ISTORIE SI CIVILIZATIE {nr. 15} - revista

www.isc iv .ro

Anul II l Nr. 15 l Decembrie 2010 l 9 lei

Arena ca loc de istorie

Andrei Brezianup. 19

Împăratul Roşu, Împăratul Verde

Zoe Petrep. 21

Moş Crăciun – tradiţie şi realitate

Răzvan Hoinaru, MariaAntoaneta Neag

p. 32

Despre cele trei dileme ale lui Eugeniu Carada

Adrian Cioroianup. 46

p. 5

„TITO, ENIGMA

SECOLULUI”

1www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |decembrie 2010

sumar

decembrie 20103. EditorialBrambureala parlamentarăacad. Florin Constantiniu

5.IneditJurnalul lui Tito

12. HeraldicăHaraldica: știință și artăRaluca Velicu

14. ReconstituiriServiciile secrete românești și diplomații Reichului la București (III)Ion Calafeteanu

19. OpiniiArena ca loc de istorieAndrei Brezianu

21. Mit, memorie, istorieÎmpăratul Roșu, Împăratul VerdeZoe Petre

24. Geografie și destinParadigmele istorice ale Nilului (I)Egiptul, „darul Nilului”Gheorghe Dumitru

28. Din presa de altădatăAccidentul lui Vraca, procesul luiCodreanu, fraudarea Băncii Naționale...

29. PortretDimitrie Cantemir – omul modernAcad. Dan Berindei

32.SpiritualitateUn studiu aplicat de istorie a imaginaruluiMoș Crăciun – tradiție și realitateRăzvan Hoinaru, MariaAntoaneta Neag

38. Oameni și fapte1943O dispută între Lucian Blaga șiConstantin Rădulescu – Motru Ioan Scurtu

40. Cronologie

p.5

p.29

p.24 p.31

2 decembrie 2010| istorie și civilizaţie | www.isciv.ro

www.isciv.ro

REDACțIA

Redactorșef: Georgeta Dimisianu

Redactori:Cristina PăiușanNuicăCornel Constantin IlieOlgaSilvia Turbatu

Web master&DTP:Mihai Bozgan

Secretar de redacție: Florentina PredaDifuzare: Cătălin Marian Preda

COLEGIUL EDITORIAL

Acad. Dan BerindeiAcad. Florin ConstantiniuAcad. Dinu C. GiurescuAcad. Marius SalaAcad. Răzvan TheodorescuProf. univ. dr. Constantin Bușe Prof. univ. dr. Gheorghe BuzatuProf. univ. dr. Ion CalafeteanuProf. univ. dr. Viorica MoisucProf. univ. dr. Ioan Scurtu

ADRESA: București, Splaiul Unirii nr. 16,sector 4, etaj 7, camera 706

email: [email protected]

tel.: 021387.33.81021387.33.79

TIPĂRIT LA

PUBLIROM [email protected]

ISSN 2066 9429

Conform art. 206 C.P., responsabilitatea juridcă pentru

conținutul articolelor revine autorilor acestora.

42. Simpozionul „Mărturiidespre Eugeniu Carada”

Eugeniu Carada, un om politic atipicIon Bulei

Contextul și consecințele istorice ale activității lui Eugeniu CaradaDespre cele trei dileme ale luiEugeniu CaradaAdrian Cioroianu

Eugeniu Carada – ecoul morțiisale în presa vremiiIon Calafeteanu

52. Istoria cuvintelorCuvinte călătoare. Cuvinte arabe (I)acad. Marius Sala

54. Cultura istorieiDespre o biserică fortificată de la hotarul Moldoveiacad. Răzvan Theodorescu

57. Când, cum, unde...„Istoria” cravateiMihai Bozgan

58. Historia magistra vitaeRomânia la Conferința de Pacede la Paris, 1919 – 1920 acad. Dinu C. Giurescu

60. Dicționar politicComunicarea politicăCălin Hentea

62. DestineGeneralul oamenilor liberi: Augusto Cesar SandinoConstantin Bușe

67. Istoria diplomațieiAlexandru Ioan Cuza – 190 de ani de la naștere (1820 – 2010).Relații politico – diplomaticeromâno – britanice în 1859Andrei Alexandru Căpușan

71. Secvențe bucureșteneNopți albe în saloanele Bucureștiului (II)Corneliu Șenchea

75. CotidianModa în Evul MediuCum își împodobeau femeile capulCristina Anton Manea

p.62

p.54


editorial

Brambureala parlamentarăacad. Florin Constantiniu

Când scriem aceste rânduri, activitateaCamerei Deputaţilor se află într-unimpas: la votarea Legii pensiilor, pre -

şedinta Camerei, doamna Roberta Anastase, afost acuzată de Opoziţie că a fraudat rezultatulvotului şi, în consecinţă, i s-a cerut să demi-sioneze. Doamna Roberta Anastase a refuzatstatornic cererea, ceea ce a determinat Opoziţiasă boicoteze şedinţele prezidate de Domnia Sa.Imaginile filmate ale Camerei Deputaţilor, înmomentul votării, au arătat că Opoziţia aveadreptate. Preşedintele Traian Băsescu – fără săafirme explicit că s-a comis un fals – nu a pro-mulgat legea şi a retrimis-o în Parlament. Re-vista „22”, care nu poate fi suspectată caadversară a puterii, a dat „Nota zero la purtare”(titlul unei rubrici permanente) doamneiRoberta Anastase.În opinia noastră, problemele personale şi departid nu au ce căuta în soluţionarea acestei si -tuaţii. Aici nu poate fi vorba de calităţile sau de-fectele doamnei Roberta Anastase, nici deinteresul PD-L de a controla Camera, nu numaiprin majoritate, ci şi prin deţinerea funcţiei depreşedinte. Este vorba de o problemă de prin-cipiu, care afectează grav imaginea Parlamen-tului, instituţia de bază a oricărui regimde mocratic.În practica vieţii parlamentare, preşedinţia Cor-purilor Legiuitoare (Adunarea Deputaţilor,Senat) este încredinţată, prin votul membrilorlor, unor oameni politici cu o bogată experienţăşi cu o mare autoritate. Chiar şi în România, oţară fără tradiţii democratice, o astfel de practicăa fost respectată. De exemplu, prima Cameră aDeputaţilor, aleasă în România Mare (1919), l-aavut ca preşedinte pe Nicolae Iorga. Se aduceaastfel un omagiu luptătorului consecvent pentrudesăvârşirea unităţii naţionale, stimat, deopo -

trivă, pentru înalta sa ţinută morală şi pentrumarele prestigiu ştiinţific şi cultural. Cazul luiIorga nu a fost singular: de-a lungul timpului,în fruntea Camerei Deputaţilor s-au aflat oa-meni ca Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti, LascărCatargiu, Duiliu Zamfirescu, Ştefan Ciceo-Popsau Alexandru Vaida-Voevod, iar la preşedinţiaSenatului George Gr. Cantacuzino, Dimitrie A.Sturdza, Mihail Sadoveanu, Constantin Arge-toianu, adică oameni de mare prestanţă, care,prin personalitatea lor, impuneau şi adversarilorpolitici.Strălucirea preşedinţilor nu trecea însă de biroulprezidenţial. Deputaţii şi senatorii proveneaudintr-o clasă politică tarată, moştenitoare a prac-ticilor abuzive şi de corupţie, cu vechime mul-tiseculară, de care România modernă – cea dedupă 24 ianuarie 1859 – nu se putuse lepăda.Lui Octavian Goga, România anului 1916 îiapărea dezgustătoare: „Ţară de secături, ţară mi-noră, căzută ruşinos la examenul de capacitateîn faţa Europei... Aici ne-au adus politicienii or-dinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti,miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, depu -taţii contrabandişti [...] Brătienii (fraţii Ionel şiVintilă Brătianu – n. n.) girează cu numele lorfalimentul politic [...] Va mai avea atâta puterefurnicarul ăsta nenorocit să-i măture cândva, cutoată şleahta de bandiţi şi găinari care mişunăîn umbră?”. Dragă cititorule, înainte de a con-tinua, îngăduie-ne o întrebare: nu ai impresia,citind rândurile lui Goga, că poetul descrielumea politică din zilele noastre? Şi dacărăspunsul este afirmativ – şi nu poate să fie alt-fel – vine a doua întrebare: de ce nu s-a schim-bat nimic? Pentru că „furnicarul ăsta nenorocit”nu a avut tăria să măture „şleahta de bandiţi şigăinari”, care împânzise România. Din multele mărturii ce se pot aduce despre ade-


vărata faţă a Parlamentului de la Bucureşti,amin tim doar jurnalul personal al lui NicolaeIorga. De exemplu, la 18 martie 1931, elnotează, în legătură cu discuţia privind con-tractarea unui împrumut, destinat să salveze ţaralovită de marea criză economică, din anii 1929-1933: „Lupu (fruntaşul naţional-ţărănist, dr.Nicolae Lupu – n. n.) a cerut votul nominal.Pentru a-l evita, s-a recurs la subterfugii înmijlo cul imensului scandal, cu injurii şi chiar cuîmbrânceli”. La o altă şedinţă, unde se ridicăacuzaţia de falsificare a votului, acelaşi bătăiosdr. Lupu răstoarnă urna! Situaţia din Parlamentul României de astăzi seplasează, aşadar, în posteritatea ParlamentuluiRomâniei de dinaintea regimurilor totalitare.Precaritatea acestei instituţii, mai ales în pe-rioada interbelică, a fost semnul precarităţiidemocraţiei româneşti. Ea, democraţia româ -nească, a fost atât de firavă, încât s-a prăbuşitsub loviturile forţelor totalitare. Şi a murit nu înbătălia dintre democraţie şi totalitarism, ci ca obiată „victimă colaterală” a confruntării dintretotalitarismul regal (Carol al II-lea) şi totalitarismullegionar.Reamintim o discuţie cu câţiva studenţi veniţila practică în Institutul de Istorie „N. Iorga”, laînceputul anilor ’90, când Parlamentul post-de-cembrist era încă în faza sa de debut. În cursulconversaţiei noastre, am constatat – nu fărăsurprindere – că mulţi dintre ei erau câştigaţi deideile legionare. Am crezut că adeziunea lor laideologia Gărzii de Fier era un fel de reacţie la„fructul oprit” de până atunci, dar nu era aşa.Unul din ei a spus-o limpede: „Este îndeajunssă te uiţi la televizor, când se dau imagini dinParlament, pentru ca să te saturi de democraţie”. Parlamentarii noştri nu-şi dau seama cât rău facimaginii democraţiei prin tertipurile, şmecherii -le şi trişeriile lor. Ele pot părea mărunte, nesem-nificative, dar, repetate şi adunate, fac dindemocraţie o caricatură. Întrucât din interiorul clasei politice nu este deaşteptat nicio acţiune de îndreptare a situaţiei,speranţa ar putea – de fapt, ar trebui – să vinădin partea alegătorilor, care să exercite presiuni

asupra aleşilor pentru a-i chema la ordine. Iluziideşarte! Aşa cum spunea recent, într-un interviudin „Evenimentul Zilei” admirabilul VasileErnu: „În România, aproape că s-a demonetizatînsăşi ideea de revoltă. În România nu mai existăun ideal pentru care să scoţi oamenii în stradă,deşi se întâmplă un lanţ întreg de nedreptăţi latoate nivelurile”.Ne întoarcem iarăşi la „furnicarul nenorocit” allui Octavian Goga. Ăsta e poporul român: abu-lic, vlăguit, confuz. Clasa politică profită dinplin de sleirea lui. Îl exploatează şi-l batjocoreşte.Iar el rabdă şi tace. Nu este nicio nădejde de în-dreptare. Politicienii ţin cu ghearele şi cu dinţiide un sistem, pentru ei atât de avantajos, şi nuţin seama cât este de dăunător ţării. Expresia rudimentară, dar clară a acestui con-servatorism am găsit-o în răspunsul domnuluiVarujan Pambuccian, liderul Grupului mi-norităţilor naţionale (altele decât cea maghiară),la întrebarea unei ziariste de la „Gândul”, dacăs-a discutat în coaliţie înlocuirea doamneiRoberta Anastase: „Nu ştiu dacă am deblocasituaţia, ci am bloca mai rău lucrurile. Pentru căo chestie de genul acesta ar deschide calea sprealte încercări de a schimba ceva. Şi ne-am blocaîn schimbat «ceva-uri»”.Vă înşelaţi profund, stimate domnule Pam bucci an:în România, sunt mii de „ceva-uri” care trebuieschimbate, dacă vrem, într-adevăr, să deblocămdrumul spre o democraţie autentică.

P.S.La alegerea doamnei Elena Udrea, ca preşedintăa Organizaţiei PD-L Bucureşti, domnul TeodorBaconschi, ministru de Externe, a rostit acestememorabile cuvinte: „Eu, Elena, sunt foarte bu-curos să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturimonumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, încalitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă,eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dez-gustător al politicii româneşti şi nu te deranjeazăvecinătatea oamenilor de valoare...”. Într-ade-văr, „mediul general al politicii româneşti” estedezgustător. n


La sfârşiul anului trecut, a apărut la Belgrad„Jurnalul lui Tito”, sub îngrijirea lui Pero Simić,istoric, din a cărui carte „Tito, enigma secolului”, revista noastră a publicat un fragment dinampla postfață a acestui volum, rod al unor cercetări asidue în arhivele Kominternului şi aleNKVDului, precum şi în Arhivele Iugoslaviei şiale Partidului Comunist Iugoslav. În acestea dinurmă, printro decizie din 2009 a conduceriiSerbiei, a fost inclusă şi arhiva personală a luiIosip Broz Tito. În iulie 2009, cercetând această arhivă, PeroSimić a avut surpri za să găsească, chiar în primadin cele cca zece cutii cu documente, un document de o exceptională importanță documentară care, în final, după o minuțioasă expertiză,sau dovedit a fi însemnările personale ale luiTito, care acopereau perioada 2 noiembrie 1950– 18 februarie 1951. Deşi, după cum afirmăSimić, „perioada este destul de scurtă, ea nu diminuează cu nimic valoarea deose bită a acestuidocument, deoarece în semnările lui Tito dinacest jurnal coin cid nu numai cu o perioadăplină de turbulențe în relațiile sovietoiugoslave, ci şi cu situații încordate din prima partea războiului rece”. „La sfârşitul anului 1944, afirmă Simić, Stalin laajutat pe Tito, cu peste 300 000 de soldați sovietici, să preia puterea în Iugoslavia, pentru ca,după nici patru ani, săl hulească şi săl proclameoaia neagră a lumii comuniste. Nici na vrut săaudă de efor turile uriaşe ale lui Tito de a bolşe viza rapid Iugoslavia, după rețeta sovie tică, el(Stalin) îi cerea un singur lucru: să capitulezefără condiții. Însă chiar şi un om mai puțin ambițios decât Tito nu putea accepta acest lucru,aşa că lui Tito nu ia rămas decât să caute sprijinîn altă parte, atât pentru el, cât şi pentru țara înfruntea căreia se găsea.” Prezentăm, în cele ce urmează, câte va fragmente semnificative din acest jurnal, care vinparcă să confirme sintagma folosită de PeroSimić: Tito a fost, întradevăr, una dintre celemai enigmatice personalități ale seco lului alXXlea. (Constantin Ghirdă)

inedit

Jurnalul lui Tito

Ne-am adresat guvernului american…

Belgrad, 2.11.1950Nu am avut intenţia să scriu un jur-nal, însă practica de fiecare zi mi-aarătat că trebuie să mă apuc deaceastă treabă chinuitoare, indiferentde multitudinea problemelor cu rente.Fireşte că acest jurnal îmi va folosimai târziu.Azi, la 9.30, i-am invitat la o discuţiepe general-coloneii Ivan Gošnjak şiKoča Popović.1

Tema convorbirii a fost ajutorul pen-tru seceta care ne-a afectat în acestan, pentru care ne-am adresat guver-nului american.Guvernul american a declarat căeste gata să ne ofere un ajutor, iaracum două zile ambasadorul ameri-can (la Belgrad, n.n.) ne-a transmispro punerea guvernului despre cums-ar putea realiza acest lucru. Pro -punerea ar consta în următoarele:unu, guvernul american ne poateacorda ajutorul înainte de şedinţaCongresului (SUA), însă numai dinsuma aprobată de preşedintele HarryTruman pentru finanţarea nece-sităţilor de apărare ale unor ţări, atâtale celor din Pactul Atlantic, cât şiale altor ţări care au relaţii bune cuAmerica.Doi, Guvernul american propune unacord bilateral pentru acordarea aces-

tui ajutor care n-ar avea nicio legă-tură cu Pactul Atlantic şi ar fi un felde land lease.Trei, Guvernul american ar putea jus-tifica acest ajutor în faţa Congresuluinumai menţionând nevoile de apă ra -re ale Iugoslaviei, deoarece conse -cinţele secetei i-au slăbit capacitateade apărare.Fireşte că tovarăşii [Gošnjak şi Po -po vić] au fost de acord să acceptămaceastă propunere a Guvernuluiamerican, fiindcă fără acest ajutorpentru regiunile afectate n-am aveaposibilitatea să menţinem pregătireade luptă a unui număr atât de mare demilitari într-o vreme când ţara esteameninţată de ţările răsăritene (URSSşi sateliţii săi, n.n.).Cu o zi în urmă, m-am înţeles în le -gă tură cu acest lucru şi cu tovarăşiiRanković, Djilas şi Kidrič2.Spre seară, am primit o telegramă dela tovarăşul Kardelj, de la NaţiunileUnite, prin care mă anunţă că repre -zentanţii sovietici tac referitor laatacurile lui Kardelj în legătură cuacţiunile neprieteneşti ale URSS faţăde Iugoslavia.3. 11.1950Pentru prima oară după război, amtrimis astăzi o telegramă unui şef destat occidental.I-am trimis o felicitare domnuluiTru man, preşedintele Statelor Uni teale Americii, în legătură cu atentatul

terorist la adresa sa, de fapt, încer-carea de atentat.Ştiu că Biroul Informativ va aveaiarăşi material să ne atace, îi priveşte,a trecut însă vremea când, contrar in-tereselor ţării noastre, aveam grijă sănu dăm ocazie revizioniştilor să neatace (cei care au abandonat ideiledoctrinare ale comunismului, n.a.).Deoarece n-am posibilitatea să mergdes la vânătoare, mă mulţumesc săîmpuşc uneori în grădină (reşedinţaprezidenţială de la Dedinje, n.a.) câteun corb sau o cioară, fiindcă le con-sider dăunătoare şi agasante. Azi-dimineaţă am împuşcat 2 bucăţi, ceeace l-a mulţumit foarte mult pe pointe -rul meu, Tref. Tigrul, celălalt câine,s-a uitat cu scârbă şi surprindere cumTref îmi aduce ciorile.

Un film american despre noua Iugoslavie4.11.1950Azi a trebuit să suport iarăşi un lucrucare nu mi-a făcut niciodată plăcere.O firmă americană toarnă un filmdespre Iugoslavia, mai bine zis unma re jurnal cinematografic despre dez -vol tarea noii Iugoslavii, iar în finalau dorit să mă filmeze şi pe mine lu-crând şi odihnindu-mă.Pentru că treaba ia foarte mult timp,am folosit prilejul ca pe timpul fil mă -ri lor să ţin două şedinţe, una pe proble -me economice la care au luat parteRan ković, Djilas, Kidrič, Po pović şi eu.La cealaltă şedinţă au fost examinateunele probleme militare la care auparticipat K. Popović, I. Gošnjak, P.Dapčević şi Eu.3

Astăzi am examinat şi propunereapreliminară a Guvernului americanîn care este cuprinsă modalitatea princare ni se poate acorda un ajutor deurgenţă în legătură cu seceta dinacest an care a lovit ţara noastră.În această propunere se menţioneazăcă între cele două ţări se va încheia oînţelegere bilaterală, ceva similarLand-lease-ului, fiindcă Guvernulamerican poate oferi un astfel de aju-tor numai în scopul întăririi, respec-tiv menţinerii capacităţii noastre deapărare. Sunt gata să ne ofere alimen -te şi alte lucruri similare în primulrând pentru armata noastră.


“Agresorul Tito” caricaturăde la începutul anilor ‘50

7decembrie 2010

Întrebări delicate7.11.1950L-am primit, înainte de prânz, peziaristul american Sulzberger, colabo -rator al lui „New York Times”.M-a plictist mai bine de un ceas cuîntrebări foarte delicate, deoarece atrebuit să mă gândesc bine ce răspun-suri să dau, fiindcă mi s-a mai întâm-plat să-mi denatureze răspunsurile şisă le publice aşa cum îi convenea lui.Citesc declaraţiile unor tovarăşi (iu-goslavi, n.a.) care au cedat şi au tră-dat Partidul nostru comunist înlegătură cu Biroul Informativ.4

Unii dintre ei nici n-ar merita să fienumiţi tovarăşi deoarece sunt niştespioni înrăiţi, iar unii pot fi chiar cre -zuţi, cum ar fi Sava Zlatić, Samardjićşi alţii ca ei.5

Omului îi stă mintea când vede cemetode folosesc conducătorii URSSpentru racolarea membrilor de partidcinstiţi pentru cele mai murdare tre-buri de spioni. Ei au racolat oamenidin partidul nostru şi în timpul mare-lui război de eliberare ( al DoileaRăzboi Mondial, n.a.) ca agenţi înslujba lor, respectiv în slujba URSS,şi după război.Prin intermediul acestor agenţi ai lorau urmărit oameni din conducereanoastră într-o vreme când aveam celemai bune relaţii cu Uniunea Sovietică.Prin aceşti agenţi au răspândit calom-nii cu scopul de a bloca şi compromi -te politic pe unii din tovarăşii noştrica Djilas şi alţii. 8.11.1950M-am gândit mult astăzi la prostia pecare au făcut-o tovarăşii chinezi cândau venit în Coreea şi au intrat în con-flict cu forţele Naţiunilor Unite.Acest lucru va avea probabil con-secinţe fatale pentru însăşi RepublicaPopulară Chineză.Cine oare i-a împins în această aven-tură, într-un moment în care tânăraRepublică Populară Chineză avea ceamai mare nevoie de pace pentru con-solidarea sa economică.Ce se va întâmpla dacă mii de avioa -ne americane moderne vor începe sădistrugă oraşele chineze suprapopu-late şi puţina îndustrie de care dis-pune China?

Cât de marxist-leninistă este aceastădecizie a tovarăşilor chinezi?Tovarăşii chinezi au uitat oare expe-rienţa revoluţiei ruse şi câte a făcut şicum s-a sacrificat Lenin pentru catânăra republică sovietică să obţinăun răgaz după luptele grele şi dis-trugerile suferite?9.11. 1950Azi am avut o şedinţă a Biroului Po -litic la care au fost prezenţi şi mem-brii Biroului Politic al PartiduluiComunist Croat şi Bakarić.6

Pe ordinea de zi s-a aflat raportul cuprivire la situaţia din Dalmaţia, pecare l-a prezentat tovarăşul Popivodaîn numele Comisiei de partid a CC alPCI.7

Asemenea comisii trimitem în toateregiunile ţării şi ele s-au doveditfoarte utile fiindcă nu numai că se în-formează aupra situaţiei exacte de peteren, despre diferite neajunsuri înmuncă, probleme economice etc., cioferă şi un ajutor concret tovarăşilordin teren.Kardelj mi-a trimis astăzi, de la NewYork, o telegramă în care îmi spunecă delegaţia noastră la NaţiunileUnite (la Adunarea generală a ONUn.a.) e de părere că în problema agre-siunii chineze, repectiv dacă ea sepro duce în Coreea, trebuie să adop-tăm aceeaşi poziţie pe care o va adop -ta majoritatea delegaţilor la NaţiunileUnite.8

Fireşte că, şi noi, aici, gândim la fel,

altminteri am fi inconsecvenţi faţă depropria concepţie privind agresiunea,pe care am adoptat-o în cuvântărileşi propunerile făcute la şedinţeleNaţiunilor Unite.

Tito – înjurat de un ţăran12.11.1950E duminică şi intenţionam astăzi sămerg cu tovarăşul Marko (AleksandarRanković) la Karadjordjevo, la vână-toare de fazani, însă am renunţat dincauză că e prea departe şi timpul pecare îl aveam la dispoziţie era preascurt.Am plecat la Ilok la o vie, ca măcarsă mă odihnesc puţin la aer curat,însă m-am întors acasă nemulţumitdin cauza unui mic încident pe drumcu un amărât de ţăran care m-a înju-rat, fiindcă am tras în ciori.Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu un ase -menea om, să spunem în URSS şi înalte ţări din Biroul Informativ sau înoricare altă ţară din lume dacă ar fifăcut aşa ceva?Le-am spus ofiţerilor să cercetezecine este omul, pentru a se afla caresunt motivele care l-au îndemnat săfacă acest lucru.13.11.1950Tovarăşii Marko şi Djido (MilovanDji las) au venit la mine ca să citimpar tea a doua a mărturisirii lui Žu-jović.9

Avem sentimentul că a cedat din cau -ză că detenţia i-a picat foarte greu.Am decis ca declaraţia lui să fieprezentată la o şedinţă a Biroului Po -litic al CC al PCI şi să fie dată publi -cităţii, iar Žujović să fie pus înlibertate.Din declaraţie se pare că a înţeles în

ce constă esenţa conflictului cu ruşiişi, în general, cu Biroul Informativ.Cred că acest caz va avea o mare im-portanţă în lupta împotriva BirouluiInformativ şi a calomniilor acestuia.

www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |

„Am plecat la Ilok la o vie, ca măcar să mă odihnesc puţin laaer curat, însă mam întors acasă nemulţumit din cauza unuimic incident pe drum cu un amărât de ţăran care ma înjurat,fiindcă am tras în ciori.Nu ştiu ce sar fi întâmplat cu un asemenea om, să spunemîn URSS şi în alte ţări din Biroul Informativ sau în oricare altăţară din lume dacă ar fi făcut aşa ceva?Leam spus ofiţerilor să cerceteze cine este omul pentru a seafla care sunt motivele care lau îndemnat să facă acest lucru”.

16.11. 1950Am citit astăzi articolul lui Djilas, încare el încearcă să motiveze teoreticdegenerarea Uniunii Sovietice sprecapitalismul de stat şi formarea totmai evidentă a unei caste birocraticeconducătoare care ameninţă serios cudistrugerea cuceririlor Revoluţiei dinOctombrie – opera lui Lenin.Prima parte a articolului este destulde bună, însă partea a doua, în carevorbeşte despre capitalismul de stat,nu este destul de clară şi poate fi in-terpretată greşit de către adversari.17.11.1950Am examinat astăzi, împreună cu to-varăşii din Marele Stat Major al Ar-matei Populare Iugoslave, problemareorganizării parţiale a MinisteruluiApărării Naţionale.Am respins unele forme de conduce -re ale unor genuri de arme pe care leluasem din Armata sovietică.

Alimente şi arme de la americani18.11.1950Ambasadorul american, domnul Allen,mi-a trimis, prin adjunctul ministruluiafacerilor externe, Mates, textulAcor dului privind acordarea unuiajutor în alimente Iugoslaviei, înaintede reuniunea Congresului SUA.Nu au vrut să introducă în text pro -punerea noastră de a se spune că ali-mentele se dau în scopul menţineriicapacităţii de apărare a ţării şi nupentru întreţinerea forţelor armate.Am acceptat în final şi această formu -lare numai pentru a nu se mai tără gă -na prea mult acordarea acestui ajutor.Trebuie să subliniez faptul că propa-ganda guvernului şi a presei dinAme rica s-a înfierbântat foarte taredin cauza acestui ajutor.Se fac fel de fel de declaraţii dinpartea cercurilor oficiale americanecare vor putea fi folosite din plin decătre adversarii noştri din Biroul In-formativ, iar occidentalii chiar dorescsă se lărgească cât mai mult prăpas-tia dintre noi, fiindcă bănuiesc că totacest conflict dintre noi şi URSS nueste altceva decât o manevră binegândită.

20.11.1950Iar s-au strâns o groază de scrisoridin diferite ţări în care ziariştii îmicer interviuri.Ştiu că nu este vorba numai de dorin -ţa de a prezenta lucruri senzaţionale,ci este, în primul rând, vorba de do -rinţa de câştig.Pe majoritatea îi voi refuza, fiindcă înultima vreme am dat multe declaraţii.Azi am comunicat ministrului aface -rilor interne al Croaţiei să opreascăvizitele ziariştilor străini la Stepinac

şi pentru economii cel mai uşor ar fisă înceteze diferitele beneficii de careacesta se bucură în materie de hrană.10

22.11.1950Am examinat astăzi, împreună cuLeskovšek, Koča Popović, Gošnjak şiNikolić unele probleme privind in -dustri alizarea pentru necesităţile ar-matei11.Avem dificultăţi enorme cu devizele,iar în ultima vreme este tot mai greusă obţii materii prime din Occidentpentru industria noastră militară,fiindcă toţi se înarmează.Americanii ne trimit semnale, pedife rite canale, că sunt gata să ne deaarmament. Noi refuzăm, fiindcă aceas -ta ne poate aduce prejudicii politice.Mulţi oameni din ţară şi din străină-tate nu vor să înţeleagă cum trebuieacest lucru, că nu este împotriva in-tereselor marxism-leninismului dacăluăm armament de acolo de unde este

posibil pentru apărarea ţării noastresocialiste.Se înţelege că liderii sovietici fac totce este posibil pentru a ne ponegri şimai mult în faţa opiniei publice de-mocratice şi folosesc împotriva noastrăceea ce ei fac demult, atribuindu-negreşeala capitală pentru aceste pro-cedee pe care ei le folosesc în modregulat, şi nimeni dintre membriiBiroului Informativ nu se întreabă:„De ce Uniunea Sovietică are voie, depildă, să cumpere tot ce-i trebuie dinţările capitaliste, iar Iugoslavia nu”? 25.11.1950Astăzi a apărut în „Borba” (cotidia -nul PCI, n.a.) declaraţia lui S. Žu-jović şi actul de punere a sa în liber tate.A produs o mirare enormă şi la noi şiîn străinătate.Să se vadă şi prin această declaraţiechipul conducătorilor sovietici, săvadă cum arată dreptatea noastră,metodele noastre de reeducare şi nude distrugere.Ce se face în URSS?Sunt omorâţi şi vinovaţi şi nevinovaţi,cel mai des cei nevinovaţi.Ce au făcut cu Koci Dzodze şi Rajk?12

Împuşcarea şi spânzurarea, acesteasunt metodele lor de reeducare a oa-menilor.Noi însă am ales calea noastră cares-a dovedit cea mai bună şi mai eficace.Lupta noastră va mai fi încă grea,însă trebuie să avem nervii tari, răb-dare şi umanism.Socialismul nu se creează prin dis-trugerea a tot ce nu este în favoarealui, ci prin educare şi convingere.Nu vom face niciun fel de compro-misuri faţă de cei care sunt împotrivasocialismului.Pe aceştia îi vom face inofensivi încel mai uman mod cu putinţă.

„Cazul” Stepinac26.11.1950Ambasadorul american George Allenmi-a cerut, din însărcinarea guvernu-lui, o întrevedere urgentă.Am crezut că este vorba despre vreoofertă nouă de armament şi l-am pri -mit la ora 5 după-amiază.Spre marea mea surprindere, a înce -put cu o mare introducere patetică


Milovan Djilas

despre „o misiune neplăcută”, pentruca până la urmă să fie vorba despreurmătoarele:„Guvernul american este îngrijorat înlegătură cu rezultatele dezbaterii dinSenat privind acordarea de ajutor Iu-goslaviei, fiindcă republicanii vorcondiţiona ajutorul de punerea înliber tate a lui Alojzije Stepinac”.Ambasadorul mi-a explicat îndelungcum s-ar putea rezolva foarte bineaceastă problemă, înainte de şedinţaCongresului SUA „prin mutarea luiStepinac într-o mânăstire” sau „printrecerea lui peste graniţă” etc.Am fost foarte categoric în refuzulmeu şi i-am spus că aceasta vine încontradicţie cu dorinţele lor ca noi săfim cât mai pregătiţi pentru apărareanoastră şi fiindcă un asemenea pro-cedeu ar provoca o mare nemulţu-mire în rândul populaţiei ortodoxe,pe de o parte, iar, pe de altă parte, po -porul ar înţelege acest lucru ca pe ocondiţionare a ajutorului american şin-ar fi de acord cu aceasta.4.12.1950Azi am ţinut o şedinţă a Secretaria -tului Biroului Politic al CC în pre -zenţa conducătorilor militari, KočaPopović, Gošnjak şi Peko Dapčević.Am cerut să fie lute unele măsuri ur-gente din cauza pericolului unui atacal cuiva din Est.Am decis ca Dedinje13 să se mai rare -fieze puţin prin mutarea unor con-ducători în alte locuinţe, iar membriiBiroului Politic să doarmă în alte lo -curi, împreună cu familiile lor, fiindcădacă s-ar produce un bombardamentde noapte toţi ar avea de suferit.Partea operativă a Statului Major săfie mutată în afara Belgradului.5.12.1950La şedinţa de astăzi a biroului Politica fost ascultat raportul tovarăşuluiKardelj despre activitatea delegaţieinoastre la a V-a sesiune a AdunăriiGenerale a ONU.Trebuie spus că în acest an delegaţianoastră a avut o activitate intensă şia obţinut succese importante în luptapentru adoptarea unor rezoluţii pri -vind menţinerea păcii şi a colaborăriiinternaţionale.S-a hotărât ca eforturile noastre în po-litica externă şi, în general, activitatea

de propagandă, să fie orientate maimult pe problemele interna ţionaledecât pe respingerea permanentă adiferitelor acuzaţii ale URSS şi alecelorlalte ţări din Biroul Informativ.Fără datăConducătorii URSS au dezlănţuittoate pasiunile. Toate pretenţiile înpolitica lor aţâţătoare la război îm-potriva Iugoslaviei socialiste nu aredecât un singur scop, acela de a neînrobi ţara şi a ajunge la MareaAdria tică, respectiv Mediterană.

Al Treilea Război Mondial?21.12.1950Azi totul stă sub semnul pregătirilorpentru a noua aniversare a înfiinţăriiglorioasei noastre armate. Seara, amfost la adunarea festivă unde a ţinutun referat generalul Djuro Lončarević(şeful Direcţiei pentru educaţia mo ral-politică din Marele Stat Major, n.a.)Am fost extrem de nemulţumit, ca

de altfel şi ceilalţi, fiindcă referatulavea un ton prea provocator (la adre -sa Uniunii Sovietice, n.a.).Am ordonat pe loc, deşi materialulera dat deja la presă, să fie eliminatetoate locurile unde se vorbea pe unton provocator despre un atac armatal Uniunii Sovietice împotriva noastră.După adunarea festivă am discutatîndelung, la mine acasă, cu tovarăşiiKardelj, Marko şi Djido despre cetrebuie să întreprindem în cazul unuiatac armat al Uniunii Sovietice îm-potriva noastră, în cazul că nu vomputea face faţă unui nou război peteritoriul ţării noastre.I-am întrebat pe tovarăşi ce părere audespre posibilitatea ca, în acest caz,să ne retragem în afara ţării cu o ar-mată puternică şi de a ne reîntoarceulterior cu aceeaşi armată, fiindcă înacest mod am salva socialismul înţara noastră.Toţi trei au fost complet de acord, aşacum, cu o zi în urmă, au fost de acordşi Gošnjak si Koča Popović. 26.12.1950În ultimele zile m-am gândit mult lasituaţia în care Iugoslavia va fi ata-cată de Uniunea Sovietică şi sateliţiisăi şi la strategia rezistenţei noastre.

În final, am ajuns la convingerea că nueste suficient doar să prevezi posibili -tatea unui război combinat, un războial forţelor armate regulate şi al uni tă -ţilor de partizani, ci este necesar să se-sizezi întreaga perspectivă a evoluţieirăzboiului şi în general al rezultatelorlui, îndeosebi pentru ţara noastră.În cazul unui război mondial în careţările sus-menţionate ar ataca în pri -mul rând Iugoslavia, aş împărţi răz -boiul în trei faze, şi anume:Prima fază, o apărare combinată a ţăriinoastre cu unităţi ale armatei regulateşi ale partizanilor, a doua fază, ca ur-mare a superiorităţii inamicului, re-tragerea grosului forţelor armate şi atineretului din ţară în anumite baze,în scopul reorganizării şi pregătiriipentru faza a treia , iar în ţară să secontinue războiul de partizani cu for -

ţele iniţiale de maximum 100 până la150 de mii de luptători.În faza a treia i-am lovi din nou peocupanţii din ţară cu unităţile noastrebine înarmate şi odihnite. Această strategie poate fi luată înconsiderare numai în cazul în careinamicul ne-ar ataca ţara cu forţe arma -te de o asemenea mărime încât să nupu tem rezista pe un teritoriu mai mareşi dacă ar fi ocupată toată Europa.Am comunicat acest plan tovarăşilordin Biroul Politic al CC al PCI şi dinMarele Stat Major al armatei iu-goslave şi toţi au fost de acord cu el.3.01.1951Azi am avut o şedinţă a Consi liuluiMilitar Suprem la care a fost exami-nată problema pre gă tirilor militare în


„Socialismul nu se creeazăprin distrugerea a tot ce nueste în favoarea lui, ci prineducare şi convingere.Nu vom face niciun fel decompromisuri faţă de ceicare sunt împotriva socia lis mului.Pe aceştia îi vom face ino fen sivi în cel mai umanmod cu putinţă”.

cazul unui atac împotriva ţăriinoastre. În cadrul acestor pre -gătiri intră şi pregătirile eco-nomice.Au fost prevăzute măsuri orga-nizatorice pentru evacuareapopulaţiei şi a bunurilor din zo -nele ameninţate în aşa-numitazonă strategică. Tovarăşul Djilas, potrivit rapor -tului său, va face cel mai multîn privinţa amplasării staţiilorde radio, tipografiilor ş.a. pen-tru nevoile de propagandă. Aufost prevăzute locuri pentrutoate ministerele, atât cele fede -rale, cât şi republicane, într-ozonă lipsită de pericole.4.01. 1951Azi l-am primit pe noul amba sa -dor grec. Se pare că şi ei do rescfoarte mult ca ţările noastre să-şiamelioreze cât mai curând relaţiile.Pentru noi, acest lucru este im-portant şi în cazul unor operaţi-uni militare în Macedonia.Gre cia ar fi pentru noi un fel depoar tă deschisă pentru aprovi -zionarea acestui front.Ambasadorul grec nu mi-afăcut impresia unui om cu ointeligenţă peste medie. Amobservat că îi era greu să as-cundă faptul că ne urăşte, aşacum orice reacţionar urăşteţările progresiste.

8.01.1951În afară de treburile curente,m-am gândit astăzi la ataculUniunii Sovietice şi al sate -liţilor săi împotriva Iugosla -viei. În legătură cu aceasta amajuns la convingerea că existădouă opţiuni, şi anume: pri -ma, un atac generalizat ar pu -tea avea loc numai în cazul încare ruşii ar fi gata să declan -şeze Al Trei lea Război Mon-dial; a doua, un război lo calcu ajutorul sateli ţi lor bulgari,români, maghiari şi al banezi.Acest război local ar fi pentrunoi mai puţin peri culos fiindcăne-am putea adăposti maiuşor diferite bunuri în locurisigure şi am putea efectuaeva cuarea populaţiei.Acest război local ar începeprin mici revolte provocate demembrii Biroului Informativ,după care s-ar crea pretextulpentru infiltrarea unor brigăzide voluntari.Dacă sovieticii doresc să eviteAl Treilea Război Mondial,însă să se răfuiască totuşi cuIugoslavia, nu le mai rămânealtceva decât o altă variantăfiindcă prin aceasta n-ar riscaprea mult şi ar spera să câştigetreptat poziţii strategice pentruo răfuială generală ulterioară.

Nici cu chinezii, nici cu americanii,nici cu sovieticii11. 01.1951L-am primit astăzi pe ziaristulitalian Terri şi i-am acordat uninterviu.L-a interesat cel mai mult dacăeste posibilă o colaborare întrePCI şi partidele socialiste occi-dentale. I-am răspuns că o anu -mită colaborare este posibilă şinecesară.Concepţia de a ne orienta înprimul rând în direcţia unorcontacte ale PCI cu partidelemişcării socialiste, fiindcă ma -sele muncitoare din ţările occi-dentale se găsesc în principalîn partidele socialiste, iar legă-turile noastre cu aceste partidear putea avea un efect favorabilasupra acestor partide prindeplasarea lor spre stânga şiacceptarea experienţei noastre.18.01.1951Am elaborat astăzi, împreunăcu tovarăşul Kardelj, o directi -vă pentru delegaţia noastră laONU, în legătură cu faptul căguvernul Chinei a respins ofer -ta destul de favorabilă a Naţiu-nilor Unite privind încetareafocului în Coreea şi realizareaunui acord pe cale paşnică.


NOTE:1. Gošnjak era ad-junctul lui Tito laApărare Naţională,iar K. Popović,Şeful Marelui StatMajor.2. AleksandarRanković, era vice -preşedintele guver-nului iugoslav şisecretar al Comite-tului Central alPartidului ComunistIugoslav (PCI),Milovan Djilas,membru al BirouluiPolitic al PCI, iarBoris Kidrič,preşedintele Consi -liului Economic alIugoslaviei.3. Peko Dapčević,locţiitorul şefuluiMarelui Stat Majoral Armatei PopulareIugoslave.4. Se referă la co-muniştii iugoslavicare, în timpul con-flictului Tito-Stalin,au avut o poziţieezitantă, la cei cares-au situat de partealui Stalin şi la ceibănuiţi că suntataşaţi lui Stalin .Toţi aceştia ,condu cerea PCI,după RezoluţiaBiroului Informativde excludere a PCIdin această organi-zaţie, au fost numiţiadepţi ai BirouluiInformativ. 5. Se referă la SavaZlatić, reprezentan-tul CC al PCI dinAlbania, şi fostulactivist al PCI Sta -nislav Samardjić. 6. Vladimir Ba -karić, secretar alCC al PC din Croaţia.7. Krsto Popivoda,membru al CC alPCI şi ministru înguvernul iugoslav.8. Se referă la fap-tul că Iugoslavia vafi obligată să adop -te o poziţie contrarăcelei a altor ţări so-cialiste.9. Este vorba despreconfesiunea decăinţă a lui SretenŽujović membru alBiroului Politic alCC al PCI, ministruîn guvernul iugoslavcare în 1948, întimpul conflictuluiTito-Stalin s-a si -tuat de partea lide -rului sovietic, faptpentru care a fostimediat arestat. 10. Ivan Krajačić,ministrul afacerilor

Vizita lui Tito și a soției sale în România (1956). În dreapta: Chivu Stoica și GheorghiuDej


Situaţia noastră este destul decomplicată, fiindcă, din maimulte motive, nu putem sprijinirezoluţia americană care con -dam nă China ca agresor înCoreea.Noi, fireşte, condamnăm Chinapentru intervenţia sa în Coreea,însă vom fi obligaţi să ne ab -ţinem la votarea acestei re-zoluţii şi vom face o declaraţieîn care vom explica de ce ne-amabţinut şi vom arăta cum pri -vim noi intervenţia chineză,respectiv că noi considerămcon tinuarea şi extinderea războ -iului din Coreea un mare peri-col pentru izbucnirea unuirăz boi la scară mondială.19.01.1951 – 21.01.1951Acum două zile am primit pri -ma generaţie de cursanţi ai In-stitutului de ştiinţe sociale dinBelgrad care au absolvit cursulde doi ani. Majoritatea erau to-varăşi mai în vârstă, participanţila lupta de eliberare na ţio nalăşi care după război au înde pli -nit diferite funcţii de conducere.Le-am recomandat într-o for măpotrivită să muncească şi mai multla perfecţionarea activităţii.Sâmbătă seara, pe 21 ianuarie,am primit de la Peko Dapčevićo informare telegrafică con-form căreia s-a comunicat dinMacedonia că la 7.30 diminea -ţ a, din Bulgaria au survolat te -ritoriul nostru spre Albaniapeste 100 de bombardiere şiavioane de vânătoare.I-am chemat imediat pe Kar-delj, Ranković, Djilas, Kidrič,Gošnjak şi Koča Popović. Şti-rea ne-a surprins pe toţi şi pri -ma impresie a fost că ruşii s-audecis să ne atace în curând ţara.Eu am exprimat părerea că esteo măsură logică al cărei scopeste să transforme Albaniaîntr-un punct strategic şi căaceastă survolare nu este alt-ceva decât o pregătire care nutrebuie să însemne un atac imi-nent împotriva ţării noastre.Din verificările telefonice ulte-rioare s-a dovedit că totul a fost

o exagerare, fiind, de fapt, vorbadespre două avioane, probabilde transport, care, fără aproba -rea noastră au transportat ma-terial de război în Albania.

Vizita lui Djilas în Anglia31.01.1951Vizita din aceste zile a to-varăşului Djilas în Anglia aavut un ecou enorm în presamondială.Unii din Occident spun căacesta este un semn al legă-turilor noastre cu ei, alţii spuncă am reuşit să ieşim din izo-lare şi că acest lucru este im-portant pentru noi, având învedere ameninţările continueale ruşilor şi ale ţărilor vecine.Prima afirmaţie nu este exactă,iar a doua este exactă doarparţial, fiindcă principala noas-tră intenţie este de a stabili câtmai multe legături în străinătatecu acele organizaţii muncito -reşti progresiste pe care le pu -tem influenţa cu practica noastră,iar aici este vorba, în pri mulrând, de Partidul La burist.Pe de altă parte, Biroul Infor m a -tiv, conform vechiului său obi-cei, urlă că ne-am demascat şiam trecut la imperialişti. Suntprofund convins că pentru ei suc -ce sele noastre din străinătate re - prezintă o puternică lovitură şitoc mai de aceea sunt aşa de furioşi.2.02.1951Marko mi-a relatat din nouastăzi despre unii oameni careîndeplinesc funcţii importanteîn Iugoslavia şi despre care amaflat întâmplător lucruri în-grozitoare pe care le-au făcutca agenţi ai lui Ante Pavelić.3.02.1951Am discutat astăzi cu B. Kidričşi Gošnjak despre pregătirilepentru apărarea ţării. Desprerezervele de materiale şi mate-rii prime cum sunt benzina,cărbunele etc. în caz de război,respectiv al unui atac împotrivaţării noastre.

Cea mai mare dificultate estetehnica de război cea mai nece-sară: avioane cu reacţie, diferitetunuri, mai ales antiaeriene.Ţările occidentale nu au vrutpână în prezent să ni le trimită.Mai vedem. Trebuie însă să spuncă am informaţii foarte bune căei speră în prezent că ne potagăţa tocmai cu această pro-blemă pentru a ne sili să facemconcesii politice.[...]11.02.1951Astăzi s-a întors din Anglia to-varăşul Djilas. Din ce mi-aspus şi din ce scrie presa en-gleză se vede că această vizităşi convorbirile cu conducătoriienglezi au avut o mare impor-tanţă pentru eforturile noastrede a evita izolarea ţării noastrepe care încearcă s-o obţină„prietenii“ noştri din Est.Tovarăşul Djilas mi-a spus căa avut impresia că i-a convinsdefinitiv pe englezi că nu do -rim să aderăm la Pactul Atlan-tic (NATO, n.n.) şi nici la celmediteranean.[...]18.02.1951L-am primit astăzi pe ElleryHuntington, care a fost şefulMisiunii militare a Americii pelângă Marele Stat Major (alArmatei Iugoslave, n.n.), în pe-rioada 1944-1945.A încercat să-mi spună că înţe-lege poziţia noastră, cu care estede acord, că nu putem acceptaar mamentul în orice condiţii,însă va discuta cu Einsen howerca totuşi să ne ajute cumva”. n

(Traducere:

Dr. Constantin Ghirdă)

interne al Croaţiei,iar AlojzijeStepinac eraarhiepiscopul deZagreb, acuzat desprijinirea regimu-lui pronazist alStatului Indepen -dent Croat şi a con-ducătorului acestuia,Ante Pavelić.11. FrancLeskovšek, mi -nistru federal, VojinNikolić adjunct alministrului apărării.12. Koci Dzodze,înalt funcţionar alAlbaniei, LaszloRajk, unul din lide -rii maghiari, ambiiau fost condamnaţila moarte fiindcă în1948 nu au fost deacord cu excludereaPCI din Biroul In-formativ al partide-lor Comuniste.13. Cartier reziden -ţial din Belgrad, unfel de Cartier alPrimăverii, undelocuia elita condu -cătoare iugoslavă.

„Conducătorii URSS au dezlănţuittoate pasiunile. Toate pretenţiile înpolitica lor aţâţătoare la război împotriva Iugoslaviei socialiste nu audecât un singur scop, acela de ane înrobi ţara şi a ajunge la MareaAdriatică, respectiv Mediterană”.

Foto: comunismulinromania.ro

Ce este heraldica?Este o ştiinţă auxiliară a istoriei, bazată pereguli stricte, care su pra veghează modulde alcătuire a unei steme, dacă aceastacorespunde nor melor acestei ştiinţe. Artaheraldică constă în redarea plastică aelemen telor unei steme, conform regulilorfixate de ştiinţa heraldică. Specialiştii con-sideră că momentul apariţiei artei he -raldice s-a produs în Europa apu seană, însecolul al XII-lea, având ca factori fa-vorizanţi două fenomene de mare am-ploare în epocă: cruciadele şi turnirurile1.Tot acum are loc şi o evoluţie a echipa-mentului militar. Acesta le oferea comba -tanţilor o protecţie mai bună, însă leacoperea aproa pe în întregime corpul,împie dicându-i să se recunoască pe câm-pul de luptă. Astfel, au fost nevoiţi să re-curgă la însemne vizuale aparte, pic tându-şisemne de recunoaştere, la început pe scut,apoi pe valtrapurile cailor, pe creştetulcoifului, pe stea gurile de luptă. Compoziţaacestora a evoluat, au devenit cu timpul în -semne proprii, trecând apoi, din mediulmilitar în cel civil. Turnirurile, acele întreceri între cava lericare aveau loc în timp de pace, au avut ocontribuţie esenţială în ceea ce priveştedezvoltarea blazonului. În primul rând,numele acestei ştiinţe se datorează heral -dului, personajul însărcinat cu prezen -tarea blazoanelor participanţilor la turnir,acel heraut des armes2. El trebuia săcunoască modul de alcătuire al stemelorşi sem nificaţia acestora. Apoi, nume roa -se obiecte care alcătuiau obstaco le,bariere, în cadrul acestor com petiţii, aufost preluate în steme3. Prin urmare, înprima parte a secolului al XIII-lea, în-treaga societate a Europei Occidentale,indiferent de clasa socială, era purtătoarede steme. Singura condiţie consta înaceea de a nu uzurpa stema altcuiva.

Stemele au fost supuse apoi, unor regulistricte, de terminând apariţia ştiinţei he -ral dice. Curând după aceea, a existat şinecesitatea alcătuirii unor culegeri desteme, numite armoriale, care cu prin -deau blazoane fie ale unor personaje im-portante în epocă, fie ale unor insti tuţii oriacordate cu diferite ocazii. Putem desco -peri într-o stemă întrea ga istorie a uneiţări, a unui oraş sau a unei familii. Cu-vântul stemă este sinonim cu blazon,herb sau gherb. Descrierea unei stemepoartă denumirea de blazonare. Pentruaceasta, cititorul trebuie să-şi închipuiecă poartă blazonul pe umărul stâng. Înaceastă poziţie, partea dreaptă a blazonu-lui devine stânga şi viceversa. De aseme-nea, se utilizează latinescul dextra,pentru partea dreaptă a stemei, respectivsenestra pentru cea stângă. Câteva amă-nunte tehnice sunt totuşi importante pen-tru a putea înţelege descrierea unuiblazon.

Din ce este alcătuit un blazon? Elementul principal îl constituie scutul,arma care îi proteja pe comba tanţi în tim-pul luptelor. Acesta poate avea formă ro-tundă, ovală, triunghiu lară, rombică,pă trată, patrulater cu baza ascuţită sau înformă de acoladă. Suprafeţele rezultatedin împărţirea scutului se numesccartiere, iar acestea pot ajunge la unnumăr de 32. Pe suprafaţa scutului, denu -mită câmp, sunt înfăţişate figuri şi piesece poartă numele de mobile heraldice.Figurile pot fi naturale ( personaje uma -ne, animale, plante, insecte, aştri sau ele -mente ale naturii), himerice (balauri,sirene, acvila bicefală, pasărea Phoenix,licornul etc.) sau artificiale (obiecte decult sau create de mâna omului)4. Figu -rile aflate în afara scutului poartă denu-mirea de ornamente exterioare. Acestea


Raluca Velicu

muzeograf

Neam propussă prezentăm,cititorilor noştri,un domeniu maipuțin cunoscut,cel al heraldicii.Vom descifra împreună o serie desteme care auaparținut unorfamilii boiereştiromâne, dar şiunor nobili europeni, încercândsă explicăm mo dul în care pretențiile, acțiuni leşi autoritatea a ce s tora se reflec tă în propriile lorînsemne. Pentrua înțelege maibine toate aces te semnificațiineam gândit caîn acest prim articol să oferimcâte va lămuririasu pra disciplineicare se ocu pă custudiul stemelor.

heraldică

HERALDICA:ştiinţă şi artă

sunt: timbrul, tenanţii, pavilionul/mantoul, deviza. Timbrul, al doileaelement ca importanţă după scut, areîn componenţa sa următoarele piese: coi -ful, coroana, creştetul şi lambrechinii.Coiful, cu rol de apărare în luptă, in-dică şi originea militară a heraldicii;coroana este aşezată peste coif şi de-semnează rangul social al purtătoruluide stemă, iar în stemele de stat se de-fineşte suveranitatea şi independenţa;creştetul este elementul cel mai înaltdintr-o ste mă şi de obicei preia mobilaprincipa lă din scut5. Din pricina climeicăldu roase, cruciaţii obişnuiau să poartepeste coifuri, o bucată de pânză, care,în bătaia vântului, le oferea răcoare.Faptul că această învelitoare era sfâşi-ată în timpul luptelor de loviturile despadă, constituia un motiv de laudă.

Astfel, au luat naştere lambrechinii,ornamente de stofă, de forma unorpanglici, care par a flutura în vânt6. Înblazon ei pornesc din vârf şi se des -făşoară pe părţile laterale. Elementelesituate de o parte şi alta a scutuluipoartă denumirea de tenanţi. Aceştiase împart în trei categorii: suporţi,atunci când întâlnim animale caresusţin scutul; sprijinători, alcătuiţidin plante sau obiecte, şi sprijinătorimicşti, alcătuiţi fie dintr-un animal şiun om, fie combinaţii de plante sauanimale7. Un alt element exterior alscutului îl constituie pavilionul (încazul stemelor de stat) sau mantoul(în cazul stemelor unor demnitari),care învăluiesc întreaga compoziţiesimbolizând totodată cortul ce îi adă-postea pe soldaţi8. Devizele amintesc

de strigătul de luptă şi sunt reprezen-tate în stemă sub forma unui text scurt9.Ce conţine stema ţării noastre? Caresunt elementele principale care o alcă -tuiesc? Ce mobile întâlnim în aceastăstemă? Iată câteva întrebări care îşivor găsi răspunsurile cuvenite în ur-mătorul articol. n

NOTE:1.Michel Pastoureau, Traite d’heraldique, EdituraPicard, Paris, 1979, p. 26. şi Ileana Căzan, Imagi-nar şi simbol în heraldica medievală, Editura Silex,Bucureşti, 1996, p. 67-68.2. Maria Dogaru, Din heraldica României, EdituraJif, Bucureşti, 1994, p.7.3. Ileana Căzan, op. cit., p.68.4. Maria Dogaru, op.cit., p.28-29.5. Ibidem, p 30-31.6. Marcel Sturdza-Săuceşti, Heraldica-tratattehnic, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, p. 114.7. Maria Dogaru, op. cit, p.31.8. Ibidem.9. Marcel Sturdza-Săuceşti, op.cit., p. 119.


Mărturiile unui diplomatger man, coleg o perioadăcu von Ritgen la Legaţia

din Bucureşti, confirmă, în linii mari,caracterizările făcute de serviciile deinformaţii româneşti: „Ataşatul depresă von Ritgen, în vârstă de vreo45 de ani, era căsătorit cu o berlinezăcu circa 20 de ani mai tânără, plinăde viaţă, foarte atractivă şi fermecă-toare. Ambii soţi Ritgen erau oameniextrem de sociabili, care aveau o casăospitalieră. Între mine şi ei s-a ajunsfoarte repede la o relaţie extrem de

amicală. Din păcate, la începutul lui1939, ei au trebuit să părăsească Bu-cureştii: Ritgen a fost mutat înaceeaşi calitate la Legaţia din Cairo.Cu greu s-a putut despărţi Ursula vonRitgen de Bucureşti. Din acest motivvenea în mod repetat în vizită”.Dar în vara anului 1940, Hermannvon Ritgen va reveni la Legaţia dinRomânia, îndeplinind funcţia de şefal serviciului de informaţii politice,dar colaborând şi în soluţionareaproblemelor ştiinţifice ale Legaţiei(„Wisenschaftliche Hilfsarbeiter”).

Devotat apropierii româno-germane

În ceea ce priveşte atitudinea lui Her-mann von Ritgen faţă de regimulnazist, caracterizarea acestuia în do -cu mentele serviciilor de informaţiiromâneşti era fermă şi clară: „Esterefractar naţional-socialismului, de-testând violenţa şi arivismul”. Cumfermă şi clară era formulată şi apre -cierea privind atitudinea sa faţă deţara noastră: „Devotat luptător pentrusincera apropiere germano-română


Serviciile secrete româneşti şi diplomaţii Reich‐ului la București (III)

Ion Calafeteanu

prof. univ. dr.

În vârstă de 44 de ani, dr. HERMANNVON RITGEN era ataşat de presă în cadrul Legației germane la Bucureşti. Nuera diplomat de carieră: fusese mai înainte ofițer, apoi mult timp corespondent al Agenției de Presă DeutschesNachrichten Büro (DNB); era apreciauforurile româneşti „bun ziarist”. Şiaprecierile serviciilor româneşti de informații asupra diplomatului continuau: „Foarte sincer, loial, inteligent,cam afemeiat. Om de afaceri, camavar. Caracter linear, este însă un jouisseur, influențabil în chestiuni în carepoate juca roluri importante, desigurpe linia conduitei lui”. În cadrul Legației, von Ritgen era prieten cu consilierul dr. Gerhard Stelzer, iar ministrulWilhelm Fabricius şi ataşatul militar Alfred Gerstenberg îl „apreciau”. Era„bine văzut” şi la Berlin, fiind unul dintre„apropiații” mareşalului Göring.

reconstituiri

este – alături de Stelzer – unul dinreali zatorii atmosferei amicale dintrecele două ţări”. Era o opinie pe careo împărtăşea şi ministrul Palatului,Ernest Urdăreanu, care la 30 octom -brie 1938, la o recepţie în cinsteaprincipelui de Hohenzollern, ce efec-tua o vizită în ţara noastră, îi declaradiplomatului german „că îi cunoaşteactivitatea favorabilă României” şi îimulţumea „pentru atitudinea pe careo are faţă de mişcarea legionară”.Ernest Urdăreanu chiar l-a rugat caatunci când va avea nevoie, să i seadreseze lui „şi va fi imediat servit”.Desigur, von Ritgen a fost plăcut im-presionat, dar faţă de un prieten şi-aarătat surprinderea că „Palatul esteaşa de bine informat asupra activităţiisale, materializată numai în rapoarteconfidenţiale”.Chiar dacă „sincera apropiere ger-mano-română” era încă departe lasfârşitul anului 1938 şi începutulcelui următor, problema realizăriiunei „atmosfere amicale” în rapor-turile bilaterale era absolut necesară,fiindcă se ajunsese la un adevăratrăzboi de presă între cele două ţări.Contribuiseră la această situaţie acor-dul de la München şi primul „dictatde la Viena”, măsurile împotriva le-gionarilor întreprinse pe plan internde regele Carol al II-lea, văzute ex-trem de negativ la Berlin, apoi vizitaregelui în Germania, urmată de exe-cutarea lui Corneliu Zelea Codreanuşi a altor căpetenii legionare şi reacţiadură a Reich-ului şi a lui Hitler per-sonal etc. Toate aceste evenimente aufost urmate, pe rând, de inflamări saudetensionări ale campaniilor de presădin Germania şi România. Astfel,după o perioadă de tensiune pre- şipost-müncheneză, când în presa dinReich au apărut articole critice laadresa României şi a regelui Carol alII-lea, pe la mijlocul lunii octombrie1938, o notă informativă adresatăMAS semnala că „de câtva timp,presa germană din Reich este de-osebit de favorabilă realizărilor M.S.Regelui şi guvernului român”. Şi no -ta continua: „Aceasta se datoreşteaproape exclusiv ataşatului de presăHermann von Ritgen, care, de acordcu ministrul Wilhelm Fabricius, a dat

dispoziţiuni precise în acest senscorespondenţilor din România aiziarelor germane, pretinzându-le ocorectă şi neinteresată activitate pro-fesională”.În acelaşi timp, von Ritgen a căutatca, prin rapoartele de presă trimise laAuswärtiges Amt, privind reacţiilepresei române la acţiunile germane,să nu creeze reacţii nervoase laBerlin. Astfel, după „primul dictat dela Viena”, prin care Ungaria primeadin partea unei comisii italo-germaneun teritoriu de la graniţa cu Cehoslo-vacia, Hermann von Ritgen a trimisla Berlin, la 4 noiembrie 1938, un ra-port asupra modului în care dictatuldin 2 noiembrie de la Viena a fostprezentat în presa românească. Nudispunem de originalul acestui ra-port, dar, dintr-un document al ser-viciilor de informaţii din 6 noiembrieasupra acestui raport, rezultă că vonRitgen căuta, prin informaţiile fur -nizate autorităţilor şi presei germane,să nu inflameze din nou relaţiile din-tre cele două ţări, deşi în presa ro -mânească au fost şi luări de poziţiecritice la adresa Reich-ului. Punctelede vedere exprimate de presa românăerau astfel sintetizate în documentulamintit: a) „presa românească credecă s-a dat prea mult Ungariei şi căactul de la Viena este ultima des -mem brare impusă Cehoslovaciei”; b)„presa este satisfăcută că nu s-a reali -zat frontiera comună polono-un-gară”; c) a raportat la Berlin despre„cererea grupului de români din Ru -sia Subcarpatică de a nu fi cedaţi Un-gariei şi asupra ideii lansată de dl.profesor Iorga de a anexa Românieiregiunea locuită de aceştia”.

Momentul „Emden”Vom înţelege astfel de ce o informaţiedin 8 noiembrie 1938 constata că„Le gaţia germană şi în special ata -şatul de presă Hermann von Ritgensunt satisfăcuţi de atitudinea preseiromâneşti faţă de Germania. Reviri-mentul în presa românească – con-siderau cei de la Legaţie – a culminatcu publicitatea largă şi prieteneascăfăcută cu ocazia vizitei crucişătorului«Emden»şi marinarilor germani.

Legaţia – se arăta în finalul notei in-formative – este surprinsă îndeosebide atitudinea ziarului «Universul»,considerat ca implacabil adversar atot ce nu este democratic şi integralaservit Franţei”.Într-adevăr, festivităţile care au avutloc la 5 noiembrie 1938 în onoareamarinarilor germani, cu prilejul so -sirii la Constanţa a vasului „Emden”,reprezentau o surpriză chiar şi pentrumembrii Legaţiei germane. „Cine aurmărit de la război încoace mersulraporturilor germano-române şi afost atent mai cu seamă la sentimen -tele româneşti faţă de germani – de-clara Hermann von Ritgen în acea zi– va mărturisi cu siguranţă că ceea cevede azi, la primirea fraţilor noştri,este o adevărată revoluţie sufleteascăşi politică”. Şi von Ritgen conchidea:„Singuri evreii şi unii dintre incori-gibilii democraţi rezistă pe vechilelor poziţii, dar foarte curând cerinţeletimpurilor noi îi vor face să capi -tuleze”. Şi ministrul Wilhelm Fabricius, îndeclaraţia făcută la dejunul oferitmarinarilor germani de către coloniagermană din Bucureşti la 5 noiem-brie 1938, se declara „foarte optimistîn ce priveşte viitorul relaţiilor ro -mâno-germane. După puţin timp, încare interval se vor convinge şi ceimai îndărătnici, aceste relaţii vor luaforma unei prietenii sincere şi a uneicolaborări reale şi efective, atât peteren economic, cât şi politic”. Tot cuprilejul mesei oferite marinarilor ca -deţi de pe crucişătorul „Emden”,ataşatul militar, col. Karl RichardWahle, într-o discuţie cu comandan-tul vasului, Wever, declara acestuia –iar serviciile de informaţii româneştiau consemnat – că „România este înplină ofensivă de înarmare atât dinpunct de vedere tehnic, cât şi dinpunc tul de vedere al înzestrării şipregătirii morale a poporului”. Şicolonelul Wahle a făcut în continuareunele aproximări asupra potenţialuluide atunci şi cel de perspectivă al ar-matei române, ajungând în final laconcluzia că „armata română va de-veni, în 15—18 luni, o forţă combati -vă de prim ordin”.Fără îndoială, vizita crucişătorului


„Emden” în România a fost un suc-ces, pe care un mic incident petrecutîn comuna Ferdinand I (Karamurat)nu l-a putut umbri. Aici, un „un oare-care Rujanski”, membru al comu-nităţii germane, a invitat un grup deofiţeri de pe vas, cărora li s-a adăugatşi consulul german din Galaţi, săviziteze comuna. Cu acest prilej, Ru-

janski a propus ofiţerilor să foto -grafieze „Casa de Adunare şi Sfat aComunităţii Germane” din comună,dar care, de fapt, era sigilată de la în-ceputul lunii de organele fiscale.Cauza: neplata de către comunitateagermană a unei datorii de 70 000 lei,provenită din neplata unei sume pen-tru terenurile arabile arendate de co-munitate de la statul român încă din1930. Urmarea: ofiţerii au fotografiatlocalul sigilat, iar controlorul şef afost chemat la sediul Rezidenţei rega -le pentru a da relaţii asupra aplicăriisigiliilor!

Vizita regelui Carol al II-leaÎmbunătăţirea atmosferei în relaţiileromâno-germane trebuie pusă şi înlegătură cu pregătirea vizitei pe careregele Carol al II-lea urma să o facăîn Germania. O vizită pe care Legaţiadin Bucureşti a pregătit-o şi a ur-mărit-o cu multă atenţie, chiar dacăguvernul român i-a dat acesteia uncaracter privat. Astfel, ministrul deExterne, Nicolae Petrescu-Comnen,răspunzând întrebării unui corespon-dent al presei străine acreditat la Bu-cureşti, dacă regele Carol al II-lea se

va întâlni cu cancelarul Hitler, dupăvizita în Anglia, declara: „Din mo-mentul debarcării în portul Calais,M.S. Regele devine o persoană par-ticulară şi poate astfel lua orice iniţia-tivă spontană”.Un astfel de răspuns, care lăsa des -chisă varianta unei întrevederi Carolal II-lea – Hitler, venea să subliniezeceea ce dorea, de fapt, guvernulromân: caracterul privat al vizitei,dacă aceasta ar fi avut loc. După în-trevederea Carol al II-lea - Hitler din24 noiembrie 1938, diplomaţii ger-mani la Bucureşti ţineau să sublini -eze că regele a fost primit în Reich„cu multă curtenie şi se speră că, înurma conversaţiunilor, cei doi şefi destate vor ajunge la o înţelegere cu atâtmai mult cu cât Germania oferăavantaje palpabile”. Aceeaşi notă aserviciilor de informaţii româneşti,redactată chiar la o zi după întâlnireaHitler – Carol al II-lea, arăta că diplo -maţii germani considerau că rezul-tatele vizitei regale la Londra erau„numai platonice”, în ciuda efortu -rilor presei române de a da impresiacă ea a avut „rezultate concrete”. O apreciere care – ştim astăzi – eracorectă.În ceea ce priveşte apreciereape care Hermann von Ritgen odădea acestei vizite, o notă in-formativă din 26 noiembrie1938 reda declaraţia făcutăde acesta „unui prieten”:„Re gele României, după ovizită nesatisfăcătoare laLondra şi Paris, a făcut ovizită conducătorului Ger-maniei, având în vedereinteresele mereu cres cân -de ale Germaniei în sud-estul Europei. Întreve dereadintre cei doi capi destate a fost foarte cor-dială.Suveranul României asolicitat în special spri-jinul Reich-ului contrapretenţiunilor teritori-ale ale Ungariei şiBulgariei.Deliberările privitorla această chestiunevor continua pe cale diplomatică”.

Destinderea româno-germană nu adurat însă decât până la sfârşitul luniinoiembrie, când executarea căpetenii -lor legionare avea să provoace în re-laţiile bilaterale o criză de o amploarefără precedent.

Von Ritgen şi presa românăPână atunci însă, destinderea remar-cată în raporturile dintre presa ger-mană şi cea română, dintre au to rităţileromâneşti din domeniul propagandeişi presei şi Legaţia germană şi rolullui von Ritgen în acest proces esteilustrată de trei cazuri.Iată primul caz. La 2 noiembrie1938, Hermann von Ritgen a făcut ovizită subsecretarului de stat de laPropagandă, Eugen Titeanu. Diplo-matul german era informat că ziarul„Le Moment” avea intenţia de a pu -blica o serie de articole ale corespon-dentului său la Bucureşti, AlfredHef ter, în care va fi atacat Konstantinvon Neurath, fost ministru de Ex-terne al Germaniei (1932-1938), înacel moment ministru fără portofoliuşi membru al Consiliului ApărăriiReich-ului. Scopul vizitei ataşatuluide presă al Legaţiei germane era de

a ruga pe Eugen Titeanu „să


„Devotat luptător pentru sincera apropiere

germanoromână este– alături de Stelzer –unul din realizatoriiatmosfe rei amicale

dintre cele două ţări”(serviciile secrete

despre von Ritgen)

intervină ca aceste articole să nuapară”. Intervenţia a fost încununatăde succes: Titeanu l-a chemat la el peAlfred Hefter şi „l-a determinat” – înnota informativă nu se spune cum! –să nu publice articolele proiectate.Desigur, după acest succes era ex-plicabil de ce „von Ritgen a rămasentuziasmat de buna organizare aSubsecretariatului presei, unde stră i -nii nu erau obişnuiţi să găsească, caacum, funcţionari care cunosc maimulte limbi şi aspectul occidental alserviciului”.Al doilea caz. La 28 noiembrie 1938,o notă informativă relata următorulfapt: Hermann von Ritgen a atrasatenţia ziaristului Karl HermannTheil, corespondent al oficiosului„Völkischer Beobachter”, că „estenereal şi inadmisibil să trimită sprepublicare ziarului său numai materialdefavorabil României”. În acea pe-rioadă, ziarul „Völkischer Beo ba -chter” apărea în trei ediţii, la Berlin,Viena şi München. Ediţia berlinezăse ocupa – în ceea ce priveşte Româ-nia – în special de politica externă asta tului român, îndeosebi de relaţiilesale cu Anglia şi Europa Occidentală.Ediţia din Viena dădea cu prioritateinformaţii despre situaţia internă dinRomânia (politică, economică etc.);ediţia vieneză era cea mai citită decătre populaţia germană din Româ-nia. Von Ritgen i-a ţinut o adevăratălecţie de moralitate ziaristului ger-man, arătându-i că „rolul ziariştilornu este de a fi denigratori, ci infor-matori obiectivi şi, pe cât posibil, fa-vorabili ţării în care trăiesc. Deci – acontinuat el – dacă ziarele româneştinu publică nimic asupra incendieriisinagogilor, înseamnă că statul ro -mân are interes să facă aceasta şi nueste corect ca presa germană să facădificultăţi României, mai ales în mo-mentul când regele ei se află în stră -i nătate”. În finalul convorbirii sale cuziaristul german, von Ritgen „a subli -niat că Legaţia nu va interveni încazul când autorităţile române vorlua măsuri în contra lui Theil”.Iată şi al treilea caz. De data aceastaeste vorba de informaţii provenitedin documentele serviciilor de infor-

maţii româneşti din pri -ma jumătate a lunii de-cembrie 1938, adicădintr-o perioadă de vârfa crizei din raporturileromâno-germane. Iarziaristul este de dataaceasta chiar un mem-bru al Legaţiei Ger-maniei şi apropiat allui A. Konradi: KlausSchickert, corespon -dent al AgenţieiDNB.Întrucât acesta tri -mitea la Berlinnu mai o cores -pondenţă „văditd e f a v o r a b i l ăRo mâniei şi in-stituţiilor eifun damentale”,von Ritgen i-apus în vedere că, încazul în care va continua pe aceastălinie, „va cere imediat rechemarea luiîn Germania”. Schickert – se arăta înnota serviciilor de informaţii ro -mâneşti – a fost „foarte afectat de ati -tudinea certă a lui von Ritgen”.Câteva zile mai târziu, Hermann vonRitgen a telefonat fratelui său, Otto,director în centrala DNB şi prieten almareşalului Göring, căruia i-a de -monstrat rolul nefast al activităţii luiKlaus Schickert, care „prin relaţiilesale cu legionarii şi prin publicareade ştiri favorabile acestora, expuneLegaţia la neplăceri”. Se pare că da-torită acestei intervenţii Schickert afost obligat să nu mai transmită decâtştiri controlate în prealabil de ataşatulde presă.Desigur, aceasta nu l-a oprit total peSchickert, care va utiliza căi ocolite,publicând corespondenţe în diferiteziare din Reich, ca şi cum acestea arproveni din alte ţări. Şi serviciile deinformaţii dădeau şi un exemplu: unarticol despre legionari, publicat înziarul „National Zeitung” din 7 de-cembrie 1938, în care se arăta cum„camarila iudeo-masonică dirigui-toare a politicii interne a României, aasasinat pe Codreanu”. Corespon-denţa era din Budapesta, dar, de fapt,

era „opera” lui Klaus Schickert.Pentru a pune capăt campaniei depresă din Germania, după asasinarealui Corneliu Zelea Codreanu, îm-potriva României şi a autorităţilorromâne, Hermann von Ritgen a ple-cat la 15 decembrie 1838 spre Reich.Intervenţia sa a avut succes. Iarataşatul militar aero, col. Alfred Ger-stenberg, întors la sfârşitul lunii ia -nuarie 1939 de la Berlin, când dejacampania antiromânească luasesfârşit şi datorită contribuţiei lui Her-mann von Ritgen, îi declara acestuiacă mareşalul Göring, în cursul uneiaudienţe pe care i-o acordase, îi con-firma faptul că „răcirea” relaţiilorromâno-germane se datorase „acţiu-nii cuplului Klaus Schickert – ArthurKonradi”.

Conflictul von Ritgen - KonradiPrin atitudinea sa faţă de mişcarea le-gionară şi viziunea sa asupra rapor-turilor româno-germane, von Ritgena intrat în toamna anului 1938 într-unconflict deschis cu Arthur AdolfKonradi, ataşat comercial pe lângă


Legaţia germană şi preşedintele or-ganizaţiei Partidului Naţional-Socia -list din România. Acesta era pur şisimplu „indignat” faţă de atitudinealui von Ritgen (dar şi a ministruluiFabricius), care, nedorind ca Legaţiasă se amestece în problema legio na -ră, dădea „dovadă de neînţelegere asituaţiei şi intereselor germane”. Dealtfel, Konradi acţiona de multtimp pentru îndepărtarea luivon Ritgen (dar şi a ministruluiFabricius!) şi înlocuirea aces-tuia cu un ziarist care îi eradevotat, Klaus Schickert, co-respondent al Agenţiei DNB.Konradi a mers până acoloîncât l-a reclamat pe vonRitgen că şi-a tratat soţiala un medic evreu (Sa muelSchäffer, str. Brezoianu,nr. 9). În replică, Hermannvon Ritgen a făcut, larândul său, investigaţiişi a aflat că şi ArthurKonradi se trata la unmedic oculist, dr. Ko -loman Duschnitz, dinstr. Atena, nr. 5, careera... „evreu bote -zat”; şi el a raportatrezultatul investi -ga ţiilor sale laBer lin.Interesantă este şiconcluzia serviciilorde informaţii româneşti: „Situaţia luiKonradi este mai grea, deoarece pecâtă vreme von Ritgen nu este înscrisîn partid, Konradi este preşedinte deorganizaţie şi primul paznic al pre-ceptelor arianismului. El nu poate in-voca nici lipsa de informaţie asupraoriginii etnice a doctorului Dus ch -nitz, deoarece comandamentelerasiste ale naţional-socialismuluipretind o cercetare serioasă şi ocunoaştere în acest sens”.Conflictul între cei doi va continua,Hermann von Ritgen expediind laBerlin, cu curierul Legaţiei germane,un raport cu privire la „starea despirit din sânul coloniei germane faţăde sistemul de conducere a organiza-ţiei Partidului Naţional-Socialist desub preşedinţia lui Arthur Konradi”.

În acest raport se arăta că, incontesta-bil, Arthur Konradi a reuşit să orga-nizeze în România o facţiune aPartidului Naţional-Socialist, dar or-ganizaţia partidului „nu se bazează(...) pe entuziasmul şi camaraderia pecare germanii au învăţat să le cu -noască pe front şi care trebuie să con-tinue şi în viaţa civilă”, sub formaunui front ideologic de astă dată, ci

ea se bazează „numai pe groază şispionaj reciproc”. Ideea naţional-so-cialistă – se arată în raportul expediatde von Ritgen la Berlin – pierde prinomul Arthur Konradi, care o repre -zintă, pentru că „germanul din Bu-cureşti se duce cu groază şi de fricăla întrunirea unde va vorbi Konradi”.În raport se arăta că A. Konradi „nuera bine văzut nici de cercurile na -ţionaliste româneşti”, deoarece „el nulucrează direct, ci numai prin inter-mediari” cu aceştia. Mai mult, vonRitgen îl acuza pe Konradi că orien-tează partidul „aproape exclusiv”spre fosta Gardă de Fier, ceea ce –aprecia el – era o greşeală, întrucât

„nu toţi naţionaliştii români văd cuochi buni o mişcare legionară care,se ştie, este îndreptată contra M.S.Regelui”. „Naţionaliştii” avuţi învedere de von Ritgen erau cei dinPartidul Naţional-Creştin, de dreapta,care lucra „pe căi legale şi nu secomplăcea în clandestinism şi sub-versiune”. Urmau apoi acuze împotriva „întâiu-lui paznic al arianismului şi anti-semitismului” – Arthur Konradi –,care făcea afaceri cu comercianţi

evrei, el şi familia sa tra -tându-se la medici evreietc. Concluzia raportuluiera fermă: „Atât partidul,cât şi colonia germană dinRomânia nu ar avea decât decâştigat prin înlocuirea luiKon radi cu o persoană co res -punzătoare importantului rolcare este preşedinţia organiza -ţiei partidului pentru Ro mânia”.Practic, conflictul von Ritgen –Konradi a continuat până la ple-carea familiei von Ritgen dinBucureşti, la începutul anului1939. Contribuise probabil laaceasta şi Arthur Konradi, care înianuarie 1939 continua să susţinăcă „ataşatul de presă von Ritgen,prin atitudinea lui împotriva le-gionarilor, compromite intereseleReich-ului în Sud-Est”. Raportul res -pectiv a ajuns la Berlin şi a căzut înmâinile fratelui lui von Ritgen care,după cum am arătat, era director înDNB. Acesta, bineînţeles, i-a comu-nicat fratelui său conţinutul acestuidocument. În februarie 1939, Kon-radi continua să-l considere pe vonRitgen – şi declara aceasta unor prie -teni – că „Legaţia germană şi în spe-cial ataşatul de presă Hermann vonRitgen, constituie cea mai serioasăpiedică în calea intereselor germaneîn România, de care diplomaţii nu-şidau seama şi al căror apărător estenumai partidul condus de el”. El eraconvins că „aservirea României” –desigur, de către Germania – nu seputea face decât „sub un regim le-gionar” şi nu-i putea ierta lui von Rit-gen că prin rapoartele sale ade terminat încetarea campaniei an-tiromâneşti din presa germană. n


Un loc al deciziilor istoriceDincolo de etichetele de nume, prin na -tura lor labile, ceea ce rămâne stabil învirtutea acţiunilor-cheie jucate pe aceas -tă arenă sau în spatele uşilor închise, înpalatele din jur, e modul cum - aici des-făşurate - faptele ilustrează distincţiaîntre efemer şi durabil în ţesătura eveni-mentului omologat în final de istorie:sensul major contrapus sensului secundîn durata lungă a celor cu pondere înviaţa unei naţiuni. Aici, într-adevăr, s-au luat decizii cu ur-mări ireversibile. În acest loc s-au jucatdrame, s-au urzit comploturi, s-au întorsşi construit politici, s-au convocat mul -ţimi mânate de insatisfacţii, alteori dejubilaţie, adunări manipulate ori spon-tane, când fierbinţi și pline de candoare,când răscolite de vrajbă, când încleştateîn antagonisme în marele joc al ocârmu -

irii Cetăţii. Însemnătatea locului ră mâ -nând – indiferent de toate aceste revo -luţii – cu neputinţă de tăgăduit.

Și al mișcărilor maselor populare Aici s-au făcut şi desfăcut destine indi-viduale. De aici, conducători şi autocraţiau părăsit dramatic puterea: Carol II, IonAntonescu, Nicolae Ceauşescu – treidintre aceştia. Aici s-au făcut şi desfăcutdestine colective, acţiuni modificând fă -ră întoarcere direcţii de viaţă pentru unîntreg popor, lăsând peceţi grele de ur-mări asupra soartei a milioane de oa-meni. În această agora s-au rostitdis cur suri retorice. Aici s-a aplaudat şis-au scandat sloganuri, şi pentru unii şipentru alții. Aici s-au lăsat hipnotizatemulţimi şi gloate. Aici au răbufnit resen-timente şi înflăcărări. Aici s-au descăr-cat, în masă, refulări. În această arenă,

în 1945 şi 1989, s-a vărsat sânge. De aiciau ţâşnit spre cer aspiraţii, amăgiri şisperanţe. Aici, după prăbuşirea dictatu -rii, s-a strigat, pentru prima oară, libertate. Imagini păstrate azi în vechi cartoane în -făţişează un astfel de moment din anul1940: ziua de 6 septembrie, când – dupăsfârtecarea din trei părţi din vara aceluitimp fatidic – o dureroasă cotitură a is-toriei aducea ţara ciuntită sub o conduce -re de fier, – preludiu sumbru al războiului.Pe aceeași scenă, cu un an mai târziu, înzi de solstiţiu de iunie, o mulţime umi -lită îngenunchea în rugăciune, ascultândo proclamaţie, încrezătoare într-un în-ceput de dezrobire de păgân a ciotuluide ţară răşluit la răsărit în marea sfârte-care a anului de dinainte. O altă cotitură – august 1944 – avea săaducă, tot aici, alte mulţimi, alte reacţii.Lumea adunată pe aceeaşi scenă salutaatunci un rege tânăr, cap al unei lovituride stat, ieşit spontan la balcon fără


Arena ca loc de istorie

Andrei Brezianu

scriitor

Între toate locurile de istorie recentă, unul se detaşează drept cel dintâi în ordinea însemnătății. Aşezat în inima capitalei, a fost scena unor desfăşurări majore la clipe decumpănă, momente nu dese, dar cruciale, care au punctat, dea lungul unui secol frământat, răscruci în înaintarea unei societăți dinspre stări cândva actuale şi prezentecătre evoluții viitoare; legate fiecare, întrun fel sau altul, de verigile unui trecut adeseafrânt, marcat, nu o dată, de dileme şi dramă. Scenă a teatrului națiunii, această arenă,cândva dominată de statuia ecvestră a unui rege ctitor de Neatârnare – Carol Iul – ePiața Palatului, azi Piața Revoluției.

opinii

Statuia Regelui Carol I în Piața Palatului

gardă. Cu naiv entuziasm, mulţimeasaluta pentru întâia oară, în uniformelelor, alături de regele Mihai, pe cei câţivamilitari din forţele anglo-americane –până ieri inamice – eliberaţi peste noap -te din prizonierat în capitala ţării. Urcauspre cer, descătuşate, strigătele unei mul -ţimi exaltate care spera şi credea atuncicu adevărat în libertatea României. Erascurta clipă dintre două dictaturi: unaabia doborâtă, cealaltă pe cale de a punecizma pe ţară – acele câteva zile de au-gust când, nevăzut, dar implacabil, semuta macazul istoriei, în timp ce pi-ciorul viitorului ocupant nu călcase încăîn București...

Bucurii, teroare și desființarea statului românDe ziua onomastică a regelui, în 8 noiem -brie ‘45, izbucnea tot aici cea dintâi con-fruntare între mulțimea celor ce credeauîncă într-un viitor firesc pentru ţară și, pede altă parte, cete de agitatori ai puteriisprijinite de zbirii ocupantului, cei ce pre -găteau prin forţă brută sugrumarea eli -te lor şi un destin radical diferit pentru ţară. Obediente faţă de ocupant, aceleaşi cete,însutit înmulţite, erau adunate tot aici, la30 decembrie ‘47, pentru a saluta, înhore şi urale, desfiinţarea statului românde până atunci, proclamarea unui nou

regim, modelat după calapod totalitar;şi rebotezarea ţării . Alt moment pe aceeaşi arenă a Cetăţii:solemn şi auster, acel 24 martie ‘65,când locul era prefăcut în teatrul atentregizat al unei ceremonii de doliu na -ţional ateu. Se despărţeau două ape înistoria unei ţări sovietizate la poruncă,de atunci începând detaşată cumva dementorul de la Răsărit. Era clipa funera -liilor primului dictator comunist alRomâniei, a preluării ştafetei de cătreur maşul său la vârfurile nomenclaturiişi puterii absolute. Scenele memorabiledin acea zi, cu tulburătoarele lor sem-nificaţii, ochiul curios de subteranele is-toriei le regăseşte în filmul consacrat deAndrei Ujică autobiografiei unui dicta-tor defunct, acum, fără fard, pe ecrane.

Tot pe aceeaşi scenă avea să se desfă şoa -re, cu uriaşul lui clocot lui de massă, mo -mentul fierbinte de august ‘68, cândRo mânia se contrapunea cotropirii Ceho -slovaciei, în exploziile de entuziasm ne -stăvilit ale unei mulţimi galvanizate deeveniment. Și, în sfârşit, tot aici, în acel decembrie‘89, îşi dădea obștescul sfârşit, în vuietulderutant şi contradictoriu al unei agitaţiipornite din zeci de mii de glasuri exas-perate şi doritoare de libertate şi de -mocraţie, regimul impus ţării după celde-al Doilea Război Mondial, un războiîn care rolul declanşator îl jucaseră –vremelnic aliate— ambele sinistre dic-taturi totalitare ale secolului XX.După război, statuia lui Carol I, regelectitor de Neatârnare –cândva prezenţăemblematică a Pieţii— a fost doborâtăde vandalii regimului totalitar. Pe loculei din inima aceleiaşi arene, gol deceniide-a rândul, se ridică o replică mo dernăa vechiului simbol, operă a sculptoruluiFlorin Codre. În spiritul recu perării ma-ture a trecutului, Piaţa Palatului ca arenăde memorie începe –pornind poate de laacest semn— să-şi reasume, chiar dacăimperfect, identitatea de reper major încapitala ţării, loc inconturnabil de con-tinuitate şi istorie. n

Foto: Arhiva Istorie și Civilizație


cum vă placeFistula lui Ludovic al XIV-lea şi… imnul AnglieiLudovic al XIVlea a suferit de multe boli dea lungul vieţii, după cum reiese chiar din jurnalele ţinute de mediciisăi. În anul 1686, Regele Soare sa aflat la un pas de moarte din cauza unei ignobile... fistule anale. Pentru că o ope raţie era extrem de riscantă (mai fuseseră efectuate, dar majoritatea pacienţilor nu supravieţuiseră), doctorii au

încercat tot felul de tratamente naturiste: ape termale, unguente, cataplasme.Nimic nu a funcţionat şi durerile insuportabile lau determinat pe rege să sesupună intervenţiei chirurgicale. Aceasta a fost realizată de chirurgul regalCharles François Felix, pe 18 noiembrie 1686, şi a fost încununată de succes.După o convalescenţă de câteva săptămâni, suveranul sa putut întoarce laîndatoririle sale... auguste. În cinstea însănătoşirii regelui, compozitorul Jean Baptiste Lully a compusun faimos Te Deum. Ulterior, o călugăriţă ursulină de la Institutul SaintCyra scris un imn, care sa potrivit „mănuşă” pe muzica lui Lully. Imnul începeacu versul „Grand Dieu sauve le Roi”, adică „Marele Dumnezeu la salvat peRege”. Au fost multe voci care lau acuzat pe Georg Friedrich Händel, care eracompozitor oficial al curţii engleze, că a plagiat melodia, care a devenit... „Godsave the King” şi care, ulterior, a ajuns imn naţional al Angliei (transformat,atunci când a fost cazul, în „God save the Queen”). Evident că englezii nu auacceptat niciodată că imnul pe care îl cântă cu atâta patos are de fapt legăturăcu... posteriorul lui Ludovic al XIVlea.

Miting de doliu la moartea luiGheorghiuDej (24 martie 1965)

Duhul naţiuniiAr putea să existe o explicaţie radi-cală, pe care suntem pe cale să o pri -mim de la tineri colegi foarte hotărâţiîn acest sens, de la noi şi din altecolţuri de lume – anume că toateaces te basme nu sunt de fapt creaţiipopulare autentice, ci opere culte.După modelul lui Charles Perraultsau al fraţilor Grimm, care au inven-tat un univers de cultură popularăpornind de la câteva fragmente denaraţiune, asemeni lui Cuvier, carerefăcea monştrii preistorici pornindde la câte un dinte, culegerile debasme “de la lume adunate” ar fi, defapt, nişte apocrife, născocite de cei

care pretindeau că doar le-au culesdin popor: asumându-şi misiunea dea valorifica – adesea de a glorifica –duhul naţiunii, făuritori ai identităţiinaţionale şi al mândriei pentru crea -ţia colectivă a poporului lor, ei ar firemodelat în fapt integral culturaorală, câtă vor fi putut-o surprinde.Confruntaţi cel mult cu frânturi in-forme, ei le-ar fi întregit mult dincolode limitele reale, dându-le coerenţă,o dimensiune majoră şi o calitate ar -tistică pe care o vădeau de fapt într-omăsură cu mult mai redusă decât auizbutit ei să-i confere; dacă nu cumvale născoceau pe de-a-ntregul. Peurmele acestor înaintaşi, naraţiunileîn cauză circulă apoi ca pretinse

opere populare anonime, devenind întimp asemenea literatură datorită în-văţătorilor şi altora ca ei, care fac dinFăt-Frumos un personaj folcloric totaşa cum îl transformaseră şi pe Ște-fan şi-a lui mumă din poezia luiBolintineanu în personaje de le -gendă. Or, dacă am accepta că e aşa,am putea deduce că în basmeleromânilor se vorbeşte de împăraţi, şinu de regi, tocmai pentru că, la datala care aceste basme erau, să zicem,“reinventate” de Ispirescu, de Sla -vici, ori de emulii acestora, Româniaera efectiv un regat, şi autorul va fisimţit nevoia de a distanţa po -vestea de demult de realitatea ime -diată.


Împăratul Roşu, Împăratul Verde

Zoe Petre

prof. univ. dr.

Multă vreme mam întrebat de ce în basme le noastre se vor beştemereu de împărați, împărății, feciori şi fetede împărat, când înmarea majoritate a poveştilor culese din secolul XVIII încolo prinEuropa Occidentală sevorbeşte de regi, regine şi prințese. “Drăguțu’ de împărat” dela Viena nu seamănăcu personajele basmelor, sultanii nu erau numiți împărați în scri erilevremii, iar memoria colectivă a imperiilor demult apuse e aproapeimposibil de regăsit;de altfel, Traian nu eamintit drept împărat,el e “bădița Traian”.

mit, memorie, istorie

Basmele populare „culese” de intelectualiisecolului XIXNu am niciun dubiu asupra faptuluică intelectualitatea secolului al XIX-leaa participat cu un nelimitat entuziasmşi fără prea multă metodă la ceea ceîşi închipuia că reprezintă culegereacreaţiilor populare, pe care însă, ase-meni lui Alecsandri sau Alecu Russo,fiecare “culegător” le întregea, leame liora, le lustruia – adesea în punc -te esenţiale. Încă din vremea discipo-lilor lui Socrate, problema de a şticând anume mai multe boabe de ma -zăre devin o grămadă de mazăre - saude la câte fire de păr căzute încolo evorba de chelie - s-a pus cu toată se-riozitatea: ne putem întreba, vreau săspun, când anume aceste intervenţii –oricum nepermise în me todologia ac-tuală a culegerii de mituri – nu maisunt doar intervenţii, şi se însumeazăpână ce ajung să re prezinte creaţiiproprii ale pretinsului culegător debalade sau de basme zise populare. Cu toate acestea, personal, nu cred,sau nu cu totul, în ipoteza radicalădupă care, ca să rezum, folclorul ar fio creaţie cultă, pentru bunul motiv căexistă în aceste culegeri teme legen-dare sau de basm pe care le regăsimpentru prima dată în Odiseea sau laHerodot, ceea ce pare totuşi să indiceo tradiţie care depăşeşte cu mult pe-rioada de construcţie aidentităţilor naţionalepe care o ilustreazăfraţii Grimm, în Ger-mania, sau Ispirescu

la noi. Și, dacă pe contemporanii luiHerder îi putem bănui de familiari-tate cu textele antice, e imposibil depresupus că păstorii din Osetia îlciteau pe Herodot la finele secoluluial XIX-lea. Or, aşa cum relateazăma rele savant indo-europenist GeorgesDumézil în excelenta sa carte, Ro-mane din Sciţia şi din împrejurimi,oseţii povesteau istorii despre unerou local care îl moştenea direct pelegendarul strămoş al tuturor sciţilor,despre care relata în secolul al V-leaî. Chr. “părintele istoriei”.

Herodot, Targitaos şi… PrâsleaIată cum istorisea Herodot (cartea a4-a, 5-7) povestea sciţilor despre în-temeierea neamului lor: Cel dintâiom care s-a ivit în ţinutul lor, pânăatunci pustiu, se numea Targitaos. Sespune că el era fiul lui Zeus şi aluneia din fiicele fluviului Borysthe -nes (Niprul)... El a avut trei fii, penume Lipoxais, Arpoxais şi, cel dinurmă, Kolaxais. În vremea lor, aucăzut din cer drept pe pământurilescitice nişte obiecte de aur: un plugcu jug cu tot, o secure şi o cupă.Când le-au văzut cei trei fraţi, maiîntâi fratele cel mare s-a grăbit să leia, dar când a ajuns la ele, aurul aînceput să ardă. A dat înapoi, şi aldoilea frate s-a apropiat, fără maimult noroc. Cum cei doi fraţi maimari au renunţat la obiecte, fratelecel mic s-a apropiat şi aurul deîndatăs-a stins. El le-a ridicat de jos şi, înfaţa acestui semn, cei doi fraţi maimari au lăsat pe seama mezinului în-treaga domnie. Pentru sciţi, această poveste era cât

se poate de istorică. Ei socoteau, nespune Herodot, o mie de ani între

Targitais şi invazia Marelui RegeDareios în ţinuturile lor, la 514î. Chr. Pentru cititorul modern,

e însă evident că nu-cleul dur al po veş tii,anume talis manele“cu totul şi cu to tulde aur” ale rega -lităţii scitice, in trăîn categoria miticăa obiectelor care

ilustrează existenţa celor trei funcţiidefinitorii în societăţile indo-eu-ropene – funcţia de abundenţă, atreia, reprezentată de instrumentelelucrării pământului, funcţia război -nică, semnificată de secure, şi funcţiasacerdotală, reprezentată de cupadestinată libaţiilor. Rezultă, pe de altăparte, că nu fratele mai mare, ci mezi -nul dintre cei trei fraţi este cel cedevine rege, şi această uzanţă puţinobişnuită se regăseşte apoi la fiii luiKolaxais şi la toţi urmaşii din neamulregal al acestuia. O demonstra ţiefoarte strânsă, prin care Dumézil nepoartă pe la toate neamurile indo-eu-ropene, de la vechii in dieni la sciţi şila celţi, do vedeşte că, în tradiţiamoştenită din fondul co mun al mul-tora dintre aces te neamuri, nu fiul celma re, ci mezinul, Prâslea, este moş te -nitorul legiuit al părintelui său regal.Or, Prâslea este şi în “basmeleromânilor” cel care se însoară cu fatade împărat şi moşteneşte împărăţia,aşa că structura de terminantă a aces-tor bas me are toate şansele să provinănu din fantezia unui intelectual ro-mantic format în umbra fra ţilorGrimm, ci dintr-o epocă an terioarălui Herodot. O mulţime de elementesupraadăugate în basme aparţin pe-rioadei de construcţie identitară dinsecolele XVIII-XIX, cu discursul lordespre Volksgeist şi cu exaltarea par-ticularităţilor specifice fiecărui popor(când în realitate poveştile cu îm-păraţi şi zâne vădesc, tocmai, o inten -


Prâslea este şi în “basmeleromânilor” cel care se însoară cu fata de împărat şimoşteneşte împărăţia, aşacă structura deter minantăa acestor basme are toateşansele să pro vină nu dinfantezia unui intelectualromantic format în umbrafraţilor Grimm, ci dintroepocă anterioară luiHerodot.

Herodot

să circulaţie de motive pe arii foartevaste), dar orizontul de cultură oralădin care provin acestea la origine nupoate fi ignorat.

Împăraţii din basmele româneştiÎntorcându-mă, după acest prea lungocol, la întrebarea mea iniţială refe -ritoare la prezenţa împăraţilor înbasme care vor fi circulat mai ales învremurile voievodale, cred că neaflăm în faţa unui fenomen destul deasemănător cu cel care se petrece înGrecia la finele mileniului al II-lea î.Chr. şi în primele secole ale celui ur-mător. Caracteristică pentru Grecia înepoca bronzului matur, de pe la 1500până spre 1200 î.Chr., fusese o civi-lizaţie dominată de dinaşti care con-trolau, prin intermediul unei bi ro craţiilocuitoare a palatelor, atât teritoriul,cât şi pe locuitorii acestuia, admi -nistrând, asemeni regilor din OrientulMijlociu al aceleiaşi epoci, şi econo-mia, şi societatea, şi războiul, şi prac-ticile de cult ale principatelor asupracărora îşi exercitau autoritatea. Căera vorba de prinţi cu o vocaţie reli-gioasă aparte ne-o dovedesc tocmaipalatele lor, unde s-au găsit în săpă-turi nu numai documente ale unei minuţioase administrări de bunuri şioameni, ci şi încăperi cu destinaţie decult, şi mai ales mormintele monu-mentale (tholoi, mari construcţii fu-nerare cu falsă cupolă) ale acestordomnitori, wa-na-ktes, al căror destinpostum e cu totul deosebit de cel aloamenilor obişnuiţi.Or, de pe la 1200 î.Chr., atât com-plexele palaţiale, cât şi necropoleledinastice îşi încetează activitatea,sunt distruse şi părăsite, în urma uneicrize de mari proporţii care modificăradical destinul istoric al ţinuturilorgreceşti. După aproximativ două se -cole în care turbulenţele alterneazăcu perioade de remisie parţială, lu-crurile încep să se liniştească, şi sprefinele sec. X î. Chr. şi în cele douăse cole care i-au urmat constatăm exis -tenţa câtorva fenomene convergen te.Pe de-o parte, un număr tot mai marede morminte miceniene cu tholosdevin obiectul unui cult pe care îlputem considera popular, de vreme

ce ofrandele care se aduc acum înjurul acestor străvechi morminte suntde cele mai multe ori modeste. Maimult, e limpede că închinătorii numai cunoşteau identitatea defuncţilorcărora le aduceau daruri, de vreme cese întâmplă adesea ca mormintemiceniene de bărbaţi să primeascăofrande tipic feminine şi viceversa.

Poveşti eroice, regi şi mari războiniciTot în această epocă – sec. IX-VIIIî.Chr. – încep să circule cu o frec -venţă crescândă poveşti eroice de-spre mari războinici şi regi dintr-untrecut pe cât de îndepărtat, pe atât deîncărcat de glorie. Acum încep să seistorisească minunatele isprăvi ale fi-ului lui Poseidon, regele Neleus, carese putea preface după voie în oriceanimal, scăpând de strânsoarea ori -cărui adversar; sau istorii despre re -gele Pelops cel cu umărul din fildeş,care fusese cât pe-aci să-şi piardăviaţa fiindcă tatăl său, neîncrezător înomniscienţa zeilor, îi poftise peOlimpieni la un ospăţ sinistru în carele pusese pe masă o friptură dincarnea propriului său fiu, ca să-i punăla încercare. Zeii ştiuseră deîndată căe o capcană, şi nu gustaseră nicioînghiţitură din trupul adolescentului,refăcându-l şi reînviindu-l în modmiraculos. Doar umărul drept nu il-au mai găsit, fiindcă zeiţa Demetra,copleşită de durere pentru că nu-şimai găsea fiica răpită de Hades, îlînghiţise cu gândurile duse aiurea. Acum se povesteşte că regele Oedipal Tebei murise blestemându-şi fiiinerecunoscători, că regele Tezeu alAtenei eliberase cetatea de dijma încopilandri pe care marele rege dinCreta, Minos, o cerea de la cetăţilesupuse pentru a hrăni astfel sălbăti-ciunea numită Minotaur, monstrulantropofag care garanta stabilitatea şicontinuitatea domniei lui Minosasupra Cretei.Poveştile acestea pot continua, şi voiinvoca multe altele asemănătoare înreflecţiile referitoare la mit şi istoriepe care mi-am propus să le îm-părtăşesc cititorului în această ru bri -că. Deocamdată însă aş sublinia

faptul că toate aceste poveşti – pecare în genere le numim mituri, daram putea foarte bine să le spunem şibasme – evocă forme de putere pecare cei ce le vehiculează nu le maiîntâlnesc efectiv în propria lor expe-rienţă. Ştim cu certitudine – atâtacât pot exista certitudini pentru îm-prejurări vechi de aproape treimilenii – că, în veacurile X-VIIIî. Chr., comunităţile greceşti emer-gente după marea criză nu mai erauconduse de dinaşti, ci de căpeteniirăzboinice locale, basilei a căror pu -tere era mult mai limitată – şi, maiales, se definea cu totul altfel decâtcea a acelor wanaktes de demult.Umbra acestor wanaktes, amintirealor înceţoşată de trecerea timpului,mai bântuie doar în poveştile despreregi înzestraţi cu puteri magice şi de-spre eroi născuţi din zei, diogeneis,şi hrăniţi de zei, diotropheis. În toateaceste poveşti este evocată o formă

revolută de putere, asemeni prezenţeiîn “Basmele românilor” a Împăratu-lui Roşu sau a Împăratului Verde. Săfie oare această fantomatică prezenţăa împăraţilor şi împărăţiilor un avatarpe jumătate uitat, pe jumătate rein-ventat, al puterii imperiale de tradiţieromană sau bizantină, care să dăinuieca o umbră incertă în memoria colec-tivă? Până la urmă, şi numele zânelordin basme descinde din numele Dia -nei, zeiţa vânătorii şi a “codrilor dearamă”. n


Tezeu în luptă cu Minotaurul

Provocările secolului XXILocul unde s-a semnat acordul – capitalaUgandei, Kampala, aflată nu departe deLacul Victoria, din care, în mod tradiţional,izvorăşte cel mai lung fluviu al Planetei –devoala adevărata esenţă a iniţiativei: in-teresul concret al statelor pe al căror terito-riu se află izvoarele şi afluenţii Nilului,Etiopia, Uganda, Tanzania, Kenya, de abeneficia de o cotă mai mare de apă, încon cordanţă cu propriile nevoi, inclusivproiecte agricole şi energetice. Un demerscare venea să pună sub semnul întrebăriiacorduri anterioare şi cutume „istorice” acăror respectare şi transpunere în viaţă pemai departe, în secolul XXI, par a favorizanet cele două ţări din aval – Egipt şi Sudan,care nu numai că nu contribuie, prin aflu-enţi de pe propriul teritoriu, la debitul Nilu-lui, dar sunt şi cei mai mari consumatori aiapelor fluviului. Cu adevărat dramaticăeste situaţia în cazul Egiptului, dependentîn proporţie de peste 95% de Nil pentru sa -tisfacerea necesităţii de apă ale celor circa80 de milioane de locuitori.„Anunţat”, de ceva vreme, prin „semnale”politico-diplomatice, momentul 15 mai 2010„semnaliza”, la rândul său, repercusiuni ce

abia urmează să se coaguleze, inducând înBazinul Nilului o stare de agitaţie neobiş-nuită pentru un fluviu care, în antichitate,era descris astfel: „din toate râurile, singurNilul nu stârneşte adieri dinspre el.”1 „Bri -za” apărută acum ar putea avea însă alteconotaţii dacă este percepută din perspec-tiva unor potenţiale dispute, chiar „răz boa -ie ale apei”, care este posibil să marchezeactualul secol, când apa va deveni o resursătot mai rară şi mai disputată, mai presuschiar de petrol. În zone intens populate, in-clusiv Bazinul Nilului, multe dintre râuri,lacuri şi ape subterane îşi diminuează volu-mul urmare a suprautilizării şi poluăriiapelor, consecinţa fiind apariţia şi adân-cirea unei „noi falii” politice şi sociale, lascară globală, regională şi chiar naţională,între cei care au, respectiv, nu au, acces la apă(într-o parafrază a formulei consacrate pentrusărăcie, în general: Haves vs. Haves not).2

„Şi iarăşi sosirăm l-al Egiptului fluviu ce cade din ceruri”3

Nici astăzi, din perspectiva a cel puţinşapte milenii, nimeni nu poate contestaaprecierea că „poporul vechiului Egipt a


Paradigmele istorice ale Nilului (I)

EGIPTUL,„darul Nilului”

Gheorghe Dumitru

diplomat, doctor în economie

La 15 mai 2010, Uganda, Etiopia, Kenya, Tanzania şi Rwanda semnauun „Acordcadru de cooperare cu privire la gestionarea şi utilizareaeficientă a apelor Fluviului Nil”. Se lăsa o perioadă de un an pentruca şi celelalte 5 state din Bazinul Nilului, respectiv, Egipt, Sudan, R.D.Congo, Burundi şi Eritreea să adere la acord. Era însă de domeniulevidenței că, în cazul Egiptului şi Sudanului, şansele semnării documentului, în forma agreată de cei 5, erau nule.

geografie și destin

Nilul, imagine din satelit

fost binecuvântat de natură”, civilizaţiasa extraordinară fiind în nemijlocităconjuncţie cu „pământul” pe care egip -tenii au avut şansa de a se naşte, o con-firmare a teoriei privind rolul geo grafieiîn destinul şi devenirea unui popor. Cuspecificarea, pentru cazul dat, egiptean,că „Nilul a fost cel care a dat viaţăEgiptului”4.Este vorba de acel fluviu înţeles într-odublă ipostază: Valea Nilului – cor-donul ombilical cu Africa, ca o bandăîngustă, de câteva mii de kilometrilungime, flancată de deşerturi, terenuldin imediata apropiere a apei, de oparte şi de alta, devenind însă roditorurmare a revărsărilor anuale ale fluvi-ului; mai departe, Delta Nilului – teri-toriul sub formă de triunghi (se cheamăDeltă datorită asemănării ei cu figuraliterei greceşti ∆, după cum spune Stra-bon, în Geografia sa), două dintre la-turi fiind formate din braţele prin carefluviul se îndreaptă spre Mediterana(Damietta, în Est, şi Rosetta, la Vest)5,a treia latură fiind zona de mariaj cumarea. În sens geografic şi administrativ,denu mirile celor două regiuni, păstratepână astăzi, reflectă faptul că Niluleste, practic, singurul mare fluviu tropi -cal care curge de la sud la nord, respec-tiv Valea Nilului („Regiunea Egiptuluide Sus”), Delta („Regiunea Egiptuluide Jos”), astfel că şi obiectivele con-ducătorilor aveau să fie unirea şi men -ţinerea celor două „pământuri egip tene”într-un stat unitar. Din miile de kilometri care formeazăcursul fluviului certificat drept cel mailung din lume, tronsonul acestuia din-tre actualul oraş Aswan, din sudulEgiptului, şi gurile de vărsare în Medi -terana, circa 1000 km spre Nord, estecel care avea să se dezvolte ca arterăvitală pentru o civilizaţie unică – ceaegipteană. Descoperirile arheologiceau indicat faptul că, în cvasi-totalitatealor, urmele diferitelor epoci faraonicese înşiră de-a lungul fluviului, la fel şiaşezările egiptene din timpurile mo -derne. Se poate vorbi astfel de „fluviul-mamă” al unei societăţi durabile înistorie şi asta ca urmare a unui sistemsustenabil de producţie agro-alimen-tară, rezultat al „imaginii de marcă” aNilului – revărsările anuale, cu depu -neri de aluviuni formate dintr-un mâlextrem de roditor. În timp s-a născut unamplu sistem hidrotehnic şi de irigaţii,

cu impact de regularizare asupra alo căriiapei pentru diferitele nevoi, înde-părtându-i în acest fel pe trăitorii peaceste ţinuturi de incertitudinea „apeidin cer”, Egiptul devenind astfel una din -tre cele mai „norocoase” ţări ale lumii.6

Calculele au arătat că, încă cu circa5 000 de ani în urmă, aluviunile adusede Nil creaseră efectiv o fâşie de terende o sebit de mănos, întinsă pe o suprafaţăde cca 18 250 kmp, în timp ce, de-astânga şi de-a dreapta sa, se întindeauunele dintre cele mai sterpe pământuriale Planetei (Deşertul Sahara).7 Conformaltor determinări, albia fluviului şipamântul inundabil al Egiptului s-auînălţat cu de 3-4 picioare (1 piciorechivalând cu 0,32 m) la o mie de ani.8

Kemet – „pământul negru” Avem aici expresia fizică a ceea ce-i vadetermina pe istoricii greci, puţine mi -lenii mai târziu, să definească me -taforic, dar şi în sens material, Egiptuldrept „un dar al Nilului”. În lucrarea sade referinţă, Istorii, Herodot consacrăCartea a II-a, intitulată „Euterpe”, călă-toriei efectuate, la jumătatea secoluluiV î.Hr., în Egipt, ţara care a produs„cea mai puternică impresie” asupra is-toricului. În secţiunea a V-a, el scrie:

„... este limpede pentru orice om cujudecată, chiar fără a fi auzit nimicmai dinainte, ci numai privind, căEgiptul (...) este pentru egipteni unpămînt dobândit şi un dar al fluviu-lui”9.

Chiar dacă se acceptă că această inspi-rată formulare a fost utilizată, pentruprima oară, poate cu un secol mai îna -inte, de Hecataios10, totuşi, cel căruia îiva rămâne meritul de a fi asociat unsens concret metaforei în cauză va fi„părintele istoriei” (nimeni altul decâtHerodot, în calificarea lui Cicero): estevorba de un „pământ dobândit”, apărutprin acumularea depunerilor aluvialerezultate în urma inundaţiilor anualeale fluviului, pe parcursul istoriei. Pen-tru a da şi mai mare crezare spuselorsale, Herodot aduce în discuţie şi ipo -teza că Egiptul ar fi fost cândva ungolf, întins de la „Marea de miază -noapte” (Marea Mediterană) până spreEtiopia (idee nu departe de realiate,zona în discuţie fiind, cu câteva zeci demilioane de ani înainte, fund de mare).Iar dacă, în locul acestui golf a apărutmănosul pământ egiptean, prin depu -ne rile de mâl, atunci, crede Herodot,„Dacă Nilului i s-ar năzări să-şi abatăcursul către Golful Arabic (de larăsărit), cine l-ar opri oare ca, în vreodouăzeci de mii de ani, tot vărsându-se

www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |decembrie 2010

Spunem că Nilul izvorăşte „înmod tradiţional” deoarece, în1862, exploratorul britanic J.H.Speke ajungea, „în sfârşit”, la„izvoarele Nilului” – o zonă aLacului Victoria de pe teritoriulugandez (lac extins şi în Kenyaşi Tanzania). Asta după ce, vre me de milenii, sursa apelor fluviului fusese unul din misterelelumii: „Nilul, şiacoloa ascunsale sale izvoare, ce încă/ Necunoscutes de noi...” (Ovidiu,Metamorfozele, ESPLA, 1957,p.70), situaţie care va duce şi laapariţia unui proverb, în limba latină, pentru a exprima „oricemuncă în van”: „Nili caput quaerere”. După actul de pionierat al luiSpeke, aveau să fie descoperiţi şi alţi afluenţi ai Nilului – în Etiopia,Kenya, Rwanda, Tanzania, RD Congo, Eritreea. Punctul cel mai îndepărtat fiind în Burundi. Pe cale de consecinţă, şi lungimea Niluluia fost „schimbătoare”, cifra consacrată în prezent – 6 695 km.

25

în el, să nu-l astupe cu mâlulcărat? Credinţa mea este că l-arputea împotmoli chiar şi în zecemii de ani. Cum să nu fi fost atuncicu putinţă ca, în răstimpul pânăla naşterea mea, un golf, fie elchiar mai mare decât acesta(Golful Arabic), să fi fost umplutde nămolul cărat de un fluviuatât de puternic şi neobosit?”.Interesante apar la Herodot şicomparaţiile dintre pământurileexistente la vecinii Egiptului(mai roşcat şi mai nisipos, în ca -zul Libiei, mai lutos şi mai pie -tros, în Arabia şi Syria) cu„pă mântul negru şi crăpat egip -tean”11. Acest pământ, alcătuit dinnămolul şi aluviunile cărate defluviu, prezintă un risc, sesizat şide Herodot: cu cât se înalţăterenul în Valea şi Delta Nilului,urmare a depunerilor acestuia,cu atât debitul Nilului trebuie săcrească pentru a se putea revărsape terenurile... înălţate de el în-suşi. În termeni practici, vechii egip -teni îşi denumeau ţara Kemet(ori Hem/Hami), adică tocmai„pământul negru”, distingându-lastfel de deşertul care îl încon-jura, numit deshret, însemnând„pământul roşu”. Pe cale de con-secinţă, egiptenii îşi spuneauremet-en-kemet, „poporul pămân -

tului negru”, care re -prezenta terenul arabil,format din aluviunilefertile depuse de Nil înfiecare an, când apelesale, ca urmare în prin-cipal a ploilor musoni -ce căzute pe platourileeti opiene, inundau în-trega vale a fluviului.Astfel că, dacă nu ar fiexistat Nilul, Egiptul arfi rămas un pământdeşertic (ca Libia, laVest, ori Arabia Sau-dită, la Est), un teritoriuposibil să fi fost lo cuitde un număr de comu-nităţi nomade, care ar fiputut să se dezvolte,chiar să prospere, dar,în niciun caz, nu ar fidus la o civilizaţie du -rabilă, născută cu

aproximativ 5 000 ani î.Hr.

Akhet – Peret –Shemu Existenţa în sine a vechiloregipteni urma un sens de regu-laritate dintr-o perspectivă duală,în care ciclicitatea sezonieră ainundaţiilor/ revărsărilor Niluluiera în perfectă armonie cu anulsolar, dar şi cu sensul dat de mer-sul zilnic al soarelui, care seridică, coboară şi se ridică dinnou. Cosmogonia egipteană aveasă capete o formă extrem de pro-fundă şi elaborată prin „ZeulSoare” – Ra, pentru ca, în planpractic, Nilul să înceapă să-şicrească nivelul odată cu solstiţiulde vară, atingând vârful la echi -nocţiul de toamnă, cu particula -ritatea că, spre deosebire de alterâuri, care se „umflă” primăvaraşi scad pe măsură ce vremea seîncălzeşte, Nilul creşte ca volumşi atinge nivelul maxim vara, înperioada cea mai încinsă, cutoate implicaţiile pentru ciclulagricol (cu trei sezoane la vechiiegipteni: inundare, însămânţare,recoltare).12 Revărsările / retra -gerile apelor fluviului în albia debază, care vor imprima, practic,pulsaţia şi ritmicitatea specificevieţuirii şi convieţuirii egipte-

nilor, vor fi legate şi de alte astre:apariţia pe cer a lui Sirius, înluna iulie (din calendarul actual),era semnalul sezonului inundaţii -lor (Akhet, în limba timpului),care dura până la finalul lui sep-tembrie; treptat, inundaţiile înce-peau să se retragă, permiţândînsămânţările, astfel că, din no -iembrie, odată cu retragerea ape -lor, culturile se dezvoltau (Pe ret);vara, din martie până în iunie,era timpul recoltării (Shemu).Mai ales pentru locuitorii dinEgiptul de Sus, procesul avea ungrad de „confort şi uşurinţă deinvidiat”, după cum sesizeazăHerodot: „Fără doar şi poate,dintre toate neamurile şi chiardintre ceilalţi locuitori ai Egip-tului, astăzi nimeni nu culegemai lesne ca ei rodul pământu-lui; ei nu se ostenesc să taiebraz de cu plugul, nici nu sapă,nici nu fac vreuna din muncilecu care se trudesc la câmp cei -lalţi oameni, ci, ori de câte oriflu viul, umflându-se de la sine,apele le udă câmpiile, şi, dupăce le-a udat, se retrage din nou,atunci fiecare îşi seamănă ogo -rul şi mână porcii peste el; dupăce afundă cu porcii cât maiadânc sămânţa în pământ, dinacel moment aşteaptă doar se-cerişul; iar după ce-şi calcăapoi grâul la arie tot cu porcii,aşa îl cară”.13 O descriere ideali -zată, rezultat al impactului e -moţional al Nilului şi al Egip tuluiasupra lui Herodot, de underiscul derapării în ficţiune, mun -ca la câmp a egiptenilor nefiindnicidecum atât de uşoară. Înschimb, folosirea porcilor pentruafundarea seminţelor în pământşi călcatul grâului este atestatăde diferite monumente, unde figu -rează şi alte animale îndeplinindroluri similare, cum ar fi oile. Lalimită, cine l-ar fi putut însă con-trazice pe Herodot în aserţiunea:„Ţara Egiptului are cele maimulte minunăţii de admirat decâtorice altă ţară şi ne înfăţişeazălucruri mai presus de putereacuvântului faţă de oricare altăparte a lumii. Egiptenii, trăindsub un altfel de cer şi alături de


NOTE:1.Herodot, Istorii,Cartea a II-a – Eu-terpe, traducere,notiţe istorice şi notede Felicia Vanţ-Ştef,Editura Ştiinţifică,1961, p.141.2. Steven Solomon,Water, The EpicStruggle for Wealth,Power and Civiliza-tion, Harper CollinsPublishers, NewYork, 2010, p.4.3. Homer, Odiseea,IV, 481, în Strabon,Geografia, vol. III(Cartea a XVII-a,consacrată Egiptuluişi Libiei), Traduce -re, notiţe introducti -ve, note şi indiceFelicia Vanţ-Ştef,Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică,1984, p.455. Expre-sia homeriană esteredată în limbaromână uşor diferit,funcţie de traducător– mai sus, „fluviu dece cade din ceruri”,dar „râul purces dincer”, la GeorgeMurnu (în Homer,Odiseea, EdituraUnivers, 1979,pag.114), ori, „aparâului Egypet (Nil)cel picat din cer” (înHomer, Odiseea şiBatrachomy-omachia, traducereîn proză de IoanCaragiani, EdituraMondero, Bucureşti,2008, pag.72). Con-siderată iniţial a fiavut legătură cuizvoarele necunos-cute în antichitateale Nilului, ea reda,mai degrabă, ideea,valabilă la Homer şipentru alte râuri, căşi apa Niluluiprovine prin ploaiede la Zeus, căciZeus este cel care„plouă” (râurile sefac din ploi, ploiledin nori şi Zeusîntru chipa cerul saunorii din cer).4. Zahi Hawass, TheGreat Book of An-cient Egypt. In theRealm of thePharaohs, TheAmerican Universi -ty in Cairo Press,2006, p. 8.5. În perioada veche,Nilul se vărsa înMediterana prinşapte braţe. Vorbindde „Apoteoza luiCezar”, Ovidiuspune: „... a’ luinave/ Biruitoare-a

Muncile agricole în Egiptul antic (mormântul lui Nacht)

www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |decembrie 2010 27

un fluviu atât de osebit de cele-lalte, şi-au stabilit şi obiceiuri şilegi care în multe privinţe se batcap în cap cu cele ale altor nea-muri”.

Nilul – vectorul statului centralizatÎn timp, pe lângă cultura ce-realelor (grâu şi orz), nevoile denutriţie ale populaţiei au impusşi dezvoltarea culturii legumelor,ceea ce a făcut însă necesar unefort de „domesticire” a apelor,respectiv acţiuni inovatoare, cumăsuri în plan hidrologic (să-parea de canale, îndiguiri şicrearea de retenţii de apă).14

Con form tradiţiei, Menes, pri -mul rege al Egiptului (circa 3400î.Hr.) a fost şi cel dintâi care aconstruit bazine de retenţie şi de-pozitare a apei de-a lungul Nilu-lui, asigurând astfel un „control”al acestuia, acţiune care va puteasă continue şi să se amplifice, însecolele şi mileniile următoare,implicând însă şi condiţia exis-tenţei în Egipt a unui „guvern or-ganizat”. Astfel, Nilul, prin fap tulcă asigura o cantitate constantăde apă, vitală pentru supra vie -ţuire într-un mediu extrem deostil fiinţei umane, a devenitprincipalul vector pentru edifi-carea atât a unei societăţi inte-grate, cât şi a unui stat centra lizat.Aceasta inclusiv ca urmare afuncţiei de unic mijloc de trans-port şi comunicare jucat de Nil,timp de milenii (în întreaga isto-rie a Egiptului antic, singureledrumuri construite se găseau înoraşe, nu şi între acestea).Cu adaptările de rigoare, acelaşitipar va fi regăsit, de exemplu, înperioada invaziei franceze aEgiptului (1798-1801): „din cele4,5 milioane de egipteni existenţiatunci, circa 3,5 milioane erauţărani (fellahin), care îşi culti-vau loturile de pamânt din sateleamplasate în susul şi în josulNilului, folosind tehnici sofisti-cate de irigaţie şi beneficiindde aluviunile aduse de re -vărsările anuale ale fluviului,ca re reprezentau un îngră -şământ na tural gratis.”15 Din

„lumea egipteană” surprinsă defrancezi va lipsi însă o realitatespecifică epocilor faraonice: „însezonul de inundaţii ale Nilului(din iunie până în septembrie),când apele fluviului acopereauterenul arabil, ţăranii, artizaniişi alte categorii de cetăţeni liberiprestau un fel de serviciu comu-nitar obligatoriu”, context încare se poate găsi un răspunsposibil la întrebarea-cheie „cineşi cum a construit piramidele?”.Aceasta şi în opoziţie cu teoria,expusă încă de Herodot, con-form căreia forţa de muncă laridicarea piramidelor a fost asi -gurată de mase de sclavi.16

Nilul şi… geometriaDintr-o perspectivă filosofică şireligioasă, egiptenii vechi auconceput lumea ca şi cum ar fiurmat „tiparul” Văii Nilului: unpământ cu orientare verticală, dela sud la nord, avându-şi origi -nea „în ape”, atât Pamântul, câtşi „cerurile” fiind născute din„Nun”, „Oceanul Primordial”.Totodată, fiind atât de decisiv şide omniprezent în dăinuirea şidevenirea Egiptului, Nilul nicinu va primi, pentru mult timp,un nume.17 Actualul nume vinede la cuvântul Neilos, folosit degreci în legătură cu această apă,cuvânt care ar putea fi consideratca derivat din termenul na-i teru,însemnând „râurile” şi fo losit deegipteni pentru a indica diverseleramuri în care se împărţea flu-viul în zona Deltei.18 Mai impor-tantă apărea, pentru egipteniivechi, construcţia de-a lungulfluviului, în primul rând înapropierea unor temple, a

„nilometrelor”, sub forma uneiscări din zid, instrumentele vre -mii pentru măsurarea niveluluirevărsării Nilului, de care depin-dea atât viaţa economică, cât şicea religioasă, în acelaşi amestecde material şi esoteric, ca un altbrand al Egiptului antic. Impre-dictibilitatea nivelului apelor flu-viului fiind încă un factor care aimpus acel grad de organizare asocietăţii egiptene nemaiîntâlnitîn alte părţi, la care alternativanu ar fi fost decât înfometarea,ca o ameninţare constantă pentruvieţuirea pe aceste meleagurialtfel puţin clemente cu fiinţaumană.19

În afară de determinarea nivelu-lui fluviului, cu ajutorul „trep -telor” nilometrului, măsurărilevor avea funcţii numeroase încivilizaţia faraonică, astfel că, înEgipt, principiile şi tehnicile lorse vor dezvolta mai mult decât înalte părţi ale lumii: „A fost ne -voie de o împărţire exactă şiamănunţită din cauza ştergeriicontinue a hotarelor pe careNilul o provoacă la revărsărilesale, luând din unele loturi şiadăugând la altele, schimbân -du-le forma şi acoperind cele-lalte semne prin care se deo sebealotul altuia de lotul propriu. Ast-fel, tot mereu se simţea nevoia săse reia măsurătorile. Din aceas -tă practică s-a instituit geome-tria, după cum se spune...”20 Înacelaşi context, la Aswan, înanul 230 î.Hr., matematicianulgrec Eratosthenes va calcula cir-cumferinţa pamântului cu un sur -prinzător grad de acurateţe, ţi nândcont şi de localizarea specifică arespectivului oraş egiptean –exact pe Tropicul Cancerului. n

mânat pe Nilul cugurile-i şapte:”(Metamorfozele, p. 244).6. H.E. Hurst, TheNile. A General Ac-count of the Riverand the Utilizationof its Water, Consta-ble Publishers, Lon-don, 1952, p. 33.7. John Reader,Africa. A Biographyof the Continent,Penguin Books,London, 1998, p. 187.8. H.E. Hurst,op.cit., pag.34.9. Herodot, Istorii,Cartea a II-a – Eu-terpe, pp.135-139.10. Herodot, op.cit.,studiu introductiv,pp. XLVIII şiLXXIX.11. „Pamântul„negru” al Egiptului,în contrast cupământul roşcat alţărilor vecine, a fostremarcat şi de Ver gi -lius, Georgica, car -tea a IV-a” (nota 65la Herodot, Car tea aII-a – Euterpe).12. Jason Thompson,A History of Egypt.From Earliest Timesto the Present, TheAmerican Univer-sity in Cairo Press,Cairo, New York,2008, p.2.13. Herodot, Istorii,Cartea a II-a – Eu-terpe, p.139.14. Alberto Siliotti,Egypt Temples. Menand Gods, TheAmerican Univer-sity in Cairo Press,2008, p.16 şi urm.15. Juan Cole,Napoleon’s Egypt.Invading the MiddleEast, The AmericanUniversity in CairoPress, 2008, p. 101. 16. Alberto Siliotti,op.cit., pag.126.17. În Odiseea luiHomer, Aigyptos vadenumi atât Egiptul,când este de genulfeminin, cât şi Nilul,atunci fiind de genulmasculin. 18. Juan Cole,op.cit., pag.30.19. Christopher Hib-bert, Cities andCivilisations. TheFolio Society,United Kingdom,2004, pp. 14-15.20. Strabon,Geogra fia, p. 451.

Nilul la Assuan Aswan (1966)

* Monitorul Oficial din 18 Mai pu-blică jurnalul Consiliului de Miniștri,care însărcinează Fundațiile Cultu-rale Regale să organizeze participa -rea României la expoziția universalădin New York 1939. D. prof. D.Gusti a fost numit comisar general alpavilionului României, iar d. Al. Bă-dăuță secretar general.* La înmormântarea marelui savantprofesor dr. Gh. Marinescu, M.S. Re-gele a fost reprezentat prin d. maiorMihăilescu, adjutant regal. Au asistatși d-nii: N. Iorga și prof.dr. C. Ange-lescu, consilierii regali – general dr.N. Marinescu și Ionescu-Sisești, mi-niștri și tot ce are știința română maiselect. Franța a adus regretatului de-funct un ultim omagiu prin contelede Lagarde, prim-secretar al legațieiFranței la București.* I.P.S.S. Patriarhul Miron, președin-tele Consiliului de Miniștri, însoțit deI.P.S.S. Mitropolitul Visarion și o în-treagă suită au făcut o vizită în Polo-nia, între 20 – 24 Mai. S-a făcutînalților oaspeți o primire excepțională.* Artistul George Vraca a fost vic-tima unui accident de automobil înnoaptea de 22 crt., fiind trântit la pă-

mânt de o mașină în str. Re-gală. S-a ales cu claviculastân gă ruptă și numeroasecon tuziuni pe cap și corp.* În fața secției I-a a Tribu-nalului Militar din Capitală,s-a început judecarea proce-sului intentat lui CorneliuCodreanu:1.Pentru crimă de trădare,prin deținere și reprodu-cerea în public de acteinteresând siguranța Sta-tului; 2. Pentru delictulde uneltire contra or-dinei sociale; 3. Pentrucrimă de răzvrătire.Ordonanța definitivă, întocmită de d.maior Dan Pascu, conține un bogatmaterial documentar pentru susține-rea tuturor acestor învinuiri.*Tribunalul Ilfov a condamnat peconducătorii Băncii Dealul Spirei,cari au fraudat Banca Națională prinreesconturi de polițe false și fictivede zeci de milioane, la următoarelepedepse:Stelian Bellu, directorul Băncii și or-ganizatorul întregei fraude la 4 aniînchisoare; Mihai Demetrescu, sub-directorul băncii la 3 ani închisoareși 30 350 000 lei despăgubire BănciiNaționale și 4 700 000 lei Băncii Ur-bane; Paul Mavrodin, fost contabil, 1an închisoare, 1 300 000 lei despăgu-biri; Luca Varo, fost funcționar, 6luni închisoare, 3 225 000 lei despă-gubiri; Stelian Ionescu, 1 an închi-soare, 1 600 000 lei despăgubiri; Ele naBellu, soția directorului și funcțio-nară a băncii, 1 an închisoare și6 450 000 lei despăgubiri; RomulusGlazzo 1 an închisoare și 600 000 leidespăgubiri; Floria și Maria Nicu-lescu câte 6 luni închisoare, cu sus-pendarea pedepsei și 2 500 000 leidespăgubiri.* Sub Înaltul Patronaj al M.S. Rege-lui va avea loc la București, între 9 –

16 iunie a.c., primul concurs hipic in-ternațional oficial. Și-au anunțat par-ticiparea: Cehoslovacia, Franța,Ger mania, Grecia, Italia, Polonia.* D. Ionescu-Sisești, ministrul Agri-culturei, a declarat zilele acestea căîn toată țara se anunță o recoltă bună.* Printr-un decret –lege s-a înființatComisiunea superioară a drumurilor,prezidată de un inginer inspectorgeneral și din care face parte și direc-torul Oficiului de Licitații, care fiindscutită de multe formalități, va facemai ușor angajările lucrărilor de dru-muri. Termenele de împlinire a tutu-ror formalităților de licitație, au fostreduse de la 83 de zile la 23.* În primul trimestru din anul acestas-au vândut și exportat cu 25% maipuține produse petrolifere decât ca înaceeași perioadă a anului trecut:1 376 000 tone în 1938 față de1 812 000 tone în 1937.* Printr-un decret-lege semnat deM.S. Regele, învățământul teologicde la noi se trece sub conducerea di-rectă a Bisericii și nu va mai depindede Ministerul Educației Naționale.

(Buletinul Săptămânii, 29 mai 1938)


Din revista “Buletinul Săptămânii”, la rubrica “Faptelesăptămânii”, aflăm despreevenimentele petrecute înperioada 18 – 24 mai 1938.Sunt știri de interes economic (spre exemplu, situațiaexporturilor de petrol), juridic (procesul lui Corneliu ZeleaCodreanu, procesul fraudatorilor Băncii Naționale), edu c ațional (despre învăță mântulteologic), monden (accidentul lui George Vraca) etc.

Accidentul lui Vraca, procesul lui Codreanu, fraudarea Băncii Naţionale…

din presa de altădată

Un prinţ al iluminismului

Cantemir aparţine lumii noi care senăştea la începutul secolului alXVIII-lea, erei Luminilor ascenden -te, modernităţii care se va afirmabiruitoare, întemeiată în bună măsurăpe ce a însemnat secolul Luminilor şipe descătuşarea pe care a adus-oRevoluţia din 1789. El demonstrea -ză o extraordinară mobilitate a spiri-tului şi o deschidere către nou, pe olargă paletă. A aparţinut unui cadrucu mult mai întins decât cel al patrieisale. În prima parte a vieţii a trăitmulţi ani în Istanbul, integrându-seca puţini alţii în lumea musulmană,studiind-o şi mai ales căutând să oînţeleagă. În ultima parte a vieţii, timp de pesteun deceniu, a devenit un înalt demni-

tar al Imperiului ţarului Petru şi atrăit în Rusia. Şi totuşi, trebuie evi-denţiat faptul că, deşi aproape jumă-tate din viaţă şi-a petrecut-o departede ţară, dorul său nestins pentru ţinu -turile natale a rămas o dominantă aexistenţei sale şi până la sfârşit şi-aslujit neamul şi a luptat pentru eli -berarea lui. Fără îndoială, vieţuireasa în acest larg spaţiu a contribuit laviziunile sale moderne, la integrareasa în uriaşul proces de mutaţii careaveau loc.Cantemir a dat dovadă de o putere deadaptare remarcabilă şi acest lucruafirmându-l pe omul modern. La Is-tanbul, s-a integrat tagmei cărtura -rilor, dar şi dregătorilor, a avut discuţiisavante, dar a luat parte şi la petre-ceri, învăţând nu numai limba turcă,receptând şi muzica societăţii musul-

mane din capitala Imperiului Oto -man, fiind capabil de a o reproducecu un glas corespunzător şi mai alesde a-i înregistra caracteristicile şi dea le sintetiza într-o lucrare unică înfelul ei. În egală măsură, avea să seintegreze apoi, din 1711, în lumearusă, devenind un înalt dregător alţarului înnoitor şi totodată com-portându-se ca un autohton, el care însinea sa a rămas până la sfârşit ceeace era !Modernitatea lui Cantemir s-a oglin-dit atât în preocupările sale căr-turăreşti, cât şi în activitatea sapo litică. Este ostatec la Poartă, darşi reprezentant al domnului, avândrelaţii strânse şi cordiale cu dregătoriisultanului. În acelaşi timp a stabilitlegături apropiate cu diplomaţiiacreditaţi în capitala Imperiului


acad. Dan Berindei

Cantemir ocupă o poziție aparte şi specificăprintre domnii români. Destinul său, în cei 50de ani de viață, ia împlinit numai în parte visurile. Viața ia dăruit puțin din ceea ce a nădăjduit şi doar pentru o scurtă vreme. Dar ela reuşit să se impună în fața contemporanilor săi, săi cucerească şi să se facă admiratde foarte mulți. Paradoxal, a fost admis, capuțini alți creştini, de lumea musulmană a Istanbulului şi, de asemenea, sa bucurat decinsti re şi apreciere şi în Rusia lui Petru I, în primul rând din partea țarului novator. În acelaşitimp, numele lui Cantemir a fost receptat în cercurile savante ale Europei luminate, ca cel al unui învățat orientalist, lucru datorat în primul rând ecoului pecare la avut Istoria Imperiului Otoman, cu ediții succesiveîn limbile engleză, franceză şi germană, precum şi a străduințelor fiului său Antioh.

DIMITRIE CANTEMIR –omul modern

portret

Otoman, ştiind să se comporte în aşafel încât să nu trezească suspiciunilecelor dintâi; a fost apropiatul luiChateauneuf, reprezentantul Franţei,dar şi al lui Collier, reprezentantulOlandei şi mai ales al lui Petru Tols toi,trimisul ţarului. Analiza complexă – reflectată şi înlucrări ale sale – pe care a făcut-olumii otomane a reflectat cunoaştereaei, cum puţini alţi europeni ai epociisale au putut realiza, mai ales dupăce asistase la bătălia de la Zenta şiconstatase superioritatea militarătehnică a armatelor creştine. Can-temir a optat pentru a se aşeza întreadversarii unui imperiu, care-i ţineaîn supunere neamul, ceea ce cores -pundea unor opţiuni ale unor clar -văzători ai epocii. Nu întâmplător,Toma Cantacuzino – şi el trecut departea ţarului în 1711 – declara cuaproape un deceniu mai înainte: “toţise învoesc a spune că împărăţiaaceasta turcească o va lua dracul încurând”. De asemenea şi filo-oto -manul Mihai Racoviţă avea să cautela un moment dat, în anii primuluideceniu din veacul al XVIII-lea, să ialegătură cu Rusia, deoarece “văd zu -să... tăria Moscalului şi socotea că-nscurtă vreme va hi biruirea şi bucuriacreştinătăţii”!

O domnie scurtă, urmatăde un lung exilDupă scurta sa domnie din 1710-1711, constrâns să ia calea exilului,Cantemir s-a îngrijit în Rusia de re-construcţia averii sale, dar şi deconaţionalii care-l urmaseră în exilS-a numărat printre sfetnicii cei maiapropiaţi ai ţarului, colaborând laopera reformatoare a acestuia şi, to-todată, a redactat cu o sârguinţă uimi -toare majoritatea lucrărilor sale.Aceste lucrări s-au integrat şi nece-sităţilor noii împărăţii instituită deţarul Petru, dar şi preocupărilor căr-turarului moldovean. Multilaterali-tatea şi neostenita activitate erauneîndoielnic trăsături ale unui ommodern, ale unui om angajat într-unadevărat zbor spiritual cu totul depăr-tat de cei prinşi în sistemele feudalecare-şi trăiau apusul.

Un erudit moldavFormaţia sa temeinică şi atât de di-versificată trebuie scoasă în evidenţă.Tatăl său, Constantin Cantemir, meri -tă elogii postume, deoarece el însuşifusese, cum scrie Neculce, “omprost, mai de gios, că nici carte nuştia”. Cel dintâi dascăl al lui Dimitriea fost Ieremia Cacavelas, erudit greccu studii la Leipzig şi Viena, care, înintroducerea unei lucrări consacratăîn 1686 asediului Vienei din 1683,scrisese despre “tirania cea câineascăşi diabolică” a Porţii. De la Cacavelasa desprins Cantemir învăţămintele

filosofiei şi limba greacă, ajuns apoila Istanbul avea să deprindă temeiniclimba latină, studiată şi cu primul săudascăl şi, de asemenea, cu “cu celprea învăţat” Isad efendi, limba tur -că, folclorul, dar şi teologia musul-mană, el urmând şi diferite ştiinţe laMarea Şcoală – Academia patriarhală– “în limba greacă antică cea mai cu-rată”. Înalţi clerici ca Hrisant Notaraşi Meletie de Arta, “bărbat foarte pri-ceput în toate ştiinţele”, cum îl ca - rac teriza principele, au contribuit şiei la formarea lui Cantemir, nu doarca teologi şi pricepuţi în filosofie, cişi ca geografi.

Erudiţia sa în domenii variate, îmbi-nată cu inteligenţă care reiese dinlectura operei sale este surprinză-toare, ca şi cunoaşterea unei varietăţide limbi, alt semn de modernitate.Îşi scria lucrările în latineşte, cu -noştea greaca la acelaşi nivel, în-văţase limba turcă şi, cu toatein sinuările de mai târziu ale lui Ham-mer, nici araba şi persana nu-i eraustrăine; limbile moderne, în care du -pă dispariţia sa îi vor apare traduceri -le lucrării sale capitale, îi erau şi elecunoscute ori cel puţin înţelese. In-strumentul său lingvistic preferat pa -re a fi fost limba latină, lingua francaa cărturarilor epocii, Moreau deBrassey arătând că vorbea latineşte“în chip ales”.Diversitatea preocupărilor şi intere-sului său ne dezvăluie, încă de laprimele sale scrieri, omul modern in-tegrat diversităţii intelectuale. În 1700,el îşi dezvăluia această sete de cu -noaştere şi activitate multiformă:“Ade sea mă încercam cu osârdie săpictez icoanele diferite ale diferitelorîntâmplări... readuceam în memoriesecolele scurse... portretele zeilor,ero ilor, principilor sau împăraţilorrenumiţi, de asemenea faimoaselefapte ale războaielor, ale păcii...imaginea artelor, ştiinţelor, invenţiu-nilor mecanice... ale diferitelor părţiale pământului... munţi, câmpii,oceane, strâmtori, golfuri, insule”.În ultimii ani de viaţă, în expediţiadin Caucaz, el se dezvăluie din nouca istoric şi arheolog, căutând şi stu -diind monumente, ruine şi inscripţii,dar şi ca geograf şi slujitor al ştiin -ţelor naturii, preocupându-l, între al-tele, şi limita zăpezilor. Tot dinaceastă expediţie, cu simţul său prac-tic, a adus cu sine un meşter armeancare descoperise o metodă de a facelâna mai moale!

Opera lui Dimitrie CantemirOpera sa se încadrează obiectivelorpe care le urmărea, intereselor nea-mului său şi ale sale. În prima partea vieţii sale intelectuale a fost pre-ocupat de probleme de filosofie, demetafizică şi logică îndeosebi, Di-


Constantin Cantemir și Antioh Cantemir

vanul reprezentând “prima carteromânească originală de gândire re-ligioasă” (P.P. Panaitescu). Ca fi losof,a dezbătut probleme ne în doielnic “deactualitate “ în vremea sa, deci mo -derne, ca teoria cunoaşterii, prob-lema atomilor, predestinaţia, liberularbitru, formarea materiei. În etapeleurmătoare, lucrările sale s-au legatdirect de activitatea şi obiectivelesale practice. Dacă Istoria ieroglifică, Viaţa luiConstantin Cantemir şi EvenimenteleCantacuzinilor şi ale Brâncovenilorau corespuns istoriei sale recente şiluptelor politice ce se dădeau în celedouă principate şi în care era per-sonal implicat, prin Hronicul ve -chimii româno-moldo-vlahilor,fina lizat la sfârşitul existenţei sale, aîncercat să facă bilanţul cunoş -tinţelor epocii sale despre români, înrândul cărora includea pe moldoveni,el susţinând romanitatea lor şi uni-tatea ramurilor lor. DescriereaMoldovei a reprezentat “cea dintâidescriere ştiinţifică a unui român”(P.P. Panaitescu) şi o reuşită sintezămultiformă a Moldovei şi de aseme-nea întocmirea de către înzestratulcărturar şi a hărţii ţării, pe care fuse -se silit s-o părăsească, se înscrie înaceeaşi activitate universală a unuicărturar modern.

Lumea otomană reflectată în lucrărilelui CantemirLucrările dedicate otomanilor s-auaflat şi ele pe linia interesului săudirect, de data aceasta îmbinat şi cucel al Rusiei ţarului Petru. De lamuzi ca turcească prinsă într-unpreţios şi unic tratat (şi ar fi de adău-gat că a fost un interpret al muzicii,că a inventat un instrument muzicalşi că a şi compus), tratat menit a facecunoscut lumii europene o latură ig-norată a vieţii otomane, la Istoriacreşterii şi descreşterii ImperiuluiOtoman şi la Sistema religiei musul-mane, aceste lucrări reprezentau, defapt, o ima gine aproape completă aunei lumi pe care el o descifrase in-tegrându-se pentru aceasta aproapecu pasiune înăuntrul ei timp de ani.

”Când eram tânăr, scria el la apusulvieţii în «Sistema religiei musul-mane», învăţam limbile orientale şifără încetare, timp de 22 de ani, amstat la Poarta Otomană, având con-vorbiri cu oameni de tot felul de ran-guri şi cuvintele lor s-au lipit demintea mea ca ceara”. Harta Con-stantinopolului şi reproducerea în-făţişării palatului său din Istanbulîntregesc pentru cel de astăzi vizi -unea lui Cantemir, omul modern alepocii sale, despre lumea turcă în carese integrase pentru o vreme. Scrierile sale nu reprezintă în generalo “artă pentru artă”, ci ele se înscriuîn activitatea sa practică, îi servescţelurile sale şi ale românilor, îi eraunecesare şi el este modern şi în acestfel de comportament, refuzând să sededice unor lucrări care nu răspun-deau necesităţilor timpului său şiobiectivelor sale. Încă din timpulvieţii a dobândit notorietate în unelecercuri cărturăreşti europene, în partelucru datorat legăturilor lui cu lumeadiplomaţilor de la Istanbul şi apoi Pe-tersburg şi sprijinului ţarului, dar certşi ca ecou al activităţii sale intelec-tuale. Alegerea sa ca membru deAca demia din Berlin şi de asemenearedactarea lucrării sale despre Mol -dova pentru această Academie aveausă fie întregite după dispariţia sa prinmarele ecou pe care l-a avut IstoriaImperiului Otoman, care, cum con-stata P.P. Panaitescu, până la apariţialucrării lui Hammer Purgstall areprezentat “temelia tuturor cerce -tărilor şi izvorul principal de infor-maţie despre istoria turcilor,în tre prinse de toţi învăţaţii Europei”. Cantemir a fost un cărturar de înaltăclasă, într-adevăr “un desăvârşit omde cultură”, ori cum scria mai târziuînvăţatul Bayer “un om cu sufletmare, cu mari virtuţi, obişnuit cuprimejdia şi având o dragoste de ne -crezut pentru ştiinţă”, dar în acelaşitimp el a urmărit un ţel politic. Omonarhie aliniată modernităţii epociisale, cu boierii mari disciplinaţi şisupuşi şi totodată o domnie pe viaţăşi ereditară a fost obiectivul său,lucru reflectat în înţelegerea, dinaprilie 1711, cu ţarul. Aceasta pre -vedea, între altele, ca “toată puterea

să fie la domn” (art.VI), ca boierii săfie îndatoraţi să îndeplinească porun-cile “fără nicio împotrivire sau ză -bavă” (art.IX) şi ca “toate judecăţile”să fie apanajul domnului (art.X). Deasemenea, deşi a ales tutela ţarului, acăutat să pună stavile unor eventualeimixtiuni ale marelui imperiu ră -săritean, stabilind în înţelegerea sa cuţarul Petru ca garnizoane ruse să nufie instalate în ţara sa decât cu “în-voirea” sa (art.X).Cantemir, ca un om modern, s-aadaptat mediului în care a vieţuit. LaIstanbul, în afara păstrării religieisale creştine, s-a aliniat comporta-mental interlocutorilor săi otomani.În Rusia, această integrare este şi maiizbitoare, deoarece ea a reprezentatşi modernizarea sa pe multe planuri.Straiele orientale au fost abandonateşi el s-a comportat ca un mare nobilcare ar fi fost acceptat şi în ţările oc-cidentale care serviseră de modelţarului Petru. Venind la Moscova şi la Petersburg,fostul domn s-a integrat cu uşurinţăvieţii mondene moderne şi europenepe care o instaurase ţarul. Îl vedemparticipant la baluri mascate ori lacare alegorice, primind ca un marenobil al Occidentului oaspeţi deseamă, dar mai ales sfetnic apropiatal ţarului reformator, membru al Sena -tului – în acea vreme alcătuit numaidin zece membri şi fiind mai mult unguvern al lui Petru cel Mare – partici -pant la opera de înnoire a mareluiimperiu, care ar fi dorit – cum s-a în-tâmplat în 1716 – să însoţească pe ţarîntr-o călătorie în ţările din Occident.Tot lui i s-a datorat adoptarea titluluide împărat de către Petru, şi aceastăidee marcând o idee nouă de alinierela cealaltă Europă.Dimitrie Cantemir a fost un om mo -dern, slujitor al noului, al viitorului,iar activitatea sa deosebit de rodnicăa slujit epocii sale, dar mai ales ur-maşilor săi până în zilele noastre. Elrămâne ca o personalitate de excepţiedăruită de români umanităţii, ca uncărturar cu nepreţuite valenţe. n

Foto: Nicolae Iorga, Domni români după portret șifresce contemporane.


„Istoria” lui Moş CrăciunÎn acest sens, v-aţi întrebat vreo dată despre istoria, nu despre tradiţia, lui MoşCrăciun? Sau de unde vine ideea de Moş Crăciun? De ce Moş Crăciun esteîmbrăcat în alb şi roşu? Oricât de banal pare subiectul, Moş Crăciun poate fitema unui bun studiu de istorie. Istoria este considerată de unii intelectualidrept o ţară străină unde oamenii fac lucrurile altfel decât le fa cem noi astăzi.3

Moş Crăciun nu numai că vine dintr-o ţară străi nă, dar Moş Crăciun, cel is-toric, este un străin, pentru noi cei de astăzi. Prin aceasta, dorim să argumen-tăm că, oricât de comun, autentic şi universal ar părea Moş Crăciun astăzi,iniţial el avea alt rol şi alt status.Originile sale, cele mai vechi şi cele mai nebănuite sunt cerce tate în carteaWhen Santa was a Shaman, de Tony van Renter ghem.Aşa cum sugerează şititlul cărţii, figura pe care o ştim astăzi pentru că aduce daruri, era mai degrabăun mediator între comunitate şi zei. „Daru rile” pe care acesta le aducea oa-menilor erau sănatate, succese în războaie şi la vânătoare, fertilitate etc., toateacestea în urma sacrificiilor aduse zeilor.4 Cartea The magic of Christmas.Facts behind the myths and magic of Christmas, de Dr. Patrick Harding, a -testă şi ea că în urmă cu 12 000 de ani Moş Crăciun era şaman. Dar, cumcredinţele dispar şi apar altele în locul lor, găsim alte reprezentări asemănă-toare cu cele ale şamanilor, cu 6 000 de ani în ur mă, la eroi de legendă şi zeiprecum Odin (zeul suprem din mitologia pre-creştină scandinavă şi islandeză,


Un studiu aplicat de istorie a imaginarului

MOŞ CRĂCIUN – tradiţie şi realitateRăzvan Hoinaru,

Maria-Antoaneta Neag

Istoria începe să nu mai fie despretrecut, ci despre prezent.1 Prinaceasta, dorim să spunem că oamenii proiectează imaginea prezentului asupra trecutului din ce înce mai mult. Obiceiurile şi tradițiilenu mai sunt chestionate. Globalizarea şi construcțiile unificatoare auconsecința de a simplifica bagajulcultural, preferând paradigme simple şi comprehensibile. Aceastăuniformizare a obiceiurilor reprezintă o formă de dezrădăcinare atradițiilor. Istoria, în special istoriaideilor, poate arăta pe mai multeplanuri evoluția omogenizării tradițiilor şi obiceiurilor în lumea contemporană. Vechile tradiții, ce ținde moştenirea națională, sunt multiple, variază de la țară la țară şi reprezintă în fapt o istorie pentrufiecare. Clement Miles descoperăcă aceste tradiții au în principal treisurse: barbare, clasice (romane şigreceşti) şi ecleziastice. Tradițiilesunt mai bine conservate în mentalitatea populară decât istoria.2

Tradițiile, aşa cum se poate înțelege chiar din etimologia cuvântului (din latina traditio – a da maideparte, a transmite), arată istoriaaşa cum e înțeleasă ea de omul derând, aşa cum a fost propagată dingenerație în generație. Articolul defață, are în vedere cercetarea lanivel istoric a acestor tradiții şi urmăreşte să descopere la nivel de istorie intelectuală, „cum a fost”.

spiritualitate

asociat cu venirea iernii), Wotan (numeal lui Odin în limbile germanice), All-father (zeul păgân al cerului în mitolo-gia nordică), the Old Man of Winter (înmitologia scandinavă), Yule Father(personaj prezent în timpul festival-urilor păgâne de iarnă din zonele ger-manice şi nordice) etc. Aceştia seaseamănă destul de mult cu forma ac-tuală a lui Moş Crăciun. De exemplu,zeul nordic Odin este adesea ilustrat cuo barbă albă şi lungă zburând spre cerîntr-un car tras de un cal cu opt pi-cioare, pe numele lui, Sleipner. MoşCrăciun, ca şi Moş Nicolae de altfel,văd ce face fiecare copil şi ştiu dacă afost cuminte sau nu, aşa cum şi Odinvedea tot ce se întâmplă în lume. Odinaducea, de ase menea, daruri. Copiii îşilăsau ghetele pline cu morcovi şi fân înafara casei sau lângă vatră pentru Sleip-ner şi, în schimb, primeau mici daruride la Odin. În unele ţări, copiii încă mailasă hrană (prăjituri şi lapte) în schim-bul darurilor. De asemenea, Odin călă-torea cu ajutoare, asemenea spiriduşilorMoşului.5 În timp însă, rolul lui Odin afost preluat de alţi zei, ca de exemplu,Saturn. Festivalul roman (preluat de lababilonieni, care celebrează “zeul-soare”) închinat lui Saturn (Saturnaliile),era o sărbătoare a abundenţei şi veselieişi se aseamănă întrucâtva cu Crăciunulactual. Oferirea de cadouri era un obiceipracticat şi în timpul Saturnaliilor.6

Moş Crăciun – divinitateadin ochii copiilorVorbind despre asemănări, putem con-tinua cu o corelare a ideii de Moş Cră-ciun cu cea de divinitate. Copiii tind săatribuie aceleaşi puteri lui Moş Crăciunşi lui Dumnezeu sau zeilor (omni-scienţă, omniprezenţă, bunătate, gene -rozitate). Putem extrapola, spunând căMoş Crăciun este un fel zeitate specialconstruită pentru ei. În mintea lor,credinţa în mituri şi cea în precepte re-ligioase se întrepătrund. Studiile psiho-logice7 au constatat că de la vârsta de6-7 ani, copiii încep să îşi piardă cred-inţa în personaje precum Moş Crăciunsau Iepuraşul de Paşti. Fiind prima în-tâlnire a copiilor cu religia, acest mitjoacă un rol important în integrarea so-cială ulterioară a copiilor. Aşa cum,prin unele jocuri, copiii învaţă rolurilesociale, tot în acelaşi fel, copiii suntpregătiţi prin intermediul lui Moş Cră-

ciun de relaţia viitoare cu divinitatea.În acest context, perpetuarea tradiţieilui Moş Crăciun este o profanare a naş-terii cristice şi a ideii de religie în gen-eral. În susţinerea acestui argument,observăm că Moş Crăciun a fost pre-luat şi de ţări ne-creştine precum India(numai 2,3% din populaţie este creşt-ină), Pakistan (1,6%), Coreea de Sudetc. Crăciunul, sărbătoarea cu prilejulcăreia vine acest “Moş”, nu mai estedoar o tradiţie religioasă, s-a secular-izat, devenind o practică cultura lă,bazată pe un set de valori puternice,uşor împărtăşite încadrul societăţii: bu -curie, familie, ca ri -tate.8

Abia recent, MoşCră ciun a fost adop - tat şi în lumeacreş tină. La nivellingvistic, se poateobserva că etimolo-gia cuvintelor SantaClaus (versiunea înengleză a lui MoşCrăciun) provine dinolandezul SinterClaes (varianta defolclor a lui SaintNiklaas). Termenulfranţuzesc Noel (a -tes tat pentru primada tă în 1112) pro -vine de la Yule, careîn islandeză se ci -teste YOO-el sauYol. O altă teoriesusţine originea lati -nă a cuvântului (din natalis), ce arelegă tură fie cu naşterea lui Isus, fie cuDies Natalis Solis Invicti, ca aluzie lasolstiţiu.9 S-a dovedit că termenul deSinter Claes denumeşte ceea ce în altăparte a globului ar fi numit de localniciSfântul Nicolae. Prin urmare, Moş Cră-ciun este o ameri canizare a numeluiepiscopului, Nicolae de Izmir şi, defapt, ei reprezintă una şi aceeaşi per-soană. Mai mult, povestea SfântuluiNicolae se aseamănă izbitor cu vieţileunor personaje aparţinând religiilorpăgâne din trecut ca: englezul DarkHelper (Ajutorul Întunecat) sau, întradiţiile germane, Knecht Ruprechte(Servitorul Ruprechte) şi Pelz Nickel(Îmblănitul Nicolae). Aceste aspectevor fi prezentate ulterior.

Povestea transformăriiSfântului Nicolae în Moş NicolaeSfântul Nicolae a trăit în secolul al IV-lea.Acesta a fost singurul copil al familiei,născut la o vârstă destul de înaintată apărinţilor (lucru ce a fost considerat caun posibil miracol). A rămas orfanchiar din copilărie, părinţii săi murindde ciumă. A crescut la mănăstire, de-venind episcop la vârsta de 17 ani.Povestea vieţii sale spune că acesta erarecunoscut pentru mărinimia cu care

dăruia din averea sa, rămasă de lapărinţi. Varianta clasică, probabil şi ceamai des întâlnită, spune că acesta,aflând de necazul unui om care nu aveacu ce să îşi căsătorească fetele, s-ahotărât să le ajute pe acestea pe ascuns.Episcopul Nicolae s-a decis să dă -ruiască pentru fiecare fată câte o pungăde galbeni. Noaptea, el arunca câte opungă de galbeni pe geamul casei.Când a ajuns însă la mezină, situaţia s-acomplicat. Fiind iarnă şi geamul închis,acesta a trebuit să se lase în jos pe coşulcasei pentru a lăsa darul. Coşul, careastăzi, în marea majoritate a ţărilor,este asociat cu Moş Crăciun, observămcă provine de fapt de la Moş Nicolae.Sfântul Nicolae a fost canonizat debise rica catolică, devenind sfântul pro-


Sărbătoarea Sfântului Nicolae(pictură de Jan Steen)

decembrie 2010| istorie și civilizaţie | www.isciv.ro34

tector al copiilor, marinarilor şi alsăracilor. Cu timpul, Sfântul Nicolae adevenit foarte popular. Catedralavikingilor din Groenlanda10 i-a fostdedicată, la fel ca şi prima biserică dinNew York, în 1753.11 De asemenea,Columb, în prima sa călătorie, a numitun port din Haiti, Saint Nicholas. Spa -niolii au numit ceea ce astăzi este Jack-sonville în Florida, Saint NicholasFerry. În 1804, a fost fondată The NewYork Historical Society, avându-l casfânt protector pe Nicolae. Membrii săiau preluat obiceiul olandez de a schim -ba cadouri. Biserica ortodoxă l-a con-siderat pe Sfantul Nicolae ca făcător deminuni. Astfel, una dintre cele mai vechibiserici din Rusia i-a fost închinată.12

Povestea transformării Sfântului Nico-lae în Moş Nicolae (în sec. al XVIII-lea)şi mai departe în Moş Crăciun începeodată cu colonizarea Americii de Nord.La acea dată, America dezvolta con-ceptul de sincretism („melting pot” –ideile şi tradiţiile diferitelor naţiunierau toate asimilate). În cele din urmă,Sinter Claes, aparţinând coloniştilorolandezi, a sfârşit prin a fi anglicizat caSanta Claus. Aceştia l-au adus pe Sin-ter Claus în 1626 în Nieuw Amsterdam(astăzi New York) ca patron al oraşuluinou înfiinţat. Trebuie menţionat că Sf.Nicolae este şi patronul oraşului Ams-terdam din Olanda. Acesta devine ofi-cial protectorul statului New York, dupăRăzboiul de Independenţă, simboli -zând independenţa faţă de Anglia, alcărui protector este Sf. Gheorghe.13 Peatunci, toasturi erau închinate Olandeipentru ajutorul dat în lupta împo trivabritanicilor şi câştigarea in dependenţeide către primele state americane.

Santa Claus şi renii săiPentru prima dată cuvântul anglicizatSanta Claus apare scris pe data de 23Decembrie 1773 în ziarul Rivington’sGazetteer din New York: „Lunea tre-cută, aniversarea St. Nicolae, cunoscutşi ca Santa Claus, a fost sărbătorită laCentrul Protestant al Dl. Waldron”.14

Numele nu a fost larg mediatizat, pânăîn 1809 când Washington Irving pu -blică lucrarea History of New York, înfapt o satiră la adresa olandezilor dinacest oraş. După această perioadă,poveştile şi poemele despre Moş Cră-ciun încep să crească în popularite.Aceste poe me, poveşti şi ilustrate

americane suntcele ce îl vor amprenta defini -

tiv şi îl vor desanctifica pe SfântulNicolae, transformându-l în “Moş”Nicolae şi apoi definitiv în Moş Cră-ciun. În poemul clasic american A Visitfrom St. Nicholas, de Clement C.Moore (profesor la Seminarul teologicdin New York), scris în 1822 şi publi-cat pe 23 decembrie 1823 în TroySentinle, Moş Crăciun este descris curâsete şi saluturi proprii, făcând cuochiul. Observăm că Moore face re -ferire la Sfântul Nicolae ca fiind un elf(fiinţa fabuloasă aparţinand mitologieinordice). Acesta se deplasează într-osanie trasă de 8 reni: Dasher, Dancer,Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donderşi Blitzen. Renii au fost menţionaţipentru prima dată ca mijloc de trans-port în 1821, în revista, The Children’sFriend, într-o poezie anoni mă. Deşioficial se spune că sania este trasă de 8reni, un al 9-lea, Rudolf, cel cu nasulroşu, era înhămat la sanie doar când eraceaţă. Raţiunile comerciale însă aufăcut din acest ren „de rezervă” un ade-vărat brand, mai ales începând cu1939, prin publicarea operei Rudolph’sStory – Rudolph the Red-Nosed Rein-deer, de Robert L. May – în Mont-gomery Ward Complimentary Booklet.Trebuie menţionat că May s-a gânditiniţial şi la alte nume pentru acest ren,respectiv Rolo şi Reninald. În 1949,Jonny Marks a scris o piesă muzicală“Rudolph the Red-Nosed Reindeer”,prin care îl plasează pe Rudolf la PolulNord, de unde fusese iniţial respins deceilalţi reni din cauza nasului său roşu.Piesa a fost înregistrată de Gene Autryşi a devenit un hit (2,5 milioane decópii vândute doar în anul apariţiei).15

Ştiinţific argumentând, nasul roşu laren nu poate apărea decât în urma unei

infecţii. Cu siguranţă, acest detaliuneobişnuit, ce apare în poeziile pentrucopii, a fost special conceput să îiamuze pe aceştia. Renul face parte dinfamilia Cervidae, fiind înrudit cu cer-bul. La reni, distincţia dintre femelă şimascul nu se poate face doar prin pose -sia coarnelor. Poate surprinzător, darfemela ren are coarne pe care în ano -timpul geros le foloseşte mai multdecât masculul pentru apă rarea puilorşi căutarea hranei în zăpadă. Masculul,conform studiilor, este obosit după unsezon în care şi-a apărat femelele dealţi masculi, nu are forţa necesară pen-tru a trage o sanie şi adesea are coar-nele ciuntite sau chiar lipsă. Pe bazaacestor considerente, putem presupunecă renii de la sania lui Moş Crăciunsunt femele şi în acest sens, numele lorcomerciale sunt nepotrivite sexului.Putem reflecta la sania şi la renii luiMoş Crăciun ca la o formă actualizatăa carului zburator al lui Odin şi al calu-lui cu 8 picioare.16

Cartea lui Harding prezintă o povestepe cât de ciudată, pe atât de bine cerce -tată. Având în vedere credinţa comunăconform căreia domiciliul MoşuluiCrăciun se găseşte în Laponia, s-a ob-servat că în această zonă particulară aglobului, amanita muscaria (o ciu-percă halucinogenă, colorată în alb şiroşu) este tradiţional consumată de lo-calnici. Efectul principal constă în fap-tul că, persoana care a consumat-o, numai are senzaţia greutăţii propriuluicorp şi, mai mult, trăieşte cu iluzia deplutire în aer. În consecinţă, putem ar-gumenta in extenso că acesta este unuldintre motivele pentru care consuma-torii de amanita muscaria au senzaţiacă sania, cel mai comun mijloc detransport în Laponia, zboară, aşa cumşi sania lui Moş Crăciun zboară.17

Laponia a fost pentru prima datămenţionată ca loc de reşedinţă a luiMoş Crăciun în 1925, în ziare. MarkusRatius sau “Unkle Markus”, gazdă a

Renii au fost menţionaţi pentru primadată ca mijloc de transport în 1821, în revista, The Children’s Friend, întropoezie anonimă. Deşi oficial se spunecă sania este trasă de 8 reni, un al 9lea, Rudolf, cel cu nasul roşu, era înhămat la sanie doar când era ceaţă.

faimoasei emisiuni “Children’s Hour”,difuzată de Compania finlandeză de ra-diodifuziune, a dezvăluit secretul re -şedintei în 1927. Astfel, s-a patentatideea conform căreia Moş Crăciuntrăieşte în Kurvatunturi, la graniţa deest a Laponiei18 (regiune ce se întindepe teritoriul Norvegiei, Finlandei, Sue -iei şi Rusiei). Din anii ’50, locul dereşedinţă s-a schimbat devenind Na-papiiri, lângă Rovaniemi, oraş din su -dul Finlandei, foarte aproape de cercularctic.

„Reinventarea” CrăciunuluiUn alt eveniment important în pro-movarea lui Moş Crăciun a fost reacţiapublicaţiei New York Sun la o scrisoarevenită de la o fetiţă pe nume VirginiaO’Hanlon, care întreba dacă există saunu Moş Crăciun. Titlul editorialului deFrancis P. Church, a fost “Yes, Virginia,there is a Santa Claus”. Ziarul s-a vân-dut în foarte multe exemplare, povesteaMoşului începând să devină mai popu -lară.19 De asemenea, nu putem omite omenţiune despre nuvela scrisă de bine-cunoscutul scriitor englez CharlesDickens, Colindă de Crăciun (în en-gleză A Christmas Carol, titlul originalfiind A Christmas Carol in Prose,Being a Ghost Story of Christmas).Cartea a fost publicată prima oară la19 decembrie 1843, cu ilustraţii de JohnLeech, şi a fost un punct de plecarepentru reinventarea sărbătorii Crăci-unului (atât în America, cât şi în An-glia) ca o sărbătoare a veseliei şi nu casărbătoare solemnă şi sobră, cum eraconsiderată anterior.20

Revenind la continentul american şi lapromovarea imaginii lui Moş Crăciun,observăm că ilustratele au influenţatcultura populară a lui Moş Crăciun maimult decât au făcut-o poeziile. Unuldintre cei mai importanţi promotori aiimaginii lui Moş Crăciun a fost cele-brul caricaturist Thomas Nast de laHarper’s Illustrated Weekly, ce l-a por -tretizat pe Moş Crăciun din 1863 pânăîn 1886. Acesta i-a completat imagineafăcând menţiune la atelierul de lucru dela Polul Nord, a introdus lista cu copiiibuni şi răi din lume etc. În timpulRăzboiului Civil din America, maiexact în 1863, într-o ilustrată a lui Nast,Moş Crăciun apare îmbrăcat dupămoda americană cu o jachetă cu stelepe ea şi pantaloni dungaţi, imitândsteagul american. Tot în 1863, la cere -rea lui Abraham Lincoln, Moş Crăciuneste portretizat alături de trupele unio -niştilor. Armata confederală a fost pu -ternic demoralizată din cauza apariţieiacestei caricaturi.21 Din timpul luiAbraham Lincoln până la 1941, ame -ricanii au sărbătorit Crăciunul la sfârşi-tul lunii Noiembrie, cu excepţia unorstate ca Alabama care din 1836 au săr-bătorit Crăciunul pe 25 Decembrie.Astfel, din cauza anotimpului, în multeilustrate, costumaţia Moşului era unamai sumară.22 În 1866, George P.Walker a colorat câteva caricaturi apar -ţinând lui Nast şi le-a ataşat cărţii pen-tru copii Santa Claus and His Works(1870). Ideea cărţii urmăreşte acelaşifir ca poezia lui Moore, A Visit from St.Nicholas. Aici, Moş Crăciun esteportretizat ca un individ, gras, jovial,

îmbrăcat cu o haină de blană roşie şifumând o pipă. O imagine ase mă -nătoare fusese creată şi de grafi-cianul William Boys în 1848.Pipa, ca accesoriu al lui Moş Cră-ciun a fost interzisă în 1964 cândU.S. Surgeon General’s SpecialAdvisory Committee şi-a pu bli -cat raportul prin care arată căfumatul este aso ciat can ceruluila plămâni.23

Moş Crăciun –întruchiparea unor figuri păgâne?Stephen Nissenbaum, în

cartea The Battle for Christmas(1997) analizează aceste prime ilus-

trate ale lui Moş Crăciun, ca fiind fă-cute special fără haine bisericeşti ca săîl portretizeze într-o manieră secularăşi umană. Biograful lui Thomas Nast,Albert Bigelow Paine, în cartea Th.Nast. His Period and His Pictures, estede altă părere. Imaginea creionată deNast pentru Moş Crăciun este inspiratăde Pelz Nickel (Îmblănitul Nicolae) şinu de episcopul Nicolae din Izmir.24

Aceeaşi explicaţie o are şi SiefkerPhyllis, în cartea Santa Claus, Last ofthe Wild Men: The Origins and Evolu-tion of Saint Nicholas. 25 Moş Nico-lae/Moş Crăciun cel modern, nu numaică nu are legătură cu episcopul Nico-lae, ci este o întru chi pare a unor figuripăgâne. Dacă uităm pentru o clipăpovestea americană a lui Santa Clausşi ne concentrăm doar pe legendele,poeziile şi ilustratele europene, argu-mentul lui Siefker îşi găseşte justifi-carea. În tradiţiile din Bel gia, Ungaria,Austria, Germania, Regatul Unit, MoşNicolae are cu el un ajutor. Istoric,acest ajutor, provine de la Odin. Nu-mele şi rolul servitorului diferă de laţară la ţară, dar el este întotdeaunaprezent. În unele culturi este numitSwarthy, în altele Krampus(z), în alteleKnecht Ruprechte (Servitorul Ru -prechte), Dark Helper (Ajutorul În-tunecat), Zwarte Piet (Petre cel Negru).Trebuie menţionat că nu este vorba me -reu de aceeaşi persoană. Astfel, în Eu-ropa, Moş Nicolae nu este neapărat unalter ego al lui Moş Crăciun, aşa cumeste în Ameri ca. Prin urmare, se poateobserva că Moşul american şi Moşuleuropean, până la un anumit punct dinistorie, au evoluat separat. Tony vanRenterghem în When Santa Was aShaman dă explicaţii lămuritoare


Din timpul lui Abraham Lincoln până

la 1941, americanii au sărbătorit Crăciunul lasfârşitul lunii Noiembrie, cu excepţia unor state ca

Alabama care din 1836 au sărbăto rit Crăciunul

pe 25 Decembrie.

despre existenţa bestiei Kram-pus(z). În timpul ritualurilorşamanice, o bestie neagră eraluată prizonieră. De asemenea,în timpul festivalului Yule,Moş Crăciun/Yule Father sede plasa pe o capră neagră cucoarne mari. Astfel avem o ex-plicaţie de unde a apărut Kram-pus(z), o fiară cu coar ne. Înmiturile europene din sec. alXIX-lea, rolul lui Krampus(z)era să îi pedepsească pe copiiineascultători sau care nucunoşteau pe dinafară SfântaScriptură şi să îi ducă în Iadtimp de un an, până la urmă-toarea sărbătoare a SfântuluiNicolae. Pedepsele aplicate dealţi servitori (de data aceasta,umani), ca Knecht Ruprechtesau Zwarte Piet, se rezumă la osimplă bătaie cu băţul. SiefkerPhyllis observă că, deşi iniţialaceste ajutoare erau distinctede cel ce aduce cadouri, astăzi,aceste ajutoare se identifică cuimaginea şi rolul lui Moş Nico-lae, şi, în unele ţări, nu se maiştie nimic despre ele. Mai mult,în olandeză, germană şiengleză, Nick, Nikkeneste un alt nume pentrua-l defini pe diavol.26

Astfel, explicaţia con -form căreia Krampuszeste o întruchipare a di-avolului, ce s-a con topitîn imaginea lui Moş Ni -colae, este una ce are sens.As tăzi, Moş Nicolae/Cră-ciun este şi cel ce aducecadouri, dar şi cel ce aduceo nuia copiilor neascultătorisau îi bagă în sac şi îi ia cuel. De asemenea, în olandezamedievală, un pseudonimpentru diavol era Petre celNegru.27 Zwarte Piet, ca imagi -

ne a unui ser vitor uman de cu-loare, a apă rut în 1845, odatăcu cartea lui Jan Skenkman,Sint Nikolaas.28 Astfel, avem şio explicație de ce Moş Craciunexclamă Ho! Ho! Ho!. Di-avolul, când îşi face apariţia înscenă, are o exclama ţie ase mă -nă toare, doar pro nun ţată sinis -tru, nu jovial.29 Desigur,ex plica ţiile lui Phyllis pot fifor ţate. Ajutoarele păgâne, nusunt neapărat diavoleşti. Petrecel Negru, poate fi negru pen-tru că se lasă pe horn în jos cucadouri şi astfel se murdăreştede fu ningine. Se poate ca ex-clamaţia Ho! Ho! Ho! să fi fostpreluată de la Robin Goodfel-low, un personaj asemănător luiRobin Hood, ce aducea cadouricopiilor.

Secolul XX şi separarea lui Moş Crăciun de Moş NicolaeCronologic vorbind, am ajunsîn secolul al XX-lea. Acum,din ce în ce mai mult, apare oseparare a lui Moş Crăciun deMoş Nicolae, dar şi o unifor -mizare a tra diţiilor referitoarela cei doi. Globalizarea şi teh -nologia îşi pun din ce în ce maimult amprenta asupra imaginiicelor doi. Moş Crăciun ameri-can îl influenţează pe Moş Cră-ciun european şi viceversa.Este im portant de menţionat

rolul unor firme precum Coca-Cola în imaginea pe care o areMoş Crăciun, cât şi în imagi -nea pe care o are Crăciunul în-suşi. V-aţi întrebat vreodată dece Moş Crăciun este îmbrăcatîn roşu cu alb? Modul cel maicomun de a aborda aceastăreali tate este de a o relaţiona cuCoca-Cola, care, începând cureclamele din anii `30, l-aportretizat pe Moş Crăciun înculorile oficiale ale firmei.Între 1931 şi 1964, caricaturis-tul Haddon Sundblom a creatîn fiecare an câte o reclamă cuMoş Crăciun, reclame ce auapărut în toată lumea pe coper -ta de pe spatele revistelor Postşi National Geographic. Îna in -te ca Moş Crăciun să facă re -clamă la Coca-Cola, acestafăcea reclamă la apa mineralăamericană White Rock şi laţigările Craven A.30

Această abordare, în ciudapo pu la rităţii de care se bucurăîn rândul publicului larg, este însăfalsă, dar a contribuit din plinla (de)formarea simboluluiCră ciu nului. Coca-Cola a pre-luat ideea de la un suedez,Haddon Sundblom, care într-oilustrată de Crăciun a dataceste două culori Moşului.Ideea nu a fost însă una origi-nală. În 1920, designerul ameri -can Norman Rockwell l-adesenat în roşu pe Moş Cră-ciun, pentru ediţia de seară aziarului Saturday Post. Costu-maţia roşie nu era încă unaunanim acceptată. ScriitorulJ.R.R Tokien, în cartea depoveşti pentru copii The Fa-ther Christmas letters din1936, l-a înfăţişat pe Moş Cră-ciun, cu fes roşu, geacă roşie şipantaloni verzi. Trebuie men -ţionat că alte vederi cu MoşCrăciun, din aceeaşi perioadă, îlilustrau pe acesta în verde saualbastru. Multe din ilustratesunt în alb şi negru şi nu neputem da seama de culorilevestimentaţiei. Versiunea ofi-cială a culorilor costumaţiei luiMoş Crăciun şi Moş Nicolaeeste şi de natură religioasă.Sfântul Nicolae, pentru în-


NOTE:1. Idee construită pemarginea lecturii, Rein-hart Koselleck, FuturesPast. On the semanticsof historical time, Co-lumbia University Press,New York, 2004, pp. 3-4.2. Clement Miles,Christmas customs andtraditions, their historyand signifience, DoverPublications, New York,1976, pp.15-29.3. Leslie Poles Hartley,The Go-Between, Pen-guin Books, Har-mondsworth, 1978, p.1.Tony van Renterghem,When Santa was aShaman, Llewellyn Pu -blications, Minnesota,1995, p.208. 4. Patrick Harding, TheMagic of Christmas,Metro, Londra 2004,p.80-81.5. David Comfort, Justsay Noel. A history ofChristmas from the Na-tivity to the Nineties.Simon&Schuster, NewYork, 1995, pp.15-16.6. Serge Larivée, CaroleSénéchal and DanielBaril, Le Père Noël, Pia -get, Dieu et Darwin, înStudies in Religion/Sci-ences Religieuses 2010,39: 435(http://sir.sagepub.com/content/39/3/435.ab-stract).7. Ibidem; Steve Rudd,Santa-Claus is God inthe eyes of young chil-dren!(http://www.bible.ca/f-Santa=God.htm.).8. Harding, op.cit, p.39.9. Brown Dale Macken-zie, The Fate of Green-land’s Vikings, înArcheology. A publica-tion of Archeological In-stitute of America,Februarie 2000(http://www.archaeolo -gy.org/online/features/greenland).10. Comfort,op.cit.p.172.11. Harding, op.cit, pp. 85-90.12. Swartz Benjamin Jr,The origin of AmericanChristmas myth and cus-toms, Ball State Univer-sity, Indiana, Prelegere(http://www.bsu.edu/web/01bkswartz/xmaspub.html).13. Charles W. Jones,The New-York HistoricalSociety Quarterly, Octo-ber 1954,(http://www.stnicholas-center.org/Brix?pageID=864#1).14. Comfort, op.cit, p. 52; 206.

Moș Crăciunși Krampus


deplinirea slujbei episcopale, înzilele de sărbătoare, obişnuia săpoarte o costumaţie monahicăroşu cu alb. La această expli-caţie, Harding mai adaugă şiexis tenţa ciupercii halucino-gene amanita muscaria colo -rată în alb şi roşu.31

Moş Gerilă şi…Karl MarxO altă explicaţie ar putea fiasocierea cu Moş Ge ri lă. Prin -cipele rus Vla di mir, ce s-a creş -tinat în 988 la Constantinopol,l-a făcut pe Sf. Nicolae Patronal Rusiei. Unii istorici de alcov,văd cos tumaţia alb cu roşu allui Moş Gerilă ca o combinaţiedintre zăpada Ru siei şi culoarearoşie de pe fostul steag sovietic.Alţii au făcut chiar speculaţiipe asemănările fizice dintreMoş Gerilă şi Karl Marx, ambiicorpolenţi şi cu barbă. MoşGerilă sau Ded Moroz (în rusă)aparţine culturilor slave, ră-dacinile lui se află în vechilezeităţi păgâne (Pozvizd - zeulvântului şi al vremii, Zimnik –zeul iernii, Korochun – zeulsubteran care domneşte pestetărâmurile în gheţate). MoşGerilă era perceput inițial ca unvrăjitor rău şi crud care îngheţaoamenii. Se spunea, de aseme-nea, că acesta fura copii şi îi

transporta în sacul său gigantic.În tradiţiile din Europa Cen-trală, aceasta era rolul luiKrampus(z). Pentru a-şi salvacopiii, părinţii îi ofereau ca -douri. Cu influenţa ortodoxis-mului, Moş Gerilă a fostre format, devenind cel careoferă cadouri. În 1928, MoşGerilă a fost declarat un aliat alpreoţilor şi al Kulak-u lui. Ulte-rior, în anii 1930, a fost rede -finit ca un Moş Gerilă so vietic,prin intermediul regizorilor defilm. Ded Moroz32 era por -tretizat ca fiind înalt, binefăcut, cu barbă lungă şi albă,îmbrăcat în albastru (la ordinullui Stalin), dar acest ultim as-pect s-a schimbat adesea (întâl-nim costumaţii albastre, argin tii,roşii etc.).33

Putem spune că tradiţia lui MoşCrăciun a evo luat şi asupravieţuit, spre deosebire dealte simboluri sau săr bători,chiar dacă în detrimentul ser-bării clasice a Crăciunului. Înacest sens, Rachel Sharaby ar-gumentează că sărbătoareaCră ciunului este un exemplude eveniment hibrid ce com-bină şi elemente de festival,dar şi elemente de sărbă-toare.34 De la „cutia milei” dintimpul Saturnaliilor, la colec -tarea organizată de biserici înperioada Crăciunului pentru

ajutorarea săra -cilor, obicei trans-format în epocavictoriană într-oformă de re com -pensă suplimen-tară sub for mă debani, haine şi altecadouri oferite co-laboratorilor, lafe licitările de Cră-ciun devenite po pu -lare tot în pe rioadavictoriană, la ideeade Crăciun alb dinscrierile lui Dickens,toate acestea aucon dus la legiti -mizarea persona -jului cheie: MoşCrăciun. Fiind ocreaţie a mentali -tăţii colective, Moş

Crăciun va domina în conti -nuare istoria imaginarului, mo -dificându-se şi evoluând oda tăcu societatea. Dacă un cercetător doreşte săpor tretizeze imaginea unei so-cietăţi, se foloseşte de istorie şide alte ştiinţe interconectateprecum antropologia, sociolo-gia sau psihologia. În orice caz,istoria clasică trasează limi telede bază ale tabloului societal.Mitologia, credinţele şi menta -lităţile ce ca racterizează socie -tatea ana lizată, îmbogăţesc acesttablou, oferindu-i detaliile ce îldesăvârşesc. Mentalitatea colec -tivă poate fi con siderată în acestsens, un înlocuitor al unei ide -olo gii.35 Miturile nu sunt doaro serie de poveşti care fac viaţacopiilor mai frumoasă, ci sunto parte integrantă a societăţii şireprezintă mo dul în care aceas -ta se exprimă. Fără să realizăm,unele mituri ajung să influ-enţeze viaţa cotidiană. Aces teasunt transpuse dinspre sacruspre profan şi sunt încorporateîn regulile pre-existente ale so-cietăţii. Un astfel de exempluam considerat că este şi mitullui Moş Crăciun. n

Foto: http://christmasxmas.xanga.com,http://www.archive.org,http://www.acartoonchristmas.com, Revista Magazinul, Scânteia

15. Harding, op.cit,pp.114-117. 16. Ibidem, pp.104-114. 17. Ibidem, pp 105-111.18. Francis P. Church,Editorial Page, NewYork Sun, 1897, Yes Vir-ginia, There is a SantaClaus, (http://www.san-taland.com/stories/vir-ginia.html).19. Harding, op.cit.,p.62.20. WRLC Library col-lection, Virginia CivilWar Archive,(http://www.aladin0.wrlc.org/gsdl/collect/vacw/vacw.shtml).21. Comfort, op.cit,p.16.23. Swartz, op.cit.,loc.cit.24. Ibidem, p.96.25. Siefker Phyllis,Santa Claus, Last of theWild Men: The Originsand Evolution of SaintNicholas. Jefferson: Mc-Farland & Company,Inc., North Carolina,1997, p. 15.26. Skeat Walter, Con-cise Dictionary of Eng-lish Etymology.Wordsworth EditionsLtd, Ware, 1993, p. 304.27. Del Re, Gerard andPatricia, The ChristmasAlmanack, RandomHouse, New York 2004,p. 44.28. St.Nicholas Center,Michingam, Timeline,(http://www.stnicholas-center.org/Brix?pageID=49).29. Siefker Phyllis,op.cit., p. 69.30. Harding, op.cit,pp.100-104. 31. Ibidem, pp.85-114.32. Karen Petrone, LifeHas Become More Joy-ous, Comrades: Cele-brations in the Time ofStalin, Indiana Univer-sity Press, 2000, GooglePrint, p.8533. Will Stewart, SantaClaus, is an illegal im-migrant, declares Krem-lin oficial in ChristmasCold War, Daily Mail, 5decembrie, 2008(http://www.dailymail.co.uk/news/worldnews/ar-ticle-1091967/Santa-Claus-illegal-immigrant-declares-Kremlin-offi-cial-Christmas-Cold-War.html).34. RachelSharaby, The Holiday ofHolidays: A Triple-Holi-day Festival for Chris-tians, Jews and Muslims,în „Social Compass”,2008, 55: 581.35. Miles, op.cit.p.9

Moș Crăciun folosit ca ”agent publicitar” și în comunism și în capitalism

Să sfârşim odată cu bătrânii !La 7 mai 1943, C. Rădulescu-Motrunota că a trimis la Revista Fundaţii -lor Regale articolul intitulat “Ofen-siva contra filosofiei ştiinţifice”, încare “am voit să dovedesc lipsa deseriozitate a filosofiei pe care o scriecolegul Lucian Blaga: filosofie izvo -râtă din ingeniozitatea meta forelor şicare întronează cultul misterului”.Recunoaşte că ar fi trebuit să-l pu -blice în “Revista de filosofie”, dar apreferat “Revista Fundaţiilor Re-gale”, deoarece aceasta era “mai răs -pândită şi astfel poate intra în mâinilemai multor profesori secundari. Căciintenţia mea a fost să stăvilesc atrac -ţia spre misticism în tineretul nostru,atracţie care face ca acest tineret săse înstrăineze de spiritul ştiinţific”.Replica lui Blaga a fost extrem dedură. În numărul 5 (iulie-august) pe1943 al revistei Saeculum, pe care oedita la Sibiu, a publicat articolul“Săpunul filosofic”, semnat cu ini -ţialele L.B. în care susţinea că Rădu -lescu-Motru “din filosofie are darulde a nu înţelege nimic”. Articolul afost primit cu satisfacţie de unele

cadre didactice din Sibiu. Însuşi Flo-rian Ștefănescu-Goangă ar fi de-clarat: ”Să sfârşim odată cu bătrânii”.Aflând de acest articol, Rădulescu-Motru aprecia că a fost “insultat şibatjocorit, cum n-am fost vreodatăpână acum în viaţa mea. Articolaşulm-a mâhnit profund. N-aş fi crezutniciodată că un coleg de profesorat şide Academie, căci sunt dublu colegcu Blaga, să se scoboare la între-buinţarea atâtor trivialităţi şi calom-nii”. Era decis să nu-i răspundă, darîşi va face “datoria de a atrage aten -ţia, aşa cum am făcut-o şi până acum,asupra faptului că o filosofie ieşitădin speculaţii metafizice, în genulaceleia reprezentată de Lucian Blaga,este un adevărat pericol pentru vii -torul culturii româneşti. O asemeneafilosofie distrage tineretul de la pre-ocupările serioase ştiinţifice, şi-l în-deamnă să hoinărească prin diva gaţiilemitologice, păstrate de folclor”. Co-mandamentul suprem al neamuluinostru este astăzi să intrăm în istorialumii, iar nu să persistăm în preisto-rie”. În opinia sa, filosofia adevărată,întemeiată pe ştiinţă, era înlocuită deBlaga cu “o metafizică ieşită din in-

terpretarea descântecelor băbeşti”.Replica lui Blaga a generat mai multecomentarii în revistele de cultură şiîn presa cotidiană. Ziarul de maretiraj, “Timpul” a publicat, la 5 no -iembrie 1943, sub titlul “Omagiuprofesorului C. Rădulescu-Motru”mai multe luări de atitudine în fa voa -rea lui Motru, între care şi filosofiiIon Petrovici, Nicolae Bagdasar,Mircea Florian, Anton Dimitriu .

Academia Română, solidară cu Rădulescu – MotruAcademia Română s-a solidarizat cuMotru, căruia i-a trimis o scrisoare laButoieşti, datată 29 octombrie 1943,cu următorul conţinut:Mult stimate domnule coleg,Îmi face o deosebită plăcere să vătransmit, alăturat, adresa colegilorde Academie, prin care vă exprimăsentimentele lor de călduroasă afec -ţiune personală şi de înaltă preţuireştiinţifică.Ţin să vă arăt că, alături de colegiicare locuiesc în provincie şi de cei celipsesc din capitală (domnii Mihail


1943

O dispută între Lucian Blaga şi Constantin Rădulescu-Motru Ioan Scurtu

prof. univ. dr.

În anul 1943 sa declanşat un puternic conflict întredoi filosofi de marcă: Constantin RădulescuMotruşi Lucian Blaga. Primul era pensionar şi locuia maimult în conacul său de la Butoieşti, județul Mehedinți, în timp ce preopinentul său era în plină activitate, la Sibiu, unde se mutase Universitatea dinCluj după Dictatul de la Viena.Vom reconstitui acest conflict după însemnările zilnice ale lui Motru, publicate sub titlul Revizuiri şiadăugiri.19431.

oameni și fapte

39decembrie 2010 www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |

Sadoveanu, Gh. Petraşcu şi ȘtefanCiobanu) toţi ceilalţi s-au solidarizatcu această manifestaţiune. Primiţi, vă rog, domnule coleg, ex-presiunea sentimentelor mele deînaltă stimă,Secretar general, A.Lapedatu.Textul adresei era următorul: Stimate domnule coleg,Membrii Academiei Române, dupăce în şedinţa de vineri, 15 octombriecurent, au luat cunoştinţă cu du -reroasă surprindere de atacul brutaldin revista Saeculum, îşi exprimăadâncul lor regret că acesta vine dinpartea unui membru al AcademieiRomâne, lipsit de cea mai elemen-tară deferenţă faţă de instituţia dincare face parte şi vă trimite - cu ceamai caldă simpatie - nestrămutatele lorsentimente de înaltă stimă colegială.I.Simionescu, Al. Lapedatu, D. Gusti,Vasilescu-Karpen, preot N.M. Popes -cu, G. Ionescu-Siseşti, dr. Gr. Antipa,Ion I. Nistor, Victor Slăvescu, G.I.Brătianu, Th. Capidan, N. Cartojan,Liviu Rebreanu, I.A. Brătescu-Voi -neşti, N. Bănescu, George Enescu,Andrei Rădulescu, D. Pompeiu, G.Macovei, dr. Ciucă, D. Voinov, Gh.Murnu, D. Caracostea, L. Mrazek,Radu Rosetti, Traian Săvulescu, C.Parhon, P.P. Negulescu, I. Petrovici.

Lui Blaga i s-au urcatlaudele la cap!În ziua de 1 noiembrie 1943, C. Ră-dulescu-Motru a trimis secretaruluigeneral al Academiei o scrisoare derăspuns, prin care-şi exprima re-cunoştinţa pentru acea luare de atitu-

dine a colegilor săi. A socotit util sădea unele lămuriri, privind conflictuldevenit public între doi membri aiAcademiei. În opinia sa, LucianBlaga, obişnuit “să se plimbe cugândirea sa de poet prin sferele mis-terului suprapământesc”, nu maiavea consideraţie pentru “un umilcercetător în ale filosofiei, aşa cumsunt eu. Ce poate să însemne activi-tatea mea profesorală, bazată peaplicarea metodelor experimentaleştiin ţifice, faţă de creativitatea sa,izvorâtă direct din lumina lucifericăa Cerului? Motivarea adversităţii oînţeleg, aşadar, şi aşteptam să se pro-ducă. M-a mâhnit însă adânc triviali -tatea în care ea a fost îmbrăcată”. Venit în Bucureşti pentru a participala sesiunea Academiei, Rădulescu-Motru a mulţumit, în ziua de 19noiembrie 1943 colegilor săi, pre-cizând: ”Lipsa de consideraţie pecare o acordă L. Blaga activităţiimele filosofice nu mă supără. Deaceeaşi lipsă de consideraţie se bu-cură şi activitatea sa filosofică înochii mei. Aş fi dorit însă ca paginilescrise de dânsul în Saeculum săpăstreze o formă civilizată. Dacă n-a păstrat această formă civilizată,cauza este de căutat probabil în tem-peramentul său irascibil, în primulrând, şi în al doilea rând în laudeleexagerate care i s-au adus la in-trarea sa în Academie, de către prop-unătorul candidaturii sale şi de

preşedintele de onoare al Academieidin acea vreme [...] Aceste laude ex-agerate sunt de natură să i se ridicela cap şi unui om cumpănit, darămiteunui poet înclinat spre venalitate”.Motru făcea referire la faptul căBlaga a fost primit direct membru tit-ular al Aca demiei Române, în 1936,fără a mai fi trecut prin treapta demembru corespondent. În jurnalul său, Rădulescu-Motruconsemna concluzia lui Ion Si -mionescu, la sfârşitul şedinţei din 19noiembrie 1943: “adresa pe care atrimis-o Academia şi aplauzele cucare membrii prezenţi au primit cu-vântarea mea, dovedesc că Acade-mia reprobă actul brutal săvârşitprin Saeculum şi-mi acordă mietoată simpatia şi stima”.După cum se poate constata şi “ne-muritorii” aveau probleme de carac-ter, dar mai ales de orgoliu. Desigur,diferenţa de vârstă dintre C. Rădu -lescu-Motru (75 ani) şi Lucian Blaga(48 ani), adică conflictul dintre gene -raţii şi-a spus cuvântul şi cu acestprilej. Dar, dincolo de asemeneadispu te, este limpede că, în esenţă, seconfruntau două concepţii filosofice,iar istoria a dovedit că ambele s-auînscris în patrimoniul cultural alpoporului român. n

NOTE:1.Volum îngrijit de Rodica Bichiș şi Gabriela Du-mitrescu, comentarii – Dinu C.Giurescu, versiunefinală Stancu Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bu-cureşti, 1996.

„Naş fi crezut niciodată că un coleg de profesorat şi de Acade mie, căci sunt dublu coleg cu Blaga, să se scoboare la întrebuinţarea atâtor trivialităţi şi calomnii” (C. Rădulescu Motru)

Catalogul colecţiei de fotografie Catalogul, editat în condiţii grafice deosebite,prezintă o serie de portrete individuale şi degrup care reflectă perioada de pionierat a arteifotografice în România (a doua jumătate a secolului XIX – începutul secolului XX). Prezentarea grafică a avut ca model albumele defotografii de epocă, îmbrăcate în piele sau

catifea, intarsiate cu sidef şi cu ferecătură de argint filigranat. Acelaşi model a fost adoptat şi pentru aşezarea

în pagină a fotografiilor. Catalogul are o valoare documentară şi artistică deosebită,fiind alcătuit în mare parte din portrete aleelitei româneşti din perioada amintită, putândfi lesne folosit la ilustrarea unor genealogii privitoare la familiile Racoviţă, Caragea, Cuza,Culianu, Palade, Aslan, Boteanu etc.(Catalogul colecţiei de fotografie din patrimoniulMuzeului de Istorie a Moldovei Iaşi. Ateliere şi artişti fotografi, Editura Palatul Culturii, Iaşi, 2009)

semnal editorial


1decembrie 1640Joao IV este proclamatrege al Portugaliei,

punându-se astfel capăt Uniunii Iberice (1580 – 1640),perioadă în care suveraniiSpaniei au ocupat şi tronul regatului lusitan.

8decembrie 1660Pentru prima dată, o actriţă apare pe scena

unui teatru londonez. Estevorba de Margaret Hughes,care a interpretat rolul Desdemona, în piesa „Othello”,de Shakespeare.

9decembrie 1868Se naşte Frizz Haber,chimist german, laureat

al Premiului Nobel în anul1918. Este supranumit „părintele războiului chimic”,pentru că descoperirile sale austat la baza realizării primelorarme chimice.

15decembrie1868Susținătorii

shogunatului Tokugawa punbazele Republicii de la Ezo.Entitatea statală, localizată îninsula Hokkaido, l-a avut înfrunte pe amiralul EnomotoTakeaki.

13decembrie 1466Încetează din viațăDonato di Niccolò di

Betto Bardi, cunoscut sub numele deDonatello, unul dintre cei mai marisculptori ai Renașterii. Dintre operele sale celebre: „David”, „Gattamelata”, „Sf. Marcu”.

28decembrie1885La Bombay are

loc prima întrunire a Congresului Național Indian.Inițial, lucrările trebuiau să sedesfășoare la Pune, dar o epidemie de ciumă izbucnităîn oraș a determinat schimbarea locului întâlnirii.

27decembrie1979Sovieticii

deghizați în uniforme afganeocupă principalele clădiri administrative din Kabul. Intervenția sovietică în Afganistan va dura până în 1988.

20decembrie1579Se naște John

Fletcher, scriitor englez. A fost unul dintre cei mai prolifici și mai influenți dramaturgi ai începutului de secol XVII, faima sa concurând-o pe cea a luiShakespeare.

26decembrie1687Se naște

muzicianul german JohannGeorg Pisendel. A fost unul dincei mai mari violoniști ai tim-pului său și a condus mulți ani orchestra din Dresda.

21decembrie1937La Carthay

Circle Theatre din Hollywood are loc premierafilmului de animație „Albăca Zăpada și cei șaptepitici”. Institutul Americande Film l-a considerat celmai bun dintre toatefilmele lui Walt Disney.

14decembrie1751Este înființată

Academia Militară Theresiană,locul unde vor fi pregătițiofițerii armatei habsburgice.Sediul instituției a fost castelulWiener Neustadt.

25decembrie1818În biserica Sf.

Nicolae din Oberndorf (Austria) este interpretat pentru prima dată celebrul colind de Crăciun, „StilleNacht, heilige Nacht” („SilentNight” – în engleză, „Noaptede vis” – în română) compusăde Franz Xaver Gruber.

CR

ONO

LO

GIE 3decembrie 1684

Se naşte Ludvig Holberg,scriitor, filosof şi istoric

norvegian. Este considerat „părintele” literaturii norvegiene şi daneze moderne.

19decembrie1967Harold Holt,

premierul Australiei, dispărutîn urmă cu două zile în timp ceînota, este declarat decedat.Corpul său nu a fost nicodatăgăsit, ceea ce a dat naștere lanumeroase speculații privinddispariția.

2decembrie 1805Armatele lui Napoleon Iobţin o strălucită

victorie asupra celor ruso-austriece, la Austerlitz.Confruntarea este cunoscută şisub numele de „Bătălia celortrei împăraţi”.

7decembrie 43 î.Hr.Este asasinat oratorul Marcus Tullius Cicero. Adversar declarat

al lui Marcus Antonius, Cicero fusesetrecut pe lista proscrişilor, ceea ce a dusla tragicul său sfârşit.


4decembrie 1563Are loc ultima şedinţă aConciliului ecumenic de

la Trent. Început în anul 1545,Conciliul dezbătuse, în 25 de„şedinţe”, problemele ridicatede apariţia şi răspândirea Reformei religioase.

5decembrie 771Charlemagnedevine singurul

conducător al francilor,după moartea fratelui săumai mic, Carloman. Ceidoi fuseseră asociaţi ladomnie din anul 768.

6decembrie 1917În rada portului Halifax(Canada), se produce o

explozie uriaşă, în urma ciocnirii vasului francez„Mont Blanc” (încărcat cu explozibil de război) cu vasulnorvegian „Imo”. Explozia aprovocat moartea a circa 2 000 de oameni şi maripagube materiale.

12decembrie 1408Regele Ungariei,Sigismund de

Luxemburg, pune bazele OrdinuluiDragonului. Printre membrii săi s-anumărat și domnitorul Vlad al II-lea, care a primit supranumele„Dracul” datorită apartenenței la acest ordin.

17decembrie1600Henric al IV-lea

al Franței se căsătorește cuMaria de Medici. Mariajul a durat zece ani, până laasasinarea suveranului (14 mai 1610).

22decembrie1864Războiul civil

american: orașul Savannah,din Georgia, este ocupat de armatele nordiste conduse degeneralul William T. Sherman.A fost „darul de Crăciun” pen-tru președintele Lincoln, dupăcum avea să declare Sherman.

29decembrie1170Thomas Becket,

episcopul de Canterbury, esteasasinat chiar în incintacatedarlei, de partizanii regeluiHenric al II-lea. La scurt timp,Becket a fost canonizat depapa Alexandru al III-lea.

30decembrie1927Este deschisă

prima linie de metrou dinTokyo (totodată, prima dinAsia). În primele luni defuncționare aglomerația eraatât de mare, încât se așteptacâteva ore la coadă pentru ocălătorie.

18decembrie1878Sunt puse bazele

statului Qatar. Conducerea afost asigurată de familia al-Thani, aflată la putere și înziua de azi prin șeicul Hamadbin Khalifa al-Thani.

10decembrie1968Are loc cel mai

mare jaf din istoria Japoniei:maşina unei bănci, care transporta circa 300 milioanede yeni, este prădată. Făptaşiinu au fost niciodată prinşi.

16decembrie 1907O flotilă americană („Great White Fleet”), formatădin 16 nave de război, își începe călăoria în jurul

lumii. Președintele Theodore Roosevelt dorea să arate astfel,forța militară în continuă creștere a Statelor Unite.

11decembrie969Împăratul

Bizanţului, Nichifor al II-leaPhocas, este ucis în dormitorulsău din palatul imperial.Asasinatul a fost pus la cale desoţia suveranului, Teophano,şi de amantul acesteia, IoanTzimiskes (viitorul împărat).

23decembrie 1493Sunt publicate, în germană,„Cronicile de la Nürnberg” (o

istorie a lumii, apărută inițial în latină).Aceasta a fost una din primele cărți tipărite(incunabule) ilustrate.

24decembrie1951Libia își declară

independența față de Italia,Idris I fiind proclamat rege.Domnia acestuia a durat pânăîn 1969, când a fost detronat înurma unei lovituri de stat condusă de MuammarGhadaffi.

31decembrie1869Se naște marele

artist francez Henri Matisse.Stilul său este definit prinacordul perfect dintre culorilestrălucitoare și decorativismulrafinat („Marele interior roșu”,„Femeie în fața ferestrei”,„Bluza românească” etc.).


La un număr de 3 000 de inte -lectuali 1 102 aveau studii înţară, 717 în Europa de Vest,

771 în Europa Centrală, 41 în Europade Est, 32 în Europa de Sud-Est2.Centrele unde se formau erau Paris,Aix-en-Provence, Montpellier, Tou -louse, Bonn, Berlin, Erlangen, Frei -burg, Giessen, Göttingen, Halle,Hei delberg, Jena, Marburg, Mün -chen, Tübingen, Würzburg, Viena,Graz, Geneva, Zürich, Bologna, Pa -dova, Pavia, Roma... Între 1800-1900 circa 10 000 de tineri dinEuropa de Sud-Est îşi fac studiile in-tegrale sau parţiale în universităţiledin Vestul Europei, unii dintre ei, nupuţini, cu doctoratele susţinute. Şioamenii politici în principal dintreaceştia se recrutează. Ei sunt cei careconduc mişcările sociale şi politiceale popoarelor din zonă, societăţilepolitice, partidele politice sau for -mează guvernele3. Ca atâţia alţii, niciEugeniu Carada nu îşi luase diplome

în urma studiilor. Încă nu se instituise -ră reguli ferme. Şi cu diploma de ba-calaureat puteai avea deschise toateporţile.

Trăsăturile „tipice”Tipică este şi dorinţa de a-şi face re-laţii în lumea Occidentului. Caradanu are aceste relaţii la un înalt nivel,precum aveau, dintre oamenii politiciromâni, Take Ionescu, P.P. Carp, D.A.Sturdza, I.C.Brătianu. Dar le are cumulţi membri ai elitelor politice eu-ropene din al doilea sau al treileaeşalon. Şi aceste legături sunt puter-nice şi foarte eficiente, cum o de -monstrează în 1866, 1877 sau după1880, când creează, el în primul rând,Banca Naţională a României. Tipice sunt, pentru un om politic alVechiului Regat, legăturile cu ro -mânii din afara Regatului. Cum aufă cut-o şi alţii, Eugeniu Carada aspri jinit financiar până la sfârşitul

vieţii activităţile culturale ale ro mâ -nilor din afara graniţelor. Din baniidaţi de el au fost ridicate mai multeşcoli şi biserici ( biserica AdormiriiMaicii Domnului din Braşov sauCatedrala din Vârseţ...), adevărate fo-care ale românismului. Gesturi fă-cute cu discreţie, acţiuni niciodatăpublice. Liviu Rebreanu şi-a arătatrecunoştinţa într-un articol publicatîn 1924, în care afirma că îşi amin -teşte “cu emoţie de Eugeniu Ca ra -da, prietenul cel mai sincer şi cel maistatornic al cauzei noastre. În împre-jurări grele, când oamenii conducă-tori ai ţării libere nu puteau sau nuîndrăzneau să facă nimic pentru noi,Carada plătea amenzile tribunalelorungureşti care ţinteau să ne înăbuşeziarele, subvenţiona publicaţiile noas-tre, ne ajuta să ne susţinem şcolile şisă clădim biserici”4. Ilustrativă pen-tru efortul financiar pe care Carada l-afăcut în sprijinul cauzei naţionaleeste o listă publicată de Ioan Rusu

SIMPOZIO

NUL

„Mãrt

urii d

espre

Eugen

iu Cara

da”

EUGENIU CARADA, un om politic atipic

Ion Bulei

prof. univ. dr.

Eugeniu Carada are puţinedin trăsăturile omului politic al vremii sale. Şi el studiase în Occident. Era omodă şi o necesitate. Dincei 155 de miniştri câţi aavut Vechea Românie între18661916, 101 făcuseră studii la Paris. Studiile sunt maiales de drept (în 1900 din120 judecători inamovibili50 sunt pregătiţi în Occident şi din 2 800 de avocaţi400 sunt cu studii în străinătate)1.


Abrudeanu. Conform acesteia, Ca -rada ar fi donat peste 700 000 leinumai pentru mişcarea naţională dinArdeal: la liceul din Blaj – 80 000lei; liceul din Brad – 70 000 lei; şco-lile din Bihor, Sălaj şi Sătmar – 40 000lei; editarea cărţilor – 10 000 lei; jur -nalul din Pesta, prima instalaţie, ti-pografie etc. – 110 000 lei; birou deinformaţii Viena – 20 000 lei; biroude informaţii Pesta – 6 000 lei; secre -tar – 6 000 lei; agenţi politici – 10 000lei; amenzi plătite tribunalelor ungu -reşti, ziarele din provincie etc. – 70 000lei, cheltuieli de propagandă – 10 000lei şi adunări şi conferinţe – 20 000lei. C. Stere povesteşte că s-a dus lael şi i-a spus de intenţia sa de a editaun ziar în Basarabia (e vorba degazeta “Basarabia”)5. Carada îi sus -ţine intenţia: “O naţiune subjugatătrebuie să se ridice împotriva agreso-rilor, dacă are sânge în vine şi e vred-nică să trăiască”. Şi apoi adaugă:“Aveţi tipografie şi fondurile nece-sare? O gazetă nu se ţine numai cuen tuziasm!”. Şi mult mai târziu a aflatStere suma care şi fusese transmisăprintr-un complicat sistem de vira-mente. Adevărat cine a spus că pânănu cunoşti un lucru sau un om nu tre-buie să te pronunţi asupra lui.

Carada – nonconformistul Dincolo de aceste trăsături comune,Eugeniu Carada e un atipic sau maicurând neconvenţional, neconfor -mist. Nu doar pentru felul său de a seîmbrăca, el fiind rareori “comme ilfaut”. A mai apucat perioada de tre-cere de la un stil de viaţă şi de a seîmbrăca, de la unul de modă levan-tină la altul, occidental6. Dar Caradanu purta nici calpac, nici işlic, dupăcum era portul fanariot, nici frac şijiletcă, după cum o cerea portulnemţesc. N-avea nici felul de a fi alvechiului boier acoperit de grăsime.Şi nici alura bărbatului la modă pecare îl impuneau mentalitatea bur -gheză şi noul model de aristocrat oc-cidental şi în spaţiul românesc, adicăbărbatul bun călăreţ, bun înotător,care făcea gimnastică, scrimă, tragerila ţintă, care avea curaj, erudiţie. Eu-geniu Carada nu pare atins de aripa

vremii sale. Umbla mai tot timpul,fie iarna, fie vara, într-un fel de lev-iţă lungă, albastru-închis. Nu mergeacu trăsura şi nici pe Calea Victoriei(ca să nu treacă prin faţa palatuluiregal). Nu se ducea la teatru sau laconcerte. Pleca mereu la BancaNaţională şi se întorcea mereu laaceeaşi oră. Nu primea vizite. Fi -reşte, toate aceste tabieturi cădeau înfaţa Brătienilor, oricând bineveniţi încasa lui şi la care se ducea o dată pesăptămână7.

Nu este interesat de funcţiiEugeniu Carada nu era atipic doarpentru aceste aspecte exterioare. Spredeosebire de oamenii politici ai ace -lui timp şi ai tuturor timpurilor el nuera interesat de funcţii. Politica erafolosită, mai ales de noii veniţi, ca otrambulină socială, existând o mareconfuzie între interesul public, in-teresul de partid şi interesul privat. E.Carada se detaşează net. Influenţa saîn Partidul Naţional Liberal e imensă.El conducea Oculta, grupul de mare

influenţă din partid, din care maifăceau parte Anton Carp finanţistul(fost secretar general la Finanţe şi di-rector general la Banca Naţională şiministru în 1907-1908), George(Gogu) Cantacuzino, ministrul de Fi-nanţe din anii 1895-1898, Dimitrie(Take) Protopopescu şi el fost secre-tar general la Finanţe şi MihaiPherekyde, ministru liberal atotpu -ternic. Oculta are un rol însemnat înstabilirea politicii economice a libera -lilor, a programului lor şi în chestiu-nile de viaţă internă ale PNL. Aşastând lucrurile, E. Carada ar fi putut

ajunge ministru de câte ori ar ficrezut că e utilă intrarea lui în gu-vern. Dar n-a fost niciodată. S-a spuscă a refuzat orice funcţie pentru a nufi numit prin iscălitură regală (şi laBanca Naţională, unde a fost tot timpuldirector, era pe postul de director alesde acţionari şi nu numit). Cum a ră -mas toată viaţa de convingeri repu -blicane e mai mult ca sigur că a vrutsă nu datoreze nimic Coroanei. Şimai sigur este că el nu iubea prezenţaîn prima scenă publică. Joacă tottimpul rolul omului din umbră. Înfapt, aceasta a şi fost în politicaromânească, după 1870, adică dupăultima lui ispravă, respectiv încer-carea de răsturnare a lui Vodă Carol I,la a cărei pregătire el depusese celemai multe eforturi dintre liberaliiradi cali. Înainte de 1870 jucase rol decomplotist în politică. Alături de pri-etenii săi din gruparea roşilor el mili -tase cu ardoare pentru unirea din1859, pentru Cuza, apoi pentru răstur -narea lui, pentru aducerea principeluiCarol, apoi pentru înlăturarea lui.Spre deosebire de cei mai mulţi din-tre oamenii politici români el nupreferase prudenţa în politică. Ori,este un lucru deja constatat că, dupăînfrângerea revoluţiei paşoptiste, ceimai mulţi oameni politici români aivremii, atunci când se pronunţă asu -pra modului de rezolvare a proble -melor româneşti îşi încarcă gândul deprudenţă. M.Kogălniceanu nu ac-cepta revoluţia decât ca ultima ratio.I. Heliade-Rădulescu e “partizan alrevoluţiilor”, numai dacă ele se fac“în spirit”. I. Maiorescu considera car -bonarismul nepracticabil la românidin cauza situaţiei lor geopolitice. A.Florian vorbeşte doar de “revoluţiesocială”, pe care o vede, ca şi Al.Russo, doar ca o “revoluţie morală”.Ceea ce se manifestă este o apropierea poziţiilor, un fel de linie de mijlocîntre un deziderat ca acela al lui C.A.Rosetti, care exalta revoluţia (“geniuuriaş al viitorului, sfânta trâmbiţă avieţii”) şi o recomandare ca aceea alui Gh. Bibescu, fostul domnitor (“săfacem ce vom face pe supt ascuns şifără zgomot”).Deci cu mare prudenţă. Şi aceastapentru că istoria românilor atunci era

„Primul nostru rege preţuiape acest republican respectuos, mai mult decât peacei dinastici, cari dacă secredeau uitaţi prea mult înopoziţie, luau acele atitudini, care au umbrit primiiani ai Domniei mareluimonarh”. St. Antim

BNR – 130 de ani


sub influenţa directă a mai puterni-cilor vecini, ruşii, austriecii, oto ma -nii, erau, cum scria Titu Maiorescu in1887: “noi... nu suntem revolu ţio -nari. Nu doară că revoluţia nu ar fiuna din căile pe care, în general vor -bind, s-a văzut silită istoria po poa -relor a merge spre progres. Darpen tru ţara noastră, o ţară mică, in-tercalată între două mari puteri cotro-pitoare, o revoluţie este totdeauna ocalamitate. Cine începe ştie pentru ceo face, dar nu ştie niciodată în al cuifolos o sfârşeşte”8. Carada nu fuseseprudent. Abia după 1870, după celiberalii îşi creează un partid al lor în1875 şi se domesticesc, el se aco-modează cu situaţia, dar rămâne înumbră. Aşa era şi cunoscut în epocă,“omul din umbră”.

Nu are o relaţie bună cu şeful statuluiToţi, sau aproape toţi oamenii politiciai vremii caută să aibă o bună relaţiecu capul statului. Unii reuşesc, pre-cum Brătienii, D. A. Sturdza, E. Cos -tinescu, T. Maiorescu... I.C. Brătianua fost cel mai bun sfetnic al lui Carol I,o lungă perioadă (1876 - 1888), lafel, D.A. Sturdza (1895 - 1909). Lafel, I.I.C. Brătianu, care sub domnialui Ferdinand, între 1914 - 1927, afost adevăratul conducător politic alRomâniei. Cumnatul său, Barbu Ştir-bei, era apropiatul reginei Maria şi al

lui Ferdinand, şi Brătianu era mereuinformat asupra intenţiilor Palatului.Totodată, Brătianu era conducătorulcelui mai puternic partid politic altimpului, PNL. El deţinea practic toţicentrii de putere chiar şi atunci cândnu era la guvern. Alţi oameni politiciau fost mai puţin apropiaţi de tron:P.P. Carp, Gh. Gr. Cantacuzino,L. Catargiu, N. Filipescu, Al. Laho-vari... În general, conservatorii, prinobiceiul lor de a spune deschis suvera -nului părerea lor, sunt mai puţin apro -piaţi de suveran. “Aiasta se poateMajestate, aiasta nu se poate”, frazalui Lascăr Catargiu, de atâtea orifolosită de el, caracterizează compor-tamentul. Carada e împotriva politiciide obedienţă faţă de Coroană, pe careo promova mai cu seamă D.A. Sturdza,şeful liberalilor între 1892-1909, dar,după 1870, şi împotriva unei frondecontra Coroanei. După Carada, Co -roana trebuia doar folosită ca oricarealtă instituţie a statului în strictul in-teres al acestuia.

Nu are sânge “boieresc”Eugeniu Carada nu e boier. Şi e ovreme în care politică responsabilănu făceau decât boierii. Aproape toţioamenii politici sunt aristocraţi, deprovenienţă aristocrată. Din cei 18prim-miniştri dintre 1866 – 1914, 17sunt din familii boiereşti şi doar unul,Titu Maiorescu, nu e boier. Dar e din

nobili ardeleni, din familia lui PetruMaior. Mai mult, dintre ei, doar Bră-tienii şi P.P. Carp aparţineau boieri -mii mijlocii, ceilalţi erau din mareaboierime. Din cei 24 de preşedinţi deCameră (15 munteni, 7 moldoveni şiun armean, Vasile Missir), boierierau toţi, cu excepţia lui AnastasieFătu, fiu de preot. E adevărat că uniierau de boierie recentă, Gh. Costa-Foru, Mihail Pherekyde, D. Gianni,Grigore Triandafil şi Vasile Missir,dar tot boieri erau. Preşedinţi ai Sena -tului au fost 19, dar dintre ei doarmitropolitul Nifon era de provenien -ţă orăşenească. În rest, erau reprezen-tanţi ai boierimii de diferite straturi.Doi dintre oamenii politici au deţinuttoate trei funcţiile în stat: prim-mi -nistru, preşedinte de Cameră şi deSenat. Şi aceştia erau Gh. Gr. Can-tacuzino şi Dimitrie Ghica, adică doireprezentanţi ai unor familii boie reşti.Din 47 de fruntaşi politici, şefi de gu-vern, preşedinţi de Cameră şi Senat,23 sunt din arstocraţia cea mai înaltă. Aristocraţi nu erau doar în PartidulConservator. Dimpotrivă, în rându -rile liberalilor sunt dublu decât laconservatori. Fie în rândurile libera -lilor munteni, fie a celor din Mol -dova. I. Emanoil Florescu, Gh. Manu,I.N. Lahovary, Gh. Gr. Cantacuzino,C. Grădişteanu sau C. Olănescu, toţimunteni, sunt conservatori. Dupăcum D.A. Sturdza, C. Negri, D. Lecca,M. Costachi Epureanu, toţi moldo -veni, sunt liberali. Eugeniu Caradanu are nici reşedinţă la moşie. Şi lanoi, la fel ca în Occident, aristocraţiiaveau o viaţă împărţită între oraş şimoşie sau localităţi de odihnă. Gh.Gr. Cantacuzino are nu numai o su-perbă casă pe Calea Victoriei la Bu-cureşti, dar şi castel la Floreşti,Prahova, şi palat la Zamora, P.P. Carpare la Ţibăneşti, Lascăr Catargiu laGolăşei, D. Lecca la Radomireşti,I. Ghica la Ghergani, N. Kreţulescula Leordeni, Gh. Manu la Budeşti,Gh. Rosetti Roznovanu, la Roznov9.Nu-i mai puţin adevărat că mulţi din-tre boieri locuiau puţin la moşii,preferând să le arendeze şi să meargăîn Apus o bună parte din an (79% dinmoşii erau arendate, probabil cea maimare proporţie din Europa10). Euge-

Casa din Craiova în care sa născut Eugeniu Carada


niu Carada nu e nici boier,nici moşii nu are unde să seretragă.

Carada – nici orator, nici demagogEugeniu Carada nu e niciorator, cum cei mai mulţioameni politici ai vremiierau. Era chiar o calitatefoarte apreciată în epocă.Considerată chiar prima cali -tate a omului politic. Suntoratori de forţă de expresie,de farmec, imaginaţie, ritmşi gesticulaţie precum TakeIonescu, T. Maiorescu, Al.Lahovari, B. Delavrancea...Discursurile arată compe-tenţă în probleme sociale,financiare, economice, poli -ti ce, în problemele care agi -tă vremea. Sunt unii oratoriconcişi, inteligenţi, într-unpar lament român unde fra -zeo logia romantică, arguţiaavocăţească dominau ade-sea. Aşa e P.P.Carp. Expri-marea lui pare turnată înbronz, Şi astăzi discursurilesale îţi stârnesc un viu inte -res şi te laşi purtat de remar -cabila lor putere de duc tivă,de pasiunea pe care o puneîn frază, patetismul, ironia,spiritul improvizator11. Cara -da nu se remarcă prin dis-cursuri. Luările sale decu vânt, la Banca Naţio -nală sau în partidul libe -ral, sunt luări de poziţiepunctuale, mai curând teh -nice. Cerce tătorii CristianPăunescu şi Mihaela Tone,Nadia Manea o de mon -strea ză în cazul BănciiNaţionale12. În politică, Eugeniu Caradae responsabil faţă de oa-meni, nu responsabil pentruei. Invers decât cei mai mulţi.El nu împărtăşea concepţialui P.P. Carp, după careomul de stat trebuia să seconducă după un principiu

de autoritate, adică să nu selase purtat de instinctelemul ţimii, ci să le impună ellegea raţiunii sale. “Eu ad -mit instinctul la o naţiune,admit că ea să simtă că existăun rău precum fiecare omcând e bolnav simte că-l doa -re, dar eu nu admit ca bol-navul să zică: iată doctoriace trebuie să mi-o dea doc-torul… Noi, însă, în loc de alumina poporul, când venimsă primim inspiraţii de ladânsul, nu facem decât aprostitua inteligenţa, pe careDzeu a binevoit să ne-o dea.Şi cei care cred că au primito cultură, aceia au datoriasacră de a veni când poporula rătăcit să-i zică: nu mergdupă tine! Tu simţi răul,leacul ţi-l dau eu”13. În 1909,răspunzând lui C. Stere, elafirma: “Din vremurile Ela -dei antice, şi chiar mai îna -inte, de la faraonii Egip tului,demagogii fac apel la patimi -le plebei şi predică democra -

ţia şi partajul averilor. Demilenii, mulţimea şi pros-timea tot munceşte, iar elitatot guvernează… Mulţumi -tă acestei orânduieli neclin-tite s-au ridicat piramidele,ca și templele din Karnak şiLuxor, precum mai târziu auînflorit minunile arhitecturiişi ale artei elene… Deatunci şi până astăzi nu s-aschimbat nimic în fond şinici nu se va schimba învecii vecilor… Atât numai,că ne costă mai scump apa -ratul de guvernământ...”14. Credinţa lui Carp în capaci-tatea elitei de a făuri cevadurabil era de sorginte aris-tocrată. Aristocratică era şineîncrederea lui vădită înputerea formelor. Nu aceeaşiera credinţa lui Carada, careavea deopotrivă încredere şiîn democraţie şi în forme.Prezenţa lui în politicaromânească a fost un marefolos pentru ea. I-a dat va -loare şi inedit. n

NOTE:1. Vezi Ion Mamina,Ion Bulei, Guverne şiguvernanţi, Bucureşti,1995.2. Elena Siupiur, Inte-lectuali, elite, clasepolitice moderne înSud-Estul european.Secolul XIX, Bucu-reşti, 2004, p. 91.3. Virgil Cândea,Raţiunea dominantă,Bucureşti, 1979, p.225şi urm.4. Apud,Mihai Gr. Ro-maşcanu, EugeniuCarada (1836-1910),Bucureşti, CarteaRomânească, 1937,p.352.5. Teodor Pavel, ÎntreBerlin şi Sankt Peters-burg, Cluj-Napoca,2000, p. 266, 267, 268,269, 270-271; Art.Bessarabie în „L’in-dependenceRoumaine”, Bucureşti,30 noiembrie/13 de-cembrie 1905; vezi şiBiblioteca Academiei,Secţia manuscrise,A.777, f.3.6. Vezi Adrian-SilvanIonescu, Modă şi soci-etate urbană în Româ-nia epocii moderne,Bucureşti, 2006, maicu seamă cap. II şi III,Mode urbane de tran-ziţie în epoci de tran-ziţie şi Modernitateaeuropeană, p. 71 şiurm. 7. Eugeniu Caradapromotor al moderni-tăţii româneşti, în Înslujba sistemului ban-car, Oameni şi fapte, 7,Bucureşti, 2008, p. 93.8. T. Maiorescu, Isto-ria contemporană aRomâniei, Bucureşti,1925, p. 43.9. M.S. Rădulescu,Elita liberală 1866-1914, Bucureşti, 1998,p. 204.10. I. Bulei, Atuncicând veacul se năştea,Bucureşti, 1990, p.101.11. Ion Bulei, Un aris-tocrat al politiciiromâneşti, în P.P.Carp,Discursuri parla-mentare, Bucureşti,2000, p. LI. 12. Cristian Păunescu,Mihaela Tone, NadiaManea, Istoria BănciiNaţionale..., vol. I, II,Bucureşti, Oscar Print,2008, 2009.13. Ion Bulei, Lumearomânească la 1900,Oameni, obiceiuri,moravuri, vol. II, Bu-curesti, 2006, p. 104.14. Ibidem, p. 103.

Eugeniu Carada la începutul secolului XX

BNR – 130 de ani


Născut, aşadar, la Craiova, în 29noiembrie 1836, Eugeniu Ca -rada este fiul familiei înstărite

a serdarului Nicolae Carada şi a soţieisale, Petruţa (fostă Slăvitescu) – şi eade viţă veche, dintr-o familie boie -rească din părţile Vâlcei. Oltean înmod cert după mamă, Eugeniu Caradapare a moşteni şi ceva rădăcini balca -nice (aromâne sau greceşti) ale familieitatălui său – dar acest detaliu este con-siderat ca neverificabil de primii doidin cei trei biografi citaţi aici. Copilfiind, taina cititului i-ar fi fost dezle-gată de un tânăr învăţător privat, anga-jat de părinţii săi, pe nume GheorgheChiţu – care ulterior avea să facă el în-suşi o admirabilă carieră didactică înCraiova2. Apoi, a mers elev la ColegiulNaţional din acelaşi oraş: prilej pentrua menţiona aici o ironie a istoriei: acestliceu avea să se numească, după moar -tea primului rege al României, Co le -

giul Naţional Carol I-ul – un nume ca -re, cupă cum vom vedea, probabil că nui-ar fi plăcut adultului Eugeniu Ca rada3.După ce, în 1853, isprăveşte aceastăetapă a educaţiei sale, Eugeniu Caradapleacă – asemeni majorităţii tinerilorro mâni de condiţia sa – să continuestudiile în Occident. În cazul lui Ca -rada, destinaţia va fi Collège de France,din Paris. Va sta aici până în 1857, cubune rezultate. Din activitatea ulte-rioară putem deduce că nu numai pro-gramul şcolii l-a absorbit pe tânărulCarada (alături de profesori precumMichel Chevalier, Edgar Quinet ş.a.) –ci şi pasiunile intelectuale şi politicedin capitala Franţei, acea atmosferă deschimbare şi modernizare la care ju -nele Carada nu putea rămâne imun.

Un post-paşoptistEugeniu Carada face parte din ceea ceputem numi, pentru secolul XIX româ-

nesc, generaţia post-paşoptistă. Cumera – s-ar zice – şi normal, el se înscriede tânăr în mişcarea de idei asociată laceea ce istoricii numesc “redeşteptarenaţională”. O bună bucată de vreme fă -când dese călătorii între Bucureşti şiParis, Carada a devenit un fel de curierinformal al cercurilor liberale ro mâneşticătre intelectualii francezi la care el îşicâştigase acces. Înflăcărat şi entuziast– în ciuda discreţiei sale, care s-a făcutsimţită de timpuriu –, concomitent, ela scris cu patos poezii patriotice, acompus chiar şi muzică patriotică şi ascris librete cu mesaj naţional şi patri-otic (unele s-au jucat pe scene dinCraiova sau Bucureşti). Nimic nu lăsasă se întrevadă, în tinereţe, pe econo-mistul sobru şi rece de mai târziu. Dinacest motiv este des citată, în rememo-rările lui Carada, fraza rostită de LiviuRebreanu în 1924, la dezvelirea statuiiînchinate lui Carada, din Bucureşti:

SIMPOZIO

NUL

„Mãrt

urii d

espre

Eugen

iu Cara

da”

Contextul şi consecinţele istorice ale activităţii lui Eugeniu Carada

Despre cele trei dileme ale lui EUGENIU CARADA

Adrian Cioroianu

prof. univ. dr.

A spune despre Eugeniu Carada –adică intelectualul, omul politic şieconomistul cu acest nume – că estecel mai puţin cunoscut dintre ctitoriiRomâniei moderne reprezintă dejao banalitate istoriografică. Puţinesunt rememorările moderne aleacestui personaj care să piardă dinvedere acest detaliu. În cele ce urmează, analiza pe care o propun nuface decât să sugereze câteva dileme interpretative (rămase pânăazi sub zodia incertitudinii) pe carebiografia acestui om ieşit din comunle suscită1.


“şi-a început viaţa cu versuri şi a sfâr -şit-o cu poezia cifrelor”.Analizată la rece, poezia lui Caradaeste mai proprie versificaţiei patrioticede la mijlocul secolului al XIX-leadecât poemului de amplitudine sau defineţe (reprezentat, bunăoară, de Emi-nescu). Mesajul poeziilor sale era, maiales, unul naţional – vezi, de exemplu,“Pandurul cerşetor”, probabil una din-tre cele cât de cât cunoscute azi – şi, înciuda faptului că această producţie lite -rară a rămas minoră în istoriile litera-turii române, la ora apariţiei sale ea aavut un ecou lărgit, ajungând până înTransilvania habsburgică.În 1857 începe cariera propriu-zis po -litică a lui Eugeniu Carada – fiind alesdeputat al Consiliului oraşului Bucu -reşti. La scurtă vreme, deja proverbialpentru seriozitate şi dorinţă de impli-care, ajunge secretar al adunării ad-hocdin Muntenia, cu sediul la Bucureşti.Este perioada în care-i cunoaşte pe ceicu care se va împrieteni strâns, nutrind(aproape) aceleaşi convingeri liberale:Ion C. Brătianu, C.A. Rosetti ş.a. Prinmijlocirea ultimului numit, Carada in -tră în 1859 în redacţia ziarului Ro mânul– unde se va distinge vreme de aproape12 ani, printr-o muncă înverşunată şiprintr-o gazetărie mai cu seamă de ideişi mai puţin de metaforă. “Libertateaunui individ n-are alte margini decâtlibertatea altuia” – scria Carada într-unastfel de text al său şi nu ne rămâne,azi, la 150 de ani de la data publicăriisale, decât să admirăm concizia şi juste -ţea acestei formule, perfect adevărate. Aici, prin articolele din coloanele jur-nalului Românul, el îşi câştigă mulţiadmiratori – dar şi inamici politici re-dutabili, precum Mihai Eminescu. De-sigur, privit retrospectiv, se poate spunecă simplul fapt de a-l avea drept adver-sar de condei pe Eminescu este o vic-torie în sine. Pe de altă parte, trebuiespus că, în ciuda enormului său talentşi a sincerităţii scrisului său – perfectconsonant cu ideile sale –, Eminescunu a fost confirmat de istorie în toateaprecierile sale din opera gazetărească.Ba chiar dimpotrivă: acea generaţie deliberali, atât de imperfectă în opinia luiEminescu, ne-a lăsat totuşi moştenirestatul modern român, cu relele şi (maiales) bunele sale. Dintr-un anumit punctde vedere, Eminescu a făcut o adevă -rată fixaţie pe acest personaj numitCarada – insistând mai ales pe presu-

pusa sa alogenitate. Ceea ce nu era niciexact, şi nici corect.Existenţa din acei ani a lui EugeniuCarada se împarte, aşadar, între unpatos revoluţionar care-l pune deseoriîn situaţii primejdioase (vom vedeaimediat în ce fel) şi o viaţă privată dincare nu lipsesc surprizele. De exemplu,el a fost relativ aproape de a oficializao căsătorie cu fiica lui C.A. Rosetti,Liby – de la “revoluţionarul” său numeprimit la botez, anume Liberté. Dar, laun moment dat, logodna a fost ruptă şimariajul nu s-a mai întemeiat. Dinacest motiv, relaţiile lui Carada cu C.A.Rosetti se vor resimţi serios, amiciţialor fiind serios zdruncinată. Să maispunem că Eugeniu Carada a avut, întotal, două logodne, dar nici o căsătorie.În seara zilei de 22 ianuarie 1859, Eu-geniu Carada ajunge pentru prima datăîn arestul poliţiei – după ce, revenit înoraşul său natal şi prezent fiind la oreprezentaţie teatrală pe scena Teodori -ni din Craiova (actualul Teatru de Ope -retă din oraş?), sare pe scenă în tre rupândspectacolul şi recită acolo un poempropriu, dedicat unirii românilor dinMoldova şi Muntenia, pe care Caradao dorea mult. Din fericire pentru în-drăzneţul declamator, el va fi eliberat adoua zi – iar în zilele următoare unireaatât de preţuită de el se va şi produce,sub numele lui Alexandru Ioan Cuza.Relaţiile lui Carada cu domnul Uniriiau fost complexe şi, uneori, alambi-cate. E suficient să amintesc a douaarestare a junelui Carada, pe 28 sep-tembrie 1859 – acuzat fiind de partici-pare la un complot liberal împotrivadomnitorului Cuza.

O primă dilemă: Carada şi asasinarea luiBarbu CatargiuChiar şi astăzi, această întrebare areparte mai curând de ipoteze decât derăspunsuri: cât de implicat a fost Euge-niu Carada în asasinarea premieruluiBarbu Catargiu, petrecută pe 8/20 iunie1862, pe când acesta tocmai părăsiseAdunarea Deputaţilor şi trecea pe subclopotniţa Mitropoliei? Cert este căEugeniu Carada ieşise din Camerăînaintea premierului, împreună cu uncoleg. Chiar dacă este evident căuciderea lui Catargiu a fost rezultatulunui complot bine pregătit, totuşi im-plicarea lui Carada nu poate fi dovedită

prin nimic. Considerat un personaj tur-bulent şi cunoscută fiind adversitateasa politică faţă de conservatorul Ca -targi, Carada a fost atunci considerat“autor moral” – şi din acest motiv a şifost arestat, pentru nici două săp-tămâni, eliberat fiind apoi, în lipsă deprobe incriminatoare. Ca să se sustragăacestei atmosfere de suspiciune în jurulnumelui său – şi ca un ultim răgazînaintea căsătoriei pe care o plănuisecu fiica lui Rosetti –, Carada pleacă dinnou, în 1863, la Paris. Tocmai atunci,când coaliţia anti-cuzistă, atât de apre-ciată de Carada, începea să se sedi-menteze!În legătură cu sejurul său (de atâtea orirepetat) la Paris, profesorul Ion Buleipune întrebarea dacă Eugeniu Carada

era oare membru al vreunei societăţimasonice4. Este cu totul probabil.Redacţiile revistelor pe care le frecven-tează la Paris – L’homme libre, Le Siè-cle, La Semaine financière etc. –,persoanele la care ajunge la Paris sauLondra (de la Victor Hugo la GiuseppeMazzini sau revoluţionarul ceh Rieger)susţin ideea unor conexiuni masonice.Trebuie adăugat, de altfel, că acesteaerau aproape banale la generaţia desprecare vorbim aici – foarte mulţi dintretinerii plecaţi la studii fiind iniţiaţi înstrăinătate, în spiritul acelui timp. Afost această foarte probabilă aparte-nenţă masonică legată de participareasa morală sau efectivă în asasinarea luiCatargiu? Cred că această idee este maicurând o simplă forţare o adevărului –decurgând din inepuizabila “teorie aconspiraţiei” – decât o ipoteză de lucruserioasă.

Barbu Catargiu

BNR – 130 de ani


Ajuns, în 1866, ajutor de primar al Bu-cureştiului, Eugeniu Carada era prinsîn reţelele politice autohtone ce-şi fixa -seră drept scop aducerea unui principestrăin la Bucureşti. Dezamăgit de Al.I.Cuza, Carada este o piesă importantă –deşi mai puţin cunoscută – în acest an-grenaj. Cum se va vedea, ulterior el varegreta acest lucru – şi nu dintr-un re-gret faţă de Cuza, ci dintr-o repede des -coperită inapetenţă a lui faţă de per soanadomnitorului (ulterior regelui, din1881) Carol I-ul.Pentru completarea tabloului crono-logic, voi mai spune că Eugeniu Cara -da a fost în două rânduri ales deputat(între 1866 şi 1872), dar experienţaparlamentară nu-l încântă peste mă-sură. El a fost mai curând un om albiroului, al cabinetului, decât unul altribunei – pe care, dealtfel, nu o preaagrea, iar dezbaterile din Cameră, une -le spumoase, i se păreau cronofage şifutile.Nu putem trece cu vederea un proiectîn care Eugeniu Carada s-a implicat cudevoţiune şi încredere: alături de C.A.Rosetti şi nu foarte mulţi alţii, el apregătit adaptarea pentru uzul statuluiromân a Constituţiei belgiene din 1831– şi, astfel, Carada este unul dintrepuţinele nume de la temelia primeiConstituţii moderne a României, ceadin 1866.

A doua dilemă: Carada şi domnitorul/regele Carol I-ulDe ce şi, mai ales, de când a devenitEugeniu Carada un adversar al domni-torului Carol I-ul? Acest detaliu al bio -grafiei sale este unul dintre cele maiintrigante. Un om atât de serios şi dedevotat ţării (precum Carada) să ajungăîntr-o asemenea adversitate cu un altom foarte serios şi în mod sincer de-votat ţării sale de adopţie precum CarolI-ul – iată un fragment de istorie mo -dernă care pare încă paradoxal.În opinia unor istorici, această stare delucruri între cei doi ar fi plecat din con -vingerile republicane ale lui Carada,niciodată reprimate. Aşa să fie, oare?Personal, cred că explicaţia este alta.Carada nu a fost atât republican cât afost, mai ales, francofil. Studiile sale dela Paris, tinereţea îmbogăţită de atmos-fera intelectuală a Franţei şi pe marilebulevarde ale Oraşului luminilor l-au

predispus în mod natural la francofilie– şi de aici rezervele sale faţă de aceldomn din familie germană care ajun -sese pe tronul românesc şi care debu-tase, la drept vorbind, relativ modest înopera sa administrativă.Mai mult: războiul franco-prusac din1870 a fost un cadru foarte potrivitpentru toţi adversarii din România ailui Carol I (majoritatea din tabăra radi -calilor liberali). Istoria nu poate fi(re)scrisă după o logică eminamentecontrafactuală – dar, cu toate acestea,personal sunt convins că marele norocal domnitorului Carol I-ul (şi, din acest

punct de vedere, implicit norocul Ro -mâniei) a fost că Prusia, şi nu Franţa, aînvins în acel război. Nu are rost să in-sistăm cu o contrafactuală analiză geo -politică. Dar cel puţin este foartepo sibil ca, în cazul unei victorii a Fran -ţei, domnitorul Carol să fi fost obligatsă abdice şi să părăsească Bucureştiul,iar încercarea de a găsi un alt domn s-arfi luat de la capăt, ca în 1866. Româniaar fi pierdut, pe lângă timp, şi un regecare ulterior a devenit o pildă vie adăruirii dezinteresate şi altruiste faţăde ţară.Este cu totul credibil că EugeniuCarada a mizat pe victoria Franţei înacel conflict. Această francofilie – şi nurepublicanismul său – cred că a stat laoriginea participării lui Carada în com-plotul rămas în istorie drept “republicade la Ploieşti”, din august 1870. Ca deobicei, Carada a fost un adevărat fac-totum (asigura legătura între iniţiaţi,strângea arme, înfiinţa depozite etc.) alcomplotului ce urma să izbucnească si-

multan în şapte oraşe ale ţării – şi pânăla urmă a izbucnit doar la Ploieşti, spremarele amuzament al lui I.L. Caragialeşi al atâtor altora.În urma acestui episod, relaţiile luiCarada cu domnitorul ţării au urmat oevoluţie mai curând bizară. Pe de oparte – cum se va vedea – probabilCarada va păstra un sentiment de vinăîn raport cu domnitorul, dar şi o lipsăde simpatie manifestă. Pe de altă parte,Carol I-ul n-a fost deloc ranchiunos(nici cu alţi adversari ai săi şi nici cu E.Carada) şi e foarte posibil să-l fi apre-ciat, de la distanţă, pe încăpăţânatul li be -ral care-i dorise răsturnarea. Ju de cându-lereacţiile, pare că, până la final, regeleCarol I-ul l-a înţeles pe Carada maibine decât a făcut-o Carada cu regeleţării.Există mai multe mărturii despremaniera uneori copilărească în care,de-a lungul vieţii sale – mai ales dupăînfiinţarea Băncii Naţionale a Româ -niei – Carada îl evita la propriu peregele Carol, neagreând nicio întâlnirecu acesta. Există legenda potrivit căreiaEugeniu Carada evita chiar să meargăşi pe Calea Victoriei, pentru a nu treceprin faţa regelui (adică a Palatuluiregal). Şi totuşi, ironia istoriei a primatîncă o dată: în cele din urmă, putemspune că regele Carol s-a răzbunat.După ce Carada a murit (pe 12 februa -rie 1910), în drum spre garnitura detren care urma să-i ducă rămăşiţele laCraiova, cortegiul funerar al defunctu-lui a ocolit pe Calea Victoriei, iar laPalatul regal steagurile erau marcate cudoliu. După unele asemenea legende,însuşi regele ar fi fost în spatele uneidraperii, privind corteagiul şi luân du-şiadio de la mai vechiul său adversar.

A treia dilemă: Caradaşi Banca NaţionalăÎn anii ’70 ai secolului al XIX-lea, Eu-geniu Carada a fost cu deosebire activ.Cum spuneam, fără să uite vreun mo-ment vechea inamiciţie cu domnitorulCarol, Carada s-a implicat alături deprietenul său Ion C. Brătianu în marilepro iecte naţionale ale epocii. Laalegerile din 1876, Carada a refuzat sămai candideze pe lista liberală pentruParlament, deşi partidul l-ar fi doritacolo. La izbucnirea Războiului inde-pendenţei, în 1877, Carada a găsit unnou prilej pentru manifestarea spiritu-

Eugeniu Carada (pictură de Camil Ressu)

decembrie 2010 49www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |

lui său administrativ: ca maresusţinător al ideii indepen-denţei, cum era, el a stat ală-turi de Brătianu de-a lungulîntregii campanii, asumându-şisarcina logistică a războiului.Ca dovadă a cât de dragă i-afost independenţa ţării şi câtde mândru va fi pentru că afost unul dintre cei care au lu-crat pentru aceasta, rămâne unfapt că singura medalie pecare Eugeniu Carada a accep-tat-o vreodată – el, care refuzaconstant astfel de semne alevanităţii – a fost Crucea Tre-cerii Dunării, care-i va fi re-produsă şi pe monumentulfunerar din cavoul familiei, dela Craiova. Totodată, trebuiespus că pentru Carada inde-pendenţa României a rămasinseparabilă de ideea succesu-lui administraţiei româneşti înDobrogea. Peste mai bine deun deceniu, director al BănciiNaţionale fiind, Carada s-aimplicat direct în negociereaşi în materializarea acelui pro -iect ambiţios care a fost podulmetalic de la Cernavodă al in-ginerului Anghel Saligny (acărui piatră de temelie s-a pusîn octombrie 1890).Şi astfel ajungem la unul din-tre cele mai importante capi-tole ale vieţii lui Carada: rolulsău, determinant, în înfiin -ţarea unei bănci naţionale astatului român.După ce a comparat, cu min -tea sa analitică, statutul şi ac-tivitatea mai multor bănci destat europene şi după ce a ob -ţinut susţinerea premieruluiIon Brătianu în acest sens (şi,evident, acordul lui Carol I-ul),Eugeniu Carada s-a implicatîn ceea ce va rămâne, poate,proiectul exponenţial al în-tregii sale cariere: înfiinţareaBăncii Naţionale a României,“bancă de scont şi circulaţiu -ne”, cu un capital de 30 demilioane de lei. BNR a fostorganizată iniţial ca societateanonimă, cu participarea sta -tului român – care deţinea otreime din acţiuni (iar douătreimi erau la acţionari pri-

vaţi) – şi avea dreptul exclusivde a bate monedă pe teritoriulţării.Deşi rolul său în înfiinţareaBNR a fost determinant, Eu-geniu Carada nu va fi nicio-dată guvernator al Băncii –mulţumindu-se cu funcţia dedirector, chiar dacă atribuţiile,influenţa şi puterea sa în ca -drul instituţiei depăşeau cumult acest nivel. De ce n-adorit Carada funcţia de guver-nator, pe care Ion Brătianu i-arfi acordat-o oricând? Oricât arpărea de incredibil, această(altă) dilemă a carierei lui Ca -rada ar putea avea o explicaţiece denotă perfecta sa con-secvenţă: dacă ar fi acceptatpostul de guvernator, actul denumire ar fi trebuit semnat de... domnitorul Carol I-ul. IarCarada, pur şi simplu, pare anu fi dorit acest lucru. Încă -păţânare sau fixaţie, oricum amnumi-o, această consecvenţăl-a însoţit până la capăt. Ori -cum, să reţinem o afirmaţie alui Carada legată de crizele fi-nanciare: “Sursa crizelor nueste în lipsa resurselor, ci înlipsa unei economisiri respon-sabile din partea statului. De -fi citul se acoperă prin ope ra ţiuniinteligente”. Sunt cuvinte caremi se par actuale şi azi, când“criză” este din nou un cu-vânt-cheie al primelor paginiale ziarelor peste tot în lume.Din poziţia sa de director – şi

mentor – al Băncii Naţionale,Carada a gestionat proiecteştiute sau mai puţin ştiute alestatului român. Pe lângă Po -dul de la Cernavodă, de careaminteam, Carada a întreţinutadevărate poduri informale curomânii din Transilvania, aicăror lideri politici şi intelec-tuali sau jurnalişti au fost ajutaţi,materialiceşte, la nevoie. “(...)Când oamenii conducători aiţării libere nu puteau sau nuîndrăzneau să facă nimicpentru noi, el [Carada] plă -tea amenzile tribunalelor un-gureşti care ţinteau să neînăbuşe ziarele, subvenţionapublicaţiile noastre, ne ajutasă susţinem şcolile şi să clă -dim biserici” – va spune LiviuRebreanu la dezvelirea statuiilui Carada5, în 17 februarie1924.

Un om şi o epocăÎn fine, se cuvine menţionatrolul lui Carada în organizareaşi conturarea identitară a Par-tidului Naţional Liberal. Pri-etenia lui cu Ion Brătianu n-afost decât un episod al acesteipoveşti. După moartea aces-tuia, Carada va rămâne alăturide Ion I. C. (Ionel) Brătianu,căruia îi va fi un fel de men-tor, cu care va călători încâteva rânduri la Paris şi pecare-l va consilia informal, oride câte ori situaţia o va cere.

(continuare în pagina 51)

NOTE:1. Textul de faţă uzeazăreperele biografice oferitede cele trei biografii alelui Eugeniu Carada –publicate de M. Theodo -rian-Carada (în 1922; au-torul era nepot după sorăal personajului care ne in-teresează aici), Mihail G.Romaşcanu (în 1937) şiConstant Răutu (în 1944)– pe care Banca Naţio -nală a României şi Insti-tutul Cultural Român auavut buna idee de a lereuni şi retipări recent,într-un singur volum, cuprilejul aniversării a 130de ani de la înfiinţarea BNR.2. Apreciatul liceu eco-nomic, ce funcţiona odini -oară în clădirea veche aFacultăţii de Medicinăcraiovene de azi, s-anumit, în perioada inter-belică, Gheorghe Chiţu.3. Şi o altă ironie a isto-riei: ca toate şcolile sauliceele ce purtau numeleregelui Carol I-ul, dupăinstaurarea regimului co-munist în ţară, şi acestcolegiu a primit numeleNicolae Bălcescu; după1990, s-a revenit la nu-mele legat de fostul regeCarol I-ul.4. Ion Bulei, “EugeniuCarada – o legendă vie”,în Eugeniu Carada(1836-1910), InstitutulCultural Român, Bucu -reşti, 2010, p. 11.5. Statuia a dispărut, cumera de aşteptat, după in-trarea României în rândulsateliţilor sovietici, după1945. La ora la care scriuacest text, proiectul reface -rii acestui monument esteuna dintre promisiunilefăcute de conducerea ac-tuală a BNR.

Dormitorul lui Eugeniu Carada. Deasupra patului, portretul lui I.C. Brătianu

BNR – 130 de ani


„Totul pentru alţii şi pentru mine numaimuncă”Ioan Slavici avea dreptate, de altfel.Eugeniu Carada se înscrie în categoriaacelor oameni – nu mulţi – a cărormemorie noi, ca popor, merită s-opăstrăm şi s-o binecuvântăm, indiferent

dacă avem în vedere pe omul EugeniuCarada, pe finanţistul care a fost, peomul politic, membru al PartiduluiNaţional Liberal, sau pe patriotul carea pus servirea intereselor ţării şi a nea-mului mai presus de toate.Astăzi, în anul în care comemorăm 100de ani de la trecerea în nefiinţă a luiEugeniu Carada şi când se împlinesc174 de ani de la naşterea sa, putem săafirmăm, fără riscul de a greşi: da, po -porul român binecuvântează memorialui Eugeniu Carada – a omului, a teh no -cratului, a omului politic, a patriotului.Nimic nu-l poate caracteriza mai binepe omul Eugeniu Carada, decât devizacăreia i-a rămas credincios întreagaviaţă: „Totul pentru alţii şi pentru minenumai muncă”.Aşa a rămas Eugeniu Carada în memo-ria românilor. Iar la moartea sa, I.G.Bibicescu sublinia exact această trăsă-tură de caracter a personalităţii care afost Eugeniu Carada: „Numai moartea– arăta I.G. Bibicescu – l-a putut da re -paosului. Moartea, ca toţi oamenii, pen -tru acela care a trăit ca foarte puţini; atrăit Carada o viaţă de muncă, cum pu -ţini au muncit; o viaţă de luptă cum

puţini au luptat; o viaţă de sacrificiicum nu ştiu să fie altul să fi făcut şitoate: viaţă, muncă, luptă şi sacrificii,toa te au fost închinate bunului public”.

„O ţară şi un neam întregtrebuie să-l plângă”Despre „munca prodigioasă, fără oclipă de odihnă” depusă de EugeniuCarada timp de mai bine de o jumătatede secol, „fără nici un alt ţel sau pre-ocupare decât a servi binele obştesc”,ziarul „Viitorul”, organul de presă alPartidului Naţional Liberal, a scriscâteva numere la rând. În viziuneaacestuia, Eugeniu Carada „era minteacea mai judicioasă” și „analiza cea maiperspicace făcută unui suflet atât demare, nu ar putea, desigur, da decât oimagine cu desăvârşire palidă a însuşi -rilor alese ce au format sufletul lui, ahotărârilor ce au învederat caracterullui şi mai ales al faptelor lui, care aufăcut din Eugeniu Carada un om pecare o ţară şi un neam întreg trebuie să-lplângă, fără a avea mângâierea că-l vorputea înlocui uşor şi curând. EugeniuCarada a fost una dintre acele rari în -

SIMPOZIO

NUL

„Mãrt

urii d

espre

Eugen

iu Cara

da”

EUGENIU CARADA – Ecoul morţii sale în presa vremii

Ion Calafeteanu

prof. univ. dr.

Există, la noi, românii, ovorbă – pe care nu ştiu dacăo au şi alte popoare – caresună astfel: „Despre morţi,numai de bine”. Nu mă potstăpâni însă să nu mă întreb:„Este oare corect?”.Mulţi români şiau pus o asemenea întrebare şi au dat şirăspunsul la ea. Printre aceştiasa aflat şi Ioan Slavici, carescria, printre altele, următoarele: „Dacă bine şi numaibine vom vorbi despre cei ce,morţi odată, nu mai pot săsupere pe nimeni, cum să lefacem dreptate celor ce şiaupetrecut viaţa săvârşind nu mai fapte bune, îndrumândpe alţii spre vieţuire cumpănită şi încordânduşi toateputerile ca să scadă suferinţele oamenilor săi?”.Şi Ioan Slavici continua: „Da că vrednici de laudă sunt toţicei ce au murit, cum să binecuvântăm memoria lui Eugeniu Carada?”.


tâmplări de virtuţi de care neamurile nuse pot bucura decât la depărtare deveacuri”.Totodată, ziarul releva „modul cu totulunic de a lucra şi a face binele” al luiEugeniu Carada, care nu dorea să seştie că în spatele unor fapte şi ale unoracţiuni de succes ar fi fost chiar el.Multor contemporani, când aflau de-spre amploarea faptelor sale, nu le ve -nea să creadă, pur şi simplu, în exis tenţafizică a unei persoane cu atâtea virtuţi,a unui om atât de extraordinar ca mo -destie, autoritate, morală şi caracter cumera Eugeniu Carada, care „nu voia pen-tru el nimic, care n-a cerut şi n-a avutniciodată o situaţie oficială predomi-nantă”. „A fost – după cum se spunea înfinalul articolului din «Viitorul» – unca racter înaintea căruia s-au descoperitşi prietenii şi duşmanii”.

Un OM!Însă nu numai publicaţii precum „Vi i -torul” liberalilor au scris, în luna fe -bruarie a anului 1910, când a decedatEugeniu Carada, despre personalitateasa şi rolul său în viaţa politică şi eco-nomică a României. În acest sens, pen-tru ziarul „Universul”, Eugeniu Caradaera „înzestrat cu o putere de muncă

neobişnuită, cu o pricepere vie şi cu oenergie neînfrânată”, era un om cu „unsuflet din cele mai alese, deschis pentrutot ce e bun şi folositor şi un patriotîncercat”.Cuvinte de laudă la adresa persona li -tăţii lui Eugeniu Carada avea şi ziarul„Dimineaţa”, care îl aprecia ca fiind „unadin cele mai originale figuri (...), un omde ispravă, un spirit de întreprindere,un muncitor cu rost, o voinţă de fier, uncaracter tip. Originalitatea lui se mani-festă prin aceea că toată viaţa lui, întoate împrejurările, a lucrat în tăcere”.De altfel, toată presa românească deatunci, care a scris despre moartea luiEugeniu Carada, avea să subliniezepreponderent că acesta a fost „un OM”.Dar – după cum se insera în „Bursa” –,un om care „avea într-un grad superiorînsuşirile de voinţă neînfrântă, de en-ergie inteligentă şi de putere de muncăcare deosebesc pe conducători de şefi”.În concepţia autorului articolului am-intit, Eugeniu Carada era un conducă-tor tocmai pentru că „a fost unorganizator”.Şi în opinia ziarului „Seara”, EugeniuCarada a fost „mai presus de toate unom de caracter”, întrucât el a avut „aceas -tă rară putere de a nu fi nimic în ţaraaceasta în care putea fi orice”.

Această calitate umană, rară, era evi-denţiată şi de publicaţia „Lupta eco-nomică”, în care se scria că EugeniuCarada n-a fost „un vultur al politicii,n-a umplut cronicile trecătoare aleziarelor cu isprăvile lui sgomotoase,dar a fost – aşa cum se sublinia în ziar– un om”. Şi publicaţia continua: „Unom întreg în toată puterea cuvântului,o fire deosebită în superioritatea ei, unmuncitor neobosit, o minte desluşită şi,mai presupus de toate, un caractermândru şi modest. [...] El s-a mulţumitcu obscuritatea, care convine naturilorde elită, a refuzat onorurile şi s-amărginit la singura satisfacţie – a dato-riei împlinite”.Ceremonia ocazionată de funeraliilecelui care a fost Eugeniu Carada, des-făşurată la Craiova – oraşul natal alacestuia, de altfel – a avut loc la 16 fe -bruarie 1910, acolo unde a şi dorit să fieînhumat, alături de rămăşiţele pămân-teşti ale mamei sale. Victor Antonescu,reprezentantul Băncii Naţionale aRomâniei la acest eveniment, avea săevoce personalitatea defunctului, cali -tăţile acestuia ce îl impuseseră printrecontemporani. „El – spunea Victor An-tonescu – îşi îndeplineşte datoria lui înlinişte, binele ce-l făcea nu-i plăcea săse ştie; memoria sufletului lui nu pri -mea alt judecător decât glasul conşti-inţei lui. La fiecare pas al vieţii lui, elîşi făcea un examen de conştiinţă. [...]A fost – conchidea Victor Antonescu –pilda de cinste, îndemn la muncă prinjertfa de fiecare moment – superior tu-turor prin înţelepciune. Înţelept, bun şidrept” – încheia Victor Antonescu cu-vântul său la adunarea de doliu de laCraiova. n

„Dacă bine şi numai bine vom vorbi despre cei ce, morţi odată, numai pot să supere pe nimeni, cum să le facem dreptate celor ce şiaupetrecut viaţa săvârşind numai fapte bune, îndrumând pe alţii sprevieţuire cumpănită şi încordânduşi toate puterile ca să scadă sufe rin ţele oamenilor săi?.Dacă vrednici de laudă sunt toţi cei ce au murit, cum să binecuvântăm memoria lui Eugeniu Carada?” (Ioan Slavici)

(continuare din pagina 49)

Dealtfel, credibilitatea şi respectul de care Carada se bucura încasa Brătienilor au fost neştirbite. În septembrie 1906, EugeniuCarada a fost cel care a aranjat întâlnirea de taină dintre MironCristea (viitorul Patriarh) şi Ionel Brătianu, la vila de la Florica,la mormântul lui Ion C. Brătianu, în care cei doi au pus bazeleviitorului lor parteneriat din deceniile următoare (şi au jurat căvor rămâne credincioşi “idealului naţional”).La capătul acestei rememorări voi spune că factura deloc or-dinară a personajului Eugeniu Carada este exemplară pentruo epocă pe care românii de azi o cunosc din ce în ce mai puţin:adică acele decenii de la finalul secolului al XIX-lea şi de laînceputul secolului trecut. Noi trăim încă, azi, în admiraţia şisub mitologia perioadei interbelice – anii ’20 şi ’30 ai secoluluiXX, atât de plini în performanţe şi figuri ilustre. Totuşi, eu

cred că acele decenii de-a dreptul spectaculoase de la cumpănaveacurilor XIX şi XX (în linii mari, de la Războiul de in -dependenţă la Primul Război Mondial) au fost încă şi mai in-teresante şi cu mult mai importante pentru ceea ce numimstatul modern român. Ar fi păcat să percepem acea lume numaiprin intermediul teatrului sau schiţelor caragialiene. Româniaacelei epoci – dincolo de toate scandalurile politice, care nuau lipsit, dincolo de antipatiile sau complicităţile interperso -nale etc. – cunoştea un simţ al datoriei şi un fel de-a se dăruiinteresului public cu mult dincolo de ceea ce numim, banal,pa triotism. Iar Eugeniu Carada – omul care a muncit mai mult decât toţişi care s-a mulţumit cu mai puţin decât alţii –, chiar dacărămâne un personaj excepţional şi aproape fără corespondent,este cu totul reprezentativ pentru acea Românie tânără, carese năştea ca stat şi-şi reclama suveranitatea. n

Foto dosar Simpozionul Eugeniu Carada: Lucrările Eugeniu Carada, de Mihail Romașcanu (1937), Eugeniu Carada.Viaţa și Opera, de Constant Răutu (1940), Cornel Constantin Ilie

BNR – 130 de ani


Cuvinte călătoare

Cuvinte arabe (I)

istoria cuvintelor

acad. Marius Sala

Aba „dimie, ţesătură groasă de lână”are, la originea îndepărtată, cuvântularab abā. Din arabă a fost preluat deturcă în forma aba şi apoi a pătrunsîn română, cu prima atestare pe laanul 1660, într-un document din Bra -şov, adus în discuţie de N. Iorga:Bum bacul au fost scump şi [...] n-amcumpărat, ce am cumpărat aba, c-aufost cam ieftină abaoa. Din turcă aintrat şi în limbile balcanice (neo -grea că, bulgară). În Transilvania, peTâr nave, se aude pronunţarea abă,poa te din cauza maghiarului aba, cusensul de „ţesătură mai fină”. Existăşi în aromână şi meglenoromână. Eraun cuvânt frecvent, pentru că aremulte derivate (abager, abageresc,aba gerie, abagiu), toate vechi, ieşitedin uz. Dintre numeroasele denumiride stofe de origine orientală, niciunan-a ajuns la o răspândire atât de mareca abaua. Este interesant de semnalatcă termenul aba are un sinonim, înMuntenia, pătruns tot din turcă: di mie(e chiar cuvântul folosit în definiţiacuvântului, dată la început) care pro -vine din turcescul dimi, luat din gre-cescul mitos „fir” compus cu di-„du blu”. H. Tiktin credea că termenulturcesc provine din fr. demicoton„percal, pânză de bumbac subţire şinetedă”, care a dat şi turcescul demi -koton. Alt sinonim al lui aba estepănură, cuvânt moştenit din lat. pae -nula „manta cu glugă”, care circulămai ales în Transilvania. Abraş „(cal) care are o pată albă(mai ales sub coadă)” este un împru-mut îndepărtat din arabul abraş „calbălţat”; a ajuns la noi după ce a trecutprin turcă, unde abraş înseamnă „calcu pete albe”. A fost folosit, în ro mâ -nă, şi cu referire la oameni, cu sensul„blond, bălai, bălan”, de la care s-a

dezvoltat sensul de „ciudat; al dracu -lui” (om abraş este explicat prin „omcăruia nu-i suflă mulţi în borş”).Însă, de omul şi de animalul „însem-nat”, poporul crede că trebuie să tefereşti. De aici derivă sensul de „rău,mârşav, violent”. De oamenii cu părulroşu să te fereşti, că sunt oameni abra -şi, precizează un vorbitor din Neamţ.Există şi în aromână, unde abraşeuînseamnă „impertinent”. Termenulturcesc apare şi în albaneză şi bul-gară, unde înseamnă „stropit, pătat”. Acadea „bomboană preparată dinzahăr topit” apare în teatrul lui V.Alecsandri: Ah, Chiriţoaie, eşti o zână[...], o acadea. La originea sa înde-părtată este arabul aqída „bomboa -nă”, împrumutat la noi din turcă(akı de). La N. D. Cocea, în Fecior deslugă, termenul apare şi în expresiaa lua pe cineva cu acadeaua „a-l luacu binele, cu vorbe bune, dulci”: iasă-i iau mai bine cu acadeaua (careaminteşte de expresia a duce (sau apurta) pe cineva cu zăhărelul „a în -şela cu promisiuni amăgitoare”, frec -ventă în vorbirea familiară). Acaret „construcţie auxiliară care ţinede o clădire, de o gospodărie” este untermen învechit, atestat prima dată înPravila din Moldova, de la 1814. Laoriginea îndepărtată a cuvântului estearabul aqār „imobil”, cu pluralulakārāt. Cu forma sa de plural cuvân-tul a intrat în turcă (akarat) şi nu exis -tă în alte limbi balcanice. Este unul dinnumeroşii termeni care se referă lade-ale casei, alături de bina, balama,canat, cat, ceardac, parmaclâc. Adet este un termen învechit ce în -semna „obicei, datină”, dar şi „ipo te -că, obligaţie care grevează, impozit”.Are variantele adắtiu, adatiu. Apareîn Hronica lui Şincai: [...] trimiserăde cerea bani, să dea mai mult decâtera adătiul ţării. Erau diferite „ade-

turi” (adet de casă, adetul prăvălii -lor, adetul podului, adetul pentrupământ), care se dădeau în natură (deexemplu, un miel de fiecare turmă).Este un împrumut din turcă (âdetînsemna „obicei”, dar şi „taxă defolosinţă, impozit pe animale” cureferire la daniile care se făceau deobicei, la anumite date, diferiţilordemnitari şi funcţionari ai Imperiu-lui), iar în turcă provine din arabulāda. A pătruns în toate limbile bal-canice (albaneză, bulgară, neogreacă,sârbă) numai cu sensul de „obicei”. Afif, termen învechit folosit numai înMoldova cu sensul de „lefter, fărăbani”, este la originea îndepărtată dinarabă (hafīf „uşor”), trecut prin turcă,înainte de a ajunge la noi. Este atestatşi acesta pentru prima dată într-opiesă a lui V. Alecsandri: Mă trezesctufă-n pungă, tufă-n buzunar, afif!Dar ce-mi pasă? În Schiţele lui Cara-giale apare varianta ififliu din turces-cul hafifli „uşor în greutate; sprin ten”.Sensul „lefter” există şi în turcă. L.Şăineanu remarca faptul că afif faceparte din categoria cuvintelor turceşti(aferim, berechet, fudul, hal, halal,naz, renghi, zeflemea) care sunt toate„întipărite de o doză mai mult sau maipuţin mare de ironie optimistă”. De re -ţinut că nu apare în alte limbi balcanice.Ageamiu „nepriceput” este, la origi -nea îndepărtată, arabul ağamī „stră -in, barbar (mai ales persan)”, care atrecut prin turcescul acemi „lipsit deexperienţă”. Cuvântul era frecvent,fiind întâlnit de la A. Pann până laI. L. Caragiale. Apare şi în aromână(ağami(t)), ca şi în meglenoromână(ağomiia) şi în alte limbi balcanice(neogreacă, bulgară). Este interesantde semnalat că, în vechea română,există şi termenul agem pentru „per-san, din Persia”: S-au hainit o seamăde turci de la Agem şi s-au rădicat


asupra împăratului agemilor şi l-aubiruit (Letopiseţul lui Muste). A fostexplicat de E. Suciu din sintagmaAcem kumaşı „manufactură din Per-sia, produse persane manufacturate”(unde Acem „Persia, persan”, iar iş„manufactură, lucru manual”); ter-menul românesc a fost preluat cusensul restrâns la „covoare persane”.Din aceeaşi rădăcină este şi arabulağamiya „limbă străină”, de undeprovine cuvântul spaniol aljamia„text spaniol scris cu caractere arabesau ebraice” şi „numele spaniolei datde arabi”. Analogia cu grecescul bar-baros este evidentă; termenul gre-cesc a însemnat „bâlbâit” la origine(adică cel ce nu ştie să vorbească[greaca], care vorbeşte într-un fel deneînţeles) şi a fost dat popoarelor dinafara lumii elene. A intrat în latină cabarbarus, unde s-a folosit pentru de-numirea popoarelor non-romanice. Alcalin „care are proprietăţile sodei”este un cuvânt a cărui origine înde-părtată o găsim în arabă: qalī „sodă,potasă”, la care s-a ataşat articolularab al-. Cuvintele care conţin acest articolsunt uşor de recunoscut ca avândorigine arabă. În unele cazuri, arabaa fost numai vehicul pentru trans-miterea unor cuvinte luate din greacă(alambic vine din gr. ambix „vas dedistilat” precedat de articolul al-) saudin alte limbi vechi (alcool este, laoriginea îndepărtată, asirianul guhlutrecut în arameică kuhla „fard pentruochi” şi apoi în arabă kuhl, articulatcu al- „fard negru folosit de femeileorientale”; de aceeaşi origine este şiarabul akhal „negru”). Alchimistul şidoctorul elveţian Paracelsius a schim -bat, în secolul 16, sensul lui alcool dela „substanţă sub formă de pulbere”în „lichid distilat” şi apoi în „alcool”.Face parte din categoria cuvintelorarabe ajunse la noi prin franceză, lafel ca alchimie, algebră ş.a.Alchimie „chimia din Evul Mediu,în cadrul căreia se continuă şi se am-plifică practicile meşteşugăreşti aleAntichităţii de obţinere a unor pro-duse (mai ales aur) cu presupuse pu -teri miraculoase” este, la origineaîndepărtată, cuvântul arab al-kīmījā„piatră filozofală”, pătruns în latina

medievală ca alchymia (alchemia) şi,de acolo, în franceză (sec. 16). Dinfranceză l-a luat şi româna.Algebră are la bază arabul ğabr„restabilire, repartiţie”, intrat în latinamedievală sub forma algebra (cu ar-ticolul arab al-), unde însemna „re -du cerea aritmeticii la o formă per fectă”.Din latina medievală l-a luat fran -ceza, în secolul 14 (algèbre), de undel-am preluat noi; prima sa atestareeste la C. Negruzzi: Ştim, făr-de al-gebră, câţi bani sunt într-un leu.Alhambra este numele vechii cetăţia suveranilor mauri din Granada, acărei construcţie a început în secolul13 (1238). Este o capodoperă a arhi-tecturii musulmane, cu vestite curţiinterioare („Curtea Leilor”). Cuvântulare la bază termenul arab humrā „ro -şeaţă” precedat de articolul arab al-.Numele arab a fost împrumutat despaniolă (Alhambra), a trecut apoi înfranceză, de unde a ajuns în ro mână.Alidadă „dispozitiv pentru măsu -rarea unghiurilor” are, la originea în-depărtată, arabul al-‛idhâda „liniamişcătoare la astrolab”; a fost împru-mutat de latina medievală alidada, aajuns în franceză (secolul 16) şi apoiîn română.Almanah este, de asemenea, la origi -nea sa îndepărtată un termen arab:manāh „calendar, almanah”, probabilacelaşi cuvânt ca termenul popularmanâh care avea sensul de „oprireîntr-o călătorie, locul unde se aşazăcămilele în genunchi” (derivat de lanāha „a îngenunchea” cu prefixullocal ma-), devenit „povestea care sespune în acel loc” şi, de aici, a evo -luat la semnificaţia de „calendar”.

Cuvântul a pătruns în spaniolă: al-manaque (începutul secolului 15). Adevenit cuvânt european (fr. al-manach, germ. Almanach, rom. al-manah), răspândit probabil din latinamedievală: almanachus (unii cred căforma latină ar avea la bază cuvântulgrecesc medieval almenachon).Aman însemna (în gura turcilor în-vinşi) „îndurare, iertare”: nu maiavea nicio putere, numai ce strigaaman! relatează I. Neculce. Apare şiîn expresii: a cădea cu aman, a ziceaman „a se ruga de iertare”, a fi (saua ajunge) la aman „a ajunge rău detot”, a lăsa pe cineva (tocmai cânde) la aman „a părăsi pe cineva tocmaiîn cea mai mare nevoie”. La origineaîndepărtată se găseşte cuvântul arabamān „favoare, graţie”, trecut în tur -că unde a căpătat sensul de „milă, în-durare”. Există în aromână şi înme glenoromână, precum şi în limbibal canice (albaneză, bulgară şi neo -greacă). Din arabă cuvântul a ajunsîn franceză (demander aman „a faceact de supunere”) şi în spaniolă (amán).V. Bogrea a arătat că şi aliman„necaz, belea” din expresia a ajungela aliman „a nu mai fi chip de scă-pare, a fi la mare strâmtoare”, ca şiverbul a (se) alimăni „a blestema”,provin din acelaşi cuvânt turcesc.Amanet „zălog, garanţie, cauţiune”este, la originea îndepărtată, un ter-men arab (imāna „siguranţă”), care apătruns în turcă (amanet, emanet) şide aici în limbile balcanice (alba -neză, bulgară, neogreacă, sârbă), pre-cum şi în aromână şi megle noromână.În română, unii consideră că vine dinturcă, în timp ce alţii cred că a venitdin neogreacă, în epoca fanariotă. n


Un acvaforte de două secoleS-au păstrat proiectele de la 1845-1847– realizate, în cele din urmă – de „sta-tornicire de delejanse după felul şimodul evropiean”, care să lege de treiori pe săptămână Mihăilenii de Galaţi,trecând prin şapte capitale de ţinuturimoldoveneşti, „cu cai de pocită şi pen-tru cari încheind trebuitoriu contract cufabricile din Viena spre lucrare”1, primii„antreprenori” au făcut o adevăratăoperă de propăşire. Citind aceste docu-mente, de curând puse în valoare2,imaginaţia bine controlată a istoriculuim-a făcut să-mi închipui cum din faţabisericii sturdzeşti a Sf. Nicolae, de pemalul Molniţei, de mine comunicată şipublicată3 – edificiu abia încheiat în aceiani -, pleca poştalionul traversând în-treaga Ţară a Moldovei, pentru apoposi, în cele din urmă, pe malul Du -nării, nu departe, poate, de cel maicunoscut lăcaş gălăţean, biserica Precis-tei. Hazardul a făcut ca tocmai în legă-tură cu această ctitorie de secol XVII, săîntâlnesc, în colecţia Cabinetului deStampe al Bibliotecii Academiei Ro -mâne4, o acvaforte reprezentând o „Egliseà Galatz” în „Moldovalachie”, realizatăde Auguste François Lemaître (1797-1870), un bine ştiut litograf parizian,ilustrator, alături de alţi confraţi, al uneicărţi mult cercetate despre spaţiul

dunărean şi românesc din anii ce au pre-mers Unirii Principatelor: este vorba deProvinces danubiennes et roumainesapărută în 1856 la Firmin Didot Frères,„imprimeurs – libraires” din Paris. Au-torii săi erau Jean Marie Chopin – fostulsecretar al ambasadorului rus la Paris,prinţul Kurakin -, şi, mult mai cunoscu-tul la noi, Jean Honoré AbdolonymeUbicini, personaj familiar cercurilorpaşoptiste româneşti. Volumul cuprindetexte şi imagini privitoare la Bosnia,Herţegovina, Muntenegru, Croaţia, Al-bania, Bulgaria, Serbia – parte redactatăde Chopin – şi la Ţara Românească,Moldova, Transilvania, Bucovina şiBasarabia, secţiune datorată lui Ubicini.Acesta, istoric şi publicist filoromân, deorigine italo-franceză, trecuse în 1844prin Principate, revenise la Bucureştispre a ajunge, la 1848, secretar al guver-nului provizoriu. Trăitor între 1818 şi1884, încununat în 1871 cu titlul demem bru de onoare al Academiei Ro -mâne, el era cel ce prefaţase, în 1855,

tot la Paris, cunoscutul op Ballades etchants populaires de la Roumanie”.

Monumente româneştischiţate de artişti franceziIstorie, obiceiuri şi monumente dintr-unspaţiu pe care romantismul îl desco -perise mai demult şi pe care eveni-mentele politice sud-est şi central-eu ropene îl făceau tot mai apropiatFranţei sunt evocate pe larg în cartea din1856, iar în secţiunea dedicată spaţiuluiromânesc găsim descrieri foarte exactede edificii istorice – un exemplu ar fi celal bisericii argeşene a lui Neagoe Ba -sarab –, ca şi, insist asupra acestei par-ticularităţi, desene foarte exacte,rea lizate la faţa locului, într-o bunătradiţie a artiştilor itineranţi veniţi dinHexagon, de tipul Doussault – Bouquet– Raffet – Lancelot5. Gravurile luiLemaître – parte a ilustraţiei acestui ar-ticol – se înscriu în repertoriul acestuielev al unor Michallon şi Lefortier,

acad. Răzvan Theodorescu

Cu trei ani în urmă, întro sesiune dedicată monumenteloristorice şi ţinută la Iaşi, vorbeam despre o biserică ne cer cetată, de la hotarul demia ză noapte al Moldovei, dintrun târg care, înfloritor în timpuldomniei lui Mihai Sturdza, eramodernizat incisiv de princiarulsău „naş” – căci este vorba deMihăilenii Dorohoiului –, dupăpilda, mereu invocată, în documentele timpului, a oraşuluiport de la celălalt hotar, demiazăzi, anume Galaţiul. Despre o biserică

fortificată de la hotarul

Moldovei

cultura istoriei


expozant al saloanelor vremii6 cugravuri după monumente anticedin sudul Franţei şi din Italia –arcul de triumf al lui Augustus dela Orange sau detalii ale bazeiColoanei lui Traian de la Roma -şi ilustrator al cunoscutelor Voy-ages Pittoresques, cu lucrări in-trate în Cabinetul de Stampe alBibliotecii Naţionale a Franţei7.Lui i se datorează, alături de ima -ginea bisericii gălăţene, aceeagra vată a unor ruine din mână-stirea de la Câmpulung – acesteadouă sunt singurele selectate deartist pentru teritoriul românesc –,ca şi imagini de o mare precizieşi mult pitoresc din Vidin, Varna,Orşova, Hârşova, Belgrad şiSme derevo, pentru toate desena-torul venit în Orientul europeanfiind un anume Salvador Chéru-bini, ambii ostenind pentru ilus-trarea părţii de carte scrise deUbicini.

Biserica Precisteidin GalaţiÎn cazul bisericii din Galaţi ne stăînainte un monument impresio -nant pe care nu îl mai regăsimastăzi8. Un corp masiv şi, totuşi,elansat, cu un puternic altar semi-circular şi cu absidele bine mar-cate ale naosului, cu o bază înaltăşi zveltă, ritmată de firide, cu unşir de ocniţe sub cornişă, în fine,cu o parte apuseană fortificată, cudouă largi deschideri semi-circu-lare deasupra unei alte mici fe -restre, la etajul masiv ce supra puneo parte a pronaosului şi a exo -narthexului încoronat de douăturnuri simetrice, neobişnuite învechea arhitecturăecleziastică a Mol -dovei şi cu câte omică fereastră lapronaos (curios,pentru restul cor-pului bisericiiaceste deschi -deri lipsesc, cuexcepţia uneiaîn axul altaru-lui) – aceas taeste imaginealăcaşului re-produsă în cartea

fran ceză de acum 154 de ani. Nuîi este prea greu istoricului de artăsă identifice monumentul, flancatde o casă tipică vremii şi locului,ca şi de blocuri de piatră, pro ve -nind de la o ruină, pe lângă caretrecea, scăldată într-un pitorescexotic căutat de artiştii occiden-tali, o pereche de localnici, fe-meia purtând pe cap vasul deprovizii. Nu exista la Galaţi, prinanii ’40 ai secolului al XIX-lea,când trecea pe aici Ubicini şicând va fi fost realizat desenul luiChérubini, devenit o acvaforte alui Lemaître, o altă biserică forti-ficată decât cea cu hramul Precis-tei, cel mai important edificiure ligios al oraşului (unde se maiaflau, reamintesc, bisericile Sf.Gheorghe şi Mavromol). Dealt-minteri, o vedută realizată de de-senatorul şi miniaturistul vienezLudwig Erminy9, devenită lito -grafie datorată austriacului Aloisvon Saar, în culegerea de imaginidunărene adunate de Adolf Ku-nicke şi publicată în capitala Aus-triei între 1826 şi 1829 (Zweyhundertvier und sechzig Donau -Ansichten nach dem Laufe desDonauströme von seinem Ur-sprunge bis zu seinem Ausflussein das Schwarze Meer) ne arată,pe faleza gălăţeană, mai multeclădiri cu asemenea perechi deturnuri sau cu turnuri izolate pecare nu le putem atribui doar fan-teziei autorilor acestor vederidestul de precise.Că biserica Precistei, ctitorită învremea domniei lui Vasile Lupu,„în jurul anului 1646”10, de doinegustori din învecinata Brăilăstăpânită de turci, fraţii Diia şiŞerbu sau Şerban – cu mama lor

Teodora –, fiii brăi -

leanului Coman, închinată în1647 la Vatopedi11, singulară înarhitectura Moldovei prin fortifi-carea părţii de vest, cu drumuri destrajă, cu metereze12, cu ascunză-toarea în care a stat, în 1769, chiarşi un domn fanariot, ConstantinMavrocordat, în timpul unui răz -boi ruso-turc, este un monumentce a cunoscut prefaceri incisive,documentele o atestă.Cea mai mare biserică a Galaţilor– aşa o vedea Paul din Alep, caretrecea prin oraşul dunărean înianuarie 1653 şi în octombrie165813, când lăcaşul era nou –, pecare o credea „zidită din temeliede un boier creştin grec, din ce -tatea Brăilei”14 şi care „este toatădin piatră făţuită” – menţionez, întreacăt, că observaţia diaconuluisirian pare a fi întărită, dupăaproape două sute de ani, de gra -vura lui Lemaître ce sugerează unparament din mici blocuri –, „cutrei turle înalte, în vârful cărora seaflă cruci mari, aurite” şi unde„înlăuntrul curţii este o clopotniţăfoarte mare şi toate sunt cu me-tereze de luptă”15, nu mai păs trea -ză astăzi decât puţin din structuraoriginară, aşa cum o indică şiplanul etajului publicat în lucrăride specialitate.16

De la asediul turcesc, la restaurări succesiveşi asemănări … sovieticeAsediată de turci în căutare deeterişti la 1821, acestei bisericicare a avut, la un moment dat, uncaracter monastic, i-a fost dis-trusă, cu siguranţă, partea supe-rioară, cu turle şi turn clopotniţă,pentru ca, pe la 1829, să aibă locrefaceri importante despre carevorbesc istoriile locale; aceastaîntr-o vreme de intensă folosire alăcaşului, unde se îngropau, înprima jumătate de se col XIX, nupuţini meridionali veniţi la Galaţidin Cavarna, Varna, Burgas şiMesembria sau se dăruia o icoanăde breasla bogasierilor şi abagi-ilor17. Dar pe care, refaceri, le ig-norăm, material vorbind. Sin guruldetaliu pe care îl notez este acela

NOTE:1.Arhivele Statului Iaşi.Fond Secretariatul deStat al Moldovei, nr.1434, p. 5-7. În aceastăchestiune vezi şi D. Ciu-rea, Moldova sub dom-nia lui M. Sturza. De laConvenţia de la Peters-burg (1843) la Conven -ţia de la Balta –Liman(1849), Iaşi, 1947, p.153. 2. D. Galanton, Monu-mentele unei reşedinţede ţinut moldovenesc lagraniţa austriacă: Mi-hăileni, Bucureşti, 2010.p. 74-75, p. 134- 142.3. Despre o ctitorienecercetată a lui MihailVodă Sturdza, în Monu-mentul, IX, 2008, p.141- 160.4. Inventar 37649.5. G. Oprescu, ŢărileRomâne văzute de artiştifrancezi (sec. XVIII şiXIX), Bucureşti, 1926. 6. U. Thieme, F. Becker,Allgemeines Lexikon derbildenden Künstler, 23,Leipzig, 1929, p. 18-19.7. J. Lethève, F. Gardey,J. Adhémar, Biblio-thèque Nationale. Inven-taire du Fond Françaisaprès 1800, 13, Paris,1965, p. 449 şi urm. 8. Pentru întâia oară l-am sesizat în 2009,într-o suită de vechiimagini gălăţene pe caremi le-a arătat domnulDan Nanu Basarab, di-rectorul Muzeului deArte Vizuale din Galaţi.9. U. Thieme, F. Becker,op.cit., XI, 1915, p. 3.10. Gr. Ionescu, Istoriaarhitecturii în România,II, Bucureşti, 1965, p. 49.11. I.C. Beldie, Biserica„Precista” din Galaţi, înVestitorul, 19- 20, 1949,p. 4.12. Fortificat şi aproapecontemporan cu bisericadin Galaţi este lăcaşulieşean cu hramul Sf.Ioan Botezătorul, datat1635 (Gr. Ionescu, loc. cit.).13. Călători străini despre ţările române,VI, Bucureşti, 1976, p. 3- 4.14. Ibidem, p. 26.15. loc. cit.16. Gr. Ionescu, op. cit.,p. 50, fig. 29.17. D. Faur, Galaţul nos-tru, Galaţi, 1924, p. 69(autorul ştiind că para-mentul Precistei era depiatră). Pentru diferiteleepigrafe de la aceastăbiserică mânăstirească,vezi N. Iorga, Inscripţiidin bisericile României,II, Bucureşti, 1906, p.340- 341).

Galaţiul văzut de Lemaître


că lucrările respective s-au petre-cut în anii ce au precedat desenu-lui lui Chérubini şi gravurii luiLe maître, cam atunci când vonSaar litografia vedutele dinculegerea lui Kunicke. Se pare că la 1859 – aşadar, dupămomentul Ubicini -, un egumen,Grigore, refăcea turlele de penaos şi pronaos, decorate cu pi-laştrii clasici vizibili în fotografii -le mai vechi şi care au durat exactun secol, până la restaurarea dinanii ´50 ai veacului trecut. Vor fidispărut cele trei turle menţionatede Paul din Alep, la distrugereaturcească de la sfârşitul epocii fa-nariote? Se vor fi construit, înjurul lui 1829, impunătoareledouă turnuri de pe partea de vest,în faţa pronaosului fortificat, re-nunţându-se la turla de pe naos,aşa cum o indică limpede gravurafranceză şi cum va fi fost potrivitpentru un monument ce dominafluviul? Va fi fost înlăturată,parţial, piatra din pavimentul vă -zut de acelaşi călător sirian, larefacerile de secol XIX, ştiutfiind faptul că „la biserica Dii” seaducea piatră din preajma Ga -laţilor, de la „cetatea Gherghi -nei”, de pildă (n.m. este Ghertinasau Ţiglina), de vreme ce – ne-ospune Miron Costin în De nea-mul moldovenilor... –, între altele„aşijderea o piatră mare adusă laGălaţi. ... mai mult nu s-a pututînţelege, făr´ de atâta lătineşte:„Severus imperator Romano-rum”18?Amestecul de piatră şi cărămidă

din paramentul actual, aşezareacelor două turle – dintre care unafoarte „moldovenească” – pe naosşi pe exonarthex, cu amenajareadecentă a spaţiului fortificat de peaceastă din urmă încăpere litur-gică aparţin restaurării de secolXX, realizată de fosta Direcţie aMonumentelor Istorice, prin pro -iectul regretatului arhitect EugenChefneux. Din dosarele restaurării19 – ceconţin şi unele premize ale cer -cetării din epoca interbelică şi dinvremea războiului când aflăm, depildă, în 1942, că „bolta etajuluişi a turnului clopotniţei este dinbeton”20 sau când, încă înainte,Gheorghe Balş observase „că pelatura de apus cornişa principalălipseşte” şi că „este de presupuscă mai multe prefaceri şi reparaţi-uni stângace au schimbat dispozi -ţiunile de la început”21 – reiese căîn 1952 exista pericolul deprăbuşire22, iar un an mai târziuproiectantul nota că „un soclu, pevremuri înalt, ieşit cu vreo 25 cmfaţă de planul registrului de josfăcea bisericei o siluetă sveltă”23

(ceea ce mă duce cu gândul că înzona absidei răsăritene modi-ficările faţă de epoca gravurilorlui Lemaître nu au fost totale);existând propunerea de a se re-nunţa la o turlă, în 1954 se vacere un studiu pentru aceastăzonă superioară a edificiului decult.24 În acest punct al des-făşurării proiectului intervine unepisod ce nu poate fi trecut subtăcere, aducând aminte de vre-muri şi „dezbateri” de care ceimai tineri e bine să ia cunoştinţă.La 19 octombrie 1953 – ne aflămla numai şapte luni de la moartealui Stalin – referatul tânăruluiarhitect Gh. Curinschi (libelat culitera „K”) cerea refacereaturlelor – a celor ridicate în epocaUnirii, evident, întrucât aspectulcu turnuri pe vest şi fără turlă penaos din gravura lui Lemaîtrerămâne necunoscută atât proiec-tantului, cât şi referenţilor dindosarul Precista. Cererea era, măgrăbesc să adaug, arhitectonic în-dreptăţită la nivelul cunoştinţelordin epocă. Argumentarea era,însă, atât de politizată, încât in-

terzice orice comentariu. „Con-sideră Consiliul” – se întreba re -ferentul, cu trimitere la unoa recare for superior – „că sepoate admite să dispară unul din-tre documentele care pun în evi-denţă în cea mai mare măsurăorientarea meşterilor noştri popu -lari către arhitectura rusă şi legă-turile culturale şi artistice întrepoporul rus şi poporul român?25

Perseverând în cererea sa – re zo -na bilă, dar cu argumente deplo -rabile –, punând sub semnulîntrebării „înverşunarea arheo-logică” a proiectantului, viitorulprofesor de istoria arhitecturii îşirelua demonstraţia în anul urmă-tor, 1954, într-un articol din re-vista breslei arhitecţilor. Pentruautor, referindu-se la bisericagălăţeană transformată conside -rabil, pare-se, în 1829, „meşteriicare o refac găsesc răspuns laevenimentele clocotitoare aleepo cii, în imaginile grandioaseale arhitecturii ruse”26, puterniculturn de pe vest amintindu-i, nicimai mult, nici mai puţin, lă-caşurile Kremlinului moscovit(!), încheind apoteotic referirea laacest element arhitectonic atât despecific monumentului de pefaleza Dunării: „În cazul bisericiiPrecista, el oglindeşte lupta deeliberare a poporului român dinsecolul al XIX-lea de sub jugulturcesc, luptă purtată cu sprijinulpoporului rus”27. Cu adevărat,orice comentariu este de prisos...Restaurarea era încheiată în 1956,înfăţişând o bine echilibrată bi -serică ce îmbină, stilistic, arhitec-tura moldavă cu aceea a Mun tenieide dincolo de hotarul pe carePrecista gălăţeană îl marca sim-bolic. Din amintirea curiosuluiedificiu surprins de gravura luiAuguste François Lemaître –neştiută restauratorilor şi stu-dioşilor de până acum – vor firămas doar armonioasele rotun-jimi ale altarului şi o elansare pecare nu i-o retează întru totulneinspiratele blocuri moderne ceo înăbuşă, departe de ceea ce ar fitrebuit să fie spaţiul ambiant alcelei mai cunoscute biserici for-tificate din vechea arhitectură aMoldovei. n

18. Miron Costin,De neamulmoldovenilor, dince ţară au ieşit stră-moşii lor, în P. P. Panaitescu, Bu-cureşti, 1965, p. 163.19. Am cercetatdosarele restaurăriiaflătoare în ArhivaInstitutuluiNaţional al Patri-moniului, cu spri-jinul doamnei dr.Tereza Sinigalia.Este vorba de FondCMI. Dosar 1683,Fond DMI.Dosarele 4863,4864, 4865, undeexistă, între altele,note şi avize aleunor profesionişti aidomeniului, precumarhitecţii DuiliuMarcu, Ştefan Balşşi Ion Balş. 20. Notă a arh. Şte-fan Balş din 20 februarie 1942 (FondCMI. Dosar 1683,fila 10).21. Gh. Balş,Bisericilemoldoveneşti dinveacurile al XVII-leaşi al XVIII-lea, Bu-cureşti, 1933, p. 157.22. Ibidem, fila 29.23. Fond DMI.Dosar 4864.24. Fond DMI,Dosar 4865.25. Fond DMI,Dosar 486326. Gh. Curinschi,Probleme derestaurare a monu-mentelor istorice,în Arhitectura RPR,4, 1954, p. 2627. Ibidem.

Biserica, în zilele noastre

▶


Este însă un fapt dovedit că ar-ticole vestimentare asemănă-toare eşarfei au fost purtate

încă din antichitate. Romanii purtaula gât bucăţi de pânză (denumite fo-calia), pentru a se apăra de frig; maiales oratorii, care trebuia să-şi prote-jeze gâtul, foloseau aceste „fulare”pentru ca nu cumva să-şi piardă vo -cea. Despre împăratul Augustus, careera friguros din fire, se ştie că purtafocalia, dar numai în propria lo cu -inţă, niciodată în public. Asta pentrucă se considera că este sub demnita teaunui soldat, sau chiar a unui cetăţean,să-şi acopere gâtul şi faţa. Aceastăidee o întâlnim şi la alte popoare, nunumai în Antichitate, ci chiar şi înEvul Mediu. Raţiunile de ordin prac-tic, dar mai ales cele legate de modă,au determinat acoperirea gâtului cuincomodele gulere de material textil. Situaţia s-a schimbat în secolul XVII.Mercenarii croaţi au participat la

Războiul de 30 de ani şi o parte inte-grantă a uniformei lor era eşarfa albă,pe care o purtau la gât. Aceasta era,în acelaşi, timp şi un semn distinctiv.Pe la mijlocul aceluiaşi secol, un regi -ment croat a activat în serviciul re -gelui Franţei; soldaţii şi ofiţerii pu teaufi uşor recunoscuţi după eşarfele dindantelă, mătase sau muselină din

jurul gâtului, decoratecu câte o mică bijuterie, cucapetele căzând elegant pe piept.Francezii, atât de aplecaţi spre oricenouă „tendinţă” a modei, au adoptatrepede noul articol, căruia i-au datnumele de cravată, denumirea„coruptă” a cuvântului „croat”, înlimba franceză. Ludovic al XIV-lea acontribuit la răspândirea ei, după cea început să o poarte în locul inco-modului guler înalt din mătase. Lacurte a fost angajat un „cravatier”

care făcea câteva cravate pe zi, astfelca suveranul să aibă de unde alege (înfuncţie de ţinuta din ziua respectivă).După francezi, olandezii, belgienii şienglezii au adoptat rapid noua modă.Se spune că în Anglia, cravata a fostadusă de regele Carol al II-lea, la în-toarcerea din exil, din Franţa. Engle -zii vor avea o contribuţie importantăla ceea ce am putea numi „evoluţia”cravatei. Ei au schimbat forma şimodul în care se purta şi se făcea no -dul. De asemenea, au introdus cra-vatele colorate (până în secolul XIXerau doar albe).

Prin modul în care erau legate şi înfuncţie de materialul din care

erau făcute, cravatele pu teauindica statutul sau ocu-paţia unei persoane: ceaa unui militar era dife -rită de cea a unui diplo-mat, a funcţionarului de

rând diferită de a ban che -rului etc. După cum, de-a

lungul timpului, au apărutcravate „particularizate” pe ţări

şi regiuni (italiană, rusească, germa -nă etc.). Un american, Jesse Langsdorf,a fost cel care a creat, în anii 1920,cra vata „modernă”, care se putea pro -duce „în serie”. Evoluţia însă nu s-aoprit, pentru că de atunci s-a tot „um-blat” la dimensiuni, la noduri sau laculoare. Cravata a devenit nu numaiun simbol al eleganţei, ci chiar al carac -terului celui care o poartă (conformunor cercetări psihologice!). n

Mihai Bozgan

Apariţia cravatei esteasociată cu… Croaţia.Acest lucru se datoreazăfaptului că mercenariicroaţi au fost cei care aurăspândito în Europa, în

secolul XVII.

ˆ\áàÉÜ|tÊ vÜtätàx|când, cum, unde...

Pactul Ribbentrop – MolotovPactul Ribbentrop – Molotov este un document care acontribuit esențial la dezastrul incalculabil prin care atrecut lumea în anii celui deal Doilea Război Mondial.Lucrarea rezervă spații largi modului în care sa ajunsla înțelegerea sovieto – germană, rolului și atitudiniimanifestate de Anglia și Franța, „stigmatizate” de istorie pentru atitudinea conciliantă față de hitlerism.De asemenea, evoluția raporturilor polono – ger

mane în problema Danzigului – pretextul ocupării Poloniei șiconsecințele înțelegerii între nazism și bolșevism. Nu

sunt uitate nici problema „înghițirii” Țărilor Baltice, agresiunea sovietică împotriva

Finlandei și rapturile teritoriale la care a fostsupusă România în 1940. Lucrarea, pe lângă

informații din surse publicate, aduce în circuitul științific documente provenind din Ar

hiva de Politică Externă a Federației Ruse.(Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop

– Molotov, Casa Editorială Demiurg Plus, Iași,2010)

semnal editorial


Documentele unui stat întregitLucrarea cuprinde 528 documentediplomatice, în cea mai mare parteinedite, din intervalul 1 decembrie1918-28 iunie 1919. Ediţia este îngri-jită de Dumitru Preda, Ioan Chiper şiAlexandru Ghişa. A fost pregătită, in-clusiv note, explicaţii şi comentarii,de Florin Anghel, Ioan Chiper,Alexandru Ghişa, Dumitru Preda şiCostică Prodan.Au colaborat Tatiana Duţu, FlorinMüller, Nicolae Alexandru Nico-lescu, Dragoş Preda; traduceri Sora -na Gorjan şi Jean Ives Conrad.Lucrarea a beneficiat de sprijinul LegiiCulturale pentru Unitatea Românilorde Pretutindeni, şi de aportul directal Editurii Semne1.La 19 ianuarie 1919 au început, laPa ris, lucrările Conferinţei de Pace,cu participarea delegaţilor a 32 destate, rolul principal revenind marilorputeri – Franţa, Anglia, Statele Uniteale Americii, Italia şi Japonia.

Delegaţia română a fost condusă deIon I.C. (Ionel) Brătianu2 care, la 1februarie 1919, prezintă „Consiliuluicelor Zece“, un documentat memoriuprivind participarea României larăzboi şi teritoriile care s-au unit în1918 cu statul român.Eforturile delegaţiei române în pri -mele şase luni ale Conferinţei de Pa -ce s-au concentrat asupra aspectelormultiple ale recunoaşterii interna -ţionale a frontierelor statului românîntregit.În volum aflăm totodată despre acţiu -nile guvernului de la Bucureşti şi alearmatei române, pe de o parte, pentrua asigura liniştea şi bunurile comu-nităţilor româneşti transilvănene, su-puse unor repetate violenţe aleuni tăţilor ungare din zonă; pe de altăparte, pentru a preveni pericolul uneiacţiuni comune împotriva României,a unităţilor militare ale guvernuluiSfaturilor de la Budapesta, concomi-tent cu o ofensivă a Armatei Roşiidinspre răsărit, în nordul Bucovineişi pe linia Nistrului.

Volumul cuprinde schimbul repetatde radiograme, telegrame, rapoarte,note, scrisori şi memorii, între dele-gaţia română aflată la Paris, guvernulde la Bucureşti şi diplomaţii sau agen -ţii consulari ai ţării, aflaţi la Atena,Londra, Haga, Stockholm, Oslo, Ber -na, Copenhaga, Bruxelles, Viena,Roma, Belgrad, Varşovia, Berlin, Ma -drid, Constantinopol, Odessa, Varna,Salonic…Se adeverea faptul că problemele păciise arătau complicate, cu multe incer-titudini şi răspunsuri greu de aflat.Reprezentanţii diplomatici şi politiciai ţării şi-au împlinit atunci îndatoriri -le cu pricepere şi stăruinţă, aşa cumrezultă în mod clar din documentelevolumului.Urmărim, de asemenea, demersurileReginei Maria la Paris şi Londra pen-tru cauza României, întâlnirile salecu mai marii lumii din Franţa, MareaBritanie şi Statele Unite ale Americii.Volumul este astfel o adevărată ra-diografie a diplomaţiei româneştiîntr-o etapă decisivă a aşezării păcii

România la Conferinţa de Pace de la Paris, 1919-1920acad. Dinu C. Giurescu

Sau împlinit în 2010, 90 de ani de la semnareatrata telor – în sistemul de la Versailles – care aurecunoscut pe plan juridic hotarele Românieiîntregite. Întregire realizată prin voinţa liber exprimată a reprezentanţilor naţiunii române laChişinău (27 martie/9 aprilie 1918), Cernăuţi (28noiembrie) şi Alba Iulia (1 decembrie 1918).Aniversarea a trecut aproape neobservată înmassmedia tipărită, în radio şi televiziune, caşi în discursul politic şi cultural.Sub egida Ministerului Afacerilor Externe – Direcţia Arhive Diplomatice – şi a Institutului deIstorie „Nicolae Iorga” –, a apărut un volummasiv intitulat România la Conferinţa de Pacede la Paris, 19191920.

historia magistra vitae


şi statornicirii pe plan juridic agraniţelor României întregite.

Diplomaţia românească şi Marile PuteriÎn diplomaţie, apărarea unorprincipii majore are tot atâtaînsemnătate ca negocierea însine. La 3 iunie 1919, din Pa -ris, Ion I.C. Brătianu scria ur-mătoarele primului ministruMihail Pherekyde, aflat la Bu-cureşti:„Situaţia aici s-a precipitat şi s-aagravat foarte tare…“„De fapt, în tratatul prezentatAustriei, România nu figureazădecât pentru a-şi vedea impusecondiţii care îi jignesc indepen-denţa politică şi-i compromitgrav libertatea economică.“„Convingerea mea este că noiîn nici un fel nu putem primiasemenea condiţii. Am moşte -nit o ţară independentă şi chiarpentru a-i întinde graniţele nu-iputem jertfi neatârnarea.“„Am căutat să refuz adeziuneanoastră şi a provoca deschisconflict definitiv; dar nu neputem face iluzii, ne aflăm înfaţa… apetiturilor trusturilorcare hotărăsc în spatele lui Wil-son…“3 (sublinierile D.C.G.).Do cumentele cuprind şi altemanifestări asemănătoare aleşefului delegaţiei României.Hotarul de Vest al României afost recunoscut pe plan inter-naţional prin tratate de pacesemnate la Paris, în 1920. Acesthotar a fost reconfirmat pe planinternaţional prin tratatul depace semnat, tot la Paris, la 10februarie 1947, de reprezen-tanţii Uniunii Sovietice, Sta -telor Unite ale Americii, MariiBritanii, Franţei şi a celorlaltestate participante. A fost ratifi-cat de toţi semnatarii.Această dublă recunoaştere in-ternaţională, la interval de 27de ani, după două războaiemondiale, este acum pusă subsemnul întrebării prin acţiuni

ce au loc în interiorul statuluiromân.

Regiunile de dezvoltare, „Legeaeducaţiei naţionale”şi România întregităÎn 2009, din iniţiativa unui par-tid al coaliţiei guvernamentale,a fost depus un proiect pentruredesenarea regiunilor de dez-voltare ale ţării, deşi opt re -giuni există, conform legii, din2004. Nu este de fel motivatăo atare schimbare. Potrivitacestei iniţiative, teritoriul ţăriieste împărţit în 16 regiuni dedezvoltare care, după trei ani,se restrâng la 5. Aria întregiiTransilvanii este tăiată în două,de la NV la SE. Cele douăpărţi ale provinciei amintesc înmod izbitor de împărţirea im-pusă prin Dictatul de la Vienadin 30 august 1940.Care este rostul acestor noiregiuni de dezvoltare, când eleexistă din 2004?Ce este şi mai straniu şi tul-burător este faptul că SenatulRomâniei, prin acţiunea ma-jorităţii guvernamentale, aadop tat noile propuneri careîmpart Transilvania în douăaşa cum au făcut-o puterile Axeila Viena, la 30 august 1940.Adoptarea s-a făcut prin accep -tare tacită, fără nici un fel dedezbatere! De ce?Nu mai puţin îngrijorător esteproiectul „Legii educaţiei na -ţio nale“. În articolul 3, suntenu merate 19 principii „careguvernează învăţământul pre-universitar şi superior din Ro -mânia“. Iar articolul 4 pre cizează„competenţele“ ce rezultă din„educaţia şi formarea profe-sională a copiilor, tinerilor şiadul ţilor“. Nici în articolul altreilea, nici în al patrulea, ni -căieri în cuprinsul „Legii educa -ţiei naţionale“ nu se aminteştede cunoaşterea identităţii, acreaţiei culturale şi a istorieiRomâniei.

Mai mult, Istoria şi GeografiaRomâniei urmează a se predaîn limbile minorităţilor (arti-colul 37, aliniatul 1 şi 5).În plus, Limba română va fipredată minorităţilor naţionale,ca o limbă străină.Atari prevederi au fost deja în-suşite de guvernul României şiurmează a fi aprobate de Parla-ment, prin asumarea răspun-derii, adică fără discutarea lor.

(continuare în pagina 61)

Regiunile de dezvoltare conform Legii 315/2004

Regiunile de dezvoltare propunere UDMR, 2009

Cele cinci macroregiuni –propunere UDMR, 2009 NOTE:

1. Bucureşti 2010,CCXXXV + 623 p. Se vacita România… 1919-1920.Volumul se opreşte la 28iunie 1919, la semnareatratatului de pace cu Ger-mania şi a Pactului Soci-etăţii Naţiunilor, menit săasigure şi să reglemen -teze relaţii paşnice întrestatele semnatare.2. Istoria politicii externeromâneşti în date, coor-donator Ion Calafeteanu,Editura Enciclopedică,Bucureşti, 2003, p. 227.Componenţa delegaţieiromâne la p. 226.3. România…1919 - 1920,p. 559 (nr. 488).


Călin Hentea

doctor în științe militare

1.Definiţie. Nu există definiţii con-sacrate ale comunicării politice, cidiferite abordări ale conceptului,corespunzătoare perspectivelor deanaliză specifice unor anumite disci-pline. Într-o exprimare vulgară, co-municarea politică poate fi privită caun eufemism modern al propagandei.Într-o analiză mai academică, comu-nicarea politică poate fi înţeleasădrept modul în care comunicarea semanifestă în sfera politicii, îndeobşteîn perioada campaniilor electorale şiapoi a exercitării actului guverna-mental de conducere. 1.1. În acestsens, potrivit profesorului americanJames Chesebro, comunicarea poli ti -că cuprinde elemente de machiave -lism – deoarece este vorba desprepu tere, de iconografie şi simbolism,precum şi de ritual în sensul exploa -tării construcţiilor simbolice. 1.2.Jacques Gerstle consideră comuni-carea politică drept un ansamblu deteorii şi tehnici interdisciplinare cecuprind sociologia, lingvistica, semio -tica, antropologia, dreptul, istoria,psihosociologia şi o defineşte: a) dinperspectiva structuro-funcţionalistă,drept ”ansamblul de procese interac-tive dintre elementele unui sistempolitic şi între acest sistem şi elemen -tele înconjurătoare.” (Gerstle, 2002,pag. 35); b) din perspectiva compor-tamentalistă drept „procese prin careinfluenţele politice sunt mobilizate şitransmise între instituţiile guverna-mentale şi comportamentul electoralal cetăţenilor” (Gerstle, 2002, pag.33); c) din perspectiva interacţionis -tă, ca „jocul relaţiilor de putere alecărui mize sunt mijloacele materiale,simbolice, informaţionale, juridicesau chiar umane.” (Gerstle, 2002,pag. 38). Conceptul de comunicarepoli tică se intersectează cu cel de mar -keting politic, deoarece acesta fur ni -zează organizaţiilor politice şi

puterilor publice tehnicile sale speci-fice pentru a stimula sprijinul concer-tat sau difuz al audienţelor ţintă încauză, în baza postulatului potrivitcăruia comportamentele consumato-rilor şi cele ale cetăţenilor pot fi anali -zate după criterii asemănătoare.Pu blicitatea politică este un alt con-cept legat de comunicarea politică,

fiind considerat de Gerstle „esenţaînsăşi a comunicării politice (...) ocomunicare controlată de un actantpolitic individual sau colectiv şi estecaracterizată de o difuzare plătită”(Gerstle, 2002, pag. 63) 2. Istoric. În Antichitatea greacă, re-torica era manifestarea fundamentalăcare permitea întrebuinţarea strate-

COMUNICAREA POLITICĂdicționar politic


gică a discursului cu finalităţi persua-sive (Gerstle, 2002, pag. 45). Pânăcând mass-media nu a atins un ase -menea nivel de performanţă şi dez-voltare încât să necesite un studiu şio tehnică specială de abordare amodului în care politicienii pot şi tre-buie să comunice cu electoratul, con-ceptul de comunicare politică nu s-abucurat de o atenţie academică.Ame ricanii sunt cei care au fost pio-nierii acestui domeniu prin angajareaunor agenţii de publicitate în campa-nia prezidenţială din 1916, iar în1917 Congresul SUA să considerene cesar să reglementeze publicitatea

politică. (Popescu, 2002, pag. 213).Preşedintele F.D. Roosevelt a inovatla rândul său comunicarea politică înanii grei ai crizei economice din anii30 prin celebrele sale „Taclale la gurasobei/ Fireside Chats” – emisiuni deradio periodice prin care Rooseveltexplica cetăţenilor americani politicasa în cuvinte simple. În 1952, candi-datul republican la preşedinţia SUA,generalul Eisenhower, a apelat încampania sa electorală la primelespoturi publicitare de televiziunedes chizând astfel noi oportunităţi şi

teorii în comunicarea politică. Ceeace era o curiozitate controversată, în1952, a devenit arma secretă cu carecandidatul democrat J. F. Kennedy –primul star politic de televiziune – l-aînvins pe contraprezidenţiabilul săuRichard Nixon, pe micul ecran în1960. În Franţa, noile forme de co-municare politică bazate pe analizasondajelor de opinie şi tehnicile demarketing au pătruns în campaniileprezidenţiale începând de la mijloculanilor ‘60, o evoluţie spectaculoasăavând-o echipele electorale ale luiFrançois Mitterand (Thoveron, 1996).Rolul sondajelor de opinie şi a tehni-

cilor de marketing în conducerea şiplanificarea campaniilor electorale audevenit dominante, costurile campa nii -lor electorale crescând exponenţial,ajungându-se la transformarea comu-nicării politice, îndeosebi în perioa -dele de dinaintea alegerilor, într-unbusiness foarte profitabil pentru fir -mele specializate în domeniu, deve nitcvasi-indispensabil clienţilor po -liticieni sau partidelor politice. Cam-pania preşedintelui Barack Obamadin 2008 a introdus un nou mediumîn universul comunicării politice şi

anume cel al Internetului, utilizat in-tensiv şi cu evident succes de echipade campanie a primului preşedinteamerican de culoare.3. Comentarii. La fel cum în lumeamilitară, după cel de-al Doilea Răz boiMondial, au apărut conceptele eu-femizante de operaţii psihologice sauinformaţionale pentru a înlocuistigmatizata propagandă, tot aşa înmult mai susceptibila şi exigentalume politică postbelică s-au dez-voltat, teoretizat şi impus o serie detehnici şi practici din ce în ce maisofisticate de comunicare în masădestinate influenţării comportamen -telor şi reacţiilor publicului elector(comunicare strategică, diplomaţiepublică, relaţii publice, managemen-tul percepţiilor). Orice nouă desco -perire sau teorie apărută în do meniileconexe (sociologie, antropologie,psi hosociologie, lingvistică etc.) areecouri şi aplicabilităţi practice ime-diate în sfera comunicării politice.De asemenea, orice modificare sauevoluţie tehnologică sau teoretică îndomeniul mass-media va produce unimpact imediat asupra comunicăriipolitice ce s-a emancipat considera -bil faţă de multiseculara propagandă.

BIBLIOGRAFIEJacques Gerstle, (2002), Comunicarea politică,Institului European.Popescu, Cristian Florin, (2002), Dicționar Explica-tiv de Jurnalism, Relații Publice și Publicitate, Bu-curești, Tritonic.Thoveron, Gabriel, (1996), Comunicarea politică azi,București, Antet.

Foto: Colecţia Călin Hentea

În 1952, candidatul republican la preşedinţia SUA, generalulEisenhower, a apelat în campania sa electorală la primele spoturipublicitare de televiziune deschizând astfel noi oportunităţi şiteorii în comunicarea politică. Ceea ce era o curiozitate controversată în 1952, a devenit arma secretă cu care candidatul democrat J. F. Kennedy la învins pe Richard Nixon, în 1960.

(continuare din pagina 59)

Cuvinte trimise în exil şi renunţarea laidentitatea naţionalăDe reamintit că există cuvinte exilate din vocabularul vieţiipolitice şi culturale, de la radio şi TV (cu rare excepţii): pa-trie, neam, dragoste de ţară, patriotism, istoria românilor înmomentele ei definitorii…Tendinţa este de formarea unor noi generaţii fără identitateromânească, interesate numai de aspecte materiale şi demanifestări culturale de import.Apariţia primului volum cu lucrările delegaţiei române laConferinţa de Pace de la Paris din 1919 - 1920, capătă, din

perspectiva mai sus arătată, o semnificaţie aparte. Este vorbade Tratatele internaţionale care au recunoscut hotarul de vestal României întregite în 1918. Să sperăm că al doilea volum nuva întârzia prea mult, urmat de volumele referitoare la Con-ferinţa de Pace din 1946-1947, tot la Paris, şi care a adus a douarecunoaştere internaţională a graniţei de vest a României.Iată însă cât de schimbătoare sunt lucrurile. Prin acţiunimeşteşugite sau involuntare, factori şi forţe dinlăuntrulRomâniei sapă sistematic alcătuirea statului şi societăţii.Dacă tendinţa va continua locuitorii ţării vor deveni opopulaţie cu o vagă identitate, iar teritoriul ţării, îndeosebicel transilvănean, s-ar putea destrăma în „regiuni de dez-voltare“, preconizate în 2009. n


“Yankeii, yankeii suntdușmanii sufletuluinostru…”Washingtonul a răspuns prin presiuni,șantaj și amenințări, iar în octombrie1909, conservatorii, cu spri jinul directal Marinei Statelor Unite, au reușit,printr-o revoltă, să forțeze demisia luiZelaya2 . Între 1909 și 1911, Nica ra guaa avut doi președinți – José Madriz șiJuan Estrada, care nu au putut rezistaofensivei conservatorilor și ameri-canilor. La 9 mai 1911, aceştia au im -pus în fruntea statului un preșe dinteprovizoriu, pe Adolfo Diaz, funcțio -nar la o Companie minieră americană.Economia țării a trecut sub controlulinstituțiilor financiar-bancare aleStatelor Unite. Ulterior, AdunareaConstituantă a republicii Ni caragual-a desemnat președinte pe generalul

Luis Mena. Sprijinit de americani,Adolfo Diaz l-a înlăturat pe Mena, şia rămas președinte până în 1917.Numeroase personalități au protestatfață de această situație. Scriitorul ar-gentinian Manuel Ugarte a adresat oscrisoare deschisă președinteluiWoodrow Wilson, în care spunea:“Noi cerem, într-un cuvânt, ca dra -pelul cu dungi înstelat să înceteze dea mai fi simbol de opresiune în LumeaNouă”3. Scriitorul și diploma tulvenezuelan Rufino Blanco Fombona,obligat să trăiască la Madrid, dincauza persecuțiilor la care erau supușiintelectualii cu vederi libe rale de cătreregimul de dictatură al lui VicenteGomez, scria: “Yankeii, yankeii suntdușmanii sufletului nostru, civilizațieinoastre, caracterului nostru, indepen-denței noastre”.Alegerile prezidențiale desfășurate în

octombrie 1916, sub controlul ar ma -tei americane, au fost “câștigate” degeneralul Emiliano Chamorro (pentrumandatul ianuarie 1917 – ianuarie1921). Grupările politice de opoziție,liberali, unioniști și progre siști, au con-testat, fără succes, va la bi litatea scrutinu -lui, la care con ser vatorii obținuserămajoritatea numai într-o provincie dincele 13 ale țării.“Dinastia” Chamorro a continuat cuDiego Manuel Chamorro, personaj“devotat cu totul Statelor Unite”, carepreia fotoliul prezidențial în 1921.Pentru “ajutorul” acordat, america -nilor li s-a dat privilegiul de liberăfolosire a portului Bluefields, precumși alte avantaje, economice, dar șimili tar-strategice. Presiunea ameri-cană a dus la abandonarea conven țiilorși acordurilor comercia le încheiate deNicaragua cu diferite state4.

Constantin Bușe

prof. univ. dr.

În a doua jumătate a secolului alXIXlea, grupările conservatoareși liberale din Nicaragua, preocupate să lupte pentru putere, auneglijat complet dezvoltarea economică. Între 1893 și 1909, la putere sau aflat liberalii care, prinpreședintele José Santos Zelaya,au introdus reforme economice,au construit drumuri și au acordatmai multă atenţie învăţământului1. Președintele Zelaya a încercatsă diminueze influenţa StatelorUnite, refuzând oferta unui împrumut de 15 milioane dolari şi aanulat concesiunile acordate unorsocietăţi monopoliste care operau în domeniul minier.

Generalul Oamenilor Liberi:

AUGUSTO CESAR SANDINO

destine


De la o insurecție la altaAu urmat mișcări insurecționale îm-potriva regimului. La Ocotal și-a sta-bilit reședința un guvern provizoriu și,în câteva luni, aproape întreaga provin-cie Nueva Segovia era în mâinile insur-genților. Guvernul de la Managua adecretat starea de asediu și, la începutullui septembrie 1921, cei 5 000 de sol-dați de care dispunea au restabilit “or-dinea”5. Lui Diego Chamorro, care a murit în1923, i-a succedat conservatorul mode -rat Carlos Solorzano, vice pre şedintefiind Juan Bautista Sacasa, liderul Par-tidului Liberal. Noua conducere a ini -țiat negocieri cu adminis trația ame ricană,reușind să obțină retragerea trupelor depușcași marini, la 4 august 1925. Pe 26 octombrie 1925, fostul preșe -dinte Emiliano Chamorro, a preluatcoman da abia injghebatei armate nica -raguană, și-a subordonat guvernul și afost numit, prin decret, de către Parla-ment, președinte “supleant”6. Chamorroa instituit starea de asediu și, ca ur-mare, în mai 1926, guvernul americana trimis în portul Bluefields crucișă-torul Rochester 7.Izolat în exterior și hărțuit permanentde insurgenți în interior, Chamorro atrebuit să trateze cu liberalii, prin inter-mediul Legației americane și a ami-ralului Julian Latimer, comanda tul luiRochester. Preferințele americanilor aumers tot spre Adolfo Diaz, care, la în-ceputul lunii noiembrie 1926, “a fostales președinte și, imediat, recunoscutde Statele Unite și de Marea Britanie”8.La 1 decembrie 1926, Juan BautistaSacasa, însoțit de 40 partizani, a debar-cat la Puerto Cabezas, unde s-a procla-mat “președinte legiuit al RepubliciiNicaragua”, a format un guvern provi-zoriu și l-a numit pe ge neralul Monca daministru al For țelor Armate și al Flotei.Guvernul Mexicului și președintelePlutarco Elias Calles, “fiind constantîmpotriva politicii Statelor Unite”, a re-cunoscut imediat și “zgomotos” guver-nul Sacasa. Invocând sprijinul dat deMexic insurgenților, Adolfo Diaz a so-licitat intervenția Statelor Unite, “pecare o considera indispensabilă resta-bilirii păcii”10. Un deta șament de infan-terie marină a de barcat la PuertoCabezas, la 23 decembrie 1926. Secre-tarul Departamentului de Stat al Sta -telor Unite a motivat că intervenția “a

fost dictată de singura grijă de a protejapersoanele și bunu rile americanilor șistrăinilor”. Argumente asemănătoare afurnizat presei și președintele CalvinCoolidge, la 8 ianuarie 192711.Au existat proteste față de noua inter-venție militară americană în Nica ragua.Senatorul William E. Borah de clara că“Diaz nu a fost ales constituțional”12,iar senatorul Burton Whee ler apreciacă “politica lui Kellogg și Coolidge adus la o interven ție armată în Nica -ragua, pentru fo losul unui președintemarionetă pus acolo de Statele Unite șiimpus poporului împotriva voinței lui,pentru singurul motiv că, indiferent câtva costa Nicaragua, el este gatasă servească pe bancheriinew-yorkezi care, vremede 17 ani, au exploatataceastă țară în mod ne-milos, sub egida Depar-tamentului de Stat”.Pentru a pune capătrăz bo iu lui civil, Sa -casa a propus ame -ricanilor ca el șiDiaz să re nunțe lapreședinție în favoa -rea unei personali -tăți neu tre. Deșinu a agreat aceas -tă pro punere, gu-vernul american l-adesemnat pe HenryStimson, fost mi -nistru de Război, săîncerce rea lizareaunei înțelegeri întreliberali și conserva-tori. Însă, în același timp, au fost adușiîn Nicaragua alți 800 de infanteriștimarini și nouă avioane mili tare.La 3 mai 1927, fără să-l consulte peSacasa, generalul Moncada a acceptatun armistițiu și a purtat tratative directcu Stimson. Acordul, încheiat între ceidoi, prevedea: menținerea lui Diaz capreședinte; dezarmarea forțelor insur-gente; amnistie genera lă; numirea deguvernatori liberali în șase din cele 13provincii ale țării; organizarea de ale -geri prezidențiale în 1928 sub controlultrupelor ameri cane; organizarea uneipo liții indigene, instruită de ofițeriame ricani; menținerea temporară a tru-pelor de infanterie marină în Nica ra -gua13. Au fost predate americanilor9 000 de puști, 300 de mitraliere și mu-

niția afe rentă. Sacasa și membrii gu-vernului său au preferat exilul în CostaRica, continuării războiului.

Un tânăr general curajosSingurul dintre liderii insurgențilorcare a refuzat să se predea a fost tână -rul general Augusto Cesar San dino.Când Moncada l-a întrebat pe San dinocine i-a acordat gradul de gene ral,acesta i-a răspuns: “Tovarășii mei deluptă, domnule. Titlul meu nu este datnici de trădători, nici de invadatori”14.Augusto Cesar Sandino s-a născut la19 mai 1895, în satul Niquinohomo,

departamentul Masaya, fiindfiul na tu ral al fermierului

Gregorio Sandino și alMargaritei Calderon,femeie de serviciu lafamilia Sandino.Până la vârsta de 9ani a fost în grijamamei, după care,

fiind recunoscut detată, a crescut ală-turi de acesta. Amuncit în agri-cultură și a fosttransportator deproduse agrico -le în diferite cen -tre urbane. S-aspus că, pentruo insultă la adre -sa mamei sale,

ar fi ucis un om,motiv pentru care,

în 1921, a plecat din țară. A stat o pe-rioadă în Honduras apoi a trecut înGuatemala, lucrând ca mecanic la ofili ală a United Fruit Company.În 1923, a ajuns în Mexic, unde acunoscut și a trăit atmosfera revo lu -ționară antiamericană, ce caracterizaso cietatea mexicană. A participat laacțiunile sindicatelor mexicane în dis-puta cu companiile petroliere ame -ricane15.Aflând care era situația din Ni ca ragua,cu deosebire despre abu zu rile regimuluilui Emi liano Chamorro, Sandino a pă -răsit Mexicul la 18 mai 1926, decisfiind să se alăture Armatei Constitu țio -naliste, organizată și condusă de liberali.Din banii câștigați prin munca în stră -inătate, a cumpărat pri me le arme și aorganizat, la San Albino (un cen tru

William E. Borah a criticat intervenţiaamericană în Nicaragua


minier), nucleul viitoarei sale armate,care s-a angajat în confruntări cuforțele conservatoare. Începutul a fostunul foarte greu, Sandino dispunând depuțini combatanți, neinstruiți și slabînar mați. “Grenadele se confec ționaudin cutii de sardele um plute cu pietre,puștile Spriengfield erau capturate dela dușman; steagul era prins în vârfulunui par necojit, iar în loc de ghete,pentru a putea merge prin munții plinide hățișuri, țăranii își înfășurau pi-cioarele în fâșii de piele… Luptătoriide gherilă cântau: în Ni ca ragua, dom-nilor, se leagă șoarecele de pisică”16.Respingând ordinul lui Moncada de adepune armele, acesta, pentru a-l facesă cedeze, i-a oferit conducerea po -litico-administrativă a provinciei Ji no -tega și un salariu considerabil.

Con comitent, însă, Moncada a ordonatlichidarea forțelor sandiniste. La rândullor, americanii au încercat să-l cumpere,oferindu-i mari sume de bani. Sandino arespins aceste oferte.La 1 iulie 1927, la San Albino, San dinoa lansat un “Manifest-apel catre po po -rul din Nicaragua, Centroameri ca șiIndo-Spania”, în care spunea: “Eu îlconsider pe Moncada nu nu mai trădă-tor, ci și dezertor: el a trecut la inamic.Nimeni nu l-a autorizat să semneze untratat secret cu dușmanul în numele ar-matei constituționaliste, mai ales cu in-vadatorii țării noastre”17. “Câtă vreme vatrăi Sandino – se spu nea în Manifest –independența Americii Latine va aveaun apărător. Niciodată nu-mi voi trădacauza. Prin aceas ta, mă numesc fiul luiSi mon Bolivar”. În fapt, sub con du ce -rea lui San di no, razboiul civil s-a trans-format în răz boi național.La începutul toamnei lui 1927, unită -țile de luptători de sub comanda genera -lului Sandino ob ți neau succese înpădurile din Nue va Segovia, for țeleame ricane și trupele lui Diaz do ve din -du-se ne putincioase în a-l scoate din re - giu nea septentrională pe care o ocupa18.“Armata Suveranității Naționale”, celupta sub deviza “Patrie și Libertate”19

era constituită din țărani și mun citori, in-dieni și metiși, cuprinzând 3 000 lup-tători permanenți și 800 cavaleriști șiavând sub control o zonă de circa32 000 km2. Împotriva lui San dino erauangajate forțele militare ale regimuluiDiaz și 12 000 de soldați americani.

Americanii își sporesc forțeleÎntre 16 ianuarie și 20 februarie 1928s-a desfășurat la Havana cea de-a șasea

Conferință panamericană, la care situ-ația din Nicaragua a preocupat dele-gațiile latino-americane. Ge neralulSan dino a adresat par ticipanților unMemorandum în care justifica “răz bo -iul fără rezerve” pe care îl purta îm-potriva ocupației americane, condamnatrădătorii “care au abandonat cauzaliber tății” și care “au violat prin cipiilecele mai elementare ale dreptu lui inter-național, favorizând in ter venția străinăîn propria lor țară”20.În ianuarie 1928, alți 1 000 de pușcașimarini au debarcat în Nicaragua. Gene -ralul John Archer Lejeune, noul șef altrupelor americane, a declarat că dacăSandino persistă în refuzul de a ceda,“îl va extermina înainte de alegerileprezidențiale din toamnă”, iar experțiimilitari de la Washington au intocmit“un plan decisiv de atac, comportândfolosirea a 5 000 de pușcași marini, 20de avioane, 300 de mitraliere și 10 mili -oane cartușe”21.Spre mijlocul lui martie 1928, AugustoCesar Sandino a adresat un mesaj Se -natului Statelor Unite prin care cerearetragerea forțelor de ocupație. Con-comitent, Sandino s-a adresat coman-dantului forțelor nava le americane dinapele teritoriale ale Nicaraguei, con-traamiralul Sellers, propunând “să seîncredințeze controlul alegerilor prezi-dențiale re pre zentanților Americii La-tine, în locul pușcașilor americani”.Drept răs puns, la 19 martie, ministrulMa rinei Statelor Unite a anunțat tri -miterea în Nicaragua a încă 2 000 sol-dați, iar la 23 martie, Senatul a respinspro pu nerea senatorului Hepflin deretra gere a trupelor din Nicaragua.Misiunea de a supraveghea și controlamodul de desfășurare a ale gerilor a

Adolfo Diaz


revenit generalului John McCloy, aju-tat de 350 inspectori americani.La sfârșitul lui martie 1928, forțelesandiniste controlau a treia parte dinteritoriul țării. În urma altor lupte, tru-pele lui Sandino au extins teritoriuleliberat în zona septentrională a depar-tamentului Prinzapolca.Guvernul președintelui Coolidge a dis-pus percheziționarea tuturor va selorcare se îndreptau spre porturile Ame -ricii Centrale pentru “a împie dica oriceîmbarcare de arme și muniții cu desti-nația Sandino”, patru crucișătoare fiindtrimise în rada lui Puerto Cabezas, întimp ce raidurile de bombardament șide mitraliere asupra insurgenților aufost inten sificate.

“Visul suprem al lui Bolivar”În octombrie 1928, la alegerile prezi-dențiale, învingător a ieșit gene ralulJose Maria Moncada, căruia, în ia -nuarie 1929, Sandino i-a propus săîmpartă țara în două: RepublicaNi ca ragua și Republica Nueva Se -govia, propunere care a fost respinsă.Guvernul de la Managua a decretat sta -rea de asediu și, în cooperare cu mi -litarii americani, a dezlănțuit am pleoperațiuni de “curățire” a zonelor eli -berate și controlate de sandiniști. De-tașamentele “Armatei Suvera nitățiiNaționale” au fost nevoite să bată în re-tragere, o bună parte dintre ele trecândîn Honduras.Deși slăbită, mișcarea de eliberare con-dusă de Sandino nu a putut fi lichi-dată22. Generalul a lansat, la 20 martie1929, la El Chipote, cartierul său gene -ral din munții Las Segovias, “Planul re-alizării Visului Suprem al lui Bolivar”,care era adresat guvernelor latino-americane. Autorul “Pla nului...” pre-coniza ca reprezentanții republicilorlatino-americane, reunite în Confer-ință, să “declare abolită Doctrina Mon-roe”, propunea reali zarea unei “Carte a

Justiției latino-americane”, pentru re-zolvarea tuturor diferendelor și ne -înțelegerilor care afectau stateleAme ricii Latine, și avansa ideeaconstituirii unei “arma te comune pen-tru apărarea naționa lității latino-ame -ricane”. La 12 iulie 1929, când forțelesale combatante se aflau în defensivă,Sandino a sosit în Mexic, unde a rămasvreme de un an, încercând și de aici săobțină sprijin din partea republicilorsurori. Nu a reușit. Luptele dintre sandiniști și pușcașiimarini, desfășurate în lipsa lui San -dino, au fost reluate cu mai multăvigoare după revenirea sa în țară. Înpri măvara anului 1931, au avut loc pu -ternice confruntări cu americanii, sol-date cu pierderi de ambele părți.“Situația soldaților și civililor ame -ricani dispersați în mici grupuri într-oțară în plină insurecție dădea loc la se-rioase neliniști”, aprecia amba sadorulFranței la Washington, Paul Claudel23.La 17 aprilie, Secretarul Departamen-tului de Stat al Statelor Unite, HenryStimson, a ordonat ministrului său laManagua și consulului american laBluefields, să notifice cetățenilor ame -ricani din Nicaragua, care nu se sim -țeau în siguranță și suficient protejați,că “ar face mai bine să pă răsească țarasau cel puțin să se re fugieze în porturilede unde ar putea eventual fi evacuați.Cei care ră mâneau o făceau pe propriulrisc”24. Președintele Hoover a decis ca,începând din vara lui 1931, o parte asoldaților americani să fie retrași dinManagua. În iunie 1932, amiralul Woodward, co-mandantul trupelor de ocupație, a sositla Managua pentru a superviza des-fășurarea alegerilor prezidențiale.Acestea au dat câștig de cauză lideruluiliberal Juan Bautista Sacasa. În ia -nuarie 1933, acesta și-a luat în pri miremandatul și, tot atunci, a avut loc re-tragerea ultimilor soldați ame ricani dinNicaragua!25

Președinți–Nicaragua(1911 – 1946)9 mai 1911 – 31 decembrie1916: Adolfo Diaz1 ianuarie 1917 – 31 decembrie 1920: EmilianoChamorro Vargas (1)1 ianuarie 1921 – 12 octombrie 1923: DiegoManuel Chamorro12 octombrie 1923 – 7 decembrie 1924: BartoloméMartinez (provizoriu)1 ianuarie 1925 – 16 ianu arie 1926: CarlosSolorzano (2)17 ianuarie – 30 octom brie 1926: EmilianoChamorro Vargas30 octombrie – 11 noiembrie 1926: Sebastian Uriza(provizioriu)12 noiembrie 1926 – 31decembrie 1928: AdolfoDiaz1 ianuarie 1929 – 31 decembrie 1932: Jose MariaMoncada (3)1 ianuarie 1933 – 6 aprilie1936: Juan BautistaSacasa (4)6 aprilie – 18 decembrie1936: Iulian Irias (provizoriu)18 – 31 decembrie 1936:Carlos Brenes Jarquin(provizoriu)1 ianuarie 1937 – 31 decembrie 1946: AnastasioSomoza Garcia (5)

1 2 3 4 5


Acalmia dinaintea furtunii Liniștea nu s-a instaurat în țară,motiv pentru care CongresulNațio nal (Parlamentul) a votatprelungirea stării de asediu, învreme ce forțele sandiniste, carecontrolau nordul țării, așteptauca noul regim să satisfacă reven-dicările cu caracter social. Întreguvernul Sacasa și Sandino auavut loc negocieri în urmacărora ge neralul Sandino “s-adecis să pără sească înălțimileSegoviei și să vină la Managuapentru a depune ar mele”26.Președintele Sacasa a propusinițierea de negocieri cu San -dino pentru înfăptuirea unei re-forme cons ti tuționale și pentruîncheierea unui “Plan de AcordPatriotic”.Emisarul lui Sacasa la Sandino arevenit la sfârșitul lui ianuarie1933 la Managua, cu propune -rile genera lului. Totodată, auavut loc negocieri între sandi -niști și Garda Națională, coman-dată de generalul AnastasioSo moza, în vederea încheieriiunui armis ti țiu final. La 2 februarie 1933, Sandino amers la Managua, unde a fostprimit cu onoruri și a fost oas pe -tele președintelui Sacasa. San -dino a declarat ziariştilor că“aducea o pace onorabilă pentrutoți”, că “nu mai avea motive săse bată”, întrucât țara “își recă -pătase independența după ple-carea soldaților americani”.Mi nistrul Franței în Guatemalarelata că locuitorii Capitalei so-coteau pe generalul AugustoCesar Sandino, cu de plin temei,“binefăcător al patriei”.Guvernul președintelui JuanBau tista Sacasa a condus cu ju -mătăți de măsură, cu timiditate,în cercând să se mențină la ega lădistanță atât față de conservatori,cât și față de Sandino. Ac țiunilerepresive la care recur gea GardaNațională și asa si na rea unui nu -măr însemnat de sandiniști l-audeterminat pe Sandino să revinăla Managua pentru a protesta pelângă pre șe dinte, “cerând sanc -

țiuni și ob ținerea confirmăriipactului de pace pe care-l încălcaGarda Națio nală”. El avertiza căperpetuarea acestor ilegalități îlvor obliga să nu mai garanteze“atitudinea pașnică a oameni lorsăi”27.Sacasa a înțeles adevărul spu - selor lui Sandino și a organizat oîntâlnire între acesta și Somoza,soldată cu “o nouă conciliere”,valabilă până la 2 fe bruarie 1934,după care guvernul urma să-șiasume, “de drept și de fapt, con-trolul, fără restricții, asupra terito-riului ocu pat de Sandino și deoamenii săi”28.Revenit în “ţara” lui, Sandino “afăcut declarații de loialism de -plin față de guvernul Saca sa” șia promis să se dedice organizăriide cooperative agri cole, pentru “ascoate Nicaragua din situațiaeconomică precară”.

Asasinarea lui Sandino – ordonatăde americaniInfluențat de gândirea lui San -dino, președintele Sacasa a pro-pus, în cadrul CongresuluiNa țional (Parlamentul), la 15 de-cembrie 1933, liniile esen țialeale unui program de dezvoltareeconomică și socială, avânddrept obiective atenua rea sără-ciei, creșterea veniturilor sta tu -lui, reducerea șomajului urban șirural, naționalizarea Căilor Fe -rate, dezvoltarea producției degrâu, punerea în aplicare a unuicod al muncii, “pentru a da unstatut și o protecție muncitorilorși țăra nilor”, sprijinirea învăță -mântului (prin deschiderea ime-diată a 86 de școli primare).Multe din aceste obiective aurămas pe hârtie, nerealizate,principala cauză fiind dispariția“Generalului oamenilor liberi”.Omul americanilor,Anas tasio So-moza, a pregătit asa si narea luiSandino și a prin cipalilor săi co-laboratori, prilej oferit de vizitaacestora la Managua, la invitațialui Sacasa, pe 21 februarie 1934.Detașamente ale Gărzii Națio na -

le, din ordinul lui Somoza și înurma primirii unor “instrucțiunifoarte precise”, i-au arestat pegeneralul Augusto Cesar San -dino și pe membrii delegațieisale, i-au transportat în afaraCapitalei și i-au împușcat29.În preziua asasinatului, Anasta-sio Somoza avusese între ve dericu ministrul Statelor Unite înNicaragua, Arthur Bliss Lane, ladomiciliul acestuia din urmă,ceea ce a alimentat suspiciunilecă “crima a fost ordonată de gu-vernul Statelor Uni te”. Ulterior,Somoza a măr turisit că asa -sinarea lui San dino avusese loc lacererea am basa dorului nord-american.Președintele Sacasa a declaratpresei că “deplânge și dezaprobăacest asasinat”, l-a pus pe seamaGărzii Naționale, a promis că vaafla adevărul și că va pedepsi pecriminali, a introdus starea deasediu, dar toate aceste afirmațiiși promisiuni s-au dovedit de -șarte, nefiind confirmate defapte.În schimb, Anastasio Somoza adeclanșat o cruntă represiuneîmpotriva sandiniștilor. La în-ceputul verii anului 1936, înurma unei lovituri de stat mili -tare, guvernul Sacasa a fost răs -turnat și s-a instaurat o dictaturăferoce, care a durat cât e vadecenii.Epopeea sandinistă a generat unval de simpatie în lumea latino-americană, în Europa și chiar înStatele Unite. În același timp in-tervenția militară și ocupațiaamericană au provocat “comen-tarii unanim ostile în presa dinArgentina, Chile și Brazilia”30.În armata lui San dino au luptatvoluntari din Mexic și Honduras,din Gua te mala și Venezuela,Costa Rica și Columbia, Repu -blica Dominicană și El Salvador.Eroul național nicaraguan, ge ne -ralul Augusto Cesar San di no, adevenit “erou al Ame ricii”, le -gendara sa epopee scriind oemo ţionantă pagină în istorialumii latino-americane. n

Foto: loc.gov, latinamericanstudies.org

NOTE:1. Constantin Bușe, De laBolivar la Cardenas, Edi-tura Științifică și Enciclo-pedică, București, 1984,p. 1104.2. Arhiva MinisteruluiAfacerilor Externe alFranței, Fond AmeriqueLatine, 1918-1940,vol.69, fila 97 (in conti -nuare: Arh. MAEF); Car-leton Beals, AmeriqueLatine,monde en revolu-tion, Paris, 1967, p. 66.3. J.F.Rippy, Pan His-panic Propagand in His-panic America, în“Political Science Quar-terly”, XXXVII, 1922,p. 366.4. Arh. MAEF, fond cit.,vol.68, fila 5.5. Ibidem, fila 180.6 Ibidem, vol.70, fila 26.7. Ibidem, fila 75-80.8. Ibidem, fila 99.9. Ibidem, fila 117.10. Ibidem, fila 117-122.11. Ibidem, fila 122-123,125.12. Constantin Bușe,op.cit., p.121.13. Henry L. Stimson,American Policy inNicaragua, Chicago,1927, cap.II; ConstantinBușe, op.cit., p.123.14. Gregorio Selser,Sandino, general de hom-bres libres, Editorial Uni-versitaria, Centroamerica,1979, p.142.15. Ibidem, p.116.16. Eduardo Galeano,Venele deschise aleAmericii Latine, EdituraPolitică, București, 1983,p.137.17. Carleton Beals,op.cit., p.75; Les forcespolitiques en AmeriqueCentrale, Paris, 1981, p.188.18. Arh. MAEF, fond cit.,vol. 71, fila 12.19. Constantin Bușe,op.cit., p.125.20. Arh.MAEF, fond cit.,vol.71, fila 35.21. Ibidem, fila 37.22. U.S. Departement ofUnited States, ForeignRelations of UnitedStates. The American Re-publics, vol.VII, 1929, p.567.23. Arh. MAEF, fond cit.,vol.71, fila 125.24. Ibidem, fila 127.25. U.S. Departement ofUnited States, ForeignRelations of UnitedStates, vol.II, 1931,pp.814-816.26. Arh. MAEF, fond cit.,vol.71, fila 200.27. Ibidem, fila 238.28. Ibidem, fila 241.29. Ibidem, fond cit.,vol.72, fila 24.30. Arh. MAEF, fond cit.,vol.70, fila 128.


Marile Puteri şi Unirea din 1859Care a fost reacţia Marilor Puteri?Poarta otomană, adversara constantăa unirii, cum era şi firesc, s-a opus cate -goric acestui act, socotindu-l oîncălca re flagrantă a acordurilor in ter -naţionale. Guvernul turc insista cu ve-hemenţă pentru anularea alegerilor dela 5 şi 24 ianuarie. Austria a sprijinitconsecvent imperiul muribund al sul-tanilor. La polul opus, Franţa se pro-nunţa pentru recunoaşterea dubleialegeri a candidatului partidei unio -niste, colonelul Alexandru Ioan Cuza.La baza acestei poziţii se afla nu atâtpolitica orientală a împăratului Fran -ţei, Napoleon al III-lea, în sprijinulnaţionalităţilor oprimate, luptătoarepen tru făurirea statelor naţionale uni -tare, cât şi motive tactice, de prestigiu.Pe de o parte, această ţară dorea să-şi

menţină poziţia forte, de hegemon eu-ropean, faţă de Constantinopol, pozi -ţie dobândită în urma războiuluiCrimeii, iar pe de altă parte presimţeacă va intra – mai devreme sau mai târ -ziu – în conflict cu Austria, pentru uni -ficarea Italiei. Rusia susţinea Franţapentru a slăbi Imperiul Otoman – deşiînfrântă, această Mare Putere răsă ri -teană nu abandonase visul tuturorţarilor de a stăpâni Constantinopolulşi strâmtorile Bosfor şi Dardanele– şipentru a plăti Austriei o poliţă maiveche, datorită atitudinii acestei ţări înrăzboiul Crimeii, la început echivocă,apoi inamicală. Sardinia şi Prusia, ţări

care militau pentru realizarea proprii -lor lor unificări statale şi naţionale –Italia şi Germania – au salutat şi sus -ţi nut iniţiativa românească. MareaBri tanie, respectând cu stricteţe tradi -ţionala dogmă, de garantare şi prote-jare a integrităţii teritoriale a Im periuluiOtoman, a avut o atitudine ambiguă,falsă şi echivocă. Având probleme cuIndia şi China, cabinetul de la SaintJames nu dorea niciun dezacord cuParisul şi nici complicaţii în Balcani.Prin urmare, a sfătuit Poarta să deadovadă de spirit conciliant şi modera -ţie, spre a se ajunge la o soluţie paş ni -că, de compromis. În final, Poarta,

Alexandru Ioan Cuza - 190 de ani de la naştere (1820 – 2010).

Relaţii politico-diplomatice româno-britanice în 1859

Andrei Alexandru Căpuşan

doctor în istorie, diplomat

La 5 şi 24 ianuarie 1859, poporul român apus cele şapte puteri garante, Franţa,Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Regatul Sardiniei (Piemont) şi Imperiul Otoman în faţa unui fapt împlinit, realizând, elsingur, dezideratul său de veacuri: UnireaPrincipatelor prin alegerea unui unic domnal Moldovei şi Ţării Româneşti. Prin acestact, conform aprecierii lui Paul Cernovodeanu, „el a ocolit, fără însă a încălca înmod formal, prevederile Convenţiei de laParis”, act internaţional în care erau prevăzuţi doi domni ai celor două PrincipateUnite, în locul unuia singur.

istoria diplomației


sprijinită doar de Austria, a acceptatreunirea reprezentanţilor puterilorgarante într-o nouă conferinţă a am-basadorilor, la Paris, în scopul dezba-terii actului dublei alegeri. De spirit conciliant, moderaţie, tact şiînţelepciune au dat dovadă domnul şioamenii politici şi de stat români, careau evitat să forţeze mâna Porţii, pu -terea suzerană, prin formularea uneideclaraţii imperative de unire şi inde-pendenţă. Cele două delegaţii aleromânilor, cea munteană, condusă deIoan I. Filipescu, şi cea moldoveană deCostache Negri, trimise la Constan-tinopol pentru recunoaşterea dubleialegeri, nu au fost primite de sultan şide marii dregători, fiind sfătuite săaştepte, cu încredere şi răbdare, hotă -rârile Conferinţei de la Paris. Înfăptuirea Unirii Principatelor a mar-cat o profundă schimbare în domeniulrelaţiilor externe ale noului stat, atâtcu puterea suzerană, cât şi cu puterilegarante. O trăsătură esenţială a poli ti -cii externe a Principatelor Unite întimpul domniei lui Alexandru IoanCuza o constituie inaugurarea de acţi-uni diplomatice româneşti, de sinestă tătoare, care oglindeau o politicăex ternă românească clară, oficială şicu caracter permanent, orientată în di-recţia realizării obiectivelor funda-mentale ale naţiunii române. Astfel,domnul, alături de miniştrii şi agenţiisăi diplomatici, nu se mai consideră

simpli executanţi ai ordinelor şi dis-poziţiilor Porţii, ei fiind expresia in-tereselor şi a voinţei poporului român. O altă caracteristică esenţială a po -liticii externe româneşti în această pe-rioadă a reprezentat-o politica faptuluiîmplinit, al cărei debut de altfel l-aconstituit însăşi dubla alegere. Principalele obiective urmărite aufost: desăvârşirea Unirii Principatelorsub dublul său aspect, primul legat derecunoaşterea de către Europa a du -blei alegeri, celălalt de acceptarea decătre puterea suzerană şi puterilegarante a unirii depline în plan politicşi administrativ, apărarea şi consoli-darea autonomiei ţării, desfiinţareasau cel puţin limitarea jurisdicţiei con-sulare, încheierea de convenţii şitratate bilaterale direct cu alte state,fără a se aştepta avizul puterii suzera -ne, Imperiul Otoman, înfiinţarea deagenţii diplomatice în principalelecapitale europene. De asemenea, unalt obiectiv important l-a constituitsprijinul acordat luptei de eliberarenaţională a popoarelor vecine (sârbi,bulgari, polonezi şi unguri). „Prin activitatea diplomatică pe carea promovat-o – aprecia dr. Valeriu Stan– la nivelul general al diplomaţiei euro -pene, aproape similară cu aceea a sta -telor pe deplin suverane, AlexandruIoan Cuza a reafirmat drepturile tâ nă -rului stat naţional român, impunându-lca o entitate distinctă în concertul sta -te lor europene.”

Atitudinea Angliei faţă de dubla alegereÎn consecinţă, un prim obiectiv alpoliticii externe a lui Cuza l-a repre -zentat recunoaşterea dublei alegeri.În vederea asigurării bunăvoinţeiputeri lor garante, Cuza a trimis emi -sari în capitalele europene, cu misiuneade a pleda pentru cauza unirii şi adublei alegeri. Aceştia au fost: VasileAlecsandri – ministrul AfacerilorStrăine – la Paris, Londra şi Torino,Ludovic Steege la Berlin şi Viena,cneazul Obo lenski, fost secretar delegaţie al Rusiei la Viena, căsătorit cuo mol doveancă, la Sankt Petersburg.Aflat în capitala Marii Britanii, VasileAlecsandri a avut în cursul lunii fe -bruarie 1859 întrevederi cu şeful diplo-

maţiei engleze, lordul Malmesbury, şicu foştii secretari de stat la ForeignOffice, lorzii Clarendon şi Russell.Toţi cei trei demnitari au dat dovadăde afabilitate, de receptivitate şi înţe -le gere pentru cauza românească. Re-cunoaşterea dublei alegeri era, cutoate acestea, sarcina exclusivă a Con-ferinţei de la Paris. Această importantă reuniune inter-naţională şi-a deschis lucrările la 26martie/7 aprilie 1859. Încă din primazi, delegaţii turc şi austriac, MuzurusPaşa şi contele von Hübner, au prote-stat vehement împotriva dublei ale -geri, pe care o considerau „ilegală”,aceasta trecând în opinia lor drept oîncălcare făţişă a prevederilor Con-venţiei de la Paris din 1858. Dreptunică rezolvare a problemei, cei doiplenipotenţiari recomandau nici maimult nici mai puţin decât intervenţiamilitară otomană în Principate. Lor li s-au opus, cum era şi firesc,reprezentanţii Franţei, Rusiei, Prusieişi Sardiniei – contele Alexandre Wa -lewski, generalul conte Pavel Kiselev,contele Albert de Pourtalès şi mar -chizul Salvatore de Villamarina. Dupătatonări şi oscilaţii, delegatul britanic,lordul Cowley, li s-a alăturat ultimilorpatru delegaţi, prin protocolul încheiatla 1/13 aprilie, el recomandând Porţiirecunoaşterea dublei alegeri, actul dela 24 ianuarie fiind considerat doar ounire personală, valabilă pe duratadomniei lui Cuza, care va cârmuiPrin cipatele în conformitate cu stipu-laţiile convenţiei, cu două camere şidouă guverne separate. Reprezentan-tul Porţii, în obtuzitatea-i caracteris-tică şi beneficiind şi de sprijinulco legului său austriac, a refuzat şiaceastă formulă de compromis, sus -ţinând cu obstinaţie necesitatea inter-venţiei militare otomane în Principateşi „restabilirea ordinii de drept”. Înaceastă fază se aflau lucrările confe -rinţei, când au fost brusc întreruptedin cauza izbucnirii războiului franco-sardo-austriac, pentru unificarea Ita -liei, la 29 aprilie 1859. Astfel prezentându-se situaţia inter-naţională, din spirit de premoniţie,Alexandru Ioan Cuza a luat decizia în-fiinţării unei tabere militare la Flo-reşti, lângă Ploieşti, reunind armatelecelor două Principate. Domnitorul

Contele de Cowley, delegatul britanicla Conferinţa de la Paris 1859


avea chiar intenţia de a interveni înrăzboiul franco-sardo-austriac, spri-jinindu-i pe foştii generali paşoptişti,Klapka şi György. Consulul rus la Bu-cureşti, şi viitor ministru de externe,Nikolai Karlovici Giers, l-a sfătuitînsă pe domn că, pentru a obţine, într-un viitor apropiat, recunoaşterea du -blei alegeri, era cazul ca el să rămânăneutru. Cuza i-a asigurat apoi pe Giersşi Henry Adrian Churchill, consululMarii Britanii la Iaşi, de intenţiile salepaşnice, de neutralitate, prezentândînfiinţarea taberei de la Floreşti drepto măsură cu caracter pur defensiv. Consulul englez la Bucureşti, RobertColquhoun, îi trimitea ambasadoruluiMarii Britanii la Constantinopol, SirHenry Lytton Bulwer, la 23 mai/4iunie 1859, un raport favorabil dom-nitorului.„Am încredere de asemenea – se arătaîn raport – că omul în mâinile căruias-a încredinţat responsabilitatea gu-vernării ţării poate fi considerat cores -punzător acestei sarcini. Oamenica pabili, care să-l sprijine în activi -tăţile lui şi cu principii sănătoase, deşipuţini, totuşi se pot găsi şi, dacă selasă deoparte patima, el îi va găsi. Numă îndoiesc, după cât îi cunosc, că îivor veni în ajutor cu sinceritate şiloialitate”. Dezamăgit de atitudinea rece şi inami -cală a Porţii, Cuza îi semnala luiColquhoun intenţia sa de a-şi retragedelegaţia de la Constantinopol, pecare nimeni nu binevoise să o pri -meas că, nici pe ea şi nici scrisorile deacreditare cu care fusese împuternicită.Consulul l-a înştiinţat de acest lucrupe noul secretar de stat la ForeignOffice, lordul John Russell, din cabi-netul vicontelui Palmerston, revenit laguvernare. Cu privire la acest eveni-ment, tot el îi comunica ambasadoru-lui Bulwer, la 27 iunie/9 iulie (1859),necesitatea ca „să se aranjeze ceva de-finitiv cu privire la numirea domni-torului. Întreaga ţară suferă din cauzaacestei stări de incertitudine”.

Un nou consul: John GreenMandatul lui Robert Colquhoun, deconsul al Marii Britanii în Principate,se apropia de sfârşit. Diplomatul en-glez, prezent în funcţia sa oficială la

Bucureşti de aproape 25 de ani, deşiprimise încă de la 1/13 decembrie or-dinul de detaşare în Egipt, nu a părăsitValahia, după o şedere de aproape unsfert de secol, decât în preajma sosiriisuccesorului său, John Green, careşi-a luat postul în primire la 8/20 iulie1859. Acesta se grăbea să-i raporteze am-basadorului Bulwer, după primele treizile de acomodare, la 11/23 iulie,primele sale impresii despre Princi-patele Unite şi despre locuitorii lor:„Totul este încă atât de nou pentrumine aici şi trebuie să mă orientez în

toate direcţiile. Am făcut cunoştinţăcu majoritatea notabilităţilor şi timpulmeu este acum ocupat în special cuascultarea părerilor lor asupra pro -blemelor publice. De asemenea, mi separe că războiul din Italia a dat naştereaici la speranţe cu o tendinţă foartepericuloasă şi amărăciunea făţişămanifestată la primirea ştirii desprerestabilirea păcii confirmă cu putereexistenţa unor proiecte ambiţioase,care ar fi dat curând roade.”Armistiţiul de la Villafranca, semnat

între Franţa învingătoare şi Austria în-vinsă, punea capăt războiului, în urmacăruia Lombardia era cedată Sardinieide către Austria. Având alături un aliatslăbit de pe urma războiului, Poarta aconsimţit, în urma presiunilor exerci-tate de Franţa, Rusia şi Marea Bri-tanie, să semneze protocolul de la1/13 aprilie. În consecinţă, conferinţareprezentanţilor puterilor garante şi-aredeschis lucrările în capitala Franţei,la 25 august/6 septembrie şi, într-osingură şedinţă, delegatul ImperiuluiOtoman, Muzurus Paşa, a declaratpublic că, în urma recomandării Mari -lor Puteri, Poarta accepta investituralui Alexandru Ioan Cuza în calitate dedomnitor al Moldovei şi Ţării Ro -mâneşti, cele două provincii urmândînsă a fi administrate de guverne sepa -rate, cu sediile la Bucureşti şi la Iaşi. La începutul lunii septembrie, con-sulul britanic la Bucureşti a fost primitîn audienţă de Cuza. Impresia făcutăde domnul român diplomatului engleza fost excelentă. În cursul întrevederii,Green a ţinut să-i comunice lui Cuzacă „poate să se bizuie pe sprijinul sin-cer al guvernului britanic”, dacă „seluptă să îmbunătăţească administraţiaţării, menţinându-se în limitele stricteale legalităţii în toate lucrurile”.În raportul trimis ambasadorului Bul-wer, la 3/15 septembrie 1859, consululremarca, între altele: „Dom nitorul a datdovadă de un bun-simţ remarcabil înobservaţiile sale despre treburile pu bli -ce şi cred că m-a părăsit cu convinge reacă nu avem obiective incom patibilecu propriile sale interese particulare şicu acelea ale Principatelor... Domni-torul va pleca peste câteva zile la Iaşi,unde aşteaptă ca firmanul sultanuluisă-i fie trimis ca să confirme alegereasa pentru Moldova, după care se vaîntoarce aici pentru a primi firmanulpentru Ţara Românească. El m-a in-format că, de îndată ce va fi primit in-vestitura, primul său obiectiv va fi dea se strădui să formeze în ambele prin-cipate guverne constituite din oameniicei mai capabili din ţară.”.Într-un raport trimis câteva zile maitârziu, de data aceasta lordului Russell,de către consulul britanic de la Iaşi,Henry Adrian Churchill, acesta îşiînştiinţa superiorul despre desfiinţarea

Vasile Alecsandri, ministrul de Externe român


taberei de la Floreşti, precum şi deaşteptarea, de către domn, a firma -nelor de investitură de la Poartă. „Firmanul pentru Moldova – se speci-fica în raport – va fi primit la Iaşi şicitit în prezenţa tuturor funcţionarilor,a corpului consular şi a angajaţilor;celălalt, pentru Ţara Românească, vafi primit cu acelaşi ceremonial la Bu-cureşti”.

Un deziderat: înfiinţareaunei agenţii diplomaticeromâne la LondraO iniţiativă diplomatică care vine săscoată în evidenţă spiritul vizionar şiluciditatea politică a domnului românconstă în eforturile depuse de acesta,în chiar primul an de domnie, în vede -rea înfiinţării unei agenţii diplomaticeromâne în capitala Regatului Unit. Laacea oră exista o singură agenţiediplomatică românească, cea de laConstantinopol, modernizată şi per-fecţionată în raport cu vechea misi-une, medievală, de şeful misiunii,Costache Negri. La 17/29 septembrie (1859), Chur -chill îi comunica lordului Russell a -ceastă intenţie a şefului statului ro mân,opinând că „dacă Guvernul MajestăţiiSale ar încuraja această înclinaţie,s-ar putea ca în decursul timpuluiaceasta să aducă roade şi să fie, înplus, favorabilă extinderii considera -bile a relaţiilor comerciale existenteîntre imperiul britanic şi acesteprovincii”.Dar şansele de reuşită erau minime înfaţa unor autorităţi britanice decise să

nu se abată cu niciun pas de latradiţionala „dogmă”, de prezervare,cu orice preţ, a integrităţii teritoriale aImperiului Otoman. Aşadar, chiar cupreţul emancipării statelor vasale, au-tonome, cum erau Principatele Unite,sau celor înrobite acestuia, iniţiativalui Cuza s-a izbit de refuzul categoricşi fără replică al cabinetului Pal -merston. „Deşi Guvernul majestăţii sale – pre-ciza lordul Russell în scrisoarea derăspuns către consulul Churchill –arată cel mai mare interes pentru pros-peritatea Principatelor sub conducereaÎnălţimii Sale – domnitorul Cuza – to-tuşi, luând în considerare poziţiapolitică în care se găseşte faţă de Sub-lima Poartă şi relaţiile ce există întreMajestatea Sa şi sultan, ar fi imposibilpentru Guvernul Majestăţii sale săprimească un agent moldo-valah acre -ditat de Înălţimea Sa în această ţară.”Cuza a fost dezamăgit de acest răs -puns, deşi se aştepta la un răspuns ne -gativ. Domnul nu s-a resemnat, nu adezarmat, ci a continuat acţiunea. În-tâlnindu-se cu Churchill, Cuza i-a ex-plicat că urma să numească un agent

diplomatic în capitala Franţei, şi anu -me pe colonelul Iancu (Ioan) Alecsan-dri, iar în faţa acestei iniţiative „gu vernulfrancez nu a ridicat nicio obiecţie, deşil-a făcut clar să înţeleagă că repre -zentantul său nu va avea un caracteroficial”. Domnitorul a pus accent pe „scopulpur comercial al stabilirii acestei

agenţii” la Londra, afirmând că atransmis în acest sens instrucţiunireprezentantului său diplomatic laPoartă, Costache Negri, să se întâl-nească cu ambasadorul Bulwer şi să îiexplice rostul unei atare reprezentanţediplomatice în capitala britanică. Însfârşit, printr-o notă înaintată luiChurchill, Cuza îl înştiinţa că i-a datdispoziţii ministrului de externe VasileAlecsandri să informeze guvernul en-glez, printr-un memoriu, asupra utili -tăţii unei astfel de agenţii în capitalaRegatului Unit, „întrucât misiunea saeste de a căuta dezvoltarea rapor-turilor comerciale” dintre Anglia şiPrincipatele Unite. Cabinetul Palmerston a rămas însă in-flexibil. „Dogma” era mai puternicădecât interesele comerciale britanicela Dunărea de Jos.La 21 septembrie/3 octombrie (1859)la Iaşi şi la 26 septembrie/7 octombriela Bucureşti s-a desfăşurat, în prezenţaconsulilor străini, ceremonia inves -titurii.Odată recunoscută în plan interna -ţional dubla alegere, şi deci UnireaPrincipatelor, domnitorul AlexandruIoan Cuza a trecut la etapa următoare:desăvârşirea unirii statale prin gu-vernarea Principatelor Unite cu unsingur guvern şi o singură Cameră,într-o unică capitală, Bucureşti. n

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Leonid Boicu, Din istoria diplomaţiei europene:anul 1859 la români, Institutul European, Iaşi, 19962. Dan Berindei, Epoca Unirii, Editura Academiei,Bucureşti, 1979.3. Paul Cernovodeanu, Relaţiile comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii(1803 – 1878), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.4. Nicolae Corivan, Relaţiile diplomatice ale Românieide la 1859 la 1877, Editura Ştiinţifică şi Enciclope-dică, Bucureşti, 1984. 5. Nicolae Corivan, Lupta diplomatică pentru re-cunoaşterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza,în Studii privind Unirea Principatelor, Bucureşti,1960, p. 388 – 397.6. Beatrice Marinescu, Romanian-British Political Re-lations 1848 – 1877, Editura Academiei, Bucureşti,1983.7. Beatrice Marinescu şi Valeriu Stan, The Union ofthe Principalities as viewed by Sir Henry L. Bulwer,the British Ambassador at Constantinople (1859 –1861), în „Revue Roumaine d’Histoire”, XXIII(1984), nr. 1, p. 3-7.8. Camil Mureşan, Alexandru Vianu, Robert Păiuşan,Downing Street 10, Editura Dacia, Cluj.Napoca, 1984. 9. Politica externă a României. Dicţionar cronologic,coordonatori Ion Calafeteanu, Cristian Popişteanu,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.Izvoare:1. Documente privind Unirea Principatelor (D.U.P.),vol. VII, Corespondenţă diplomatică engleză (1856-1859), ediţie îngrijită de Valentina Costake, BeatriceMarinescu şi Valeriu Stan, Bucureşti, 1984.

„Domnitorul a dat do vadă de un bunsimţ remarcabil în observaţiilesale despre treburilepublice şi cred că mapărăsit cu convingerea cănu avem obiective incompatibile cu propriilesale interese particulareşi cu acelea ale Principa telor...” (din raportulconsulului Green cătreambasadorul Bulwer)

John Russell, ministrul de Externe britanic


Cuibul unui conspiratorPalatul a fost construit între anii 1833-1835, după planurile arhitecţilorConrad Schwink şi Johann Veit, deo -sebindu-se de toate clădirile bucu -reştene ale primei jumătăţi a secoluluial XIX-lea prin caracterul pronunţatapusean dat de intrarea maiestuoasă,largă, înaltă, inversul intrărilor caselorvechi româneşti cu intrare îngustă şi deferestrele largi cu oberlichturi ogivale,inversul ferestrelor obişnuite ale ca -selor româneşti, pătrate sau drep-tunghiulare (Emanoil Hagi-Mosco,Bucureşti. Amintirile unui oraş, Edi-tura Fundaţiei Culturale Române, Bu-cureşti 1995, p.93). Mai mult decâtatât, cele patru turnuri care flancheazăclădirea sporesc nota de maiestuozitatea clădirii, conferindu-i aspectul unuicastel şi încercând să rivalizeze cu

orice palat domnesc. Ea reflectă de alt -fel şi caracterul de frondeur al celuicare l-a construit, Costache Şuţu, boiervenit la Bucureşti din Moldova, aflatveşnic în opoziţie faţă de domnie, cadescendent dintr-o veche familie fa-nariotă. Ştergerea lui de pe lista alegă-torilor viitorului domn, sub motivul căera străin, după demiterea slită a luiAlexandru Dimitrie Ghica, l-a determi-nat să se implice într-un complot îm-potriva lui Gheorghe Bibescu, vizândasasinarea domnitorului la întoarcereaacestuia în ţară, la trecerea printr-o pă-dure aparţinând chiar lui CostacheŞuţu. Reprimarea complotului, prin in-tervenţia ofiţerilor ruşi împământeniţila noi, Jacobson, Pasnanski şi Hor-batzki, nu l-a atins pe Şuţu. Probabil cădomnitorul a avut în vedere vechimeafamiliei sale şi funcţiile pe care le deţi-nuse ca om de stat până atunci. Căsă-

torit cu Roxandra Racoviţă în 1816, aavut de la soţia sa cinci copii, dintrecare primul născut (la 1819) a fostGrigore, viitorul stăpân al palatului bu-cureştean. Lor li se mai adăugau alţicinci copii naturali, rezultaţi din legă-tura extraconjugală a lui Costache cuElisa Orbescu. Departe de a fi un mo -del în viaţa privată, Costache Şuţu vatransmite această meteahnă fiului său,Grigore, în ciuda dezavantajelor deordin fizic ale tânărului. Mă refer laînălţimea acestuia care nu prea îl avan-taja, motiv pentru care era obligat săpoarte adesea tocuri înalte. Cu toate acestea, tânărul Grigore şi-agăsit o soţie, în persoana Irinei Hagi-Mosco, fata căminarului Ştefan Hagi-Mosco şi a Zoei Băleanu. Cununia aavut loc la 16 noiembrie 1856, iar actula fost eliberat de protopopul Sachelariede la Biserica Răzvan, aflată în Calea

Nopți albe în saloanele Bucureștiului (II)

Corneliu Şenchea

scriitor, profesor de istorie

A doua jumătate a secolului alXIXlea bucureştean a păstratîn cronica timpului amintireaunei căsnicii fericite şi a unuiexemplu al felului cum doi oameni au ştiut săi facă şi pe alţiipărtaşi la fericirea lor: soţii Grigore şi Irina Şuţu. Stăpâni aiunui mic, dar frumos palat,care adăposteşte actualmenteMuzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti, cei doi şiau câştigat un renume de neegalat înepocă prin balurile şi serateleorganizate la ei acasă.

secvențe bucureștene

Palatul Șuţu, astăzi Muzeul deIstorie al Municipiului București


Moşilor, în spatele bisericii Sf. Gheor -ghe Nou, deşi tinerii căsătoriţi erau dinmahalalele Colţea şi Enei. EmanoilHagi-Mosco crede că la această bise -rică se va fi săvârşit cununia, deşi laacea vreme Sărindarul era biserica aris-tocraţiei bucureştene. La cununie auasistat părinţii celor doi şi însuşi mi -tropolitul Nifon. Încă un amănunt. Separe că la început Grigore o iubise pesora Irinei, Ecaterina, iar Emanoil Hagi-Mosco crede că tinerii s-ar fi căsătoritdacă n-ar fi existat o înţelegere întrecăminarul Ştefan şi domnitorul Alexan -dru Ghica, conform căreia acesta dinurmă avea s-o ia în căsătorie. Căsătoriecare nu a mai avut loc din cauza legă-turii domnului cu contesa rusă Elisa-beta Suchtelen, căreia i-a rămas cre dinciospână la moarte, în ciuda neputinţei dea obţine de la ţar despărţirea de soţulei. Aşa că, Grigore s-a decis pentrusora Ecaterinei, Irina.

O moştenire cu folos...dar şi cu ponosÎncă din timpul vieţii lor, părinţii luiGrigore i-au dat în folosinţă palatul bu-cureştean, iar tânărul moştenitor n-a în-târziat să-şi primească aici oaspeţii.Moştenirea se va dovedi (o spunem pa -rafrazând titlul comediei lui Calderónde la Barca Numele cu folos, dar şi cuponos) un avantaj şi o povară, în egalămăsură. Bătrânul Costache, mândru deoriginea şi de descendenţa sa din osulunui domn fanariot, dispusese am-plasarea pe clădire a stemei familieisale, asemănătoare cu stema ţării, vul-turul Munteniei pe de o parte şi bourulMoldovei pe de alta. Acest gest îl irităpe Alexandru Ion Cuza, care ordonă

scoaterea ei, în caz contrar urmând sătrimită pompierii pentru a proceda laaceasta. Dar nu a fost nevoie deoareceCostache Şuţu se conformă. Fire difi-cilă, bătrânul Costache devine dupămoartea soţiei sale, în 1866, foarterisipitor, fapt care-l determină pe Grigo -re să ceară punerea sub interdicţie atatălui său. Salvarea averii devenea cuatât mai dificilă cu cât Costache Şuţuîncredinţase administrarea acesteia nufiului său, aşa cum s-ar fi cuvenit, ci luiScarlat Pherekyde, viitor preşedinte alCurţii de Casaţie. Numai după moartealui Costache, în 1875, fiul său putuintra în posesiunea deplină a averii(care însuma şi alte frumoase propri-etăţi) şi a palatului din Bucureşti, careîi fusese dăruit, aşa cum s-a văzut, darfără titlu de proprietate. Grigore, spirit mai blând decât tatălsău, a reuşit să recâştige consideraţiadomniei, mai ales prin faptul că la sera -tele sale o avea ca invitată pe metresadomnitorului, Maria Obrenovici. Pro-gramul seratelor era alcătuit în aşa felîncât să familiarizeze aristocraţia bu-cureşteană cu cele mai recente pro-ducţii în materie de muzică şi balet.Astfel, cu prilejul unui bal mascat din16 februarie 1862, violonistul şi diri-jorul Curţii din Bucureşti, vienezulLudwig Wiest, a compus un cadril in-spirat din opera lui Verdi Bal mascat. Soţii Şuţu erau deosebit de amabili şide ceremonioşi cu invitaţii, primindu-iîn capătul de sus al scării monumentalea palatului, iar Irina Şuţu se îngrijea caniciun invitat să nu rămână nemulţu-mit. Constantin Bacalbaşa ţine să sub-linieze: „Şi în zilele de recepţievizitatorii erau gloată. În al doilea sa-lonaş, principesa Irina trona pe un fo-

toliu luxos, iar pe dinainte-i, în ordineaintrării, defilau cei care o vizitau. [...]În salon mulţimea era mare, unii ve-neau, alţii plecau. Prinţul Grigoreavea un cuvânt amabil pentru fiecareşi apoi pleca. Toată afacerea nu duramai mult de zece minute. Protocolulera acela al unei Curţi, dar cu maipuţină rigiditate şi cu mai puţin fast.”Atenţia Irinei, aşa cum ne informeazăEmanoil Hagi-Mosco, se concentra înspecial asupra doamnelor şi dom-nişoarelor, în aşa fel încât niciuna sănu rămână fără partener sau dansator.Acelaşi genealogist, citat mai sus, îi ca -racteriza pe soţii Şuţu ca pe o perechede o mare simplicitate, reflectată atâtîn lipsa unui titlu nobiliar, cât şi înmodul de a redacta cărţile de vizităunde sunt trecuţi ca „domnul” şi„doamna”. Nu de aceeaşi părere este şiVictor Bilciurescu, autorul cărţii „Bu-cureşti şi bucureşteni de ieri şi azi”. Să-idăm cuvântul:„Balul de la Şuţu, în casele unde a fostpână mai deunăzi Primăria Centrală aMunicipiului, în faţa Spitalului Colţea,era unul din cele mai pretenţioasebaluri din vremea aceea, nu numaifiindcă amfitrionii erau foarte parci-monioşi cu invitaţii, nu numai fiindcăacest Şuţu purta pe atunci titlul deprinţ şi pe frontispiciul palatului aveazidit blazonul familiei, nu numai fi-indcă ducea o viaţă cu adevărat prin-ciară: avea atelaj scump cu caifrumoşi de rasă, cu trăsură deschisăsau închisă în formă de landou, cu careapărea la Şosea, cu arnăut la spateletrăsurii, cu livrea cu marcă pe capră şicu un câine de rasă la picioare; iarcurtea palatului mult mai mare şi cumai multă vegetaţie ca astăzi, în-treţinea un parc bine îngrijit prin carese plimbau păsări exotice de tot felulla care priveau mai toată ziua şiobişnuiţii trecători şi cei în trecere pen-tru prima oară pe strada aceea; era,ziceam, unul din cele mai pretenţioasebaluri, nu numai pentru motivele decare pomenii, ci mai cu seamă pentruconsideraţia că treceai drept om delume, drept un arbitru al eleganţei şi almanierelor alese, dacă ai fi frecventatmăcar o singură recepţie sau un bal laŞuţu, frecvenţa conta ca un titlu dearistocraţie.Mi-aduc aminte că a trebuit, ca săprimesc o invitaţie la un bal la Şuţu, înprealabil să depun de vreo patru ori

Blazonul familiei Șuţu

www.isciv.ro | istorie și civilizaţie |decembrie 2010

cartea de vizită, şi nu în ajunul balului,ci cu mult înainte, prevenit fiind de unobişnuit al casei, că acele cărţi de vizi -tă din ajun alcătuiau o evidenţă dedorinţa de a fi printre părtaşii baluluişi nu de a întreţine relaţii de curteniefaţă de gazdă.”Alte comentarii sunt de prisos. Dar Bil-ciurescu nu era singurul nemulţumit deprimirea ce i se făcuse în palatul Şuţu.Aristocraţii amfitrioni au găsit un re-voltat de felul „rău” în care a fost tratat,după cum se va vedea fără intenţie, închiar persoana unei rude. Este vorbadespre nepotul Irinei, Mihai Ghica, fiulspătarului Costache Ghica şi a Mari -ţicăi Văcărescu (vară bună cu IrinaŞuţu), iubita şi la urmă soţia luiGheorghe Bibescu, aşa cum s-a văzut.Personaj deosebit de înfumurat, la felde mândru de descendenţa lui dintr-ocasă domnitoare valahă, care obişnuiaca pe hârtia de corespondenţă să-şitrântească pe monogramă o coroană re-gală, Mihai Ghica s-a simţit ofensatcând, la o primire mai intimă, în mo-mentul în care s-a adus cafeaua, IrinaŞuţu a oferit mai întâi o ceaşcă frateluiei, Ni colae Mosco. Acesta, deşi mai învârstă, a trecut-o lui Ghica. Supărat pen-tru că nu i se dăduse prioritate, Ghicanu a mai călcat prin casă. În schimb,soţii Şuţu se puteau mândri cu faptul că-i aveau drept invitaţi pe domnitoriiromâni, începând cu Barbu Ştirbei, con-tinuând cu Alexandru Ioan Cuza şisfârşind cu principele apoi regele Carol I.

Un cuplu puţin potrivit...dar respectatTraiul celor doi soţi a decurs firesc, înciuda unei observabile nepotriviri, atâtfizice, cât şi de caracter. Să începem cucea fizică. Grigore scund, Irina înaltăşi subţire, motiv pentru care, ne spuneEmanoil Hagi-Mosco, erau porecliţiTurcul şi Cămila, porecle de care ceidoi erau conştienţi, din moment ce întoate fotografiile apar ea stând pe scaunsau fotoliu, iar el în picioare. Acestneajuns nu l-a împiedicat pe Grigore săse dovedească, la fel ca tatăl său un pă-timaş curtezan. Nici nu se putea ţinedeoparte de ispite, într-un palat în care,în ritmul ameţitor al valsurilor luiStrauss, se perindau prin faţa lui atâteafe mei frumoase şi elegante. Asupraacestor baluri, dar în special asupra fru-museţii şi eleganţei feminine etalate cu

asemenea ocazii în palatul Şuţu, neoferă câteva informaţii un călătorsuedez, furnizor de materiale militareîn Europa, care a publicat în 1888, subpseudonimul Topchi, o lucrare în fran -ceză, din care E. Hagi-Mosco a traduscâteva fragmente:„Să intrăm apoi la dl şi dna GrigoreŞuţu, în cea mai bogată şi mai primi-toare casă din Bucureşti. Acolo întâl-neşti tot oraşul, fără deosebire departid politic, fapt neobişnuit. Te aflipe teren neutru, ceea ce adaugă un far -mec deosebit acestor recepţii. Casaaşe zată în cel mai frumos cartier aloraşului, înconjurată de o vastă gră -dină, izbeşte dintru început privirea.După ce urci splendida scară prin carepătrunzi în sălile de bal, îţi dai seamacă interiorul acestei senioriale aşezăricorespunde cu înfăţişarea sa exterioa -ră. O imensă oglindă se desfăşoarăpână aproape de tavan, iar acolo susafli o înşirare de saloane, precum douămari săli pline de lume. Cele mai fru-moase femei îmbrăcate în minunatetoalete îţi trec prin faţa ochilor. […] Iza de Herz (fiica beizadelei MiticăGhica), după părerea tatălui său, afăcut o mezalianţă, căsătorindu-se cu

baronul de Herz, de origine israelită.Doamna Maria Suţu o călăreaţă între-pidă, în jurul căreia roieşte un tânăravocat Alexandru Marghiloman…Cealaltă femeie are un aer aproapeobraz nic, cu ochii în formă de migdală,oblic aşezaţi, amănunt care dă feţeisale o oarecare originalitate, este doam -na Simca Lahovary, persoană foarte„en vogue”. Este foarte bine îmbră-cată şi mai cu seamă cu un corp ad-mirabil; îndrăznesc să mă îndoiesc,după cum se spune, că talia sa fru-moasă ar fi opera unei iscusite croi -torese. Doamna Lahovary are re putaţiade a fi o femeie foarte cu duh şi cât sepoate de amuzantă, după cum nici nueste acuzată de a fi uşă de biserică.Lângă această doamnă este aşezată,doamna Ghica, sora reginei Natalia aSerbiei. Mai mult chiar decât augustasa soră, cu capul ei de camee antică,este, poate, chiar mai frumoasă. Nu is-a pus niciodată nimic în socoteală.[…] Sunt prezentat unei femei micuţe,slabă, aproape transparentă, dar carenu este lipsită de «vino încoace»,doamna colonel Lahovary (soţia vii -torului general Iacob Lahovary). Şiaşa mai departe A înşira pe toţi

Muzeul Municipiului BucureştiLa sfârşitul lunii iunie 1921, Consiliul Comunal Bucureşti a aprobatpropunerea primarului dr. Gh. Gheorghian de înfiinţare a „MuzeuluiComunal Bucureşti”.Au trecut nouă ani până când muzeul a primit un local: Casa Moruzide pe Calea Victoriei nr.117, cunoscută şi sub numele de „Casa culanţuri”. Inaugurarea propriu zisă a muzeului a avut loc la 22 noiembrie 1931, în prezenţa preşedintelui Consiliului de Miniştri, NicolaeIorga, şi a primarului general, Dem I. Dobrescu.În vara anului 1940, activitatea expoziţională a muzeului a fost întreruptă din pricina condiţiilor improprii ale localului din Calea Victoriei, nr.117. Sediul muzeului sa mutat de mai multe ori: strada ŞtirbeiVodă nr. 34, Ştirbei Vodă nr. 47, Calea Victoriei nr.115, comuna Rosnic(jud. Dolj – în timpul războiului), șos. Kiseleff, Bd. Lascăr Catargiu.În 1956, muzeul a primit ca sediu Palatul Suţu din bulevardul I.C. Brătianu nr.2.Construit între anii 1833 – 1835, sub conducerea arhitecţilor JohannVeit şi Conrad Schwinek, palatul Suţu se remarcă prin stilul neogotic,spaţialitatea interiorului conferită de cupolă şi inspirata rezolvare aholului central (1862), datorată sculptorului Karl Storck.Muzeul de Istorie Bucureşti a fost redeschis în noul său local la 23ianuarie 1959, în ajunul centenarului Unirii Principatelor.(www.muzeulbucurestiului.ro)

73

decembrie 2010| istorie și civilizaţie | www.isciv.ro

oaspeţii, ar însemna să pomenesc totBucureştii.”Dar fiecare femeie îşi avea cavalerul ei.Avea grijă Irina de asta, pentru a retezaelanul erotic al soţului. Mai mult, cu unspadasin redutabil precum colonelulIacob Lahovary (renumit mai târziu, cageneral, pentru duelurile avute cu lo-cotenentul Niculescu şi ConstantinBălăceanu) în preajmă, păzindu-şi cuochi de Argus soţia, nimic nu era sigur.Şi atunci… ce făcea Grigore? Se legade cameristele soţiei sale, după măr-turia aceluiaşi Emanoil Hagi-Mosco.Dar şi în această problemă Irina a găsito rezolvare. A luat în serviciul său o fe-meie germană, urâtă şi bătrână pe carea păstrat-o până la moarte. Firea luiGrigore se apropia de un soi de egoism,fiind caracterizat adesea de o geloziebolnăvicioasă care mergea până în acelpunct în care soţul îi cerea cumnateisale, soţia lui Niculae Hagi-Mosco, săstea pe lângă Irina atunci când el lipseadin Bucureşti. Cu toate acestea, cei doiau reuşit să depăşească micile neîn -ţelegeri cauzate de firile lor divergente.Şi, mai mult, au reuşit să-şi păstrezeres pectul unei întregi aristocraţii şiclase po litice prin prestanţa şi amabil-itatea de care dădeau dovadă în cadrulrecep ţiilor organizate la palat. Întreoaspeţii iluştri care au onorat palatulŞuţu se pot număra Grigore Can-tacuzino, Gheor ghe Cantacuzino zisNababul sau prinţul Ştirbei.

O mărturie antologicăÎntre atâţia invitaţi iluştri ai palatuluiŞuţu, nu-l putem uita pe francezulUlysse de Marsillac. Adaptându-seper fect moravurilor clasei politiceromâneşti, De Marsillac făcea, aşa cumarăta istoricul Adrian-Silvan Ionescu,„turul marilor case boiereşti şi al sălilorpublice unde, în toată perioada car-navalului, se dădeau baluri mascate cefăceau savoarea epocii prinzându-i în

vârtejul dansului şi al plăcerilor de-onoapte pe toţi bucureştenii, de la ele-ganţii din protipendadă la mahalagiiice făceau tot anul economii pentru a lerisipi în acest sezon.” Domnul Adrian-Silvan Ionescu citează în prefaţa lu-crării lui De Marsillac Bucureştiul înveacul al XIX-lea o asemenea descrierea unui bal-mascat la Palatul Şuţu,aparţinând francezului, din anul 1862.Printre invitaţi se remarcă şi MariaObrenovici, frumoasa metresă a dom-nitorului Al. Ioan Cuza. Dar mai binesă-i dăm cuvântul lui De Marsillac:„Contrar prevederilor noastre, băr-

baţii travestiţi erau foarte puţin nu-meroşi. Dl. Adolf Cantacuzino purta cudezinvoltura aristocratică a unui vi-conte de Létorière graţiosul costum decurte al secolului trecut. Dl. locotenentIon Văcărescu avea un foarte bogatveşmânt de muşchetar. Dl. Ulise Cre -ţianu era don Alonzo şi dl. SergePutowski era Pierrot; d-nii Alexan-drescu adoptaseră eleganta uniformăa gărzilor franceze. Numărul doam-nelor travestite era mult mai mare. Amremarcat-o pe doamna Obrenovici (năs -cută Catargi) care, cu graţia sa, înfru-museţa costumul cavaleresc şi rebel aldomnişoarei de Longueville; doamnaAlexandrina Catargi (născută Bărcă-nescu) era minunată în originalul eicos tum reprezentând „Veselia”; doam -na Maria Săvescu era o micuţă spanio -lă, iar sora ei, Elena Rallet, o elve ţiancă;domnişoara Lucia Racoviţă a îmbrăcatfoarte bogatul şi foarte pitorescul cos-tum al ţărăncilor, la fel ca şi doamnaMaria Cantacuzino, purtându-le cu ofermecătoare eleganţă; cele două su -rori, domnişoarele Cretzulescu, auavut fericita idee de a se costuma înanotimpuri, una fiind vara, cealaltăiarna. Stăpâna casei, Irina Şuţu, îţi luavederea prin costumul istoric al Mar-gueritei de Bourgogne. Domnişoara

Eufrosina Fălcoianu era ţăranca bre-tonă, iar domnişoara Eliza Olănescu -păstoriţa din vremea lui Ludovic al XV-lea. Să cităm de asemenea o cochetăEsmeraldă, doamna Eufrosina Manu.Nu le pot numi pe toate şi regret căciaici era o profunzime de bogăţie şi fru-museţe care transformă splendidele sa-loane ale palatului Şuţu într-una dinacele scene unde par să aibă privilegiuexclusiv poveştile din «O mie şi una denopţi».” În ciuda acestei opulenţe şi a extrava-ganţelor care însoţeau balurile soţilorŞuţu, apetitul acestora pentru recepţiişi serate nu era un exemplu de grando-manie, ci izvora mai degrabă din ne -voia de a umple casa, de a popula unspaţiu pe care Grigore şi Irina şi l-ar fidorit înveselit de copii. N-au avut partede moştenitori, dar acest neajuns, de-parte de a-i înstrăina unul de altul, aşacum se întâmplă de multe ori, i-aapropiat. Irina Şuţu a murit înaintea luiGrigore la 28 noiembrie 1891. Avea 61de ani. Înainte obişnuia să spună că,după moartea ei, Grigore va fi pierdut.Şi a avut dreptate. Fără sprijinul moralcare i-a fost Irina, Grigore a început săducă o viaţă dezordonată, supra vie -ţuindu-i Irinei doar doi ani. S-a stins la3 octombrie 1893, lăsând însă, alăturide soţia sa, amintirea unui cuplu cares-a bucurat de consideraţia unui întregBucureşti şi nu numai. n

BIBLIOGRAFIE Constantin BACALBAŞA, Bucureştii de altădată,Bucureşti 1987.Victor BILCIURESCU, Bucureşti şi bucureşteni deieri şi azi, Bucureşti 1945. George COSTESCU, Bucureştii Vechiului Regat,Bucureşti, 1944.Emanoil HAGI-MOSCO, Bucureşti. Amintirile unuioraş, Bucureşti 1995, ediţie îngrijită de ŞtefanPleşia, Dan Pleşia şi Mihai Sorin Rădulescu. Ulysse de MARSILLAC, Bucureştiul în veacul alXIX-lea, traducere din limba franceză de Elena Rădu -lescu, ediţie îngrijită de Adrian-Silvan Ionescu.

Foto: România Ilustrată, Enciclopedia României 1938

Oaspeţi de seamă ai Palatului Șuţu: Barbu Știrbei, A. I. Cuza, Al. Marghiloman, G. Gh. Cantacuzino, Carol I și Elisabeta...

74


Din multitudinea aspectelorlegate de viaţa curentă, unlucru extrem de futil, cel re -

feritor la modul în care îşi împo -dobeau femeile capul, cu ce seîm brăcau sau cu ce se încălţau cândstăteau în casă or afară, din ce fel deţesături erau veşmintele, cum eraucroite, atât în ceea ce priveşte tipa -rele, cât şi a celui care le confecţionaar putea să redea aspecte ale cotidi-anului comunităţii din Ţara Româ -nească în perioada premodernă. De

aceea, în rândurile ce urmează vomîncerca să reproducem un aspect maipuţin esenţial, dar vrednic de interes– cel al podoabelor şi înveliturii capu -lui. Este vorba de marama cu acelede văl, creştetul, cununa şi, de la mi-jlocul secolului al XVII-lea, işlicul.

Marama şi acele de vălNumele maramei, spun lingviştii,este de origine otomană şi defineşteo bucată de material textil. Cu acest

sens a fost trecută în „foiţele dezestre” ale perioadei în studiu, atât capiesă utilizată în timpul mesei, pre-cum „marama de mâini” sau cea de„obraz”, şi de împodobire a mo-bilierului – „marama de oglindă”, câtşi ca piesă vestimentară: „maramapentru femei”, „cea de brâu”1 şi cea„de dinainte”. În cazul ultimelordouă, spre deosebire de cele ante-rioare, este greu de stabilit ce de-fineau şi cum arătau, în condiţiile în

MODA ÎN EVUL MEDIU

Cum îşi împodobeau femeile capul

cotidian

Cristina Anton Manea

doctor în istorie

Societatea românească din secolele XVI – XVIII pare să fi avut o foarte slabă percepţie a sensuluiistoriei; era lipsită de conştiinţa schimbărilor, a perimării şi prefacerilor vieţii materiale. Consideratotul imuabil şi etern. Convinsă că lumea înconjurătoare rămânea nestrămutată, na simţit nevoiasă transmită mărturii legate de existenţa cotidiană a membrilor ei, de lucrurile care îi înconjurau,cele cu care se îmbrăcau sau ceea ce mâncau, a casei şi mobilării ei, numai tangenţial şi atunci incomplet. Ca să refacem habitatul acelor vremuri trebuie să îmbinăm şi să armonizăm toate documentele scrise, materiale şi ilustrative care sau păstrat pentru a avea o imagine a existenţeicotidiene, măcar parţială.

Diademă din colecţia Muzeuluide Artă Decorativă, Budapesta


care suntem lipsiţi de orice fel de de-talii. Dacă pe cele din paragraful des-tinat „rândului mesei” ca şi pe celefe meieşti le putem imagina ca pefâşii de material mai mult sau maipuţin brodate, în cazul celei „debrâu” şi a celei „de dinainte” s-ar pu -tea să fie vorba de o singură piesă cunotări diferite: şorţul de astăzi rea -lizat din material de bună calitate şibrodat, preluat din moda transil-văneană. În acest caz s-ar reduce totla o fâşie textilă cu o croitorie infimă.Dacă este vorba de două piese dife -rite situaţia se complică pentru că nuştim dacă reprezintă piese croite şicusute sau nu, şi cum se purtau, pen-tru că documentele tac.Marama purtată pe cap, probabilceea ce se înţelegea în epocă prin„marama femeiască”, şi acele de vălşi-au făcut intrarea în moda ŢăriiRomâneşti la mijlocul secolului alXVI-lea, pe baza datelor istorice şidescoperirilor arheologice dar, întimp ce marama, fiind dintr-un mate-rial perisabil, a dispărut, acele de văldin metal pot fi admirate şi astăzi înexpoziţiile muzeale. Mai trebuieadăugat că, probabil, dar nu sigur, de-numirea de maramă a concurat la în-ceputul secolului al XVII-lea cu ceade cârpă, cu sensul vechi al cuvântu-lui, cel de basma sau tulpan, con-curenţă exemplificată de relatarearecuperării a „10 ace de cârpă dinargint” păstrate într-o raclă lăsată dejupâneasa Dobra din Cepari la Mână-stirea Argeş în 16212. La sfârşitulsecolului pentru aceeaşi piesă s-afolosit şi definiţia cu sens funcţionalde „vălitură cu acele ei”, definiţiemai rară şi locală3. Scriptic, marama,care a câştigat adoptarea vocabularu-lui românesc cu sensul de metraj fincare se purta pe cap, apare în foile dezestre abia la sfârşitul secolului alXVII-lea. Documentele precizeazăcă materialul din care erau făcuteunele marame pentru cap sau de fe -mei era borangicul, iar pentru „mara -mele dinainte” era tulpanul4. Cusiguranţă este vorba de acelaşi mate-rial din care se lucrau şi iile, printrecare şi cea cu „mânecile de tulpan5 cucolţurile de fir cu fluturi de argint

poleit” înscrisă la 1730tot într-o foiţă de zestre6.Ceva mai târziu se con-semna pentru aceeaşimaramă de dina inte cafiind ţesută din „saia”7.Toate cele trei denumiri– borangicul, tulpa nulşi saiaua – definescţesături subţiri, aproapetransparente din lânăsau mătase.

Marama – rezervată femeilor căsătoriteMândria părinţilor asu -pra provenienţei ma -ramelor date zestre sauţesătura diferită a acestora a determi-nat precizarea locului lor de origineîn inventarul dotal: Ţarigrad şi Ve -neţia8; s-ar putea ca ambele, dar maiales cel de-al doilea, motiv caracter-izat de calitatea materialului şi bro -derie. Pentru împodobire erau „cu sutepi scris cu mătase şi fir”, probabilbrodate orizontal, „cu răţeale cu fir”9,ori „cusute şi umplute cu fir”. Iarbroderia putea să fie realizată cu „firde Ţarigrad” – un şnur foarte subţirede mătase ori bumbac îmbrăcat cu opanglică extrem de fină de argintaurit sau aur, răsucită, sau „aţă le -şească”10. Trebuie menţionat faptulcă au fost consemnate şi marame „deţară”11, adică ţesute local. Iar în ceeace priveşte dimensiunile, acestea în-cepeau de la cele „lungi fămeeştiumplute cu fir”12 până la cele scurtecare se puneau numai pe cap fără săfie răsucite în jurul gâtului.În general, acoperirea capului erarezervată numai femeilor căsătorite,fără să fie o regulă13, în timp cefetiţele şi tinerele nu purtau ma ra -me14. De aceea au fost ignorate încele mai multe foi dotale. În imagi -nile votive jupânesele poartă pestecunună marama extrem de subţire,coborâtă până la ju mătatea frunţii,pliată spre ceafă şi întoarsă pe umeri.Uneori trecută pe sub bărbie şi în-toarsă la spate, aproximativ ca as -tăzi15. Este atât de subţire încât lasă

să se observe detaliile de corative alecununii de de de subt. Fixarea şi îm-podobirea maramei se făcea cu aju-torul acelor de văl trecute prin ea şiînfipte în păr. Existau mai multemoduri de a le aşeza. Uneori sepornea în şir, de la o ureche, pestecreştet, până la cealaltă, ca o cunună.Cu şap tesprezece astfel de ace deco-rate cu turcoaze şi perle a fost îm-podobită de părinţi Maria Corbeanca,pe ultimul ei drum spre MânăstireaCătălui-Căscioarele unde a fost în-mormântată16. Alteori, se punea nu maicâte un ac deasupra fiecărei urechicare nu trebuia să fie la fel sau, sprecreştet, în spate. Diferite moduri defi xare a acelor prezintă şi astăzi fe-meile germane din Transilvania lacostumul local care a conservat multeelemente deco rative din perioada decare ne ocupăm17.Dacă maramele au fost consemnatemai rar, acele de văl care erau dinmetal semipreţios, de cele mai multeori aurit, montate cu pietre şi perle,lucrate de argintarii saşi şi cumpărateîn Transilvania, reprezentau o valoaremai mare şi au fost mai des trecute îninventarele cu care părăseau ca sapărintească tinerele fete. Nu mărullor, atunci când sunt dispuse ca săformeze un arc, creşte de la 1218 pânăla 4019 şi chiar 5020, atunci cândacope reau în şiruri întreaga parte an-terioară a calotei, de la frunte la

Jupânesele Armanca și Hârșova, purtândmarame pe cap (Biserica din Topolniţa)


creştet. Aceste podoabe aveaucapul în formă de corolă planăsau semisferică prin elementedecorative suprapuse în retra -geri succesive. Erau lucratedin plăcuţe circulare ajurate,decorate cu borduri de filigran,marcate cu granule şi montatemai ales cu perle şi turcoazecare se aduceau din ImperiulOtoman, dar ceea ce le carac-teriza a fost modul în care eralipit acul. Acesta, fie porneadin mijlocul reversului măci-uliei şi se întorcea ca un – L –paralel cu planul acestuia, fieera lipit la marginea plăcuţeicare forma capul acului. În felulacesta, piesa odată fixată îşidefinea atât rolul decorativ, câtşi pe cel al unui ac de siguran -ţă contemporan.Se pare că la începutul secolu-lui al XVIII-lea moda prezen-tată până acum a glisat şi s-ageneralizat, pornind de la fe-meile din vârful piramidei so-ciale către cele cu o poziţie maicoborâtă. Aşa că, dacă ma ra -mele mai apar în documentedupă acest prag, acele de vălnumai sporadic, până la 174121,după care dispar.

„Văletura cu creştet de argintşi cu ace”Situaţia se complică atuncicând în foaia de zestre a viitoa -rei mirese apare „văletura cucreştet de argint şi cu ace” (la1649)22, piesă pe care ne-oînchipuim formată dintr-unacoperământ de cap din mate-rial textil, o maramă cu ace,fixat la o piesă de argint careera situată în creştetul capului.Preluând informaţia documen-tară am fi fost tentaţi să de-clarăm că toate creştetele eraudin argint şi argint poleit sim-plu, dacă nu ar fi existat înzestrea unei Stanca o „văliturăcu creaştetul de argint cu măr -găritare şi cu ace”23, iar în ceaa Maricăi, fiica lui Neagoe pos -

telnic un „creaştit dă argint po -leit saia, mărgăritar şi cuturchize”24. Pornind la aceastăultimă descriere sumară, amconchis că creştetul se lucradintr-un material textil aco -perit cu o broderie sau dante -lărie din fire îmbrăcate înar gint peste care se aplicaupietre şi perle. Documenteleilustrative ne completează in-formaţiile, prezentându-ne con -turul piesei care era semilunar,realizat dintr-un suport metalicsemicircular îmbrăcat într-oteacă din material textil care seumplea cu câlţi, de exemplu,teacă care se broda şi se împo -dobea cum am arătat deasupra.Diademele cu motivul decora-tiv răsucit pe care le poartă, întabloul votiv, Bălaşa şi sora eimai mică, fiicele lui NeagoeSăcuianu, în biserica din Săcu -ieni25 precum şi tiza ei, fiica luiConstantin vel serdar în frescade la biserica din Dobreni26

sunt similare cu cea descoperi -tă la Boldvan, în Un garia, şidatată la sfârşitul secolului alXVI-lea27, care ne-a servit camodel pentru reconstituireaacestor creştete.Creştetul sau diadema, aşa

cum apare în fresce, s-a con-fundat cu borul unei pălării,mai îngust sau mai lat or, pevremea aceea, nu existaupălării în Ţara Românească;nici documentele vremii, nicicălătorii străini nu le consem-nează, aşa că această ipotezăeste neve rosimilă. Pictorii defrescă au hiperbolizat repre -zentarea creş tetului aşa cum auprocedat cu coroana domneas cădin repre zentările iconogra -fice, au înăl ţat-o şi au decorat-oexagerat. Cu cât era mai ma recu atât importanţa şi respectulfaţă de cel portretizat creştea.Faptul că sunt albe sau crem s-arputea să sugereze culoarea ar -gintului sau aurului, dar nu tre-buie să ne înşele pentru că, pede-o parte, cele mai multefresce şi-au pierdut mare partedin culoare, pe de alta estevorba de dificultatea zugravi -lor din vremea aceea să redeao piesă atât de complicată şi cuo asemenea bogăţie de culori.Din reprezen tarea bijuteriei arămas numai conturul semilu-nar, ca o aureolă în jurul capu-lui, la aproape toate jupâneselezugrăvite în frescele datate îna doua jumătate a secolului alXVII-lea. De altfel, ar maiexista o problemă care ar aveao oarecare legătură cu subiec-tul de faţă, cea pri vind cunoaş -te rea de către artist a per sonajelorînveşmântate aşa cum le por -tre tiza, şi de aici a fidelităţii re-producerii, sau picta numaidin amintire.

CununaCreştetul, pe care noi îl identi-ficăm cu diadema, era diferitde cununa, alături de care apa -re în aceleaşi foiţe de zestrefolosite ca sursă documentară.Cuvântul cunună derivă dincel de coroană – o bandă cir-culară care se aşeza perpendi-cular pe axa mediană aca pului, îmbrăcând o parte dinfrunte. Dar cu nuna purtată în

NOTE1. ArhiveleNaţionale IstoriceCentrale, FondAchiziţii Noi,MMDCCLXII/65(toate documentelecitate în lucrare aufost preluate de laaceastă instituţie carenu va mai fi citată)2. Documenteprivind IstoriaRomâniei, seria B,veac XVII, 4, p 63,doc.nr. 74. (În con-tinuare DIR;deoarece am folositnumai volumele dedocumente ale ŢăriiRomâneşti nu vommai trece seria)3. Radu vel logofetGrecianu, Viaţa luiCostandin vodăBrâncoveanu, ediţiaŞtefan D. Grecianu,p. 286.4. Fond ColecţiaVârtosu, I/366.5. Care desemneazăo ţesătură foartefină şi străvezie dinbumbac, lână saumătase.6. Este vorba defoiţa de zestre ajupânesei PredaCepturoaia. În N.Iorga, Studii şi docu -mente, V, p 318.7. În foiţa de zestrea Smaragdi, fiicalui Dimitrie Notta -ra, din 1749. FondAchiziţii Noi,CCXCV/4.8. Fond Achiziţii Noi,MMDCCLXII/45 şiAchiziţii Noi,CLXXVIII/3.9. Fond Biserica Sf.Ioan din Bucureşti,X/3.10. Fond BisericaZlătari, XXVII/6.Toate figurează înzestrea MăriuţeiArion, din 1693.11. Fond ColecţiaVârtosu, I/366.12. Fond AchiziţiiNoi, CLXXVIII/4.13. JupâneasaStanca şi Calea lamânăstirea Arnota,Calea la mânăstireaPlătăreşti au numaidiademă pe cap,fără voal în timp cejupâneasa Maria şiStanca Băjeasca labiserica din Băjeşti,jupâneasa Zamfirala biserica din Să -cuieni, jupâneseleStanca, Armanca şiHârşova la mână-stirea Topolniţa aucapul acoperit cumara mă.

Jupâneasa Zamfira cu fiica ei,Bălașa, și sora ei mai mică,având pe cap diademe cu motivdecorativ răsucit (Biserica dinSăcuieni)


Ţara Ro mâ nească era tot o di-ademă lucrată numai din metalpreţios, montat cu pietrescumpe. Cununi au avut, din adoua jumătate a secolului alXVI-lea până spre mijloculcelui de al XVII-lea, numai fi-icele şi nepoatele de domni.Dar, după o scurtă perioadă deglorie la sfârşitul secolului, eaa început să se generalizeze latinere cu o genealogie maiscurtă care au purtat şi cununidin argint.Un detaliu descriptiv extremde rar, din 1621, se referă la un„stepu de cunună”28, iar altul la„stâlpii” din care era formatătot o cunună, în 174129. Alteamă nunte referitoare la aspec-tul cununilor le oferă inven -tarele întocmite la căsătoriafiicelor principelui ConstantinBrâncoveanu, în care erau în-scrise cununi formate din „15bucăţi, tot cu diamanturi”, din„15 bucăţi, de diamanturi şiroze şi punte peste tot” sau „cudiamanturi roze mari şi la mijloccu un diamant mai mare”30. Cuajutorul acestor date extrem desumare şi a celor două diademecare ni s-au păstrat: una laMuzeul Bruckenthal şi ce -lălaltă la Muzeul de Artă Deco -rativă din Budapesta, ambeleatribuite atelierelor ardelene,datate la sfârşitul secolului alXVII-lea şi începutul celui ur-mător, putem să reconstituimaspectul acestei bijuterii. Cu-nuna pornea de la un arc decerc cu tije scurte dispuse pelungimea lui, ca nişte raze,„stepu” sau „stâlpi” de carevorbesc documentele, pe careerau lipite rozete-corole mon-tate cu pietre. Astfel că metalulera mai mult un suport almozaicului de pietre transpa -rente, colorate. Cu cât erau maimulte asemenea rozete, în epo -că numite bucăţi, cu atât piesaera mai vaporoasă, dantelată,bogată şi mai preţioasă. Cândcununa a început să se genera -

lizeze şi nu a mai fost lucratădin aur, anumite porţiuni aleargintului au fost acoperite cuemail pictat.Cununile din foile de zestre auînceput la 1572 cu cea a Zam-firei, fiica lui Moise, domn alŢării Româneşti (1532 –1535)31, şi pare că şi-au încetatexistenţa în jurul lui 1749 cucea a unei Marii32. Totuşi, o cu-nună a Dimitranei Ştirboaica,încredinţată spre evaluare afost furată la 1763 de la giu-vaergiu Hagi Chiriac33, ceea ceînseamnă că, şi atunci ca şi as -tăzi, jupânesele mai în vârstăerau mai conservatoare, păs -trân du-şi bijuteriile tinereţii.Dar au mai existat cununi-diade me de felul celor cu careapar împodobite cele patrufiice ale lui Mareş Băjescu înfresca bisericii de la Băjeşti.Ele poartă împrejurul creştetu-lui un inel dintr-o bandă saupanglică plată, dantelată, de

aceeaşi lăţime pe întreaga cir-cumferinţă, care pare să fiedecorată şi colorată cu apliceminuscule, dar nu avem o cer-titudine în acest sens34. Aseme-nea cununi sunt atestate însă păturile arheologice de laOraşul de Floci de unde provinaplicele florale din foi de gra -nate dispuse în jurul unei paietede aur fixate pe câte o mărgicăde faianţă, care erau cusute peun suport textil fixat pe un ineldin aramă sau alamă35. În concluzie, avem trei feluride „giohale”, cum se numeaubijuteriile în epocă, pentru capşi numai două denumiri: creş -tetul – diademă din materialtextil decorat cu pietre, perle şiaplice diferite, cununa – di-ademă în întregime din metalpreţios montat cu pietre pre ţi -oase şi perle, şi panglica dinmetal sau material textil cuaplice, care nu ştim cum senumea în epocă, toate preluate

14. În tabloul votivde la biserica dinSăcuieni, Bălaşa,fiica lui NeagoeSăcuianu, apare cucapul descoperit cafetiţă şi cu maramăîmpreună cu soţulei în altă parte abisericii.15. Cornelia Pillat,Pictura în epoca luiMatei Basarab,1980, planşa 43care o înfăţişeazăpe jupâniţa Maria,soţia lui Mareş Bă-jescu şi jupâniţaStana la bisericadin Băjeşti; planşa54 jupâniţa Zam-fira, soţia lui Nea-goe Săcuianu şiplanşa 93 şi 94jupâniţele Stanca,Armanca şi Hârşova.16. Gheorghe Can-tacuzino, GeorgeTrohani, Săpăturilearheologice de laCătălui-Căs-cioarele, jud. Ilfov,în „Cercetări Arhe-ologice”, III, p. 285 – 286.17. Ortrun Scola,Gerda Bretz-Schwarzenbacher,Annemarie Schiel,Die Festracht derSiebenburger Sach-sen, /1987/, p. 40,fig. 34, p.41, fig. 35, 46,fig. 41, p.75, fig. 81,p. 96, fig. 106.18. Documenta Ro-maniae Historia,XI, p 233, nr. 17819. Catalogul docu-mentelor ŢăriiRomâneşti dinArhivele Statului,VI, nr. 256, p. 116(în continuareCata logul)20. Veress, Documen -te privitoare la isto-ria Ardealului,Mol dovei şi ŢăriiRomâneşti, VII, p. 309.21. Fond Docu-mente Istorice,MDCLIX/120.22. Catalogul, VI,nr. 1376, p. 514.23. Fond EpiscopiaArgeş, III/43.24. Fond Vârtosu,I/31625. Cornelia Pillat,Pictura murală înepoca lui MateiBasarab, 1980, pl.54.26. Idem, pl. 30.27. Mojzsis Dora,Noi FejdiszekNagylozsroi, în„Folia Archaeologi -ca”, XXXV, p. 192, fig.

Fiicele lui Mareș Băjescu purtând, cununidiademe (Biserica din Băjești)


din Transilvania în a doua ju -mătate a secolului al XVI-lea,pentru ca la mijlocul veaculuiurmător să înceapă să se gene -ralizeze, iar spre mijlocul celuide al XVIII-lea să cadă în de -suetudine.

IşliculDin stofă scumpă, brodat şicăptuşit cu blană, işlicul era ocăciulă sau coafă care a pătrunsdinspre Moldova la mijloculsecolului al XVII-lea, moş -tenire de la doamnele Tudoscaşi Anastasia Duca. Cea maicunoscută atestare a ei în ŢaraRomânească, din a doua jumă-tate a secolului al XVII-lea,pare să fie una ilustrativă –por tretul jupânesei Vişica, fiicalui Mareş Băjescu, care poartăun işlic de stofă broşată, îm-blănit, cu o bordură lată deblană36. Mărturiile scrise aparconcomitent în foile de zestreîntocmite între 1692 şi 1712fiicelor sale de Constantin Brân -coveanu cu cea din 1692 a An-cuţei Rudeanu. Işlicele dăruitede principe fiicelor sale eraufoarte bogat şi scump decoratecu: „flori de mărgărita şi cuzmaragduri şi cu o ţintă înmijloc cu un diamant roza ma -re şi cu 7 mai mici”, cu „o floreîn mijloc, cu diamant mai mare

şi cu 20 mai mici şi cu 20 floride mărgăritari şi câte cu ocăşuţ(ă) cu un robin”, „o floareîn mijloc cu un diamant maimare şi cu 24 mai mici şi cu 20flori de mărgăritari câte cu ocăşuţă cu zmaragd”, „o flore înmijloc cu un diamant mai mareşi cu 24 mai mici şi cu flori zamăr găritari”, „o floare cu dia -man turi şi mai mari şi mai micişi cu 18 flori de mărgăritari şicăşuţel(e) cu zmaragduri i ro -bin”37. Aceste inventare men -ţionează numai bijuteriile cucare erau împodobite iş licele ,nu şi materialul din care eraucroite şi nici blana utilizată. Înschimb, am fost in formaţi căişlicul Ancuţei Ru deanu era lu-crat din „frân ghie38 vearde cusamur”39, o căciulă foarte ele-gantă şi pre ţioasă. Acesta eraupiese vestimen tare care se pur-tau pe timpul iernii. Cum, se

pare că femeile ieşeau din casădestul de rar în acest anotimpera firesc ca nu toate foile dezestre să le includă.În cuprinsul textului am afirmatde două ori că piesele pre -zentat e în acest text au împo -dobit, la începutul perioa dei-cadru pe care am stabilit-o,per sonaje din vârful piramideisociale, că erau piese uniceprin lucrare, material şi deco-rare. Treptat, s-au difuzat în-spre baza piramidei con co mitentcu înlo cuirea materialului şipietrelor cu altele mai puţinpreţioase şi mai ieftine. În pro-cesul difuzării, unele au dis-părut odată cu meşterii care lerealizau, altele s-au transfor-mat şi câteva s-au păstrat, cumsunt acele de văl din costumulpopular german din Transilva-nia. Ele au urmat cursul normalal devenirii pieselor de artă înpiese folclorice. n

28. DIR, veaculXVII, 4, p. 63,nr.74.29. Fond Docu-mente Istorice,MDCLIX/20.30. Radu vel lo-gofet Grecianu, op.cit., p. 289, 293, 297,301, 305, 309.31. Veress, I, p. 81.32. Fond AchiziţiiNoi, MMDDC-CLXII/65.33. N. Iorga, op.cit., V, p. 328.34. Cornelia Pillat,op. cit, pl 43.35. Informaţieprimită de la dr.Anca Păunescu carea condus săpăturilede la Oraşul deFloci, şi căreia îimulţumesc peaceastă cale.36. Cornelia Pillat,op. cit., cat. 48.37. Radu vel lo-gofet Grecianu, op.cit., p. 286, 290,294, 298, 301, 305.38. Frenghia este oţesătură de mătasede calitate supe-rioară, înflorată sauornamentată cu firede aur sau deargint, brocart pur-puriu.39. Fond AchiziţiiNoi, CLXXVII/1.

◄Diademă din colecţia MuzeuluiBruckenthal

Călătoriile românilorDomeniu important al administrației speciale a statului, controlul călătoriilor cetățenilor români înstrăinătate face subiectul lucrării de față. Deși seaxează pe Transilvania, autorul ne familiari zează și cu realitățile acestui domeniu dinȚara Românească, Moldova și, după 1859,România. În Transilvania, aflată sub suzeranitate otomană, primele reglementăriale circulației locuitorilor au fost reglementate de dietele de la Târgu Mureș șiMediaș (1554). În țările extracarpatice,pentru trecerile la sud și la nord de Dunăre sau folosit firmanele sau biletelede învoire (eliberate de șefii cetăților demargine) și sinetele (documente emise

de domnii fanarioți). Pașaportul, ca document de călătorie, a fost introdus de Regulamentele Organice.A existat și un pașaport de trecere a Milcovului, desființat în anul 1862.Cea mai mare parte a volumului este dedicată situați ei din Transilvania în perioada interbelică. În acestsens, sunt analizate călătoriile în străinătate și documentele necesare pentru acestea în perioada de ac

tivitate a Consiliului Dirigent, traficulde frontieră local, participarea României la procesul de adoptare a pașaportului european unic, călătoriile încontextul relațiilor româno – ungare etc.Ultima parte este dedicată ermetizării liberei circulații a persoanelor în perioada1945 1948.(Emil Arbonie, Călătoriile românilor. Realități transilvănene (1918 – 1948), „VasileGoldiș” University Press, Arad, 2009)

semnal editorial


Subtitlurile articolelor, inserturile, rubricile „Cum văplace”, „Eveniment”și „Actualitate”sunt realizate de membriiredacției

Despre colaboratorii revistei găsițiscurte prezentări pe site-ulwww.isciv.ro.

Completați spațiile și trimiteți talonul pe adresa:București, Splaiul Unirii nr. 16, sector 4, etaj 7,camera 706, sau comandați pe e‐mail: abona‐[email protected].

Doresc să mă abonez la revista ISTORIE ȘI CIVILIZAțIE pe o perioadă de:.

3 luni - 27 lei 6 luni - 54 lei 12 luni - 108 lei

Revista doresc să o primesc la adresa:Denumirea instituției (Dacă este cazul) …............................................................................................Nume……....................… Prenume..........…......……Telefon…..…...................……………........................…E‐mail ……..................………...... Str ….………………………………...........… Nr…..…, Bl…..…, Ap…..…, Sc…..,Et…..…, Sector/Județ ……............…........................Localitate….............................. Cod Poștal......……

Plata se face în conturile: RO15BACX0000000379181001 ( deschis la Unicredit țiriac Bank)RO83TREZ7045069XXX008123 deschis la Trezoreria Statului) CIF/CUI RO 25800661sau prin mandat poștal sau ordin de plată, peadresa redacției.În prețul revistei sunt incluse și taxele poștale. Revista se expediază prin poștă. Editura nu răs pun de pen‐tru întârzierea sau pierderea coletelor.Prin participare, persoanele în cauză acceptă în mod ne ‐con diționat și explicit ca datele personale de identitate săfie utilizate și stocate într‐o bază de date, aceasta putând fifolosită de organizatori sau subcontractanți ai acestora,ulte rior, în cadrul altor aplicații similare, de marketing directetc., cu respectarea drepturilor prevăzute de Legea667/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal.

Data: Semnătura

.............................. .............................................

Pentru străinătate, se pot face abonamente pen‐tru varianta electronică a revistei:Trimiteți contravaloarea abonamentului3 luni – 20 € / 25$; 6 luni – 30 € / 40$; 12 luni – 55 € / 70$prin Western Union (sau alt serviciu similar), pe adresa: Cătălin Marian Preda, Editura Cognitia,Splaiul Unirii Nr. 16, Etaj 7, Cam. 706, Sector 4București.

Expediați apoi un mail, pe adresa: [email protected]în care să specificați: luna cu care trebuie săînceapă abonamentul; codul de la WesternUnion necesar pentru ridicarea banilor; adresade e‐mail la care să fie trimisă revista în format pdf.În momentul în care s‐a făcut confirmarea plățiiveți primi revista pe e‐mail.Aceasta adresă de e‐mail este protejată deroboții de spam, aveți nevoie de JavaScript acti‐vat pentru a o vedea.

TALON DE ABONAMENT"

aniversarePe 27 noiembrie 2010, profesorulIoan Scurtu a împlinit 70 de ani,pri lej de aniversare și bilanț. Ac-tivitatea ştiinţifică a istoriculuiIoan Scurtu reprezintă un capitolimportant al istoriografiei româ-neşti. Profesorul Scurtu este autorulunor lucrări fundamentale pentruistoria contemporană a României,care l-a impus în rândul celor mai de seamă istorici români.De-a lungul carierei sale, Ioan Scurtu a publicat 134 de cărţi(dintre care: 34 cărți de autor, 42 în calitate de coordonatorşi coautor, 58 coautor; 11 în limbi de circulaţie internaţio-nală). Această aniversare a fost marcată de editarea unuivolum omagial (Iluzii, teamă, trădare şi terorism interna-ţional - 1940. Omagiu Profesorului Ioan Scurtu), coordo -nat de către profesorul Gheorghe Buzatu și apărut cusprijinul Muzeului Vrancei – Focșani, volum în care colegiși prieteni, foşti studenţi și doctoranzi au vorbit despre omul,istoricul, profesorul, fondatorul de instituții și publicații is-torice Ioan Scurtu, și totodată au adus contribuții importantela analiza istorică a anului 1940. Revista “Istorie și Civilizație”, colaboratorii și cititorii îiurează domnului profesor La mulți ani! și o viață îndelungatăși frumoasă în slujba istoriografiei românești.

cum vă placeLilian Baels, prinţesă de RèthyPe 11 septembrie 1941, regele Leopold al III-lea al Belgiei se căsătorea religios cu Lilian Baels. O că-sătorie lovită de nulitate după legile belgiene şi primită cu reacţii mixte de către societatea belgiană. Înprimul rând, căsătoria religioasă era valabilă numai dacă era precedată de cea civilă (situaţia a fost re-mediată pe 6 decembrie 1941, în condiţiile în care Lilian rămăsese însărcinată). Belgienii au reproşatregelui că gestul nu era potrivit cu situaţia lui şi a ţării (Belgia era ocupată de germani, regele era pri-zonier); apoi i s-a reproşat că a trădat memoria reginei Astrid (prima sa soţie, ce murise într-un accidentde maşină şi care fusese foarte iubită de supuşii săi). Nu în cele din urmă, belgienii considerau că LilianBaels nu avea calităţile necesare pentru a fi regină şi spuneau că dorea doar să urce pe scara socială.Controversele au continuat pentru mulţi ani, chiar dacă Lilian s-a dovedit a fi o soţie devotată şi o mamăfoarte bună pentru copiii lui Leopold al III-lea din prima căsătorie. La moartea lui Leopold, în 1983,acesta a fost îngropat în cripta regală de la Laeken, alături de regina Astrid. Lilian (care nu a dorit nicio -dată să poarte titlul de regină a Belgiei, mulţumindu-se cu acela de prinţesă de Rèthy), a fost înmor-mântată în cimitirul aceleiaşi biserici. O situaţie care aduce destul de bine cu ceea ce s-a întâmplat, laCurtea de Argeş, cu Carol al II-lea şi Elena Lupescu.

În octombrie 2010, profesorul Ion Calafeteanu a împlinit 70de ani. Diplomat și cercetător de marcă, Ion Calafeteanu aavut și, suntem convinși, va avea, contribuții deosebite îndomenii precum istoria relațiilor internaționale, istoria exi-lului românesc, istoria diplomației sau a minorităților. A pu-blicat numeroase lucrări de referință pentru istoriografiaromânească și continuă să fie un cercetător neobosit al arhi-velor, de unde scoate la lumină noi și noi documente, pecare, fără să ezite le pune la dispoziția publicului larg. Re-vista „Istorie și Civilizație” este onorată că domnul profesorCalafeteanu îi încredințează lună de lună rezultatele munciisale neobosite pe tărâmul muzei Clio. Momentul aniversara fost marcat prin apariția volumului România în relațiileinternaționale. Diploma -ție, minorități, istorie. Inhonorem Ion Calafe-teanu, coordonat de tână-rul istoric Silviu Miloiu,de la Universitatea Vala-hia din Târgoviște, acolounde, sărbătoritul își des-fășoară activitatea didac-tică.La Mulți Ani! Domnuleprofesor!

Editura Cognitia continuă publicarea Însemnărilor zilnice ale Reginei Maria.

Volumul VIII se referă la evenimentele anului 1926,an important pentru istoria României,

dramatic pentru Casa Regală.

ISTORIE SI CIVILIZATIE {nr. 15} - revista

Documents

Transcript of ISTORIE SI CIVILIZATIE {nr. 15} - revista