Liviu REBREANU (1885, TArligua, j. Bistrila_Nisdud _ 1944,valea Mare, Pitegti), scriitor roman. Studii la Gimnaziul superiorFundational din Nisiud, apoi la scoala civild de Biieli din nistrrla.Urmeazd. $coala Reali Superioari de Honvezi din Sopron, iar in r9o3_19o6 Academia Militari,,Ludoviceum" din Budapesta. ln r9o8 demi_sioneazd din armata austro-ungari:. in acelagi an debuteazr in revistaLuceafirul de la Sibiu cu schiEa,,Codrea". in r9o9 pleaci la Bucuregti,unde lucreazi la revista Convorbiri critice. Din r9u, secretar literar laTeatrul National din craiova. Debut in volum cu Frdmdntdri (9tz).Secretar al Societi{ii Scriitorilor RomAni, din ryr4. in 9zo publicdromanul lon, srmat de pddurea sphnzuralitor $9zz) qi de Adam;i Eva(1925)' Din 1925, pregedinte al Societi{ii Scriitorilor Romani (realesin t9z7). Director al Teatrului National din Bucuregti (1928). in ry29apare romanal Crdi;orul. in acelagi an este distins cu premiul Na_{ional pentru prozi. in 1932-1934, editeazd, revista Romdnia literard.Membru al Academiei RomAne (1939). intre r94o gi 1944, director alTeatrului Nalional din Bucureqti.

,,Romanullon este socotit, fdrd relineri, printre capodoperele genului,reuSind sd dezvolte, paralel, imaginea unui personaj reprezentativ ;i panora_ma vielii satului transilvdnean in prima jumdtate a secolului xx. Rebreanucldde;te demnitatea romanului modern, oferind o construclie rezistentd,bine articulatd, intr-un registru stilistic adecvat $ cu o inlelegere superioarda raporturilor dintre operd ;i realitate.,,

Alexandru JION

CARTIER POPULAR

Liviu REBREANU

Ion

Roman

Cuprins

cLASUL pAtuANruLUI ...........7

Capitolul I.

Capitolul II.

Capitolul III.

CapitolulIV.

Capitolul V.

CapitolulVL

CapitolulVII.

CapitolulVilL

CapitolulIX.

CapitolulX.

CapitolulXL

CapitolulXII.

CapitolulXIII.

GLASUL PAUANTULUI

Capitolul I

iNcnpuTUL

1

Din goseaua ce vine de la Cirlibaba, intovdrigind Somegul

cAnd in dreapta, cAnd in stdnga, pAni la Cluj gi chiar mai departe,

se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece rdul peste

podul bitrdn de lemn, acoperit cu gindrili muceg[iti, spinteci sa-

tul ]idovila qi aleargi spre Bistrila, unde se pierde in cealaltd gosea

nafional5 care coboari din Bucovina prin trec[toarea Bdrgiului.Ldsdnd |idovila, drumul urci intdi anevoie pdn[ ce-gi face loc

printre dealuri strAmtorate, pe urml insi inainteazl vesel, neted,

mai ascunzindu-se printre fagii tineri ai Pidurii-Domnegti, mai

poposind pulin la Cigmeaua-Mortului, unde picuri vegnic api de

izvor ricoritoare, apoi cotegte brusc pe sub RApele-Dracului, ca sidea buzna in Pripasul pitit intr-o scrintituri de coline.

La marginea satului te intdmpini din stdnga o cruce strdmbipe care e ristignit un Hristos cu fala spil[citi de ploi gi cu o cunu-

ni!6 de flori vegtede agi\atl de picioare. Sufli o adiere ugoari 9i

Hristos igi tremurd jalnic trupul de tinichea ruginiti pe lemnul

mAncat de carii gi innegrit de vremuri.Satul parci e mort. Zitpuqeala ce plute;te in vizduh fese o td-

cere ndbugitoare. Doar in ristimpuri fdqie alene frunzele adormi-

te prin copaci. Un fuior de fum albistrui se opintegte sd se inalle

dintre crengile pomilor, se biliblnegte ca o matahali amelitd gi se

prlvale peste gridinile prifuite, inv[luindule intr-o ceali cenugie.

in mijlocul drumului picotegte cdinele invildtorului ZahaiaHerdelea, cu ochii intredeschisi, suflAnd greu. O pisici albi ca lap-tele vine in vdrful picioarelor, ferindu-se si nu-si murdireascl libu-fele prin praful ulitei, ziregte ciinele, st[ pulin pe gdnduri, apoiiulegte pagii gi se furigeazi in livada ingriditi cu nuiele, peste drum.

Casa invdtitorului este cea dintAi, tiiati addnc in coasta uneicoline, incinsi cu un pridvor, cu uga spre ulil[ si cu doud ferestrecare se uit5. tocmai in inima satului, cercetitoare si dojenitoare.Pe prichiciul pridvorului, in dreptul ugii, unde se spal6 diminea{ainvild.torul, iar dupi-amiazd, cind a isprdvit treburile casei, d-naHerdelea, str[juieEte o ulcici verzuie de lut. in ogradi, intre doimeri tineri, e intinsi vegnic frAnghia pe care acuma atArnd nigtecimdgi femeies,ti de stambi. in umbra cirndqilor, in nisipul fier-binte se scaldd cdteva giini pizite de un cocoE mic cu creasta in-sdngerati.

Drumul trece peste PArdul-Doamnei, lisAnd in stdnga casa luiAlexandru Pop-GlanetaEu. Uga e inchisi cu zivorul; coperigul depaie parcd e un cap de balaur; perelii virui{i de curind de-abia se

vId prin spirturile gardului.Pe urm[ vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urmd casa pri,

marului Florea Tancu, pe urmi altele... intr-o curte mare rumeg6,culcate, doul vaci unguregti, iar o babi qade pe prispd, ca o scoabd,prijindu-se la soare, nemigcatS., parc-ar fi de lemn.

Cildura picuri mereu din cer, i{i usuci podul gurii, te sugru-mi. in dreapta gi in stAnga casele privesc sfioase din dosul garduri-lor vii, acoperindu-gi felele sub stresinile gtirbite de ploi gi de vite.

Un duliu l5tos, cu limba spAnzuratd, se apropie in trap leneg,fdrd lintd. Din ganf, dintre buruienile c[runtite de colb, se re-pede un ci{el murdar, cu coada in vAnt. Lilosul nu-l ia in sea-

mi, ca qi cind i-ar fi lene sd se opreasci. Numai cAnd cel[lalt se

incdpitAneazd si-L miroase, ii arati nigte colti amenintdtori,urmAndu-qi insd calea cu demnitatea cuveniti. Cilelul se opregtenedumerit, se uiti pulin in urma duliului, apoi se intoarce in bu-ruiene unde se aude indatd un rontdit cdznlt si fldmAnd...

10 11

De-abia la cdrciuma lui Avrum incepe si se simtS: ci satul

triieEte. Pe prispi doi lirani ingdndurali ofteazd rar cu o sticli de

rachiu la mijloc. Din depirtare p[trund pdni aici sunete de viorigi chiuituri...

2

Duminecl. Satul e la hori. $i hora e pe Ulila din dos, la Todo-

sia, vlduva lui Maxim Oprea.

Casa viduvei vine chiar peste drum de bisericula betrane,

pleoqtiti gi diripinati. Vdduvia-i sirdcie lucie. Femeia a dat dinrlu in mai riu. Ce agonisegte un cap de blrbat intr-o via!51 intreagio muiere nepriceputi prlpddegte intr-un an de zile, 9i mai pulin'CAnd a impreunat Maxim mAinile pe piept, in ogradi erau cld,i

de fdn, in cele doul grajduri nu mai incipeau vitele, in gurd gi sub

qopron n-aveau loc carele. Se vedea de departe belgugul. Acuma

ograda-i goald bititurd,iar in grajduri rage a pustiu o inchipuire

de vacd stearpi: gi vegnic flimAndi.Hora e in toi... Locul geme de oameni... Nucii bitrdni de lin-

gi guri fin umbri. Doar citeva pete albe de raze rlzbesc printre

franze,gidildnd felele aprinse de veselie. Zdduful a!i!i sdngele lu-

mii. Peste Mlgura-Cocorilor atArni soarele ingllbenit de necaz cd

mai are o postatd: bunl pAn[ la asfinfit.

Cei trei liutari cintl ldngi gopron s[-gi rupl arcuqurile. Bri-

ceag, cu piciorul pe o buturuge, cu cotul stdng pe genunche, cu

obrazul culcat pe vioari, cu ochii inchis,i, igi sfArAie degetele pe

strune gi cAntecul saltl aprig, infocat. Holbea e chior 9i are un pi-

cior mai scurt, iar la vioarl numai trei coarde, dar secundeazb cu

aceeaEi patimi cu care G[van, un ligan urit gi negru ca un harap,

apasd cu arcul pe strunele gordunii. Din cdnd in cdnd Briceag se

opregte si-gi acordeze vioara. Holbea gi Givan atunci igi indoiesc

meqtegugul ca si: pistreze mlsura. Apoi Briceag reincepe mai

aprins, strdmbAndu-se uneori la Holbea, alteori la Gdvan, cu deo-

sebire cdnd schimbi melodia.

De tropotele jucitorilor se hurduci pimintul. Zecile de pe-rechi bat Somesana cu atAta pasiune, cd potcoavele fliciilor sca-pird scintei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se

invdltoreqte, se ageazi in straturi groase pe felele brizdate desudoare, luminate de oboseald gi de mullumire. Cu cdt Briceagintetegte cdntecul, cu atAt fl5ciii se indirjesc, igi infloresc jocul,trec fetele pe sub mAn5, le dau drumul si se invirteascd singu-re, topiie pe loc ridicdnd tilpile, isi ciocnesc zgomotos cilcdie-le, i9i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nidugite... Glasuri-le se ineacd in nourul de praf ce-i imbriligeazd" pe toti... Numaiarar vreunul mai lanlos incepe o chiuituri, in tactul zvdpdiatal jocului, cu ochii pe dos, cu gdtul rigugit. Dar dupi doui-treiversuri o sfhrgegte intr-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmea-zd tdcut, din ce in ce parci mai sdlbatec. Fldclii isi incolicescbralele mereu mai strAns pe dupi mijlocul fetelor... SAnii acestoratremuri sub iile albe gi ating din cAnd in cAnd pieptul fldcdilor,turburdndu-le ochii qi inima. Nu schimbi nici o vorbd. Nici nu se

privesc. Doar pe buze fAlfdie zdmbete plicute gi fugare.inv6rtita line de vreun ceas, firi intrerupere, si tinerii nu se

mai satur5.. De doui ori Briceag, cu cdrcei in degete, a incercat si:se opreascd" gi, de amAndoui orile, fliciii s-au nipustit la el urldnddesperali, cu priviri ameninlitoare sau rugdtoare:

- Zi, yigane! Mai zi, cioari!...Toate perechile se imbulzesc in jurul liutarilor, se ciocnesc, se

izbesc cu coatele goale. Cdliva biietandri, ingiduili de curAnd lahori, ame(ifi de atAta invArteald, se clatind de ici-colo, abia maifindndu-se in picioare, spre marea rugine a fetelor cu care joaci.Vreo trei perechi s-au retras in gur6, mai la larg, unde insi prafulse urcd pAni-n cipriori, des de sdl tai cu cutitul...

La cAtiva pagi de pilcul jucitorilor stau fetele care au rdmas ne-poftite, privind cu jind, goptindu-gi uneori cine gtie ce gi izbucnindin rdsete silite. La urechi gi in cosile au gi ele buchelele devdzdoagepestrile gi in mdni cdte un minunchi mai m6rigor, pe care sd-ldiruiasci fliclului cutare si-l pund la pdlirie. printre fete se mai

t2

rltlcegte qi cdte o nevaste tdniri, cu nlframi de mitase in cap,

gata s6 intre in hori dacl s-ar intAmpla s[-i vie chef birbatului ei

si joace. Mai la o parte mamele gi babele, grimadl, forfotesc des-

pre necazuri gi-gi admird, odraslele. Copii neastAmpirafi aleargiprintre femei 9i chiar prin hori, furi florile fetelor gi fac haz cdnd

victimele ii ocdrisc sau se infurie. Cdliva mai indr[cifi se lasi pe

vine aproape de jucitori, uitdndu-se cu mare bigare de seam[ la

poalele fetelor, iar cdnd poalele zboard mai tare, dezvelind picioa-

rele goale mai sus de genunchi, se intreabi repede:

- Aivirzut?

-Yitzut. Da tu?

- $i eu.

$i apoi continui si pdndeasci poalele pdni ce vreo babi in-dignatl ii ia la goani, ceea ce nu-i opregte ca peste cAtva timp sireinceapd...

Birbalii se lin mai pe departe, pe ldngd case, pe la poarti, gru-

puri-grupuri, vorbind de treburile obgtegti, aruncAnd numai rare-

ori cAte-o privire spre tineretul dimprejurul li'utarilor.Primarul, cu mustlli albe risucite tineregte, cu nigte ochi

albagtri mari gi blajini, cautd si-gi pestreze demnitatea apisdnd

vorbele gi insolindu-le cu gesturi energice, in mijlocul cdtorva bi-trAni fruntagi. $tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflati ce gi-o

mAngdie intruna parcd ar avea junghiuri, gdsegte fel de fel de clen-

ciuri primarului numai ca se arate celorlalli ci lui de nimeni nu-i

pasi. intre dAngii Trifon Titaru, mititel, cu pirul gnlbui gi glasul

sublire, se uitl cind la unul cAnd la altul, infricogat parcl sd nu

se incaiere, fiindcl amdndoi ii sunt rude - cam de departe, nicivorbd. Pe de ldturi, ca un cdine la uga buc[tiriei, trage cu urechea

gi Alexandru Glanetagu, dornic s[ se amestece in vorb5, sfiindu-se

totuqi s[ se vdre intre bogitaqi.Pe prispi stipAnegte Simion Butunoiu, care acum vreo do-

udzeci de ani a fost invdlltor in sat, iar azi mdnAnci o pensie de

cinci zloli pe lund gi muncegte la pimint mai abitir ca un flic[u'imprejurul lui s-au adunat Macedon Cercetaqu cu straja Cosma

Ciocinaq, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu $tefan Ilina gi

cu al1ii, ascultind cu evlavie palavrele dascdlului, auzite gi risau-zite. Din cdnd in cdnd Simion Butunoiu strinutd atAt de zgomotosce toate femeile se intorc spdimdntate, sau se pornegte pe tusa luiobignuitd cu care de multe ori scoali noaptea tot satul din somn.Macedon asteapti cuviincios pdni ce isprivegte dascilul cu tusa,apoi ia din fereastrl o sticld de rachiu, inclini foarte ceremonios,trage o dugci zdravdni gi trece biutura b[trdnului care mormiiescurt ,,sd ne tie Dumnezeupe to{i" qi pune gdrliciul la guri. Sticlape urmi umbld din mdnd in mdnd. Macedon e cam cherchelit sicomandl militiregte tuturor si bea:

- Forvert, Simioane! Vaitdr Cosma!... Vaitir, vaitlr!...A ficut oastea doisprezece ani, i-a fost dragd foc si, cdnd e beat,

g-acuma numai in comenzi nemteEti se cearti cu nevastd-sa. Al-tminteri insd. are o inimd de ceari si in doudzeci s,i opt de ani nugi-a bltut muierea niciodati; mai curind Floarea s-a intAmplat sdJmuqtruluiasci.

Sticla ajunge la Toader Burlacu goal6.

- Goali, ai? rdde Macedon incdntat. Goali?... Halt!... Hap-tac!... Unde egti caprar dezl?... Forverl!...

Un copil de vreo zece ani sare drept in picioare pe prispi qi

strigd rdzdnd:

- Hir!

- Nu rAde la front, migarule! se ristegte Macedon. Na sticla gi

di fuga la cantini la Avrum, si-!i mai dea o portie pentru mine!...inleles, cdprar?

Ciprarul insi refuzi ordinul, rispunzAnd:

- A zis jupdnul c[ nu-!i mai dd fdri. bani, bade Macedoane,nici si nu md mai trimiti, ci-i degeaba...

Macedon igi salti putin mustafa, incruntl din sprdncene pri-vind aspru la copil, apoi se aqeazl. pe prisp[ clitlndnd din cap gi

oftdnd:

- Ehei, unde-i vremea cAnd eram eu straja-megter!... Atuncisi fi poftit jupdnul sd nu-mi dea, ci-i ardtam eu supunere...

r4

Mai boscorodeqte ceva, pe urmd inceteazd. si se uiti ursuz lanevasti-sa care are bani dar nu-i di, gi care tiifdsuiegte cu alte

femei firi sd se sinchiseascd de comenzile lui...Tocmai atunci se tArigte pe poarti, printre picioarele oamenilor,

Savista, oloaga satului. E vari cu fata cea mai frumoasi din Pripas,

cu Florica, gi ceva neam cu nevasta lui Trifon Titaru. Are picioarele

incdrcite din nagtere, iar bra{ele lungi gi osoase ca nigte cdngi anume

spre a-Ei tdri schilozenia, gi o guri enorm[ cu buzele alburii de sub

care se intind gingiile imbilate, cu colli de dinli galbeni, rari gi lungi.

Trifon Tdtaru o line pe lAngi cas5, si-i vadi de copii. Cdnd e vreme

bunl Savista gade in poart6, se cioroviiegte cu toli copiii din sat gi

primes,te pomana trecdtorilor milogi... SoseEte cu giligie mare. Gd-

giie ceva cu glasul ei aspru, speriat. N-o bagi in seami nimeni. Doar

Trifon face un semn nevestei, ce se apropie, repede, supdratd:

- Da' acas[ nu puteai sta, mii femeie? Zdu, parcd te mdndncitalpile... Laqi tu ograda pustie pe vremea asta... $i nici baremi slu-

gile nu-s la indemAni... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savista?

Oloaga a fdcut doud ceasuri din ulila cea mare, unde stdtea Tri-fon, pini aici. incepe sl se bdlbdie foarte gribitd gi cu importanli,inso(indu-s,i sforlirile cu nigte gesturi desperate.

- Ce face? zice Maria lui Trifon, care se silegte s[ ghiceasci ce

spune. S-a bitut Vasile Baciu... cu Avrum?... Cu Florea Cirun-tu?... Ei, g-apoi? Ce-!i pasl !ie, femeia lui Dumnezeu? $i pentruasta ai venit tu atlfta cale? Vai de mine, ci egti mai rea ca copiii cei

firi minte... Uite ce !i-ai ficut poalele! $i numai azite-am prime-nit... Of bat[-te...

Savista bombine ceva ce ar vrea si insemne ci ei nu-i pasi de

poale, gi pe urme se pornegte deodati pe un rds prostesc de bucurie.

- Cum ai zis? Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi s-a im-betat intai...

Maria o lasi, ruEinati, 9i se intoarce intre femei. Oloaga se tA-

rAie in mijlocul fetelor, se frimAntiL s6-qi facl loc gi privegte apoi

cu mare plicere la hord. Are doudzeci 9i cinci de ani Ei tremuri de

fericire cind aude liutarii ori cind vede vreo petrecere...

r5

3

Savista n-are parte sd se desfete multl vreme. Pdni si se ageze

bine, pdni si se certe cu fetele pentru un loc mai bun, jocul in-ceteaz6. Briceag, asudat gi istovit, incheie invdrtita cu o apisare

zdravdnd de arcug, incAt ii plesnegte o struni la vioari. Ion, fe-

ciorul Glanetagului, lindnd de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se

repede la liutari, rugAndu-i:

- Mai zi, md Briteag... numai un pic, auzl? Un picu! de tot,

!iganelAlli fllcli strigd poruncitor:

- Trage, figane! Ce te codegti?... De ce te plitim, cioara dra-

cului?Briceag arunc[ o privire dispreluitoare spre cei ce-l oclrlsc, lui

Ion insi ii rispunde convingitor, arltdndu-i vioara:

- Nu mai pot, Ionicl. . . Zbu, nu mai pot. . . Crede-mi!. . . Mi-auamorlit degetele... Pe urml 9i struna mi s-a rupt...

- Un pic, omule, nu-nfelegi? stiruie fliclul.Jiganul insd se infurie brusc, intoarce spatele, trdntegte vioara

in bralele lui Holbea 9i incepe si blesteme citrinit:

- Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume, pleznire-ar aco-

lo unde-o fi cine m-a invdlat s[ 1in arcuqul... Ce io-i spun cu fru-mosul ci nu pot 9i el mi omoari si mai zic... Dare-ar Dumnezeu

si trizneasci toate jocurile cu pe cine le-a niscocit...Ion asculti c6teva clipe mirat cum injurl Briceag. Apoi deoda-

ti se aprinde ca focul qi izbucnegte riguqit:

- Ho, cioarl, fi1i-ar neamul de rds, ho!... $i inchide pliscul cite pocnesc de-!i sar miselele tocmai in curtea bisericii!...

Briceag a mai p6!it-o cu Ion; tace. Numai dupi ce flicdul se

indepirteaz[ bodogdnind, incepe iar si se nec5,jeasci cu ceilalliliutari, pe !ig[negte.

Fliclii imbrlfigeazd pe fete, mullumindu-le pentru joc. Fetele

se zbat in brajele lor gi goptesc cu sfiali Ei cu pllcere:

- Mtrllumirn...

r6 17

Ion stringe la piept pe Ana cu mai multi gingiqie, dar 9i mai

prelung.

- Di-mi drumul, Ionici! murmurl fata ugor, cu mullumirein glas.

- S[ vii, Anuli... gtii tu unde! zice Ion domol.

Ana nu rispunde, privirea ei insi lucegte de bucurie. Se

smuncegte si scape din imbriligare, goptind intruna moale:

- Dd-mi drumul, Ionicd... zdu, di-mi drumul!Fl5ciul o trage mai aproape, cu un zdmbet aprins, o apuci cu

o mdnd de !A!e 9i i le strlnge ca pe doui mere, incdt Ana sdsAie de

durere.

- Si nu cumva si nu vii! repetl Ion, infigAnd in ochii ei o pri-vire poruncitoare gi lacomi.

Ana fuge glon! la fete, imbujoratl Ei scutur6ndu-gi poalele

de praf. Apoi, potolindu-qi sufletul, spune Margaretei lui Cosma

Ciocinag, o fiin1d, ursuzd, voinici, cu picioare cdt donilele, cu brate

birbdteqti gi cu o fa{i osoasS, rogcati:

- $i Ionici. .. mereu... zdu aqa...

Dar incurcAndu-se, schimb[ repede vorba:

- Vai de mine ce cildurd... toati m-am ficut o apiraie...

Margareta nu jucase gi-i era necaz pe fetele care au avut noroc.

Nu rispunse nimic Anei, ci urmi si priveascl cu jind la cealafld-

cdilor care inchinau cu rachiu sau aprindeau ligiri; pirea ingrijo-ratl si nu se intdmple s-o pofteasci la joc cineva gi si nu bage de

seamd...

Ion urmiri din ochi pe Ana cdteva clipe. Avea ceva straniu inprivire, parci nedumerire gi un viclegug nepreficut. Tot atunci

z\ri mai alituri 9i pe Florica, fata vidanei lui Maxim Oprea, cu

care se linuse pd'nl acum, pulin posomorAti, dar mai frumoasica oricdnd. Fllciul clipi aspru, ca 9i cdnd ar fi vrut s6-9i alunge un

gdnd din creieri, gi strigi la un biielel:

- Adusegi, bre?

- Adus, bade lonici, ficu copilul cu importan![' Am dat-o

lelii Zenobia, s-o !ie...

Si, in vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mami-sa,biielelul urmi:

- L-a ficut tare jupAnul, bade, s-a pus zece bucilele de zahdr,d.e zice ci-i mai bun ca mierea...

Zenobia, cu sticla de rachiu in mdni, se plAngea Todosiei, vi-danei, de un afurisit de junghi care o tiia prin gale de c6.teva ziTe

gi nu-i mai trecea.

- Ia di glaja ceea, mami! zice lon scurt gi inghili indati odugc5. zdravind. Da d-ta bei oleaci?

- Lasi-md pe mine in plata lui Dumnezeu ci doar nu-s insir-cinat6, rispunse Zenobialudnd totugi sticla gi trigdnd o gurd. Ao-leu, da gtiu c5-i bun... Vezi numai, dragul mamii, sd nu bei multci !i se urcd la cap gi cine gtie ce poznS,te-o mai indemna si faci...Omul la belie si-l fereascl Dumnezeu...

Ion ii lui sticla gi intoarse spatele fdrd si-i mai asculte sfaturile.Copilul rdmisese pironit locului, cu ochii pofticiogi la rachiu.

CAnd se indepdrt[ flic[ul, avu parcd o suplrare. Dar ii trecu repe-de 9i, qterpelind intr-o clipire un strul de flori din mAna Margare-tei, o zbughi ca slgeata, urmat de blestemele aprige ale fetei carea$tepta mereu s-o cheme cineva la joc. ..

4

Ion trecu incet pinleazul de ldngd grajd, intorcAnd capul spreAna care nu-l sclpa deloc din ochi 9i care, peste cAteva clipe, ilurmd cu paqi gr[bi1i, roEi ca focul de rusine, inchipuindu,gi citoati lumea o pAndegte.

in dosul surii era o livadi m[risoari, presirati cu pomi, teiatain doui de o cirare ce cobora pini la Gdrla-Popii gi se oprea chiar inspatele circiumii lui Avrum. Fdnul cosit de curdnd, adunat in cdteva

cliile proptite cu pari, umplea vizduhul cu un miros imbititor.Ion merse pe cirare doi-trei pasi, apoi coti in stdnga gi se agezd

sub un nuc bitrAn si scorburos, pe o ridicini incovoiati ca un jilf.Fata sosi tremur1nd de emolie, dar cu o strilucire bucuroasi in ochi.

- Aici erai? murmuri Ana agezAndu-se fdri si se uite la dAnsul.

- Ci parcd-i mai bine aici, ficu fliciul incet; apoi indati ridicisticla: Si triim, Anu![!

- Sd triiegti, Ioane! rispunse ea privind nelinigtitd spre cdrare,

pe unde treceau mereu oameni, care la cArciumi, care inapoi.

- Bea gi tu, Anuli, ci pentru tine l-am luat Ei l-am ficut dulce

ca gura ta.

- Despre mine poate s[ sece rachiul, zise fata mai potoliti.Mi-e sili gi cdnd ii simt mirosul, cd taica nu mai lasd si treaci nicio ziulici firi biuturd gi firi belie... Nu gtiu, zilu, ce s-o mai alege

de noi.

- Apoi aga bea omul la supirare, zise Ion adlugAnd pe urmicu alt glas: Bea, Anu!6... Mi-a cigunat 9i mie aEa o dati...

Ana igi inmuie buzele in rachiu, se strdmbi 9i didu repede sti-

cla inapoi, tugind gi rdzdnd:

- Avai de mine... nu pot... parc5-i otravi...

- Ba-i bun, zise Ion ducdnd iarigi sticla la gur[.Ticurl amAndoi un rdstimp, firi sl se priveasci. Apoi fliciul

igi trecu bralul pe dupi mijlocul ei gi oftd:

- Hei, Anu![, mult aleanu-i in inima mea!

Fala Anei, lunguia!5, arsi de soare, cu o intipirire de suferinle,

se posomori.

- Ce indur eu, s[ fereasci Dumnezeu pe toatl lumea, gemu

dAnsa. Cd tata gi-a pus in gdnd si mi mlrite cu George a Tomii

;i-o line morlig cu George. $i, Doamne, greu ifi mai vine si taci 9i

s[ inghili cAnd nu !i-i drag omul...Ion se uiti lung la buzele ei subliri care se migcau ugor dezve-

lindu-i dinlii cu strungulife, albi la laptele, Ei gingiile trandafiriipe deasupra. $tia dinsul ci Vasil Bacin e intr-o ureche gi c[ de o

apuci hiis, apoi h[is o line sd gtie de bine cl d[ cu carul prin toate

qanfurile. Dar tocmai aceasta il intirAta gi pe el.

Nu-i fusese dragl Ana qi nici acuma nu-gi didea seama bine

claci i-e dragi. Iubise pe Florica gi, de cite ori o vedea sau igi

amintea de ea, simlea cd tot o mai iubeqte. Purta in suflet risul ei

L9

cald, buzele ei pline si umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochiiei albagtri ca cerul de primivari. Dar Florica era mai sdracd decdtdAnsul, iar Ana avea locuri Ei case qi vite multe...

ii asculta glasul pldngitor giJ cuprindea mila, in acelaEi timpinsd se gdndea la Florica. Apoi deodati tresiri, o strdnse la piept gi,

fdrd sd rosteasci vreo vorbi, o siruti lung pe buze. Fata cuprinsecu bralele gatul lui lon, molegiti gi aprins[, si inima-i bdtea atdt de

n[valnic incAt el o auzea.

- Noroc, noroc, Ioane! strigi un glas aspru pe cirare.Fldciul ridicd ochii furios qi vdzu pe Ilie Onu, care, intorcin-

du-se de la cdrciumd cu o sticli de rachiu, rddea gros gi batjocoritor.

- Dute-n... Doamne iarti-mi, bufni Ion incruntat.Ilie Onu ajunse la guri' qi se flcu nevd,zut. Era frate de cruce cu

George al Tomii gi unde putea sd-i faci rdu lui Ion, ii ficea, fiindciodati, la o nuntd, il umpluse de sdnge ca sd-l imbl6"nzeasc5.

Ionincepu si suduie si si se ci:trineascd, dar intdlnind ochiicdprui, inlicrimali de fericire gi de teami ai Anei, se potoli...

Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din risputerisi inve(e pe Briceag un c6.ntec nou ce-l auzise de la liutarii dinBistrila la un chef al doctorului Filipoiu, la berdria cea mare dinArmadia. Briceag, cu ochii linti la buzele flicdului, care fluieramelodia, lArAia nesigur cu arcusul pe strune; Holbea credincios,incerca gi el s[ secondeze. George se umfla, inchidea pu{in ochiigi fluiera din ce in ce mai aprig, c6,ci tmprejurul lor se adunase unpdlc de flicIi care-l priveau cu admiratie.

- Ei, acu ai inleles? zise George oprindu-se in mijlocul cdnte-cului.

- Las' c[ l-am prins, morm[i Briceag pornind s[ tragi cu maimultd incredere.

- Am sosit, George, strigd Ilie intinzdnd sticla.

- Iute te-ai intors, vorbi cellalt bXnd qi trecdnd indati rachiullui Ilie ca el sd poati. reincepe discilirea l5'utarilor.

- Nou[ nu ne dai un pihirel, vere? se lingugi Holbea, zgdnd6,rindu-l cu arcugul.

- Si vi dau, ciorilor, fire-ali ai naibii! rAse George foarte

mullumit ci au si vadi toli cum cinstegte el pe ligani.

- Beli-o toat5, zise apoi c[tre Givan cAnd vru s[-i inapoieze

sticla.

Dar atunci siri Ilie ca un cocos:

- Ia lisali, bre, si mai bem gi noi, ci cioarele astea o sd plez-

neasci de atAta holirci.Urmi o cioroviiali lungi intre Ilie 9i liganii care nu mai voiau

s[ renunle la biuturl 9i era cdt pe-aci si se incingi o bltaie, deoa-

rece Ilie, aprinzdndu-se, se repezea mereu cu piciorul si spargi

gorduna.

5

Deodati toati lumea se intoarse spre uli1i. Toli blrbalii scoase-

ri plliriile, iar cei de pe prispi se sculari in picioare... Venea pre-

otul Belciug impreund cu d-na Maria Herdelea, so{ia invildtorului,cu domnigoara Laura gi cu Titu. Primarul gi fruntagii satului ieqiriin poarti intru intdmpinarea domnilor.

- Petrecefi, petrecefi? zise preotul cu un zAmbet binevoitor'

- Apoi ce se facem, domnule pdrinte, rdspunse primarul cu

piliria in mAni. Dumnezeu de aceea a l6sat sirbdtorile, s[ se mai

veseleasci 9i prostimea.

- Negregit-negregit, murmuri Belciug, l[rgindu-gi zdmbetul.

- Da' de ce nu pofti1i 9i d-voastrl si vedeli petrecerea noastr[?

relui Florea Tancu cu un glas foarte blajin, pundndu-gi piliria inc1lP.

firanii de asemenea se acoperiri unul cdte unul, in vreme ce

preotul s,opti cdteva cuvinte d-nei Herdelea, care rdspunse rispi-cat, ddndu-Ei capul pe spate cu mdndrie:

- Da, putem privi pu{in gi noi... Mie chiar imi plac petrecerile

poporului...Maria Herdelea era fati de ![ran de pe la Monor, dar pentru ci

runrblase totdeauna in straie nemlegti qi mai ales ci s-a miritat cu

un invifitor, se simtea mult deasupra norodului gi avea o mili camdispreluitoare pentru tot ce e lirinesc.

- Poftim mai aproape! ficu atunci primarul, bucuros, ddnd lao parte pe liranii care se imbulzeau: Ia faceli loc, mii oameni!...Da{i-vd la o parte!

Vreo cdliva fruntasi se grlbird si dea ajutor primarului stri-gAnd:

- La o parte!... La o parte!...Belciug intr5, incetinel in ogradi gi se opri aproape de poarti.

Babele cucernice se repezirl numaidecdt s5-i sirute mdna.

- Lisati, l6sa{i! murmur[ preotul, intinzAnd insi dosul pal-mei spre sirutare cu o mullumire ce-i inviora fala tiblciti de sli-biciune.

Fliciii, obosili 9i cu gdndul la joc, rimiseseri tot imprejurulliutarilor. Numai George, totdeauna silitor si-qi arate istelimea,se vdri printre bdtrini, imbulzindu-se sd ajungi cAt mai aproapede popa gi familia invititorului. Ilie se linea gi aici dupd ddnsulca un ci1el.

Titu Herdelea, un tAn[r de vreo doudzeci gi trei de ani, in hainecurdlele si sdrS"cule, cu o cravati albastri-azurie la gulerul inalt 9i

feapdn, ras de mustili 9i lung cdt un par, cum vdzu pe George, iiintinse prieteneste mdna imbr[cat6 in mdnugi de a(i cenuqie:

- Noroc, George!... Nu mai juca!i?... Tocmai ne abiturim gi

noi s[ vi vedem...

- Cum nu, domnisorulel Numai si se hodineasci o fird{iganii, c-au zis atata de-a amor{it Ei sufletul dintr-inqii, spuse fli-ciul cu glas indulcit. Apoi, apropiindu-se mai bine, ad5'ogi: Dad-ta nu vrei si joci cu noi, domnisorule?

Titu rdse gi se uiti la Laura, care z?tmbi incurcatl.

- Eu?... Nu, George. Altl dat5. Acuma nu se poate.Dar fliciul st5:rui:

- i1l dau eu o fati, domniqorule, de si te lingi pe buze. Usoarica pana gi frumoasd ca o domnigoarl.. Dar trebuie si joace gi

dornnigoara Laura...

Sora lui Titu se ficu deodati serioas[ 9i se aglli infricogatl de

bralul mamei sale, murmurdnd:

- O, auzice idee!... Mi mir ci nu vi-i...Preotul vorbea cu primarul gi cu ceilalli ldrani despre mersul

vremii, tofi fiind inlelegi cdar fibine sd mai dea Dumnezeu o gurd

de ploaie, si se mai inmoaie pimdntul, cici altfel rimine porum-

bul nesipat de-al doilea... George insi se linea scai de Titu si Lau-

ra, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ingiduitnici in ruptul capului cafata ei sd se amestece printre ldrani.

Ca sd schimbe vorba, fiindci se mai strAngeau gi alli oameni sd

asculte stlruinla fliciului, zAmbind pulin batjocoritor, Titu se uitideodati imprejur, ca gi cAnd gi-ar fi adus aminte ceva, qi apoi intreba:

- Oare Ion unde-i?

George, deqi gtia c5, dintre toli feciorii satului domnigorul cu

Ion e mai prieten, se simli aproape jicnit auzind acum intrebarea.

De aceea rdspunse cam in sil5,:

- Pe-aici trebuie s[ fie gi ddnsul...Dar Ilie Onu, de la spate, se amestecd iute-n vorbi:

- Ba e-n gridini, sub nuc, cu Ana...

- Unde? f[cu George intorcdndu-se brusc la el, parcd i-ar fitras o palml.

- Acolo, trnde zic, incheie Ilie scurt, rinjind mulpmit.George puse nasul in pdmdnt gi ticu. Nimeni nu mai deschise

gura, iar Titu, bucuros c-a scipat ugor de invita{ia la dais, se apro-

pie gi el de Belciug care incepuse si povesteasci oamenilor cum

i-au scos doctorii cei mari un rinichi in spitalul de la CIuj.

Vorbele lui Ilie loviseri pe George drept in suflet. Ana lui Vasile

llaciu ii era figiduiti lui de nevast[. Ea fatl cu stare, el fecior de

lrocotan - se potriveau. Pirinfii lor erau inlelegi mai demult, iar

Ana ii plicea. Nu zicea ci-i cine gtie ce frumoasi, dar nici el nu

pica. Era greoi, spltos qi umeros ca un taur; umbla leginat qi cu

genunchii inmuiali.Fierbea. Se gdndea mereu si-qi croiasci drum pdnl in gridini,

s-o vadi, cum Eade ochi in ochi cu Ion. Dar mereu igi lua seama,