Literatura Imperiului Roman

Ardel Răzvan, Clasa a VII-a B

Prof.dr. Loredana Milincu

Școala Gimnazială nr.18 Timișoara

Începuturile literaturii în Roma Antică sunt legate de apariţia scrierii latine. Cele mai vechi monumente ale poeziei latine sunt discursurile politice. Cucerirea Italiei între secolele IV– III a.Chr. a favorizat contactul oraşelor din sudul Peninsulei Apenine cu civilizaţia greacă. Livius Andronicus (280 – 200 a.Chr.), originar din Tarent, este autorul primei tragedii scrise în limba latină, traducător în latină al Odiseei, care s-a bucurat de o largă circulaţie până în secolul I a.Chr., contribuind la iniţierea publicului roman cu bogăţia tezaurului cultural elen. Literatura latină este reprezentată de lucrările lui Plautus (250 – 184 î.Hr.), şi comediile lui Terentius (190 – 159 a.Chr.). Comediile scrise de Plautus au la bază subiecte greceşti adaptate limbii latine, unde dramatismul se îmbină cu satira şi umorul.

Homer

Domnia împăratului Octavian Augustus a reprezentat ”secolul de aur” al poeziei romane. Ideologii acestei noi epoci au fost Vergilius şi Horatius. Vergilius (70–19 a.Chr.) în creaţia sa glorifică vechile tradiţii şi curajul romanilor. Poemele pastorale Bucolicele şi Georgicele descriu viaţa de la ţară şi muncile agricultorului. Poemul Eneida este consacrat eroului troian Enea, care, conform tradiţiei, a fondat Roma şi a cărui descendenţă şi-o atribuia marile familii romane. Vergilius conturează în Enea modelul exemplar al cetăţeanului roman, înzestrat cu virtuţi precum simplitatea, pioşenia, respectul valorilor morale, responsabilitatea şi umanitatea.

Vergilius

Horatius (65 a.Chr. – 8 p.Chr.), un alt mare poet al epocii, autorul Epistolelor, abordează tema comportamen-tului şi destinului uman, opunând viciilor idealul omului moral şi înţelept. Culmea creaţiei lui Horatius o constituie Odele dedicate Romei, istoriei şi mitologiei ei, dar şi viitorului măreţ care îi este predestinat. Publius Ovidius Naso (43 a.Chr.– 17 p.Chr.) este ultimul mare poet liric din epoca lui Augustus. Este autorul elegiilor, dar şi a poemului epic Metamorfozele, care include legende despre prefacerile cunoscute în lume, începând cu crearea Universului. Ovidius a fost exilat la Tomis (Constanţa), unde a compus două cicluri de scrisori în versuri, Tristele şi Ponticele, inspirate de dorul de Roma.

Publius Ovidius Naso

Marcus Tullius Cicero (80-43 a.Chr.) este apreciat ca eminent orator, scriitor şi activist politic. El lansează ideile educării unui om cult, care, în viziunea lui, include cultura filozofică, creată ca mijloc de perfecţionare individuală (şlefuieşte gândirea, antrenează memoria) şi retorica (fiind un mijloc de influenţă socială). Cicero s-a bucurat de o mare popularitate în Antichitate, dar și în rândul scriitorilor epocii Renaşterii.

Cicero

În sec.III-II a.Chr., literatura romană însuşeşte toate genurile literale literaturii: epic, liric şi dramatic. Primul poet roman a fost Livius Andronicus (de origine grec) care a tradus în latină tragediile lui Sofocle şi Euripide. Tot el a făcut şi traducera „Odiseei”, prima în istorie literaturii europene a operei tradusă. Anul 240 a.Chr., pe bună dreptate se consideră anul naşterii literaturii romane. Fondarori ai dramaturgiei romane au fost Naevius din Campania şi Plautus (Titus Maccius), care compunea tragedii şi comedii după forme greceşti. Acelaşi Naevius s-a manifestat şi în genul liric, fiind autorul lucrării „Războiul Punic”, la care a participat personal ca ostaş. În sec.I a.Chr., cultura romană a însuşit în mod difinitiv cultura grecească şi aceasta a devenit baza înfloririi literaturii romane. Cultura romană a ieşit din cadrul cercurilor artistice, răspândindu-se în mijlocul cetăţilor liberi (sclavii erau excluşi din cultură complet) prin intermediul dialogurilor şi tratatelor filozofice populare, a şcolilor retorice. Figura centrală în arta retorică era Cicero, care a făcut foarte mult pentru elaborarea tuturor nuanţelor stilului prozaic, apreciat ca „secol de aur al prozei romane”.

Autorii latini s-au manifestat în foarte numeroase genuri şi specii literare. Iniţial s-a dezvoltat mai cu seamă poezia, prin excelenţă dramatică, apoi epică, lirică şi didactică. Desigur, romanii au fost un popor ludic, dar prevalența iniţială a poeziei se poate tălmăci mai ales altfel. Dezvoltarea poeziei la începuturile literaturii latine, ca de altfel şi în cazul altor culturi, purcede de la folclorul eminamente poetic, de la creaţiile orale îndeosebi alcătuite în versuri. Învăţămantul iniţial era îndeosebi oral sau limitat la puţine exemplare scrise. Ceea ce impunea eforturi susţinute de memorizare. De vreme ce poezia se memorizează mult mai ușor decât proza Naevius şi Ennius, primii poeţi epici, înfăţişează istoria Romei în versuri. Proza a emers şi s-a dezvoltat mai lent. Totuşi, în secolul I a.Chr., ea atinge înalte culmi artistice şi atacă o problematică foarte variată, depăşind clar expansiunea poeziei. În epoca lui Augustus, s-a statornicit un veritabil echilibru între proză şi poezie, deşi mai degrabă favorabil poeziei; dar sub Imperiu prozatorii au dominat cu autoritate expandarea literaturii. Nu este însă mai puţin adevărat că, după cum am arătat, naufragierea atâtor texte literare antice a afectat, se pare, mai ales poezia.

Bibliografie

https://ro.scribd.com/doc/79824492/Www-referat-ro-cultura-Romei-Antice-doc6d2f0 http://www.moldovenii.md/md/section/401 https://ro.scribd.com/doc/100974009/Literatura-Latina