Anne Murray-In Tara Gheizerelor

ANNE MURRAY

|n ]ara gheizerelor

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deS|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS

Capitolul 1

|ntr-o mân`, Beth ridic` husa de aluminiu \n care-[i ]ineacamerele de filmat, iar \n cealalt` valiza.

Se opri o clip`, urm`rind avionul islandez cu ruta Akureyri-Reykjavik, care tocmai decola; apoi, \[i mut` privirea \ndirec]ia vârfurilor muntoase, \nz`pezite, care str`juiau micul ora[pierdut \ntre fiorduri.

Z`pada str`lucea \n b`taia soarelui ca o crust` zaharisit`deasupra unei pr`jituri imense. Avea s` fie o noapte senin`. Poate arfi trebuit s` mai fac` \nc` ni[te poze…

Dar se ab]inu, zâmbind \n sinea ei. Nu doar c` filmul \i era peterminate, dar deja \l auzea pe Oliver cum se plânge :

– Nu \nc` un apus, Beth.Oliver era impresarul extraordinar care-i ob]inuse câteva

deplas`ri. Deseori se certau pe tema tipului de poze pe care clien]ii[i le doreau \ntr-o bro[ur` turistic`, \n reclame, \n ghiduri sau \ncalendare.

Oliver prefera ceea ce el numea "poze practice", pe temecomune. Deviza lui era "Ce-i \n mân`, nu-i minciun`" ; astfel, c`prefera peisaje cu flori sau animale, cu ambarca]iuni ancorate \nporturi sau cu hoteluri luxoase.

|n schimb, Beth prefera s` capteze ineditul unui loc: cea]a care\ncepea s` se ridice de pe un lac la primele ore ale dimine]ii, coamavalurilor sau momentul \n care acestea se sp`rgeau de stânci, noriicu diversele lor ipostaze, fragmente de roci [i alte asemenea.

De multe ori, cei doi aveau discu]ii aprinse, pentru ca \n cele dinurm` s` ajung` la un compromis. Astfel, Oliver reu[ea s`-i ofere luiBeth de lucru, iar ea \[i p`stra pl`cerea de a imortaliza ineditulpeisajelor doar \n timpul liber. Nu c`l`torea nic`ieri f`r` mapamaronie \n care-[i ]inea cele mai reu[ite fotografii, dup` p`rerea ei;poze pe care le f`cuse de pl`cere [i pe cheltuiala ei. Pentru unele,a[teptase ore \n [ir ca s` surprind` momentul \n lumina potrivit`.Pentru altele, trebuise s` se târasc` sau s` se chirceasc` \n diversepozi]ii, tocmai pentru ca animalul focalizat s` n-o observe.

Era con[tient` de faptul c` aceste poze \i dezv`luiau harul artistic[i fotografic mai bine decât tot ce realizase pân` atunci. |ntr-o bun`zi avea s`-[i demonstreze adev`rata valoare. |nc` se afla la vârstatinere]ii; avea dou`zeci [i cinci de ani. |ntre timp, \ns`, trebuia s` seconformeze regulilor ce-i erau impuse.

Analizându-[i pe rând colegii, realiz` c` niciunul nu avea tot ce-[i dore[te. Hofi [i Gunnar, prietenii la care avea s` locuiasc` aici,de exemplu ; erau c`s`tori]i, iar mariajul lor era unul solid.Cuno[tin]ele lui Gunnar despre insul` [i \ndemânarea lui camecanic \l recomandaser` drept unul dintre cei mai c`uta]i

6 ANNE MURRAY

speciali[ti \n domeniul \ndrum`torilor de trasee sau al celor ce lealc`tuiau. Iar Hofi – practic` [i priceput` \n a \ncropi o mas` cald`\n doar câteva minute. Cei doi se potriveau de minune. Aveau oafacere prosper`. {i totu[i, le lipsea un singur lucru: un copil, pecare [i-l doreau enorm de mult.

Beth \ns`[i, \[i construise o carier` satisf`c`toare, care-i ocupa\ntreg timpul, [i care o f`cuse cunoscut` peste tot. Mânca fotografiape pâine. Nu avea pic de timp liber, nici m`car s` viseze cu ochiideschi[i la c`s`torie sau la copii.

|[i aranj` mai bine caseta pe um`r. |ncerc` s` se concentrezeasupra altui am`nunt, minunându-se de aerul limpede [i tìos.Aproape toat` c`ldura necesar` industriei era ob]inut` din izvoareletermale [i din c`ldura emanat` de vulcani, care se g`seau cu zecilepe insul`. Astfel c` atmosfera nu era poluat` de furnale sau deco[urile fabricilor.

De[i era mijlocul lui iulie, vântul pi[ca destul de tare, mai ales cìnsula se situa exact sub cercul arctic. Beth petrecuse o s`pt`mân`\n sudul ]`rii [i \n fiecare zi se g`sea ceva care s-o surprind` \naceast` ]ar` a contrastelor; \n fiecare zi v`zuse câte un am`nuntdemn de a fi imortalizat. Astfel c` se \ntorcea cu un material de douòri mai bogat decât \[i propusese.

Ie[i din aeroport [i cùt` un taxi. La câ]iva metri de ea se auziscrâ[netul unui Fiat vechi. Portiera se trânti \n l`turi [i dinùntruap`ru o femeie cu o statur` impozant`, purtând un pulover gri [ipantaloni ro[ii. Aceasta se repezi spre Beth cu bra]ele deschise [i-iur` bun venit. P`rul auriu [i bogat al femeii era strâns \ntr-o coad`la spate.

|N }ARA GHEIZERELOR 7

– Hofi ! Nu m` a[teptam s` vii! }i-am spus la telefon c` am s` iauun taxi.

– Nu era nevoie, [i-i lu` valiza din mân`. }i-ai terminat filmele?Beth nu-i r`spunse, dar se strâmb`.– {tiam eu, râse Hofi. Te-am avertizat. O s` oprim [i mai

cump`r`m.– Cred c` n-am l`sat nimic nefotografiat, zise Beth \n timp ce se

urca \n ma[in`. Oricum, totul este incredibil de scump pe-aici; \nplus, de azi \nainte, se zice c` sunt \n vacan]`. Deci, nu cred…

– Crede-m`, o s` ai nevoie, [i porni motorul.Zgomotul asurzitor al ma[inii \ngreuna conversa]ia. Beth se

mul]umi doar s` afle c` Gunnar e bine [i c` afacerea le merge bine,dup` care \ncepu s` admire p`[unile [i câmpurile pe care p`[teauvaci, oi, uneori [i cai islandezi. |n spatele acestora se \n`l]au cresteleabrupte, maronii ale mun]ilor.

|ntr-adev`r, Hofi opri pentru a cump`ra ni[te filme pentruaparat, de[i pre]ul, dup` calculele lui Beth, era unul exorbitant.Apoi, ajunser` [i la casa g`lbuie cu acoperi[ de un ro[u-aprins \ncare locuiau prietenii ei.

Undeva \n lateral era parcat un Land Rover, \n dreptul c`uia sevedea o construc]ie anex`, probabil un studio de lucru, cu garaj [icu depozit de materiale.

– Când te \ntorci la Londra? o \ntreb` Hofi.– Ar trebui s` fiu acolo la sfâr[itul s`pt`mânii. Trei zile \mi ajung

ca s` stau pu]in cu tine [i ca s` aflu ultimele bârfe. {tiu c` e[ti destulde ocupat` acum [i nu vreau s` deranjez.

– Nu se poate. Ultima oar` când ai fost la noi, ai stat tot câteva

8 ANNE MURRAY

zile, asta dup` ce te plimbasei o s`pt`mân` prin ]ar`. {tiu totul,insist` Hofi, de[i Beth \ncerca s`-i explice situa]ia. Ne bucur`m c`e[ti aici. Nu te \ntreb pentru c` vreau s` te [tiu plecat`. N-ai nimicde lucru acas` [i cred c` [i tu vrei s` stai. Iar dac` r`mâi, te asigur c`n-ai s` stai degeaba !

– Adic` ? se entuziasm` Beth.– O expedi]ie, zise cealalt` pe un ton obi[nuit. De-a lungul

câmpiilor de lav` [i-mprejurul acestora. Spre izvoarele termale [i pela pe[terile de ghea]` de la ghe]arul Vatnajokull…

– Poftim? exclam` tân`ra. Nu [tiam c` au voie [i turi[tii…– Nu e vorba de o excursie obi[nuit`. E o expedi]ie \n scopuri

[tiin]ifice. Am aranjat totul. O s` avem al`turi de noi [i un geolog.– Ce s-a \ntâmplat cu ghe]arul ? De ce merge]i ?Beth ar fi vrut s-o \ntrebe atât de multe lucruri [i nu [tia cu care

s` \nceap`.– Se preg`tesc pentru o erup]ie. Au trecut cinci ani de la ultima

[i se pare c` stratul de z`pad` de deasupra e destul de mare, iarpresiunea din`untrul vulcanului pare c` n-are s` mai \ntârzie preamult s` ias` la suprafa]`.

Beth se pierdu cu privirea \n zare.– O s` fim [apte. Opt, dac` vii cu noi. I-am sugerat domnului

Brennan, finan]atorul expedi]iei, c` ai putea fi fotograful nostruoficial. Mi-a zis c` o s` se mai gândeasc`. Oricum, i-am spus [i c` aiputea s` ne aju]i la g`tit. Trebuie s` vii, Beth.

Beth continua s` priveasc` spre dep`rt`ri. Buc`tar [i fotograf, \nacela[i timp…Amintirile \i creeau un disconfort la fel de nepl`cut ca\n urm` cu doi ani.


|n timpul unei [edin]e foto \n Elve]ia pentru o marc` de echipa-mente sportive, \ncercase s` mearg` \ntr-o expedi]ie de-a lungulghe]arului Ron. Nu g`sise al]i doritori. {i totu[i, reu[ise s` ajung` \nlocul respectiv [i s` fac` pozele pe care le dorise; [i asta numaidatorit` faptului c` buc`tarul echipei de geologi care-i \nso]ea, \[iscrântise piciorul, \ntârziind astfel echipa. Atunci \l cunoscuse peAllan.

Allan Bryce – singurul b`rbat pe care-l iubise. Cel cu care sec`s`torise, dar nu \n adev`ratul sens al cuvântului. Cel care o r`nise[i care-i distrusese \ncrederea. Dac` n-ar fi fost atât de absorbit` demunca ei…

– Beth? o auzi pe Hofi.Trezit` din amintirile acelea dureroase, Beth reu[i s` surâd`.– N-ai nicio [ans` s` pleci f`r` mine!Preocupat` de alte asemenea amintiri, Beth uit` s-o \ntrebe pe

Hofi, care era obi[nuit` s` g`teasc` pentru foarte multe persoane,de ce ar mai fi avut nevoie de \nc` un ajutor. U[or, u[or, \ncepu s`-[i revin`.

– E extraordinar, Hofi. E o [ans` unic` \n via]`.– A[a e; [i n-ai voie s-o pierzi.– Nici vorb`, o anun]` Beth \n timp ce-[i lua bagajele din spate.

O s`-l conving pe domnul Brennan c` nu poate pleca f`r` mine. E[tio prieten` minunat`, Hofi.

– Sper…Mirosul de cafea proasp`t f`cut` \i l`s` lui Beth gura ap`,

amintindu-i c` nu mâncase de mai bine de [ase ore.Hofi l`s` valiza prietenei ei \n capul sc`rilor :

10 ANNE MURRAY

– Hai s`-i cuno[ti pe ceilal]i \nainte s` urci la tine \n camer`.– Cu to]ii stau aici? se mir` ea.– Acum patru s`pt`mâni, zâmbi Hofi, am pornit spre Myvan cu

o echip` de zoologi. Au fost zece [i a trebuit s`-i hr`nim \nainte dea pleca la drum. |ntr-un fel, e mai u[or. {tii m`car c` ai pe toat`lumea [i c` po]i s`-i urne[ti mai devreme. Ei \nc` nu-[i dau seama ceimportant e \n Islanda s` porne[ti orice expedi]ie la primele ore aledimine]ii, ca s` te obi[nuie[ti cu vremea [i cu schimb`rile bru[te. Celpu]in, de data asta am avut camere destule, iar noi n-a trebuit s`renun]`m la a noastr`. Dar…tu va trebui s-o \mpar]i pe a ta, sescuz` ea din priviri. Te superi ?

– Fire[te c` nu ! Face parte din farmecul expedi]iei.Cu toate acestea, [i-ar fi dorit s` aib` m`car o singur` noapte de

relaxare. S`pt`mâna trecuse \ntr-un ritm foarte alert, cu toatec`l`toriile [i cu orele lungi de \ncordare. Iar amintirea lui Allaniscat` pe nepreg`ite, o tulburase foarte mult. Cel pu]in, se consolacu ideea c` drumurile lor nu aveau cum s` se intersecteze aici.Potrivit revistei "Natural World", domnul Allan Bryce se afla \ntr-oexpedi]ie \n Alaska. Beth avea revista cu ea, pentru c` i sepublicaser` câteva poze cu flori, \n plin peisaj de iarn`. O\ncercaser` senza]ii ciudate când le v`zuse acolo, dar avea s` seobi[nuiasc`; trebuia s` se obi[nuiasc`. Dar se consola [i cu ideea[ansei unice pe care avea s` o experimenteze. |mp`r]irea camereiera unul din compromisurile pe care le f`cea.

– Presupun c` va trebui s` \mpart [i cortul.– {tiam c` vei \n]elege situa]ia, r`sufl` u[urat` prietena ei. Eu am

avut câteva probleme \n a-i explica doamnei Brennan. Nu \n]elegea


c` \n Land Rover nu \ncap decât câteva lucruri esen]iale [i c` n-amcum s` iau câte un cort pentru fiecare.

– Iar eu nu [tiu cum de ai r`bdare s`-i explici.– De obicei, oamenii \n]eleg situa]ia. Dar uneori…sunt pu]in

mai dificili, [i cele dou` schimbar` priviri sugestive.Hofi deschise u[a. Dup` r`ceala cu care fusese primit` \n

hotelurile prin care trecuse, Beth afl` aici o c`ldur` [i o familiaritatereconfortante. Dintr-o singur` privire, realiz` c` mobilierul de lemn,sitemul de iluminare [i draperiile grele erau exact a[a cum le l`sasedata trecut`.

Doi b`rba]i [i o femeie care st`teau \n col]ul cel mai \ndep`rtatal camerei \[i \ncetar` conversa]ia, cercetând-o pe Beth, curio[i [iinteresa]i de ceea ce vedeau, \n acela[i timp.

– Ea e Beth… \ncepu Hofi.– Farrell, interveni tân`ra repede.De ceva timp, \i spusese lui Hofi c` va reveni la numele de fat`;

[i nu dorea gre[eli din acest punct de vedere. Oricât de ridicolp`rea, de câte ori auzea numele lui Allan, se sim]ea r`nit`.

Un b`rbat scund [i \ndesat, de vreo [aizeci de ani, se ridic` dintr-un fotoliu [i se repezi la Beth.

– Presupun c` tu e[ti fotograful de care ne-a povestit domni[oaraPetursson.

Hofi \[i mu[c` buzele.– Se refer` la mine, [opti ea. Eu sunt Hofi, domnule Brennan. |n

Islanda, femeile nu adopt` numele b`rba]ilor lor dup` c`s`torie.– La naiba cu Mi[carea de Eiberare… se \ncrunt` musafirul.– Eugene! se auzi vocea unei femei de pe canapea.

12 ANNE MURRAY

Era o doamn` cam de cincizeci de ani, cu o nuan]` ro[cat` \np`r.

– So]ul meu are anumite fixuri. Crede c` fiica noastr` a divor]ata doua oar` din cauza Mi[c`rii Feministe, ad`ug` [optit.

– {i a[a este! strig` el.– {i cam uit` c` nu to]i b`rba]ii sunt la fel de…direc]i ca el.

Eugene, zise ea cu glas dulce, u[or amuzat`, fii atent cum vorbe[ti.Eu sunt Lucille Brennan, reveni ea. Spune-mi, draga mea, de ce nufolosi]i numele so]ilor vo[tri ? Vreau s` spun c` nu e un numeprostesc sau neconven]ional sau mai-[tiu-eu-cum. Ar trebui s` vezice nume sunt \n ]ara noastr`. Iar Petursson e chiar un nume dr`gu].

– Mul]umesc, zise Hofi, v`dit impresionat` de amabilitateafemeii. {i mie-mi place. Dar aici, nu exist` nume de familie.Petursson \nseamn`, de fapt, fiul lui Petur. Numele b`rbatului vinede la numele tat`lui s`u. Iar pe socrul meu \l cheam` Arni Jonsson.

– {i e fiul lui Jon? se interes` Lucille. La fel e [i pentru femeie?– Eu m` numesc Hofi Karlsdottir, \ncuviin]` gazda, adic` fiica lui

Karl. Ne adres`m unul altuia pe numele mic. A[a se obi[nuie[te \nc`din cele mai vechi timpuri.

– Ok. Dac` a[a se face pe-aici…B`rbatul scutur` din cap, dar Beth \n]elese dup` privirea lui Hofi

c` nu se mul]umise doar cu acea explica]ie.– Domnul Brennan e din Texas, o inform` Hofi pe prietena ei.– Cred c` nu trebuia s` men]ionezi, nu-i a[a, feti]o ?|nc` o dat`, Beth \[i d`du seama c` b`trânul spune mai mult

decât o ar`tau figura lui sever` [i hainele tipice pentru un om dinvest.


– Cu ce te mai ocupi pe lâng` asta? \ntreb` el. – Cum adic` pe lâng` asta? zise Beth nedumerit`.– Adic` pe lâng` faptul c` faci poze.– Doar cu asta, domnule Brennan. Fotografia e…profesia mea;

era pe punctul de a spune "via]a mea".– Câ[tigi mult ?|ntrebarea o [oc`. B`rbatul trecuse foarte repede la ceea ce-l

interesa pe el. |l privi discret.– M` descurc.– Cât de bine?– Bini[or.Domnul Brennan \[i ascu]i privirile.– Abia a[tep]i ocazia s`-mi ar`]i, nu? adùg` el dup` o scurt`

t`cere.Ea d`du din cap, iar el \ntinse mâna.– Bine ai venit! [i-i scutur` mâna cu o mi[care ferm`. Eu am

pornit cu vite, am ie[it pe pia]` [i am f`cut câ]iva dolari, iar acum pots` fac ceea ce-mi place.

– Adic`, domnule Brennan? \ntreb` Beth.– Mai bine spune-mi Eugene. |mi place s` c`l`toresc. M`

fascineaz` lumea \n care trìm. Mun]ii, vìle, junglele, apele,vulcanii, ghe]arii. Sunt o istorie vie. Geologia e un hobby al meu. N-am avut niciodat` parte de lec]ii \n adev`ratul sens al cuvântului,dar m` ocup foarte serios de asta. Presupun c` sunt un om norocos.|mi permit s` fac ceea ce-mi place, [i am o so]ie care \mi acceptàceast` pasiune, [i se \ntoarse c`tre Lucille.

Lucille zâmbi \n semn de r`spuns.

14 ANNE MURRAY

– Dragul meu, ai catalogat-o pe domni[oara Farrell ?– Spune]i-mi Beth, v` rog, insist` tân`ra, strângând mâna plin`

de inele a femeii.– {i eu care v` credeam foarte formale pe voi, englezoaicele,

remarc` femeia, f`r` urm` de repro[.– E greu s` r`mâi distant, mai ales \ntr-o expedi]ie.– Sper s` ai dreptate.Beth \[i ridic` ochii ca s` vad` cine vorbise. Era un b`rbat care

st`tuse \ntr-un fotoliu din col] pân` atunci, [i care acum se afla laum`rul ei. Era pu]in mai \nalt decât ea. Afi[a o figur` provocatoare\ntr-un sens admirativ, care o uimi pe Beth. Se afla foarte aproapede ea, a[a c` nu avu \ncotro [i-i accept` mâna \ntins`.

– Rob Wilson, treizeci [i unu de ani, celibatar [i domesticit.Calm, \n general, dar r`spund provoc`rilor [i ador expedi]iile.Apropo, sunt geolog.

Mâna lui o re]inu pe a ei mai mult decât ar fi fost necesar. Beth[i-o trase delicat, râzând f`r` menajamente.

– A fost o reclam` sau o fi[` de prezentare?– Se nume[te comunicare.Lic`rirea juc`u[` din ochii lui \i spunea lui Beth c` el nu vorbea

neap`rat serios, [i c` ac]ionase astfel doar ca s` fac` impresie [i ca s`fie ]inut minte. Oricum, modul lui de a se prezenta era ceva nou [iamuzant \n acela[i timp.

– |n]eleg, surâse Beth. Cel pu]in, domnule Wilson, nimeni n-ares` v` acuze de reticen]`.

– Rob, te rog. Nimeni nu mi-a mai spus pe nume de ani de zile;cu excep]ia mamei, dar nu suntem \n termeni prea buni.


Beth se holb` la el, pentru a-[i da curând seama c` doar otachina.

– M` doare sufletul pentru tine. Dar va trebui s` m` scuza]i; a[vrea s` m` r`coresc pu]in, [i-[i lu` caseta.

– Voi num`ra secundele pân` la \ntorcerea ta, spuse Rob cuambele mâini pe piept.

Beth \[i re]inu un zâmbet. Nu era bine s` se arate impresionat`\nc` din prima clip`. Poate c` lui Rob \i lipseau anumite calit`]i, iarmândria era una dintre ele, al`turi de sim]ul umorului.

|ndat` ce ie[ir`, Beth schimb` cu Hofi priviri amuzate.– O s` fie o expedi]ie al naibii de interesant`. O s` fie [i o

domni[oar` Brennan ?Hofi confirm` din cap [i-i ar`t` o u[` de baie, \n spatele c`reia se

auzea apa du[ului.– Tat`l ei zice c` arat` foarte bine; joac` tenis [i face aerobic, zise

Hofi nemul]umit`. E dr`gu]`, dar, zic eu, nu e fericit`.|i deschise lui Beth u[a de la camera pe care o locuise la ultima

ei [edere aici.Amândou` r`maser` \n prag, ca tr`snite. Camera ar`ta de parc`

fusese devastat` de o tornad`. Pe unul dintre paturi de aflau dou`valize r`v`[ite. Rochii, c`m`[i, pantaloni, lenjerie – toate erau\mpr`[tiate, inclusiv pe cel`lalt pat. Dou` pulovere pe jos al`turi dedou` perechi de pantofi [i una de cizme nou-nou]e. M`su]a detoalet` gemea sub num`rul \ngrozitor de mare de tuburi – creme defa]`, de mâini, pudre, o trus` mare de farduri, perii [i altele.

– Când a sosit familia Brennan? murmur` Beth uluit`.– Azi dup`-amiaz`…Au fost primii care au sosit. I-am servit cu

16 ANNE MURRAY

cafea, dup` care domni[oara a urcat aici. {i n-a mai coborât.– Iar eu \mpart cortul cu…ea? morm`i Beth. O fi ea frumoas`,

dar nu mi se pare c` ar avea prea mult` experien]` \n a \mpachetapentru o expedi]ie.

– Mama ei \mi spunea c` fata n-a fost prea \ncântat` s` vin`. Darei i s-a p`rut mai \n]elept s` n-o lase singur` acas`.

Niciuna dintre ele nu-[i putea lua ochii de la dezordinea dincamer`. Amândou` erau uimite de haosul iscat \n doar câteva ore.

– Câ]i ani are ?– E de-o vârst` cu tine: dou`zeci [i cinci.– Ce? {i eu care credeam c` e o adolescent` zv`p`iat` [i r`sf`]at`.

{i dezordonat`!Beth \[i f`cu loc printre lucrurile aruncate peste tot, spre unul

dintre paturi; culese de pe el un sutien minuscul [i o pereche de ciorapi [i le arunc` pe mormanul de haine de al`turi. |[i puse joscaseta [i aparatul de fotografiat [i, dintr-o mi[care, ridic` un bra] dinhainele fetei [i le plas` deasupra unei valize desf`cute, apoi \[i lu`valiza ei din mâna lui Hofi.

– {i a divor]at de dou` ori…\i aminti Hofi.– Uitasem. Crezi c` asta a contribuit la… ? – Cine [tie, scutur` prietena ei din umeri. Cred c` Gunnar mi-a

fi tras o b`taie…– Unde e Gunnar ? schimb` Beth subiectul, care \ncepea s`

devieze.Hofi \i era foarte apropiat`, singura \n care avusese \ncredere [i

c`reia \i m`rturisise durerea tr`d`rii. Chiar [i atunci, abia dup` unan de suferin]`. La un an dup` ce, deschizând u[a, se pomenise fa]`


\n fa]` cu frumoasa negres` Shalana. Un an \n care \ncercasedisperat` s`-l uite pe Allan Bryce, s`-[i [tearg` din minte acele patruluni superbe pe care le tr`ise cu el. Acum, durerea nu se mai vedea.Dar nici nu se vindecase; chiar [i dup` \nc` un an, orice nume, poz`,miros \i tulbura amintirile, aproape insuportabil. Oare când avea s`se sfâr[easc`? Se zice c` timpul vindec` toate r`nile. De ce nu ovindeca [i pe-a ei?

– A…ie[it pu]in, ezit` Hofi. Trebuia s` aduc` cealalt` ma[in`, [ibenzin`, [i se uit` la ceas. Ar trebui s` apar`. M` duc s` preg`tesccina. Mai avem câte ceva de \mpachetat \nainte de a pleca mâinediminea]`. Ai tot ce-]i trebuie? Am l`sat un prosop curat… [i cu ocut` \ntre sprâncene, \l scoase din mormanul de haine mutate deBeth. Iat`-l. Coboar` \ndat` ce e[ti gata. Vreau s` [tiu tot ce-ai maif`cut \n ultimul timp.

Beth se descheie la geac`, apoi \[i trecu degetele sub]iri prinp`rul ondulat [i-[i mas` gâtul \ncordat.

Desf`cu [i caseta. Era normal ca Hofi s` fie pu]in stresat`, gândiea, mai ales când avea pe cap opt oameni, c`rora trebuia s` leasigure confortul timp de o s`pt`mân`. Faptul c` mai f`cuse acela[ilucru ani de-a rândul, nu-i u[ura munca; fiecare expedi]ie adunaoameni diferi]i, fiecare cu preferin]ele [i cu preten]iile lor.

|[i scoase prosopul [i pijamaua [i se uit` la ele nemul]umit`.Comparativ cu lenjeria alb` a colegei ei de camer`, ale ei p`reautotal lipsite de feminitate. Oft`. Cel pu]in se consola cu c`ldurasacului de dormit, [i asta conta cel mai mult \ntr-o ]ar` care eraacoperit` de ghea]` \n propor]ie de zece la sut`, [i \n care "Micaepoc` de ghea]`" se \ncheiase abia cu trei sute de ani \n urm`.

18 ANNE MURRAY

Beth se cufund` pe patul ei, privind hainele fetei. Garderoba eiavea mai multe perechi de blugi decât de fuste. Bine\n]eles, c` [imunca \i impunea o anumit` ]inut`. Nimeni n-ar fi luat \n serios ofemeie fotograf care ap`rea \ntr-un peisaj s`lbatic \mbr`cat` cu ofusti]` [i pe tocuri \nalte.

|[i mut` privirea spre trusa de cosmetice, apoi se analiz` pe sine\n oglind`. Tot ce folosise ea, era un ruj discret.

Se analiz` astfel timp \ndelungat. Avea o piele frumos colorat`,poate din cauza aerului proasp`t pe care-l inspira zilnic. Acesta eraunul din am`nuntele incitante ale carierei ei, care presupunea ovia]` tr`it` sub cerul liber indiferent de condi]iile atmosferice; astfelc` trecuse prin umezeal` cât s` nu uite niciodat`.

Ochii ei verzi-c`prui erau umbri]i de sprâncene dese [i negre.Nasul \i era potrivit. Pân` acum nu observase nici conturul negrudin jurul ochilor [i nici ridurile gurii.

Fiecare am`nunt al figurii ei \[i g`sea o justificare. La fel [i\mbr`c`mintea – ni[te pantaloni verzi, o c`ma[` g`lbuie [i unjerseu, care \i \mbr`cau trupul sub]ire.

Ceea ce conta, la urma urmei, era faptul de a fi recunoscut` cafotograf, nu ca femeie. Faptul c` Rob Wilson o remarcase \nc` dinprima clip`, precum [i mijloacele pe care domni[oara Brennan leafi[a pentru a se \nfrumuse]a, veniser` ca un [oc.

Beth se r`suci pe c`lcâie \n momentul \n care auzi o u[`deschizându-se. Hofi o catalogase pe fat` drept "dr`gu]`". |ns` nuera dr`gu]`, era superb`.

Purta un neglijeu de m`tase crem, iar p`rul blond \i curgea \nvaluri pe umerii goi. Pielea bronzat`, ochii migdala]i [i buzele


voluptuoase \ntregeau imaginea fetei. De altfel, \ntreaga ei fiin]`inspira senzualitate – cu pieptul bogat, [olduri \mplinite [i o talieminuscul`. Manichiura [i pedichiura \i erau perfecte.

Vâzând-o pe Beth, tân`rta se opri \n loc, u[or nemul]umit`.Beth se ridic`, resim]ind acut simplitatea propriei persoane, [i-[i

lu` pijamaua \ndreptându-se spre baie. Când acceptase propunerealui Hofi, nu [tia ce o a[teapt`. Hofi ar fi putut s-o avertizeze. Probabilc` domni[oara Brennan, fiic` de om bogat, femeie divor]at` de dou`ori, era tipul perfect de scorpie care tortura pe oricine venea \ncontact cu ea. Astfel c` Beth [i-ar fi dorit un cort separat, acum maimult ca oricând.

Beth \nghi]i \n sec, preg`tindu-se de ap`rare, dar \nainte de arosti ceva, o auzi pe cealalt` :

– Scuze pentru deranj. Glasul \i era moale [i r`gu[it. Involuntar, Beth se \ntreb` dac` din

cauza ]ig`rilor sau a lacrimilor v`rsate.– De obicei, nu sunt a[a de…sau poate c` sunt, scutur` ea din

umeri. Dar nu inten]ionat. Se pare c` lucrurile mele s-aucam…\mpr`[tiat.

Se repezi la un prosop [i la câteva sticlu]e de pe noptier`.– Sunt Gaynor, zâmbi ea. Gaynor Brennan.Beth se prezent` [i ea. – Sper c` nu te superi c` ]i-am dat la o parte câteva lucruri.– Presupun c` a trebuit s-o faci, [i se uit` la deranjul din camer`.

Nici nu [tiu cum o s` mi le pun \napoi \n valize. Se pare c` am maimulte decât credeam.

Beth r`sufl` u[urat`. Imaginea dezordonat`, precum [i prima

20 ANNE MURRAY

impresie despre blonda frumoas` din fa]a ei, o preg`tiser` pentru cee mai rù, dar vulnerabilitatea tinerei o surprindea [i o amuza \nacela[i timp.

– Nu e u[or s` te preg`te[ti de vacan]`, remarc` Beth. Am cititundeva c` e bine s`-]i faci o list` cu lucrurile necesare, apoi s` le\njum`t`]e[ti. E un sfat bun, de[i nici eu nu m` limitez doar la ce sespune.

– Trebuie s` ne aranj`m pentru seara asta? \ntreb` cealalt`.– Nu, de obicei purt`m ceea ce vom \mbr`ca [i a doua zi. Eu

r`mân a[a.– C`l`tore[ti mult? se interes` Gaynor, cotobìnd printre haine.– Sunt norocoas`, surâse Beth. Slujba m-a dus \n toate col]urile

lumii. Sunt fotograf, adùg`, vâzând-o pe tân`r` ]inând dou` rochii\n mân`, nedumerit`.

– Ce interesant! |]i plac lucrurile astea? Se referea la rochii.– Nu chiar, [i se repezi spre un jerseu care st`tea s` cad` de pe

marginea patului. Specializarea mea este studiul vie]ii s`lbatice, almediului \n care trìm [i alte asemenea.

– |nseamn` c` ai talent, o admir` cealalt`. Presupun c` aiconcuren]`.

– La fel ca-n orice profesie. Dar eu sunt norocoas`, am unimpresar de treab`. El g`se[te clien]ii, eu fac pozele.

– Adic` ignor` faptul c` e[ti femeie, s`ri Gaynor.– N-o s` fie a[a la nesfâr[it, o lini[ti Beth. N-am de gând s` m`

limitez la bro[uri turistice [i la publicitate toat` via]a mea. Tocmai deaceea sunt foarte \ncântat` de expedi]ia asta. E o ocazieextraordinar` s` pot face ni[te poze adev`rate.


– Asta zic [i eu curaj, clipi cealalt`. Ce zici de… ?|nainte de a termina fraza, Beth \i ar`t` o c`ma[` [i un pulover.

Poate c` mintea \i zbura la pre]ul pe care Gaynor \l pl`tise pentrutoate acele lucruri.

– Ai o hain` c`lduroas`? se interes` Beth. }i-ar trebui unaimpermeabil`, [i pantaloni c`lduro[i. Plus c`ciul` [i m`nu[i. |n cazde furtuni, ad`ug`, c`ci tân`ra p`lise.

– Suntem \n iulie!– Dar ninge \ncontinuu.– Cred c` tata s-a ocupat de astea.{i se duse la dulap, de unde \i arat` lui Beth o jachet` crem,

f`cut` din cea mai fin` piele, cu bl`ni]`, de nurc` poate, gândi Beth.– E bun`?Beth abia \[i st`pâni râsul. Gaynor n-ar fi \n]eles-o [i nu-[i dorea

s-o r`neasc`.– Mda…se mul]umi ea s` spun`, a[a cum o f`cea de cele mai

multe ori.– Uite ce e…Poate c` o s` m` crezi o nesim]it` c` fac asta dup`

doar câteva clipe, dar…ai putea s` m` aju]i s` \mpachetez?– Credeam c` nu mai \ntrebi niciodat`, râse Beth.

22 ANNE MURRAY

Capitolul 2

Dup` o or`, amândou` coborâr` pentru cin`. Terminaser` de\mpachetat. Nu fusese o treab` u[oar`; aproape la fiecare lucru pecare \ncerca s`-l elimine, Beth \ntâmpina protestele lui Gaynor:

– Dar \mi trebuie…Cu toate acestea, Beth se \nc`p`]ânase s` umple o \ntreag` valiz`

cu ce avea s` r`mân` acas`.Renun]aser` la majoritatea produselor de \nfrumuse]are, cu

toate c` Gaynor le includea \n obiecte absolut necesare. Creme decorp, rujuri, pe toate le l`saser` deoparte. Cel mai mult seimpacientase Gaynor pentru deodorantele de la firma Carmen.Doar gândul c` va trebui s` se despart` de ele o \ngrozea.

– Pentru Dumnezeu, nu-]i cer s`-]i tai o mân` sau un picior,protest` Beth.

– Dar e la fel.|n cele din urm`, neputându-se dispensa de ajutorul lui Beth

pentru a \mpacheta, Gaynor se consol` cu ideea c` \ncepând de a

doua zi va ar`ta jalnic, [i se decise a se aranja cât putea mai binepentru acea sear`. Astfel c`, \ntorcându-se de la du[, Beth o g`sicomplet fardat`, aranjat` [i \mpopo]onat` cu tot ce avea mai deseam` \n trusa de machiaj.

– Deci? Ce zici?– E[ti extraordinar`, o admir` Beth. Nu pari a fi machiat` [i

totu[i…– {tiu. Ochii \mi par mai expresivi, iar gura mai mare.Vorbea de propriile ei tr`s`turi de parc` erau ale altcuiva.– Acesta e tot farmecul, nu? O iluzie. Eu sunt o iluzie.Remarca o l`sa pe Beth f`r` cuvinte.Rob Wilson nu [tia la care s` se uite mai repede, la Beth sau la

Gaynor, care-l salut` printr-un gest discret, \nainte de a traversacamera spre locul unde se aflau p`rin]ii ei. F`r` a o sl`bi pe tân`r`din ochi, Rob lu` bra]ul celeilalte.

– Cine e asta? [opti el.Beth \n]elese c` Rob ajunsese dup` familia Brennan.– E fata lor. O cheam` Gaynor [i e foarte dr`gu]`.Nu se [tie din ce motiv ad`ugase [i acel atribut. |n spatele

fardurilor [i a imaginii prefabricate, Beth sim]ise o urm` de triste]e,lipsa siguran]ei, [i nu-[i dorea s-o mai vad` suferind.

– Nici nu m`-ndoiesc.Un sentiment de invidie o \ncerc` \n acea clip`. Nimeni n-o

admirase [i pe ea la fel. Dar \[i reveni la fel de repede – nici ea nuar`tase la fel de bine nicicând.

Amintindu-[i observa]iile lui Gaynor privind iluzia pe care o crea,Beth se \ntreba dac` frumuse]ea nu cerea un pre] mult prea mare.

24 ANNE MURRAY

– S` te prezint? \l \ntreb` Beth. Nu c` ai avea nevoie de ajutor; tedescurci [i f`r` mine.

– Aia a fost o alt` situa]ie, iar Beth realiz` imediat diferen]a.Adic`…Scuze, \mi pare r`u.

– Nu-i nimic, zâmbi ea, v`zându-l c` ro[e[te. – Nu c` tu n-ai fi atr`g`toare. E[ti, dar ea e…– Uimitoare? complet` ea– Una ca ea…Dumnezeule…te m`tur` de pe picioare.Beth \l privi curioas`.– Vreau s` zic, doar dac` o prive[ti. Cred c` m-ar face

buc`]i-buc`]ele \n doar câteva minute.– Cum po]i s` spui a[a ceva? Nici m`car n-o cuno[ti. Nu e vorba

despre un monstru, ci despre o fiin]`. |ntr-adev`r, e minunat`, darla urma urmei, e doar o fiin]` uman`. Care are acelea[i probleme ca[i noi.

Beth surprinse mirarea lui Rob; chiar [i ei \i era neclar motivulpentru care s`rise \n ap`rarea lui Gaynor, dar realiz` imediat c`citise \n cealalt` durerea pe care ea \ns`[i o tr`ise.

– Mie mi se pare o fire care se autocontroleaz` \n tot ce face.– Cu to]ii afi[`m o anumit` ipostaz` \n public.Beth vorbea din perspectiva femeii de carier` care nu avea nici

timp, nici iluzii pentru rela]ii de lung` durat`. Aceasta era masca subcare se ascundea, a[teptând ca r`nile s` i se vindece, uneori chiar\ntrebându– se dac` va mai apuca acea zi.

Allan fusese primul b`rbat [i etalonul dup` care \i m`sura pe to]iceilal]i. |n ciuda modului \n care se sfâr[ise totul [i a felului cinic \ncare se debarasase de ea, nu mai \ntâlnise pe nimeni asem`n`tor.


Sau poate c` nici nu mai acordase vreo [ans` altcuiva… |i ]inuse ladistan]`, ferindu-se s` se implice serios, mai mult decât un simplus`rut – astfel \[i câ[tigase reputa]ia de femeie frigid`, poate chiar mairù.

|ns` realitatea era cu totul alta. Câte nop]i nu se rugase pentru afi eliberat` de amintirile trupului sù puternic care o domina, \n celemai intime momente; de senza]ia atingerii lui delicate, a s`ruturilor[i a mângâierilor care o desc`tu[au [i o ridicau pe culmile fericirii?Bra]ele lui care o acopereau, lumea din jurul lor explodând, eaag`]ându-se de el, apoi cufundându-se…adâncindu-se \n valurilece-i purtau pe amândoi departe [i unde r`mâneau \ncle[ta]i,trìndu-[i clipa de pace [i de extaz.

Nici chiar \n somn nu-[i mai g`sea refugiul. El \nc` se afla acolo,\n visele ei, a[teptând-o. Oare nu se va elibera de el niciodat`?

– Crezi c` ar trebui? o trezi Rob din reverie.Ru[inat` de gândurile ei la fel de pertinente ca \ntotdeauna, i-ar

fi mul]umit lui Rob c` o salvase cu poblemele care-l m`cinau pe el.– Oricum, va trebui s` vorbe[ti cu ea la un moment dat. O s`

c`l`torim \mpreun`. De ce nu spargi ghea]a acum? Poate va fi pu]inrezervat`, la \nceput, dar cred c` doar din timiditate. Are un sim] alumorului extraordinar, [i nu e doar o blond` proast`.

– Nu e[ti geloas`? se mir` el.– Din cauza ei? – Nu voiam s` spun asta… ro[i el.– A[ min]i s` spun c` n-a[ vrea s` schimb nimic la mine."Sufletul, de exemplu, continu` \n sinea ei. L-a[ \nlocui cu o

pies` de o]el, nou`, neatins`, imbatabil`. "

26 ANNE MURRAY

Se uit` la Gaynor, care-[i tr`sese un scaun al`turi de mama ei.Dup` felul \n care gesticula, se vedea c`-i povestea mamei aventura\mpachetatului. Din când \n când, Eugene mai sorbea câte o\nghi]itur` din lichidul maroniu din paharul pe care-l ]inea \n mân`.

" Nu, continu` Beth, nu sunt geloas` ".– Deci, se auzi vocea tat`lui, sunte]i amândou` preg`tite de

plecare? Am auzit c` ne punem \n mi[care destul de devreme mâine.S` v` aduc ceva de bùt.

– Pentru mine, nu, mul]umesc, zise Beth. Eu sunt gata; mai amdoar de cur`]at aparatele [i lentilele. O s` m` ocup de ele dup` cemânc`m. Apropo, ar trebui s-o ajut pe Hofi. V` rog s` m` scuza]i…

– Bine\n]eles, zise Eugene. Dar tu, bìete? se adres` el lui Rob.Din prag, Beth \l v`zu pe tân`r surâzând incert, \ncercând s` par`

demn. |ns` \n timp ce f`cea cuno[tin]` cu Gaynor, pe fa]a lui seputea citi nesiguran]a.

Buc`t`ria era mare, echipat` cu toate ustensilele necesare;dulapurile erau f`cute din lemn de brad, iar podeaua fusese gândit`\n a[a fel \ncât s` fie u[or de cur`]at. Nuan]ele de ro[u [i marod`deau spa]iului o not` de intimitate.

Masa era preg`tit` pentru opt persoane. Undeva lâng` u[à[teptau mai multe boluri pline cu mâncare, precum [i farfuriile. Osalat` fran]uzeasc`, asezonat` cu crudit`]i [i cu mur`turi, precum [iproduse de patiserie [i un tort de ciocolat`. Din tava de pe aragazvenea un miros savuros.

Hofi sp`la vasele.– Mor de foame. Ce mânc`m azi?Hofi tres`ri, speriat`.


– Scuz`-m`. Am crezut c` m-ai auzit când am intrat. Te ajut cuceva?

Hofi se [terse pe un prosop alb, \nc` tremurând, [i-[i aranj` o[uvi]` r`zlea]` de p`r.

– Nu-i nimic. M` gândeam… [i se uit` repede la ceas. Ar trebuis` m` concentrez la ceea ce fac. Deci, vrei s` m` aju]i, [i privi \n jurulei dezorientat`.

– Te sim]i bine?– Da, normal, r`spunse cealalt`, f`r` s-o priveasc` pe Beth. Totul

e preg`tit. Dac` tot avem musafiri din America, m-am gândit s` nufac prea mult` mâncare specific islandez`. Am f`cut sup` de g`in`.Mâine, pe drum, o s` mânc`m carne rece. Iar ca felul doi, ampreg`tit o specialitate de pe-aici, [i zâmbi satisf`cut`.

Lui Beth i se f`cu gura ap`, amintindu-[i de costi]ele de mielafumat.

– Nu-mi mai spune. Deja m` doare stomacul.– Mai avem [i salat` de hering [i crudit`]i, iar desertul e la

alegere.Afar`, se auzi zgomotul unei ma[ini. Hofi se \ntoarse c`tre Beth,

\mbujorat` [i cu ochii sclipind de fericire.– A venit Gunnar, [i-ncepu s`-[i desfac` [or]ul de buc`t`rie. |i

chem pe restul la mas`.– M` duc eu.– Nu, o repezi femeia, pentru ca apoi s`-[i controleze glasul.

Trebuie s` fac pe gazda bun`, [i s` stau pu]in [i cu ei. Am fost atâtde ocupat` cu alte lucruri.

– Sunt sigur` c` te \n]eleg. Mai ales c` te ocupi [i de proviziile

28 ANNE MURRAY

pentru drum.– Chiar [i-a[a, trebuie s` facem totul cum se cuvine. Dac`

\ntr-adev`r vrei s` m` aju]i, \nc`lze[te te rog supa. {i po]i s` pui pemas` salata [i pâinea. E \n dulap. Nu te superi, nu?

Spre mirarea lui Beth, prietena ei p`rea foarte agitat`. Dup`atâ]ia ani \n care se ocupase cu aprovizionarea diverselor expedi]ii,ar fi trebuit s` fac` toate acestea legat` la ochi, gândea Beth. Dartoat` lumea trecea prin momente mai dificile…

– Bine\n]eles c` nu, râse ea. Du-te [i f` pe gazda. Sunt gata imediat.

Beth scoase din dulap opt castrona[e. Ezit` \nainte de a le punepe mas`.

– Hofi, de ce opt? Sunt trei de la familia Brennan, cu Rob patru,tu, eu [i Gunnar – suntem…

|nainte de a avea r`gaz s` r`spund`, u[a se trânti \n l`turi [i \nprag ap`ru o matahal` de om, \mbr`cat \ntr-o geac` pufoas` care-iaccentua [i mai mult statura. Cu p`rul lui blond [i lung [i cu barbastufoas`, p`rea un viking din vechile legende nordice.

– Beth, strig` el surâzând [i \mbr`]i[ând-o. M` bucur s` te v`d.– {i eu m` bucur c` sunt aici, Gunnar, murmur` ea când se v`zu

eliberat` din strânsoare.– {i, e[ti mul]umit` de ce ]i-a spus Hofi ?|ntre timp, \ncepuse s` se dezbrace. So]ia lui \i atinse u[or bra]ul,

iar el o s`rut` u[or pe frunte.De[i era obi[nuit` cu dovezile de afec]iune ale celor doi so]i,

Beth se \nduio[` urm`rindu-i ; imaginea \i sfâ[ia sufletul, for]ând-os` admit` singur`tatea \n care tr`ia [i pe care refuza s-o vad`. |i


aminti de pierderea suferit`, de[i \i era clar c` se simte mai bine f`rÀllan. Nu merita s` plâng` pentru un cinic lipsit de sensibilitate. {inici nu mai dorea acest lucru.

– Absolut, râse Beth, \ncepând s` pun` sup` \n boluri.– Da? M` gândeam c` poate…– Bine\n]eles c` e mul]umit`, \l \ntrerupse Hofi [i-l trase pe so]ul

ei spre sufragerie. Beth o s` fac` multe poze de excep]ie \n expedi]iaasta? {i o s` scoat` bani, o s` câ[tige premii [i o s` devin` faimoas`.Acum, hai s`-]i \ntâmpini musafirii.

Gunnar p`rea cam nedumerit de situa]ie. |ncepu s` vorbeasc` pelimba lor, u[or nelini[tit, iar Hofi \i r`spunse cu greutate, ceea ce-lnemul]umi [i mai mult. |ns` ea \l scoase din buc`t`rie, \nainte ca els` mai adauge vreun comentariu, [i \nchise u[a \n urma lor.

Beth \[i v`zu de treab` mai departe. La un moment dat auzi pa[idin direc]ia sufrageriei; nu [tia cine poate fi, dar se a[tepta ca cinevas` bat` la u[`. B`taia \ntârzie, pân` când, dintr-o dat` u[a sedeschise. Un b`rbat \nalt [i brunet p`[i \nainte. Ducea cu el unrucsac \nfundat cu de toate; era echipat de plecare, cu o geacìmpermeabil` [i cu bocanci solizi. Pe sub pantalonii gro[i [i mula]ipe picioare i se vedea musculatura format` \n urma multelorexpedi]ii \ntreprinse de-a lungul vie]ii.

Beth tres`ri \n momentul \n care observ` chipul strìnului; sc`p`bolul din mân`, iar acesta se f`cu ]`nd`ri.

Pentru o clip`, chiar [i el p`ru mirat, [ocat chiar, de \ntâlnireanea[teptat`. |ntr-o frac]iune de secund`, \ns`, \[i rec`p`t` controlul,\ncordându-se, ascu]indu-[i privirea de ghea]`.

– Ce naiba cau]i aici? zise el.

30 ANNE MURRAY

Trecuser` doi ani de când discutaser` ultima oar`, dar glasul luinu se schimbase deloc. Niciodat` nu-l mai auzise atât de acru. Otrecur` fiorii.

Beth se aplec` s` strâng` cioburile. Sim]ea c` se sufoc` [i c`picioarele n-o mai ascult`. Inima st`tea s`-i sar` din piept. Gândeaincoerent. |n minte \i ap`reau tot felul de imagini tr`ite \n ultimeleore [i care acum \ncepeau s` capete sens: agita]ia lui Hofi, ezitareacu care-i r`spundea la unele \ntreb`ri, opt tacâmuri. Hofi [tia c` vaveni [i Allan. Oare planificase aceast` \ntâlnire ? Sau ea [i cu Allan se\ntâlneau acum din pur` coinciden]`, iar prietena ei t`cuse pentrua nu tulbura atmosfera?

– Deci? se r`sti el.Beth se ridic` \ncet, ]inând cioburile \n ambele palme. |i vâjâia

capul.– Credeam…c` e[ti \n Alaska, bâigui ea.– Dup` cum vezi, nu sunt. Am terminat acolo.Deci, vizita lui nu era una de pl`cere.– |nc` nu mi-ai spus ce cau]i aici.– Aici, \n Islanda sau aici, \n casa aceasta?– Ambele.Beth arunc` la gunoi resturile, dup` care \[i relu` treaba. |nc`

tremura.– Am avut de lucru \n sud, o s`pt`mân`. Hofi [i Gunnar m-au

invitat la ei câteva zile, \nainte de a m` \ntoarce \n Anglia.|[i amintea cât de mult insistase prietena ei, motivând c` \i este

dor de ea [i c` vrea s-o vad` \n carne [i oase. Acum \n]elegea de ce.– Dar tu? Pot s` te \ntreb ce faci aici?


Intui]ia \i [optea c` motivul nu poate fi decât unul singur, darvoia s`-l aud` din gura lui.

– Am fost chemat \n calitate de ghid pentru proiectul Grimsvotn.– La ghe]arul Vatnajokull ?– {tii despre el?– Mi-a povestit Hofi. Dar n-a men]ionat numele t`u.Allan t`cea, analizând informa]ia.– Tu conduci expedi]ia, remarc` ea, f`r` urm` de interoga]ie.– Da, [i-[i l`sa jos rucsacul, iar peste el \[i puse geaca.Din sufragerie se auzeau râsete [i frânturi de conversa]ie.– La ce or` ai avion? se interes` el.– Ce avion?– Cel cu care te \ntorci la Londra, zise el \ncepând s`-[i piard`

r`bdarea.Beth se sprijini de dulap, transpirat` [i \mbujorat`. Allan p`[i

repede spre chiuvet` pentru a se sp`la pe mâini. Cu siguran]`, el \iobservase mi[c`rile.

– Nu…nu [tiu, bângui ea, nervoas` c` sosirea lui nea[teptat` oafectase atât.

– Cam târziu, nu?– Nu cred, r`spunse ea cu capul sus. Am destul timp, nu m`

\ntorc la Londra pân` s`pt`mâna viitoare.Replica \l bulversase de-a binelea, iar Beth sim]i o satisfac]ie

imens`.– Am ajuns abia azi.– Dar…nu po]i r`mâne singur` aici.– Hofi nici nu mi-a sugerat a[a ceva. Eugene m-a acceptat \n

32 ANNE MURRAY

expedi]ie ca fotograf [i ca ajutor de buc`tar.Amintirile primei lor \ntâlniri \ncepeau s` lucreze, dar merita

durerea pe care o pricinuiau acum, mai ales pentru [ocul ce se citea\n ochii lui Allan. {i el \[i amintea.

– Nu, n-am s` accept a[a ceva, hot`r\ el.Pân` \n acel moment, Beth uitase de expedi]ie. Cu cât pleca mai

repede din Islanda [i cu cât se \ndep`rta mai mult de Allan, cu atâtva putea s`-[i ling` r`nile \n lini[te. Aceast` \ntâlnire \i \ntrecusetoate a[tept`rile, iar [ocul fusese extrem de mare, dar avea s`-[irevin`.

Dar [i dac` abandona acum, ar fi l`sat impresia c` prezen]a lui\nc` o mai influen]a, chiar dac` acesta era singurul lucru care o maipunea \n mi[care. Oare nu era mai interesant s` r`mân` acolo undenu era dorit`? Dar cine nu o dorea?

Era clar c` Hofi \[i asumase anumite riscuri, incluzând-o [i pe ea\n expedi]ie. Gunnar o primise foarte bine, [i \[i dorea compania ei.La fel, [i ceilal]i se ar`taser` foarte deschi[i cu privire la prezen]a ei.

Din punct de vedere profesional, aceasta era [ansa pe care oa[teptase toat` via]a. {ansa de a fotografia natura \n toat`splendoarea ei. Nu putea s` ignore o asemenea ocazie f`r` a se maigândi pu]in.

|[i aminti cuvintele tat`lui, de când era copil : "Fii atent`, Beth,ocazia ]i se ive[te sub cele mai nea[teptate chipuri, poate chiar submasca unui cer[etor. Dac` o respingi, s-ar putea s` n-o mai prinzi adoua oar`."

– Nu cred c` e datoria ta s` decizi, \l \nfrunt` ea.Nu \ncerca s` dea na[tere la o ceart`, dar se sim]ea \ndrept`]it`


s` se afle acolo. |ncerca s` se st`pâneasc`, pentru a nu fi cople[it`de caracterul lui.

– Cum dore[ti, se mul]umi el s` r`spund`.Victoria \i provoca grea]`. De fapt, nu câ[tigase nimic, pentru c`

el nu se va da b`tut. Era pur [i simplu o alegere pe care ea o f`cusecu bun` [tiin]`.

U[a de la sufragerie se deschise, iar Gunnar \i pofti pe to]i lamas`. |i cercet` din priviri pe Beth [i pe Allan, mul]umit de sine.

– Te sim]i bine, murmur` el? trecând pe lâng` Beth.– N-am v`rsat sânge, nu? [opti [i ea, \ns` el nu \n]elese. Sunt

bine, Gunnar. Pu]in [ocat`, dar altfel, totul e \n regul`.– Hofi v` dore[te numai binele…Beth \l b`tu pe um`r. Se zice doar c` drumul spre iad e pavat cu

bune inten]ii. "Iadul meu, inten]iile lui Hofi" ofta Beth \n sinea ei. Ocùt` pe prietena ei din priviri [i observ` c` aceasta tocmai \ncepuseo discu]ie aprins` cu Lucille. Rob f`cea eforturi disperate s-oimpresioneze pe Gayor, care p`rea cople[it` de flec`realamusafirului.

– Allan! strig` Eugene. Bine ai venit! A[ fi dat orice s` fiu [i eu cutine la erup]ia vulcanului Hubbard.

– A fost o experien]` extraordinar`. Am f`cut ceva poze [i le amla mine; dac` vrei, le vezi mai târziu.

– Dac` vreau?! Auzi]i ce spune!Toat` lumea se \ntoarse spre cei doi. Beth reu[i s` surprind`

ochii lui Hofi, care \nc` se agita de colo-colo, l`sând-o a \n]elege càveau ceva de discutat \ntre patru ochi. Aceasta din urm` r`suflù[urat`, ca [i cum i s-ar fi luat o povar` de pe suflet.

34 ANNE MURRAY

– F`r` discursuri acum, Eugene, se plânse Lucille. Am venit s`mânc`m, nu s` st`m dup` tine.

– Taci, femeie. Vreau s` spun un singur lucru: avem privilegiulde a avea cu noi, \n aceast` expedi]ie, pe unul dintre cei mairenumi]i [i mai experimenta]i geologi, chiar dac` e foarte tân`r \nc`.

– Nu mai sunt tân`r, \i repro[` Allan, ar`tând firele albe ce-icrescuser`.

{i pe care Beth nu le observase pân` atunci. Dar nu p`reau s`-l\mb`trâneasc`, ci-i d`deau, mai degrab` un aer autoritar. Are treizeci[i patru de ani, gândi ea. Treizeci [i patru de ani, [ase luni [i dou`s`pt`mâni.

– Oricum, continu` b`trânul, vreau s` \nv`] de la el cât de mult,[i v` sf`tuiesc s` face]i asemenea. N-o s` mai ave]i aceast` ocazie. Iaracum, poate ar fi bine s` facem [i prezent`rile. Ea este domni[oaraFarrell.

Sprâncenele lui se arcuir`, iar ea \l \nfrunt` la fel de mândr` ca[i mai \nainte. Faima pe care [i-o construise nu avea nimic de-a facecu numele lui. Dac` s-ar fi folosit de el, ar fi avut multe de câ[tigat,dar pe nedrept. Astfel c` acum era complet pe picioarele ei,independent`.

– Ne [tim. Tocmai am f`cut cuno[tin]` cu domni[oara Farrell.– Beth e fotograf de prim` mân`, mi s-a spus. M` bazez pe ea ca

s` imortaliz`m locurile prin care trecem. Am \n]eles c` o s` fie [i unajutor pentru gazda noastr`, dar nu [tiu cât timp va mai g`si [ipentru asta. Deci, Beth, vreau s` te v`d tot timpul cu aparatul \nmân`. De mâncat, putem mânca oricând, dar locurile suntirecuperabile. M-ai \n]eles?


– Perfect.– Bun. Ea e so]ia mea, Lucille. Ultima oar` când ai fost la noi \n

State, era la sora ei. Se ocup` de toate colec]iile mele, lecatalogheaz`. Se pricepe foarte bine.

Allan d`du mâna cu Lucille, care nu se putu ab]ine s` nu arunceo privire [i fetei ei, aluzie la o posibil` leg`tur` \ntre cei doi.

– Iar ea este fiica mea, Gaynor. Ea nu face prea multe, \n afarafaptului c`-mi cheltuie banii. Dar pentru asta sunt fetele frumoase,nu ? [i râse cu poft`, determinând-o pe fat` s` fac` la fel.

– |mi pare bine, domnule Bryce.Beth observ` demnitatea cu care se prezenta Gaynor, precum [i

vocea ei r`gu[it`.– Sper s` fiu mai mult decât un simplu pasager. Poate dac` Beth

e prea ocupat`, a[ putea s`-i iau eu locul la preg`tirea mânc`rii.– {i ce [tii tu, m` rog, despre cum se g`te[te? o ironiz` tat`l ei.

Nici m`car nu…– O s`-mi fie de ajutor, domnule Brennan…Eugene, se repezi

Hofi. Se g`se[te de lucru.Lucille \l \nghionti pe so]ul ei care ar mai fi vrut s` mai spun`

ceva [i care se l`s` p`guba[.– Niciodat` nu iau pasageri cu mine, zise Allan, \nc` ]inând mâna

fetei \ntr-a lui.Rob \i privea pe cei doi cu o mutr` cam descump`nit`.– Haide]i s` ne a[ez`m, \i invit` Hofi. Eugene \l prezent` [i pe Rob. |n câteva minute, Allan era pus \n

tem` cu toat` via]a tân`rului, cu studiile [i cu specializ`rile pe careacesta le urmase.

36 ANNE MURRAY

Beth st`tea \ntre Hofi [i Rob; \i pierise pofta de mâncare [i sorbeasupa cu foarte mare greutate.

– E[ti sup`rat` pe mine? [opti gazda, \n timp ce strângeau vasele.– Tu ai planificat totul ?– Eu ? A[ vrea eu s` am asemenea puteri. Soarta v-a adus

\mpreun`, \]i jur. Allan ne-a scris \n leg`tur` cu faptul c` a fostcontactat s` mearg` \n aceast` expedi]ie. Se pare c` el [i cu Eugenesunt prieteni de mul]i ani…

|nc` un am`nunt pe care Beth nu-l [tia.– Cred c` s-au \ntâlnit \n timp ce Allan era invitat la divese

facult`]i pentru a ]ine ni[te cursuri. Allan nu trebuie s` stea neap`ratla ghe]ar, dar Eugene a ]inut mor]i[ s` vad` personal ghe]arulVatnajokull. Astfel c` i-a oferit lui Allan resursele materiale, cucondi]ia ca el s` organizeze totul, astfel \ncât s` se poat` vedea câtmai multe. Apoi s-a consultat [i cu noi \n privin]a datei, apoi ai sunattu [i…Beth, nu e bine c` v-a]i desp`r]it.

– Hofi, o opri Beth, nu puteam sta \mpreun`.– E ridicol ce spui, r`spunse cealalt`, trântind vasele \n chiuvet`.

Dac` au existat vreodat` doi oameni f`cu]i unul pentru cel`lalt,atunci tu [i Allan sunte]i aceia. Chiar [i Gunnar mi-a spus-o. Cândne-am \ntâlnit \n luna voastr` de miere, mi-a zis c` sunte]i cel maipotrivit cuplu, \n afar` de noi. Deci nu-mi spune mie c` nu pute]i sta\mpreun`.

Beth sim]i un nod \n gât. Nu mai avea ce s`-i repro[eze. Nicim`car mama ei nu [tia adev`ratul motiv pentru care-l p`r`sise peAllan. Când se vedea nevoit` s` dea explica]ii, f`cea apel lanepotrivirea de caracter; apoi, \ncerca s`-l uite…dar nu reu[ea.


– Hofi, se auzi glasul r`gu[it al lui Gunnar, ne-ai pus la mas` cas` ne dai de mâncare. Unde e mâncarea?

– Acum, acum, se gr`bi femeia.Beth se a[ez` la loc, con[tient` c` Allan o urm`rea.Dup` cin`, urc` \n camera ei, sperând c` poate câ[tiga o clip` de

lini[te, pentru a se reculege. |ns` Gaynor ap`ru [i ea la scurt timp – pentru a se mai aranja. Era foarte fericit` c` toat` lumea sepurtase foarte bine cu ea.

Cum nu se putea preface c` are o migren` sau alte asemenea,Beth se v`zu nevoit` s`-[i ia aparatul [i s-o urmeze pe fat`.

38 ANNE MURRAY

Capitolul 3

– Nu exist` doi ghe]ari identici, le explica Allan musafirilor \nmometul când Beth se al`tur` grupului. Fiecare are propriile-icurburi [i forme.

|i zâmbi \n]eleg`tor lui Gaynor, care se a[ez` \ntre Rob [i mamaei. Pe Beth o ignora total.

– Chiar [i-a[a, ghe]arii sunt foarte imprevizibili. Se mi[c`\ncontinuu, uneori poate cu doar câ]iva centimetri pe an; dar, dinmotive \nc` necunoscute nou`, la un moment dat pot explodabrusc.

– Cum s-a \ntâmplat cu Hubbard, interveni Eugene.– La un moment dat, o parte din ghe]arul Hubbard a \nceput s`

avanseze foarte rapid. Cum se \ntâmpl` cu toate râurile, centrulavanseaz` mai repede decât marginile, care sunt \mpiedicate decontactul cu stâncile laterale ale albiei. Dar aici nu e vorba doar deap`, ci de tone de ghea]` care galopeaz` spre ie[irea din fiord. {i nue o mas` compact`, solid`. Exist` numeroase scurgeri, [an]uri care

apar la suprafa]`, [i care curg mai repede decât baza. Presiuneaformeaz` fisuri care se propag` la sute de metri adâncime.

|i fermecase pe to]i cu pove[tile lui, gândea Beth. Chiar [i ea\ncetase a-[i cur`]a aparatul, ascultându-l nemi[cat`; tonalit`]ilevocii lui \i trezeau [i mai multe amintiri.

Revenindu-[i, plec` privirea, continuând s` [tearg` lentilele.Beth nu-[i putea \nchipui motivul pentru care Allan era chemat

s` ]in` cursuri. |[i iubea munca, dar \n ciuda faptului c` prefera s`stea \n aer liber, s` cerceteze, nu se pricepea s`-[i comuniceexperien]ele \n public. |[i prezenta cursurile \mpreun` cu diversepoze [i astfel reu[ea s`-i ademeneasc` pe cei ce-l ascultau; lepovestea experien]e amuzante sau \nfrico[`toare de pe parcursulexpedi]iilor, \ncât auditoriul se sim]ea ca [i cum ar fi tr`it pe propriapiele toate acele \ntâmpl`ri.

Chiar [i Beth \[i aminti cum se l`sase furat` de una dinprelegerile lui. La zece luni de la desp`r]irea lor, Allan se afla laLondra pentru un astfel de curs. Se f`cuse mult` publicitate peseama lui, iar ea era convins` c` trecuse peste ce fusese mai greu,peste toat` furia ce se acumulase \n ea. Se hot`râse s`-l asiste, doara[a, ca un fel de test, convins` c` se va putea concentra exclusiv lace i se ar`ta. Apoi, reu[ise s` se strecoare afar` \nainte de aprinderealuminilor, pentru ca nimeni s` nu-i vad` lacrimile din ochi.

Eugene \ncepu s` r`sfoiasc` printre pozele oferite de Allan,fluierând admirativ. Instinctiv, [i ceilal]i se aplecar` pentru a se uitala ele.

Beth \[i ridic` privirea [i-l surprinse pe Allan urm`rind-o cu unsurâs rece pe buze [i cu un lic`r demonic \n priviri. Era o provocare.

40 ANNE MURRAY

Nu-i p`sa dac` ea avea s` se uite sau nu la fotografii. Dar dac` nu of`cea, se putea ca cineva s` se \ntrebe de ce, iar el a[tepta s`-i vad`reac]ia.

Eugene salv` situa]ia, punându-i \n bra]e toate pozele :– Ce zici de astea, feti]o?A[ezându-[i aparatul pe podea, Beth \ncepu s` le examineze

atent`. Cu to]ii a[teptau r`spunsul ei. Era o situa]ie incomod`, de[inimeni nu mai [tia \n afar` de ea [i de Allan. Cu to]ii se a[teptau laacela[i r`spuns. Dac` le admira, [i-ar fi pus \n pericol integritateaprofesional`, [i-ar fi c`lcat pe mândrie. Sim]i cum privirile lui osfredeleau; atmosfera dintre ei se \ncinsese, iar lupta era deja unadeschis`, invizibil` pentru ceilal]i.

– Imaginile sunt unice, \ncepu ea, privindu-l incert pe b`trân.– Dar… ? se auzi glasul lui Allan.Beth trase puternic aer \n piept.– Dar, ca tehnic`…{i nu vreau s` v` jignesc, domnule Bryce, se

vede c` sunt f`cute de un amator.Voia doar s` spun` adev`rul. Dac` ceilal]i aveau s-o interpreteze

drept un atac frontal, n-avea ce s` fac`.Allan o privi curios, nelini[tit, uimit [i nesigur pe el, \n acela[i

timp.– Dezvolt` pu]in, \i suger` el, f`când-o s` \nghe]e.– Chiar a[a, cum adic`? Mie mi se par al naibii de bune, o

provoc` [i Eugene.Beth alese una [i le-o ar`t`.– De exemplu, acest munte de ghea]` este o imagine superb`.

Dar \n lipsa compara]iei cu o fiin]` uman`, nu ne d`m seama cât de


imens este de fapt.Nu a[tept` reac]ii, ci merse mai departe.– Domnul Bryce [i-a ales bine unghiul, se poate vedea [i pu]in`

verdea]`, pe locul din care face poza. Dar dac` ar fi stat [i maideparte [i dac` ar fi pus pe unul dintre colegii lui la marginea sau lamijlocul pozei, poate chiar unul \mbr`cat \ntr-o geac` portocalie saugalben` ca s` contrasteze cu ghea]a, impactul ar fi fost mult maimare.

Allan \ntinse mâna, iar Beth \i d`du fotografia pe care el \ncepus-o examineze, \ncruntat. Musafirii \ncepur` a [u[oti.

– Ai dreptate.|n ochii lui se putea citi atât admira]ia cât [i respectul pentru ea.

F`r` ca altcineva s`-[i dea seama, Beth r`sufl` u[urat`.– Se pare c` [tii meserie, mormì Eugene. Cam a[a ceva a[ vrea

s` duc \napoi \n Texas. Crezi c` po]i?– Nu pot s` promit o erup]ie, dar am s` m` str`duiesc pentru

restul.– Dosarul tù Beth, murmur` Hofi. |ntotdeauna \l ai cu tine.

Adu-l jos. Dac` Eugene mai are \ndoieli…Fac cafea \ntre timp.Beth ezit`, dar Gaynor se oferi imediat.– M` duc eu. M`car atât pot s` fac pentru tine.Spre dezam`girea ei, trebuia s` le arate acele poze. Erau foarte

personale, o colec]ie alc`tuit` \n ultimii doi ani, \n care fiecare poz`reflecta dispozi]ia ei, emo]iile trìte \n acel moment. Fiecarereprezenta o p`rticic` din propria ei persoan`.

Dar Hofi avea dreptate. Erau poze care nu l`sau loc la comentariiprivind profesionalismul ei. Reapari]ia lui Allan \i distrusese to]i

42 ANNE MURRAY

pilonii de sprijin [i o pusese fa]` \n fa]` cu singur`tatea \n care tr`ia.Era vulnerabil`, lipsit` de ap`rare. Avea nevoie de un punct desprijin, iar munca ei reprezenta acel punct, acel spa]iu intim \n carese putea retrage.

– Cât de mult trebuie s` ne ]inem de tine ca s` ne ar`]icapodoperele tale? zise Rob. E nevoie de v`rsare de sânge? Dem`seaua mea de minte? |]i cânt [i o arie dac` vrei.

Beth accept`, \n cele din urm`. Dispre]uia falsa modestie [i n-avea de gând s`-[i alc`tuiasc` o imagine pornind de la astfel detactici.

– E o map` cu fermoar, de culoare maro, \i spuse ea lui Gaynor.Se afl` chiar la suprafa]`.

Gaynor disp`ru sus, iar Hofi \n buc`t`rie, pentru cafele.B`rba]ii \ncepur` s` discute despre eventualele pericole ce

puteau s` apar` pe parcursul c`l`toriei. Beth \[i relu` activitatea decur`]are a aparatelor. O umbr` ap`ru \n dreptul palmelor ei, [i-[iridic` privirea. Rob o urm`rea.

– Ai avut dreptate, se ghemui el lâng` Beth.– Cu ce ? \ntreb` ea distrat`, lustruind lentilele.– Cu Gaynor. Nu e deloc a[a cum mi-a[ fi imaginat-o.– Femeile sunt \ntotdeauna imprevizibile.– Tu nu pari s` te conformezi regulii, râse el.– Ah, Rob. Atât de curând… \i repro[` ea, \n]elegând aluzia.– E ridicol, nu-i a[a? Abia am cunoscut-o, dar [tiu sigur c` ea e

aleasa.Beth nu coment` nimic, dându-[i seama c` vorbe[te cu ea [i

mediteaz`, totodat`.


– Dar cum s-o fac s` reac]ioneze la fel? E amabil`, dar preaformal`, totu[i. {i asta e diferen]a dintre noi; ca [i cum ar p`stra \nmod deliberat o distan]` fa]` de restul lumii…sau fa]` de mine.

Dup` un moment de gândire, Beth se decise s` sparg` ghea]a; laurma urmei, p`rin]ii fetei nu f`cuser` un secret din drama ei.

– Are doar dou`zeci [i cinci de ani, Rob, [i a trecut deja prindou` divor]uri. Nu e doar o fandosit` cu bani mul]i. Cred c` seauto\nvinov`]e[te pentru e[ecul ei ; a suferit foarte mult. Deci, nu ede mirare c` nu se arunc` imediat \ntr-o alt` rela]ie. Poate dac`-iacorzi pu]in timp; s` n-o sufoci sau s` n-o gr`be[ti. {i s-o la[i [i peea s` vorbeasc`, din când \n când…

– A fost chiar atât de evident?Beth confirm` din cap.– La mas`, p`rea exasperat`.– Nici nu [tiu de ce m` mai agit, scutur` el din umeri. Adic`, e

clar c` n-o interesez. {i cu o astfel de concuren]`, ce [anse a[ avea?– Care concuren]` ? \nm`rmuri ea.– El, murmur` cel`lalt. Domnul Allan Bryce."Nu se poate!" se \nfior` Beth.– {i [tii ce e mai grav? continu` el, scormonind durerea

ren`scut` \n sufletul lui Beth.– Nu…Nu conta pentru ea; Allan putea face orice, cu oricine. Nu-i mai

p`sa.– Toat` lumea \l admir`. {i eu \l admir, la naiba !– Cred c` doar ai impresia, murmur` ea, sec`tuit`.– A[ vrea eu.

44 ANNE MURRAY

– S` fim serio[i, se enerv` ea. Cu o asemenea atitudine, n-ai s-ocucere[ti niciodat`. Iar mie nu mi s-a p`rut c`-i acord` lui Gaynor oaten]ie special`.

– Pentru c` nu l-ai urm`rit. Eu da. {i ceea ce-am v`zut, nu m`\ncurajeaz` prea mult.

– Atunci…nu [tiu ce s`-]i spun, bolborosi ea.– Nici nu trebuie, zâmbi musafirul. Nu e problema ta, nu ? A,

cafeaua, mul]umim.Hofi a[ez` tava pe m`su]` [i \ncepu s` \mpart` ce[tile. |ntre timp,

Gaynor coborâse cu mapa.– Ai f`cut [coal` ca s` \nve]i toate astea? se interes` fata.Beth se mul]umi s` plece capul [i deschise dosarul, atingând

u[or fiecare fotografie, ca [i cum din ele [i-ar fi extras curajul [i\ntreaga for]` interioar`.

– Am f`cut un Master la Colegiul de Arte Plastice, timp de doiani. Acolo am \nv`]at despre diversele tipuri de aparate foto, delentile, moduri de utilizare, tipuri de poze [i felul \n care le seimprim`; am \nv`]at [i cum s` facem filme sau clipuri, precum [idiverse utiliz`ri ale luminii.

Gaynor, \ns`, \ncetase s-o mai asculte. |[i lungise gâtul pentru ase uita \n`untru, trecând la repezeal` prin mai multe pagini.

– Sunt fabuloase. Uit`-te [i tu, Rob.{i-i ar`t` un amurg surprins \ntre ni[te dealuri, un amestec de

nuan]e de violet [i purpuriu, \nv`luite \ntr-o cea]` sub]ire ce se l`sadeasupra v`ii de dedesubt.

– Nu-i a[a c` sunt minunate?– Cu siguran]`, confirm` el mul]umit.


– Hofi? r`sun` glasul gros al lui Gunnar.– Eu…m` \ntorc imediat. Beth, toarn` tu, te rog, cefeaua.– Sigur c` da.|nmân` dosarul lui Rob [i lui Gaynor, care se a[ezar` pe covor,

iar ea se ridic` \n picioare. Pentru a ajunge la m`su]`, trebuia s`treac` de Allan, care p`rea foarte prins \ntr-o conversa]ie cu Eugene.De[i \n mod sigur auzise rug`mintea gazdei, el nu f`cu nicio mi[carepentru a se da din calea lui Beth. Astfel c` nu-i l`sa acesteia alt`posibilitate decât s` ocoleasc` sau s` se strecoare pe lâng` el. Ceeace [i f`cu, scuzându-se. Mi[carea o intimid`, oferindu-i lui prilejul dea schi]a un zâmbet ironic, drept pentru care Beth [i-ar fi dorit s`-l fi c`lcat pe degete f`r` mil`.

Musafirii \i admirau fotografiile, trecându-le din mân` \n mân`.Eugene urma, apoi Allan. O u[oar` nesiguran]` o cuprinse pe Beth\n timp ce servea cafeaua. Oare el avea s` p`trund` dincolo deimagini?

|ncerc` s`-[i [tearg` din minte orice idee anticipat`. Era absolutneconcludent faptul c` voia s`-i ghiceasc` gândurile sau reac]iile.Sau, \n orice caz, nu trebuia s`-i pese de acestea.

|ntinse ce[tile lui Gaynor [i doamnei Brennan, apoi b`rba]ilor.Pe Allan \l l`s` la urm`. |i turn` [i lui, ad`ugând doar o linguri]` dezah`r. Apoi se ridic`, pentru a duce ustensilele la buc`t`rie.

I se p`ru c`-l aude mul]umind [i-[i \ntoarse privirea. |n schimb,\i surprinse doar rânjetul ironic, cu o not` de triumf. O privea pedeasupra ce[tii. |n acel moment, ea realiz` gre[eala pe care o f`cuse.|mbujorat`, se repezi la bolul de fri[c` pentru a i-l oferi. |nainte caea s` fac` vreo mi[care, Allan se \ntoarse pe jum`tate, \ncât doar ea

46 ANNE MURRAY

\l auzi [optind:– Dup` atâta timp…M` \ntreb ce altceva \]i mai aminte[ti,

domni[oar` Farrell.Parc` ap`sase acel nume.– Nimic, [uier` ea, aproape fugind spre buc`t`rie, \nainte ca

paloarea fe]ei s-o tr`deze mai mult decât o f`cuse deja.Se rezem` \n spatele u[ii de la buc`t`rie pentru a-[i rec`p`ta

suflarea. Ceva nu era \n regul`. Ea juca rolul victimei, a celei cefusese tr`dat`. Iar el p`rea atât de afectat [i de mânios, de parc` eaar fi fost de vin`.

Abia atunci realiz` Beth c` prietena ei nu se mi[case pentru avedea cine a intrat \n buc`t`rie, de[i auzise zgomot. Hofi se afla \ndreptul chiuvetei, privind pe fereastr`.

– Te sim]i bine?O \ntrebare retoric` ; se vedea clar c` Hofi nu era \n apele ei, mai

ales c` ardea toat`.– Hofi ? Ce s-a \ntâmplat ?– Nimic… zâmbi femeia. Am sim]it c`… nu-[i g`sea cuvintele,

[i desen` un cerc deasupra capului.– C` ame]e[ti?– Da, dar acum sunt bine. Serios, Beth, [i-[i [terse fruntea cu

podul palmei. M-am aplecat [i cred c` m-am ridicat prea brusc.– {i mie mi s-a \ntâmplat de câteva ori. Dar acum e[ti bine ?– Da. De ce ai venit?– Pentru cafea.– Te rog, f`-o tu. Mirosul…nu mai pot… [i-[i puse ni[te ap`

\ntr-un pahar, din care sorbi pân` când \i reveni culoarea \n obraji.


Gata, sunt bine. Vezi? {i tu?– Eu? Beth \ncepu s`-[i fac` de lucru la cafetier`. Splendid.– Nu…M` refeream la tine [i la Allan.– Acum \mi spune pe numele de familie."Cu ur`", ar fi ad`ugat.– La fel \i zic [i eu. Ceilal]i [tiu c` abia ne-am cunoscut. Mi se

pare cel mai bun mod de a interac]iona [i de a trece pestemomentele jenante.

– Dar n-o s` sta]i toat` expedi]ia \ntr-o asemenea… [i continu`\ntr-o \n[iruire de cuvinte islandeze.

– Nu v`d alt` cale, zise Beth oprind aparatul [i punând lichidulfierbinte pe tav`. Mai ales c` niciunul dintre noi nu vrea s`p`r`seasc` expedi]ia.

– |nseamn` c` exist` o speran]`. O s` fi]i \mpreun` toat`s`pt`mâna. O s` v` aminti]i de toate clipele petrecute \mpreun`,de…

– Taci ! strig` Beth. E prea târziu, Hofi. Orice-ar fi fost \ntre noi,acum s-a terminat.

"Min]i", \i dicta propria con[tiin]`.– Nu te cred, r`spunse Hofi. Dac` ar fi \ntr-adev`r cum spui,

atunci n-ai mai suferi atât. Allan \nc` mai face parte din tine. |l ai \nsânge. Iar el te adora. Te privea când nu erai atent` [i te sorbea dinochi ; pe chipul lui se putea citi toat` dragostea pe care ]i-o purta.Se lumina dintr-o dat`. Nici nu mi-a venit s` cred când mi-ai spus c`v-a]i desp`r]it. Nu vedeam rostul vorbelor tale. {i niciodat` n-am\n]eles ce…

{i dintr-o dat` se opri, uimit` de revela]ia pe care tocmai o tr`ia.

48 ANNE MURRAY

– Nu te-am \ntrebat niciodat`. Poate nu e prea târziu s` te \ntrebacum…

Beth [tia ce va urma, [i pentru prima oar`, nu fugea din caleacuvintelor. Voia, [i chiar avea nevoie s` se confeseze cuiva, iar Hofiera cea mai apropiat` prieten` a ei.

– Ce s-a \ntâmplat, Beth ? Ce n-a mers?Beth sim]i un nod \n gât. Ochii i se pierduser`, usca]i de atâtea

lacrimi, rev`zând a nu-[tiu-câta oar` acea scen` \n care se pomenisecu o alt` femeie \n apartamentul lui Allan. |n doar câteva secunde,\ntregul univers se pr`bu[ise. |[i \ntoarse fa]a de la Hofi. Nu doreas` plâng`; v`rsase prea multe lacrimi \n cei doi ani care trecuser` deatunci.

– El a fost tot ceea ce-mi dorisem. Tr`iam ferici]i, \mplini]i. Dar,a uitat s`-mi spun` ceva…Era deja c`s`torit.

Beth lu` tava [i se gr`bi spre sufragerie, l`sând-o pe Hofi f`r`cuvinte.

Fotografiile ei se aflau \n mâinile tuturor. – E[ti foarte talentat`, Beth, zise Gaynor admirativ. Sper s` \nv`]

[i eu câte ceva de la tine. Dar n-o s` te \ncurc prea mult. Mi-am adus[i eu aparatul. E unul dintr-alea care face poze singur. {tii, la caredoar ape[i un buton. Crezi c` o s` m` descurc?

Replicile fetei veniser` ca o porti]` de salvare. Ar fi fost imposibils` n-o placi pe Gaynor.

– Cu siguran]`. Mai [tii ce marc` e?– Cred c` Hassell…nu-[tiu-cum, se \ncrunt` cealalt`.– Hasselbald, complet` Beth.Era de a[teptat. Fata avea unul din cele mai scumpe aparate de


mici dimensiuni, pentru care mul]i profesioni[ti, chiar [i Beth \ns`[i,ar fi dat orice. Iar fata vorbea de el ca [i cum ar fi fost doar o juc`rie.

– O s` te descurci, ad`ug`, u[or ironic.Apoi \ncepu s` se plimbe prin camer`, umplând ce[tile acolo

unde era cazul, r`spunzând la diverse \ntreb`ri referitoare la poze,la loca]ii [i la felul \n care procedase pentru a surprinde un anumitmoment.

|ncerca s`-[i g`seasc` mereu o ocupa]ie pentru a-l evita pe Allan,\ns` de fiecare dat` ceva o atr`gea spre el, doar pentru a se \nfiorasub privirile lui de ghea]`. La un moment dat, Beth puse cafetiera laloc pe tav`; tremura prea tare [i nu dorea s` devin` prea evident.

|[i ]inea capul sus. Mândr`, \ndr`znea]`, se preg`tea de lupt`.De[i el p`rea blând deocamdat`, presim]ea amenin]area unui atac,iar inima \ncepu s`-i bat` puternic.

Allan ridic` \n mâini dosarul.– Mi-a[ fi dorit s` pot spune c` domni[oara Gaynor habar n-are

ce vorbe[te, c` acestea sunt doar ni[te rebuturi sentimentale…darnu pot. Poate c` e[ti o scorpie, o la[`, o tr`d`toare de prim` mân`,domni[oar` Farrell, dar ai talent la fotografie.

{i arunc` dosarul spre ea.– Cum…\]i…permi]i? bâigui ea, [ocat`.– Ba bine c` nu, rânji el. Doar amintindu-mi ce-ai f`cut, [i-mi este

mult mai u[or, [i se \ntoarse dezgustat spre musafiri.Dar ce f`cuse ea? |n afara faptului c`-l p`r`sise pe cel ce se

c`s`torise cu ea, de[i mai avea o alt` so]ie, [i c` tr`ise \ntr-o mareminciun`? Ce altceva f`cuse?

Nu avea niciun drept s-o acuze; el era cel vinovat. |[i mu[c`

50 ANNE MURRAY

buzele pân` la sânge. Ea fusese cea tr`dat`.– Pu]in` aten]ie, v` rog, zise Allan, ridicând bra]ele.Se f`cu lini[te [i toate privirile se \ndreptar` spre el.– Cred c` e momentul potrivit s` deschidem oficial aceast`

expedi]ie [i s` mergem afar`, pentru o poz` cu apusul.– Ce idee romantic`, se auzi glasul inocent al lui Gaynor, care

r`suci [i mai adânc cu]itul \n rana lui Beth.– |nainte de asta, a[ vrea s` l`muresc ni[te lucruri. |n primul

rând, \n calitate de conduc`tor de grup, eu fac legea. Nu e nimicegoist \n asta, totul ]ine doar de siguran]a voastr`. |n al doilea rând,f`r` alcool, nici m`car spirt.

Se auzi murmur din direc]ia lui Rob [i-a lui Eugene, pe care so]ialui \l reduse la t`cere cu un ghiont.

– |n Islanda, legea este foarte strict` \n privin]a b`uturilor. |nafar` de-asta, fiecare dintre voi trebuie s` fie preg`tit s` conduc`ma[ina la un moment dat. Mai ales \n trec`tori, unde poate va trebuis` le remorc`m. Sunte]i preg`ti]i s` accepta]i aceste condi]ii?

Cum fiecare consim]ea \n felul lui, Allan se \ntoarse spre Beth.– Mai vrei s` participi ?Ea [tia c` se a[teapta la un abandon.Chiar [i a[a, Beth avea \ncredere c` Allan nu va abuza de

autoritatea lui. N-ar fi pus \n pericol siguran]a grupului, sau proprialui reputa]ie. Dar, \ntr-un fel sau altul, ochii lui alba[tri o avertizauasupra unei iminente r`zbun`ri.

Beth \l \nfrunt`. Deja era prea târziu s` renun]e, iar mizaprofesional`, precum [i mândria ei erau mult prea mari ca s`-[ipoat` permite a[a ceva.


– Bine\n]eles.– Cum vrei…Ea fugi sus pentru a-[i aduce trepiedul [i un film nou, \ncercând

\n acela[i timp s` ascund` toat` nelini[tea ce o tulbura.

52 ANNE MURRAY

Capitolul 4

B`rba]ii aranjau bagajele pe capota ma[inilor [i le legau, pentrumai mult` siguran]`.

Gunnar f`cuse plinul ambelor ma[ini. Mâncarea fusese preg`tit`\n buc`t`ria mobil`, [i toate erau puse \n portbagajul lui Gunnar, cuexcep]ia mesei pentru ziua respectiv`. Hofi preg`tea ni[te co[uri, pecare avea s` le lege de sp`tarele scaunelor din spate.

Gaynor \[i prinsese o coad` la spate, l`sând la vedere pielea depe ceaf`, ceea ce-i conferea un aer [i mai vulnerabil. F`r` machiaj,ar`ta proasp`t` [i mult mai tân`r`. Cu toate acestea, puloverul delân` de culoare bej [i c`m`[a mov, o f`ceau s` par` a fi sosit de la otur` de cump`r`turi.

Beth \[i trecu mâna prin p`r, [i-[i mas` u[or ceafa, \ncercând s`se elibereze de tensiunea acumulat` pe parcursul nop]ii nedormite.

Gaynor f`cu o poz` mamei sale, care ducea la ma[in` un covora[.– La ce-]i trebuie? Nu e frig.– Dar cine-a zis c` ar fi? Am mai fost \n astfel de excursii. M`

deranjeaz` toate zgâl]âielile [i toate vibra]iile. La vârsta mea, amnevoie de tot confortul posibil.

Beth se plimba printre ei, f`când poze. Reu[i s` surprind`palmele \ncle[tate ale lui Rob [i ale lui Eugene, \n timp ce strângeauo funie. Apoi, pe Gunnar [i pe Allan, \n timp ce presau bagajele, iarpe fundal ap`rea soarele – o poz` pe care o considera foarte bun`.

Allan \[i ridic` privirea [i o fix` un scurt moment. Din cauzasoarelui care se \n`l]a \n spatele lui, Beth nu putu s`-i citeasc`expresia fe]ei. Apoi, el se aplec` la loc.

"Nu e pentru mine, ar fi vrut ea s` strige. E pentru Eugene.Pentru asta m` pl`te[te". |n schimb, \[i \nghi]i vorbele.

– Bun, zise Allan. Sunte]i gata?O trecur` fiorii, la fel ca pe ceilal]i. Allan s`ri jos de pe capot`,

[i-[i \mbr`c` puloverul. Purta o c`ma[` scoas` din pantaloni, care \ipunea \n eviden]` mu[chii spatelui [i ai umerilor. De[i hainele \iacopereau \ntreg corpul, Beth ghicea c` sl`bise, chiar dac` ar`ta \nc`foarte bine. Compara]iile permanente pe care le f`cea \ntre atunci [iacum, revigorau amintirile despre ei, [i nu voia ca situa]ia s` seprelungeasc` prea mult.

Beth se gr`bi s` a[eze aparatul la locul lui. Hofi \ncuie u[a, dup`care se apropie de prietena ei.

– Ar`]i cam obosit`, [opti ea. N-ai dormit?– Iar tu ar`]i de mii de ori mai bine, o evit` Beth. }i-ai revenit din

ame]eal` ?– Nu era nimic serios, zise Hofi, plecând ochi [i ro[ind. N-ai mai

spus nim`nui, nu-i a[a?Beth o privi mirat`.

54 ANNE MURRAY

– Ba da, am dat un anun] \n tot ora[ul. Normal c` n-am spus.Nici n-aveam cui.

– Lui Gunnar, o fulger` Hofi.– Nu i-am spus. Mi-ai spus c` e[ti \n regul`…{i, ca s` fiu sincer`,

am [i uitat incidentul. M` preocupau alte lucruri. Dar acum sper cè[ti bine, se \ncrunt` ea.

– Nu e nimic grav, o asigur` femeia, strângând-o de mân`.Gunnar e foarte \ngrijorat pentru mine [i nu vreau acest lucru.

– Ok, accept` prietena ei, de[i surprins` de culoarea aprins` afemeii.

Hofi alerg` iute spre so]ul ei, \l s`rut` repede pe obraz, apoi urc`\n spatele uneia dintre ma[ini.

Beth trase adânc aer \n piept. Oare cu cine avea s` c`l`toreasc`?Nici nu [tia unde s` se urce. Dac` mergea cu Hofi, trebuia s`\nfrunte \ntreb`rile acesteia. Deja observase preocuparea ei \nc` dinseara precedent`, iar Hofi nu se va da b`tut`, mai ales c` nici nu voias` vorbeasc` despre propria persoan`.

Dac` ar fi mers cu Allan, ar fi \nrùt`]it situa]ia dintre ei. El fiind[eful, ar fi putut s-o atace oricând [i oricum.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Allan se \ntoarse spre ea:– Tu [i cu Gaynor veni]i cu mine.Beth \ncuviin]` din cap, pe când cealalt` se lumin` toat`. Rob

deveni u[or impacientat, pentru ca apoi s` r`sufle mul]umit, c`ciAllan \l chem` [i pe el \n ma[in`, pe scaunul din fa]`.

Se instalar` repede; Beth st`tea chiar \n spatele lui Allan, cuaparatul foto pe picioare. |nùntru era un fâ[âit \ngrozitor, iarGaynor \ntreb` de unde vine. B`rba]ii zâmbir`, iar Allan \i ar`t` o


sta]ie.– Cu asta, putem comunica \ntre noi, \n caz de urgen]`. Fiecare

am`nunt conteaz`.Pornir`. Gunnar era primul, Allan \l urma.– Nu-i a[a c`-i extraordinar? strig` Gaynor ca s` acopere

zgomotul motorului.Beth o aprob`, mul]umit` c`, cel pu]in \n timpul drumului,

discu]iile aveau s` fie reduse la maximum. Primul lucru pe care-lvedea \n fa]` erau umerii lui Allan [i p`rul lui negru [i bogat. Setunsese de curând, \ncât firele nu-i mai st`teau \ncol`cite, ci drepte.|ntr-o frac]iune de secund`, ochii lui o surprinser` prin oglindaretrovizoare. Ea \[i feri privirea imediat, neputând s`-[i ascund`emo]ia. Privi pe geam, \n schimb.

P`[unile erau pline de turme de vite; verdele viu al ierbiicontrasta puternic cu nuan]ele maroniu-\nchise ale stâncilor gola[edin apropiere [i cu apele râului ce curgea \n stânga lor, spre gurafiordului.

N-ar fi trebuit s` vin`, gândea Beth. Poate c` o f`cuse dinmândrie; dar [i s` stea dou`zeci [i patru de ore al`turi de el, \ntr-otensiune permanent`, i se p`rea mai mult decât putea \ndura. Uralui [i atacurile pe care le f`cea la adresa ei deveneau din ce \n ce maievidente, cu toate c` ceilal]i pasageri \nc` nu-[i d`deau seama. Poatec` amândoi erau preocupa]i de alte gânduri ; sau poate se plictiseau.F`r` a-[i \ntoarce capul, Beth \ncerc` s`-l priveasc` din nou. {i dedata asta, el o urm`rea. Nu putea s` conduc` [i s` se uite la ea \nacela[i timp! Sau poate c` sim]ise momentul exact…El \[i feriprimul privirea, brusc, ca o lovitur`.

56 ANNE MURRAY

Beth se trase mai spre u[`, pentru a ie[i din raza lui. |[i \ntoarse[i piciorul, pentru a nu lovi caseta cu aparatele. Nu st`tea comod [i[tia c` nu va rezista mult, dar se ab]inu pe cât posibil.

Gaynor se \ntinse pe toat` bancheta, antrenându-se \ntr-odiscu]ie animat` cu ambii b`rba]i. Allan \i r`spundea, \ntors pejum`tate spre ea. Râdeau, veseli, de[i Rob p`rea pu]in fals. Beth \lcomp`timea, dar continu` s` se uite pe geam, amintindu-[i de searaprecedent`.

Dup` cafea, grupul se r`spândise, fiecare \n camera lui. Beth \[if`cuse toaleta de sear`, dup` care se urcase \n pat; Gaynor nici nuse demachiase \nc`, [i avea chef de vorb`. Despre Allan.

– Nu ]i se pare c` e diferit? murmur` ea. Are un fel de…[arm.Nu crezi?

Beth r`spunse ceva \nfundat [i-[i aranj` mai bine perna.– Serios acum, nu crezi c` are ceva special? Arat` bine, e

inteligent, [i are un fel de a se uita \n ochii celuilalt…S`-]i spunsincer, mi se \nmoaie genunchii doar când m` prive[te.

Beth afi[` un zâmbet cât mai larg, de[i fierbea \n sinea ei. Nu [tiace s` fac`. "Nu te \ndr`gosti de el, ar fi vrut s`-i strige. Ai s` suferi dinnou. E deja c`s`torit. Era c`s`torit [i când m-a luat pe mine". Dar nureu[i s`-i spun` aceste lucruri \n fa]`. Allan nu se ar`tase interesat ale explica celorlal]i c` ei doi se cuno[teau. {i ea avea partea ei devin`, pentru c`-i l`sase pe ceilal]i s` cread` acela[i lucru. I se p`rusecel mai potrivit la momentul respectiv, dar deja \ncepeau s` apar`problemele. Dac` ar fi \ncercat s-o avertizeze pe Gaynor, ar fi trebuits` fac` apel la propria ei rela]ie cu Allan. Iar Gaynor ar fi pututdeduce c` Beth e geloas` [i c`-l vrea pe Allan pentru ea. |ns`


Dumnezeu \i era martor cât de mult suferise. |n plus, Gaynor va dori s` afle de unde [tia Beth un asemenea

detaliu. Dac` recuno[tea experien]a prin care trecuse, va doridetalii. {i dac` el avea s` nege ulterior?

Allan \ncepea s` fie faimos \n cadrul grupului. Cu \nf`]i[area luipl`cut` [i cu vârsta acceptabil` pe care o avea, putea foarte bine s`abordeze orice femeie, chiar dac` n-o cuno[tea de prea mult timp.Chiar [i când erau \mpreun`, obi[nuia s` râd` cu Beth pe seamaacestui am`nunt.

|ns` acum, totul se schimbase. Ochii lui cenu[ii deveniser`acuzatori, plini de repro[. Putea foarte bine s-o acuze [i pe ea deacela[i p`cat.

Astfel c`, \n ochii lui Gaynor, ar fi ap`rut drept o proast`, ceea ceavea s` compromit` rela]ia lor. |n urm`toarea s`pt`mân`, trebuiaus` \mpart` cortul. {i-a[a, expedi]ia va isca multe probleme, nu eracazul ca acestea s` apar` \nc` de pe-acum.

A[a c` Beth \nghi]i \n sec. Gaynor trebuia s` afle pe propria-ipiele, la fel cum i se \ntâmplase [i ei.

– Da, arat` bine, recunoscuse. Nu i-am remarcat farmecul.Mai ales c`, fa]` de ea, se purtase ca un [arpe veninos.Apoi, Beth se pref`cu obosit` [i reu[i s` reduc` discu]ia la câteva

ur`ri de noapte bun`. Chiar [i dup` câteva ore, Beth \nc` se mai uita\n tavan. Când \ntr-un final reu[i s` adoarm`, \l vis` pe Allan, un vistulbur`tor, \n care ap`rea mânios [i r`zbun`tor.

Se trezise o dat`, pe când mijea de ziu`, tremurând toat`. Apoic`zuse din nou \ntr-un somn adânc, pân` când veni Hofi s` letrezeasc`, anun]ându-le c` micul dejun era gata \n zece minute.

58 ANNE MURRAY

– Ne oprim la Godafoss, anun]` Allan. Casacadele sunt una dincele mai impresionante priveli[ti din Islanda, mai ales vara.

– Super, se entuziasm` Gaynor, apoi se l`s` pe sp`tar. De ce?continu`, spre Beth.

Aceasta din urm` se \ntreba de ce nu-l \ntrebase direct pe Allan,pentru ca apoi s`-[i dea seama c`, de fapt, fata nu dorea s` par`nepoliticoas` fa]` de restul lumii. Era clar c`-l admira pe Allan.

– Pe timp de iarn`, din cauza \nghe]ului, curgerea lor se reducela minimum, explic` Beth \n timp ce-[i seta aparatul. Dar vara, apelese alimenteaz` de la to]i ghe]arii \nvecina]i.

Allan opri \n spatele lui Gunnar. Toat` lumea cobor\. Din loc \nloc se vedeau petice verzui de p`mânt, semn c` [i la o asemeneaaltitudine cre[tea iarba.

– Faci poze, Beth? se gr`bi Eugene.– |ncerc. Stai acolo, \n dreptul cascadei, ca s` fii \n centru.B`trânul s` gr`bi s-o asculte; Lucille i se al`tur`.Cascada curgea \ntre dou` stânci acoperite cu iarb`, care p`reau

precum doi col]i uria[i. |mbr`c`mintea celor doi contrasta puterniccu spuma alb` a c`derii de ap`, Eugene purtând ro[u, iar Lucille, gri.

Când termin`, se \ntoarse spre ma[in`, exact la timp pentru a-lobserva pe Allan aplecat asupra lui Gaynor, oferindu-i câtevainstruc]iuni \n leg`tur` cu aparatul. Prinzând culoare \n obraji,Gaynor \l \ntreb` ceva, iar Allan neg` printr-un gest scurt din mâini.Dezam`git`, Gaynor \i f`cu semn lui Rob, care fugi spre ea ca unc`]el ascult`tor. F`cur` câ]iva pa[i \mpreun` pe marginea stâncoas`,nehot`râ]i cu privire la cine s` fac` poza.

– Probleme? se oferi Beth.


– Mi s-a blocat obiectivul [i mi-e fric` s`-l for]ez, nu cumva s`-lrup.

Apoi, f`r` s` vad` Rob, trase cu ochiul.Beth \[i mu[c` buzele [i se \ntoarse spre Hofi, care se b`l`cea la

soare.– St`m pentru o cafea?– Nu suntem \ntr-o croazier` de lux, se auzi vocea lui Allan.

N-am f`cut nici m`car o or` pe drum.Replica o t`ie precum lama unui cu]it, dar se ab]inu.– Nu era o aluzie, ci o \ntrebare.– |n cazul acesta, s` [tii c` nu st`m [i pentru cafea. O s` prânzim

la Myvatn, [i dormim la Namaskard. Ar trebui s` ajungem acolo pân`la patru, [i se ridic` \n picioare. |ntotdeauna se pierde mai mult timpcu ridicarea corturilor \n prima zi. Oricum, zona aceea este unafoarte activ`, iar tu va trebui s` te faci util`.

– Mul]umesc, mim` Beth polite]ea, atâta voiam s` [tiu.Gunnar deveni \ngrijorat, aruncând priviri fugare so]iei sale, care

\ns` surâse senin`.– Ai fost [i la Strokkur, când ai trecut prin sud ?– Da, a fost fantastic, r`spunse Beth, mul]umit` de schimbarea

subiectului. Am f`cut câteva poze superbe. C`derea de ape cred c`avea mai mult de dou` sute de metri. De ce nu mai erupe ghe]arulde la Geysir ?

– Nu se [tie, scutur` femeia din umeri. Poate din cauza altorizvoare care au ap`rut \n zon`, [i care au dus la u[urarea presiunii.Sau poate c` [i turi[tii au contribuit la secarea lui.

– Cum ?

60 ANNE MURRAY

– Gheizerele sunt imprevizibile. Pot erupe chiar [i când suntmoarte. Dac` mi[ti doar o pietricic`, imediat vezi cum tâ[ne[te apa.Poate c`, din ner`bdare, unii oameni i-au gr`bit erup]ia. Acum c`toate izvoarele calde din lume au adoptat acest nume de gheizer, celde aici a r`mas doar o balt` inert`.

Se l`s` t`cerea.– {i ce-ai mai v`zut ?– Mai bine \]i spun ce n-am v`zut. Tot timpul am fost \ntr-o

continu` mi[care, chiar [i când dormeam. Am trecut prin sate \ncare se cultivau fructe exotice \n sere \nc`lzite de gheizere. Am v`zutcâmpii udate de astfel de ape, am v`zut cum se extrage pietri[ dinapele ghe]arilor, am v`zut lagunele pe care le formeaz` [i pe careplutesc aisberguri.

– {i colonii de p`s`ri? Sau foci ?– De toate erau. M-au [i atacat. A fost enervant. M` sim]eam

ca-n filmul lui Hitchcock.– {i ce ]i-a pl`cut cel mai mult ?Beth se rezem` [i ea de ma[in`, al`turi de Hofi. Amândou`

st`teau \n lumina soarelui, ne[tiind c` Gunnar \ncepuse a-i adunape ceilal]i.

– Iubesc ]ara asta. Dar cel mai mult…cred c` mi-a pl`cut pecoast`. Nici nu mai [tiu cum se numea locul.

– De ce a fost atât de special? \ntreb` Hofi. Ai avut companie ?– Nu, r`spunse cealalt`, calm. Am fost singur`. Plouase cu o

noapte \nainte [i majoritatea grupului decisese s` schimbe ruta dincauz` c` râul se trecea foarte greu. Eu am r`mas \ntr-un sat. Vântula continuat s` bat` cu putere, iar marea era destul de agitat`. Norii


luau forme superbe, iar culorile…ce s` mai zic.Allan se afla undeva \n apropiere, legându-[i [ireturile. Se f`cea

c` nu ascult`, dar nici nu se mi[c` din acel loc dup` ce termin`.– La ce te gânde[ti când e[ti singur`? zise Hofi. Beth oft`. |ntrebarea i se p`rea incomod`. Aplecat, Allan, se

\ncrunt` [i strânse pumnii. Pe obrajii lui Beth sclipir` dou` lacrimim`runte.

– Nu…Nu pot s` …Ceea ce tocmai se \ntâmplase \n acea zi, pe plaj`, când plânsese

\n voie, eliberându-se. Acum, doar o lacrim` \i sc`p`.– Adic`… ?– Nu, o opri Beth. Am destule pe cap. Sunt o femeie singur` care

trebuie s`-[i cl`deasc` o carier`.Hofi nu realiz` tonul agresiv al prietenei ei.– M` gândeam c`…– Mai bine nu. N-are rost.{i se trezi. Allan se afla la doar câ]iva metri distan]`, palid.Beth tres`ri [i se gr`bi s` urce \n ma[in`, trântind u[a.– S` mergem!Drumul \ncepu s` urce printre mun]ii acoperi]i din ce \n ce mai

gros de z`pad`. Beth \ncerc` se evite a privi \n oglinda retrovizoare.{tia c` se uita la ea din când \n când. |l sim]ea. De ce oare? Doar \iar`tase clar c` era ultima fiin]` din lume cu care dorea s`interac]ioneze. Iar ea avea aceea[i p`rere.

Oare \[i d`duse seama de efectul pe care-l avea asupra ei ? Saupoate c`-l ignora, continuând s-o tachineze, s-o h`r]uiasc`. Era clarc`-[i dorea r`zbunare.

62 ANNE MURRAY

{ocat` de apari]ia lui, Beth nu f`cuse altceva decât s` ac]ionezeinstinctual. De[i \n fa]a celorlal]i se pref`ceau, ar fi fost o nebunie s`se prefac` [i fa]` de propria persoan`.

Trebuia s` \nfrunte situa]ia. Trìser` \mpreun`, se iubiser`.Fuseser` apropia]i, atât fizic, cât [i psihic. Sau poate c` era doar oimpresie a ei? {i totu[i, \mp`r]iser` f`r` \ndoial` o parte din via]`.

Singura solu]ie pentru a trece peste acest moment, gândi Beth,era s`-l \nfrunte.

– E[ti cam t`cut`, Beth, remarc` Rob. Nu te prea bagi \n seam`,nu?

– Bine\n]eles c` nu, s`ri Allan, spre mirarea celorlal]i doi.Domni[oara Farrell c`l`tore[te tot timpul. Face parte din slujba ei.

De data asta, Beth nu rezist` tenta]iei de a se uita \n oglind`. |nsèl era atent la drum, ceea ce-i conferi satisfac]ie. Replica \i sc`pasef`r` s` vrea. O mic` sc`pare \n masca lui de ap`rare, care \i sporea\ncrederea \n sine.

– |n caz c` cineva are rù de ma[in`, am adus ni[temedicamente, zise Gaynor , cotrobìnd prin geant`. {i o sticlu]` cuap` de colonie. Bunica mea se \ncredea \n efectul lor, [i scoase laiveal` un tubule] de plastic. |l port cu mine \nc` de când mi-amcump`rat prima mea geant`. Dar nu l-am folosit niciodat`, [i zâmbilarg, for]ând-o pe Beth s` fac` la fel. M` rog; de ce nu v` tutui]i voidoi. Nu v` agrea]i unul pe cel`lalt ? \ntreb` Gaynor cu inocen]`.

Beth uitase perspicacitatea fetei. Schimb` priviri fugare cu Allan.– Cum poate s`-]i displac` cineva pe care abia l-ai cunoscut?

r`spunse Allan. |mi st` \n fire s` fiu mai formal. De-acum \nainte netutuim, ca-ntre prieteni, bine, Beth?


Ochii lui o cùtar` \n oglinda retrovizoare, iar Beth sim]i o nouàmenin]are. |ns` nu putu g`si alternativ` la \ntrebarea lui.

– Bine\n]eles…Allan.Ca s` aiba o ocupa]ie, Beth \[i frec` \ncheieturile cu pu]in` ap`

de colonie. Mirosea pl`cut.Pu]in mai târziu, ajunser` [i la Myvatn.– Uite ce de p`s`ri, s`ri Gaynor. Niciodat` n-am v`zut atâtea.– Myvatn \nseamn` Lacul cu Musculi]e, explic` Allan. O s` vede]i

de ce. Dar nu \n]eap`, [i din cauza lor apar aici atât de multe speciide p`s`ri.

Gaynor st`tea ag`]at` de scaunele din fa]`, v`dit interesat` desubiect; nu era sigur dac` o interesa \ntr-adev`r explica]ia lui Allansau persoana acestuia.

– V`d acolo ni[te cratere foarte mici, zise Rob. Sunt vulcanice ?– Da, dar n-au ap`rut din cauza magmei. N-au ap`rut \n urma

contactului lavei cu solul umed. Apa din interior s-a transformat \naburi din cauza c`ldurii, [i a erupt. Craterul s-a format \n momentul\n care crusta de lav` s-a pus deasupra lui.

F`r` s` vrea, Beth se pomeni apropiindu-se de cel din fa]a ei,dornic` s` afle mai multe, s` \nve]e. Când erau \mpreun`, obi[nuias` stea ore \n [ir ascultându-l pe Allan, rugându-l s`-i povesteasc`,fascinat` de cuno[tin]ele lui.

Chiar \nainte de nunta lor, se afla \mpreun` cu el \ntr-o caban`\n locul de campare; ea st`tea la picioarele lui, \n fa]a [emineului, cucapul pe genunchiul sù, iar el se juca \n p`rul ei. La un momentdat, el \ncepuse s` râd`, acuzând-o c`-l dore[e exclusiv pentrumintea pe care o are. Bine\n]eles c` ea negase acest lucru. Allan o

64 ANNE MURRAY

s`rutase u[or.– O s` vede]i ni[te forma]iuni vulcanice destul de interesante pe

cealalt` parte a lacului. Ne uit`m la ele dup` prânz. {i Eugene o s`vrea s` le vad`, [i presupun c` o s` cear` [i poze.

Astfel, Beth \[i vedea ruinate iluziile de a se concentra doarasupra stolurilor de p`s`ri.

– Pot s` vin [i eu? \ntreb` Gaynor.– Nu [tiam c` te intereseaz` geologia, remarc` el pe un ton

pref`cut, determinând-o pe Beth s` se crispeze \n sinea ei.– Nu vreau s` pierd nimic, se \mbujor` fata.– Atunci, po]i s` vii.Oprir`. Ner`bd`toare s` g`seasc` o clip` de intimitate, Beth \[i lu`

mâncarea cu ea [i plec` \n c`utarea unor instantanee cu p`s`rile [icu vegeta]ia pe care n-o cuno[tea. Dar curând, Eugene o strig`. Hofi[i Gunnar r`maser` la ma[ini, iar ceilal]i se l`sar` condu[i de Allanpe cealalt` parte.

Se urnir` din loc dup` o or`. Rob [i Gaynor discutau, el\ncercând s-o impresioneze, ea \ncercând s`-i atrag` aten]ia luiAllan. Nimeni nu remarcase faptul c` el [i cu Beth se retr`seser` dinpeisaj, t`cu]i.

– De unde vine fumul acela? ar`t` Gaynor spre o cl`dire mare laorizont.

– Nu e fum, e abur, r`spunse Allan. E o fabric`. Folosesc resturileanumitor plante \n industria chimic`.

– Da?– Allan, po]i opri o clip`? ceru Beth.


Nici nu observase fabrica \n sine, ci vaporii care se ridicau printrecr`p`turile drumului. F`r` a-i r`spunde, Allan \l anun]` pe Gunnarprin sta]ie [i opri.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Gaynor.– Nimic. Vreau doar s` fac ni[te poze. Suntem \ntr-o zon`

geotermal`.Rob r`mase s`-i explice tinerei no]iunile, iar ea s`ri din ma[in`,

urmat` de Allan.– Ai grij`, zise el. Gunnar spune c` au ap`rut noi fisuri. Nu e bine

s` p`[e[ti pe noroiul acela deschis la culoare.Ea \l privi, mirat` de grija nea[teptat` pe care o ar`tase.– Dac` cedeaz` solul, te pr`je[ti. Am \ntârzia foarte mult

expedi]ia dac` va fi necesar s` te spitaliz`m.– O s` am grij`, zise ea, strângând aparatul \n mâini. N-am de

gând s`-]i creez nepl`ceri.– Ce dr`gu] din partea ta. Nu crezi c` e cam târziu ?Allan vorbea calm, st`pân pe sine; Beth sesiz` o not` agresiv` \n

tonul lui.– Haide, f` pozele, [i se \ntoarse la ma[in`.Ajunser` la Namaskard aproape de \nserare. Locul era str`juit de

coama unui munte stâncos; solul activ \n interior avea nenum`ratenuan]e, de la ro[u [i maroniu, la galben [i alb. Sub ei, se aflauizvoare sulfuroase, precum [i mici cratere umplute cu noroi, iar dinp`mânt ]â[neau câteodat` jeturi de ap` fierbinte.

– Puah ! se strâmb` Gaynor din cauza mirosului.– Nu e chiar parfumat, nu? remarc` Rob.– Miroase a ou` stricate.

66 ANNE MURRAY

– E gaz sulfuric. Ai grij` la g`uri, [i o prinse repede de mân`.Vaporii con]in acid clorhidric, printre altele.

Gaynor r`mase la bra]ul lui un timp, iar Rob nu-[i mai \nc`pea \npiele de fericire.

Beth \i ignor`, str`b`tut` de senza]ii ciudate. |l observ` peEugene apropiindu-se gesticulând. Beth \i ar`t` c` totul este subcontrol; b`trânul voia s` se asigure c` se fotografia cât mai mult. Ea[i-ar fi dorit s` lucreze nesupravegheat`, liber`, de[i sfaturile lui eraubine inten]ionate, dar nefolositoare.

Beth se aplec` asupra unei b`l]i mari de noroi. Lichidul vâscosforma mici bule de aer pe m`sur` ce ie[ea la suprafa]`. Beth reu[i s`surprind` una dintre acestea exact \n momentul \n care exploda,r`spândind picuri de noroi \n aer. Apoi, trecu la minivulcanul dinapropiere. Mirosea dulce-acri[or, iar gura conului avea pete galbenedin cauza pudrei de sulf. Mai f`cu alte câteva poze.

Cu coada ochiului, \l z`ri pe Allan \ndreptându-se spre ea. Cemai voia acum ? Se pref`cu a nu-l vedea, [i-[i potrivi aparatul,\naintând spre cr`p`turile stâncilor. |[i dorea s` fie l`sat` \n pace,mai ales c` nu-l deranja cu nimic.

Din fisurile conului ie[eau vapori alb`strui, verzui, g`lbui [i ro[ii,sclipind \n soare ca ni[te bijuterii. Priveli[tea era fabuloas`. Beth seaplec` pe un c`lcâi, [i prinse câteva instantanee. |n spatele ei seauzea un zgomot \nfundat de pa[i, dar \l ignor`.

Dintr-o dat`, cristalele devenir` opace, ca [i cum cineva ar fisuflat asupra lor, dup` care inspir` ceva \nec`cios, care-i bloc`respira]ia, f`când-o s` tu[easc`. |ncerc` s`-[i cure]e lentilele.Instantaneu, o for]` invizibil` o \mpinse la p`mânt. Din instinct,


Beth ridic` mâna \n care ]inea aparatul, pentru a nu-l sparge. Fusesetrântit` pe cel`lalt bra]. {ocat`, \[i \ntoarse privirea pentru a vedeacauza; ceva cald [i greu st`tea deasupra ei. Cu ambele mâini, Allan\i ]inea capul la pieptul lui. Ea \ncerc` s` se zbat`, dar el o imobiliz`:

– Taci [i nu te mi[ca, ordon` el.Beth \l ascult`, sim]ind un pericol dup` inflexiunea vocii lui.

Apoi auzi [i ea un morm`it \nfundat ce se \nte]ea cu fiecare clip`.Sub ei se sim]eau vibra]iile solului. O cuprinse panica [i gura i seusc` brusc.

Apoi, ca [i cum ar fi trecut un tren de mare vitez`, aburul dinfisur` explod` cu un [uierat asurzitor. |n pozi]ia anterioar`, apafierbinte ar fi izbit-o direct \n fa]`.

Se cuib`ri la pieptul lui, speriat`. Erup]ia p`rea s` dureze ove[nicie. Peste ei ploua cu picuri fierbin]i; unii o atingeau pe pieleabra]ului l`sat la vedere. Apoi craterul se lini[ti, [i se l`s` t`cerea. |ns`niciunul dintre ei nu se mi[c`.

Cople[it` de situa]ia \ngrozitoare care ar fi putut rezulta, Beth\ncerca s`-[i explica cum tocmai Allan o salvase [i o proteja; acela[iAllan care o tr`dase cu atâta cinism. Mintea ei se zb`tea \nincertitudini.

Acum, a[tepta \ncordat` s` plou` [i cu o mul]ime de acuze; [tiac` le merita. Dar el nu scoase nicio vorb`.

Trupul lui ap`sa greu [i nemilos, ca [i cum fiecare mu[chi [i fibr`erau \ncordate. Respira]ia lui cald` [i rapid` \i ardea fa]a. Apoi, dindep`rtare se auzir` pa[ii celorlal]i, care se gr`beau spre ei.

Inspirând adânc, Allan se d`du la o parte, [i Beth se ridic`,]eap`n`. Se scutur` [i-[i drese gâtlejul uscat.

68 ANNE MURRAY

– De ce n-ai strigat? \ntreb` ea, m`cinat` de curiozitate.– Nu te-ai fi dat la o parte \n timp util, o privi el \ntunecat. Nu c`

n-ar fi putut, dar nu l-ar fi ascultat. Deci, avea dreptate, [i amândoierau con[tien]i de acest lucru. L-ar fi ignorat, s-ar fi pref`cut c` nu-laude. {i ar fi putut fi r`nit`, chiar mortal.

Allan \i asigur` pe ceilal]i c` situa]ia e sub control. Beth se eliber`din \mbr`]i[area lui, l`sându-l s` se scuture.

– |]i…datorez scuze, murmur` ea.– |mi datorezi mult mai mult, [uier` el \ncordat, iar degetele \i

alunecar` spre inima ei.– Dumnezeule, Beth, strig` Gaynor, bra]ul tù!Cu uimire, Beth constat` c` \ntreg antebra]ul \i fusese ars.

Sângele i se uscase \n [iroaie.– Hai cu mine; aduc trusa de prim-ajutor, zise Hofi.– Arat` mai rù decât se simte, serios.Beth mai avea pu]in [i-i d`deau lacrimile, [i nu-[i putea explica

motivul.– {i aparatul? se interes` Eugene.– E \n regul`. N-are nimic.Lucille \l \nghionti pe so]ul ei, care bâigui o justificare.– Pì, s-a r`nit destul de grav. Nu se poate \ntoarce s` mai fac`

poze." Nu m` pot \ntoarce…Nu m` pot \ntoarce… " repeta mintea

ei. Beth se uit` peste um`r [i-l v`zu pe Allan urm`rind-o, dar Hofi otrase c`tre trusa de prim-ajutor.


Capitolul 5

Soarele cobora lin \napoia muchiilor cu peticele lor de verdea]`.Dealurile erau sc`ldate \ntr-o lumin` cald`; spre culmile muntoase,ghe]arii sclipeau ca ni[te bijuterii aurite. La câ]iva metri distan]`, unpârâu cu ape reci [i limpezi clipocea \n albia lui stâncoas`.

Hofi \[i f`cuse de lucru, acum c` echipajul desc`rcase corturile [iustensilele. Beth se afla sub o foaie de cort, \ncercând s` sortezepilonii de sus]inere. Mirosul de ceap` pr`jit` \i l`sa gura ap`.

La solicitarea lui Hofi, Gaynor \i s`rise \n ajutor. Beth era scutit`de aceast` treab`, având alte ocupa]ii. De câteva ori, o surprinsesepe tân`r` urm`rind-o, [i sim]ea c` tot mai multe \ntreb`ri se isc` \nmintea acesteia.

– Ce faci? o abord` Rob.– Bine, mul]umesc.– Credeam c` ai nevoie de o mân` de ajutor pentru cort. Cum

]i-e bra]ul ?– M` doare pu]in, se uit` ea la bandaj. S` nu te aud c` am fost

norocoas`. {tiu mai bine ca oricine la ce riscuri stupide m-am expus.Singura mea scuz` este c` pe moment nu mi-am dat seama. Ceea cen-ar fi contat prea mult dac`-mi pierdeam capul.

De[i f`cuse o glum`, Beth se cutremur` doar la gândul c` fuseseatât de aproape de moarte.

– Bine, bine; deci, v`d c` ]i-ai \nv`]at lec]ia.– {i-nc` cum!– Mi[carea conduc`torului nostru a fost una foarte exact`. Ar fi

trebuit s` joace rugby \n echipa na]ional`.– A jucat, r`spunse Beth instantaneu, dar apoi realiz`

dezv`luirea care-l mir` pe Rob. Mi-a spus-o Hofi. |l cunoa[te de cevatimp. Se pare c` a jucat \n echipa universitar`

– Aha… zise Rob observând \mbujorarea interlocutoarei sale.– Dac` ai venit s` m` aju]i, pune te rog funiile \n piloni. Cum ]i

s-a p`rut la Detifoss ?– Având \n vedere c` e cea mai mare cascad` din Europa, cu o

c`dere de ape de aproape dou` sute de metri, [i cu nou`zeci detone de ap` pe secund`, a[ zice c` nu e prea r`u.

Replica acid` a lui Rob o amuza. Ea ie[i la lumin` [i continuar`s` discute, s` râd` [i s` se tachineze, \n timp ce fixau pilonii [i cuiele\n p`mânt.

– Hei, \i ar`t` el lui Beth la un moment dat, vine Allan Bryce, iardup` figur`, a[ zice c` nu e prea bine dispus.

Beth sim]i un fior str`b`tându-i \ntreg corpul. Se ridic`\ncordat`, cu capul sus.

– Ai putea s`-l aju]i pu]in pe Gunnar, se adres` el lui Rob pe unton calm, de[i se vedea clar c` o spusese ca pe o comand`.


– Sigur, se scutur` cel`lalt de p`mânt. Cu ce ?– O s`-]i spun` el imediat, zâmbi Allan.|ndat` ce-i \ntoarse spatele, Rob privi \napoi c`tre Beth, aluziv,

mai ales c` ea se \mbujorase din nou.Allan a[tept` ca el s` plece, [i abia când acesta se afla la o distan]`

considerabil`, se uit` la Beth. {i el era \ncordat, iar ochii \i luceauputernic.

– Mi se pare c` te \n]elegi bine cu tân`rul Wilson, remarc` el.O replic` ironic`, mai ales c` nu erau decât vreo trei ani diferen]`

\ntre ei.– A[a e. E foarte simpatic.– {i a venit aici ca s` lucreze, zise cel`lalt serios, deranjat de

amuzamentul ei.– Cu to]ii suntem. N-am de gând s` intervin \n munca lui. Dar

sunt sigur` c` pu]in` destindere cât suntem…– Numai s` nu-l duci pe bietul om de nas [i, f`r` a se mai putea

ab]ine se r`suci pe c`lcâie.– Poftim? p`li ea.Remarca o umpu de furie. Cum \ndr`znea s`-i repro[eze a[a ceva

dup` ce-i f`cuse ?– Unde naiba vrei s` ajungi?– Chiar nu se vede? se uit` el \napoi.– E ridicol. Pentru Dumnezeu, l-am cunoscut abia ieri. {i, pentru

cuno[tin]ele tale, n-am dus pe nimeni de nas, niciodat`. Rob [i cumine nu avem inten]ii de alt` natur` decât cele profesionale, dac`asta vrei s` insinuezi. {i nu c` ar fi treaba ta ce facem noi.

– Treaba mea ? se \ntunec` el. Am fost c`s`tori]i. Sau ai [i uitat?

72 ANNE MURRAY

Modul \n care-i aruncase \n fa]` acest lucru o [oc`. Allan se purtacu ea ca cu un strìn [i cu mai pu]in` amabilitate decât o ar`tacelorlal]i. De ce-i spunea aceste lucruri tocmai acum ? Ce mai voia ?

– Dac` am uitat ? murmur` ea. Dumnezeu [tie cât de mult am\ncercat. Poate c` ]ie ]i s-a p`rut a fi un mariaj, dar mie nu. Conteaz`foarte mult sinceritatea [i \ncrederea \ntr-o asemenea rela]ie. Iar ]ie]i-au fost indiferente. |n ce-l prive[te pe Rob, el deja s-a cam\ndr`gostit de Gaynor. Deci sunte]i doi.

|n clipa \n care rosti ultimele cuvinte, [tia c` f`cuse o gre[eal`. N-ar fi mers a[a de departe, nu i-ar fi spus ce observase, dacìnsisten]ele lui n-ar fi adus-o \n pragul disper`rii.

Allan tres`ri, \ns` ea era mai preocupat` de propriile trìri decâtde ale lui.

– E[ti geloas`? \ntreb` el, oarecum sarcastic.Beth \[i aminti toat` suferin]a pe care o \ndurase; constat` cu

am`r`ciune c` toate clipele pe care le trìser` [i care erau \ntip`rite\n memoria ei, erau inutile. C` se folosise cu cinism de \ncredereaei, chiar [i atunci când \i spunea c` o iube[te, c` e cel mai importantlucru din via]a lui.

– Nu, r`spunse ea scurt. Nu sunt geloas`. N-ai decât s-o iei peGaynor, dar cred c` Rob este mai potrivit pentru ea; n-a[ vrea s-o v`dsuferind. Scuz`-m`, [i se aplec` pentru a-[i lua caseta s-o pun` \ncort.

|ns` Allan o prinse de bra], for]ând-o s` se ridice.– Crezi c`-]i po]i monopoliza durerea astfel? rosti el furios. Ai

idee prin ce-am trecut?Era palid. Degetele lui \nfipte \n carnea ei tremurau de


nervozitate.– Nu, nu am. Poate a[ [ti, dac` a[ fi avut un alt so] pe care-l

ascundeam…– N-am terminat discu]ia, [uier` el, eliberând-o brusc [i

\nfigându-[i mâinile \n buzunare.– Te \n[eli. Am terminat-o acum doi ani.El deja \i \ntorsese spatele, \ndreptându-se apre cortul lui.Beth \ncepu s`-[i frece bra]ul r`nit. De ce o l`sase a[a, dintr-o

dat`? Apoi, aplecându-se din nou dup` caset`, o v`zu pe Gaynor \nu[a buc`t`riei mobile, de unde tocmai ie[ise. Pe chipul ei se citeanedumerirea, c`ci Allan trecuse pe lâng` ea f`r` m`car s-o priveasc`.

Beth tocmai \[i scosese pijamaua [i obiectele pentru toaleta desear`, când tân`ra ap`ru \n u[a cortului.

– Hofi are nevoie de tine, se strecur` fata \n`untru.– Mul]umesc, vin acum.– Ce facem dac` avem nevoie la baie? – De obicei, Hofi [i Gunnar vin cu o toalet` ecologic`; are un

cort separat. Cred c` Gunnar o s-o instaleze undeva \n spatelema[inilor. Iar ca s` ne sp`l`m, o s` trebuiasc` s` te mul]ume[ti cu og`leat` sau cu un lighean. Mai e [i apa din râu, dar e foarte rece. Os-o rog pe Hofi s` \nc`lzeasc` ni[te ap` dup` cin`.

– Bine…Beth ar fi vrut s-o \ntrebe pe Gaynor dac` o deranja ceva, dar se

ab]inu, considerând c` asta \i va da ap` la moar`. {i nu dorea s` fiebombardat` cu \ntreb`ri.

– Cum merge? o \ntreb` ea pe Hofi, intrând \n mica buc`t`rie.Spa]iul, pentru dou` persoane, era plin de dul`pioare. Pe aragaz

74 ANNE MURRAY

se aflau câteva tig`i \n care fierbea ceva, iar pe o m`su]` se vedea obucat` de carne rece.

– Gaynor pune multe \ntreb`ri, r`spunse femeia, sco]ând vesela.– Despre mine ?– {i despre Allan.– {i ce i-ai spus ?– Foarte pu]ine. Mai degrab` despre munca voastr`. Dar nu asta

o intereseaz`. Deocamdat` e prea timid` ca s` \ntrebe mai mult, daro va face. |n curând va trebui s`-i spun c` voi \nc` v` iubi]i.

– Hofi, [tii foarte bine c` e o nebunie ceea ce spui, i-o t`ie Beth.– Oare? [i-i lu` mâinile \ntr-ale ei. Allan ]i-a salvat ast`zi via]a.– {tiu, [i-i sunt recunosc`toare. Dar [i dac` a[ fi ajuns scrum,

n-ar fi c`p`tat o reputa]ie favorabil`, nu?– Crezi c` a f`cut-o pentru el? N-ai v`zut ce fa]` avea când [i-a dat

seama ce vine. Chiar [i el ar fi putut fi grav r`nit. {i-ar fi pierdutfunc]ia, la care, oricum, ]ine foarte mult. Dar nu s-a gândit la a[aceva. S-a gândit doar la tine.

– El ]i-a spus-o? oft` Beth. {tiu c` ai inten]ii bune, dar n-are rost,Hofi. Tu vezi doar ceea ce vrei s` vezi, nu neap`rat adev`rul.

– Poate, murmur` Hofi. Dar dac` sunt chiar a[a de naiv`, poate-mi spui [i mie de ce Allan vrea s` te \mpiedice s` rela]ionezicu Rob ?

– |l sup`r` faptul c` m` aflu aici, clipi Beth senin. E un mod dea m` \ndep`rta.

– Aha. Deci, nu se pune problema c` ar fi gelos…– Allan? S` fie gelos? râse cealalt`. Nu mai reprezint nimic pentru

el, \n afar` de o piedic`, o amintire a unui trecut pe care amândoi


vrem s`-l uit`m.– Deci, din cauza faptului c` te ur`[te [i c` vrea s` te uite, \[i risc`

via]a pentru tine…Nu mi se pare prea logic.– Iar tu nu mai gânde[ti bine \n englez`, \ncerc` Beth s` salveze

situa]ia [i se repezi la sertarul cu tacâmuri.– Nu glumesc, Beth. Mi-ai spus c` l-ai p`r`sit pe Allan pentru c`

avea deja o so]ie. Ceea ce nu e adev`rat.– Crezi c` te-a[ min]i ?– Nu, nu…Dar n-a avut o so]ie. L-am \ntrebat pe Gunnar.

Gunnar [i Allan sunt buni prieteni, se cunosc de mul]i ani, iar elspune c` Allan n-a avut o so]ie. {i c` n-a fost c`s`torit pân` nu te-acunoscut pe tine.

– Hofi, nu-mi pas` ce spunee Gunnar. Am v`zut-o cu ochii mei,zise Beth tulburat`. A venit la Allan. Noi tocmai ne \ntorseser`m dinluna de miere…Oricum, eu am r`spuns la u[`, iar ea m-a \ntrebatcine sunt. I-am spus, iar ea a \nceput s` râd`. De[i foarte frumoas`,\mi p`rea ciudat`, isteric` aproape, parc` sub influen]a unei maridureri. Poate c` a[a [i era. Mi-a spus c` n-am cum s` fiu so]ia lui,pentru c` ea este aceea. {i mi-a dat o scrisoare pentru el, dup` carea disp`rut.

Hofi r`mase cu gura c`scat`, dup` care o \mbr`]i[` pe prietenaei, spunându-i \n islandez`:

– Biataa de tine. {i tu ce i-ai spus?– Nimic. Mi-am f`cut bagajele [i am plecat \nainte ca el s` se

\ntoarc`. Ce-a[ fi putut face altceva? o \ntreb` ea pe Hofi. Ce om arfi putut ac]iona astfel ? Trecusem printr-o ceremonie religioas`; adeclarat \n fa]a martorilor c` nu exist` piedici \n calea c`sniciei

76 ANNE MURRAY

noastre. {i-n tot acest timp, avea pe altcineva…– {i nu te-ai mai \ntâlnit cu el? Ca s` discuta]i?– Ce s` discut`m? M` min]ise. Ce rost mai avea s` ascult alte

minciuni? Mi-am petrecut copil`ria observând-o pe mama f`cândacest lucru. Se pref`cea c` totul e \n ordine, când de fapt nu era. |lcredea pe tata când el \i spunea c` nu se mai repet`, [i tot acoloajungeau.

– |mi pare a[a de r`u, Beth,o strânse ea la piept. Nu [tiam.– De unde s` [tii? zâmbi Beth. N-am spus nim`nui. Erau

c`s`tori]i de doisprezece ani la na[terea mea. Eu am fost unicul lorcopil. M-au iubit foarte mult, dar sosirea mea pe lume a \mpiedicat-o pe mama s`-l mai \nso]easc` pe tata \n c`l`toriile lui deafaceri, a[a cum obi[nuia. Datorit` slujbei bune pe care o avea el,mama nu avea nevoie s` munceasc`, a[a c` s-a concentrat exclusivasupra mea. De câte ori se \ntorcea din vreo c`l`torie, tata \miaducea o groaz` de juc`rii, iar pentru mama, foarte multe lucruriscumpe.

Pe m`sur` ce am crescut, am \nceput s` nu mai asociez\ntoarcerea lui cu juc`rii, ci cu ]ipetele din spatele u[ilor \nchise [icu certurile pe care nu le \n]elegeam. Mama ie[ea cu ochii \nro[i]i [iumfla]i de lacrimi, iar tata se \nchidea \n sine. Situa]ia s-a reflectat \nactivitatea mea [colar`. Nu m` puteam concentra. |i iubeam peamândoi, dar faptul c` m` \mp`r]eau \ntre ei m` f`cea s` ammustr`ri de con[tiin]`. Mi se p`rea c` din cauza mea nu erau ferici]i.

Când am f`cut unsprezece ani, m-au trimis la o [coal` dinstr`in`tate. La \nceput, le-am dus dorul foarte tare, dar \ntr-un feleram mul]umit` c` sc`pasem de certuri. Dac` nu mai eram lâng` ei,


nu mai aveam nici sentimentul responsabilit`]ii.– {i ai fost fericit` la noua [coal`? Nu te-ai \ntors acas`?– La prima \ntoarcere, ardeam de ner`bdare s`-i v`d. A fost cea

mai frumoas` vacan]` a mea. Ei tocmai se \ntorseser` dintr-oc`l`torie \n State, [i p`reau mai ferici]i ca niciodat`. Dar mama nu [i-a ar`tat niciodat` adev`ratele tr`iri. |n curând am ajuns s` aflucare era natura afacerilor tat`lui meu, ceea ce a cristalizat \n sufletulmeu de copil ideea c` n-am s` permit nim`nui s`-mi fac` [i mieastfel. Allan n-a avut o simpl` aventur`, continu` ea cu pumnii\ncle[ta]i. Avea o so]ie. Nimic din ce-ar fi spus nu i-ar fi motivatatitudinea.

– Beth, nu vreau s`-l justific. Te-a r`nit…Dar poate a avut unmotiv. Ceva care l-a determinat s` fac` astfel. L-ai fi putut l`sa m`cars`-]i explice.

Beth se crisp`. Nu dorea s` afle mai multe. {ocul tr`it trezisetoate amintirile din copil`rie. La fel ca atunci, [i acum fugise. Erapentru prima oar` când recuno[tea acest lucru, de[i o punea \ntr-olumin` nefavorabil`.

– Cel pu]in, n-a fost nevoie s` trec printr-un divor]. N-a[ fisuportat s` fiu târât` prin s`lile de judecat`.

Cum Hofi se ar`t` nedumerit`, trebui s`-i explice.– Mariajul unui bigam e considerat nul. Nu exist`, legal, deci nu

aveam ce s` rupem.– |nseamn` c` prima oar` când v-a]i vorbit dup`…– A fost ieri, la tine \n buc`t`rie, suspin` Beth.– Cred c` e timpul s` mânc`m, \nghi]i prietena ei \n sec. A fost o

zi extraordinar de solicitant`.

78 ANNE MURRAY

– Cred [i eu…Dup` cina care se servi pe p`mânt, \n jurul focului, Lucille

preg`ti cafeaua, iar Gaynor se apuc` s` spele vasele. Hofi disp`ru latoalet`; Beth observ` c` nu arat` prea bine, dar nu acord` prea mareaten]ie. Era mult mai preocupat` s` prind` ni[te instantanee cu\ndeletnicirile fiec`ruia. Dup` care trecu la o serie de poze cuvegeta]ia din jurul corturilor.

Allan [i Gunnar efectuau un control de rutin` al ma[inilor. Rob[i Eugene \i ajutau, lipind farurile cu band` adeziv` pentru a evitaposibila lor spargere \n caz c` se loveau de pietre.

La \ntoarcere, Beth g`si \n fa]a cortului o g`leat` cu ap` murdar`.Gaynor era \n`untru, \mbr`cându-[i haina de blan` peste pijamauasub]ire de m`tase; tocmai se sp`lase pe p`r.

– Te las singur`. Mama vrea s` discute cu mine. Cred c` e despredomnul Bryce.

Cum Beth se ar`t` curioas`, fata explic`.– Mama le face [i le desface, iar acum crede c` Allan ar fi un so]

bun pentru mine.– {i tu ce crezi despre asta? o \ntreb` Beth cât se poate de calm,

\ncepând a-[i \mp`turi lucrurile.– Nu [tiu, zise ea indecis`. Dar zic c` arat` superb…Adic`, cine

n-ar spune asta. Dar nu pare s` fie disponibil. Oricum, nici trecutulmeu nu e unul prea str`lucit. Deja am avut doi so]i.

– Mama ta ne-a spus, zâmbi cealalt`.– Nu pierde nicio ocazie s-o spun`. {i tata? El nu v-a spus câ]i

bani a cheltuit cu educa]ia mea, cu aparatele dentare, cu opera]iilela ochi ca s` nu port ni[te ochelari care mi-ar fi sc`zut [ansele de


m`riti[?– Nu…N-a zis.. r`spunse Beth, [ocat`.– Nu-l cuno[ti pe tata. }`ranul tot ]`ran r`mâne. Eu am fost un

fel de marf` pentru el. Mi-a corectat toate gre[elile ca s` m` vând`la cel mai mare pre].

De[i Beth era vizibil afectat` de ceea ce auzea, fata continuàmarnic.

– Ai mei m-au crescut s` fiu ascult`toare [i s`-i respect, s` credc` \mi vor doar binele. Cu cine s` m` cert? Ce [tiam eu? B`rba]ii pecare mi i-a ales tata erau tineri boga]i, provenind din cele mai bunefamilii din State. Problema era c` [i ei aveau defectele lor, [i nimeninu m-a avertizat, iar când am aflat, era deja prea târziu.

Fata \[i \nf`[ur` mai strâns haina pe ea, ca [i cum i-ar fi fost frig.Beth l`s` hainele pentru mai târziu, \n]elegând c` Gaynor sim]eanevoia s` vorbeasc` despre ceva ce tìnuise mult timp.

– Primul meu so], Jeff, era comerciant de calculatoare. Unuldintre cei mai buni. Dar competi]ia dintre astfel de firme era foartemare, iar el avea o problem` \n ce prive[te lucrul sub presiune. Prizacocain`, [i credea c` petrecerile nu sunt reu[ite dac` nu ajungi acas`cu so]ia altcuiva..sau cu so]ul…N-am mai suportat, iar el a refuzats` m` lase s`-l ajut.

Apoi a fost Cal. Lucra \n industria petrolier`, director la una dinfirmele tat`lui sù. El nu priza, \ncerca s` se men]in`. F`cea jogging[i juca squash. M-a \ncurajat s` fac aerobic. La un moment dat,mergeam [i de patru ori pe s`pt`mân`. Dac` mai pui [i [edin]ele de\nfrumuse]are, nu mai aveam pic de timp liber…|ntotdeauna voias` ar`t perfect. De aceea n-a vrut s` avem copii. Voia ca so]ia [i casa

80 ANNE MURRAY

lui s` arate perfect \n cazul \n care veneau musafiri."Ar trebui s` m` simt norocoas`", gândi Beth. Gaynor nu-[i

dorise neap`rat un astfel de stil de via]`, ci-i fusese impus.– Cred c` ai avut mult de furc` aranjând meniurile, zise ea \n

schimb.– Nu m` l`sa s` g`tesc, o privi ea \n ochi. |ntotdeauna avea

profesioni[ti care se ocupau de toate, chiar [i de flori. To]i seminunau ce cuplu frumos alc`tuim…|n luna de miere, am mers \nHawaii. Cal spunea c` e cel mai romantic loc din lume. Mai târziu,am aflat c` [i-a dus secretara la acela[i hotel.

Poate c` m-a[ fi obi[nuit cu ideea. Dar apoi am aflat c` maicontinua s` se culce cu ea…To]i prietenii no[tri [tiau de câteva luni.Se pare c` cei doi aveau o rela]ie de câ]iva ani. Ea \l p`r`sise pentrualtcineva, iar el se c`s`torise cu mine. Dar ea, aflând de rela]ianoastr`, se \ntorsese, iar el n-o putuse refuza. Toat` lumea [tia. Maipu]in eu. Poate credeau c` [i eu [tiu, dar ignor situa]ia. La urmaurmei, duceam o via]` fericit`, nu munceam, nu aveamresponsabilit`]i, aveam destui bani [i timp pentru a m` ocupa deso]ul meu [i de prietenii lui.

Poate ar fi trebuit s` r`mân cu ei, ca tata s` nu se supere pe mine,[i s` nu o fac pe mama de ru[ine pentru c` nu sunt \n stare s`-mip`strez so]ul.

– N-ai putut s` le ascunzi problemele tale? Ca s` nu te for]eze s`stai cu un b`rbat care te \n[ela pe fa]`. Poate c` sunt doarpreocupa]i…

– Am fost crescut` s` devin o so]ie model, o \ntrerupse Gaynor.Din perspectiva tatei, am irosit dou` mari ocazii.


– Dar nu puteai s` r`mâi cu niciunul dintre ei.– Multe ar fi putut. Dar eu nu, ai dreptate. Problema e c` am dat

gre[ \n calitate de nevast`. Poate a[ fi fost mai bun` de amant`, ziseea cinic. Nu exist` b`rbat care s` reziste tenta]iei. Sunt sigur` c`dac`-mi pun mintea la contribu]ie, a[ putea s`-l cuceresc pe Allan,cu toat` seriozitatea pe care o afi[eaz` el!

Beth r`mase mirat`. Cum adic` seriozitate? Ei nu i se p`ruseastfel. Dar Gaynor avea mai mare experien]` \n a citi b`rba]ii, nu?

Fata o cercet` atent pe Beth, care c`zuse \ntr-o stare meditativ`.– Dar cred c` nu ]i-ar conveni ]ie.– Ce te face s` crezi asta? \ntreb` ea, aranjând hainele. Nici m`car

nu-mi place tipul.– Cum poate s`-]i plac` cineva pe care abia l-ai cunoscut? \l cit`

Gaynor pe Allan. {tiu c` e ceva \ntre voi, nu sunt atât de proast`,chiar dac` sunt blond`.

– Ok, ne-am \ntâlnit \nainte, recunoscu Beth, considerând c` numai are rost s` se ascund`.

– {tiam eu, radie cealalt`. V-am citit \nc` de când am plecat. Ecam mult` tensiune \ntre voi doi. A]i fost apropia]i? Adic`, v` [ti]ibine?

Beth nu r`spunse. Apropia]i? Da, foarte apropia]i, precum dou`jum`t`]i ale aceluia[i tot. Cel pu]in, a[a crezuse ea.

– {tii cum e...Câteodat` crezi \n persoana respectiv`, apoi \]i daiseama c` n-o cuno[ti deloc.

– {i? Acum c` v-a]i \ntâlnit din nou?– Nu [tiam unul de cel`lalt. A fost o coinciden]`.– Deci, n-a[ intra pe un teritoriu periculos?

82 ANNE MURRAY

Beth \ncerc` s` râd`. De ce-i c`dea a[a de greu?– S` [tii c` mi-ar prinde bine pu]in` distrac]ie. Un flirt, poate

chiar o aventur`. |mi lipse[te un b`rbat.Beth ro[i. Era obi[nuit` cu asemenea confesiuni, având pu]ine

prietene apropiate. Apoi, concrete]ea cuvintelor lui Gaynor o izbidirect \n moalele capului; imaginea lui Gaynor \n bra]ele lui Allan,bra]ele care o protejaser` pe ea \n acea dup`-amiaz`, \n ciudadu[m`niei dintre ei – aceast` imagine o f`cu s` tresar` vizibil.

Gaynor crezu c` e o reac]ie involuntar` a corpului, [i \ncepu s`chicoteasc`.

– {tii ce? Chiar \mi place s` joc rolul de vamp`. Mi se pare c` elese aleg \ntotdeauna cu ce e mai bun.

– Eu…a[ fi mai atent` \n locul t`u…Din câte \l cunosc pe Allan,e un b`rbat care trebuie tratat cu aten]ie. O s` ai impresia c` ai prinsleul de coad`.

– Hm! Sun` tentant!– Mda. Dac` acesta e tipul de distrac]ie pe care-l cau]i…Fericirea

e maxim`, dac` dureaz`. Dar se pr`bu[e[te la p`mânt imediat ce numai arde, precum artificiile. Chiar cau]i a[a ceva ?

– Ok, domni[oara {tie-Tot. Atunci, ai o idee mai bun`?– S` [tii c` da. Poate c` Rob Wilson n-are farmecul lui Allan, dar

e \nnebunit dup` tine.Gaynor tres`ri, surprins`. Beth realiz` c`, \n ciuda seriozit`]ii [i a

st`pânirii de sine pe care miza, fata nu era deloc un bloc demarmur`.

– Serios? Am crezut c` doar flec`re[te. {i s` [tii c` nu-l maiopre[ti, dac` se porne[te!


– Pentru c` are emo]ii, zâmbi Beth. |ncearc` s` te impresioneze.– Dar m` plictise[te. S` nu m` \n]elegi gre[it, nu c` nu-mi place.

Nici n-are ce s`-mi displac`. Arat` bine, are umor, dar…\i lipse[teceva, [tii tu…

{tia foarte bine. Niciun b`rbat nu reu[ise s`-l \nlocuiasc` pe Allansau fericirea pe care o cunoscuse al`turi de el. Gaynor era mainorocoas`, cel pu]in nu trebuia s` se confrunte cu aceea[iproblem`.

– Poate c` reu[e[ti s`-i ignori acea lips`, dac`-i acorzi o [ans`.Rob are mai mult decât sim]ul umorului. E darnic [i delicat, a[a cumpu]ini mai g`se[ti \n zilele noastre. M` refer la dragoste, la grij`. N-ar r`ni pe nimeni, zic eu. Nu cred c` e foarte bogat, dar cred c` edestul de bun \n munca pe care o face; altfel nu s-ar afla aici.

– Mi se pare c` [i pe tine te-a impresionat.– Da, ca prieten`. Chiar acum, nu caut o rela]ie.– Vreun motiv anume?– Sunt o femeie de carier`, [i sunt foarte ocupat`. Nu stau prea

mult \n acela[i loc. Nu-mi r`mâne prea mult` energie pentru altelucruri. Apropo, ar cam trebui s` trag pe dreapta. Parc` spuneai c`te a[teapt` mama ta.

– Ah, da ! Uitasem. Nu s-ar bucura prea tare dac` i-a[ stricaplanurile.

– Ai grij`, Gaynor, e via]a ta. |n loc s` te la[i pe mâna altora, maibine \ncearc` s` te \ncrezi \n propriile for]e.

– Dac` nici acum nu reu[esc, o s` [tiu m`car c` eu am f`cutalegerea. O oarecare consolare, nu?

– Nu te mai gândi c` o s` dai gre[. Rob crede c` e[ti cel mai bun

84 ANNE MURRAY

lucru care s-a inventat de la foc \ncoace. Trebuie doar s` te relaxezi,s` v` cunoa[te]i, [i s` vezi ce sim]i. Nu e nevoie s` te arunci cu capul\nainte.

– Ai dreptate, zise Gaynor. Asta am s` [i fac.Pe fa]a ei se citea o u[oar` nelini[te la ideea c` avea s`-[i \nfrunte

mama. Ie[i.Beth goli g`leata [i merse la buc`t`rie pentru a aduce alta. Hofi

l`sase o oal` mare la \nc`lzit, pe care o turn` \n g`leat` [i o reumplupentru altcineva. Când s` ias`, aproape se ciocni de Rob.

– Pun pariu c` ai luat totul [i mie nu mi-ai l`sat nimic, o acuz`el.

– Primul venit, primul servit. Zi mersi c` am umplut oala dinnou. Nu dureaz` mult pân` se \nc`lze[te.

– Ce dr`gu] din partea ta. Presupun c` va trebui s`-]i car apa lacort?

– Cât` generozitate. M` bucur c` ]i-am pus o vorb` bun` pelâng` domni]a ta.

– Serios? radie Rob smulgându-i g`leata din mân`. E[ti oscump`. Pentru asta, te duc [i pe tine \n spate dac` vrei.

– Nu e nevoie. Haide, vreau s` m` culc; ziua de azi m-a camobosit.

– Nu e corect, deveni el serios.– Chiar se vede? oft` ea.– Spune-i un al [aselea sim], sau, dac` vrei, cine [tie, cunoa[tere.

|n ma[in`, am sim]it c` rena[te ceva, iar la Namaskard, cu accidentult`u, mi-a devenit mai clar. Un fel de dragoste cu ur`, nu ?

– Cam a[a ceva, murmur` ea.


Nici nu dorea s` se gândeasc` la toate acestea acum. Era preamult.

– Dar cum sunt foarte egoist, parc` \i citi Rob gândurile, m`intereseaz` doar faptul c` mi-ai pus o vorb` bun`.

– Am f`cut imposibilul [i tu-mi ceri acum un miracol? se pref`cuea.

– Haide…Spune-mi. Ce i-ai spus? Sau ce ]i-a spuss ?Beth \i rezum` discu]ia dintre ele, precum [i sugestiile pe care le

f`cuse ea.– Acord`-i pu]in timp, Rob.– Timp? Am doar o s`pt`mân`…– Acum, da. Dar dac` \ntr-adev`r v` potrivi]i, o s` ave]i tot timpul

din lume, nu?Rob l`s` g`leata \n fa]a cortului [i lu` fa]a lui Beth \n mâini.– E[ti atât de bun`, [tiai?– Mda, [tiu c` e doar o vorb` spus` pentru cei ce fac pe

Cupidon.– Mul]umesc. Apreciez gestul t`u, [i o s`rut` pe obraz.– Acum, totul depinde de tine, \l b`tu ea pe um`r. {i \nc` un

lucru.– {tiu…S`-mi ]in gura.– Asta e! Acum, noapte bun`..– Noapte bun`.Zâmbind \nc`, Beth lu` g`leata pentru a intra \n cort. |n acel

moment, auzi sunet de pietricele rostogolindu-se. La câ]iva metridistan]`, silueta lui Allan se ar`ta pe fundalul cerului purpuriu. Bethse crisp` \n sinea ei. Cu siguran]`, v`zuse când Rob o s`rutase. {i, cu

86 ANNE MURRAY

siguran]`, acum era nervos. Allan p`rea un pachet de nervi gata sèxplodeze, iar Beth se trase câ]iva pa[i \anpoi.

Era furios c` nu-l ascultase pentru a sta departe de Rob. |ns` nu-i datora o explica]ie. Voia s`-l lase s` cread` ce dorea.

|l ignor`, calm`.– Stai pe loc, ordon` el. Vreau s` vorbesc cu tine.– Eu nu vreau.– M` bucur; e timpul s` facem o schimbare. Putem s` st`m aici

[i s` discut`m probleme personale, ca s` ne aud` to]i, sau putem s`facem o plimbare. Tu alegi.

Beth \nghi]i \n sec. Situa]ia era [i a[a destul de complicat`, f`rà-i mai implica [i pe ceilal]i.

– S`-mi iau haina.|l urm` de-a lungul unor dealuri, \nfundându-[i capul \n gulerul

hainei [i mâinile \n buzunare. Fiorii pe care-i sim]ea nu erau dincauza aerului r`coros, ci din cauza emo]iilor dinlùntrul ei.

|ntr-un final, el se opri, undeva aproape de vârf. Corturile sevedeau \n lumina amurgului, la câteva sute de metri \n jos; erausingurul semn de via]` \n pustietatea aceea.

– Stai jos, zise el.Beth \l ascult`, c`ci n-avea rost s` se certe. |[i \mpreun`

genunchii la piept. El se a[ez` al`turi, cu mâinile \mpreunate. Nu oatingea, dar fiecare fibr` a ei era atent` la mi[c`rile lui. Pulsul i seaccelerase, ca [i ritmul respira]iei. A[tepta, \ncordat`.

Cum t`cerea se prelungea, Beth \ncepu s` tremure, un semn deavertisment pentru Allan.

– E timpul s` l`murim câteva lucruri, \ncepu el.


– Mi se pare c` totul e destul de clar, r`spunse ea, str`duindu-ses`-[i st`pâneasc` nervozitatea.

– Nu chiar…– Ce rost are? s`ri ea. Cu ce drept vii tu, dintre toate persoanele,

s` m` judeci? Nu te-ai r`zbunat destul?– Adic`? o privi el calm. Chiar crezi c` acesta este scopul meu?– {i? Nu e?Allan nu r`spunse imediat.– A fost o vreme când a[ fi fost \n stare s` te omor.– N-ai niciun drept… p`li ea.– Niciun drept? Ce leg`tur` are asta? Te-am iubit. Ai fost via]a

\ntreag` pentru mine. Am crezut, ca un prost ce sunt, c` [i tu m`iube[ti.

– Te-am iubit, zise ea, r`nit` de vorbele lui.– Sigur c` da! |nseamn` c` nu [tii adev`ratul sens al cuvântului.

De ce mi-ai aruncat \n fa]` ideea despre \ncredere [i onestitate? Tuai fost cea care a plecat f`r` nicio explica]ie. N-am [tiut nici de ce aiplecat [i nici unde erai.

– Aveai scrisoarea de la Shalana, r`bufni ea.Allan p`rea mirat, ca [i cum ea ar fi men]ionat ceva ie[it din

comun.– {i ce leg`tura avea asta cu tine?Acum era rândul ei s`-l priveasc` nedumerit`. Nu-i venea s`

cread` c` vorbe[te serios. Toate dubiile privind comportamentul eide la \nceputul c`l`toriei erau acum alimentate de o furie intens`.

– Mi s-a p`rut destul de clar. Cred c` am fi fost cam mul]i \n trei,nu ? |n plus, n-a[ fi suportat atâtea minciuni.

88 ANNE MURRAY

– Dar nu te-am min]it niciodat`, zise el senin.– A, nu? s`ri ea, retr`ind acele clipe când toat` lumea ei se

pr`bu[ise. Poate ]i-a sc`pat din vedere c` deja aveai o so]ie când te-ai c`s`torit cu mine.

– Nu-i adev`rat.– Adic` Shalana a fost doar \n imagina]ia mea? Am visat-o pe acea

femeie frumoas` ap`rând la u[a ta, spunându-mi c` e so]ia ta.Allan o privi mirat [i meditativ \n acela[i timp. Acum primise [i el

r`spunsul pe care-l a[tepta de atâta vreme.– Deci…Shalana nu este so]ia mea.– Dar ea a spus…Crezi c` sunt proast`?– Nu cred nimic. Am \ncetat s` cred \n ziua \n care ai plecat.Beth vru s` se ridice, dar el o prinse de bra], for]ând-o s` r`mân`

pe loc.– Fugi din nou, Beth. De data asta ai s` ascul]i toat` povestea, fie

c`-]i place sau nu.Ea se zb`tu din nou, dar el o strânse [i mai tare.– Lini[te[te-te; altfel am s` te r`nesc.– M` amenin]i din nou ?– Nu, de data asta e o promisiune. M-ai r`nit mai mult decât crezi

[i-o s` am satisfac]ia de a-]i pl`ti cu aceea[i moned`.Pre] de câteva clipe Beth \l \nfrunt`, dorindu-[i ca el s` pun` \n

practic` promisiunea. |ns` nici privirea lui de ghea]`, nicistrânsoarea nu d`deau semne de \mblânzire, [i ced`.

– Am cunoscut-o pe Shalana la universitate, \ncepu el. Eram \naceea[i grup`. Era o fat` inteligent` [i serioas`. Dup` ce amterminat, ea a vrut s` r`mân` pentru Master [i pentru doctorat, \ns`


familia ei a for]at-o s` se \ntoarc` \n India [i s` se c`s`toreasc`.Pentru c` refuza acest lucru, tat`l ei a amenin]at-o c` nu-i mai trim-ite bani [i c` o declar` imigrant` ilegal. Se pare c` de pe urma uneiasemenea tactici prestigiul ei ar fi avut de suferit.

|[i mai domoli strânsoarea, dar degetele lui calde continuau s-o]in`.

– N-a [tiut ce cale s` aleag`. La \nceput n-a vrut s` ne spun` nicim`car nou`, prietenilor apropia]i. |n cele din urm`, am convins-o.Jack [i Ian aveau deja rela]ii de lung` durat`, Richard era logodit. Eueram singurul r`mas liber.

|n fa]a lui Beth se deschise o pr`pastie f`r` fund.– M-am c`s`torit cu ea ca s` poat` dobândi cet`]enie britanic`.

Totul s-a petrecut f`r` fast, \n lini[te, \ntr-o zi de luni din decembrie.Ploua. N-a fost deloc ca…

Cu durere \n suflet, Beth \[i aminti ziua frumoas` de var` \n careei doi se c`s`toriser`, cu mult` veselie, flori, muzic`, mâncare [i opetrecere pe cinste. Chiar [i oamenii locului se l`saser` antrena]i \nmirajul bucuriei lor, al`turi de to]i membrii expedi]iei. Trìser` o zimagic`.

– Eu [i cu Shalana am continuat s` fim prieteni, nu aman]i. N-amlocuit niciodat` \mpreun`, nici \nainte, nici dup` ceremonie. Shaniavea idei foarte drastice despre c`s`toriile mixte, adùg` el cu unzâmbet ironic \n col]ul gurii. Nu le agrea. Visa la un indian din rasaei, care s`-i respecte inteligen]a. Dar \[i dorea [i liberatatea de a-lalege. {i a avut noroc; acum are trei copii frumo[i. C`s`toria noastrà fost una de convenien]`. La dou` luni dup` ceremonie, eu amintentat divor], a[a cum ne hot`râser`m.

90 ANNE MURRAY

Beth n-ar fi fost \n stare s` se ridice acum; n-ar fi ascultat-opicioarele. |[i plec` privirea, cufundându-se \n propriile gânduri.Avusese doar pe jum`tate dreptate. Vorbele lui r`sunau ca un ecou\n mintea ei: nu te-am min]it niciodat`.

|ncerc` s` vorbeasc`, dar cuvintele nu voiau s` se materializeze.– De ce nu mi-ai spus niciodat`? [opti.– Pentru c` nu mi-ai dat ocazia, se auzi glasul lui grav.– A[a e. Dar m` refeream la faptul c` nu mi-ai spus \nainte s` ne

c`s`torim.– De când am terminat facultatea, am avut o via]` destul de

agitat`. Lucram prin toat` lumea, munca m` absorbea complet.Ceea ce realizasem atunci \n doar dou` ore, nu m-a marcat chiar a[ade tare \ncât s`-mi amintesc [i peste unsprezece ani de zile. {i odat`ce te-am \ntâlnit pe tine…

Ochii lui se \nfl`c`rar`. Beth sim]ea c` le[in`.– Odat` ce te-am \ntâlnit pe tine, nu m` mai puteam gândi la

altceva. Nu ]i-am spus pentru c` uitasem complet.Beth \[i sim]ea gâtlejul dureros de uscat. |[i frec` tâmpla cu

mâna liber`.– De ce venise la tine? {i de ce a deranjat-o ce i-am spus? De ce

mi-a spus c` e so]ia ta ?


Capitolul 6

– Pentru c` \nc` se considera a[a. Ideea a deranjat-o [i pe ea lafel ca pe tine. Dar tu nu te-ai gândit la asta. Pur [i simplu ai crezut\n vorbele unei femei oarecare, [i nici nu i-ai dat, sau nu mi-ai dat[ansa de a-]i explica.

Beth \l privi, [i observ` cum \ncerca din r`sputeri s` secontroleze.

– |n diminea]a respectiv`, v`zuse \ntr-un ziar o not` care le cerealui Allan Bryce [i Shalanei Prakesh-Bryce s` se prezinte de urgen]` lao firm` de avocatur`. Shani a recunoscut sigla firmei undeintentasem divor]ul. Astfel c` a \ncercat s` ia leg`tura cu mineimediat ce so]ul ei plecase la munc`. A dat mai multe telefoaneunor persoane cu acela[i nume ca al meu, f`r` s` m` g`seasc`, [i s-a decis s` mearg` ea singur` la avocat. Aparent, cel care se ocupasede caz f`cuse delapidare de bani. La scurt timp dup` ce noidepusesem actele [i-i pl`tisem un avans, tipul fugise \n Spania.Pentru a-[i acoperi spatele, l`sase \n urma lui o groaz` de hârtii

nerezolvate. Unul dintre colegii lui le descoperise [i pe ale noastre[i ne-a scris la adresele care figurau acolo, dar cum noi nemutaser`m, scrisorile n-au mai ajuns. Shani nu-i spusese so]ului eidespre leg`tura noastr`, iar dac` mariajul \nc` nu era desf`cut,\nsemna c` avea patru copii nelegitimi. Pân` s` m` g`seasc`, sepreg`tise pentru ce era mai rù.

– Dumnezeule…reu[i Beth s` murmure, dup` [ocul trìt. Nu…Nici \n cele mai rele vise nu-[i \nchipuise o asemenea situa]ie.Dac` ar fi invitat-o pe fat` \nùntru, dac` i-ar fi cerut explica]ii,

ultimii doi ani n-ar mai fi fost la fel. Dac` [i-ar fi \nfruntat temeriledin copil`rie, f`r` a se l`sa cople[it` de ele, dac` n-ar fi fugit de fric`s` nu p`]easc` la fel ca mama ei. Oricum, suferise mai mult decât [i-ar fi dorit. F`r` rost. Dac` ar fi avut \ncredere \n el.

|nainte s`-[i fi dat seama, el se ridic` \n picioare. Ea \nc` maianaliza informa]ia primit`.

Allan o privi de sus, inert, cenu[iu, f`r` nicio expresie pe chip.Beth avu brusc o revela]ie. O for]ase s`-l asculte; se sp`lase pe

mâini \n fa]a ei.– E prea târziu…El d`du s` plece. Beth se ridic` din câteva mi[c`ri.– Allan…stai…te rog. Divor]ul…Ce s-a \ntâmplat cu el?– Dup` ce-am citit scrisoarea de la ea, m-am dus s-o caut [i

ne-am dus \mpreun` la biroul de avocatur`. Am rezolvat totul \ntr-ojum`tate de or`.

Beth sim]i c` i se face pielea de gìn`, sim]ind aluzia. Mintea i seumplu cu imagini \n care el se \ntorcea acas`, a[teptând-o,plimbându-se nedumerit prin cas`, \ntrebându-se unde e ea [i de ce


n-a l`sat niciun bilet. Apoi, câteva ore mai târziu, \ngrijorat demoarte, \l vedea \n dormitor, c`utând vreun indiciu, apoideschizând dulapul gol. |nghi]i \n sec. Buzele o ardeau, uscate.

– |nseamn` c`…Nu \n]eleg…Dac`…Abia acum \[i d`dea seama [i nu-i venea s` cread`.– A[a e, zâmbi el sarcastic. |nc` sunt c`s`torit. La fel ca [i tine.{i o l`s` \n urma lui, f`r` cuvinte, iar el se \ntoarse la corturi.A doua zi diminea]`, Beth se trezi devreme dup` o noapte alb`.

L`sând-o pe Gaynor s` doarm`, se strecur` afar` pentru a se sp`la\n pârâul rece. Savurând momentele de lini[te, dup` tumultuoasa zicare tocmai trecuse, \[i lu` [i aparatul pentru a surprinde momentulr`s`ritului.

Nu era o zi obi[nuit`, de[i ceea ce f`cea se \nscria \n activit`]ilede rutin` ale unei expedi]ii. |nc` o dat` , via]a ei cuno[tea o turnur`.Contrar ideilor ei, cum c` fusese victima unor minciuni, a tr`d`rii,era de fapt o femeie c`s`torit`. Era prea mult de suportat dintr-odat`.

|[i ridic` privirea spre \naltul cerului. P`rea c` fâ[iile de norialc`tuiau un avertisment, pe care ea, \ns`, nu-l putea recep]iona. Eramult mai absorbit` de nuan]ele rozalii-ro[ietice ale orizontului.Dealurile din dep`rtare ar`tau parc` pictate \n culori vii. Iar foilecorturilor se plecau sub greutatea picurilor de rou` care str`luceau\n lumina r`s`ritului.

Plimbându-se pe marginea pr`pastiei, \[i arunc` privirea \n jospe coast`, [i \nghe]` dintr-o dat`. Acolo, jos, \l z`ri pe Allan,apropiindu-se.

"So]ul meu", [opti ea pentru sine. Cuvintele p`reau rostite

94 ANNE MURRAY

\ntr-o alt` limb`, dar vibrau \nl`untrul ei.El mergea cu capul plecat, cufundat \n propriile gânduri, p`[ind

agale.Din instinct, ea vru s` se fereasc` din calea lui, pentru a evita

coliziunea, dar ceva o \mpiedic` s` se mi[te. Chiar \n acea clip`, else uit` \n sus. Pentru o secund`, [i el p`ru a ezita.

Pe Beth o cuprinse emo]ia. Dac` ar fi b`tut \n retragere acum, totl-ar fi \nfruntat a doua sau a treia zi. Cel pu]in acum, diminea]a, erausinguri, feri]i de ochii curio[ilor. Astfel c` nu se clinti din loc. Sea[tepta ca el s` treac` pe al`turi f`r` a o b`ga \n seam`. Putea s-osalute doar; sau s-o ignore. Tensiunea cre[tea.

Allan se opri la oarecare distan]`.– Te-ai trezit devreme. N-ai putut s` dormi?Beth r`sufl` u[urat`; nu pl`nuia nicio scen` nepl`cut`.– Nici nu m` a[teptam. Ziua de ieri a fost…Mi s-a p`rut c`

noaptea a trecut foarte repede. Nu-i a[a c` e o diminea]` superb`?schimb` ea subiectul.

– De obicei a[a sunt pe-aici, remarc` el, concentrat. Ai f`cut ni[tepoze bune ?

– Niciodat` nu sunt suficient de bune. Câteodat` mi se pare c` ecea mai pl`cut`, dar [i cea mai solicitant` slujb` din lume.

|l privi, dar tr`s`turile lui nu tr`dau nicio urm` de sarcasm. |[ipuse aparatul la picioare.

Amândoi respirau aerul curat al dimine]ii, cercetând orizontul,recep]ionând mi[c`rile naturii, mi[c`ri care n-aveau nicio leg`tur`cu subiectul discu]iei lor.

– Ai fost departe? zise ea.


– Pân`-n iad [i-napoi, o fix` el rece.– M`…refeream, acum, tres`ri ea, \ncercând s` nu devieze

discu]ia.– Acum? Am f`cut câ]iva kilometri.Beth se mir`. |nseamn` c` era treaz de mai bine de o or`.– N-ai putut dormi? \ntreb` ea retoric.Pentru o clip`, crezu c` Allan n-are s`-i r`spund`. Continua s`

scaneze linia orizontului cu ochii miji]i. Beth urm`ri acel chip pecare-l cuno[tea atât de bine, dar care-i era totu[i atât de strìn. Erac`s`torit` cu el de doi ani, [i trìser` \mpreun` doar dou`s`pt`mâni.

Când el se \ntoarse spre ea, ceva se schimbase \n privirea lui.Mânia lui ren`scuse. Ea se d`du \napoi, \mpiedicându-se de aparat.Bra]ul lui se repezi \nainte, prinzând-o de ran`. Beth suspin`,retr`gându-se.

Degetele lui se \nfipser` \n umerii ei.– De ce te gr`be[ti s` pleci? |n sfâr[it, dup` atâta timp, purt`m [i

noi o conversa]ie civilizat`, [i tu te gr`be[ti s` fugi. De ce, Beth?O trase spre el, dar ea \ncerc` s`-i reziste, \mpingându-se \n

pieptul lui. |i sim]i b`tìle puternice ale inimii. {i ale ei se \nte]ir`.– Allan, te rog, nu.|ncerca s`-[i p`streze calmul vocii, ]inând capul plecat, evitând

a-l privi direct \n fa]`.El \[i strecur` o mân` pe talia ei, [i o trase spre el. Impactul cu

trupul pe care-l adorase odat` veni ca un [oc pentru Beth. Allan \iridic` b`rbia, for]ând-o s`-l priveasc` \n ochi.

– Nu, ce? Noaptea trecut` nu mi s-a p`rut c` te \mpotriveai prea

96 ANNE MURRAY

tare.– Noaptea trecut`? Dar nici…Apoi \[i aminti de scena cu Rob.– E[ti gelos? \l \nfrunt` ea, fericit` c`-i putea r`spunde cu aceea[i

moned`.– Pe un bìat care \ncearc` s` fac` treaba unui b`rbat? râse el.Beth \ncerc` s`-i ignore atitudinea. O c`ldur` izvora dinlùntrul

ei. Era tentat` s` \nceteze a se mai zbate [i s` uite tot ce s-a\ntâmplat. De ce s` nu se ad`posteasc` la pieptul lui, a[a cum f`ceaalt`dat`? De ce s` nu se rezeme de acel trup puternic, dup` doi anide zile trì]i \n singur`tate? De ce s` nu se lini[teasc` \n bra]ele lui?|n ale cui, dac` nu \ntr-ale lui? Oare nu el o transformase, r`bd`tor[i delicat, dintr-o feti]` lipsit` de experien]` \ntr-o femeie \mplinit`?

|i sim]ea tres`ririle [i respira]ia cald` \n obrazul ei. Degetele lui\i dezmierdau gâtul. Beth se cutremur` sub atingerea lui. "Allan,so]ul meu".

– |]i aminte[ti, Beth? [opti el, aplecându-se.Nemaiputând suporta, Beth \nchise ochii. Buzele lui calde \i

mângâiau pielea.– Aminte[te-]i, repet` el.{i pe el \l trecu un fior. Strânsoarea lui deveni mai aprig`,

ap`sând-o. Buzele sale le desc`tu[ar` [i pe-ale ei, inundând-o cuvaluri fierbin]i. Ea se ag`]` de puloverul lui, tremurând. S`rutul luideveni mai profund, anulându-i toate motivele de \mpotrivire.

Dar, dintr-o dat`, ea se trase \napoi.– Nu…Allan o privi pe cea care st`tea neajutorat` \n bra]ele lui, cu


obrajii aprin[i la fel ca buzele moi [i rozalii din cauza s`rutului.Vulnerabilitatea ei era ucig`toare. Ar fi vrut s-o sfâ[ie, s-o…Se luptacu propria-i dorin]`. Pl`nuise s` trezeasc` [i \n ea aceea[i dorin]`, s-o foloseasc` spre propria-i satisfac]ie, s`-[i vindece r`nile. Darplanul care i se p`ruse atât de simplu, d`duse gre[; nu putea r`mâneindiferent. O iubise ca pe nimeni altcineva. Ea \i cucerise inima [i\ntreg trupul. Pentru ca apoi s`-l p`r`seasc` f`r` nicio explica]ie.Sub impactul cu propriile sentimente, amestec de dorin]` [i ur`,Allan o eliber`, \nfundându-[i mâinile \n buzunare.

Ame]it` \nc` de senza]iile pe care el le dezgropase, Beth serepezi spre el.

|ns` Allan \[i [terse buzele cu podul palmei, cu o mi[care lent`,deliberat`.

– Naiba s` te ia! rosti el [i se r`suci pe c`lcâie, \ntreptându-sespre cortul pe care-l \mp`r]ea cu Rob.

Beth \i \ntoarse spatele. |i era grea]`. Ochii i se \mp`ienjenir` delacrimi pline de ciud`, de ru[ine, [i de \nc` ceva nedefinit.

– Nesim]itul, nesim]itul.|n lini[tea dimine]ii, o auzi pe Gaynor c`scând [i \ntinzându-se.

Eugene tu[ea. Cu to]ii \ncepeau s` se trezeasc`. Beth cobor\ la râu[i-[i sp`l` fa]a \n apa rece.

La ora nou`, se aflau din nou pe [osea. Micul dejun trecu larepezeal`, mult mai pe fug` decât \n ziua precedent`. Fiecare eraner`bd`tor s` afle ce le rezerva c`l`toria, astfel c` preg`tirile deplecare nu \ntârziar`.

|n timp ce Gaynor o ajuta pe Hofi s` strâng` buc`t`ria, Beth\mpacheta bagajele fetei, dar [i pe ale ei, \n acela[i timp. Când Rob

98 ANNE MURRAY

se oferi s-o ajute, c`ci el terminase, \l refuz`.– Cred c` Allan are o sarcin` pentru tine, zâmbi ea, ca s`

atenueze din refuzul brusc.Nu dorea s`-i ofere acestuia din urm` motive de repro[. {i \n

orice caz, n-avea de gând s`-l implice pe Rob \ntr-o situa]ie cu careel nu avea nimic a face.

– A[a e, zise el \ncepând s` demonteze cortul. – Te-a trimis s` m` aju]i?– De ce te miri? Gaynor o ajut` pe Hofi, deci nu e cu tine. Oricât

de mult o ador, nu sunt atât de orb \ncât s` nu observ c` e atât dedezordonat` \ncât \]i d` de dou` ori mai mult de lucru. {i nici n-areexperien]` cu camparea, deci cel mult te poate \ncurca. I-am spuslui Allan, iar el mi-a sugerat s` te ajut.

– M` descurc, \n caz c` aveai alt` treab`. Chiar nu m` sup`r.Spunea adev`rul. Ar fi preferat s` lucreze singur`, mai ales \n

acea diminea]`. Scena de mai devreme o marcase profund.Nu doar s`rutul lui Allan, de[i era ultimul lucru la care se

a[tepta. Mai degrab` felul \n care ea \ns`[i reac]ionase, dup` doi anide abstinen]`, doi ani \n care \ncercase s`-[i reconstruiasc` via]adistrus`; reac]ionase ca [i cum nimic nu mai conta \n afar` depersoana lui, [i nu-[i putea ierta acest lucru.

– Indiferent c`-]i place sau nu, domnul m-a trimis aici [i n-am degând s` ripostez. Nu e \n toane prea bune \n diminea]a asta. L-arepezit chiar [i pe Gunnar.

– Pentru?– Cine [tie? Cred c` Gunnar s-a interesat cum ]i-e bra]ul. Chiar,

cum e?


Beth \[i aminti c` Allan o prinse exact de ran`. Din cauzapuloverului gros, nu se vedea nimic, dar el se ar`tase destul de\ngrijorat imediat dup` ce f`cuse acea mi[care gre[it`. Dar nici nu-[iceruse scuze. Poate gândea c` [i-o merit`. La urma urmei, era doarvina ei.

– E bine. Mai doare pu]in, dar era de a[teptat.|mpreun`, strânser` cortul [i-l \mpachetar`.– {tiai c` mama lui Gaynor \ncearc` s` m` \ndep`rteze pe mine

[i s` i-l bage pe Allan pe gât fetei?– Poftim?Oare Gaynor nu-i spusese mamei ei despre inten]iile lui Rob?

Sau Lucille ignora dorin]ele fetei, considerând c` doar ea aredreptate ?

– S` [tii ca \n spatele dr`g`l`[eniei pe care o afi[eaz`, st` ascuns`o adev`rat` scorpie.

– Nu te \ngrijora, \l lini[ti Beth. Cred c` Lucille trece printr-un[oc. Nu degeaba Gaynor e fiica ei. Poate ea s` viseze \n continuare,dar cred c` Gaynor are alte planuri, dac` cineva, care nu e preadeparte, ar avea mai mult` \ncredere \n el.

– }i-a vorbit de mine? se lumin` Rob la fa]`.– Cred c` a vorbit pu]in [i despre tine…– {i am vreo [ans`? zise el, luând cortul \ntr-o mân`, [i valiza ei

\ntr-alta. S` [tii c` dac` nu eram promis alteia, te luam pe tine, Beth.– Nu m` amenin]a, zâmbi ea.|mpreun` se deplasar` spre ma[in`. |n câteva minute, totul era

\nc`rcat. Apoi, când Allan cobor\ de pe ma[in`, Rob \ndr`zni s`-l\ntrebe dac` se sup`r` ca el [i cu Beth s` fac` schimb de locuri.

100 ANNE MURRAY

|nc` de la incidentul din acea diminea]`, Beth \l evitase pe Allan.Dorin]a lui Rob \i strica toate planurile; la fel [i pe ale lui Allan, carereac]ion` imediat. O sfredeli pe Beth cu privirea. Ea se a[tepta la unrefuz [i se preg`tea s` ias` cu fruntea ridicat` din acea scen`.

– Ai ceva \mpotriv`? o \ntreb` el.Surprins` de \ntrebare, ea nu-[i g`si pe moment r`spunsul. Dar

cum ar fi putut s` refuze, [tiind ce serviciu \i f`cea lui Rob? Lucille,\n schimb, nu se ar`t` prea mul]umit`.

– Nu, zise Beth, f`cându-i cu ochiul lui Rob, care deschise u[apentru Gaynor.

– Bun, atunci, haide]i s` pornim.Cel pu]in, \[i zicea Beth, nu va mai trebui s`-i evite privirea \n

oglinda retrovizoare.P`r`sir` zona deluroas` [i trecur` \ntr-una nisipoas`, cu dune

acoperite de pietri[ \nchis la culoare. Beth se uita pe geam,\ncercând s` se concentreze la peisaj pentru a-l evita pe cel de lâng`ea.

Allan \[i d`duse jos geaca, suflecându-[i mânecile pân` la cot,dezvelindu-[i bra]ele puternice, bronzate.

Trecur` pe o potec` pietruit`. Ma[ina se zgâl]âia din ce \n ce maitare la contactul cu pietrele dure. La un moment dat, Allan \ncerc`s` mearg` pe al`turi, pentru a mai atenua din disconfort, dar ma[ina\ncepu s` nu-l mai asculte. Dup` aproape dou` ore, to]i pasagerii seplângeau de dureri de spate. Apoi, trecur` \ntr-o zon` vulcanic`.Allan \l urma pe Gunnar printre platourile stâncoase. Acesta dinurm` anun]` c` Eugene dorea ni[te poze cu zona. Allan opri. Pân`s` ias` din ma[in`, el \i aduse haina.


– O s` ai nevoie de ea.Avea dreptate. Sufla un vânticel t`ios, care p`trundea prin orice

material.– Mul]umesc.|nc` un gest suspect din partea lui. Beth se \ntreba care avea s`

fie urm`toarea mi[care. Avea s` mai fac` \nc` o dat` pe omul amabil,\nainte de a ataca din nou ?

– De ce e atât de frig? se plânse Gaynor.– Din cauza ghe]arului, explic` Rob.– Dar mai avem câteva zile pân` s` ajungem acolo.– Pe Vatnajokull e mai mult` ghea]a decât \n \ntreaga Europ`,

r`spunse Allan.Beth sim]i o u[oar` \ngrijorare \n vocea lui. |ns` \ncerc` s`-[i

vad` de treab`. Alese câteva peisaje pe care le considera maispeciale. Se \ntinse pe burt` pentru a surprinde aburii lavei ceemanau printre cr`p`turile stâncilor. Eugene se repezi spre ea, chiarcând voia s` se ridice.

– E[ti sigur` c` ai f`cut totul? Nu te gr`bi. Hai s` mai facemcâteva.

Beth observ` \ncruntarea lui Allan. Era clar c` \ntârziau destul demult. Nu dorea s` dea na[tere la discu]ii, mai ales c` f`cuse toatepozele necesare.

– Cred c` ajung, Eugene. {i sunt bune. O s` mai d`m [i de alteforma]iuni vulcanice.

Imperceptibil pentru ceilal]i, Allan o felicit` printr-un gest subtil.– Dac` nu ne limit`m, s-ar putea s` r`mân f`r` film \nainte de a

ajunge la ghe]ar. Nu-mi scap` nimic, \]i promit. Cred c` Allan vrea s`

102 ANNE MURRAY

plec`m. Vremea nu prea ]ine cu noi, iar locul acesta nu e foarteprimitor.

– Ai dreptate, accept` el.Rob [i Gaynor, veseli [i \mbujora]i, se gr`bir` [i ei spre locurile

lor, urma]i de Allan. Pornir` din nou. Un timp, \[i urmar` drumul de-a lungul câmpului vulcanic.

Acela[i disconfort din cauza potecii impracticabile. Ma[ina ocoleaficare stânc` sau bloc de lav` uscat`, fiind nevoie de foarte multemanevre. Beth se ]inea strâns de scaun pentru a nu fi aruncat` \ntr-o parte sau alta. |[i d`duse drumul la centur` pentru c` nu maisuporta strânsoarea. Capul \ncepuse s`-i vâjâie \ngrozitor din cauzahurducìelilor.

– Te sim]i bine? se interes` Gaynor.Beth arunc` o privire spre profilul grav al [oferului. Se sim]ea

mai rù ca niciodat`, dar nu \ndr`zni s` spun`. Incidentul din tab`rò marcase. Probabil c` reac]ia fusese una tipic`, având \n vedere c`-l revedea pe Allan dup` atâta vreme [i descoperea c` \nc` mai ec`s`torit` cu el.

– Dar tu? Brusc, el schimb` viteza, balansându-i pe to]i \ntr-o curb`, pe

lâng` o stânc`. Gaynor se strâmb`.– Ce e? \ntreb` el, uitându-se \n oglind`.– Nu m` simt prea bine.– |nc` pu]in. Ie[im imediat \n zona de[ertic`. D`-te cu pu]in` ap`

de colonie de la bunica, \i suger` el.– Cum de nu m-am gândit la asta? s`ri Rob, ]inând-o pe dup`

umeri pe Gaynor, ajutând-o s` caute \n geant`.


Mirosul de parfum se r`spândi \n aer Beth sim]i c` i se contract`stomacul. |l prinse pe Allan de bra].

– Opre[te! Acum!El ap`s` brusc pe frân`. |nainte chiar ca ma[ina s` se opreasc`,

Beth se ascunse dup` ni[te stânci din apropiere. Starea ei era maijalnic` decât s-ar fi a[teptat. |l rev`zu pe Allan [tergându-[i guradup` ce o s`rutase. {tia c` o va mustra.

– Beth? o auzi pe Gaynor.– Sunt bine. Vin imediat.Inspir` adânc de câteva ori. Nu putea r`mâne acolo. Cu

siguran]`, el era deja furios pentru \ntârziere, [i o va face s`pl`teasc`

Cineva \i puse o cârp` umed` pe ceaf` [i o can` cu ap` rece \nmân`.

– Mul]umesc, Gay… dar d`du cu ochii de chipul \mpietrit al luiAllan.

Sim]i c` o iau din nou fiorii; fiecare fibr` a corpului ei se \ncord`\n a[teptarea furtunii ce avea s` se abat` asupra ei.

Allan se ghemui [i-i duse cana la buze. N-o sc`p` din ochi câttimp lu` câteva \nghi]ituri. Apa o mai calm`, [i-i cl`ti gâtlejul uscat.Apoi, el \i puse \n palme cârpa umed`.

– {tege-te pe fa]`.Beth \l ascult`. Sim]ea c`-[i recap`t` puterile, pu]in câte pu]in.– Sunt mai bine acum, zise ea \ntr-un final. Haide, putem pleca

oricând vrei. Niciodat`…Nu [tiu de ce…Nu mi-a mai fost r`u pema[in` pân` acum. M` simt ridicol.

– Nu e nevoie, o lini[ti el. La fel sunt [i Hofi cu Gaynor. Oricum,

104 ANNE MURRAY

la tine nu cred c` e vorba de r`u de ma[in`.Ea ridic` privirea, \ntreb`toare.– Ai trecut prin câteva [ocuri \n ultimele zile.Rostea cuvintele f`r` grab`, inexpresiv, dar ochii lui sormoneau

parc` \n sufletului ei. Oare de ce ? se gândea Beth.– Dac` e[ti sigur` c` te sim]i mai bine, se ridic` el \n picioare,

du-te pân` la Hofi. A \ntrebat de tine.– Da, sigur c` da.Allan deja p`[ea spre ma[in`, iar Beth r`mase [i-l urm`ri. De ce

venise tocmai el? De ce nu trimisese pe unul dintre ceilal]i pasageri?Se \ntoarse [i ea. Rob umbla \n sus [i-n jos dup` Gaynor, [i ea

foarte palid`. Lucille era v`dit nemul]umit` de situa]ie.– Hofi? o \ntreb` Beth pe femeie.Aceasta \i ar`ta un loc \ntre stânci, unde Beth o g`si pe prietena

ei chircit`.– E \n regul`. Eu sunt, anun]` ea.– Ah, Beth, nu credeam c` vom ajunge astfel.– Acum vreau s`-mi spui adev`rul, o opri Beth. Ce s-a \ntâmplat?

Nu e[ti \n apele tale de când am ap`rut eu. Nu te mai po]i preface.Gunnar \ncepe s` se \ngrijoreze; [i eu la fel.

– Nu s-a \ntâmplat nimic, r`spunse ea surâzând. Cred c` sunt\ns`rcinat`.

– Hofi, m` bucur a[a de mult pentru tine, s`ri Beth fericit`,strângând-o de mân`.

Apoi, amintirile n`v`lir` din nou. Odat`, se gândise [i ea la copii.Nu [i-i dorise pe loc. Nu dorea s`-l \mpart` pe Allan cu nimeni, nicichiar cu rodul iubirii lor. Din cauza temerilor ei, a planurilor de


carier`, a amân`rilor, trecuse prin doi ani tumultuo[i, desingur`tate, ani \n care munca nu reu[ise s` umple golul din sufletulei.

Probabil c` toate aceste gânduri i se citeau pe fa]`, c`ci Hofi oconsol` imediat.

– Beth… \ns` mâna celeilalte o opri.– Haide, \ncerc` ea s` par` vesel`, mai bine ne \ntoarcem. Rob

face ni[te ceai. Sunt sigur` c` te vei sim]i mai bine.– Voi, englezii, crede]i c` toate r`spunsurile se afl` \ntr-o can` cu

ceai, o ironiz` femeia.– Poate nu chiar toate, dar câteodat` s` [tii c`-]i d` idei.– Beth, te rog s` nu-i spui lui Gunnar despre copil.– Bine\n]eles c` nu, accept` Beth, cu toate c` era surprins`. Tu

trebuie s`-i spui.– |nc` nu. Cel pu]in, pân` nu ajungem \napoi.– Nu po]i a[tepta chiar atât de mult, se \ncrunt` Beth. Dac` ]i se

face din nou r`u? Gunnar deja \[i face griji. Dac` nu-i spui, \l aduci\n pragul nebuniei.

– Te rog…Nu-i spune. O s`-i spun eu la momentul potrivit,atunci când am s` fiu sigur`…

Se opri tremurând, iar Beth \n]elese imediat.– }i-e team` de o alt` dezam`gire?– Alt`dat` nu era a[a, plec` ea ochii; n-am avut niciodat`.. [i-[i

frec` pântecul.– Bine, dar te rog s`-i spui. Nu te feri de el. Te iube[te [i o s`-[i

doresc` s` \mpart` cu tine totul – fie c` sunt clipe fericite sau triste.– Dar nu m` tr`dezi, nu? insist` Hofi.

106 ANNE MURRAY

– Nu.Allan verifica pneurile ma[inii, \n timp ce ceilal]i erau aduna]i \n

jurul micii buc`t`rii. Gaynor, complet ref`cut`, \mp`r]ea mâncare [iceai. Observându-le, f`cu o glum` pe seama r`ului de ma[in` – erapentru prima oar` când se confrunta cu a[a ceva.

Gunnar \[i \mbr`]i[` dr`g`stos so]ia [i o s`rut` de câteva ori,fericit c` o vede s`n`toas`. Imaginea lor era pentru Beth \nc` odovad` a pierderii suferite; \l c`ut` din priviri pe Allan. F`r` ca ea s`-[i dea seama, el se al`turase grupului. Lucille se apropiase de elpe furi[, iar acum \l ]inea de vorb`.

Allan o asculta aplecat, \ns` nu o privea pe b`trân`, ci pe Beth.Ochii lui sc`p`rau; se putea citi \n ei un amestec de ur` [i de dorin]`ne\mplinit`, care o sec`tuia pe Beth de orice putere.

|nv`luit` de privirea lui, Beth tres`ri speriat` când Gaynor ostrig` la un moment dat.

– Vrei ceva? Allan a spuss c` e mai bine s` mânc`m acum, ca s`nu ne mai oprim mai \ncolo. Am f`cut ni[te sandvi[uri.

Rob \ncerc` s-o prind` pe fat` de talie, dar aceasta \l respinsechicotind, de[i se vedea clar c` nu reac]ionase serios.

– Cred c` pute]i lua o pauz`, zise Beth. M` ocup de prânzulmeu.

– Ce amabil` e[ti, râse Gaynor.– Iar eu sunt de acord cu ea, \nt`ri Rob, primind-o pe fat` \n

bra]ele lui.Eugene observ` c` cei doi tineri se \ndep`rteaz` [i ceru

explica]ii.– Mergem s` vedem [an]urile de lav`, r`spunse Rob. Veni]i ?


– Nu, le-am v`zut deja.Se \ntoarse la grup, \nfruntând c`ut`turile iritate ale so]iei sale,

care nu-l mai sl`bea cu observa]ile ei.Beth \[i turn` ni[te ceai ; se sprijini de mas`, ]inând cana \n

ambele mâini. Nu voia s` m`nânce, de[i [tia c` ar trebui s` ia ceva\n gur`. Allan intr` [i el \n buc`t`rie, \ntunecând spa]iul cu staturalui. Acum, locul i se p`rea lui Beth claustrofobic, a[a c` se retrase\ntr-un col].

Ignorând-o, Allan \[i turn` cafea [i se servi cu un sandvi[. Beth\ncepea s` fiarb` de furie. De ce nu spunea nimic? Chiar avea degând s-o ignore? Ca [i cum ea nu s-ar fi aflat acolo?

Auzind-o parc`, se \ntoarse spre ea, sprijinit de mas`.– Spune-mi ce s-a \ntâmplat cu Hofi.Preocuparea lui venea ca un balsam peste grijile lui Beth, de[i

nu-i \n]elegea atitudinea. Probabil c` citise pe figura prietenei eiproblemele cu care se confrunta.

– |mi sunt prieteni apropia]i, [i vreau s` [tiu adev`rul.Beth fr`mânta cana \n palme, ne[tiind ce s` r`spund`. |[i d`duse

cuvântul de onoare \n fa]a lui Hofi.– Hofi e prietena mea cea mai bun`…– {i te-a rugat s` nu spui nim`nui, ghici el.Beth \ncuviin]`, u[urat`.– Uite ce e, fiind conduc`tor de grup, am responsabilitatea

tuturor.– {tiu, \l privi ea \n ochi. Nu s-a \ntâmplat nimic. Adic`, nu e

bolnav` sau…E doar…– E \ns`rcinat`? se lumin` Allan.

108 ANNE MURRAY

– {i \ngrozit` c` dac`-i spune lui Gunnar \nainte ca vestea s` fieconfirmat` de doctor, o s`-l piard`. {tiu c` sun` ridicol, dar e foartevulnerabil` din punct de vedere emo]ional. I-am promis c` n-o s`-idezv`lui nimic lui Gunnar.

Faptul c`-i vorbea lui Allan despre problema lui Hofi o f`cea s`uite toate animozit`]ile dintre ei, precum [i teama pe care i-oinspira.

– |[i doresc un copil de atâta vreme. |n ultimii ani au avut maimulte alarme false. Tocmai de aceea se teme [i mai mult, acum c`\ntr-adev`r poate reu[i. E singura ei metod` de a nu trece printr-oalt` dezam`gire.

– {i vrea s` continue sarcina normal?– Da. Dar nu v`d cum o s` reu[easc`.– Nici n-are cum, zise el ferm. Nici nu discut`m. O s` aranjez s`

fie spitalizat` când ajungem la Herdubreidarlindar. Gaynor poateprelua sarcinile ei de la buc`t`rie; \i d`m astfel [ansa de a se faceutil`, s`-[i pun` \n valoare calit`]ile.

Beth \i \ntoarse spatele, \ncercând s`-[i ascund` impulsul degelozie ce o \ncerca [i care i se p`rea ridicol. Gaynor era frumoas`,amuzant`, iar acum c` Rob o adora, Allan admitea [i el c` o g`se[teatractiv`, ceea ce-i f`cea via]a un chin.

– Bine\n]eles; nu trebuie s` prejudiciem expedi]ia.Allan trânti cana [i sandvi[ul pe mas` [i o prinse pe Beth de

umeri, for]ând-o s`-l \nfrunte.– La naiba cu expedi]ia. Hofi deja a riscat prea mult. E [i copilul

lui Gunnar. Are dreptul s` [tie ce se \ntâmpl`, pentru numele luiDumnezeu. Crezi c` mie… ? Dac` am fi avut…


O eliber`, oprindu-se \n u[`, cu capul plecat.– Spune-i lui Hofi c` eu te-am silit s`-]i \ncalci promisiunea. D`

vina pe mine, [i disp`ru.Beth \[i frec` locul unde \nc` mai sim]ea strânsoarea lui."Dac` am fi avut…"Ca \ntr-o revela]ie, abia acum \[i d`dea seama cât de mult

suferise [i el. N-o mai \ncercau sentimente de furie sau de mândrie,ci o nesfâr[it` senza]ie de vid interior, irecuperabil. Clipi de câtevaori pentru a alunga lacrimile.

– Allan, [opti ea, oare ai s` po]i vreodat` s` m` ier]i?Când ie[i, \i g`si pe cei trei prieteni discutând. Allan p`rea foarte

serios, Hofi indecis`, iar Gunnar confuz. La un moment dat, Hofi[opti ceva la urechea lui Gunnar. Figura acestuia se schimb`, de laincertitudine la exaltare. Strig` de fericire, [i o cuprinse pe Hofi \nbra]e, rotind-o \n aer ca pe-un fulg, s`rutând-o continuu.

– Un copil, strig` el!To]i ceilal]i alergar` s` afle ce s-a \ntâmplat.– O s` am un copil!

110 ANNE MURRAY

Capitolul 7

Trecuse de ora amiezii când se puser` din nou \n mi[care,intrând \n ]inutul nisipos. Deasupra lor se a[ternuse o perdea greade nori; din ce \n ce mai mul]i se adunau pe cer, amenin]`tori,antrena]i de vântul puternic. Ma[inile mergeu contra rafalelor reci,t`ind aerul cu furie.

– E cam s`lbatic pe-aici, observ` Gaynor.Niciun semn de via]`; nu se vedeau nici p`s`ri, nici plante, nici

m`car vreun firicel de iarb`.Beth se juca nervoas` cu aparatul din poal`, \ncercând s` se

auto\ncurajeze. Combina]ia dintre cerul plumburiu [i ]inutul acelauscat i se p`rea complet neprimitoare [i dezolant`. Chiar [i luminap`lise.

Din când \n când, ochii \i alunecau spre profilul \ncordat al luiAllan. Trebuia s` vorbeasc`. De data asta, ea va fi cea care vadeschide discu]ia [i-i va da explica]ii. |ndat` ce va afla despre tat`l ei,va \n]elege de ce a…fugit. Cât de la[` fusese! Vorbea despre

dragoste, ca [i cum doar ea ar fi fost implicat`. Se \ntoarse repede lapriveli[tea de afar` [i-l prinse instinctiv pe Allan de bra].

– Ce e aia? se alarm` ea, ar`tând un vârtej \ntunecat care se l`sadin \naltul cerului.

Alan se uit` [i el pe geam, \njur`, [i ap`s` pe frân`. Apoi, \i rug`pe pasageri s`-[i pun` centurile de siguran]`.

– O furtun` de nisip.|l anun]` pe Gunnar prin sta]ie. Acesta din urm` nu oprise, ci

continua s` traverseze de[ertul. Beth s`ri afar` din ma[in`.Vântul \i r`v`[i p`rul ; ea \[i mic[or` ochii ataca]i de mii de

particule de nisip. O pi[cau de pielea fe]ei [i a mâinilor. Reu[i s`prind` câteva instantanee, cu toate c` perdeaua de nisip amenin]aasupra lor din ce \n ce mai jos. Pe jum`tate \ntoars`, prinse LandRoverul lui Gunnar la câ]iva metri mai \ncolo, chiar \n momentul \ncare un fulger str`pungea orizontul, luminând totul \n jurul lor.

– Beth! |ntoarce-te! ordon` Allan. – Vin, [i mai f`cu \nc` o poz`, dup` care intr` repede \napoi.Ziua se f`cu noapte; totul vâjâia; particulele de nisip se izbeau

\ncontinuu de metalul caroseriei [i de sticla geamurilor.Gaynor scâncea, panicat`, iar Rob o lini[tea. Beth [i-i \nchipuia

strân[i unul \n bra]ele celuilalt, iar invidia o m`cina adânc.}inând aparatul \ntr-o mân`, Beth se prinse cu cealalt` de scaun.

Vântul \ncepea s` zgâl]âie ma[ina, ca [i cum ar fi \ncercat s-o ridicede la sol.

Era con[tient` de ceea ce se \ntâmpla, dar pe m`sur` ce [uieratulse \nte]ea [i aerul devenea irespirabil din cauza nisipului, sim]ea c`cedeaz` nervos. |ntunericul punea st`pânire pe \ntreaga zon`.

112 ANNE MURRAY

Sim]i cum Allan se foie[te. |nchidea ventila]ia.– Verific` geamul; s` fie bine \nchis.Gura [i nasul \i erau pline de nisip. |i era greu s` respire. |ncerc`

s` \nghit`, dar nu reu[i din cauza usc`ciunii. Nu vedea chipul celuide al`turi. Vântul, incredibil de puternic, \ncepea s`-i \nghit`.

– Beth, \i aminti el, fereastra.Beth l`s` aparatul din mân` [i se prinse de mânerul u[ii. Ma[ina

scrâ[ni din toate \ncheieturile, lovit` din toate p`r]ile de vijelie. Bethlu` o gur` de aer [i tu[i.

Allan se lungi pân` la u[a ei, tr`gând de ea. {uieratul se maidomoli pu]in. Apoi, el vru s` se retrag` pe scaunul lui. Cu o mi[careinvoluntar`, Beth se ag`]` de el, aproape incon[tient`; sim]eanevoia unei fiin]e umane lâng` ea.

Pentru o clip`, el nu reac]ion`, apoi degetele lui \ncepur` a-imasa \ncheieturile, lini[titor.

Teama \ncepea s-o p`r`seasc`. Allan \[i strecur` un bra] pesp`tarul scaunului [i se apropie de ea. Beth oft`.

Gura lui \i atingea urechea.– Ar trebui s` prime[ti un premiu dac`-]i ies pozele, rosti el

destul de tare ca s` acopere zgomotul de-afar`.– Dac`… ai spus bine.Glasul ei era \necat, \ngrozit de ceea ce s-ar fi putut \ntâmpla

dac` s-ar fi r`sturnat cu tot cu ma[in`.– Cred c` aparatul e plin de nisip. Dar a meritat. Nici n-am avut

timp s` gândesc. Era pus pe declan[are automat`, râse ea.|i sim]ea atingerea cald` [i puternic`. |i conferea siguran]`.

|ntreg trupul lui emana c`ldur`. Din spate se auzeau fâ[âieli [i


murmure. |ncerc` s` le ignore semnifica]ia, \ns` \[i aducea amintede primul ei s`rut cu Allan, iar trecutul o bântuia din nou cu dorin]ece nu mai puteau fi \mplinite. Revela]ia propriilor sentimente c`zuasupra ei precum fulgerul ce str`pungea \ntunericul cerului. |nc` \liubea.

Buzele lui moi \i mângâiau obrazul ; mi[carea lor era unaprovocatoare, ca [i cum ar fi ac]ionat \mpotriva voin]ei lui.

Inima lui Beth \ncepu s-o ia la goan`, iar accelera]ia ei \nlocuiorice alt zgomot \nconjur`tor. Se trase mai aproape de el. |l sim]ealipit de ea; \[i l`s` capul \n bra]ele lui, iar Allan \[i lipi obrazul de alei. Tr`ia o clip` de pace interioar` cu tot tumultul de-afar`.

Gura lui o surprinse pe a ei, o atingere incredibil de delicat`.Apoi, Allan \i lu` fa]a \ntre palme, dezmierdându-i pielea gâtului.

Beth \ncepu s` tremure. Uitase for]a miraculoas` a atingerilorsale. Ceea ce sim]ea acum era o senza]ie nou`, de[i atât de familiar`.

Gura ei se deschise precum o floare, d`ruindu-se buzelor lui. |[ir`sfir` degetele prin p`rul lui, recunoscându-i particularit`]ile. Allan\i \ndep`rt` geaca pentru a-[i plimba degetele pe formele trupuluiei. Incapabil` s` se mai sustrag` senza]iilor reprimate atât de multtimp, Beth se arcui \n bra]ele lui. O mân` o trase [i mai aproape deel, prinzând-o de talie.

Dintr-o dat`, aparatul de fotografiat devenise o barier`. Cei doise oprir` \ncercând s`-l \ndep`rteze, respirând rapid. Chiar cândAllan prinse cureaua aparatului, ridicându-l, \ntunericul \ncepea s`se destrame.

Pentru o clip`, niciunul nu f`cu vreo mi[care. |n v`lul nop]ii,ochii lui aveau o lucire s`lbatic`, \nfometat`, care o s`get` pe Beth

114 ANNE MURRAY

precum un pumnal. Apoi, reluându-[i pozi]ia ini]ial`, Allan d`dudrumul curelei.

Amândoi plecar` ochii. Obrajii ei ardeau; \ncepu s` se scuture denisipul din p`r [i de pe haine. Apoi trecu la lentile. Era perfectcon[tient` de b`rbatul de al`turi [i de flac`ra ce ren`scuse.

La fel de repede precum se iscase, furtuna se calm`. Prin valurilede nisip l`sate pe geamuri \ncepea s` se \ntrevad` lumina zilei.

Rob [i Gaynor sl`bir` \mbr`]i[area \n care erau \ncle[ta]i, fo[ninddin nou, [i chicotind.

– Hei, râse fata, asta chiar a fost bun`!– Fiecare cu ce poate, o ironiz` Rob.– M` refeream la furtun`, \l \nghionti ea.– Normal, la ce altceva? Am aranjat o furtun` de nisip special

pentru tine. Furtunile de nisip sunt specialitatea noastr`. Nu-i a[a,Beth?

– Nu m` include [i pe mine \n asta, râse ea peste um`r. Eu nuiau parte la deciziile majore. |mi aduc [i eu contribu]ia ca simpluparticipant.

Allan se asigur` c` totul e \n regul` \n ma[ina cealalt`. Apoi, cu ocârp` moale, \ndep`rt` nisipul de pe parbriz [i-[i v`zur` de drum.

Beth privea afar`, pierdut`. Nu era de fapt atent`. Poate c` ea \liubea pe Allan, dar el? Chiar dac` erau din când \n când arunca]iunul \n bra]ele celuilalt, atitudinea lui fa]` de ea nu se schimbasedeloc.

Dar nici nu era de mirare! Ea \i \n[elase \ncrederea o dat`.Umbrele trecutului se dovediser` mai puternice decât dragostea cei-o purta. N-ar fi putut s`-l \nvinuiasc` pentru c` \ncerca s` se ]in` la


distan]`. Deci, trebuia s` g`seasc` o metod` de a-i recâ[tiga \ncred-erea [i de a-i dovedi c` merit` dragostea lui.

Dar avea oare curajul s` fac` o asemenea mi[care? Abia ieri, el \[i[tersese buzele de urma s`rutului ei, ca [i cum acesta l-ar ficontaminat cu ceva. {i o blestemase pe fa]`. Iar acum, cu câtevamomente \n urm`, \i ar`tase o cu totul alt` latur` a sa. |n cele câtevaclipe trec`toare, toat` suferin]a [i durerea trecutului disp`ruser` \nnevoia pe care o sim]eau unul pentru cel`lalt.

|ns` când nu mai erau \mpreun`, el se distan]a, [i-i p`rea luiBeth c` se retrage undeva unde ea nu-l putea ajunge.

Se temea. Se afla pe marginea pr`pastiei [i nimic n-o putea opris` fac` urm`torul pas. {i nici ea nu era con[tient` de ceea ce vrea s`fac`.

Land Roverul frân` brusc, trezind-o la realitate. Allan coborâse \nfug`. L`sase portiera deschis`, iar vântul \ncepea s` aduc` din nounisip \n`untru. |naintea lor se deschideau malurile unui râu\nvolburat.

Luând aparatul, Beth s`ri [i ea din ma[in`. Rob [i Gaynor ourmar`.

Gunnar deschisese trapa. Eugene se interesa dac` este totul \nordine. Hofi \i d`du so]ului ei o folie de plastic [i banda adeziv`.

– Trebuie s` izol`m motorul, explic` Hofi, ca s` trecem râul. S`sper`m c` nu se stric` nimic.

Allan scoase din portbagaj o pereche de cizme de cauciuc [i ofrânghie, \ntorcându-se la ma[ina lui Gunnar. Apa \i ajungea pân` lapulpe. Cei doi b`rba]i \ncepur` s` lege frânghia de bara de metal aprimei ma[ini.

116 ANNE MURRAY

– De ce fac asta? se interes` Gaynor.– O s` trag` Land Roverul prin ap`, r`spunse Rob.– Serios?– Da; o s`-l vezi imediat cum prinde funia cu din]ii [i trage.Hofi [i Beth schimbar` priviri amuzate, \n timp ce Gaynor a[tepta

cu sufletul la gur` ca Allan s` fac` urm`toarea mi[care. Rob nu semai putu ab]ine [i izbucni \n râs, iar fata, realizând c` o tachineaz`,\ncepu s`-i trag` palme u[oare.

– M` tot duci de nas, iar eu pic de fraier`!El o \mbr`]i[`, [i-i s`rut` nasul.– Trebuie s` g`sesc o cale s`-]i curm apuc`turile violente.– A, da? Tu [i \ngrijitorii de vaci din Dallas.Gaynor p`rea mai fericit` ca niciodat`, iar p`rul l`sat \n b`taia

vântului [i chipul nemachiat o ar`tau mai frumoas` ca oricând. Bethreu[i s`-i surpind` pe cei doi \ntr-o ipostaz` foarte romantic`. Lucilleinterveni imediat, cu un zâmbet fals pe chip.

– Gaynor, draga mea, mai bine am ajuta [i noi \n loc s` pierdemvremea. Sunt sigur` c` e ceva de f`cut. Nu-i a[a, Hofi?

Amândou` prietenele \ncercau s` se ab]in`.– Da, cred c` da. Allan testeaz` apele deocamdat`. Dar ar fi o

idee bun` s` golim ma[inile. La scaunele din spate o s` g`si]i ni[tefolii de plastic. V` rog s` pune]i tot ce ave]i \n ele. Apoi, o s` le leg`mpe capote.

Lucille f`cu un semn c` a \n]eles, iar Hofi se \ntoarse spre fiica ei.– Gaynor, vino cu mine. Trebuie s` ne ocup`m de mâncare.{i \ncepu s`-i explice ce era de f`cut. Apoi, \ntorcându-se,

constat` cu stupoare c` Lucille nu se clintise din loc.


– E vreo problem` ?Lucille pufni de câteva ori, aruncând s`ge]i veninoase spre Rob,

[i \nc` o privire nemul]umit` spre fiica ei. Apoi \nchise gura,\ntorcându-se spre ele.

– Cred c` ar cam trebui s` ne gr`bim, anun]` Hofi.Beth se gr`bi s` fac` o poz` femeii, care mergea mândr`,

autoconsolându-se. {tia c` Lucille \ncearc` s` fac` totul pentru fat`,iar dup` standardele ei, Allan era mai potrivit decât Rob. Nu-i erau[or s` accepte faptul c` [i Gaynor avea dreptul s` aleag` de unasingur`, mai ales când alegerea nu era una dintre cele mai r`s`rite.

|n câteva minute totul era preg`tit, [i toat` lumea se instalase pemalul râului pentru a-l urm`ri pe Allan.

– De ce s-a dus a[a de departe? \ntreb` Eugene. Acolo, râul e dedou` ori mai mare.

– Pentru c` acolo apa nu e la fel de \nvolburat` ca aici.Prin obiectivul aparatului, Beth vedea apa trecând de genunchii

lui Allan. La un moment dat, piciorul lui alunec`, iar el se rostogolipe o piatr`. Inima ei tres`ri.

– Ce face? murmur` b`trânul. De ce n-o ia direct? Dac` mergea[a, o s` ajung` mult mai departe de locul din care a pornit.

– Curentul e foarte periculos, explic` Rob. Deci, ma[inile o s` fiepu]in târâte la vale. E mai bine s-o lege \n amonte, iar noi s` trecemrâul \n diagonal`. Astfel, o s` plutim odat` cu curen]ii \n loc s` nelupt`m cu ei [i o s` ajungem exact \n locul \n care vrem.

|ns` apele nu p`reau foarte promi]`toare.– Cu pu]in noroc, ad`ug` Rob.– De ce-l trecem acum? Parc` Allan spunea c` e mai bine s`-l

118 ANNE MURRAY

trecem diminea]a, când are cel mai sc`zut nivel.– Aici nu se va sim]i diferen]a, zise Gunnar. Cu siguran]`, apele

vin de la ghe]ar, iar cum \n iulie [i-n august ghea]a se mai tope[te,nivelul e crescut zi [i noapte. Pentru Hofi, trebuie s` trecem acum,o privi el pe so]ia lui. Dac` nu, s-ar putea s` nu mai prindemleg`tura cu avionul de mâine.

Apoi se duse s`-l ajute pe Allan.– Bun, deci eu am s` trec primul, da? zise Gunnar.– Da, \ncuviin]` Allan. Dar, ca m`sur` de precau]ie, s` nu-]i pui

centura. Dac` dai peste o piatr`, ri[ti s` iei ap` [i nu mai ai sc`pare.Cu to]ii \l privir` pe Gunnar cum trece cu ma[ina [i cu buc`t`ria

remorcat` spre malul stâncos, spre locul \n care apa se adâncea.Apoi, \ntorcând-o spre direc]ia curentului, se lans` \ntre valuri.Ambele vehicule erau duse de ape cu mare u[urin]`, uneori chiar \ndirec]ii opuse. Cei doi b`rba]i aveau mult de furc`. De multe oriro]ile se loveau de pietrele de pe fund, dar nimeni nu avea cum s`[tie ce se afl` dedesubt.

Beth f`cu ni[te poze, dup` care l`s` aparatul, urm`rindu-i\ncordat`.

– E mai r`u ca un co[mar, murmur` Gaynor. A[teptarea asta m`omoar`. De ce merg a[a de \ncet?

– Ca s` nu dea peste un val mare, o \mbr`]i[` Rob. Ar putea luaap` la motor. Tot de aceea nu trebuie s` se opreasc`. |nc` pu]in [ia ajuns.

Chiar \n acele clipe, Land Roverul p`ru c` \ncepe s-o ia la vale,apoi \n]epeni \ntr-o pozi]ie incomod`.

Gunnar cobor\ geamul.


– Te-ai \mpotmolit sau te-ai lovit ? \ntreb` Allan.– Cred c` la roata din fa]`, zise cel`lalt \ncercând s` porneasc`

din nou motorul.– Rob, ai ni[te cizme?Rob f`cu semn c` da [i se duse dup` ele.– Uite cum o s` fac pneumonie, strig` el [i p`[i \nainte.– Scuze, dar trebuie s` m` aju]i. N-am cum s`-l scot pe Gunnar

dac` nu-i t`iem cauciucul.Beth \[i cufund` mâna \n ap`. Era rece ca ghea]a, aproape

imposibil de stat \n ea. Pentru o clip`, degetele p`reau c`-i iau foc,pentru ca dup` aceea mâna s`-i amor]easc` aproape complet. {i-oretrase. St`tuse a[a mai pu]in de treizeci de secunde. De[i [osetelegroase [i bocancii \i salvau de la impactul cu pietrele de pe fund,b`rba]ii nu se puteau \mpotrivi apelor, care \n anumite locuriajungeau peste genunchi. Chiar [i cu cizme de cauciuc, tot se sim]easenza]ia de r`ceal`.

Gunnar \ncerca din r`sputeri s` ambaleze motorul.– Beth! strig` Allan, f`r` a sc`pa din ochi ma[ina. Vreau s` preiei

tu volanul de la Gunnar pân` pe cel`lalt mal.O fulger` cu ni[te ochi reci, iner]i, care iscar` \n ea un sentiment

de furie, chiar dac` totul se f`cea de dragul situa]iei. De ce nu putea[i ea s` reac]ioneze la fel? De ce atunci când \l privea, \i sim]ea \nc`gustul, c`ldura trupului, atingerile care-i ap`sau carnea? Cu un efortsuplimentar, \[i [terse din minte toate aceste imagini, \ncercând s`se concentreze la solicitarea lui.

– Pierdem timpul dac` va trebui s` intru [i eu cu ma[ina ca s` oscot pe asta. Dac` se opre[te motorul…

120 ANNE MURRAY

Cu toate cuno[tin]ele limitate pe care le avea despre o asemeneatreab`, Beth \[i d`dea seama c` nu era nici timpul [i nici loculpotrivit pentru alte \ntreb`ri. Dac` pierdeau un vehicul, ar fi trebuits` abandoneze expedi]ia, [i ar fi avut probleme [i cu transportul\napoi spre lumea civilizat`.

– Po]i s-o faci?Ea accept`.– De ce nu pot eu s` fac asta? scrâ[ni Eugene. Vreau s` ajut.– Nu cred c` ai mai condus a[a ceva, zise Allan. – Nu, dar ce naiba poate fi…– Beth a condus, \l \ntrerupse Allan, [i nu mai e timp. Oricum,

ea ea mai u[oar` decât tine [i vreau o greutate cât mai mic` pepartea cu roata afectat`.

– De unde naiba [tie c` ea a mai condus? se mir` Eugene spreso]ia lui.

– Nu m` \ntreba pe mine. Se pare c` se petrec multe lucruri decare noi nu [tim.

– Bun; urc` pe spatele meu, [i ]ine-]i picioarele sus.Beth \nghi]i \n sec, ]inând strâns aparatul.– Nu-l la[i mai bine la mal? E cam scump [i nu cred c` vrei s`-l

\neci.– Nici nu m` gândesc, se \nc`p`]ân` ea. Pentru asta am venit aici,

nu uita.– N-am uitat nimic, r`spunse el lini[tit.– Oricum, sim]i ea nevoia s` adauge ceva, dac` nu m` scapi, nu

p`]esc nimic.– Bine, dar s` [tii c` prioritatea e…


– {tiu ce trebuie s` fac. Gata?|l prinse de umeri [i se c`]`r` pe el, ]inându-se strâns cât timp el

travers` râul, p`[ind cu grij` pe fiecare piatr`. Allan o strângea [i eltare. Beth \i atingea p`rul cu obrazul. |i adulmeca mirosul pl`cut [io str`b`tu un fior cald prin tot trupul. La un moment dat el p`[igre[it [i se dezechilibr` u[or, dar, eliberându-[i una din mâini, reu[is` se men]in` la suprafa]`.

– E[ti bine? \ntreb` el cu un glas ciudat.– Da, r`spunse ea.{i dintr-o dat` adev`rul ie[ea la iveal`. |n ciuda situa]iei critice,

Beth n-avea nici cea mai mic` team` c` ar putea s-o scape, chiar dac`deja \nghe]ase \n ap`.

– Dac` ar fi fost altcineva…\ncepu el f`când-o s` tresar`risipindu-i toate ideile de dinainte.

Deci, n-o rugase pentru c` avea \ncredere \n ea, ci pentru c` eraultima porti]` de salvare.

– Dar nu este, \l \ntrerupse ea. Nu-]i face griji, Allan. O s` fac totce pot s` duc ma[ina dincolo f`r` s-o distrug.

– Nu m` refeream la afurisita aia de ma[in`, s`ri el; ar fi vrut s`continue, dar tensiunea era atât de mare, \ncât Beth nu \ndr`zni s`-i cear` detalii.

Ma[ina st`tea de-a latul apei, cu partea [oferului opus` sensuluide curgere, astfel \ncât apa o ocolea. Când Gunnar deschise u[a,valurile se ridicau pân` aproape de caroserie. Chipul lui schi]` ogrimas` \n momentul \n care apa \i intr` \n cizme. Apoi, cu mi[c`riiu]i, o trecu pe Beth de la Allan \n`untru.

Ea puse piciorul pe pedale imediat. Motorul se \nec`, dar ea \l

122 ANNE MURRAY

tur` de câteva ori. Picioarele \i tremurau; cu greu reu[ea s`-[i deaseama cât de mult trebuie s` apese pedalele. Transpirase toat`a[teptând, sub presiunea timpului ce se scurgea, comenzile luiAllan. {tia c` fiecare clip` \l cost` foarte scump.

– P`streaz` cea mai mic` vitez` [i n-o brusca, \i aminti el \naintede a \nchide u[a.

Dac` motorul murea [i expedi]ia se anula, va fi doar vina ei.– O s` desfac buc`t`ria, apoi o s` strig, iar tu va trebui s`

porne[ti, bine ?Ea \ncuviin]`. Nu avea mult de mers. |ndat` ce ro]ile din fa]`

atingeau malul…– Beth, zise el prin geamul deschis, o s` te descurci, draga mea;

relaxeaz`-te.Beth se \ntoarse spre el, dar nu-l mai prinse. Dintr-o dat`, se

sim]i singur`. Ceea ce era ridicol, \[i zicea. Allan, Rob [i Gunnar seaflau la doar câ]iva metri dep`rtare. Ap`s` din nou pedala [i se uit`\n oglinda din stânga, s` vad` ce se \ntâmpl`. "Draga mea", \ispusese.

Hofi se urcase \n cealalt` ma[in` [i cobora u[or spre râu.– Gata, Beth, du-te!De[i a[teptase \ncordat` acel semnal, tres`ri \n clipa \n care se

auzi strigat`. La fel se \ntâmpl` [i cu talpa care mu[c` din pedal`,motorul se zvârcoli pu]in, dându-i emo]ii. "Nu muri, te rog, nu lamine", se ruga ea. Mut` schimb`torul \n prima vitez` [i se ag`]` devolan ca [i cum acesta ar fi echivalat cu via]a \ntreag`.

Nici n-avea timp s` se \ntrebe cum se descurca prietena ei saudac` b`rba]ii nu \nghe]aser` de cât timp st`teau \n apele reci ale


râului.Motorul \ncepu s` prind` via]`. Automobilul vibr`, de[i Beth

\ncerca s` men]in` aceea[i presiune. – Haide, haide, scrâ[ni ea.Ma[ina se ridic` din spate. Ro]ile alunecar` pe pietrele de la

fund. Beth \[i mu[c` buzele din cauza tensiunii ce ap`sa pe umeriiei. Apoi, se mi[c`. |nnebunitor de lent. Centimetru cu centimetru,\ncepu a se târ\ spre mal, balansându-se deasupra bolovanilor.Mi[carea \i d`dea fiori.

Beth urm`rea fâ[ia de uscat din fa]a ei de parc` ar fi fosthipnotizat`, dorindu-[i ca aceasta s` fie mai aproape. O atinse, \ntr-un final, [i r`sufl` u[urat`. Conduse ma[ina pân` \n vârfulmovilei. Acolo opri [i \nchise ochii pentru câteva secunde. O dureauto]i mu[chii corpului, ca [i cum ar fi alergat pentru un concurs. Darreu[ise. Zâmbi fericit`. S`ri afar`, urlând de bucurie, s`rind \n sus.Se sim]ea oarecum aiurea pentru gestul ei, dar nimeni n-o remarc`.

Hofi ajunsese \n ap`, \n fa]a buc`t`riei. Dar se afla prea \namonte, iar cei trei b`rba]i se trudeau s` \ntoarc` remorca pentru ao prinde de Land Rover. Fundul ma[inii atinse o piatr` mare [iscrâ[ni agonic. B`rba]ii strigau din toate p`r]ile. Land Roverul coti,\ntorcându-se pe sensul de curgere. Cu to]ii \ncepur` s` trag` deremorc`; chipurile lor se contorsionar`.

Pân` \n acel moment, Eugene se mutase de pe un picior pe altul,ner`bd`tor [i nemul]umit c` fusese dat la o parte.

– S` v` dau o mân` de ajutor, izbucni el dintr-o dat`.– Nu! Stai pe loc! strigar` Gunnar [i Allan, dar prea târziu.B`trânul intrase \n apa \nspumat`, [i sângele i se scurse automat

124 ANNE MURRAY

din obraji. Se prinse cu mâna de inim`.– Dumnezeule! \l auzir`, iar el se dezechilibr` [i se pr`bu[i \n

genunchi.Lucille [i Gaynor \ncepur` s` ]ipe. Cu o ultim` sfor]are, b`rba]ii

\mpinser` [i reu[ir` s` urneasc` cele dou` vehicule. Gunnar s`ri \nlocul [oferului, plasând-o pe Hofi \n partea cealalt`.

Rob [i Allan, se repezir` spre Eugene, prinzându-l chiar \nainteca acesta c` cad` cu fa]a \n ap`. |l traser` afar`; nu mi[ca.

Gunnar duse ma[ina pe cel`lalt mal [i amândoi s`rir` imediatafar`.

– Beth, vino repede s` m` aju]i, se agit` Hofi gâfâind. Trebuie…– Nu, Hofi. Sarcina…– Dar Eugene…– Eugene a trecut doar printr-un [oc, zise Gunnar sever.– E[ti sigur? De unde [tii? \ntrebar` amândou` femeile.– Cred. Dar [i dac` m` \n[el, cu ce te ajut` dac` vei pierde

copilul? A[a c` tu preg`te[te un sac de dormit [i haine uscate pentruEugene, apoi faci ceva cald de b`ut, \i ordon` so]iei. Beth, vii cumine.

– Nu doar Eugene are nevoie de haine uscate, \l corect` Bethar`tând spre cel`lalt mal.

Allan st`tea aplecat asupra corpului inert al b`trânului. Lucille\ngenunchease [i ea lâng` so]ul ei. Rob o consola pe Gaynor."Dumnezeule, doar n-a…" |ns` chiar \n clipa aceea Allan \i f`cusemn, iar Eugene ridic` brusc capul, c`utând-o din priviri.

– Te gânde[ti c` Allan ar putea r`ci, surâse Gunnar.– Allan \[i poate purta singur de grij`, r`spunse ea, \nro[indu-se.


– Sunt sigur de asta. La fel ca [i tine. Deci, de ce nu sunte]i ferici]i\mpreun`?

Dar nu-i mai l`s` timp s` r`spund`, luând-o cu el.Situa]ia trezise \n ea for]e de care nu era con[tient`. |l ajut` pe

Gunnar s` desprind` remorca. Hofi desc`rc` bagajele de pe capot`,iar b`rbatul urc` din nou la volan, \ntorcându-se \n râu.

126 ANNE MURRAY

Capitolul 8

Oare acele cuvinte \i sc`paser` ? Sau le spusese doar pentru a o\ncuraja [i pentru a-[i atinge scopul, adic` de a trece ma[ina \nsiguran]` pe cel`lalt mal ? "Draga mea". |i trezea atâtea amintiri.

Beth \i urm`rea pe Allan [i pe Rob cum ridicau cortul. Campau\ntr-o p`durice din apropierea râului. Ochiul se putea delecta cuverdele ierbii m`runte ce cre[tea \mprejur, dar [i cu spectacolul\nser`rii. Izvorând de undeva de sus, un firicel de ap` c`dea de la o\nl`]ime de zece metri, formând un mic lac cu ap` curat` [i rece.

Ma[inile fuseser` parcate la intrarea \n p`durice. |ntre ele,femeile atârnaser` o sfoar` pentru uscarea hainelor. Aveau s` seusuce destul de repede datorit` vântului. Cizmele erau o alt`problem`. Cum nu aveau lemn pentru foc, nici nu le puteau uscamai repede. Rob sugerase cuptorul, dar Hofi, temându-se deefectele negative [i de mirosul nepl`cut, refuzase. |n plus, to]ib`rba]ii, \n afar` de Eugene, aveau perechi de rezerv`.

Beth urm`rea toate acestea de undeva de pe o movil`, aflat`

\ntre ma[ini [i corturi.Gunnar schimbase roata distrus`. Hofi [i Gaynor strângeau

resturile r`mase de la mas`. Eugene, \nf`[urat \n sacul de dormit,st`tea sprijinit de o stânc`. Refuzase s` r`mân` \n cort sau \n ma[in`,de team` s` nu piard` ceva.

Apa clipocea \n spatele lui Beth, care juca pe degete un creion;\ncerca s` scrie un fel de jurnnal al expedi]iei. Ideea \i venise \ntimpul mesei, la sugestiile lui Rob. Greut`]ile \ntâlnite pe parcurs \iadunase pe to]i \mpreun`. Acum, chiar [i Eugene glumea pe seamasl`biciunii lui. Beth realiz` c` incidentul \l afectase mai mult decât\ncerca s-o arate, nu doar fizic, dar [i psihic, f`cându-l s`-[i deaseama c` nu se poate compara cu un om mai tân`r decât el. |ntimpul mesei, glumise vesel, al`turi de ceilal]i. Dar acum, l`satsingur, ar`ta [ubrezit [i firav.

Pentru Beth, ideea unei c`r]i scrise [i ilustrate de ea \ncepea s`prind` contur, ca o nou` provocare pentru cariera ei. Nu [tia careva fi reac]ia lui Oliver. Ca impresar, el trimitea de obicei pozele unoreditori, care f`ceau propriile comentarii asupra imaginilor.

Acum, \ns`, nu voia s` se despart` de nicio fotografie f`cut` peparcursul expedi]iei. {i nici nu era nevoit` s-o fac` ; era \n timpul eiliber, iar Eugene \i ceruse doar copii ale pozelor, pentru a le publica.|n trecut, vânduse multe din fotografiile f`cute \n timpul liber. Dou`dintre acestea chiar câ[tigaser` premii, Beth reu[ind astfel s`-[iacopere costurile c`l`toriilor.

De data asta, era diferit. Nimeni n-ar fi putut s`-[i dea cu adev`ratseama de frumuse]ea acestei ]`ri, \nc` \n formare, mai ales dac` n-osim]ea pe propria piele. O ]ar` a ghe]arilor, a gheizerelor, a

128 ANNE MURRAY

de[erturilor nisipoase, a vulcanilor ce scuipau lav` fierbinte.Abia acum, constata Beth cu uimire cât de ata[at` era de pozele

ei. Apoi, ca printr-o revela]ie, \n]elese – Allan.El era asemenea acestui teritoriu – un b`rbat al contrastelor, atât

de rece [i de resping`tor la suprafa]`, dar la fel de pasional [i desubtil \n interior. Pu]ini oameni erau accepta]i dincolo de masca pecare el [i-o formase \nc` din copil`rie, ca m`sur` de protec]ie\mpotriva tat`lui sù autoritar. Acesta din urm`, ca mul]i angaja]i \narmat`, nu fusese capabil s`-[i arate adev`rata afec]iune fa]` de fiulsù, c`ci ar fi \nsemnat o sl`biciune din partea lui. C`sniciap`rin]ilor se destr`mase când Allan avea unsprezece ani, iar lainsisten]ele tat`lui [i pe cheltuiala lui, fusese trimis la o [coal` dinstrìn`tate, "pentru a deveni b`rbat".

Cu toat` \mpotrivirea mamei, totul se f`cea spre binele lui. |nplus, femeia mai avea pe cap [i dou` fete.

|nc` [i acum, momentul \n care Allan \[i declarase iubirea pentruea \i ap`rea lui Beth foarte viu [i pregnant. Se dovedise o clip` \ncare el oscilase \ntre agonia recunoa[terii [i triumful eliber`rii deurmele trecutului.

Era pentru prima oar` când vorbea despre trecut, astfel c` Bethrealiz` pasul mare pe care-l f`cuse spre inima lui, din moment ce ise confesase. De fapt, era un pas mare pentru amândoi. Allanrecunoscuse c` o iube[te, iar c`s`toria completa rela]ia. La câtevas`pt`mâni dup` aceea, pecetluiser` prin jur`mânt leg`tura lor, iarBeth descoperi fericirea suprem`. Pentru ca apoi s` apar` fatomatrecutului, Shalana, [i s` distrug` tot acel univers.

Chiar [i \nainte de a [ti adev`rul, o mic` flac`r` a speran]ei o


men]inuse \n via]`. Pe atunci, refuza s` recunoasc` prezen]a ei.Acum, nu mai avea \ncotro.

Tocmai de aceea fotografiile erau foarte importante pentru ea,de aceea n-ar fi l`sat pe altcineva s` le scrie comentariul. Expedi]iareprezenta un punct de cotitur` \n via]a ei.

|nc` o dat`, soarta i-l adusese pe Allan al`turi. Din punctul ei devedere, flac`ra pasiunii \nc` ardea, ceea ce-i cre[tea adrenalina. Bamai mult, erau [i c`s`tori]i.

Observa]ia lui Gunnar cum c` niciunul dintre ei nu era fericit, omarcase. Putea oare s` spere c` [i el mai p`stra o urm` din vechilesentimente?

Pân` la episodul cu furtuna de nisip, raporturile dintre eifuseser` exclusiv marcate negativ. Dar acel s`rut schimbase totul.Tandru, intim, o reamintire a fericirilor apuse, dar [i o promisiunea celor ce aveau s` urmeze. Dorin]a ren`scu \n inima ei. Când se aflaacolo, \n apele râului, Allan \i spusese "draga mea".

– Aten]ie la mine pu]in, se auzi glasul acestuia.Rob ie[i din cort, apropiindu-se, luminându-se când o observ` [i

pe Gaynor. Beth, cufundat` \n gândurile ei, nu-l auzi la \nceput, [isc`p` creionul din mân`. Instrumentul c`zu pe caseta de aluminiucu zgomot, f`cându-l pe Allan s` se \ntoarc` spre ea. Beth ro[i,aplecându-se dup` el. Decise ca pân` nu era sigur` de sentimenteleamândurora, nu trebuia s`-[i mai fac` speran]e sau s` mai deana[tere la situa]ii confuze.

|n câteva minute, se adunar` cu to]ii. Pe fe]ele tuturor se citeauschimb`rile survenite \n ultimele zile. Se vedea clar c` depindeauunul de cel`lalt, c` efortul \i familiarizase mai mult decât ar fi crezut.

130 ANNE MURRAY

|n aceast` c`l`torie, fiecare avea s`-[i descopere o alt` latur` apersonalit`]ii sale.

Allan \ncepu s` le prezinte ruta pentru a doua zi.– Va fi destul de dificil`. Avem \nc` un platou vulcanic \n fa]a

noastr`, [i alte dou` râuri de trecut.Se auzir` murmure.– Dar, Gunnar m-a asigurat c` nu vom mai \ntâmpina dificult`]i

ca ast`zi. Apropo, a]i fost cu to]ii formidabili. Hofi [i Gunnar s-aucomportat ca ni[te profesioni[ti ce sunt. Având \n vedere sarcina pecare o poart`, Hofi putea fi scutit` de efort, dar s-a implicat foartemult.

Apoi, Allan se \ntorse spre Beth.– Cred c` ]i-a fost al naibii de urât singur` \n mijlocul râului,

a[teptând ca noi s` debloc`m remorca, [i [tiind c` dac` se opre[temotorul, expedi]a e compromis`.

Ea f`cu ochii mari – exact ceea ce gândise atunci.– E nevoie de mult curaj \n astfel de situa]ii.Din nou murmure, dar ochii lui Allan o scrutau, cenu[ii.– Din fericire, Beth [i-a dovedit adev`rata valoare [i mul]umit`

ei, putem continua.Rob \ncepu s` fluiere [i s` aplaude. De[i zâmbea, \n sinea ei se

sim]ea mai r`v`[it` ca oricând. Doar ea putea \n]elege adev`ratul\n]eles al frazei.

Trebuia s` discute cu el cât de curând. Trebuia s`-i explice. Daro va asculta oare? Sau furia \l va \mpiedica? Trebuia, oricum, s`\ncerce.

Dintr-o dat`, Beth realiz` c` Allan \[i terminase discursul [i c`


ceilal]i se r`spândiser`. Se sim]i tras` de mânec`: Rob o aten]iona cuprivire la atitudinea lui Lucille.

– Femeia asta nu vrea s` se dea b`tut`.Lucille \i f`cea ochi dulci lui Allan.– Tot o mai dore[ti pe fiica ei?– Cu cât o am mai repede, cu atât mai bine; \nainte ca ea s`-[i

pun` planul \n aplicare.– Un b`rbat are nevoie de un c`min primitor [i de o so]ie care

s`-l \ntâmpine, zicea femeia, cu Gaynor de fa]`.Allan ridic` ochii spre Beth, o frac]iune de secund` care o

electrocut`.– Unii poate m` consider` demodat`, dar cred c` fericirea unei

femei const` \ntr-un b`rbat iubitor, un c`min [i copii de care s` aib`grij`. Astfel ne-am crescut noi fata. Bine\n]eles c` a f`cut ni[tegre[eli, dar se poate \ntâmpla oricui…

– Mam`, [uier` Gaynor.– Ascult-o pe mama ta, s`ri Eugene. Nu vorbe[te degeaba.Hofi [i Gunnar se priveau nedumeri]i.Rob fierbea de furie.– Ne place foarte mult de ea… bângui Allan, chiar dac` o [tim

de pu]in` vreme.Beth era con[tient` c` nu-i lipsea mult [i i-ar fi dat o lec]ie femeii,

dar nu voia s-o fac` pe fat` de ru[ine. – Sim]ul umorului, dorin]a de a ajuta [i curajul ne-au f`cut s-o

\ndr`gim.Urm` un murmur general, iar Gaynor ro[i, c`utându-l pe Rob

din priviri.

132 ANNE MURRAY

– Fiind [i frumoas`, m-a[ sim]i onorat s` m` c`s`toresc cu ea,continu` Allan.

Fata r`mase cu gura c`scat`. Rob [i Beth se uitar` unul la cel`lalt,[oca]i, de[i fiecare cu motivele lui. Lucille nu preget` s`-[i aratemândria triumfului.

– Dar…Allan \ndep`rt` mâinile femeii care deja se ridicaser` pentru a-l

\mbr`]i[a. Beth \ncetase s` mai respire.– Gaynor a ales deja. Sper c` nu m` consider` indiscret dac` i-a[

spune c` a f`cut alegerea corect`. Ea [i cu Rob alc`tuiesc o perecheextraordinar`.

Beth plec` ochii \n p`mânt, incapabil` s` suporte [ocul.Chipul lui Lucille se schimonosi.– Dar credeam c`…tu…– Mam`!Rob o \mbr`]i[` repede pe fat`, care se cuib`ri imediat la pieptul

lui.– Eu? se mir` Allan. Nu aveam nicio [ans`. |n plus, sunt deja

c`s`torit, [i o fix` pe Beth.Hofi [i Gunnar \ncepur` a vorbi pe limba lor, uitându-se când la

Allan când la Beth. Aceasta din urm` surâse; prietena ei \nc` nuaflase adev`rul despre Shalana.

– Dar \ncerc s` recuperez situa]ia, continu` el, f`r` a-[i lua ochiide la Beth.

|n spatele ei se auzea clipocitul cascadei. Sunetul cre[tea din ce\n ce mai tare, pân` când sim]i c` se \neac`. Brusc, o lu` ame]eala [ifrigurile; o durea \ntreg trupul. Nu, nu vorbea serios. Nu acum. Abia


ce se…Trebuia neap`rat s` discute cu el.– Vrei s` te ajut cu controlul? se oferi Gunnar, v`zându-l pe Allan

c` se \ndep`rteaz`.– M` plimb pu]in. Odihni]i-v`, deocamdat`.– |mi ceri imposibilul, dar o s` \ncerc`m.Se \ndep`rta tot mai mult.Beth lu` aparatul.– Eu…m` duc s`… [i ar`t` spre peisaj.– Nu-]i face griji pentru caset`, strig` Gaynor. O duc eu \nùntru.Beth se \ndep`rt` [i ea; nu voia s` se uite \napoi.– Se pare c` nu pierde timpul, o auzi \ns` pe Lucille. Dar nici

n-ar fi avut vreo [ans` dac` Gaynor a noastr` ar fi fost interesat`."Femeie proast`, gândi Beth. Nu \n]elegi." Dar nici n-avea cum.

Nu [tia despre ce mariaj vorbea Allan.Beth gr`bi pasul; Allan era deja foarte departe. |n mintea ei se

aglomeraser` o sumedenie de amintiri, frânturi de situa]ii. |ispusese "draga mea". |n ma[in`, o s`rutase atât de tandru, de parcàr fi fost un obiect pre]ios. Momentul de tandre]e le inspiraseamândurora clipele petrecute \mpreun`, iar [ocul vibrase \n ei; \namândoi. {i reac]ia lui la aflarea ve[tii despre sarcina lui Hofi: "Dacàm fi avut… "

– Allan !El se opri, ca [i cum ar fi a[teptat strig`tul ei. Avea capul plecat;

nu se mi[c` pân` nu-l ajunse din urm`.– Te rog, stai. Trebuie s`-]i spun ceva.El se \ntoarse. Privirea lui arz`toare o cutremur` pe Beth. Apoi,

observ` c` ochii se \ntunecau, [i, undeva \n str`fundul con[tiin]ei ei,

134 ANNE MURRAY

Beth auzea ca un ecou: prea târziu, prea târziu.– Vreau s` divor]`m, zise el. O s`-]i spun pe scurt. Am stat

desp`r]i]i doi ani de zile. Cred c` cel mai bine se potrive[te sintagmaseparare total`.

– Nu, Allan, te rog. Soarta, coinciden]a, spune-i cum vrei, darsuntem din nou unul lâng` cel`lalt. Nu putem s` mai \ncerc`m odat` ?

Beth auzea disperarea sufletului ei. Mândria personal` nu maiconta. Acum se lupta pentru viitorul ei.

– |nc` o dat`? }i-am dat tot ce aveam. Te-am iubit. Dar n-a fostde-ajuns. La prima problem` care a ap`rut, ai fugit. Chiar m` creziprost? M-ai r`nit mai mult decât a[ fi crezut c` pot suporta. Dar [tiuc` nicio femeie n-are s` mai pun` st`pânire pe mine cum ai f`cut tu.

– M-am \n[elat, se plânse ea. Ar fi trebuit s` te a[tept s` discut`m.Dar mi-a fost team`. Tat`l meu…

Chipul lui \mpietrit n-o ajuta deloc. Nu era sigur` c` o va\n]elege.

– Tat`l meu a avut diverse…leg`turi. Mama \l iubea [i când afla,ceea ce se \ntâmpla de fiecare dat`, el \i tot promitea c` nu se va\ntâmpla a doua oar`. Mama \l credea, pentru c` dorea s` p`strezefamilia \ntreag`. Dar se \ntâmpla mereu, iar eu am crescut \n aceaatmosfer` \nc`rcat` de suspiciuni, de tr`dare, de nesiguran]`. Mi-amjurat c` n-o s` las s` mi \ntâmple niciodat`….Iar când a ap`rutShalana…Nu mi-am pierdut sim]ul realit`]ii, dar am redevenitcopil; [i am fugit.

Cu nervii \ncorda]i la maximum, Beth a[tepta reac]ia lui.– Nu mi-ai spus niciodat`, spuse el calm. Nu mi-ai spus


niciodat`…Pentru o secund`, masca sever` c`zu pentru ca apoi s` revin`, [i

mai aprig`.– Nu mai conteaz`. N-am fost tat`l tù.– Nesim]itule! Adic` tu faci regulile, dar nu te supui lor? Asta vrei

s` insinuezi? Dac` te-ai fi obosit s`-mi spui despre Shalana, nu s-ar fi\ntâmplat toate acestea.

El t`cu. Tensiunea cre[tea. Dar chiar când ea \ncepea s` capeteun lic`r de speran]`…

– E prea târziu. Po]i s` te \mpaci cu ideea.Pentru o clip`, se sim]i tentat` s`-l asculte. Mândria, respectul de

sine [i con[tiin]a o \ndemnau s` ac]ioneze astfel. {i ea suferise, dars` continue la fel, s` sufere [i mai mult, \i era peste putin]`. Cevadinlùntrul ei \i dicta c` cererea lui de divor] nu era una \ntemeiat`.

– Nu, \l \nfrunt`. Nu accept.El tres`ri, mi[cat de refuz. – Te-am r`nit [i-mi asum responsabilitatea. Dar v`zându-te \n

fiecare zi, aflând adev`rul, m-a f`cut s`-mi dau seama cât demult…cât de mult te iubesc.

Chipul lui schi]` acela[i gest de uimire.– Nu-mi pas` cât ai s` negi, dar [tiu c` undeva, \n adâncul tù, [i

tu m` iube[ti, \n ciuda furiei ce a pus st`pânire pe tine.– Pentru c` te-am s`rutat? Nu fi atât de naiv`.Ea se aprinse.– Nu, Allan, n-am s`-]i acord divor]ul.El nu se putu ab]ine [i-[i arunc` ochii \n l`turi. Dubiu? Nelini[te?– E doar o hârtie…

136 ANNE MURRAY

– La fel ca certificatul de c`s`torie, anun]` el.– Chiar nu-]i dai seama? Nu conteaz` bucata de hârtie. Tu [i cu

Shalana a]i fost c`s`tori]i \n acte, dar nu [i \n realitate. Noi doi, amfost. De[i pentru scurt timp, dar mi-a n`ruit toat` \ncrederea s-aren`scut temerile din copil`rie.

– Oare? o ironiz` el.– N-a fost o separare total`, Allan. Ai fi putut intenta divor]

oricând \n ace[ti doi ani; puteai s` invoci motivul p`r`siriic`minului, dar n-ai f`cut-o.

El \[i feri privirea f`r` a comenta.– Dumnezeu [tie c` mi-am isp`[it p`catele. {i am s` pl`tesc \n

continuare pentru tot timpul pe care l-am pierdut. Dar totul etrecut. Nu trebuie s` devin` [i viitor.

Allan nu r`spunse. Beth nu \ndr`znea s` continue. Acum trebuias`-i dea timp de gândire. Avea tot dreptul s` fie mânios; suferise. Dar[i ea trecuse prin acela[i chin, iar faptul c` totul se \ntâmplase dinvina ei, sporea durerea.

– Noapte bun`, Allan, [opti [i se \ntoarse la tabar`, mai obosit`ca niciodat`.

El nu r`spunse, dar r`mase \n urma ei, \ngândurat. De câte oritrebuia s` fie luat de fraier pentru a-[i \nv`]a lec]ia? De ce nu [i-oputea [terge din minte? Din via]`? |n anul ce trecuse abia dac`-[iamintise de existen]a ei. Eventual \n momentele când era cuadev`rat deziluzionat. Când un anumit parfum, cântec sau sunet ore\nvia, cu o claritate paralizant`.

Se obi[nuise cu aceste senza]ii. |nv`]ase s-o urasc`, iar ura \ianestezia sim]irile. Reu[ise cu succes s` treac` peste toate, pân`


când intrase \n buc`t`ria lui Hofi [i o v`zuse la chiuvet`. {oculfusese ucig`tor.

|ncepând cu acea clip`, \ncetase s` fie un simplu spectator, atrasde o for]` invizibil`; se dispre]uia pe sine pentru acest moment desl`biciune. O atinsese, o strânsese \n bra]e, gustase din apropiereatrupurilor lor, din dulcea]a buzelor ei.

Chiar [i-a[a, tot mai \ncerca s` se aga]e de acel sentiment de ur`fa]` de ea, de[i \[i dorea cu disperare s` aib` din nou acel trup firavpe care-l posedase o perioad` foarte scurt` de timp, [i al`turi decare aflase o pace interioar` necunoscut` pân` atunci.

|ns` ea fugise. |ntr-adev`r, nu [tia despre Shani, iar vestea o[ocase. Iar \ntâmplarea cu tat`l ei l`sase urme vizibile. Dar nicim`car nu a[teptase o explica]ie. Ce fel de iubire era aceea? Iar dac`aveau s-o refac`, ce se va \ntâmpla \n ziua \n care se vor certa ? Vapleca din nou ? Niciodat` nu va mai putea avea \ncredere \n ea. Lanaiba cu dragostea! Nu se sim]ea \n stare s` mai treac` prin aceea[isitua]ie \nc` o dat`.

Ochii lui devenir` dintr-o dat` iner]i. Din nou se autocontrolase.Luase o decizie.

138 ANNE MURRAY

Capitolul 9

Beth dormea \nf`[urat` strâns \n sac. De dou` ori se trezise \nmijlocul nop]ii, v`rsând lacrimi fierbin]i. |nainte de a-[i da seama,\ns`, adormea la loc, visându-l pe Allan.

Se trezi la atingerea lui Gaynor cu toate sim]urile amor]ite, ceeace era o eliberare. Nu mai reac]iona la nimic. Tot tumultul interiordisp`ruse, iar acum era nea[teptat de calm`.

– E timpul s` plec`m. Te sim]i bine?– E din cauza aerului proasp`t [i al efortului, murmur` Beth.Avea ochii umfla]i. Nimeni n-o observase seara precedent`, la

\ntoarcerea \n tab`r`. Cu to]ii se aflau la corturile lor, \n afar` deGaynor, care fusese cu Rob. Fata dormise tun, deci n-o auziseplângând.

– A cui e rândul s` aduc` ap`? c`sc` Beth.– Cred c` al meu… [i-ncepu s` desfac` marginile cortului. S` [tii

c` e foarte frig \n diminea]a asta; hei, fii atent`!– Ce anume?

– Ninge; \n iulie!– Asta e Islanda. Imposibil de prezis ce va fi mâine.Beth \ncepu s`-[i strâng` lucrurile. Se sim]ea complet

abandonat`. Oare care va fi r`spunsul lui? |ncerca s`-[i [tearg` dinminte orice aluzie negativ`.

– Beth, o auzi pe Gaynor, despre asear`…Beth \nghe]` cu mâna pe [ireturi.– Nu [tiai, nu? C` e c`s`torit.– A fost pu]in [ocant… zise ea.– Da, dar mi se pare c` are de gând s` pun` cap`t acelui mariaj.Beth tres`ri, dar nu-[i ridic` fa]a palid`. Nu mai avea cuvinte.– S` nu te superi pe mine, [tiu c` ai spus c` nu te intereseaz`,

dar când a intervenit toat` povestea, am v`zut pe fa]a ta…Adic`,vreau s` spun c` s-ar putea s` ai o [ans`.

Beth nu [tia dac` trebuie s` plâng` sau s` râd`. Ambele reac]ii arfi fost aproape de incertitudinea \n care se zb`tea.

– Allan s-a ar`tat foarte interesat de persoana ta, continu`Gaynor, ignorând faptul c` cealalt` nu r`spundea. Dar s-a ab]inut s-o arate pe fa]`, dac` \n]elegi ce vreau s` spun. El trebuie….trebuies` aib` grij` de to]i. E treaba lui, de fapt.

– {tiu… ; Beth nu \n]elegea unde vrea Gaynor s` ajung`.– Da, dar pe tine te urm`re[te, la propriu. Poate crede c` n-a

observat nimeni. Poate c` n-a[ fi observat dac`…dac`…nu mi-ar fidat prin gând s`…Dar nu mai conteaz`. Ai avut dreptate cu Rob.Chiar e un tip special. Oricum, de câte ori cineva \ntreba de tine,Allan [tia \ntotdeauna unde e[ti, ce faci.

– Cât` imagina]ie! o ironiz` Beth, de[i inima ei sângera.

140 ANNE MURRAY

– Râzi tu, dar fiind un om \nsurat, Allan se arat` prea interesat detine.

Cum Beth nu-i r`spunse, Gaynor nu era sigur` dac` avea sau nudreptate. Dintr-o dat`, Beth sim]i nevoia de a-i m`rturisi adev`rul,dar \[i mu[c` limba. Nu putea face asta. De[i avea nevoie de un um`rpe care s` plâng`, era o problem` intim`, \ntre ea [i Allan. Dacìmplica o a treia persoan`, i-ar fi \n[elat \ncrederea. Mai era Hofi, cucare amândoi erau prieteni. Putea vorbi cu ea.

– S` te ajut s` \mpachetezi? se oferi fata.– Mai bine o aju]i pe Hofi la buc`t`rie. E mai u[or dac` r`mâne

o singur` persoan` \n cort.Dup` ce termin`, ie[i, luând [i aparatul cu ea. O zi senin` se

\ntrez`rea la orizont. Z`pada sclipea precum diamantele, acoperindculmile gola[e ale stâncilor, uniformizând tot peisajul. Hofi sun`dintr-o lingur`, chemând pe toat` lumea la mas`.

Beth se uit` dup` Allan. Acesta discuta cu Rob [i cu Gunnar. {tiac`-i simte prezen]a [i c` se fere[te s-o priveasc`. Altfel n-ar fi r`masatât de mult timp indiferent. |n timp ce treb`luiau prin tab`r`,c`r`rile lor se \ntâlnir` de mai multe ori, dar niciodat` \ndeajunspentru a putea schimba câteva cuvinte. |ntre ei exista o coard`sensibil` ce vibra ori de câte ori se \ntâlneau, [i pe care doar ei doio sim]eau.

Allan o avetizase \nc` din prima sear`. {tia c` avea s-o fac` s`pl`teasc`, deschizând cutia cu amintiri, dar [i cu durerile suferite.

Acum, Beth era cea care refuza, perfect con[tien`, orice iluzie dea se retrage din lupt`. Refuza s` mai g`seasc` motive, s` se prefacìndiferent` sau mul]umit` cu singur`tatea \n care trìa, sau c` pl`tise


prea scump. Acum, miza era prea mare. F`r` dragostea lui, via]a eiera lipsit` de sens. F`r` Allan, ea \ns`[i \nceta s` mai existe. Dinpunct de vedere material, era pe picioarele ei ; profesional, reu[ises` se afirme de una singur`. Dar emo]ional, era la p`mânt. Nu voias`-l piard`. O trecu un fior amintindu-[i privirea lui t`ioas`. |n searaprecedent`, el \i admirase curajul la trecerea râului, \ns` acelesenza]ii nici nu se puteau compara cu \ncurajarea de care aveanevoie pentru zilele ce aveau s` vin`.

F`r` a for]a lucrurile, Allan \i gr`bea discret pe to]i. Trebuia s`ajung` la zona de decolare a elicopterelor pân` la amiaz`, [i n-aveaude unde [ti ce-i a[tepta pe drum. Astfel c`, \n scurt timp, grupul sepuse din nou \n mi[care.

Rob [i Gaynor discutau animat \n spate. Beth st`tea t`cut` al`turide Allan. Privea afar`. Z`pada \ncepea deja s` se topeasc`. Printrestânci se formau mici pârâuri care curgeau spre râul mare pentru ase uni cu acesta.

Pe m`sur` ce se apropiau de platoul vulcanic, drumul se\ngreuna. Ma[inile \ncetiniser` aproape la maximum, scuturându-i,jonglând printre stânci. Gaynor se aplec` \n fa]`.

– Scuze, dar nu mai pot. N-a[ putea s` merg pe jos? Promit s` nur`mân \n urm`; mai ales c` nu ave]i cum s` \nainta]i prea repede peo suprafa]` ca asta. Dar…

Allan frân` brusc. St`tea cu mâinile pe volan, cu ochii fic[i \n fa]`.{i Gunnar se oprise. Hofi s`rise din ma[in`, fugind dup` unbolovan.

Allan o privi \ngrijorat pe Beth, pentru prima oar` \n acea zi.– Am eu grij` de ea, zise Beth. Poate e mai bine s` mergem [i noi

142 ANNE MURRAY

pe jos.El \ncuviin]`. Imediat ce pasagerii coborâr`, ma[ina \[i relu`

ritmul lent. Oare când avea s`-i vorbeasc` ? Doar nu avea s` \ncheieexpedi]ia f`r` a scoate o vorb`, nu?

O cuprinse un sentiment de panic`, de[i \ncerca din r`sputeri s`se relaxeze. Mai aveau \nc` dou` zile de mers. Probabil c` el a[teptacel mai potrivit moment. Poate avea s` fie chiar \n acea sear`, dup`ce o \mbarcau pe Hofi \n siguran]`. Atunci, el \i va vorbi [i-i va da unr`spuns..

Cele dou` prietene mergeau bra] la bra]. Beth \i povesti totul luiHofi, exact a[a cum aflase de la Allan.

– Deci \nc` sunte]i c`s`tori]i, se bucur` aceasta din urm`. Cebine!

– Hofi…cred c` e prea târziu.Femeia se opri [i o \ntoarse pe Beth cu fa]a spre ea.– Niciodat` nu e prea târziu. Noi am a[teptat zece ani pentru

copilul acesta. Am sperat, m-am rugat, am avut \ncredere c` \ntr-o ziare s` vin`. Da, am avut [i momente de \ndoial`, dar le alungam.Gunnar spunea c` nu conteaz`, c` ne avem unul pe cel`lalt [i c`suntem noroco[i. Avea dreptate, dar \n sufletul meu, eu tot speram.Cu dragoste, totul e posibil.

{i puse mâna lui Beth pe abdomenul ei, \nc` plat.– Aici e copilul nostru. |n]elegi ce-]i spun?Beth d`du din cap.– |nc`-l iube[ti.Beth \ncuviin]` din nou.– N-am \ncetat niciodat` s`-l iubesc, de[i am \ncercat…


– Atunci, lupt`-te. Dragostea te va ajuta.Beth \[i mu[c` buzele. Dac-ar fi fost a[a de u[or. Trebuia s` se

lupte nu doar cu teama de a fi respins`, ci [i cu \ndoiala lui. Treptat,\ncepea s` prind` curaj.

– A[a am s` fac. Am s` dau totul din mine. Dar…– F`r` dar. {i f`r` incertitudini. Gânde[te-te doar la Allan [i la

cum era \nainte…Beth strânse mai tare bra]ul prietenei ei.Drumul decurse f`r` alte incidente; mai traversar` alte dou`

râuri pân` s` ajung` la fâ[ia de p`mânt unde g`sir` o caban`, vopsit`\n ro[u. Pista de decolare era doar un platou pu]in mai mare,demarcat prin bolovani.

Ie[ir` din ma[ini. Imediat ap`rur` [i problemele.– Eugene nu se simte bine, anun]` Gunnar. Ar trebui s` plece [i

el \mpreun` cu Hofi.– Sunt bine, strig` b`trânul, de[i tu[ea din ce \n ce mai zdrav`n;

avea obrajii aprin[i [i respira foarte greu. Am doar o r`ceal`. De cev` agita]i ?

Allan \i puse o mân` pe frunte, dar b`trânul i-o \ndep`rt`. – Gata b`trâne! spuse el calm. Ai febr` mare; cu pulsul pe care-l

ai acum ai face de ru[ine chiar [i o turm` de vaci!– Adic` am r`cit rù [i-atât, se \nc`p`]ân` Eugene.– Eu i-a[ spune un \nceput de pneumonie. Ai nevoie de odihn`

[i de antibiotice. |mi pare rù.– |]i pare rù! pufni Eugene, tu[ind foarte urât mai multe

minute. Mda, poate c` e un pic de r`ceal`. La naiba!– Las`, te po]i \ntoarce oricând.

144 ANNE MURRAY

– Aici?– Poate c` nu anul acesta, depinde când \ncepe s` ning`. {i

poate nu pe acela[i traseu. Dar dac` nu te pot aduce eu, aranjez cuunul dintre colegi.

– |]i mul]umesc foarte mult, se \nduio[` Eugene, prinzându-l peAllan de mân`. Femeie, pune pe unul din b`ie]i s` ne dea josbagajele. Plec`m; tusea \l \mpiedic` s` spun` mai multe.

– Bine, bine. Nu te agita. O s`-]i fac ceva cald s` bei.Restul lumii se \mpr`[tie care-ncotro.– Sau mai bine o rog pe Hofi, se r`zgândi Lucille. R`mân cu tine.Allan se r`suci pe c`lcâie, speriind-o pe Beth. {i el p`rea surprins

s-o vad` acolo. Pentru o clip`, chipul s`u tr`d` o durere adânc` [iconfuzie.

– Preg`te[te-]i lucrurile. {i tu pleci, o anun]` el.


Capitolul 10

Parc` o lovise ceva \n moalele capului.– Nu, se revolt` ea.– Poftim?– Nu plec. N-am de ce s` plec.– Ba da. Nu te vreau aici, [i ochii \i sclipir`.Inima ei \ncepu s` bat` cu furie. Se ruga \n sine pentru a c`p`ta

puterea [i curajul de a-l \nfrunta. {tia c` nu va fi u[or, dar chiara[a…

– Nu m-ai vrut aici \nc` de la \nceput, de ce te mai deranjeaz`\nc` o zi sau dou`? Dac` Eugene nu mai poate continua, pozelemele au s` conteze de dou` ori mai mult. Am o treab` de dus la bunsfâr[it. |n plus, mi-am dat cuvântul de onoare, sc`p` ea f`r` s` vrea.

– Cum adic`? surâse el. De când au devenit promisiunile atât deimportante pentru tine?

Aceste vorbe erau menite a-i aduce aminte durerea pe care opricinuise.

Se auzir` strig`te [i amândoi \ntoarser` capetele.– Nu, mam`, protesta Gaynor, \ncerci doar s`-mi strici rela]ia cu

Rob.– Gaynor, draga mea, tat`l tù e bolnav. Am nevoie de tine. Avem

atâtea de f`cut; doar nu crezi c` o s` m` descurc singur`.– Gaynor, poate e mai bine s` te duci cu p`rin]ii tì, interveni

Rob.– Rob…Doar nu vorbe[ti serios?– Uite ce e draga mea, [i o prinse de umeri. Mâine sau poimâine

ajungem la ghe]ar, dup` care ne \ntoarcem. Iar voi pleca]i oricumacas`. N-am cum s` te iau la ghe]ar cu mine. |n plus, ai tì au nevoiede tine.

– Deci a[a… p`li ea. Am fost doar o distrac]ie?– Ah, ce prostie. Nu, nu e adev`rat. Eu r`mân acolo trei luni de

zile, gândindu-m` la tine \n fiecare minut…sau, m` rog, aproape \nfiecare minut. O s`-]i duc dorul. Imediat ce termin aici, m` urc \nprimul avion pentru Texas [i vreau s` te v`d a[teptându-m` laaeroport, s`-mi spui c` ]i-am lipsit la fel de mult.

– Oh, Rob, [i s`ri \n bra]ele lui.– {i sper ca data viitoare când ne vedem, s` fie \ntr-un ceas mai

bun, se adres` el lui Lucille.Femeia \[i mai reveni.– Tinere, v`d c` nu te dai b`tut, nu ? {tiu c` sunt ni[te hoteluri

mai ieftine prin ora[ pentru tine…Rob deveni grav, Beth \ncepuse a-[i pierde orice speran]`, dar

femeia \nc` nu terminase.– Dar nimic nu se compar` cu un pat bun [i cu mâncarea g`tit`


\n cas`. Dac` nu te deranjeaz` ospitalitatea noastr`, vom fi bucuro[is` te avem ca oaspete.

– Iar eu doamn`, m` voi sim]i onorat, r`spunse el, strângând-o[i mai tare pe Gaynor \n bra]e.

– Vine avionul, s`ri Hofi.Cu to]ii se gr`bir` s` descarce bagajele fetelor, care \[i luar`

r`mas-bun.– D` jos [i bagajul lui Beth, \i ordon` Allan lui Gunnar.Beth \nghe]`. Imposibil.– De ce?– Toate femeile pleac`; \n calitate de conduc`tor de grup, cred

c` e mai bine s` plece [i ea.– Dar…pozele mele, ripost` Eugene. |nc` nu [i-a terminat

treaba.– Te rog, interveni Beth furioas`, nu po]i face una ca asta… dar

zgomotul avionului acoperi restul cuvintelor.– Hofi ar trebui s` aib` pe cineva al`turi, o ignor` el.Direct la ]int`, gândi Beth, mai ales c` prioritatea lui Gunnar era

so]ia sa. Islandezul deja \ncepea s` dea semne de retragere.Spre uimirea tuturor, Hofi izbucni \n lacrimi.– N-o vreau lâng` mine, [i se ag`]` de bra]ul so]ului ei. Noaptea

trecut` am avut un vis urât. Spune-i cum vrei, Gunnar, dar te rog, n-o l`sa s` urce \n avion cu mine. O avem pe Vidgis al`turi; o s` vin`ea la noi, dac` e nevoie.

{ocat de comportamentul necontrolat al so]iei, Gunnar omângâie [i-i [opti ceva pe limba lor. Apoi, o privi pe Beth ru[inat –islandezii erau foarte supersti]io[i. Dar reac]ia lui Hofi o scoase [i pe

148 ANNE MURRAY

ea. |ntotdeauna o considerase cea mai ra]ional` persoan` din câtecuno[tea. Mai vorbiser` ele [i alt` dat` de co[maruri, dar \n al]itermeni. Probabil c` acum, totul se tr`gea de la o schimbare dehormoni.

– E[ti conduc`torul, dar [i prietenul meu, zise Gunnar sever. Terespect. Dar consider c` Beth trebuie s` r`mân`. Trebuie s` mai fac`poze; [i avem nevoie [i de un buc`tar. Dup` ce pleac` avionul, o s`ne mi[c`m repede. Poate chiar ajungem \n seara asta. Apoi, ea poates` se \ntoarc` \mpreun` cu mine. Dar acum, mai bine r`mâne.

Cei doi se privir` intens; niciunul nu voia s` cedeze.Tulburarea interioar` a lui Allan i se reflect` pe chip.– Poate c` ai dreptate. Hai s` nu-l re]inem pe pilot.|n timp ce ajuta la \nc`rcarea bagajelor, Beth observ` tr`s`turile

lui aspre.Mul]umit` lui Hofi, putea s` continue. Dar posibilitatea de a-l

convinge pe Allan s`-[i refac` viitorul al`turi de ea, i se p`rea maifirav` ca oricând.

Urm`ri \mbarcarea [i aranjarea pasagerilor, apoi, u[a se \nchise.Hofi ap`ru la geam, al`turi de Gaynor [i de Lucille. Nici urm` delacrimi sau de grijile de mai \nainte. Râdea. Dintr-o dat`, Beth realiz`ce f`cuse prietena ei. Allan o urm`rea [i el, \ntunecat.

– Nu [tiam… murmur` Beth, dar el \i \ntoarse spatele.|n sinea ei, \i mul]umea.– Sper c` nu te superi, \l auzi pe Gunnar \n spatele ei.– Bine\n]eles c` nu. Cred c` e efectul sarcinii…– Beth, e[ti o femeie extraordinar` [i o prieten` de n`dejde. |]i

doresc numai fericire. Allan e un prost, nu vede cât e de norocos.


Nu trebuie s` stai cu el dac` e nervos. Vino \n ma[ina mea. O s` tefac s` râzi din nou.

– Merge cu mine, interveni Allan.Oare de cât timp se afla acolo? Cât auzise din conversa]ie?

Inflexiunile glasului s`u \i d`deau fiori reci pe [ira spin`rii. Gunnarezit` o clip`, indecis, apoi se dep`rt` spre ma[ina lui.

– Ai luat ni[te date meteo?– Da, r`spunse b`rbatul. Se preconizeaz` o furtun`; poate azi,

poate mâine."Cred [i eu, gândi Beth. Fii mai ra]ional`. E mai sigur." Nu mai

avea cale de sc`pare.– Bun, deci trebuie s` ajungem la ghe]ar \n seara asta.– Vitez` maxim`?– Pân` la cap`t, apoi se \ntoarse serios c`tre ea. F` ni[te

sandvi[uri [i ni[te cafea cât verific`m ma[inile. O s` fie un drumfoarte lung.

|n expresia fe]ei lui se citea determinarea de a nu-i u[ura via]a,deci Beth se preg`ti pentru ce era mai r`u.

Pornir` \n mai pu]in de o or`. |n ciuda denivel`rilor de teren, numai mergeau cu vitez` redus`. |[i legaser` centurile, dar vibra]iile le\ntorceau stomacurile pe dos. Poate c` nu fusese o idee bun` s`m`nânce \nainte. Dar Beth nu sufl` o vorb`, con[tient` de reac]ia pecare ar fi primit-o.

– De ce naiba nu te-ai dus cu ei? izbucni el, \n cele din urm`.Ajunseser` aici! |ntr-un fel, era mai bine. A[teptarea se dovedise

insuportabil`.– Nu puteam l`sa lucrurile nerezolvate \ntre noi.

150 ANNE MURRAY

– De ce? Sunt exact a[a cum au fost [i \n ultimii doi ani.– Ba nu. Atunci, nu [tiam toat` povestea.Era unica ei [ans` de a riposta, iar tesiunea cre[tea tot mai mult.

Totul depindea de ea acum.– Nu mai conteaz` ce-a fost, conteaz` prezentul.El nu r`spunse, aparent concentrat la drum, dar ea sim]ea c`

ceva vibreaz` [i-n sufletul lui.Trecur` pe lâng` un vulcan stins, apoi pe lâng` un râu ce se v`rsa

\ntr-o cascad`. Stâncile ce formau canionul erau mâncate de vreme,iar râul \[i croia albia tot mai adânc \n piatra dur`. Beth f`cea poze,dar, pentru prima oar` \n carier`, munca nu era principalul eiobiectiv.

Intrar` \ntr-o zon` nisipoas`. Praful se infiltr` [i \n ma[ini, \nciuda faptului c` ventilatoarele [i geamurile erau \nchise. Atât Allan,cât [i Beth \[i d`duser` jos gecile. Rob le dicta prin sta]ie instruc]iuniprimite de la Gunnar. O vreme, Allan \ncercase s` conduc` doar cuo mân`, cealalt` fiind pe sta]ie, dar n-avea stabilitate, a[a c`-i \ntinselui Beth o bucat` de hârtie.

– F`-te util`. Uit`-te de ce am ie[it de pe drumul marcat.Beth \l ascult`, \n ciuda tonului s`u neprietenos. Trebuia s` se

concentreze la ce-i spunea [i Rob. Brusc, realiz` ce b`t`i de capd`dea acest drum [oferului.

– Se pare c` vechiul drum e impracticabil din cauza nisipurilormi[c`toare. Au ap`rut de curând, de aceea nu exist` marcaje.

Allan f`cu semn c` a \n]eles. Era transpirat [i firicelele de prafaccentuau \ncordarea lui. Mai trecu o or` \n care singura conversa]iepurtat` viza obstacolele din calea lor. Atmosfera era tensionat`, dar


era o tensiune de alt` natur` decât pân` atunci. Abia ce intraser`\ntr-o astfel de zon` nisipoas`; Allan duse mâna la frunte pentru a se[terge de transpira]ie. Beth privea atent` \n fa]a ei, când, dintr-odat`, sim]i c` ceva nu e \n regul` cu drumul. Dar era prea târziu. Cutoate c` Allan frân` la timp, ro]ile din spate fugir` \n l`turi, mâncatede nisip. Allan izbi volanul \njurând [i ie[i pentru a constata cef`cuse.

– Scuze, zise Beth al`turându-i-se. Ar fi trebuit s` ]ip maidevreme.

El \[i cufund` fa]a \n palme; vorbele erau de prisos.– Ce te-a f`cut s` urli? Eu nu v`zusem nimic?Glasul lui nu mai p`stra urmele nervozit`]ii de adineauri. Fusese

doar o \ntrebare care \ncepea s`-i redea speran]`.– Faptul c` nu sunt alte urme de cauciucuri. Probabil c` Gunnar

a luat-o pe alt` parte, ca s` evite zona. |nainte de a-mi da seama, afost prea târziu.

Allan se ghemui lâng` o roat`. – Nu faci poze? zise el r`sfirând nisipul fin printre degete.– Am…Nu mi s-a p`rut corect.– Uite cum se pr`bu[esc cei puternici…– Amândoi suntem \n aceea[i situa]ie, zâmbi ea ironic.– Mai bine \ncepem s` s`p`m, rosti Allan dup` o clip` de

medita]ie.– S`-l anun] pe Gunnar?– Nu; nu mi-ar ierta aceast` gre[eal`. Iar eu n-a[ putea tr`i cu

con[tiin]a \nc`rcat`, rânji el sarcastic.Beth \[i prinse mâinile la spate doar pentru a le \mpiedica s`-l

152 ANNE MURRAY

ating` [i s`-l consoleze.– Ai putea s` dai vina pe mine…– Nu; de data asta nu. Aduc lope]ile. Vezi dac` g`se[ti ceva cu

care s` tragem de sub ro]i.Beth se sim]ea mult mai lini[tit` acum. Se uit` \n ma[in`; nu g`si

nimic util, a[a c` lu` gecile lor. Se consola cu ideea c` ro]ile nu erauprea murdare. Dup` ce Allan \ndep`rt` din nisip, ea \nfund` hainelesub cauciucuri.

– |mi spui când e[ti gata, anun]` ea. O s` ]in hainele \n`untru.– Tu conduci. Eu m` ocup de trac]ionare.– {i dac`…– S` nu te aud. Condu. {i nu-mi spune c` nu po]i. Amândoi [tim

c` e[ti \n stare, [i o privi \n ochi.– Dac` \ncepe s` se duc` la fund…– Am lopata. O s-o arunc sub roat`, r`spunse el nelini[tit.– N-o s` ajung`.Se uit` \n jur, dar nu g`si altceva. Mai era…Lu` de caseta \n care

se aflau filmele de rezerv` [i i-o arunc` \n bra]e. Allan se uit` la eanedumerit.

– E tot ce am.El o accept`. Beth \nchise u[a; porni motorul. Strângea cu atâta

putere de volan \ncât oasele p`reau s`-i ias` prin piele. Când sim]ic` ma[ina mu[c` din p`mânt, l`s` frâna de mân`, iar Land Roverul\naint` lent dar sigur. Opera]iunea durase câteva minute – ore \ngândurile ei. Când Allan deschise u[a, tremura toat`; mai avea pu]in[i c`dea peste el.

– Sunt bine, \l asigur` ea, ca s` nu cread` c` joac` teatru.


Allan scutur` gecile, iar Beth \[i lu` caseta de pe jos.– Ai uitat s-o gole[ti.– N-am uitat…Dar nu mai era timp.– Se pare c` situa]ia se repet`, surâse el amar.– Faptul c` te scot din situa]iile dificile? \ntreb` ea inocent`.– Prefer s`-i spun lucru \n echip`.– Sunt de acord…Prin sta]ie se auzi vocea lui Rob, care-i \ntreba dac` e totul \n

ordine.– Da, r`spunse Beth. A trebuit s` facem o scurt` oprire.– Vre]i s` v` a[tept`m?Beth trecu microfonul lui Allan [i se gr`bi s` urce la locul ei.

Allan o privi scurt \nainte de a porni din nou.– V` ajungem din urm`…Acum aveau o scuz` \n plus de a nu se uita unul la cel`lalt;

trebuia s` se ]in` foarte atent dup` urmele lui Gunnar pentru a nurisca un alt dezastru. Cu toate acestea, atmosfera se schimbase, iarBeth sim]ea o u[oar` vibra]ie interioar`.

Spre zona muntoas`, nisipul deveni pietri[, apoi bolovani uria[i.Beth f`cea poze \ncontinuu. Peisajul era unul s`lbatic, aspru, pustiit,cu povârni[uri abrupte str`b`tute de râuri repezi. Apele \nspumate[i gândul travers`rii lor o f`ceau s` se crispeze, dar \i [i aminteau depropria lor experien]`. Allan se bazase pe ea. Iar ea nu-l dezam`gise.

|ntr-adev`r, trecur` dou` râuri mai mari, dar f`r` probleme.Soarele devenise o minge de foc ce \mpr`[tia o pulbere aurie\mprejur \n clipa \n care cele dou` ma[ini atinser` vârful unei coline.De partea cealalt`, \n fa]a lor, se \ntindea ghe]arul Vatnajokull,

154 ANNE MURRAY

sclipind \n lumina \nser`rii.Beth inspir` adânc, impresionat` de frumuse]ea [i de

dimensiunea ghe]arului. Allan r`mase f`r` cuvinte [i opri dinproprie ini]iativ`. Beth s`ri afar`, deja preg`tit` de ac]iune.

Din corpul prinicipal pornea o pant` mare de ghea]`, cestr`b`tea o fâ[ie vulcanic`. Petele de culoare de la baza acesteiamarcau mai multe fisuri [i pe[teri formate \n timp. P`reau ni[te guri[tirbe. De sub \nveli[ul gros izvorau pârâuri– toate sulfuroase – dincare ie[eau aburi.

Dup` ultima poz`, Beth se \ntoarse \n ma[in`. Cu durere \nsuflet, constat` c` ajunseser` la finalul c`l`toriei. Din reflex, \l privipe Allan, care strângea volanul [i fixa priveli[tea dinaintea lui.

I se puse un nod \n gât. El fusese cel care-i salvase via]a laNamaskard; \i adusese ap` când i se f`cuse r`u; \i \ncredin]ase soartaexpedi]iei la râu; la fel [i la nisipurile mi[c`toare.

– Nu, Allan, te rog nu m` respinge, [opti. Ai \ncredere \n mine.– Nu…Nu pot, [i porni din nou \n vitez`, pân` când \l ajunse pe

Gunnar.Opri, apoi o anun]` sever :– Ai vrut poze pentru Eugene. Dup` ce le faci, s` preg`te[ti ceva

de mâncare.– Allan…Dar el \i \nchise u[a \n nas [i se \ndrept` spre Gunnar.Aerul t`ios mirosea puternic a sulf.– Salut! o \ntâmpin` Rob vesel. Ce s-a \ntâmplat?Ea se [terse cu mâneca de lacrimi, dar se murd`ri [i mai tare din

cauza nisipului.


– Ce s-a \ntâmplat ? O mare nenorocire. M-am n`scut, aia s-a\ntâmplat.

– Pot s` te ajut?Beth oft`.– S` [tii c` da. Ce [tii s` g`te[ti?– Vrei s` preg`tesc eu cina?– Ar fi frumos din partea ta, zâmbi ea fals. Nu te superi?– Ce altceva s` fac? Gunnar a luat leg`tura cu echipajul de pe

ghe]ar [i se pare c` vremea e \nc` bun`. Sper` ca ei s` ajung` aici\ntr-o or`, pentru ca el s` se \ntoarc`. B`iatul pe care-l \nlocuiesc os` conduc` ma[ina restul drumului.

|nc` o or`. Beth plec` privirea, nefiind \n stare s` mai spun`ceva, iar Rob se uit` \n alt` parte, ca s` n-o intimideze. Un gest subtildin partea lui.

– Du-te [i f` poze. |]i iau eu locul.Pentru prima oar` \n doi ani, Beth nu reu[i s` se lini[teasc` prin

munca pe care o f`cea. Termin` un film [i \ncepu altul. Chiar urm`cursul unui râu prin fisura pe care acesta o forma \n interiorulghe]arului. G`si por]iuni de ghea]` plutitoare, ]ur]uri; printr-o mic`deschiz`tur`, se vedea cerul auriu. Dar nimic din toate acestea nu-ibucura sufletul.

Dintr-o dat`, o cuprinse disperarea. Se pr`bu[i lâng` un peretede ghea]`, ghemuindu-se cu genunchii la piept. St`tu a[a o vreme,pentru a se lini[ti. Se sim]ea goal` pe din`untru; complet amor]it`.Avea ochii umfla]i de atâtea lacrimi. Cum nu putea ap`rea \napoia[a, se gândi s`-[i cl`teasc` fa]a. Apa cu miros de sulf era c`ldu]`;irezistibil de pl`cut` la atingere. |ncepu s` se dezbrace. Membrele \i

156 ANNE MURRAY

amor]iser` de la pozi]ia incomod` de pe scaun. Intr` pân` aproapela umeri \n ap`.

O trecu un fior de eliberare. Se l`s` cu capul pe o stânc`.Deasupra, se vedea cerul printr-o alt` crest`tur`. |[i l`s` to]i mu[chiicorpului s` se relaxeze; \nchise ochii. |mpreun` cu apa, formau osingur` fin]`. Lini[tea din jur o ajut` s` se elibereze de toate grijile[i durerile acumulate. Plutea…u[or…

Dintr-o dat`, apa \i n`v`li \n nas [i-n gur`. Se sim]i tras` de cevaputernic. Se \nec` [i \ncepu s` tu[easc`. Auzi un glas de b`rbat,\njurând. Repeta numele ei, necontenit.

Bulversat`, tr`gând cu furie aer \n piept [i plângând, deschiseochii.

– Mul]umesc lui Dumnezeu, striga Allan. Am crezut…Ea clipea, atârnând neajutorat` \n bra]ele lui, \ncercând s`-[i

revin` din sperietur`. Era \nc` \n ap`. La fel [i Allan – \mbr`cat.– Ce s-a \ntâmplat ? De ce … ? dar se opri, iar sângele \i pieri din

obraji.– Am crezut c`… ezit` el. Beth, ai … ?– Nu! Te-ai \n[elat. Cred c` am adormit. Sunt atât de obosit`…– Nu mi-ai spus nimic.– Nu mi s-a p`rut o idee bun`, r`spunse ea, oarecum amuzat`.– Ah, Beth…– Te iubesc, Allan.El o trase la pieptul lui. Degetele ei se \nfundar` \n puloverul lui

umed. Obrazul lui aspru \l zgâria pe-al ei, dar dorin]a de a-l sim]iaproape era mai mare decât disconfortul; lacrimile ei nu conteneaus` curg`.


– Nu mai pot lupta cu tine, se auzi vocea lui r`gu[it`. Am preamare nevoie de tine.

Se aplec` [i-i atinse buzele, iar ea \l \mbr`]i[`, la fel de sec`tuit`de dorin]` ca [i el. Mâinile lui coborâr` \ncet pe coloana ei, apoi pe[olduri. Cufund` din nou trupul ei \n ap`, iar ea se l`s` purtat` debra]ele lui puternice.

La ceva timp dup` aceea, auzir` glasul lui Gunnar :– Allan? Vine ma[ina.– Vin imediat, r`spunse el din ap`, ud pân` la piele. Se gr`be[te

s` ajung` la Hofi.Beth \[i mu[c` buzele. Ce se va \ntâmpla cu ei? Oare când avea

s`-l revad`? S`-i vorbeasc`, sau mai bine nu?Allan ie[i, [i o trase [i pe ea afar`. Beth \ncepu s` tremure, mai

mult de emo]ie decât din cauza temperaturii joase. Allan lu` tricoulei [i \ncepu s-o [tearg`. Beth \l conduse spre sânii ei, iar mâna lui nuse \mpotrivi.

– Allan, despre divor]…– Nu. F`r` divor]. Nici acum, nici alt`dat`. A fost un test. Dac`

acceptai…Deci, avusese dreptate.– Dar am fost de acord, [i se uit` spre palma lui, care-i inunda

pieptul cu c`ldura [i cu fericirea atingerii lui.– Da, a[a e. Ai fost de acord \n sensul c` ai vrut s`-mi ar`]i c`

divor]ul ar fi fost inutil. Dar eu am \ncercat s` m` lupt cu influen]ape care o ai asupra mea. Abia când te-am v`zut \n ap`, dormind, cuochii \nchi[i…am…Dumnezeule…

Fa]a lui se contorsion`, amintindu-[i acea imagine.

158 ANNE MURRAY

– N-ai s` [tii ce…|[i plimb` degetele de-a lungul chipului ei, peste ochi, gur`, gât,

ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` e \ntreag`.– Iart`-m`, draga mea. Te-am f`cut s` suferi \n ultimele zile.

Dar…e[ti sigur`, nu? N-a[ suporta s`…– Niciodat` n-am fost mai sigur` ca acum, \l opri ea. Tu e[ti

prima, ultima [i singura mea dragoste.El \i s`rut` fiecare centimetru al fe]ei, sfâr[ind cu buzele. Beth se

ag`]` din nou de gâtul lui, uitând de tricoul care c`zu la picioarelelor.

– Allan, e[ti bine? Beth… ?– Totul e \n regul`, strig` el \napoi. De fapt, totul e minunat!

D`-mi jos bagajul, te rog. Am nevoie de ni[te haine uscate. Am…Beth se chinuia, a[a ud` cum era, s` se \mbrace.– Am vrut s` fac o baie.– |mbr`cat? se mir` Gunnar.Beth reu[i s`-[i pun` puloverul, [i-l privi amuzat` pe Allan

amuzat`. Dragostea din ochii lui o \nc`lzea [i-i alina sufletul.– A fost o decizie de moment. {i te rog, coboar` [i bagajul lui

Beth. So]ia mea r`mâne cu mine.

Sfâr[it


Anne Murray-In Tara Gheizerelor

Documents

Transcript of Anne Murray-In Tara Gheizerelor