Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

LEADER ȘI LEADERSHIP

În lumea de astăzi, caracterizată prin numeroase schimbări, complexitatea

factorilor de mediu este într-o continuă creştere. În aceste condiţii conducătorii trebuie să

fie capabili să mobilizeze spiritul celor cu care lucrează pentru asigurarea susţinerii

responsabilităţilor managementului. Preţul acestei susţineri este echivalent cu

abandonarea unor practici obişnuite şi asigurarea participării reale la actul creativ al

organizaţiei a unui număr cât mai mare dintre oamenii instituţiei sau firmei. Astfel,

oamenii trebuie să renunţe la rolul lor confortabil, pasiv, pentru a se angrena în procesul

de soluţionare al celor mai multe probleme. Deoarece acest proces implică o serie de

aspecte culturale şi de conştientizare a realităţii, se poate afirma că este un fenomen

spiritual.

Această nouă abordare în domeniul managementului firmelor a impus în ultimele

decenii leadership-ul şi leaderii ca modalităţi eficiente de promovare acelor mai noi

tendinţe în cultura organizaţională, cu influenţe directe asupra performanţelor firmelor.

Ori de câte ori se discută despre leaderi şi leadership, atenţia noastră se îndreaptă

invariabil în jurul iluzoriei probleme a puterii. În esenţă, leadership-ul este un proces de

determinare a oamenilor să întreprindă conştient anumite acţiuni. Pentru aceasta, leaderii

se concentrează asupra modului de utilizare a puterii astfel încât să determine acţiunea

discipolilor. Astfel spus, leadership-ul este maniera de folosire înţeleaptă a puterii de

către lideri. Tema leaderilor şi leadership-ului prezintă o serie de aspecte teoretice şi

1

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

practice de mare actualitate şi foarte utile în managementul instituţiilor şi firmelor

moderne.

Leader-ul este o persoană care a fost ‘instruită’ pentru a dobândi şi dezvolta

capacitatea de a se adresa spiritului uman, de a ajunge la măreţia sufletească a celor ce

vin în urma lui şi a-i inspira să meargă dincolo de limitele lor umane.

Acest proces de învăţare a modului în care să devii leader este de fapt o educaţie

capabilă să schimbe viaţa – şi anume educaţia conştientă. Ea presupune corectarea

anumitor trăsături de caracter, mentalităţi, stări emoţionale, comportamente – optimizarea

lor în scopul transformării interioare. Şi apoi transmiterea lor mai departe către ceilalţi.

Aceasta înseamnă de fapt cunoaşterea propriei programări genetice şi de mediu,

înţelegerea ei, păstrarea a ceea ce îţi este de folos din ea şi “reprogramarea” cu cunoaştere

conştientă. Toate în scopul dezvoltării propriilor abilităţi şi exprimării adevăratului

potenţial.

Astfel, un adevărat leader devine cel care capătă cunoştinţe profunde despre om,

natură, univers şi care respectă legile naturale universale. Un leader se autoperfecţionează

continuu, evoluează împreună cu vremurile. De fapt e chiar cu un pas înaintea lor şi ia

cele mai bune decizii pe baza unei viziuni cât mai cuprinzătoare. El găseşte calea cea mai

potrivită şi se asigură că oamenii îl urmează, obţinând cele mai bune rezultate prin

folosirea efectivă şi eficientă a resurselor.

Un leader este o persoană demnă de încredere, cu adevărat responsabilă, care îşi

exprimă în principal Sufletul. El ştie când să asculte şi să urmeze sfaturile semenilor săi.

Ca vizionar, îndeosebi în cadrul unei companii, leaderul trebuie să-şi concentreze atenţia

asupra misiunii acesteia, să insufle mereu spiritul şi pasiunea de a lucra împreună. Să

cunoască psihologia oamenilor cu care lucrează, să ştie să comunice eficient cu ei –

înţelegând că oamenii sunt cea mai importantă resursă. Şi în tot ceea ce face să

urmărească dublul câştig (win-win). De fapt, orice leader autentic face aceasta în mod

natural – propria integritate este extrem de importantă pentru el însuşi.

Principalele comportamente ale unui leader eficient şi funcţii ale leadershipului se

referă la:

• Elaborează o strategie vizionară de schimbare organizaţională;

• Inspiră încredere şi respect membrilor grupului;

2

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

• Stabileşte expectanţe înalte pentru membrii grupului;

• Stimulează prin exemplu personal;

• Demonstrează încredere în forţele proprii;

• Construieşte un climat de încredere şi siguranţă în grup;

• Menţine interacţiunea eficientă;

• Încurajează grupul în direcţia perfecţionării;

• Stabileşte ţelurile grupului;

• Conferă identitate grupului.

Un leader eficient promovează întotdeauna o viziune, adoptă un stil democratic

de conducere, ia decizii corecte şi la timp, are capacitate de a gândi în perspectivă, este

un bun coaching, om al viziunii, conduce eficient discuţiile, dinamizează grupul, stabilind

obiective realiste, e pretenţios în ceea ce priveşte calitatea, îşi înţelege şi îşi controlează

propriile emoţii, are încredere în forţele proprii, este uşor adaptabil, optimist, ambiţios,

disponibil să acţioneze şi să profite de oportunităţi, deleagă sarcini de rutină, creează

cadrul necesar pentru o activitate eficientă, comunică clar, încurajând feedback-ul,

sprijină membrii echipei, formează echipa în adevăratul sens, menţine integritatea

grupului, foloseşte tactici de persuasiune, prezintă empatie şi stimulează abilităţile celor

din jur prin feed-back şi îndrumare.

O persoană cu caracter autocratic-democratic, directiv-permisiv, orientat pe

sarcini şi pe persoane caracterizează un leader eficace.

Un leader eficient va ţine seama întotdeauna de următoarele:

- Promovează o viziune convingătoare, astfel încât ceilalţi să îl urmeze;

- Formează echipa şi îi menţine integritatea!;

- Îi face pe ceilalţi să se simtă importanţi! (le va creşte încrederea în sine);

- Urmează regula de aur ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”

- Admite greşelile! (a greşi e omeneşte; dacă tu ai greşit, nu iţi ascunde greşelile, pentru

că aşa vor face şi cei din jurul tau);

- Gestionează conflictele!;

- Laudă în public, dar critică în particular! (nimănui nu îi place să fie criticat în public,

deoarece se simte stânjenit; în schimb, lauda în public îţi dă ţncredere în forţele proprii);

3

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

- Face un joc al competiţiei! (competiţia îi motivează pe cei din jur să îşi pună în valoare

calităţile, încercând să se autodepăşească);

- Stabileşte ţelurile echipei.

Una dintre temele de actualitate, adusă în atenţie de specialiştii americani în

domeniul managementului este cea care se referă la leaderschip. Înţelegerea aspectelor

legate de activităţile leaderilor necesită o cunoaşterea noţiunilor privind leadership-ul, a

factorilor care intervin în acest proces specific precum şi a stilurilor posibile, adoptate de

conducătorii care îl practică.

Schimbările profunde care s-au produs în ultimii ani în toată lumea din punct de vedere

politic, economic şi social, au adus în domeniul managementului soluţii noi. Leadership-

ul este una dintre ele şi asupra acesteia s-au exprimat numeroase opinii. Majoritatea

lucrărilor apărute pe această temă exprimă opinia că leadership-ul este un proces care se

manifestă în management, în situaţii de excepţie, în condiţii de schimbare profundă a

factorilor de mediu, sau în situaţiile de criză pe care le provoacă modificările impuse de

adoptarea unui nou model cultural în sistemul instituţiei/firmei.

Leadership-ul este un proces managerial special prin care un leader determină

un grup să acţioneze în orice situaţie împreună, cu competenţă şi deplină implicare,

pentru cunoaşterea, înţelegerea şi realizarea cu succes a unor obiective unanim

acceptate.

Realizarea leadership-ului se întemeiază pe spiritul de echipă existent în cadrul

grupului condus de leader, reflectat prin dorinţa comună a oamenilor de a simţi, a se

comporta şi a gândi la fel pentru îndeplinirea obiectivelor comune.

Starea de spirit colectiv sau de echipă se obţine în urma parcurgerii următoarelor

etape:

formarea încrederii între membrii grupului/organizaţiei;

dobândirea aderenţei membrilor la misiunea şi obiectivele urmărite;

practicarea proceselor decizionale participative;

motivaţia profundă, individuală şi colectivă, pentru realizarea

obiecti-velor asumate.

4

Ciobaniuc Retevoiu Mihaela

Leadership-ul nu poate exista fără spiritul de echipă. Realizarea cu success a

obiectivelor, mai ales în situaţii de criză, nu este posibilă decât atunci când liderul este

urmat de toţi discipolii care se implică puternic, afectiv, în obţinerea rezultatelor scontate.

Eficacitatea şi eficienţa leadership-ului se află sub influenţa determinantă a trei

grupe de factori: (1) integritatea liderului; (2) pregătirea managerială a liderului; (3)

contextul general al instituţiei sau firmei. În mod obişnuit, aceşti factori acţionează

simultan fiind în acelaşi timp interdependenţi.

Integritatea leaderilor este, aşa cum am arătat anterior, însumarea

caracteristicilor specifice personalităţii umane prin intermediul cărora se câştigă

încrederea celor cu care se lucrează. Evident, cu cât credibilitatea oferită de integritatea

leaderului este mai mare, angajarea responsabilă a tuturor membrilor grupului condus

pentru îndeplinirea obiectivelor asumate este mai mare.

Intensitatea procesului de leadership este direct proporţională cu intensitatea credibilităţii

şi, implicit, cu integritatea liderilor.

Pregătirea managerială a leaderilor influenţează evoluţia procesului de

leadership în mod direct. Ignorarea funcţiilor şi funcţiunilor specifice sistemului

instituţiei/firmei, a modalităţilor de adoptare a deciziilor, a principiilor după care sunt

ordonate activităţile de conducere, are ca efect degradarea procesului managerial. Într-o

asemenea situaţie se poate instala cu uşurinţă un climat social tensionat, pe care leaderul

nu-l mai poate controla.

Contextul general al instituţiei sau firmei este relevat de modul în care este

percepută imaginea instituţiei/firmei în situaţiile unor schimbări care au loc atât în

interiorul lor cât şi în exterior – factori politici, economici, sociali etc. În asemenea

situaţii se produc importante dezechilibre ale relaţiilor dintre instituţii/firme care

afectează profund procesele din interiorul organizaţiilor. Chiar şi atunci când au loc

schimbări ale managementului ierarhic de vârf se produc asemenea tendinţe de degradare

a echilibrului intern în instituţii/firme. Readucerea la normal a acestor relaţii depinde în

mare măsură de leadership.

5