Cum, tremurati? V-ati speriat cu totii?Dar nu va cert, caci sinteti muritori,Si ochii muritorilor nu rabdaUn demon. Piei, unealta-ngrozitoareA iadului! Putere n-ai decat Asupra trupului, dar sufletulNu-l poti avea, asa incat sa piei!

Piei, demon marsav, nu ne tulbura.Pamantul fericit l-ai facut iadSi l-ai umplut cu vaiet si blestemeDe te desfata faptele-ti haine.Priveste-ti rodul crudelor maceluri,Priviti si voi cu totii si vedetiCum ranile lui Henric, raposatul

Deschisu-s-au din nou si sangereaza!Roseste dar si tu lepadatura!Prezenta ta revarsa acet sangeDin aste vine reci, golinte-,n care -Neomeneasca si impotriva firii-POtopul nefiresc pricinuieste.Tu, cel ce i-ai dat sangele, razbuna-l!Pamantule, tu l-ai baut, razbuna-l!Pe ucigas, sa-l fulgere vazduhulSau daca nu, pamanutu-si caste guraSi sa-l inghita- asa cum a sorbitTot sangele acestui rege bunUcis de-n brat ce-i iadului unealtatu talhanen-ai cunoscut nici legea omeneascasi nici pe cea divina. Oricea fiara mai multa mila are.