Licenta.doc Metodologie=Modificata

Universitatea din BucurestiFacultatea de Sociologie si Asistenta Sociala Specialitatea-Asistenta Sociala ID

Metodologia cercetarii in

stiintele

Socio-umane

Prof. Dr. Ioan MARGINEAN

REFERAT

ROLUL ŞI IMPORTANŢA COMUNICĂRII ÎN

PREVENIREA ŞI REZOLVAREA

CONFLICTELOR ÎN CUPLU

Costache Florina Valentina Facultatea de Sociologie si

Asistenta Sociala Specialitatea- Asistenta Sociala Anul II - ID

Cuprins

1. Tipul de cercetare

2. Limitele de studiu

3. Cadrul general al cercetării

4. Fixarea obiectivelor cercetării

5. Elaborarea ipotezelor

6. Universul cercetării

7. Unităţile de analiză şi interpretare

8. Operaţionalizarea conceptelor

9. Elaborarea instrumentului de cercetare

10. Analiza şi interpretarea datelor

11. Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Allan Pease şi Allan Garner, 1994, Limbajul vorbirii. Arta conversaţiei, Ed. Polimark,

Bucureşti:, tradusă de Ileana Busuioc după volumul Talk Language – How to use

Conversation for profit and pleasure, Simon and Schuster, 1989, London

Anghel Petre, 2003, Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis, Bucureşti

Anghel Petre, 2005, Strategii eficiente de comunicare, Ed. Eita, Cernica

Bistriceanu Corina, 2005, Sociologia familiei, Fundaţia România de Mâine, Bucureşti

Chelcea Septimiu, 2001, Metodologia cercetării sociologice: Metode cantitative şi calitative,

Ed. Economică, Bucureşti

Chelcea Septimiu, Ivan Loredana, Chelcea Adina, 2005, Comunicarea nonverbală.

Gesturile şi postura: cuvintele nu sunt de-ajuns, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti

Ciupercă Cristian, 2000, Cuplul modern. Intre emancipare şi disoluţie. Ed. Tipoalex,

Alexandria

Chiru Irena, 2003, Comunicarea interpersonală, Ed. Tritonic, Bucureşti

Corneanu Guy, 2006, Există iubiri fericite? Psihologia relaţiei de cuplu, ediţia a II-a,

traducere din limba franceză de Emanoil Marcu, Ed. Humanitas, Bucureşti

Cadrul metodologic al cercetării

Tipul de cercetare

Prin lucrarea de faţă, am urmărit evidenţierea percepţiei subiecţilor asupra comunicării la

nivelul relaţiei de cuplu.

Cercetarea realizată este una sociologică, empirică, care „presupune observarea directă a

realităţii”(Septimiu, Chelcea, 2001, p.151), explicativă pentru că îşi propune testarea unor

ipoteze, exploratorie pentru că nu are o mare amploare.

Precizez faptul că datele obţinute în urma realizării acestei cercetări nu sunt relevante

pentru întreaga populaţie, dar pot constitui un punct de plecare pentru alte cercetări mai ample,

atât din punct de vedere al populaţiei investigate cât şi din punct de vedere al aprofundării temei.

Din universul cercetărilor sociologice am ales să folosesc ca metodă de cercetare ancheta

sociologică pe bază de chestionar, urmărind conturarea unei perspective de abordare a

problematicii comunicării la nivelul relaţiei de cuplu.

Limitele de studiu

In cadrul lucrării de faţă, nu am urmărit să tratez la modul general aspectele teoretice şi

practice ale comunicării ci lucrarea se limitează la cunoaşterea şi analiza aspectelor teoretice şi

practice ale comunicării în relaţia de cuplu şi la înţelegerea modului în care comunicarea

constituie metoda eficientă de prevenire şi rezolvare a situaţiilor conflictuale în cadrul relaţiei.

De asemenea, cercetarea nu se desfăşoară la nivel longitudinal, deoarece nu urmăresc

evoluţia comunicării la nivelul cuplurilor ci urmăresc percepţia subiecţilor asupra comunicării în

cadrul relaţiei de cuplu.

Cadrul general al cercetării

Cercetarea s-a desfăşurat în mediul urban, în oraşul Bucureşti, în cadrul firmei Net

Consulting. Am ales să cercetez tema lucrării în cadrul acestei firme, datorită faptului că, având

în vedere ramura de activitate (consultanţă, suport tehnic şi design pentru reţele de calculatoare)

marea parte a angajaţilor sunt tineri, cu vârsta cuprinsă între 23 şi 45 de ani. Numărul mare al

angajaţilor în cadrul firmei şi vârsta acestora m-a determinat să realizez cercetarea aici, întrucât

am avut posibilitatea sa aplic un număr mare de chestionare într-un timp relativ scurt.

Premiza de la care am plecat în realizarea cercetării este aceea că majoritatea conflictelor

din cadrul relaţiilor de cuplu apar ca urmare a comunicării deficitare dintre parteneri.

Fixarea obiectivelor cercetării

In cadrul cercetării am stabilit ca obiective:

Obiectivul general al cercetării: percepţia subiecţilor asupra comunicării la nivelul

relaţiei de cuplu.

Obiectivele specifice ale cercetării:

1. identificarea diferenţelor de gen în ceea ce priveşte comunicarea între bărbaţi şi

femei;

2. determinarea cauzelor care generează conflicte în cadrul cuplului;

3. determinarea gradului de încredere în apelarea la serviciile specializate (consiliere,

terapie de cuplu, asistenţă socială) în vederea medierii conflictelor;

4. înţelegerea modului în care comunicarea poate fi un factor de reuşită în evitarea şi

rezolvarea conflictelor în cuplu;

Elaborarea ipotezelor

Ipoteza este definită ca fiind un enunţ referitor la relaţia dintre două sau mai multe

fenomene, astfel încât ea constituie o explicaţie plauzibilă, care devine teorie dacă cercetarea se

confirmă, având rolul de a orienta întreaga activitate de cercetare. (Ioan Mărginean, 2000, p.

116)

In realizarea cercetării de faţă, am pornit de la următoarele ipoteze de lucru:

1. Cu cât subiecţii conştientizează mai puţin diferenţele de gen în comunicare, cu atât

riscul neînţelegerilor în cuplu este mai mare;

2. Dacă partenerii de cuplu se află într-o situaţie conflictuală, atunci una din cauzele

care a generat conflictul este lipsa comunicării eficiente;

3. Dacă subiecţii cunosc şi au încredere în serviciile specializate (consiliere, terapie de

cuplu, asistenţă socială), atunci posibilitatea de a apela la aceste servicii în vederea

rezolvării conflictelor existente în relaţia de cuplu este mai mare.

4. Cu cât subiecţii conştientizează rolul şi importanţa comunicării în cadrul relaţiei de

cuplu, cu atât posibilitatea prevenirii şi rezolvării eficiente a conflictelor este mai

mare.

Universul cercetării

Universul cercetării este delimitat de populaţia adultă, cu intervalul de vârstă 25-39 ani.

In vederea testării ipotezelor de la care am plecat în cercetarea de faţă, am folosit

eşantionarea neprobabilistică, selecţia subiecţilor urmând o procedură preferenţială. Schema de

eşantionare neprobabilistică este cea pe cote, fără a putea determina eroarea de eşantionare şi a

face inferenţe de la eşantion la colectivitatea totală, urmărind să colectez datele în vederea

descrierii şi analizei fenomenului studiat.

Cotele utilizate pentru stabilirea eşantionului au fost:

Mediul de rezidenţă, cuprinzând în eşantion subiecţi ce fac parte din mediul urban, din

localitatea Bucureşti, angajaţi ai firmei Net Consulting;

Sexul, cuprinzând în eşantion un număr egal de subiecţi de sex feminin şi masculin (50

femei şi 50 bărbaţi );

Vârsta, cuprinzând în eşantion un număr egal de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34

de ani.

Motivul pentru care am ales ca vârsta lotului de subiecţi să fie 25-34 de ani este acela că,

analiza ratelor specifice de nupţialitate pe grupe de vârstă şi sex relevă faptul că în anul 2006, ca

şi în anii anteriori, cele mai mari valori s-au înregistrat la grupa de vârstă 25-29 ani.

Având în vedere că se remarcă o creştere a frecvenţei la căsătorie pentru grupa de vârstă

25-29 ani şi o creştere semnificativă a frecvenţei divorţului la grupa de vârstă 35-39 ani, am ales

ca lotul de subiecţi supus cercetării să fie cuprins în grupa de vârstă 25-34 ani, pentru a evidenţia

rolului şi importanţei comunicării în cuplu şi în prevenirea şi medierea conflictelor conjugale.

Eşantionul cercetării este format din 100 de persoane alese în mod echilibrat din punct de

vedere al genului respectiv 50% persoane de gen feminin şi 50% persoane de gen masculin.

Unitatea de analiză şi înregistrare

Unitatea de analiză este identică cu unitatea de înregistrare şi este reprezentată de

individ.

Operaţionalizarea conceptelor

Operaţionalizarea conceptelor presupune stabilirea unei relaţii între semnele direct

observabile şi simbolurile ce apar la nivelul teoriei. (Septimiu Chelcea, 2001, pp.103-107)

Conceptul care stă la baza cercetării de faţă îl constituie cuplul conjugal şi este analizat

prin 3 dimensiuni care permit aprofundarea cunoaşterii şi explicării lui, dimensiuni care sunt şi

ele aprofundate, analizate şi explicate prin o serie de indicatori şi anume:

1. Relaţia conjugală dintre parteneri:

Durata relaţiei de cuplu

Gradul de satisfacţie al vieţii de cuplu

Factorii care asigură reuşita relaţiei de cuplu

Proporţia implicării în satisfacerea intereselor comune împreună

Stilul de viaţă conjugală

2. Rolul şi importanţa comunicării în cuplu:

Calitatea comunicării între partenerii de cuplu

Proporţia discuţiilor asupra lucrurilor petrecute in timpul zilei

Proporţia discuţiilor asupra aspectelor ce ţin de relaţia conjugală

Exprimarea afecţiunii prin cuvinte şi gesturi

Importanţa acordată comunicării verbale si non-verbale şi capacitatea de a deduce

concordanţa între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de partenerul de cuplu

Frecvenţa abilităţilor de a asculta şi a fi ascultat de către partenerul de cuplu

3. Conflictul şi modalităţile de soluţionare a conflictului:

Cauzele generatore de conflicte

Abordarea neînţelegerilor existente în cadrul relaţiei de cuplu

Proporţia contrazicerilor şi învinovăţirilor partenerului

Proporţia cedărilor în rezolvarea conflictelor

Frecvenţa manifestărilor verbale necontrolate în timpul conflictelor

Proporţia implicării partenerilor în rezolvarea conflictelor

Frecvenţa apelării la sursele de sprijin în rezolvarea conflictelor

Gradul de cunoaştere a serviciilor specializate (consiliere, terapie de cuplu, asistenţă

socială) care se centrează pe ameliorarea şi îmbunătăţirea relaţiei conjugale

Gradul de încredere în apelarea la servicii specializate pentru rezolvarea conflictelor

Proporţia alegerii consultării unei persoane specializate în vederea medierii

conflictelor din cadrul relaţiei de cuplu

Identificarea principalelor metode şi căi de rezolvare a conflictelor în cuplu

Elaborarea instrumentului de cercetare

In scopul realizării obiectivelor propuse şi plecând de la premisa considerată

fundamentală în elaborarea ipotezelor cercetării, am ales ca principală metodă de investigare în

demersul metodologic, ancheta, folosind ca instrument şi tehnică de cercetare chestionarul pe

tema rolul şi importanţa comunicării în prevenirea şi medierea conflictelor conjugale.

Am ales ca tehnică de cercetare chestionarul, care este frecvent utilizat în ştiinţele socio-

umane şi care reprezintă „o tehnică şi, corespunzător, un instrument de investigare constând

dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic,

care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din

partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”. (Septimiu Chelcea,

2001, p. 177)

Chestionarul a fost administrat de către mine pentru a putea exista o relaţie de tip „face to

face”, pentru a oferi explicaţii suplimentare în vederea lămurii înţelesului întrebărilor şi pentru a

observa reacţiile şi atitudinile persoanelor anchetate, care îmi sunt de folos în interpretare.

Analiza şi interpretarea datelor

Am ales să realizez o investigaţie comparativă femei/bărbaţi pentru a observa mai bine

diferenţele legate de percepţia acestora privind comunicarea în cuplu (în mod conştient sau

inconştient).

O dificultate întâlnită în realizarea cercetării s-a concretizat în refuzul câtorva persoane,

mare parte de gen masculin de a răspunde la chestionar, motivând faptul că întrebările ţin de

persoana şi de viaţa lor intimă. Deşi le-am comunicat faptul că răspunsurile sunt sub anonimat şi

vor fi utilizate numai în scopul cercetării, aceştia nu au dorit să participe la cercetare, din teama

de dezvăluire a vieţii lor personale.

Am încercat să aflu proporţia celor căsătoriţi şi necăsătoriţi, pentru a vedea orientarea

subiecţilor către instituţia căsătoriei iar pentru aceasta o întrebare în chestionarul aplicat se

referea la starea lor civilă. Se constată o proporţie de 61% a celor căsătoriţi şi de 39 % a celor

necăsătoriţi dintr-un total de 100 de persoane.

Am încercat să aflu apoi care este percepţia subiecţilor asupra relaţiei lor de cuplu. Am

constatat că durata relaţiei de cuplu constituie un factor important pentru stabilitatea şi armonia

cuplului. Se constată o uşoară diferenţă între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte durata relaţiei,

femeile fiind într-un procent mai ridicat implicate într-o relaţie cu o durată mai mare, ceea ce

poate sugera faptul că femeile tind să fie mai stabile din punct de vedere al relaţiei de cuplu.

In ceea ce priveşte satisfacţia subiecţilor din punct de vedere al relaţiei de cuplu, atât

femeile (46%) cât şi bărbaţii (44%) tind să fie potrivit împliniţi de viaţa de cuplu.

Explicaţia pentru care atât femeile şi bărbaţi nu se simt nici în mare nici în mică măsură

împliniţi de relaţia de cuplu ar fi aceea că primii ani de relaţie, mai ales cei de căsătorie,

constituie o perioadă de risc, pentru că partenerii nu se cunosc reciproc suficient de bine şi nu şi-

au dezvoltat pe deplin sentimentul de siguranţă.

Atât din perspectiva femeilor cât şi din perspectiva bărbaţilor, principalul factor care

asigură reuşita şi satisfacţia relaţiei de cuplu îl reprezintă vârsta apropiată.

Ei consideră că vârsta apropiată este relevantă pentru reuşita relaţiei de cuplu, în timp ce,

o diferenţă mare de vârstă ar implica diferenţe în modul de viaţă, de gândire, deci un risc mai

mare al neînţelegerilor. Diferenţa de vârstă dintre parteneri poate constitui o sursă a conflictului

deoarece aceştia aparţin unor generaţii diferite, având interese şi preocupări diferite.

Este posibil ca partenerul mai tânăr să nu aibă aceleaşi atitudini faţă de relaţie ca cel în

vârstă. Partenerul mai în vârstă poate avea de cele mai multe ori tendinţa de a-şi direcţiona

perechea după propriile sale valori, această atitudine putând genera dispute.

Increderea reciprocă asigură în schimb mai puţin reuşita relaţiei. Increderea este absolut

necesară pentru asigurarea reuşitei relaţiei de cuplu, iar pentru dobândirea ei este nevoie de timp

pentru cunoaşterea partenerului şi de comunicare optimă, permanentă între parteneri. In ce

priveşte comunicarea optimă, aceasta asigură doar într-un procent de 9% pentru femei şi 10%

pentru bărbaţi reuşita relaţie.

Explicaţia ar putea fi aceea că, primii ani de relaţie, respectiv de căsătorie, constituie o

perioadă de risc datorită faptului că interacţiunea de cuplu şi abilităţile relaţionale nu sunt bine

consolidate.

Se constată faptul că atunci când vine vorba de purtarea unor conversaţii asupra relaţiei

de cuplu, le este mai dificil să comunice, o explicaţia putând fi pusă pe seama diferenţelor de gen

dintre femei şi bărbaţi, în sensul că femeile, fiind firi preponderent emoţionale, sentimentale pun

un mare accent pe relaţia de cuplu, conversaţiile vizând de cele mai multe ori aspecte ce ţin de

viaţa afectivă, în timp ce conversaţiile bărbaţilor sunt centrate pe obiective precise, ei abordând

rar aspectele ce vizează viaţa afectiv-emoţională a relaţiei.

In ce priveşte percepţia subiecţilor asupra calitatii comunicării se constată că atitudinea

sinceră, deschisă faţă de partenerul de cuplu asigură o comunicare satisfăcătoare care menţine

dezvoltarea unei relaţii armonioase între aceştia, chiar dacă uneori această relaţie este

tumultoasă.

In privinţa percepţiei asupra capacităţii de comunicare a partenerului, femeile consideră

că, în proporţie de 42% partenerul de cuplu în situaţii dificile comunică greu, 40% comunică

uşor şi doar 14% comunică rar.

In ce priveşte gradul în care respondenţii obişnuiesc să-şi asculte partenerul fără a-l

întrerupe, bărbaţii, au afirmat că de cele mai multe ori îşi ascultă partenera fără a o întrerupe

(72%), întotdeauna şi rareori 14%.

La întrebările dacă partenerul insistă în a contrazice ideile celuilalt înainte de a asculta

care sunt acele idei şi dacă există tendinţa de a fi învinovăţit pentru situaţiile ivite, se constată

astfel din nou diferenţe de gen între bărbaţi şi femei, femeile având tendinţa de a-i contrazice

frecvent pe bărbaţi, o explicaţie putând fi pusă pe seama abilităţii reduse a femeilor de a-i

asculta, şi a tendinţei crescute de a-i asculta în contradictoriu şi a-i contrazice, fapt ce poate

adâncii distanţa dintre parteneri şi poate afecta comunicarea.

In ce priveşte modul de comunicare verbală şi non-verbală a emoţiilor pozitive faţă de

partener, se constată din nou diferenţe de exprimare între bărbaţi şi femei.

In privinţa capacităţii respondenţilor de a deduce concordanţa dintre tonul vocii şi

expresia feţei.Obişnuind să-şi exprime mesajele prin limbajul non-verbal, se constată buna

dezvoltare a comunicării verbale şi non-verbale a femeilor, buna capacitate a acestora a deduce

concordanţa între cele două forme de comunicare.

Analizând răspunsurile acestora, se constată că principala cauză unanim menţionată de

aceştia este cea legată de comunicare.

Aşteptările diferite de la partener şi preocuparea pentru cariera profesională sunt alte

două cauze de apariţie a neînţelegerilor, cauze ce ilustrează din nou diferenţele de gen dintre

femei şi bărbaţi.

Analizând atitudinea subiecţilor în faţă unei discuţii contradictorii, se constată că o

situaţie des întâlnită este aceea în care bărbatul cedează primul (56%).

Corelând atitudinea subiecţilor în faţă unei discuţii contradictorii cu percepţia lor asupra

modalităţii de rezolvare a acestora, se constată că rezultatele indică o pondere semnificativă a

cedărilor din partea bărbaţilor. Această atitudine poate explica fie convingerea acestora că

cedând în faţa partenerei, posibilitatea de a ajunge totuşi la o înţelegere, un acord este mai mare,

fie atitudinea arată plierea acestora la opiniile şi pretenţiile partenerei, renunţând să-şi afirme

propriul punct de vedere.

La întrebarea dacă pentru rezolvarea conflictelor existente în relaţia lor au apelat la surse

de sprijin, se constată că atât bărbaţii cât şi femeile au avut iniţiativa în a-şi rezolva problemele

între ei fără a apela la sprijinul surselor externe relaţiei lor de cuplu.

In privinţa gradului de încredere în a solicita ajutor surselor externe pentru rezolvarea

unor probleme apărute în cadrul relaţiei, constatăm ca femeile au mai multă încredere în familie,

în timp ce bărbaţii au mai multe încredere în prieteni.

Corelând gradul de cunoaştere şi încredere al acestora în serviciile specializate, proporţia

celor care ar alege să consulte o persoană specializată care să-i ajute să înveţe să-şi definească

problemele şi să identifice ceea ce îi împiedică să le rezolve între ei, e că nu ar alege să consulte

o persoană specializată pentru rezolvarea tensiunilor din relaţia de cuplu.

Explicaţia ar putea fi aceea că deşi multe cupluri se confruntă cu probleme în cadrul

relaţiei, doar o mică parte dintre ei ajung la un specialist pregătit să le rezolve aceste probleme.

Cei mai mulţi apelează la sprijinul prietenilor, familiei, care nu sunt însă întotdeauna

persoanele cele mai potrivite să le acorde ajutorul necesar.

În final, am rugat persoanele să îmi spună care consideră că sunt cele mai eficiente

metode de rezolvare a conflictelor. Am constatat că, atât femeile, cât şi bărbaţii consideră că cea

mai eficientă metodă este comunicarea cu partenerul.

Intr-o proporţie de 20%, femeile consideră că îmbrăţişările şi cuvintele drăgăstoase sunt

importante pentru diminuarea conflictelor şi armonia relaţiei, iar dintre bărbaţi consideră că

răbdarea, este modalitatea prin care pot ajunge la un acord comun.

Concluzii

Am constatat că există diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte

modul de exprimare a afecţiunii faţă de partenerul de cuplu, în modul de rezolvare a situaţiilor

conflictuale şi modul de a răspunde la o problemă ivită în cadrul relaţiei.

Situaţiile conflictuale sau neînţelegerile sunt prezente în orice relaţie, având la bază

diverse motive, cum ar fi preocuparea pentru cariera profesională a bărbaţilor şi aşteptările

diferite de la partener din perspectiva femeilor. Din cercetare, se constată însă, că, atât femeile

cât şi bărbaţii consideră că principala cauza a divergentelor o constituie comunicarea deficitară.

În urma cercetării realizate am observat că cea de-a treia ipoteză propusă în investigaţie a

fost infirmată iar celelalte trei confirmate.

Prima ipoteză „Cu cât subiecţii conştientizează mai puţin diferenţele de gen în

comunicare, cu atât riscul neînţelegerilor în cuplu este mai mare” este confirmată.

Un prim argument pentru care ipoteza este confirmată este acela că, diferenţele de gen

privind comunicarea tind să nu fie conştientizate de către femei, în sensul că, dacă ele comunică

uşor, se aşteaptă ca şi bărbaţii să comunice la fel. Ele nu conştientizează că bărbaţii tind să

comunice mai greu datorită faptului că ei se centrează pe comunicarea la obiect, focalizată pe

subiecte precise, pe care le reflectează în gând, comunicând doar rezultatul final.

Neconştientizând faptul că, spre deosebire de ele, care gândesc cu voce tare, bărbaţii reflectează

în tăcere, necesitând timp de gândire, au tendinţa de a înţelege tăcerea acestora ca o mai slabă

dorinţă de implicare a acestora în conversaţie şi implicit o comunicarea mai greoaie.

Un al doilea argument pentru care ipoteza este confirmată este acela că, femeile, cu greu

conştientizează necesitatea bărbaţilor de a nu fi întrerupţi atunci când doresc să le spună ceva.

Bărbaţii sunt permanent orientaţi către finalizarea discuţiei, urmărind atingerea scopului

propus, motiv pentru care, orice întrerupere poate să împiedice ducerea la bun sfârşit a scopului

propus. Femeile, fiind orientate pe exprimarea verbală intensă, pot urmării mai multe planuri în

diversele momente ale conversaţiei, putând să intervină direct în discuţie, fapt pe care ele nu se

pot abţine să nu intervină în spusele bărbaţilor.

Datorită lipsei de conştientizare de către femei a necesităţii bărbaţilor de a nu fi întrerupţi,

aceştia riscă să nu ducă la bun sfârşit obiectivul propus, ceea ce duce la generarea unor stări de

iritare, irascibilitate.

Cea de-a doua ipoteză : „Dacă partenerii de cuplu se află într-o situaţie conflictuală,

atunci una din cauzele care a generat conflictul este lipsa comunicării eficiente”este la rândul ei

confirmată.

Se poate observa din anexa 19 că ponderea cea mai mare a cauzelor care generează

situaţii de conflict o ocupă comunicarea deficitară, atât din perspectiva bărbaţilor cât şi din

perspectiva femeilor. De asemenea şi din anexa 7 privind factorii care asigură reuşita relaţiei de

cuplu, se poate observa că, atât din perspectiva bărbaţilor cât şi din perspectiva femeilor,

comunicarea optimă asigură în foarte mică măsură reuşita relaţiei.

A treia ipoteză „Dacă subiecţii cunosc şi au încredere în serviciile specializate

(consiliere, terapie de cuplu, asistenţă socială), atunci posibilitatea de a apela la aceste servicii

în vederea rezolvării conflictelor existente în relaţia de cuplu este mai mare” este infirmată în

primul rând prin răspunsurile culese la întrebarea „Cât de cunoscute vă sunt serviciile de

consiliere, terapie de cuplu, asistenţă socială”, la care majoritatea răspunsurilor, atât ale femeilor

cât şi ale bărbaţilor au fost „puţin/deloc cunoscute”.

Un al doilea argument în infirmarea acestei ipoteze este acela că, lipsa de cunoaştere a

acestor servicii atrage implicit lipsa de încredere în a se adresa acestor servicii şi a alege să

consulte o persoană specializată în vederea oferirii de sprijin pentru depăşirea unor situaţii

dificile din relaţia de cuplu.

Cea de-a patra ipoteză : „Cu cât subiecţii conştientizează rolul şi importanţa comunicării

în cadrul relaţiei de cuplu, cu atât posibilitatea prevenirii şi rezolvării eficiente a conflictelor

este mai mare” este la rândul ei confirmată.

Se poate observa din ultima anexă 28 faptul că, atât femeile cât şi bărbaţii conştientizează

rolul şi importanţa comunicării, majoritatea afirmând că cea mai eficientă metodă de prevenire şi

rezolvare a conflictelor o constituie comunicarea. Din analiza răspunsurilor, am constatat că,

diferenţele de gen se observă şi aici, în sensul că, bărbaţii definesc comunicarea sub forma

discuţiilor clare şi la obiect, fapt ce explică firea lor preponderent logică, axată pe scopuri

precise, în timp ce femeile vorbesc de comunicarea permanentă, fapt ce explică firea lor

preponderent emoţională, axată pe nevoia de exprimare liberă a sentimentelor.

Anexe

Anexa 1

Grupa de vârstă

soţ/soţie

Frecvenţa căsătoriei soţ/soţie

2003 2004 2005 2006

Total = 119331 Total = 125603 Total = 123760 Total = 128298

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

20-24 ani 36495 30.5 % 33144 26.3 % 29764 24.0 % 28747 22.4 %25-29 ani 52997 44.4 % 56633 45.0 % 56000 45.2 % 58111 45.2 %30-34 ani 21152 17.7 % 24033 19.1 % 25464 20.5 % 27924 21.7 %35-39 ani 8687 7.2 % 11793 9.3 % 12532 10.1 % 13516 10.5 %

Căsătoria după grupe de vârstă a soţilor

Anexa 2

Grupa de vârstă

Soţ/soţie

Frecvenţa divorţuluisoţ/soţie

2003 2004 2005 2006Total = 20746 Total = 21989 Total = 20578 Total = 20248

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

Valori absolute

Procente%

20-24 ani 1274 6.1 % 1168 5.3 % 1077 5.2 % 1016 5.0 %25-29 ani 5866 28.2 % 5892 26.7 % 5268 25.6 % 4893 24.1 %30-34 ani 7733 37.2 % 7881 35.8 % 7116 34.5 % 7015 34.6 %35-39 ani 5873 28.3 % 7048 32.0 % 7117 34.5 % 7324 36.1 %

Frecvenţa divorţurilor pe grupe de vârste

CHESTIONAR PRIVIND ROLUL ŞI IMPORTANŢA COMUNICĂRII

ÎN RELAŢIA DE CUPLU

1. Durata relaţiei dvs. de cuplu este de:

1 2 3 40-5 ani 5-10 ani 10-15 ani Peste 15 ani

2. Daca sunteţi necăsătorit (ă), intenţionaţi să vă căsătoriţi?

1 2 3 4 5 99deloc nu ştiu da, dar nu ştiu când da, în câţiva ani da, cel târziu la anul NS/NR

Răspuns:

3. Mă simt o persoană împlinită din punct de vedere al vieţii de cuplu:

1 2 3 4 5 6 99în foarte mare

măsurăîn mare măsură potrivit în mică măsură în foarte mică

măsurădeloc NS/NR

4. In ce măsură consideraţi că………..asigură reuşita relaţiei dvs. conjugale:

(Incercuiţi o singură variantă de răspuns pentru fiecare expresie)

în foarte mare

măsură

în mare măsură

potrivit în mică măsură

în foarte mică

măsură

deloc NS/NR

Comunicarea optimă 1 2 3 4 5 6 99 Cunoaşterea partenerului 1 2 3 4 5 6 99 Vârsta apropiată 1 2 3 4 5 6 99Respectul reciproc 1 2 3 4 5 6 99Iubirea reciprocă 1 2 3 4 5 6 99Increderea reciprocă 1 2 3 4 5 6 99

5. Consideraţi că stilul de viaţă conjugală al dvs. şi partenerului (partenerei) dvs. este:

1 2 3 99liniştit, echilibrat, previzibil oscilant, imprevizibil tensional, conflictual NS/NR

3.1 Argumentaţi răspunsul

6. In relaţia cu partenerul (partenera) dvs., sunteţi de obicei:

1 2 3 4 5 99sincer, deschis (ă) discret (ă) suspicios (ă) indiferent (ă) conflictual (ă) NS/NR

7. Dvs. şi partenerul dvs. vă angajaţi în satisfacerea intereselor comune împreună:

1 2 3 4 5 99în toate în majoritatea în unele în puţine în nici unul NS/NR

8. Cât de des dvs. şi partenerul (a) dvs. discutaţi despre lucrurile care s-au întâmplat în

cursul zilei?

1 2 3 4 99 Întotdeauna de cele mai multe ori rareori niciodată NS/NR

9. Cat de des discutaţi dvs. şi partenerul (a) dvs. asupra relaţiei dvs. conjugale?


10. In ce măsură acordaţi atenţie………în timpul discuţiilor purtate cu partenerul (a)

dvs. ? (Incercuiţi o singură variantă de răspuns pentru fiecare coloană )

în foarte mare

măsură

în mare măsură


în foarte mică

măsură

deloc NS/NR

intonaţiei vocii 1 2 3 4 5 6 99 expresiei feţei 1 2 3 4 5 6 99 Privirii 1 2 3 4 5 6 99Gesturilor 1 2 3 4 5 6 99

11. Vă exprimaţi afecţiunea faţă de partener (a) prin cuvinte şi gesturi tandre:


12. Percepţia partenerului (partenerei) despre capacitatea dvs. de a comunica este:

1 2 3 99comunic uşor în situaţii dificile comunic greu comunic rar NS/NR

13. In timpul comunicării cu partenerul (a), obişnuiţi să îl (o) ascultaţi fără a-l/ a o întrerupe?


14. Dar dvs. sunteţi ascultat (a) de partenerul (a) dvs. când vreţi să-i vorbiţi?


15. Cat de des puteţi deduce din tonul vocii şi expresia feţei partenerului (partenerei) cât de

departe este de ceea ce spune de fapt?


16. Cuvântul sau expresia care consideraţi că descrie calitatea comunicării din relaţia dvs. de

cuplu este:

1 2 3 99comunicare bazată pe înţelegere şi ascultare satisfăcătoare conflictuală NS/NR

17. In cadrul relaţiei dvs. conjugale, conflictele apar:

1 2 3 4 5 99întotdeauna frecvent câteodată rar niciodată NS/NR

18. In ce măsură consideraţi că…...…generează conflicte în cadrul relaţiei dvs. de cuplu.

(Incercuiţi o singură variantă de răspuns pentru fiecare enunţ)

în foarte mare

în mare măsură


în foarte mică

deloc NS/NR

măsură măsurăProbleme de administrare a bugetului

1 2 3 4 5 6 99

Lipsa de comunicare sau comunicarea deficitară

1 2 3 4 5 6 99

Diferenţa de vârstă 1 2 3 4 5 6 99Distribuţia inechitabilă a responsabilităţilor casnice

1 2 3 4 5 6 99

Diferenţe de comportament şi temperament

1 2 3 4 5 6 99

Divergenţe motivaţionale 1 2 3 4 5 6 99Aşteptări diferite de la partener

1 2 3 4 5 6 99

Preocuparea pentru cariera profesională

1 2 3 4 5 6 99

Convieţuirea cu părinţii (socrii)

1 2 3 4 5 6 99

19. Consideraţi că diferenţele mari de vârstă dintre partenerii de cuplu:

1 2 3 99nu ar influenta comunicarea ar aduce dispute în cuplu ar fi benefice NS/NR

20. Cum procedaţi când în relaţia dvs. de cuplu apar probleme (indiferent de natura lor)?

1 2 3 99le discutaţi imediat le evitaţi le consideraţi lipsite de importanţă NS/NR

21. În timpul neînţelegerilor pe care le aveţi cu partenerul (a) dvs. cum vă comportaţi de

obicei?

1 2 3 99discutăm calm ridicăm tonul ajungem la jigniri NS/NR

22. Intr-o situaţie de conflict partenerul (a) este cu adevărat disponibil (ă) să asculte ceea

ce doriţi să-i comunicaţi?

1 2 3 4 5 6 99

în foarte mare măsură

în mare măsură potrivit în mică măsură în foarte mică măsură

deloc NS/NR

23. Dar dvs. obişnuiţi să vă ascultaţi partenerul (a) atunci când doreşte să vă comunice

ceva?

1 2 3 4 5 6 99în foarte mare

măsurăîn mare măsură potrivit în mică măsură în foarte mică

măsurădeloc NS/NR

24. Intr-o situaţie de conflict, insistă partenerul (a) în a vă contrazice ideile înainte de a asculta

care sunt acele idei?


25. Intr-o situaţie de conflict, partenerul (a) are tendinţa de a va învinovăţii ca şi când

ar fi numai vina dvs. şi a lui (ei) deloc?


26. De obicei, într-o discuţie contradictorie:

1 2 3 4 5 99amândoi

cedaţiDvs. cedaţi

primulpartenerul (a)

cedează primul (a)nimeni nu cedează

întrerupem discuţia

NS/NR

27. Când aveţi de rezolvat un conflict:

1. ajungeţi la un compromis

2. găsiţi soluţii convenabile pentru amândoi

3. convingeţi partenerul că aveţi dreptate

4. sfârşiţi prin a nu găsi nici o cale de rezolvare

5. refuzaţi să vă implicaţi, considerând că tăcerea l-ar dezarma pe partener

99. NS/NR

28. Pentru rezolvarea conflictelor existente în relaţia dvs. conjugală, aţi apelat la:

1 2 3 99ajutorul familiei ajutorul prietenilor servicii specializate

(consiliere, terapie de cuplu, asistenţi sociali)NS/NR

29. Cât de cunoscute vă sunt serviciile de……: (Incercuiţi o singură variantă de răspuns

pentru fiecare serviciu)

foartecunoscut

cunoscut puţin/ deloc cunoscut

NS/NR

Consiliere 1 2 3 99 Terapie de cuplu 1 2 3 99 Asistenţă socială 1 2 3 99

30. Gradul dvs. de încredere în ……………pentru a vă adresa în vederea medierii

conflictelor din cadrul relaţiei dvs. de cuplu este: (Incercuiţi o singură variantă de

răspuns pentru fiecare coloană)

foarte multă

încredere

multă încredere

încredere medie

puţin/deloc încredere

NS/NR

Prieteni 1 2 3 4 99Familie 1 2 3 4 99 Rude 1 2 3 4 99 Consiliere 1 2 3 4 99 Terapie de cuplu 1 2 3 4 99 Asistenţă socială 1 2 3 4 99

31. Pentru rezolvarea problemelor de cuplu aţi alege să consultaţi un consilier sau o altă

persoana specializată?

1 2 3

Da nu poate

32. Care consideraţi că este cea mai bună metodă de mediere a conflictelor?

Răspuns: _____________________________________________________________________

VĂ MULTUMESC!

Anexa 3. Tendinţa de contrazicere şi învinovăţire a partenerului

Licenta.doc Metodologie=Modificata

Documents

Transcript of Licenta.doc Metodologie=Modificata