GENUL STAPHYLOCOCCUSDefinitieStafilococii sunt bacterii Gram pozitive, au form sferic (coci), diametrul de aprox. 1m, aezare n grmezi, aerobe i facultativ anaerobe, imobile, catalazo pozitive.IncadrareGenul Staphylococcus face parte din familia Micrococcaceae, alaturi de genurile Micrococcus si Planococcus.

ClasificareExist peste 30 de specii de stafilococi, dar numai 3 sunt asociate mai frecvent cu infeciile umane: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis Staphylococcus saprophyticus. S. aureus este coagulazo-pozitiv, n timp ce restul speciilor sunt coagulazo-negative, fiind cuprinse generic n categoria stafilococilor coagulazo-negativi (SCN). Stafilococi coagulazo pozitivi (SCP), cu virulent sporita: Staphylococcus aureus i Staphylococcus intermedius Stafilococi coagulazo negativi (SCN), potentiali patogeni: Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus capitis, Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus hominis Staphylococcus scizuri, Staphylococcus saprophyticus i Staphylococcus simulans.

Habitat natural S. aureus: vestibulul nazal n primul rnd, pielea - n special zonele piloase cu umiditate crescut (axilele), conjunctive, faringe, cavitate bucal, tract intestinal; Rezervor natural: bacterie ubiquitar, 10 50 % din aduli i 80 % din copii sunt purttori sntoi de S. Aureus. Rata portajului poate ajunge pn la 90% la personalul medical Sunt bacterii condiionat patogene, ducnd la infecii minore sau chiar grave, mai ales prin selectarea de tulpini periculoase de spital. pana la 90% la personal S. aureus este una din bacteriile cel mai frecvent izolate din infeciile nosocomiale (infecii intraspitaliceti) Stafilococii coagulazo negative (SCN): cu localizare diferit pe tegument sau n cavitile naturale.

Epidemiologia infeciilor stafilococice Sursa de infecie: omul bolnav sau purttori sntoi de germeni. Rareori bovinele bolnave de mastit. Transmitere: Contact direct sau diseminare manuportat Contact indirect (alimente, praf, mbrcminte, etc) Factori favorizani: diabet, tratament imunosupresiv, arsuri, plgi, etc Caractere antigenice si de patogenitate toate componentele peretelui celular au caractere antigenice (de exemplu: acizii teichoici i polizaharizii A i B); antigenele de natur capsular (polizaharizii capsulari); antigene de natur proteic (proteina A, antigen specific pentru Staphylococcus aureus); antigene extracelulare (toxine, enzime).Staphylococcus aureus (SCP) i unele subspecii de SCN sunt patogene, avnd virulen i toxigenez superioare, cu potenial crescut de generalizare ainfeciei.Unele subspecii de stafilococi coagulazo negativi (SCN) au potenial sczut de patogenitate, dar dezvoltarea tehnicilor de chirurgie vascular, neurochirurgie, ortopedie i terapie intensiv, pot fi factori favorizani ai infeciilor cu SCN, care pot avea o rezisten multipl la antibiotice i astfel pot determina infecii cu gravitate crescut, mai ales infecii nosocomiale.

S. AUREUSProprieti generale: S. aureus este o bacterie hemolitic (hemoliza totala), Gram pozitiv, form sferic (coc), diametrul aprox. 1m, catalazo-pozitiv, coagulazo-pozitiv, fermenteaz manitolul.

Caractere antigenice si de patogenitateS aureus exprima numerosi potentiali factori de virulent:(1) Structuri de suprafata care promoveaza colonizarea tesuturilor gazda capsula, acizii teichoici si lipoteichoici, proteina A, coagulaza legata(2) Factori care inhiba fagocitoza: capsula, proteina A(3) Toxine care lezeaza tesuturile gazdei si sunt raspunzatoare de simptome Enzime extracelulare Toxinele stafilococice

(1) Antigene de suprafa:a) antigene capsulare - unele tulpini posed capsul, pe care o pierd prin subcultivare. accentueaz virulena, faciliteaza aderenta bacteriei de catetere si alte material sintetice (grefe, sunturi, proteze valvulare, proteze articulare,etc), are activitate antifagocitar.(b) antigene de natur polizaharidic: acizii teichoici (polimeri ce contin fosfati si care se leaga covalent de PG), sunt antigene specifice de specie (polizaharidul A la S. aureus: nucleul de glucozamin legat de ribitol). au rolul de a media atasarea stafilococilor de suprafata mucoaselor prin faptul ca ei se leaga specific de fibronectina.(c) antigene proteice: Proteina A este principalul antigen al S. aureus, este un antigen specific de specie. Se leag pseudoimun de fragmentul Fc al Ig G i mai puin de Ig M i Ig A. n urma acestei interaciuni, este inhibat fagocitoza (prin competiie cu receptorii pt Fc al fagocitelor pentru Fc ai Ac opsonizani).(d) coagulaza legat sau clumping factor-ul are receptori pentru fibrinogen, ducnd la aglutinarea bacteriilor n soluii care conin fibrinogen. Stafilococii agregai sunt dificil de fagocitat.

(2) Antigene extracelulare: sunt reprezentate de o serie larg de componente cu aciune toxic i/sau enzimatic, majoritatea de natur proteic:a) Enzime extracelulare b) Toxinele stafilococice a. ENZIME: contribuie la formarea leziunilor tisulare i la diseminarea bacteriei n organism.1. Coagulaza este constant produs de stafilococii patogeni, fiind un marker fidel de apreciere a patogenitii n laborator. Are rol n diseminare, antifagocitar i antigenic. Coagulaza liber: Transform fibrinogenul n fibrin n prezena unui activator plasmatic, induce astfel formarea de coaguli mici endovenoi (de exemplu) ncrcai cu stafilococi, avnd astfel rol n diseminare;Coagulaza legat (de corpul bacterian) - clumping-factor-ul acioneaz direct asupra fibrinogenului, formand o manta de fibrin n jurul bacteriilor agregate. Are rol antifagocitar i de aderen.Coagulaza are rolul de a forma un strat subire de fibrin n jurul abcesului stafilococic, localizand infecia i protejnd-o astfel de penetrarea factorilor fagocitari (leucocite, etc) i a factorilor bactericizi din plasma extravazat.2. Fibrinolizina sau stafilokinaza activeaz plasminogenul n plasmin, care lizeaz fibrina. Rol: diseminarea bacteriilor prin microemboli supurai, desprini din coagulii endovenoi infectai, ducnd la metastaze septice.3. Hialuronidaza hidrolizeaz acidul hialuronic (element de baz al esutului conjunctiv), ducnd la scderea pH-ului i creterea permeabilitii tisulare. Are rol n ptrundere, rspndire i extinderea n esutri. 4. Nucleazele descompun ADN-ul i contribuie la formarea leziiunilor.5. Lipazele descompun lipidele din membranele celulare i pe cele tegumentare, au rol invaziv.6. Catalaza inactiveaz peroxidul de oxigen produs ca efect bactericid al neutrofilului activat.7. Lecitinaza8. Penicilinaze

b. Antigene extracelulare - TOXINE:(B) Toxinele stafilococice sunt extracelulare, puternic antigenice (induc sintez de anticorpi neutralizani) i sunt factori majori de patogenicitate.1. Toxine citolitice altereaz diverse membrane celulare, ducnd la citoliza) Hemolizinelea.1. Hemolizina (-toxina) rupe fibrele muscular netede din vaselesangvinei are efecthemolitic, leucocidal, dermatonecrotic (cnd e injectatsubcutan), trombocitotoxic, antigenic. Este considerataun important mediator al distructieitisulare din procesulinfectiosstafilococica.2. -toxina denumit i sfingomielinaza C acioneaz asupra sfingomielinei din membrane hematiilor, leucocitelor, macrofagelor. Nu are effect dermatonecrotic.a.3. -toxinasi a.4.-toxina degradeaza lizozomii, mitocondriileb) Leucocidina are aciune citolitic selectiv asupra neutrofilelor i macrofagelor. Inhib chemotactismul leucocitelor, este antigenic i contribuie alturi de -i- toxina la formarea puroiului.2. Enterotoxinele sunt proteine care: rezist 30 min la fierbere (nu se degradeaz n timpul preparrii alimentelor) i la sucurile digestive. Exist 8 tipuri antigenice A-E, G-I, prezint tropism pentru intestin; cauzeaz TIA tipurile A, C si D, iar B cauzeaza enterocolita pseudo membranoasa. Mecanismul exact de actiune nu este inca bine precizat, dar se pare ca ele sunt superantigene capabile de activarea nespecifica a LyT si eliberare de cytokine. 3. Toxina epidermolitic i exfoliant este implicat n boli cutanate cu exfoliere, observate mai ales la copii: Boala Ritter la nou nscut, sdr Lyell infecios, impatigo bulos, rush scarlatiniform. Toxina are determinism plasmidic, fiind localizat pe o plasmid distinct de cea care codific sinteza betalactamazelor. Induce la distan de focarul infecios clivarea intraepidermic la nivelul stratului granulos al tegumentelor, prin distrugerea cimentului intercelular, aflux lichidian i ruperea desmozomilor.4. Toxina sindromului de oc toxic TSST-1. Sindromulocului toxic se caracterizeazprin febr, hipotensiune, hipotermie, vrsturi, diaree, mialgii, rush urmat de descuamare i implicarea de asemenea a numeroase organe. TSST 1 este secretat de unele tulpini de S. aureus, ea poate provoca ocul toxic (demonstrat prin inoculare la iepure) i unii SCN pot produce SST. TSST face parte din categoria superantigenelor, induce eliberarea nespecifica de cytokine din mf si Ly T. Traverseasa cu usurinta barierele mucoase chiar daca infectia ramane localizata (de ex. la nivelul vaginului)

PROCESUL INFECIOS STAFILOCOCIC1. infectii de tip invaziv2. toxiinfecii

I. INFECTII DE TIP INVAZIVPoarta de intrare este reprezentat de tegumente prin diferite leziuni i de formaiunile accesorii ale pielii: glande sebacee, glande sudoripare, foliculi piloi.Evoluia i gradul de extindere depind pe de o parte de bacterie, prin factorii de patogenitate enumerai, iar pe de alt parte de organismul uman, prin rezistena sa nespecific i specific. Exist unele particulariti ale metabolismului gazdei care favorizeaz infeciile stafilococice: hiperglicemia (diabet), carene proteice, vitaminice (vit A), dezechilibre endocrino-metabolice excesul de steroizi (androgeni), metabolism hipoxic (anemie, ischemie), imunosupresia (medicamenoas, postviral, afeciuni de sistem,etc)Principalele modaliti de manifestare a infeciilor stafilococice invazive, n ordinea gradului de extindere:1. FOLICULITA este infecia localizat a foliculului pilos, cu aspect de microabces i cu o reacie inflamatorie minim (o pustul la baza firului de pr)2. FURUNCULUL aste un abces mai extins i mai profund (diseminare n esutul subcutan) al foliculului pilos cu o zon inflamatorie mai larg. Furunculele sunt calde, pot fi extrem de dureroase i pot fi acompaniate de febr mic. Ele pot s conflueze pe sub piele formnd o leziune complex denumit FURUNCUL ANTRACOID SAU CARBUNCUL3. FURUNCUL ANTRACOID SAU CARBUNCUL: acestea sunt mai frecvent localizate n zona cefei sau trunchi. Leziunile cu centru purulent de necroz tisular, leucocitar pot abceda spontan. Factori favorizani: umiditatea crescut, igiena deficitar, microtraumatiusme.4. HIDROSADENITA este infecia stafilococic de la nivelul glandelor sudoripare, cel mai frecvent se localizeaz n axil. Factori favorizani: epilarea, raderea pilozitii axilare.5. PANARITIUL este infecia stafilococic peri sau sub unghial consecutiv unor microtraumatisme locale6. MASTITA7. INFECII ALE PLGILOR8. INFECII ALE TRACTULUI RESPIRATOR SUPERIOR: sinusite, mastoidite, faringite, otite9. INFECII RESPIRATORII: pneumonii, bronite, bronhopneumonii10. OSTEOMIELITA, INF ARTICULARE, MENINGOCEREBRALE, etc11. AP. CIRCULATOR ENDOCARDITE, FLEBITE12. INFECII UROGENITALE: cistite, uretrite, anexite, prostatite, pielonefrite, infecii uterine postabortum13. SEPTICEMIE: din focarul primar, bacteriile pot difuza pe cale sangvin, iar cnd mecanismelede aprare sunt deficitare se ajunge la septicemie

II. TOXIINFECIILE DE ORIGINE STAFILOCOCICExfoliatina determin sindromul pielii oprite:1. pemphigus neonatorum la nou-nscui si la copii sub 2 ani (boala Ritter) 2. impetigo bulos la copiisimaturi

Sindromul pielii oparite:1) boala Ritter sau pemphigus neonatorum apare lanou-nascuti si copii sub 2 ani, de obicei, si se manifesta ca o dermatita buloasa exfoliativa. Este cauzata de colonizarea cu tulpini de S. aureus care elaboreaza Toxina exfoliatina Initial apare un eritem perioral, care in 2 zile acopera intreg corpul. Apoi se formeaza vezicule mari sau bule pline cu lichid limpede care nu contine stafilococi. Pielea se descuameaza in straturi mari. Dupa 7-10 zile tegumentul devine intact, se vindeca fara cicatrici pentru ca este afectat numai stratul superficial al pielii. Evolutia este benigna, exista doar riscul suprainfectarii lesiunilor.

2) Impetigo bulos este o forma localizata a sindromului pielii oparite. Boala apare la copii mici, dar si la adulti si este contagioasa. Leziunile contin stafilococi spre deosebire de boala Ritter.

3) Toxiinfectia alimentara stafilococica apare in urma consumului de hrana contaminata (sunca sarata, salata de cartofi, ingetata, etc) Bacteria se dezvolta bine in mediu sarat, hiperclorurat. Sursa de infectie este de obicei umana, de la un purtator sanatos. Contaminarea poate avea loc si de la o persoana cu o infectie cutatnata, dar in majoritatea cazurilor infectia provine de la un purtator nazofaringian sanatos. Dupa contaminarea alimentului, este necesar ca acesta sa ramana la temperatura camerei sau la cald, pt ca bacteria sa se multiplice si sa elibereze toxina. Alimentul nu va parea alterat. Chiar daca alimentul este incalzit, bacteriile sunt distruse nu insa si toxina. Dupa ingerarea alimentului, debutul este brusc, cu o incubatie in medie de 4 ore. Apare voma severa, diaree, dureri abdominale si greata. Pot aparea transpiratii si cefalee, dar febra nu apare niciodata. Diareea este apoasa si poate duce la deshidratare daca este masiva.

4. Sindromul Socului Toxic Stafilococic apare ca urmare a dezvoltarii localizate (de ex la niv vaginului sau plagi) a unor tulpini de stafilococc producatoare de TSST, urmata de eliberarea toxinei in sange. Manifestarile clinice apar brusc si includ: febra, hipotensiunea, rush difuz maculopapular. Sunt afectate mai multe organe si sisteme (digestiv, muscular, renal, hepatic,hematologic, SNC)

FAMILIA STREPTOCOCCACEAEDefinitieFamilia Streptococcaceae coci Gram pozitivi, sferici sau ovalari, aezai n lanuri sau perechi, diametru variabil, aproximativ 1 micron, imobili, nesporulai, aerobi anaerobi facultativi, oxidazo negativi, catalazo negativi. fermenteaz glucoza cu formare de acid lactic, au capacitate respiratorie mic, avnd astfel necesar crescut de zaharuri, vitamine, aminoacizi, etc.

Clasificare:A. proprieti fiziologice Genul Leuconoctoc: nepatogen pt om, prezent pe fructe, vegetale Genul Pediococcus: "" Genul Aerococcus: saprofit din aer Genul Gemella: comensal animale Genul Streptococcus: cele mai multe specii patogene pt om, plus specii saprofite i condiionat patogene Genul Enterococcus: condiionat patogenB. tipul hemolizei streptococi beta hemolitici: cele mai multe specii patogene pentru om, cu zon ntins i clar de hemoliza complet n jurul coloniei ( Str. pyogenes, grup A) streptococi alfa hemolitici: hemoliz incomplet cu nverzirea mediului i a coloniei (str. pneumoniae, str. viridans) streptococi gama hemolitici : nu produc hemoliz.C. habitat i semnificaie patogen streptococi lactici: flora de protecie a laptelui (elimin flora Gram negativ, folosii n industria fermentativ a laptelui) streptococi fecali: streptococi de grup D, habitat intestinul subire, condiionat patogeni streptococi orali: aparin florei normale a mucoasei bucale i a plcilor dentare, pot ptrunde n torentul circulator i da endocardita subacut (str. viridans), condiionat patogeni streptococi piogeni: specii obligatoriu patogene, beta i alfa hemolitici (Str. pyogenes, Str. pneumoniae)D. antigenicitate n anul 1933 Rebecca Lancefield a stabilit un criteriu de clasificare al streptococilor n funcie de natura polizaharidului C din peretele celular. Astfel, streptococii beta-hemolitici, dar i unii alfa hemolitici se mpart n cele 21 grupe antigenice Lancefield A-V. Streptococii beta-hemolitici de grup A, Streptococcus pyogenes este unul dintre cele mai importante bacterii n patologia uman. Streptococii beta-hemolitici de grup B (Str. agalactiae) colonizeaz tractul genital feminin i poate cauza meningit i septicemie neonatal. Streptococii beta-hemolitici de grup D includeau enterococii sau streptococii fecali i ne-enterococii. Enterococii pot produce infecii urinare, biliare, endocardite, infecii ale plgilor. Ali streptococii beta-hemolitici sunt responsabili de producerea de faringite, abcese, bacteriemii. Streptococi ne-grupabili Streptococci viridans: hemoliza alfa sau gamma Streptococcus mutans S. sanguis S. salivarius S. mitis S. anginosus-milleri Streptococcus pneumoniae: hemoliza alfa

STREPTOCOCCUS PYOGENES STREPTOCOC BETA HEMOLITIC GRUP A

Aceast bacterie poate produce boala prin trei mecanisme: inflamaii piogene, localizate acolo unde este prezent bacteria, elaborarea de toxine, care duce la apariia de simptome sistemice n regiuni unde bacteriile nu sunt prezente. mecanism imunologic, care apare n situaia cnd anticorpi sintetizai mpotriva structurilor bacteriene reacioneaz ncruciat cu structuri proprii formnd complexe imune care distrug esuturile proprii. Reaciile imunologice produc inflamaie de ex. articulaiile inflamate din febre reumatismal, dar streptocoii nu sunt prezeni n leziune.Structura: Componente endocelulare Capsula Peretele celular Membrana citoplasmatica Componente extracelulare

COMPONENTE ENDOCELULARE:CAPSULA Polizaharidul capsular contine acid hialuronic (prezent de asemenea in tesutul conjunctiv) Reprezinta un factor de virulenta Are actiune antifagocitara Capsula este distrusa de hialuronidaza (produsa chiar de streptococ) Apare doar in culturi tinere (2-3 ore)PERETELE CELULARA. Acizi Lipoteichoici (LTA)B. ProteineC. PolizaharideD. PeptidoglicanA. Acizii lipoteichoici sunt adezine se leaga de fibronectina (prezenta pe suprafata celulelor gazdei)B. Proteine specifice de tip: Exista 2 clase majore, M si T Proteine M: Existenta celor aproximativ 100 de serotipuri de streptococi se datoreaza diversitatii antigenice a proteinei M Este cel mai important factor de virulenta al streptococului Are actiune antifagocitara, Este o adezina Puternic imunogene Reprezinta principalele antigene cross-reactive ale str. pyogenes Unele proteine M prezinta epitopi foarte asemanatori sau chiar identici cu unele proteine ale sarcolemei, miozinei cardiace sau alte structuri proprii (sinoviale, rinichi). Anticorpii sintetizati impotriva structurilor streptococice vor reactiona incrucisat cu antigene proprii si astfel va apare un raspuns imunologic patologic (boala autoimuna) Acestea explica aparitia complicatiilor tardive post streptococice, care sunt mediate imun: febra reumatismala (sau reumatism articular acut), glomerulonefrita acuta poststreptococica. M 1,3,5,6,14,18,19,24,27,29 sunt tulpini reumatogene M 49, 55, 57, 60 sunt tulpini nefritogeneProteinele T: Reprezinta importanti markeri epidemiologici; Functia lor nu este inca precizata Sunt antigeniceClasele minore de proteine includ: proteinele F, R and M-like sau proteine M-asociate (MAP) Proteina F: leaga fibronectina Proteina R - opacify factor (SOF) Proteine M-like: similare structural cu proteina M

C. PolizaharideCarbohidratul C Carbohidratul de grup A este cunoscut ca si Carbohidratul de grup A Lancefield. Induce sinteza de anticorpi, dar anticorpii produsi nu sunt opsonici Rolul sau in patogeneza este neclar, dar permite identificarea serologica a grupului streptococic.D. Peptidoglicanul Antifagocitar Antigenic Inhiba migrarea macrofagelor si leucocitelor PMN Are actiune litica asupra placutelor sangvine si hematiilor Pirogenic

MEMBRANA CITOPLASMATICA Implicata in reactiile incrucisate Prezinta antigene similare cu cele ale din fibra musculara cardiaca, muschi neted si scheletal, fibroblas, tesut neuronal, etc, rezultand un mimetism molecular Reprezinta un factor patogenic pentru complicatiile tardive mediate imun

COMPONENTE EXTRACELULAREStreptococcus pyogenes elibereaza in mediu toxine si enzimeExotoxine si Superantigene inrudite Variate tulpini de Streptococcus pyogenes pot produce superantigene. Exotoxine streptococice pyrogene (SPE-A, SPE-B, SPE-C, SPE-F, etc.) SPE-A si SPE-C sunt codificate de fagi lizogeni

SPE-A (Toxina scarlatiniforma sau toxina Dick) Responsabila de eritemul si toxicitatea din scarlatina si se pare ca si de manifestarile din sindromul toxic streptococic (sindrom toxic shock-like) Pirogenica Antigenica Actioneaza selectiv pe peretele vaselor capilare Asociata cu lizogenia (bacteriofagul 12)

HEMOLIZINEStreptolizina O Hemolizina oxigen labila (inhibata de oxigen) Cauzeaza hemoliza beta in conditii de anaerobioza, si este produsa in special de grupul A Streptolizina O actioneaza inserandu-se direct in membranele celulare si formand pori transmembranari Efecte toxice: cardiotoxic, leucotoxic Este antigenica, poate fi utilizate pentru diagnosticul infectiilor recente. Anticorpii anti-streptolizina O (ASLO) se pot cuantifica in serul pacientului, fiind un marker al infectiei streptococice cu streptococ beta hemolitic de grup A (S. pyogenes) Streptolizina S Streptolizina S este oxigen-stabila, Este hemolizina raspunzatoare de hemoliza de pe agar-sange in conditii de aerobioza. Streptolizina S este neantigenica. Streptolizina S este un factor de virulenta important in patogeneza infectiilor invazive cum este fasciita necrozanta. Streptokinaza Streptokinaza hidrolizeaza fibrina si alte proteine ale gazdei ajutand invazia bacteriei (invazie, factor de diseminare) Enzima purificata este utilizata in clinica pentru dizolvarea coagulilor de sange Streptokinaza este antigenica

EPIDEMIOLOGIE Streptococii beta hemolitici de grup A (S. pyogenes) pot coloniza orofaringele copiilor si adultilor tineri. Incidenta portajului este in jur de 15-20%. Colonizarea este tranzitorie, reglata de abilitatea gazdei de a sintetiza anticorpi impotriva structurilor tulpinii colonizante, pe de o parte, iar pe de alta parte, prezentei microorganismelor competitive la nivelul florei orofaringiene. In general, infectia, boala cu S. pyogenes apare cu o tulpina noua, recent achizitionata la nivelul orofaringelui sau tegumentului, impotriva careia nu s-au sintetizat inca anticorpii neutralizanti. Faringita cu aceasta bacterie apare mai ales la copii 5-15 ani, dar se poate intalni si la copii mai mici sau la adulti. Transmiterea se face pe cale aerogena, prin picaturi respiratorii sau, in cazul infectiilor cutanate, prin diferite obiecte de imbracaminte, tesaturi, etc. Aglomeratia favorizeaza transmiterea infectiei Frecventa este mai mare in anotimpurile reci. Infectia tesuturilor moi (piodermita, erizipelul, celulita, fasciita) apare dupa o colonizare a tegumentelor cu bacteria, urmata de patrunderea microorganismelor in tesuturile superficiale sau profunde printr-o solutie de continuitate la acest nivel.

INFECTII STREPTOCOCICEStreptococul beta hemolitic de grup A (S. pyogenes) este unul dintre cei mai importanti patogeni infectiosi ai omuluiS. pyogenes poate cauza: Boli supurative (producatoare de puroi) si Boli nesupurative.Str. pyogenes poate cauza boli prin 3 tipuri de mecanisme: Piogene (faringita, piodermita, celulita, fasciita, etc) Toxigene (scarlatina, sindromul socului streptococic) Imunologic (febra reumatismala sau glomerulonefrita acuta post streptococica)

1. INFECTII PIOGENE: SFERA ORL faringite, angine eritematoase (risc de reumatism articular acut), abcese periamigdaliene, adenite cervicale, sinusite, otite, mastoidite, rinite... Faringita si amigdalita --- Sufixul "-ita" se refera la inflamatie in acest caz a faringelui sau amigdalelor. La 2 4 zile de la expunere apar urmatoarele simptome: Rosu in gat Febra Limfadenopatie laterocervicala Leucocitoza Stare generala alterata

INFECII CUTANATE I SUBCUTANATE: Impetigo piodermita contagioasa cu leziuni superficiale galbene supurative (leziuni cutanate superficiale: papul-pustul-crust), Erizipel: Infectie acuta superficial a pielii cu o zona eritematoasa, inflamata, elevata, net delimitata de zonele neafectate Limfadenopatie locala, edem Febra Frisoane Leucocitoza Se poate localiza la nivelul fetei mainilor, picioarelor Implica pielea si tesutul subcutanat Celulita Se localizeaza nu numai la nivelul pielii, ci si la nivelul tesutului subcutanat, mai profund Este o invazie profunda cu semne sistemiceFasciita necrozanta este cauzata de unele bacterii denumite "flesh-eating bacteria": Infectia cuprinde profund tesutul subcutanat, difuzeaza de-a lungul planurilor fasciale, distrugand tesutul muscular si cel adipos; Infectia poate initia ca o celulita, durere, eritem, evolueaza cu gangrena (leziuni necrotice tisulare), febr, toxicitate sistemica, insuficienta multiorganica, oc si mortalitate de 50 % (30% n primele 48 h). Evolutia este rapida Necesita tratament chirurgicalMionecroz (sindromul Meleney), Eritemul nodos, Infecii ale plgilor i arsurilor

ALTE INFECTII SUPURATIVE: Febra puerperala (asociata cu nasterea) Limfangita (inflamatia vaselor limfatice) Bacteriemia: prezenta bacteriei in sange Septicemia (sepsis): boala sistemica asociata cu prezenta persistenta a streptococilor, a toxinelor bacteriene si a altor produsi bacterieni in sange.

2. BOLI CU MECANISM TOXICScarlatina: Este o boala a copilariei care apare la indivizi neimunizati infectati cu o tulpina lizogenizata (bacteriofagul 12) de S. pyogenes care elaboreaza toxina eritrogena Se caracterizeaza prin faringita si eruptie cutanata. Incubatie 2-6 zile Debut brusc Frisoane Febra (39-40C) Alterarea starii generale Angina streptococica Adenopatie submaxilara si latero-cervicala Eruptie tegumentara maculo-papuloasa urmata de descuamare Fata are un aspect caracteristic cu paloare in jurul gurii si congestia (roseata) obrajilor, semn descris ca masca lui Filatov sau faciesul palmuit. Limba zmeurie (limba rosie cu papile proeminente)

Sindromul socului toxic streptococic Determinat de tulpini producatoare de toxina eritrogena Se caracterizeaza prin: Febra Hipotensiune Soc Eruptie generalizata cu descuamare in convalescenta Insuficienta organica multipla Este o complicatie a infectiilor tesuturilor moi Letalitate 30%

3. BOLI CU MECANISM IMUNOLGIC 1. Reumatismul articular acut (RAA) sau febra reumatismala: inseamna Inflamatia inimii, articulatiilor, vaselor sangvine, tesut subcutanat Mai frecvent la copii de vrst colar. Apare dupa aproximativ 2 saptamani de la infecia faringiana Infectiile tegumentare cu S.pyogenes nu se complica cu la RAA!!! RAA se caracterizeaza prin: febra, reactii inflamatorii nesupurative Poliartrita migratorie, cardita, coree (afectiune a SNC cu miscari spastice involuntare, neregulate) eritema marginatum si noduli subcutanat VSH accelerat Titru ASLO crescut Patogeneza nu este complet elucidata, sunt propuse mai multe ipoteze si teorii incluzand: Teoria auto-antigenelor cross-reactive cu tesutul cardiac (interaciunea autoAc i al Ac anti-streptococici cu autoantigene din miofibrile, valvele cardice i sinoviale) Teoria exotoxinelor sau Teoria invaziei directe Exista o predispozitie genetica Tratarea corecta a infectiei faringiene reduce semnificativ riscul RAA

2. Glomerulonefrita acut (GNA): Inflamatie acuta a glomerulilor renali Maladie a copilului de vrst precolar. Survine dup 10-20 zile de la o infecie cutanat, mai rar faringian. Se caracterizeaz prin: perturbarea funciei renale Urina tulbure si inchisa la culoare cu hematurie si leucociturie si proteinurie Scade rata filtratului glomerular edem hipertensiune arterial. Patogenie: efect toxic direct, reacii autoimune, bazate pe asemnarea unor Ag streptococice i membrana bazal glomerular

S. AGALACTIAE - GRUP B Alfa-hemolitic. Streptococ piogen Poate coloniza tractul genital feminin, ocazional prezent n rinofaringe i intestin. Rol n patologie: La gravide: infecie urogenital, infecie de plag, amniotite, endometrite, avort sau natere prematur La nou-nscut: infecie precoce (septicemie, pneumopatie n primele 10 zile de via) sau tardiv (meningit) La adult: infecie de plag, osteo-artrite, infecii urogenitale, septicemii, endocardite, meningite

STREPTOCOCI DIN GRUPUL C (S.EQUISIMILIS, S.EQUI) I DIN GRUPUL G Beta-hemolitici cu rezervor animal i uman (tegument, mucoase). Responsabili de infecii cutanate, faringite, septicemii post-partum, infecii osteo-articulare, meningite, pneumopatii, endocardite. Rareori urmate de GNA Excepional pot cauza scarlatin

STREPTOCOCII DIN GRUPUL D (S.BOVIS, S.EQUINUS) Fac parte din flora comensal a tubului digestiv al omului i animalelor. Rol n patologia uman: septicemii neonatale, endocardite, cholecistite, peritonite, infecii urinare, osteomielite vertebrale, artrite, meningite, abces cerebral.

STREPTOCOCII NEGRUPABILI (LIPSII DE ANTIGENE POLIZAHARIDICE DE PERETE) S.mitis, S.mutans, S.oralis, S.sanguis Prezeni n cavitatea bucal, joac rol n geneza cariei dentare, n infecii materno-fetale, bacteriemii i endocardite Streptococcus pneumoniae

STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE

Definitie Pneumococii: coci Gram pozitivi, forma de varf de lance, asezati in diplo sau lanturi scurte Pe geloza sange produc alfa hemoliza Sunt lizati de bila (fenomenul de bilioliza) si de dezoxicolat Cresterea lor este inhibata de optochin

EPIDEMIOLOGIE Rezervorul natural de pneumococi este cel uman 5-50% din populatie poarta tulpini virulente la nivelul orofaringelui De aceea infectiile pneumococice se considera ca nu sunt transmisibile de la o persoana la alta In general, la persoanele imunocompetente exista rezistenta fata de infectia pneumococica, boala apare numai in prezenta unor factori favorizanti

FACTORI FAVORIZANTI PENTRU INFECTIA PNEUMOCOCICA1. Intoxicatii cu alcool sau droguri sau alte insuficiente cerebrale care duc la inhibarea reflexului de tuse si la aspirarea secretiilor proprii2. Infectii virale la nivelul tractului respirator, iritanti sau alte situatii in care este afectata mucoasa respiratorie3. Tulburari circulatorii care duc la insuficienta cardiaca si congestie pulmonara4. Splenectomia5. Unele boli cronice

PATOGENITATEPrincipalul factor de patogenitate al pneumococilor este CAPSULA polizaharidica care interfereaza cu fagocitoza si favorizeaza invazivitatea. In functie de structura antigenica a polizaharidelor capsulare se descriu peste 90 de serotipuri de pneumococi.O alta structura importanta a pneumococului este un carbohidrat din peretele celular, denumit substanta C. Importanta acestui carbohidrat consta in faptul ca el reactioneaza cu o proteina prezenta normal in serul sangvin, denumita PROTEINA C REACTIVA. PCR este o proteina de faza acuta, ale carei valori serice cresc de pana peste 1000 de ori in inflamatia acuta. PCR nu este un anticorp, nu este o gamaglobulina, ci o beta globulina. PCR este un indicator nespecific al inflamatiei PCR este un predictor mai bun al riscului de infarct miocardic decat este colesterolul.

MANIFESTARI CLINICE Pneumonia pneumococica debut brusc frison febra 39-40 tuse durere toracica junghi sputa smeurie 15-25% din cazuri evolueaza cu bacteriemie Alte infectii pneumococice: Otita medie Sinuzita Bronsita purulenta Meningita Septicemie

FAMILIA ENTEROCOCCACEAEGENUL ENTEROCOCCUSSpecii: E.faecalis, E.faecium, E.durans, etc Caractere morfo-biologice: coci ovoizi, gram+, dispui n perechi sau lanuri scurte. Anaerobi facultativi. Diferenierea de genul Streptococcus: cresc la 10 i 45 grade C, se multiplic n prezena a 6,5% NaCl, hidrolizeaz esculina n mediu cu 40% bil i produc piridonil arilamidaz. Habitat comensali ai intestinului omului i animalelor, uneori se ntlnesc pe mucoasa genital, n orofaringe i pe tegument. Reprezint markeri microbiologici de poluare fecal a mediului. Rezisteni n mediul extern i la antibiotice. Rolul n patologia uman bacteriemie, endocardite, infecii urinare, infecii intra-abdominale, meningite, infecii neonatale, frecvent infecii cu caracter nosocomial (infecie de plag).

COCI GRAM NEGATIVIGENUL NEISSERIA

Cuprinde coci Gram negativi, asezati in diplo, forma de boaba de cafea, imobili, oxidazo pozitivi.Exist 2 specii ce prezinta importanta pentru patologia umana: N. meningitidis (meningococul) si N. gonorrhoeae (gonococul),Restul neisseriilor sunt specii comensale in oro si rinofaringe, intr-un numar mai redus la nivelul tegumentelor si mucoaselor si ocazional pot produce infectii oportuniste.Neisserii comensale: Neisseria bacilliformis Neisseria cinerea Neisseria elongata Neisseria flavescens Neisseria lactamica Neisseria macacae Neisseria mucosa Neisseria polysaccharea Neisseria sicca Neisseria subflava

NEISSERIA GONORRHOEAEEpidemiologie Gonococii, la fel ca si meningococii, produc infectii specific umane Cauzeaza gonoreea Cu toate ca nu fac parte din flora normala, pot cauza infectii asimptomatice, mai ales la femeiTransmitere Contact sexual riscul contaminarii: 1:5 la barbat, 1:2 la femei Vertical: de la mama infectata la nou-nascut Bacteria este foarte sensibila la uscaciune si temperaturi scazute, de aceea boala se transmite in mod exclusiv pe cale sexuala.Proprietati generale Coci Gram negativi, asezati in diplo cu aspect de boabe de cafea situati intracelular Se cultiva pe medii speciale (Chocolat, Thayer Martin) Mai pretentioase decat meningococii Produc enzime autolitice Incubare la 35 - 37C, 5% CO2 colonii de tip S dimensiuni de 0,5-1 mm nepigmentate opace sau transparente Proprietatile biochimice permit diferentierea de N. meningitidis si de neisseriile comensalFactorii de patogenitate: nu prezinta capsula Pilii reprezinta unul dintre cei mai importanti factori de virulenta tulpinile piliate sunt virulente, cele lipsite de pili au o virulenta redusa se descriu numeroase serotipuri (peste 100) in functie de antigenicitatea proteinei piliare pilii se caracterizeaza printr-o mare variatie antigenica datorita rearanjamentelor cromozomiale mediaza atasarea de mucoasa genitala si sunt antifagocitari Endotoxina este un lipooligozaharid (LOS), prezinta lipidul A dar i lipsesc lanturile polizaharidice lungi, repetitive ca la LPZ are un efect toxic mai slab decat LPZ (endotoxina) de la N. meningitidis LOS are efect toxic asupra celulelor epiteliale ciliate Proteinele membranei externe Proteinele I, II si III; proteina II are rol in atasarea bacteriei de celulele tinta Ig A proteaza poate hidroliza IgA secretorii de la nivelul mucoaselor, care au rolul de a bloca atasarea bacteriilor patogene favorizeaza astfel atasarea si aderarea la mucoasa, Patogeneza Gonococii infecteaza in primul rand suprafetele mucoase cum sunt uretra si vaginul, Unele tulpini cauzeaza si infectii diseminate. Aparitia infectiilor diseminate depinde de tulpina bacteriana pe de o parte, dar si de eficienta apararii imune a gazdei, pe de alta parte.Manifestari clinice infectii localizate- tract genital rect faringe ochi infectii diseminate, cu raspandirea in diferite organe. Dermatita Artrita Tenosinovita Meningita EndocarditaINFECTII LOCALIZATEGonoreea la barbat se caracterizeaza prin uretrita acompaniata de disurie si secretie purulenta. Netratata, infectia poate ascensiona, cauzand epididimita Stricturi uretraleLa femei infectia se localizeaza in primul rand la nivelul endocervixului si uretrei. Simptomatologie: secretie vaginala purulenta disurie sangerari intermenstruale dispareunie dureri abdominale La femei infectia se poate complica prin ascensionarea infectiei (salpingita, boala inflamatorie pelvina), ducand chiar la sarcini extrauterine sau sterilitate secundara prin obstruarea trompelor uterineAlte zone care pot fi infectate includ: zona anorectala si faringeleNou nascutii (in cazul mamelor infectate, mame cu gonoree) se pot infecta la nastere si dezvolta o conjunctivita purulenta (ophtalmia neonatorum)Infectia diseminata se manifesta ca artrita sau dermatita (pustule la nivelul pielii), exceptional ca meningita sau endocardita. NEISSERIA MENINGITIDISEpidemiologie Rezervorul natural de meningococi este omul Bacteria se transmite prin picaturi respiratorii (aerogen) Menigococii colonizeaza tranzitoriu mucoasa nazofaringiana Purtatorii sunt de obicei asimptomatici De la nivelul nazofaringelui, bacteria poate patrunde in sange si sa difuzeze in diferite zone, in special meninge sau articulatii, sau chiar sa disemineze in intreg organismul (meningococemia) Aproximativ 5% din persoane sunt purtatori sanatosi si reprezinta o sursa de infectie pentru altii Rata portajului ajunge la 35% in cazul persoanelor care traiesc in conditii de aglomerare (familii numeroase, soldati, detinuti, elevi in internate,etc)

Factori de virulenta1. Capsula polizaharidica Meningococii prezinta o capsula proeminenta, care este un important factor de virulenta are activitate antifagocitara induce sinteza de anticorpi specifici. Se descriu 13 grupuri serologice pe baza structurii antigenice a capsulei2. Endotoxina (LPS lipopolizaharidul), este raspunzatoare de febra, soc si alte tulburari fiziopatologice.3. IgA proteaza: cliveaza Ig A secretorie, ajutand bacteria sa adere de membranele cailor respiratorii superioare.

Patogeniate Dupa colonizarea tractului respirator superior, bacteria ajunge la nivelul meningelui pe cale sangvina. Endotoxina din peretele celular este raspunzatoare de simptomele socului septic care apar in meningococemie. Capsula este antifagocitara, iar Ig A proteaza scindeaza Ig A secretorie cu rol protector pentru mucoasa respiratorie.Manifestari clinice meningita meningococica prezinta semnele tipice unei meningite bacteriene: febra, cefalee, redoarea cefei, fotofobie, etc. menigococemia (septicemie cu meningococ) - cea mai severa forma este sindromul Waterhouse-Friderichsen, caracterizat prin: febra, soc, purpura generalizata, coagulare intravasculara diseminata (CID), insuficienta suprarenala.

FAMILIA CORYNEBACTERIACEAEDEFINITIEFamilia Corynebacterium incadreaza bacili Gram pozitiv nesporulati, necapsulati, mobili si imobili, specii aerobe si anaerobe.Speciile patogene pentru om fac parte din genurile: Corynebacterium Listeria Erysipelothrix Arcanobacterium

GENUL CORYNEBACTERIUM Cuprinde peste 45 specii de bacili imobili, maciucati (Coryne in lb. greaca = maciuca) Corynebacteriile sunt bacterii ubiquitare la plante si animale Pot coloniza in mod normal pielea, tractul respirator superior, tractul digestiv tractul genital al omului Singura specie de mare patogenitate pentru om este Corynebacterium diphtheriae, agentul etiologic al difteriei Unele specii sunt patogene pentru diferite specii de animale Speciile care fac parte din flora normala a tegumentelor si mucoaselor, denumite generic difteroizi sau difteromorfi, pot cauza infectii oportuniste: C. jeikeium, C. urealyticum, C. pseudo-diphthericum, C. pseudotuberculosis, C. amycolatum, etc

CORYNEBACTERIUM DIPHTHERIAE Sunt bacili nesporulati, necapsulati, imobili, pleomorfi (lungimea variaza de la 1-2 pana la 7-8 microni), drepti sau usor incurbati, cu grosime variabila 0.5-1 microni, prezentand la unul sau ambele capete ingrosari care dau aspect de maciuca. Pe frotiuri din produs patologic sau cultura prezinta asezare caracteristica: bete de chibrituri imprastiate pe masa, formand unghiuri care sugereaza diferite litere: X, Y, Z, N sau litere chinezesti, palisade, etc Sunt Gram pozitivi, dar se pot colora neuniform Prezinta corpusculii metacromatici Babes Ernst la unul sau ambele capete (granulatii de volutina)

Habitat si transmitere Bacilul difteric se dezvolta exclusiv pe mucoasele omului (mucoasa respiratorie a bolnavilor sau purtatorilor sanatosi) si la nivelul tegumentului Transmiterea este aerogena prin picaturi respiratorii, contact direct sau mai rar prin obiecte contaminate (batiste, vesela, jucarii).Epidemiologie Difteria se intalneste in intraga lume, in special in zonele urbane sarace, aglomerate si unde titrul anticorpilor indusi prin vaccinare activa este scazut. Ultima mare epidemie de difterie a aparut in fosta Uniune Sovietica in 1994 cu 48.000 de cazuri documentate si 1746 de morti.Patogenitate Patogenitatea bacteriei este data de toxina pe care o elaboreaza, o exotoxina tipica. Nu este necesar ca bacteria sa patrunda in sange pentru a produce semnele sistemice ale bolii. Toxina difterica este elaborata numai de tulpinile lizogene, purtatoare ale bacteriofagului beta. Prin expunerea unei tulpini netoxigene la bacteriofagul beta, tulpina devine lizogenizata si toxigena.

Toxina difterica are 58.000 Da. Este un exemplu clasic de exotoxina A-B. Este un singur polipeptid care cliveaza in doua polipeptide A si B unite prin punti disulfidice. Fragmentul B asigura legarea toxinei de receptorul gazdei (heparin binding epidermal growth factor) si dupa aceea faciliteaza patrunderea in citosol a fragmentului A Subunitatea A este raspunzatoare de efectele toxice. Are rolul de a stopa sinteza proteica in celula gazda prin inactivarea factorului de elongare EF-2Bacilul difteric ajuns in rinofarigele individului nevaccinat produce infectia: se inmulteste pe suprafata mucoasei, elaboreaza toxina care, datorita proprietatilor sale congestive si necrozante provoaca o modificare a tesuturilor adica formarea de false membrane Bacilul difteric ramane cantonat la poarta de intrare; Toxina patrunde in organism, determinand alterari toxice, degenerari necrotice in muschiul inimii, ficat, suprarenale, sistem nervos periferic Ajuns pe mucoasa individului vaccinat, bacilul difteric este incapabil de a mai produce boala; el poate vegeta pe mucoasa, dar toxina elaborata este continuu neutralizata de antitoxina circulanta existenta.Manifestari clinice Manifestrile clinice in difterie depind de: Locul infectiei Statusul imun al pacientului Virulenta microorganismului Expunerea la bacteria toxigena poate duce la: Colonizare in cazul persoanelor cu imunitate completa Afectiuni respiratorii usoare - in cazul persoanelor cu imunitate partiala Boala fulminanta, chiar fatala in cazul subiectilor neimuniDifteria la nivelul tractului respirator Difteria este o boala cu evolutie acuta Se caracterizeaza prin: aparitia falselor membrane pe mucoasa portii de intrare si de fenomene toxice generale Falsele membrane apar ca un depozit alb-cenusiu, membranos, stralucitor, aderent de mucoasa. Exudatul (falsele membrane) sunt constituite din bacterii, limfocite, plasmocite, fibrina, celule moarte Concomitent apare adenopatie regionala dureroasa Febra 38-38.5 C Pseudomembranele pot acoperi amigdalele, uvula, palatul si se pot extinde spre nazofaringe sau spre laringe (crup difteric). Falsele membrane adera ferm, indepartarea lor lasand tesutul subjacent sangerand. Cazurile severe se pot complica ajungand la obstructii respiratorii, aritmie cardiaca, coma sau chiar decesDifteria cutanata Apare prin contact direct cu o alta persoana infectata Bacteria colonizeaza tegumentul si castiga acces in tesutul subcutanat prin leziuni la nivelul pielii. Mai intai se dezvolta o papula, care se transforma intr-un ulcer cronic, uneori acoperit cu o membrana gri. Pot aprea semne sistemice ca rezultat al efectelor toxinei

Diagnosticul difteriei Este in primul rand clinic, Confirmarea se face Bacteriologic: prin punerea in evidetnta abacilului in produsele recoltate din nas, faringe si alte leziuni suspecte, cu demonstrarea toxigenitatii sale prin testul Elek (imunodifuzie) Imunologic: reactia SchickTratament Administrare cat mai rapida de ser antitoxic. Antitoxina neutralizeaza numai toxina libera, fixarea toxinei difterice pe tesuturi fiind ireversibila. Tratament antibiotic cu penicilina sau eritromicinaProfilaxie Copilul se naste cu fondul de IgG antidifterica transmis transplacentar, fiind protejat de infectie pana la 4-5 luni, dupa care devine susceptibil la boala. De aceea, vaccinarea antidifterica se incepe dupa a 3-a luna, in primul an de viata, la 30 zile interval, urmata de 3 revaccinari. Se utilizeaza trivaccinul diftero-tetano-pertusis.

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE

DEFINIIE Familia Enterobacteriaceae este cea mai mare i heterogena familie de bacili gram negativi cu importan medical. Cuprinde 32 de genuri i peste 130 de speciiSPECII CU IMPORTAN MEDICAL Genurile cele mai importante sunt: Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Salmonella, Serratia, Shigella, Yersinia.HABITATEnterobacteriile se ntlnesc n mod normal sau patologic la nivelul tractului digestiv al omului sau animalelor, ns multe specii se pot gsi n ap, sol sau pe plante.Enterobacteriile se pot mpri n doua categorii: Strict patogene: Salmonella, Shigella, Yersinia pestis conditional pathogene sau oportuniste: Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Serratia, etcInfeciile cu enterobacterii pot avea drept sursa: un rezervor animal (salmoneloze, yersinioze) un rezervor uman (shigeloze, febra tifoid) diseminare endogen la persoane susceptibile (de ex. E.coli poate produce infecii localizate n orice zona a corpului uman)

Enterobacteriile conditionat patogene sau oportuniste Aparin florei normale sau sunt saprofite Ajunse n zone normal sterile ale organismului produc infecii: pneumonie, infecii urinare, septicemia, infecii neonatale, infecii ale plagilor (traumatice sau chirurgicale), etc. Sunt responsabile de o mare parte a infeciilor nosocomiale (infecii intraspitaliceti) Produc n general infecii oprtuniste la pacieni debilitai, imunosupresai sau cateterizai

PROPRIETI GENERALE I CLASIFICARE S-au descris 32 de genuri i peste 130 de specii Clasificarea se face pe baza: proprietilor biochimice, strucurii antigenice, hibridizarea si secvenarea acizilor nucleici.

Caractere morfotinctoriale Bacili Gram-negativi, Dimensiuni:0,3- 1,0 x 1,0-6,0 microni Imobili sau mobili (cu flageli peritriche) Nesporulai Capsulai sau necasulaiCaractere de cultura Aerobi, facultativ anaerobi Necesiti nutritive simple Cresc uor pe medii de cultura simple Temperaturi: 22-37 CCaractere biochimice si de metabolism Fermenteaza glucoza Reduc nitraii la nitrii Citocromoxidaza negativi

STRUCTURA ANTIGENICATrei tipuri de antigene de suprafa sunt utilizate pentru serotiparea enterobacteriilor: Antigenele O, Antigenele H, Antigenele KAntigenele O Antigenul somatic sau antigenul O este de natur polizaharidic i intr n structura lipopolizaharidului (LPZ) din structura peretelui celular al bacteriilor Gram negative LPS este alctuit din: Lipidul A, ngropat n membrana extern, Un miez (core) Un lan lung de polizaharide alctuit din uniti repetitive (antigenul O) Lipid A este componenta toxic a LPZ. Cand bacteria este lizat, LPZ-ul este eliberat, ducnd la febr i scderea complementului. Interfereaza cu coagularea i poate duce la oc. Unele antigene O promoveaza aderena de tractul GI sau GU. Antigenul O este utilizat n serotiparea enterobacteriilor, prin reacii de aglutinare Antigenele O induc in organismul gazd sinteza de anticorpi de tip Ig M

Antigenele H (flagelare) Sunt de natur proteic Sunt antigene flagelare, prezente la EB mobile (care prezint flageli) Klebsiella and Shigella sunt imobile, deci le lipsete Ag H Ag H se pot evidenia prin reacii de aglutinare Determin sintez de Ig G

Antigenele K Antigenele K sunt n general antigene capsulare, dar cteva dintre ele se stie astzi ca aparin pililor (fimbriilor) Sunt de natur polizaharidic Aceste antigene K se gsesc la toate enterobacteriile capsulate Prin convenie, in cazul salmonelei typhi, ele se numesc antigene Vi Mascheaz antigenul somatic O Asigur salmonelelor capacitatea de a se multiplica n macrofagRolurile capsulei Antifagocitar i anticomplementar (blocheaz accesul complementului) Aderare: anumite capsule promoveaza aderena de tractul GI sau GU.

Factori de patogenitate.1. AdezineAdezinele sunt structuri situate spre exteriorul celulei bacteriene i care sunt implicate n aderarea de celulele gazdei. n cazul Enterobacteriaceaelor aceste adezine sunt reprezentate de pili sau fimbrii. Pilii sunt de mai multe tipuri: Pilii de tip 1 care permit enterobacteriilor sa colonizeze intestinul si sa reziste peristaltismului intestinal Pilii de tip 2 sunt factori importani de virulen care ajut bacteria s determine infecii n afara niei lor fiziologice; Ex. pilii P ai E.coli uropatogen mediaz ataarea bacteriei de glicolipidul P de la nivelul celulelor epiteliului uretral sau renal. Aceast ataare permite bacteriilor s reziste peristaltismului ureteral i jetului urinar Pilii pot determina specificitatea de gazd i cea de organ, n funcie de distribuia receptorilor2. Invazine

Invazivitatea se refer fie la capacitatea bacteriei de a ptrunde i de a supravieui n interiorul celulei gazd, fie la abilitatea de a invada sistemic. Invazinele sunt proteine care acioneaz local pentru a leza sau a invada celula gazda si/sau pentru a facilita creterea i diseminarea bacteriei patogene. Un exemplu de invazin care este totodat i adezin este prezent la Yersinia enterocolitica

3. Toxinele Toxinele sunt substane otrvitoare produse de unele microorganisme. Se mpart n doua tipuri: Exotoxine EndotoxineEXOTOXINE Toxina Shiga Produs de Shigella dysenteriae Codificat cromozomial Inhib sinteza proteic n celula gazd ducnd la moartea acesteia Toxina Shiga like La unele tulpini de E.coli Toxina LT i ST elaborat de unele tulpini de E. coli (ETEC) Hemolizine (E.coli)ENDOTOXINEPrezent n peretele celular al bacteriilor Gram negative este de natur polizaharidic, iar activitatea toxinei depinde de lipidul A al LPZ, care este eliberat prin lizarea celulei bacteriene,Multe din manifestrile sistemice ale infeciilor cu bacterii Gram negative sunt iniiate de endotoxine: Activativarea complementului pe cale allternativ Eliberarea de citokine Efecte asupra sistemului circulator Leucopenia Vasodilataia Scderea circulaiei periferice Microhemoragii Peteii hipotensiune Efecte de coagulare sangvin (Coagulare intravascular diseminat, tromboze, trombopenie) Febra Afectarea metabolismului i a funciei hepatice Hipoglicemia Necroze de organ

4. Capsula Antifagocitar Anticomplementar Ataare

5. Achiziia de fier

Enterobacteriile au nevoie de fier pentru crestere i dezvoltare Posed mai multe mecanisme de a-l acapara: Capturarea fierului de la transferin/lactoferin Folosirea Hem-ului rezultat prin hemoliza Producerea de siderofori

6. AntioxidaniiCompui care protejeaz microorganismul de distrugerile care pot aprea n prezena speciilor reactive ale oxigenului.

SALMONELLADefiniie. ncadrare cuprinde doua specii Salmonella enterica Salmonella bongori Subspeciile S. enterica sunt: I, S. enterica subsp. enterica; II, S. enterica subsp. salamae; IIIa, S. enterica subsp. arizonae; IIIb, S. enterica subsp. diarizonae; IV, S. enterica subsp. houtenae; VI, S.enterica subsp. indicaS. enterica cuprinde peste 2500 serotipuri (2541 serotipuri in anul 2004) difereniate pe baza antigenelor somatice O si flagelare H. Salmonella serotip Typhimurium, Salmonella serotip Enteritidis, Salmonella serotip Typhi, Salmonella serotip Paratyphi, Salmonella serotip Cholerae suis etc.Ex.: Salmonella enterica subspecia enterica serovar Typhi sau Salmonella Typhi

Habitat tractul intestinal al oamenilor si animalelor toate serotipurile de Salmonella enterica subspecia enterica sunt parazite pentru om si mamifere celelalte subspecii se ntlnesc preponderent la psri si animale cu snge rece. Sursa de infecie pentru om: Omul (bolnav sau purttor sntos) Animalele (in special psrile) Omul i animalele pot determina poluarea solului i a apelor

Caractere morfo-tinctoriale Bacili Gram negativi Necapsulai (cu excepia S. typhi) Nesporulai Flageli peritriche (asigur mobilitatea)Caractere de cultur enterobacterie aerob, facultativ anaerob poate crete foarte uor pe majoritatea mediilor de cultur pe mediile selective i difereniale care conin sruri biliare determin colonii lactozonegative de tip S. producerea de H2S, evideniat prin apariia unei pete de culoare neagr n centrul coloniilor, colonii n ochi de pisicCaractere biochimice Lactozo-negative Ferementeaza glucoza cu formare de acid i gaz Indol negativ Ureaza negativ Formeaza H2S Mobilitate pozitiv Folosesc citratul ca sursa unica de carbonRezistena la factori fizici si chimici germeni rezisteni; n solul psunilor pot supravieui pn la 200 de zile, n ap cteva luni n alimente ntre 10 si 180 de zile, n pulberile de ou 4 ani. sensibile la cldur distruse n 5 minute la 100C; dezinfectantele le distrug n 30-120 de minute Sunt sensibile la aciunea cloramfenicolului, streptomicinei, tetraciclinei, ampicilinei etc. bacteriofagilor specifici.PatogenitateStructuri bacteriene implicate n virulen: Salmonelele i datoreaz patogenicitatea capacitii lor de a invada esuturile i de a supravieui n interiorul macrofagelor Antigenul Vi este o capsula care i asigur bacteriei (S. typhi) protecie la fagocitoza Odata fagocitat S. typhi inhib generarea de specii reactive de oxigen i distrugerea intrafagozomal n plus, salmonelele au LPS ul endotoxic, raspunztor de ocul toxic la pacieni cu bacteriemie.Boala la omSalmonelozele includ doua sindroame: Gastroenterite rezultate prin infecie sau toxiinfecie alimentara Febre enterice rezultate prin diseminarea sangvina a bacteriilorGASTROENTERITE salmoneloza - o zoonozMecanismele de patogenitate: atasarea si supravieuirea intracelular datorate antigenelor de suprafa; invazivitatea: salmonelele penetreaz mucusul, ader si invadeaz enterocitele ileonului si ajung astfel si n esutul subepitelial; microorganismele sunt internalizate n vacuole endocitice n care se multiplic; limitarea infeciei la nivelul tractului gastro-intestinal de ctre polimorfonucleare; cu toate acestea, microorganismele se pot rspndi pe cale hematogen si ctre alte locuri din organism rspunsul inflamator mediaz eliberarea de prostaglandine, stimulnd AMPc si activnd secreia de fluid n lumenul intestinal ceea ce determin apariia scaunelor diareice; distrucia epitelial apare spre finalul bolii; efectul exotoxinelor LT, ST nu s-a identificat nc, pe cnd citotoxina este implicat n invazia si distrucia celular. ptrund pe cale digestiv ingerai ntr-un numr mai mare de 105 pot declansa boala la adultul sntos. aciditatea gastric distruge majoritatea germenilor ingerai. Contaminarea masiv se realizeaz prin ingestia alimentelor n care germenii s-au multiplicat ca ntr-un mediu de cultur de la persoan la persoan pe cale fecal-oral Nou nscuii si copii mici sunt mult mai sensibili la infecie care poate fi indus de ingerarea unui numr mic de bacteria Incubaia 8 - 48 ore Microorganismele se multiplic n epiteliul intestinal, provoac un sindrom inflamator intestinal cu: Diaree (aspect de sup de mazre, datorat culorii verzui) Dureri abdominale Greuri, Vrsturi La unele cazuri manifestrile clinice includ: febra, frisoane si cefalee La nou nscui deshidratarea poate duce la o stare de toxicoz boal benign rar septicemia - complicaie la imunocompromisi posibile localizri extraintestinale: meningita cu Salmonella la copii, osteite etc. n ara noastr marea majoritate a salmonelelor care determin gastroenterite sunt reprezentate de serovarurile Typhimurium si Enteritidis

FEBRELE ENTERICE serovarurile Typhi si Paratyphi sunt ageni etiologici ai febrelor enterice, patogenitatea lor fiind datorat: antigenelor de suprafa care joac rol n atasarea si supravieuirea intracelular: antigenul Vi si variantele smooth si rough ale serovarurilor Typhi si Paratyphi; invazivitii, microorganismele trecnd prin enterocitele regiunii ileocecale si infectnd sistemul limfatic regional, iar apoi pe cale sangvin infectnd si alte pri ale sistemului reticulo-endotelial; fagocitrii microorganismelor de ctre macrofage si monocite; n interiorul acestora salmonelele supravieuiesc, sintetizeaz peste 40 de proteine ca rspuns la fagocitare, se multiplic si sunt transportate ctre ficat, splin si mduv osoas unde continu s se replice reintrrii n curentul sangvin, n timpul celei de a doua sptmni,cauznd bacteriemia si infectnd tractul biliar si alte organe; endotoxemia determin cresterea si meninerea febrei; colonizrii vezicii biliare (sptmnile 2-3 de boal) si reinfectrii tractului intestinal; apar simptome diareice si posibile necroze ale plcilor Peyer; endotoxina poate fi responsabil de febra sau leziunile enterice ntlnite n febra tifoid. calea de ptrundere este digestiv transmiterea realizat de la persoan la persoan nici un animal nu este rezervor de infecie pentru aceste serotipuri. incubare lung de 1-3 sptmni, timp n care microorganismele traverseaz mucoasa intestinal si invadeaz plcile Peyer. De aici germenii trec n circulaia limfatic apoi n cea sangvin determinnd etapa septicemic a bolii. tabloul de septicemie se caracterizeaz prin febr crescut 40C stare general alterat prostaie obnubilare simptomatologie digestiv (datorat agresiunii intestinale, hepatice si asupra vezicii biliare) anorexie, colici abdominale, constipaie sau diaree. Plcile Peyer pot s ulcereze si s duc la perforaie intestinal si peritonit Alte forme de salmoneloze: septicemii, meningite, infecii urinare, infectii nosocomiale se dezvolt la persoane cu rezistena sczut

SHIGELLADefiniie Genul Shigella aparinefamiliei Enterobacteriaceae Se ncadreaz alturi de genul Salmonella i Yersinia n grupul enterobacteriilor strict patogene Studiile taxonomice au artat c bacteriile din genul Shigella sunt apropiate de genul Escherichia, unii cercettori cred chiar c ar fi o subspecie a E. coliClasificareS-au identificat 4 specii (grupe) de Shigella: Shigelladysenteriae (group A), (12 serotipuri); Shigellaflexneri (group B), (6 serotipuri); Shigellaboydii (group C), (18 serotipuri); Shigellasonnei (group D). (1 serotip).

Boala la om Membrii genuluiShigellasunt principalii ageni ai dizenteriei bacilare Dizenteria se caracterizeaz n forma sa acut tipic prin scaune frecvente, diareice - srace, nefecaloide, ce conin mucus, puroi (celule inflamatorii) i snge, tenesme, colici abdominale i fenomene generale ca febra i deshidratareaHabitat Bacterie strict uman (nu prezint rezervor animal, cu excepia maimuelor) Strict patogen Rezervorul de infecie Omul: bolnav convalescent purttori aparent sntoi

Caractere morfo-tinctoriale bacili mrime medie (0,5 0,7m grosime /2 - 3 m lungime) Gram negativi imobili (neflagelai) nesporulai

Caractere de cultur Bacterii aerobe, anaerob facultative Se dezvolt bine pe medii uzuale la 37 C Pe medii selective i moderat selective (ADCL, Hektoen, Levin,etc) formeaz colonii mici (1-2 mm), de tip S, semitransparente, n culoarea mediului (lactozo-negative)Caractere biochimice La fel ca toate enterobacteriile: Fermenteaz glucoza Reduc nitraii la nitrii Citocrom-oxidaza negativ Lactozo- negativ H2S negativ Ureaza negativ Nu produc gaz Nu utilizeaz citratul ca surs unic de carbon (citrat Simmons negativ) Lizin-decarboxilaz negativ Fenil-alanin-decarboxilaz negativAciunea factorilor fizici, chimici i biologici Inactivai n 10 minute la 60 C prin iluminare direct sunt distrui n 30-60 min fenolul 1 % i omoar n 30 minute Rezist n praf uscat 10 zile n stare uscat pe lenjerie pot supravieui 17 zile n ghea pn la 2 luni n alimente supravieuirea variaz de la cateva zile la cteva sptmni n funcie de concentraia de bacterii/ml pn la 30 de zile n lapte, ou, brnz sau creveiStructura antigenic Antigenul somatic O st la baza mpririi shigelor n grupe antigenice i subdiviziunii n serotipuri: Shigelladysenteriae (group A), (12 serotipuri); Shigellaflexneri (group B), (6 serotipuri); Shigellaboydii (group C), (18 serotipuri); Shigellasonnei (group D), (1 serotip). Antigenul K Unele tulpini prezint capsul Prezena acesteia este rspunztoare de inaglutinabilitatea - O a tulpinilor respective; dup inactivarea termic (1 or la 100 C) acestea pot redeveni aglutinabile. Alte antigene sunt: Exotoxina termolabil produs de Shigella dysenteriae serotip 1 (toxina shiga sau neurotoxina shiga) invasion plasmids antigens(antigene plasmidice de invazie) IpaA, IpaB, IpaC, IpaD). InterCellular Spread Protein (Ics) )proteinele de diseminare intercelular) ShET 1 i ShET 2 (shigella enterotoxin 1 i 2)

Epidemiologie Shigellaeste una dintre cele mai infecioase bacterii,doza infectant este de numai 100-200 bacterii. Majoritatea persoanelor se infecteaz cu shigella n urma consumului de ap sau alimente contaminate cu materii fecale umane Rspndirea pornete intotdeauna de la o surs uman i n general implic alimente, ap mini murdare materii fecale, mute obiecte sau materiale contaminate. Spre deosebire de salmoneloze la care sursa de obicei este animal (psri) Shigeloza apare cel mai frecvent la copii 70% din infecii afecteaz copii cu vrsta de sub 15 ani Epidemiile de dizenterie apar de obicei n aglomerate: familii, vase de croazier, ospicii, orfelinate, nchisori. Patogeneza - Factori de virulen Invasion Plasmid Antigens: Ipa A, IpaB,IpaC, IpaD InterCellular Spread (Ics) proteins Toxina Shiga Enterotoxinele: ShET1 si ShET2Shigelele cauzeaz boala prin: capacitatea lor de a invada, capacitatea lor de a se multiplica n enterocite i macrofage deplasrii bacteriilor de la o celul intestinal la alta direct, evitnd efectorii imunitari (anticorpii). Abilitatea shigelelor de a invada enterocitele este dependent de prezena unei plasmide mari (220 kb) care codific un set de 4 proteine denumite Ipa (Invasion plasmid antigens): Ipa A, IpaB, IpaC, IpaD. IpaD, se crede c este o adezin care permite bacteriei s fie fagocitat Receptorul gazdei pentru IpaDnu este cunoscut, el este prezent numai la nivelul polului bazolateral al enterocitului. Odata bacteria ptruns n fagozom, o hemolizin lizeaz fagozomul i astfel shigelele se pot multiplica n citoplam (spre deosebire de salmonele care se multiplic n vacuole) InterCellular Spread Protein (Ics) (proteinele de diseminare intercelular) polimerizeaz actina din enterocite, imbrac bacteria intr-un strat de actin care propulseaz bacteria din citoplasma n enterocitul nvecinat, evitnd imunitatea umoral mediat prin anticorpiToxina Shiga Este o exotoxin identic cu verotoxina -1 produs de tulpinile de E. coli enterohemoragic (EHEC) Prezint structura tipic A-B: o subunitate A (toxic) i cinci subuniti B de legare. Receptorul pentru fragmentul B este un glicolipid prezent pe suprafaa celulei gazd (Gb3) Subunitatea A inhib sinteza proteic Efectele toxinei: Enterotoxic: aderarea toxinei de receptorii intestinului subire i blocarea absoriei electroliilor, glucozei i aminoacizilor din lumenul intestinal Citotoxic: inhib sinteza proteic, cauznd astfel moartea celular, leziuni microvasculare la nivelul intestinului i hemoragii locale. Explic apariia abceselor parietale n ileonul terminal, a necrozei, ulceraiei i hemoragiei. Neurotoxic: febra i crampele intestinale n unele cazuri, toxina Shiga poate media lezarea celulelor endoteliale glomerulare rezultnd insuficiena renalShigella - Ciclul infecios Shigelele infecteaz tranzitoriu celulele intestinului subire nc din primele zile de la contaminare, ns dizenteria apare atunci cnd este infectat colonul Invazia colonului este iniiat probabil prin intermediul foliculilor limfatici ai colonului care sunt bogai n celule M (analogi ai placilor Peyer din intestinul subire). Aceste celule M au rolul de a transporta antigeni strini spre macrofagele subjacente pentru clearance1. Ptrunderea Shigelele sunt ingerate de celulele M, strbate aceste celule, este depozitat n spaiul subepitelial, unde este preluat de ctre macrofage Fagozomii macrofagelor sunt lizai, shigelele se multiplic, induc eliberarea de interleukine, care determin aflux de PMN Bacteriile sunt capabile s induc apoptoza (moarte celular programat) macrofagelor, sunt eliberate din celul i vor infecta enterocitele 2. Invadarea: Pentru invadarea enterocitelor, Shigelele uziteaz de invazine (Ipa).3. Multiplicarea4. Diseminarea intercelular, cu infectarea celuleor invecinate i evitarea imunitii mediate umoral5. Moartea enterocitelor infectate rezultnd necroza epiteliului alturi de rspunsul inflamator local

Manifestri clinice La 2-3 zile de la expunerea la shigelle apar primele simptomeale shigelozei Debut brusc cu: febr, crampe i dureri abdominale diaree. n primele 2-3 zile, diareea este apoas i pierderea de lichide poate fi important, punnd n pericol n special copii sau persoanele care nu tolereaz dezechilibrele hidroelectrolitice (btrni, tarai, etc) Caracteristicile cele mai tipice ale shigelozei sunt crampele abdominale i tenesmele alturi de scaunele muco-purulente Apariia tenesmelor este de obicei acompaniat de rrirea numrului i a volumului scaunelor tenesme = contracturi spastice, dureroase ale sfincterului striat anal sau ale colului vezicii urinare. Sigmoidoscopia arat o mucoas hiperemic i hemoragic i demonstreaz prezena ulceraiilor acoperite cu pseudomembrane de fibrin. Prezena mucusului, a PMN-urilor i a sngelui este semnul marcant al dizenteriei i arat invazia peretelui intestinal. Identificarea agentului etiologic se face prin cultivarea probelor de scaun. Cel mai adecvat produs biologic pentru cultivare este tamponul rectal obtinut prin atingerea ulceraiilor n timpul sigmoidoscopiei Dizenteria cauzat de Shigella trebuie difereniat de dizenteria cauzat de E. coli enteroinvaziv, Campylobacter jejuni, i de parazitul (protozoarul)Entamoebahistolytica.

YERSINIADefiniie. ncadrareGenul Yersinia face parte din familia Enterobacteriaceae i const din 11 specii, din care 3 au importan n patologia uman: Y. pestis, Y. enterocolitica, Y. pseudotuberculosis Sunt ageni etiologici ai unor zoonoze. Se transmit accidental la om. Yersinia pestis este agentul patogen al pestei bubonice si pestei pulmonare, Yersinia pseudotuberculosis si Yersinia enterocolitica pot determina gastroenterite severe cu formare de abces local si deces prin peritonitHabitat rezervor animal roztoarele, psrile, mamiferele domestice, de unde se rspndesc n mediul ncojurtor contaminnd solul, alimentele. prezente n organismul vectorilor: puricele de sobolan, puricele uman.Morfologie Bacili gram negativi, capete rotunjite, dimensiuni 0,5 1 m / 1 - 2 m Coloraie bipolar Tendin la polimorfism marcat Nesporulai Imobili la 37CCaractere de cultur Aerobe Temperatura de cultivare variaz n limite foarte largi: -2 - +45C pentru Y. pestis 4 - 41 C pentru Y. enterocolitica i Y. psuedotuberculosis Se dezvolt pe medii uzualeProprieti biochimice Oxidazo-negative, Fermenteaz glucoza,trehaloza, sorbitolul, ramnoza numai cu producere de acizi, nu si de gaz. Nu fermenteaz lactoza, H2S negativ, Lizindecarboxilaz negativ Fenilalanindezaminaz negativ Nu folosesc citratul ca unic surs de carbon; Ureaz pozitiv. Imobile la 37C.Sensibilitate la ageni fizici, chimici, biologici Puin rezisteni La 55 C mor n 5 minute La 100 C n 1- 2 minute Fenol 5 % li distruge n mai puin de 1 minut Rezisten prelungit n produse biologice: n sputa uscat sau n materiile fecale ale puricilor timp de 5 saptmni n snge uscat 3 sptmni Sensibile la streptomicin, tetraciclin si cloramfenicol.PatogenezaY. pestiseste o bacterie patogen extrem de virulent, care produce infecie sistemic i cu un grad foarte ridicat de mortalitate. Este agentul etiologic al pestei sau ciumei, o infecie zoonotic, transmis prin intermediul vectorilor. Y. pestiseste este introdus direct n sngele pacientului prin neptura puricelui infectat. Bacteria este adaptat s supravieuiasc i s se multiplice n interiorul macrofagelor neactivate.Y. enterocolitica i Y. pseudotuberculosissunt n primul rnd patogeni enterici, contaminarea are loc prin consum de ap sau alimente contaminate i produc boala prin invadarea celulelor M din plcile Peyer.

Y. enterocolitica, Y. pseudotuberculosis Spre deosebire de Shigele, Yersiniile nu se multiplic n celulele M, le strbat i sunt nglobate de ctre macrofage, transportate spre nodulii limfatici mezenterici unde se multiplic. Aceste bacterii nu pot supravieui n neutrofile, astfel c infecia este limitat de obicei la nivelul intestinului i esutului limfatic, puin pacieni dezvolt bacteriemii, septicemii sau infecii diseminatePatogenezaToate cele trei specii de Yersinia prezint plasmide care poart gene ce codific factori de virulen: aderen (Yersinia adherence gene [yadA]), Proteinele din membrana extern sunt codificate de genele yop, si au activitate citotoxic, inhib migrarea PMN i fagocitozafagocitar, inhiba agregarea trombocitelor. Gene reglatoare (low calcium response [lcr])Mediaz aportul de calciu pentru bacterie, aceste gene se activeaz cnd nivelul de calciu scade, ele au rol important pentru supravieuirea intracelular a yersiniilorY. pestis are dou plasmide adiionale care codific ali factori de virulen: O capsul glicoproteic codificat de gena Fra 1, rol antifagocitar i imunogen Gena Pla codific un activator al plasminogenului care degradeaz componentele C3b i C5a ale complementului, cu efect antiopsonizant i antifagocitar. De asemenea are rolul de a degrada coagulii de fibrin, favoriznd diseminarea bacteriei.Epidemiologie Toate yersiniozele sunt infecii zoonotice, oamenii sunt gazde accidentale. Exist 2 forme de infecii cu Y. pestis Pesta sau ciuma urban, obolanii fiind rezervorul natural Pesta sau ciuma silvatic, cu infectarea veverielor, iepurilor, oarecilor de cmp i a pisicilor n cazul Y. enterocolitica rezervorul natural este reprezentat de porci, roztoare, iepuri, etc n cazul Y. pseudotuberculosis rezervorul natural este reprezentat de roztoare, iepuri i unele psri Pesta urban este meninut n populaia de obolani i transmis ntre acetiai la oamneni prin intermediul insectelor (purici) infectai. Puricii se infecteaz cu ocazia prnzului hematofag de la nivelul obolanului bacteriemic. Bacteria se multiplic la nivelul tractului digestiv al insectei i apoi organismele pot fi transferate la un alt obolan sau unei gazde umane. Pesta urban a fost eliminat n majoritatea comunitilor printr msuri igienice corespunztoare n contrast, pesta silvatic este dificil de controlat i practic aproape imposibil de a o elimina pentru c rezervoarele animale i puricii sunt larg rspndii. Infeciile apar prin ingestia de carne de la animale contaminate sau prin manevrarea esuturilor animale contaminate. Cu toate c Y. pestis este o bacterie extrem de virulent i infecioas, transmiterea de la om la om apare doar n cazul localizrii pulmonare, prin picturi respiratorii.Manifestri clinice Exist dou tipuri de manifestri clinice n cazul infeciei cu Y. pestis Pesta bubonic Pesta pneumonicPESTA BUBONIC Triada: Febr mare, Bubonul Conjunctivit. La 2 - 6 zile de la neptura insectei (puricelui) infectate apare o leziune vezicular la locul nepturii. nainte de apariia buboanelor, majoritatea pacienilor dezvolt semne sistemice de boal: febr, frisoane confuzie oboaseal, grea, dureri la nivelul membrelor inferiaore i spatelui Bacteriile se rspndesc rapid i disemineaz spre nodulii limfatici locoregionali, unde cauzeaz inflamarea intens i formarea bubonului sau bubonilor extrem de dureroi Congestia vaselor de snge de la nivelul conjunctivei cauzeaz conjunctivita Majoritatea bubonilor au localizare inghinal, dar se pot localiza i axilar sau cervical Este neobisnuit ca bubonii s apar n mai multe zone ale corpului Pielea de la nivelul bubonilor devine roie i poate ulcera. n acest moment hemocultura evideniaz prezena yersiniilor. Dac nu se intervine cu tratament antibiotic, bacteriemia duce la septicemie, pneumonie hemoragic si meningit.PESTA PNEUMONIC Pacienii cu pest pneumonic prezint pneumonie hemoragic i insuficien respiratorie. Localizarea pulmonar apare n cazul inhalrii de picturi respiratorii care conin bacteriaeliminata de la un bolnav cu pest pneumonic Perioada de incubaie este de 2- 3 zile. Durata medie a perioadei scurse de la apariia primelor simptome i deces este de 2 zile, dar poate fi i de numai 24 oreY. enterocolitica Doua treimi din infectiile cu Y. enterocolitica sunt enterocolite, dupa cum sugereaza si numele. Y. enterocolitica invadeaza celulele mucoasei intestinului subtire si gros. Invazia poate progresa pana la nivelul placilor Peyer Symptome: febra, grata, dureri abdominal si diaree apoasa sau diaree mucosangvinolenta. In cazuri severe poate apare perforatia ileonului. Simptomele pot mima o apendicita. Y. enterocoliticapoate produce bacteriemie si septicemie la pacienti cu supraincarcare cu fier: politransfuzati,, deseori fatala Artritele reactive aseptice postenteritice sunt observate la indivizi cu sistem de histocompatibiliate HLA B27.Y. pseudotuberculosis Bacteria ptrunde pe cale digestiv, originea contaminrii fiindprobabil alimentar. Microorganismele penetreaz apoi epiteliul portiunii terminalea ileonului, ajung n plcile Peyer si n ganglionii limfatici ai regiunii ileo-cecaleunde produc o adenit reticular, caracterizat prin noduli mari si cazeosi, leziuniasemntoare tuberculozei intestinale. Poate s se instaleze un sindrompseudoapendicular, manifestare principal care poate s apar mai ales la copii siadolescenti. Pe lng aceasta, foarte rar, poate surveni si septicemia, mai ales lapacientii cirotici si diabetici. Infectia cu bacilul Y. pseudotuberculosis se poatemanifesta, n unele cazuri, sub forma unui eritem nodos sau a unei infecii urinare.

PSEUDOMONASDefinitie - Genul PseudomonasApartine familiei Pseudomonaceae i reuneste bacili Gram negativi, nesporulati, cu unul sau mai multi flageli polari, nepretensiosi nutritiv, strict aerobi, oxidaz pozitivi, incapabili s fermenteze glucoza, productori depigment nu fac parte din grupul EnterobacteriaceelorClasificare Genul Pseudomonas contine numeroase specii, majoritatea fiind specii saprofite Speciile cu importanta medicala sunt P aeruginosa, P fluorescens, P putida, P cepacia, P stutzeri, P maltophilia, P putrefaciens Pseudomonas aeruginosa este raspunzatoare de majoritatea cazurilor de infectii

PSEUDOMONAS AERUGINOSA Este numit si bacilul piocianic este specia izolat cel mai frecvent n laboratorul de bacteriologieHabitat: prezente n: mediul extern: sol, ap, materii organice, hran (vegetale, fructe, legume) in mediul spitalicesc sunt prezente pe: obiectele i instalaiile sanitare, echipamente, n unele soluii antiseptice (rivanol, de exemplu), produse medicamentoase, cosmetice corpul uman: tubul digestiv (colon), dar i pe mucoase i tegumentStructura Pseudomonas aeruginosa este un bacil subtire (0.5 - 0.8 m / 1.5 - 3.0 m), Gram negativ, dispus izolat, n perechi sau lanturi scurte, nesporulat, prezinta un cil polar care i confer mobilitate. Majoritatea tulpinilor contin un singur flagel polar, dar unele tulpini pot prezenta 2-3 flageli (Pseudomonas aeruginosa coloratie Gram).

Structura antigenic i factorii de virulen n peretele celular bacilul piocianic prezint un complex polizaharidic(LPS) format din: antigenul somatic O, datorit cruia se disting 16 tipuri de bacil piocianic, o endotoxin, comparabil cu cu cea de la enterobacterii, responsabil de producerea febrei i CID.Ali factori de virulen: Capsula: rol de adezin, mpiedic ptrunderea antibioticelor n celula bacterian, are rol antifagocitar; Pili: asigur adeziunea de substratul specific; Flagelii: natura proteica (antigenul H). Rol antifagocitar, ajuta la atasare si promoveaza colonizarea. Enzime: proteaze,elastaze (care produc leziuni vasculare i tisulare), hemolizine, Leococidine Fosfolipaza C Toxine: exotoxina A determin aparitia de anticorpi antitoxin la persoaneleimunizate este i un important factor de virulen, producnd necroztisular (letal pentru animalele de experien). are structur si mod de actiune similar toxinei difterice dar nu poate fi transformat n anatoxin. Inhib sinteza proteic, lezeaz tesuturile, are actiune de imunodeprimare exotoxina S, mai putin toxic, prezent la tulpinile cu afinitate pentru tesutul pulmonar. Inhib sinteza proteic si produce imunosupresie.

Factorii care influeneaz virulena: prelungirea colonizrii epiteliilor tractului respirator sau tegumentului, prinintermediul polizaharidului capsular i pililor,Alte condiii care favorizeaz infecia: existena unor surse de infecie din mediul extern, arsuri ale tegumentului, plgi diverse postoperatorii sau cele de decubit (escare de decubit), suprimarea microorganismelor din flora comensal, prin terapie prelungitcu antibiotice i selectarea unor surse de infecie, mai ales n condiiile maisus amintite sau la imunodeprimaiManifestari clinice Este un germen conditionat patogen afectnd cu precdere persoane cu sistemul imunitar n suferint. Pseudomonas aeruginosa poate cauza infectii diverse Ele pot fi localizate sau generalizate (septicemie). Infeciile localizate: oculare Postoperatori instilrii de colire contaminate, utilizrii solutiei de curtare a lentilelor de contact contaminate cu Pseudomonas spp. Evoluia infectiei este grav., cutanate consecint a bilor n ape poluate: foliculit, piodermit, intertrigo, otit extern; nosocomiale plgi suprainfectate, escarele de decubit, arsuri, ulceraii, etc) care pot s se cronicizeze i s evolueze spre septicemie, Infectii urinare (dup intervenii medicale pe cile urinare), Infectii pulmonare bronite cronice necrotice, abcese pulmonare, empieme, Broniectazii - frecvente la pacienti cu alt boal de baz(neoplasm, mucoviscidioz, leucemie, diabet zaharat etc); Otite medii sau externe cronice, etc. Infectii digestive: enterite acute dup tratamente antibiotice orale de lung durat sau dup consum de ap contaminat;n general, infeciile localizate cu Pseudomonas aeruginosa sunt purulente,cu puroi de culoare verde-albstrui, care apare i pe mediile de cultur, datoritpigmenilor produi de acest bacil: piocianina (pigment de culoare albastr) ipioverdina (de culoare galben-florescent). Puroiul i cultura microbian au unmiros aromatic caracteristicInfeciile generalizate sau septicemia, survin ca o infecie secundarinfeciilor localizate i sunt ntotdeauna grave.

GENUL VIBRIODefinitieGenul Vibrio cuprinde bacili Gram-negativi, ncurbai, sub form de virgul (de unde i numele de vibrioni), mobilitate foarte mare datorat flagelului polar. nesporulati, necapsulati, catalazo- si oxidazopozitivi. Se multiplic n mediu alcalin (pH 7-9) fiind organisme acvatice adaptatela variate salinitti

Clasificare Specia principal a acestui gen este Vibrio cholerae, care se divide n dougrupe de vibrioni, dup structura antigenului somatic O, din peretele celular: Vibrio cholerae grup O:1 care determin holera (boal diareic acut cu evoluie grav, cu decese ntre 50-60% dincazuri, dac nu se face o reechilibrare hidroelectrolitic imediat); Vibrio cholerae grup non O:1, care determin gastroenterite. Alte specii de vibrioni, sunt: Vibrio parahaemolyticus produce gastro-enterite i posibil infeciiextraintestinale; Vibrio vulfinicus determin septicemie, toxiinfecii alimentare, infecii aleesuturilor moi, etc

VIBRIO CHOLERAEHabitat Omul este singura gazd a vibrionului holeric. n anumite condiii poate fintlnit n ape i sol.

Structura antigenica) antigenul somatic O (din peretele celular, cu structur lipopolizaharidic iproprieti de endotoxin), pe baza cruia se disting 2 biotipuri de vibrionholeric:1. Vibrio cholerae cholerae,2. Vibrio cholerae El Tor, cu trei serotipuri: Ogawa, Inaba i Hikojima.b) antigenul flagelar H fr importan practic.

Patogeneza Holera nu este o boal invaziv, deoarece vibrionul holeric rmne localizat la nivelul mucoasei intestinale, dar acesta determin, prin toxina holeric,un sindrom diareic grav, cu dezechilibru hidroelectrolitic i modificri metaboice ireversibile. Vibrio cholerae se transmite prin apa sau alimentele contaminate fecal, sursa de infecie fiind omul bolnav de holer sau purttorii aparent sntoi, asimptomatici, care pot fi persoane aflate n perioada de incubaie sau convalesceni. Ajuni n intestinul subire, vibrionii se ataaz de membrana enterocitelor,pe suprafaa crora se nmulesc masiv, fr s ptrund n celulele epiteliale, dar ntimpul multiplicrii secret toxina holeic, o exotoxin proteic, cu dou lanuri Ai B. Toxina holeric poate fi transformat n laborator, n anatoxin (vaccin), care inoculat omului sau animalelor de experien determin formare de antiocorpi specifici (antitoxine), capabili s neutralizeze toxina. Toxina secretat de vibrionul holeric se leag prin lanul B de receptori detip ganglionar (G M1), iar lanul A ptrunde n enterocit, unde activeaz adenilatciclaza, care determin creterea concentraiei de AMP-ciclic, care esteresponsabil de transformarea enterocitului din celul absorbant, n celulsecretant de ap i electrolii, ducnd la declanarea unui sindrom diareic apos, nsoit de vom, cu pierderea unei cantiti mari de ap (1 litru /or) i electrolii(Na+, K+). Scaunele sunt apoase, cu resturi de mucoas i un aspect de zeam de orez. n absena tratamentului, hidratrii imediate, survine, n cteva ore unsindrom de deshidratare acut, cu modificri metabolice ireversibile i mortalitatefoarte mare (50-60% dintre pacieni pot deceda).

Epidemiologie i profilaxie Omul se contamineaz pe cale oral, prin ingerarea apei sau alimentelorcontaminate cu materii fecale sau vomismente provenite de la pacieni sau purttori(asimptomatici) provenii din zone endemice care contribuie la transmitereaholerei. Vibrio cholerae O:1 poate supravieui timp ndelungat n natur (mai muliani) dup o epidemie de holer, putnd persista n apele dulci i n cele marine, nmolute i crustacee contaminate, rezervorul acvatic constituind un risc major decontaminare. Holera este o boal cu declarare internaional obligatorie.

HELICOBACTER PYLORI In 1983, B.J. Marshall si J.R. Warren au raportat izolarea unei bacterii spiralate microaerofile de la nivelul mucoasei gastrice umane si au demonstrat ca prezenta acestei bacterii se asociaza cu inflamatia gastrica. Initial bacteria a fost denumita Campylobacter pylori, dar secventarea genelor si studii de ultrastructura au dus la definirea unui gen nou, Helicobacter, iar bacteria a fost denumita Helicobacter pylori. Astazi se cunosc aproximativ 23 de specii de Helicobacter.

Morfologie Sunt bacterii Gram negative, ncurbate sau spiralate, prezentnd 4-6 flagelilocalizati la un pol. La microscopul electronic pot avea forma literei S sau pot ficocoide.

Habitat H. pylori colonizeaz mucoasa gastric, ndeosebi zona antral, fiinddeosebit de bine adaptat la conditiile ostile oferite de stomac. Odat stabilit instomac poate persista o lung perioad de timp, chiar toat viata. Specii de Helicobacter se gasesc si la diferite alte mamifere (maimute, caini, pisici, soareci, sobolani,etc). Speciile de Helicobacter izolate la om includ: H.pylori (stomac), H. cinaedi, H. fenneliae (tract intestinal)H. pylori este cauza gastritei cronice active la om Este cauza majora a ulcerului gastric si duodenal Este factor de risc semnificativ pentru aparitia adenocarcinomului gastric si limfom gastric MALTomas (mucosa-associated lymphoid tissue lymphomas),.

Caractere metabolice cresc n conditii de microaerofilie, sunt oxidazo pozitive si nu descompun zaharurile. Principala caracteristic biochimic este producerea de ureaz n cantitti mari, descompunnd ureea din mediu n 5-20 de minute. Sunt foarte mobile H. pylori are o rezistent sczut n mediul extern, dar este rezistent la pH-ul acid din stomac

Caractere de patogenitate Factorii de patogenitate sunt reprezentati de enzimele si citotoxinele pecare le secret bacteria. Acestea sunt: ureaza asigur supravietuirea bacteriei n mediul acid al stomaculuiprin neutralizarea acidittii gastrice, stimuleaz chemotaxia neutrofilelor siproducerea de citokine inflamatorii; fosfolipaza A si proteaza diger mucusul; proteina socului termic creste activitatea ureazei; factori de colonizare, adezine care mediaz legarea la celula gazd; flagelii care asigur penetrarea n mucusul gastric protejnd bacteria depH-ul acid; citotoxinele. Citotoxinele sunt de dou tipuri: vacuolizant si asociat genei A. Citotoxinavacuolizant determin aparitia de vacuole n celulele mucoasei. Secretia ei estecodificat de gena Vac A. Din motive necunoscute, 60% dintre tulpini nu secretaceast citotoxin. Citotoxina asociat genei A determin celulele gastrice s secrete factorichemotactici pentru neutrofile. Producerea ei este codificat de gena Cag A. 40%dintre tulpini nu secret aceast toxin

PATOGENIE. BOALA LA OMCu toate c ulcerul gastric si gastrita cronic sunt afectiunile cele mai studiate n legtur cu infectia cauzat de Helicobacter pylori, aceast bacteriepare a fi implicat si n afectiuni extragastrice: limfom gastric tip MALTomas (mucosa-associated lymphoid tissue lymphomas), coronarite, reflux gastroesofagian, anemie feripriv, boli dermatologice si Boli reumatice.La gazda susceptibil, Helicobacter pylori cauzeaz gastrit cronic activcare poate duce la boal ulceroas gastric sau duodenal, cancer gastric, limfomMALTomasNormal mucoasa gastric nu este colonizat cu bacterii, pH-ul aciddistrugnd bacteriile ajunse la acest nivel.Cu toate acestea H. pylori este capabils colonizeze mucoasa gastric, mai ales cea antral. Trei factori fac posibil colonizarea stomacului: producerea de ureaz n cantitate mare. Ureaza hidrolizeaz ureea cu eliberare de amoniac care tamponeaz pH-ul acid; forma spiralat si flagelii care permit traversarea stratului de mucus culocalizarea bacteriei la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul este neutru; prezenta de adezine care realizeaz legarea specific de celuleleepiteliului gastricLa persoanele receptive, dup un scurt episod de gastrit acut, infectia cuH. pylori determin constant o inflamatie cronic a mucoasei gastrice, care crestesemnificativ riscul aparitiei ulcerului gastro-duodenal, cancerului gastric si a limfomului gastric.Gastrita cronic activ este caracterizat de prezenta unui infiltrat inflamator bogat al mucoasei alctuit din neutrofile, limfocite B si T, macrofage simastocite. Bacteria nu invadeaz mucoasa gastric. Contactul dintre bacterie si epiteliu determin eliberare de citokine care accentueaz inflamatia.Infectia cu H. pylori este probabil cea mai frecvent si persistent infectie din lume afectnd aproximativ jumtate din populatia globului.Dintre persoanele infectate doar o mic parte au infectie simptomatic sau dezvolt ulcer si cancer gastric. Acest fapt este datorat variabilittii exprimrii genelor ce codific citotoxinele, rezultnd astfel tulpini circulante cu virulent diferit.Deci n patogenia acestor boli gastroduodenale, prezenta H. pylori este necesar dar nu suficient.Fr s se gseasc o explicatie concret, s-a demonstrat c aceast bacterie este implicat n producerea altor boli ca: reflux gastroesofagian, anemie feripriv, boli dermatologice, boli reumatice.

Epidemiologie Sursa de infectie este reprezentat de om, calea de transmitere fiind ceafecal-oral si oral-oral. Pentru transmiterea infectiei este necesar un contactstrns, Nu a fostdemonstrat nici un caz de transmitere direct de la animal la om, dar recent s-adovedit c H. pylori poate coloniza mucoasa gastric la pisici. Receptivitatea este general, considerndu-se c infectia cu H. pylori estecea mai frecvent infectie de pe glob. Nu exist diferente ntre frecventa infectiei n trile dezvoltate si cele n curs de dezvoltare, doar c n trile n curs dedezvoltare infectia apare de la vrste mai mici. Datorit riscului degenerrii infectei cu H. pylori n ulcer gastro-duodenalsau cancer gastric, o infectie diagnosticat trebuie ntotdeauna tratat, iarpacientul trebuie avertizat n privinta acestui risc.

GENUL CAMPYLOBACTERDefiniie. ncadrare bacili Gram negativi, form spiralat, ncurbat sau asemntoare literei S, prevzuti cu un singur flagelpolar la una sau ambele extremitti Necesit conditii speciale de cultivare: microaerofilie, medii speciale mbogtite si o temperatur de crestere de 42-43C, cu o incubare de 48-72 deore.ClasificareGenul cuprinde mai multe specii: Campylobacter jejuni, C.coli, C.fetus, C.lari, C.upsaliensis, C.hyoliei, C.showae, C. hyointestinalis, Primele 3specii au important medical mai mare. C.jejuni si C.coli sunt implicate n numeroase episoade de toxiinfectie alimentar ce evolueaz cu diaree sangvinolent sau apoas, mai ales la copii. Localizri sistemice, extraintestinale ale infectiei apar la organisme imunocompromise. C. fetus este un germen oportunist la organisme imunodeprimate, fiind resposabil de boala abortiv la animale.Habitat Germeni din genul Campylobacter sunt comensali n intestinul animalelor, n general psri: pui, curcani, rate, pescrusi (C. lari), dar si al mamiferelor: bovine, ovine, cini si pisici. Germenii contamineaz laptele, alimentele si apapotabil unde pot supravietui mai multe sptmni.

Caractere de patogenitate Capacitatea patogen a C. jejuni variaz de la tulpin la tulpin si estedeterminat de mai multi factori legati de bacterie sau de gazd. Factorii care determin caracterele de virulent sunt: producerea de toxine, structura suprafetei celulare, folosirea fierului n metabolismul bacteriei. C. jejuni produce enterotoxin, citotoxin si endotoxin. Enterotoxina este asemntoare cu enterotoxina holeric si este produsde 75% dintre tulpinile izolate de la bolnavi, n timp ce tulpinile izolate de lapurttori asimptomatici nu o produc sau o produc n cantitate redus. Estetermolabil, inactivndu-se ntr-o or la 56C si ntr-o lun la 4C. Esteresponsabil de diareea de tip secretor si are efecte citopatice pe culturi de celule. Citotoxina este o alt toxin produs de C. jejuni si are efecte citopatice peculturi celulare.. Endotoxina este lipidul A a lipopolizaharidelor din peretele celular, la fel cala majoritatea bacteriilor Gram negative.

TransmitereGermenii ajung n organism pe cale oral prin consum de alimente sau apcontaminate sau prin contact cu animale bolnave sau purttoare sntoase.

Patogeneza Variatia simptomelor n enterita campylobacterian se datoreazmecanismelor diferite prin care tulpini diferite pot produce boala. Instalarea uneiinfectii enterice depinde de capacitatea bacteriei de a coloniza mucoasaintestinal. Mucusul intestinal reprezint o barier n ptrunderea majorittiigermenilor enterici. Campylobacteriile fiind foarte