Leadership si cultura organizational

A fi sau nu … Lider

Liu Shao-ch'i

,,Nu există nicăieri un lider perfect, nici în trecut şi nici în prezent, în China sau în altă

parte. Iar dacă există unul, atunci doar se preface, ca un porc care îşi bagă un arpagic în

nas în efortul de a părea un elefant”

Perfectiunea? Exista sau a existat vreodata? Daca da cum am putea-o contura sau macar

surprinde?

Nu cred ca ,, perfect’” exista, nu la modul ideal pe care fiecare dintre noi il dorim, exista

mereu ceva aproape perfect dar ii lipseste ceva, asacum am putea vorbi si despre noi , oameni,

fiinte asemanatoare dar caractere total diferite si aparte.

Nu putem spune eu nu am rezultatele celui de langa mine, pentru ca eu sunt diferit , eu

sunt eu, si gandesc aparte, cee ace eu consider bine poate fi gresit pentru cei de langa mine.Nu-

mi pot cuantifica realizarile sau esecurile in fuctie de cei din jur ci doar tinand cont de mine.

Nu pot afirma ca am o mare experienta de viata, sau ca in decursul timpului am trecut

prin experiente ce mi-au testat intr-o mare sua mica masura capacitatea de a fi lider, pot preciza

doar un moment in care m-am simtit lider desi atunci nu am sesizat acest lucru.

In primul an ca si elev la ,, Colegiul National Nicolae Titulescu” am avut prilejul sa

particip la un concurs pe echipe in cadrul unui program intitulat,, Matra’’” .Eram echipaje de 8

persoane sub coordonarea unui professor, trebuia sa alegem o tema propusa de scoli din mediile

rurale , pe baza carora sa cream un proiect de implementare care sa le rezolve diferitele

probleme sau deficiente.

Am ales problema unei scoli privind activitatile extra scolare care practice erau

inexistente si astfel majoritatea scolarilor nu-si puteau da seama ce anume le place sau incotro ar

vrea sa se indrepte in viitorul apropiat.

De ce m-am simtit lider? Am riscat sa-mi exprim parerea si punctual de vedere in fata

unor colegi cu car enu mai lucrasem niciodata sip e car enu ii cunosteam deloc, le-am prezentat

ideea mea intr-un mod in care eu am considerat ca i-ar atrage sa ma urmeze, nu le-am inpus ca

aceasta ar fi Solutia sa castigam dar nici un risc de a pierde.

Le-am zis cemi-ar placea mie sa fac , ce anume m-ar atrage si m-ar motiva , si anume

realizarea unor cercuri scolare pe diferite domeii, literature , picture, muzica, matematica, stiinte,

insa nu ca o modalitate de acumulare de noi informatii ci ca o modalitate de joaca si dezvoltare a

personalitatii. Stiam ca eu ca si copil eram mult mai antrenata sa invat jucandu-ma , sa nu am in

jurul meu oameni care ma plictisesc cu termeni si definiti plictisitoare , asa erau si ei. Dup ace

mi-am expus ideea , restul colegilor m-au urmat intervenind cu idei cum ar putea sa se

desfasoare cercurile scolare, ce material ar fi necesare, cum am putea grupa copiii, cum i-am

putea antrena in jocul nostru, totul decurgea ca si o discutie intre oameni mature care stiau ce

anume i-si doresc de la viata si cum sa obtina asta.

Ce anume m-a ajutat? Inca ma gandesc adesea la acest lucru, probabil faptul ca nu m-am

impus in fata lor , folosind un ton superios, poate faptul ca le-am prezentat cu un entuziasm iesit

din comun ideea mea pentru ca imi placea si aveam incredere in ea, poate increderea pe care o

aveam in ea i-a convins s ama urmeze fara a simti asta ca si un ordin sau o prioritate, au simtit

ca le place si asta i-a motivat. Si da, finalul a fost unul incredibil , din 10 echipe , am fost echipa

castigatoare, iar proiectul a fost implementat in scoala respectiva ceea ce ne-a facut sa fim

incredibil de mandrii pe toti.

Insa in viata nu toate sunt numai roz si frumoase si pot spune ca viata ca si student m-a

facut sa vad ca uneori orgoliul prea mare si d orinta de a te impune sunt o cale sigura spree sec si

ca partea proasta le poate adduce esec si celor din echipa ta.

In primul an ca si student masterand am avut de realizat o negociere in care fiecare dintre

noi i-si asuma o functie si trbuia sa intocmeasca documentele necesare realizarii si intocmirii

propiu zise a unei afaceri. Am avut ca si functie ceea d edirector comercial, practice trebuia sa

ma ocup de partea principal a echipei , intocmirea preturilor si a bugetului pe care trebuia sa se

realizeze negocierea propiu zisa.

Din dorinta de a face totul cat mai bine in accceptiunea mea, nu am comunicat cu restul

membrilor echipei, poate nici macar nu am stat sa le ofer sansa sa-si exprime punctul de vedere

sau ideile , ce parere au , ce cred ca ar fi bine sau nu, am facut totul cum am crezut eu si

bineinteles ca la sfarsit toti ne-am incurcat la momentul realizarii negocierii.

Probabil ca nici ei nu au fost dispusi sa ma asculte pentru ca aroganta si orgoliul prea

mare, dorinta de a arata cine este cel mai bun , m-a facut sa creez o bariera intre mine si ei fara sa

ma gandesc nici macar un moment ca asta va atrage consecinte asupra tuturor si se va resimti

asupra rezultatului final.

Uneori tind sa fiu incapatanata, si nu-mi place sa mi se spun ace sa fac sau cum sa fac ,

pentru ca in mintea mea exista parerea ca eu stiu ce este cel mai bine , dar asta e valabil doar

pentru mine , si chiar si atunci este posibil sa gresesc. Un om incapatanat pierde multe, si uneori

esecul este cauzat de aceasta, pentru ca nu vrei sa inveti si de la cei din jur care au mai multe

cunostinte si experienta decat tine.