Coperta: Boris StoilovCorector: Roxana BarbuTehnoredactare: Mirela Negoifi

,t

Pentru comenzi gi informa{i i: 0341 / 88L.647www.edituraeduard.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiREBREANU, LIVIU

Ion / Liviu Rebreuru. - Constan{a: Editura Eduard, 2017

ISBN 978-6M-57r-477-g

821.135.1

Tipar.ARTPR|NTErnait office@artprint.ro

@ 2017'S.C. Eduard Publishing S.R.L.Toate drepturile rezervate.

Liviu Rebreanu

Capitolil i - inCrpUrU1.......,......

Capitolul lll- IUBIREA

CapitolullV'- NOAPTEA:...-.....-...:...........................................103

.Capitolul V -,RUt1NEA...........,............................,..r.............,.......1150

Capitolul Vl I N UNTA .:-!--.--..-...:..- 186

GLASUL IUBlRll ..................irooro,,-re-ror....................,.239

Capitolul Vll - VAS11E.........................j......:..,..............:"....---..-.23,p

Capitolul vlll - CoP11U1...........................:.................,,......,,....,...266

Capitolirl lX . SARUTAREA.............,n.x...:n..:....-x....................300

CapitolulX - TTREANC

CapitolulXl: BLESTEM

CapitolulXll - GEORCE

u 1....................

UL

334

353

391

Capitoluf Xlll - SFARt1TUL.,...,............rrr..:........:......,..........,,.....42'I

448

Dragei mele Fonny

GLASULPAMANTULUI

Capitolul I - irucePuTUL

in ;oseaua ce vine de la CArlibaba, intoviri;ind Some;ulcAnd in dreapta, cAnd in stAnga, pAni la Cluj ;i chiarmai departe, se desprinde un drum alb mai sus de

Armadia, trece rAul peste podul bitrAn de lemn, acoperit cu

gindrili mucegiitS, spinteci satul Jidoviga gi aleargi spre Bistriga,

unde se pierde in cealalti ;osea nagionali care coboari dinBucovina prin trecitoarea BArgiului.

LisAnd Jidoviga, drumul urci intAi anevoie pAni ce-gi face

loc printre dealurile strAmtorate, pe urmi insi inainteazi vesel,

neted, mai ascunzAndu-se printre fagii tineri ai Pidurii Domnegti,

gi poposind pulin la Cismeaua Mortului, unde picuri ve;nic apide izvor ricoritoare, apoi cotegte brusc pe sub RApele Dracului,

ca si dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrAntituri de coline." La marginea satului te intAmpini din stAnga o cruce

strAmbi pe care e ristignit un Hristos cu faga spiliciti de ploi ;icu o cununigi de flori ve;tede agilgati de picioare. Sufli o adiere

u;oari si Hristos i;i tremuri jalnic trupul de tinichea ruginiti pe

lemnul mAncat de carii ;i innegrit de vremuri.Satul parci e mort. Zipugeala ce plutegte in vizduh gese

o tecere nibqitoare. Doar in ristimpuri ffuAie alene frunzele

adormite prin copaci. Un fuior de fum albistriu se opinte;te sise inalge dintre crengile pomilor, se bilibinette ca o matahaliametite gi se privale peste gridinile prifuite, inviluindu-le intr-oceagi cenqie.

in m ij locul drum ul ui picote;te cAinele invigitorul u i 7 aharia

Herdelea, cu ochii intredeschigi, suflAnd greu. O pisici albi ca

laptele vine in vArful picioarelol ferindu-se si nu-gi murdireascilibugele prin praful uligei, zire;te ciinele, sti pugin pe gAnduri,

apoi iuge;te pa;ii ;i se furigeazd in livada ingriditi cu nuiele, peste

drum.Casa invigitorului este cea dintAi, tiiati adinc in coasta unei

coline, incinsi cu un pridvor, cu u;a spre uligi ;i cu doui ferestre

care se uiti tocmai in inima satului, cercetitoare ;i dojenitoare.Pe prichiciul pridvorului, in dreptul u;ii, unde se spali dimineaga

invigitorul, iar dupi-amiazi, cAnd a isprivit treburile casei, dna

Herdelea, strijuie;te o ulcici verzuie de lut. in ogradi, intredoi meri tineri, e intinsi vegnic frAnghia pe care acuma atirnini;te cimi;i femeiegti de stambi. in umbra cimi;ilor; in nisipul

fierbinte se scaldi cAteva giini, pizite de un coco; mic cu creasta

insAngerati.Drumul trece peste Piriul Doamnei, lisAnd in stAnga casa

lui Alexandru Pop Glaneta;u. U;a e inchisi cu zivorul; acoperi;ulde paie parci e un cap de balaur; peregiiviruigi de curAnd de-abiase vid prin spirturile gardului.

Pe urmi vine casa lui Macedon Cerceta;u, pe urmi casa

primarului Florea Tancu, pe urmi altele... intr-o curte mare rumegi,culcate, doui vaci unguretti, iar o babi;ade pe prispi, ca o scoabi,prijindu-se la soare, nemigcati, parc-ar fi de lemn...

Cildura picuri mereu din cer; igi usuci podul gurii, tesugrumi. in dreapta ;i in stAnga casele privesc sfioase din dosulgardurilor vii, acoperindu-;i fegele sub stresinile ttirbite de ploi ;ide vite.

Un duliu li;os, cu limba spAnzurati, se apropie in traplene;, firi ginti. Din ;ang dintre buruienile cirungite de colb,se repede un cigel murdar:, cu coada in vAnt. Ligosul nu-l ia inseami, ca si cAnd i-ar fi lene si se opreasci. Numai cAnd cellaltse incipigAneazi si-l miroase, ii arati niste col;i ameningitori,urmAndu-;i insi calea cu demnitatea cuveniti. Cigelul se oprette

nedumerit, se uiti puqin in urma duliului, apoi se intoarce in

buruieni unde se aude indati un rongeit ciznit;i flimAnd...

De-abia la circiuma lui Avrum incepe si se simti ci satul

triiegte. Pe prispi doi girani ingindura;i ofteaz| rar cu o sticli de

rachiu la mijloc. Din depirtare pitrund pAni aci sunete de viori

sichiuituri...Duminici. Satul e la hori. fi hora e pe Uliga din dos, la

Todosia, viduva luiMaxim OPrea'

Casa viduvei vine chiar peste drum de bisericuga bitrAni,

pleo;titi;i diripinati. Viduvia'i siricie lucie' Femeia a dat din

riu in mai riu. Ce agoniseste un cap de birbat intr-o via95 intreagi,

o muiere nepriceputi pripide;te intr-un an de zile, 9i mai pugin.

CAnd a impreunat Maxim miinile pe piept, in ogradi erau clii

de fAn, in cele doui grajduri nu.maiincipeau vitele in ;uri ;i sub

topron n-aveau loc carele. Se vedea de departe bel;ugul. Acuma

ograda-i goali bitituri, iar in grajduri rage-a pustiu o inchipuire

de vaci stearpi ;i vegnic flimAndi.Hora e in toi... Locul geme de oameni.'. Nucii bitrAni de

lAngi ;uri gin umbri. Doar cAteva pete albe de raze rizbesc

printre frunze gidilAnd fegele aprinse de veselie. Ziduful agAgi

sAngele lumii. Peste Migura Cocorilor atirni soarele ingilbenit

de necaz ci mai are o postati buni pAni la asfinqit'

Cei trei liutari cAnti lAngi sopron si-9i rupi arcu;urile'

Briceag, cu piciorul pe o buturugi, cu cotul sting pe genunchi,

cu obrazul culcat pe vioari, cu ochii inchi;i, i;i sfArAie degetele

pe strune si cAntecul salti aprig, infocat. Holbea e chior ;i are un

picior mai scurt, iar la vioari numai trei coarde, dar secondeazi

cu aceeagi patima cu Care Givan, un tigan urAt ;i negru ca un

harap, apasi cu arcul pe strunele gordunii. Din cAnd in cdnd

Briceag se oprette si-;i acordeze vioara' Holbea gi Civan atunci

isi indoiesc me;te;ugul ca si pistreze misura. Apoi Briceag

reincepe mai aprinS strAmbAndu-se uneori la Holbea, alteori la

Givan, cu deosebire cind schimbi melodia.

De tropotele jucitorilor se hurduci pimAntul. Zecile de

perechi bat Somegana cu atAta pasiune ci potcoavele fficiilorscapiri scAntei, poalele fetelor se bolbocesg iar colbul de pe jos

se invAltoreste, se a;azi in straturi groase pe fegele brizdate desudoare, luminate de oboseali si de mulgumire. Cu cAt Briceaginte;e;te cAntecul, cu atat ff5ciii se indArjesc, isi infloresc jocul,trec fetele pe sub mAni, le dau drumul si se invirteasci singure,gopiie pe loc ridicAnd tilpile isi ciocnesc zgomoros cilcAiele,isi plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nidu;ite... Glasurile se

ineaci in norul de praf ce-i imbrigiseazi pe tofi... Numai ararvreunul mai gango; incepe o chiuituri, in tactulzvipiiat a[jocului,cu ochii pe dos, cu gAtul rigugit. Dar dupi doui-trei versuri osfArse;te intr-un iuit aspru, istovit. Apoijocul urmeazi ticut, dince in ce parci mai silbatic. Fliciii isi incolicesc bragele mereumai strAns pe dupi mijlocul fetelor... SAnii acestora rremuri subiile albe gi ating din c6nd in cAnd pieptul fl5ciilor, tulburAndu-leochii ;i inima. Nu schimbi nici o vorbi. Nici nu se privesc. Doarpe buze fdlf?rie zAmbete plicute ;i fugare.

invArtita tine de vreun ceas, firi intrerupere, si tinerii nu se

mai saturi. De doui ori Briceag cu cArcei in degete, a incercat sise opreasci-;i, de amAndoui orile, fliciii s-au nipustit la el urlAnddesperagi, cu priviri ameningitoare sau rugitoare:

- Ti,tigane! Mai zi, cioari!...Toate perechile se imbulzesc in jurul liutarilor, se ciocnesc,

se izbesc cu coatele goale. Cigiva biietandri, ingiduigi de curAndla hori, ametiti de atAta invArteali, se clatini de ici,colo, abia maitinAndu-se in picioare, spre marea rusine a fetelor cu care joaci.Vreo trei perechi s-au retras in sura, mai la larg unde insi prafulse urci pAni-n cipriori, des de si-l tai cu cugitul...

La cAtiva pa;i de pAlculjucitorilor stau ferele care au rimasnepoftite, privind cu jind, toprindu-;i uneori cine stie ce si

izbucnind in rAsete silite. La urechi si in cosite au ;i ele buchetelede vAzdoage pestrige si in mAni cAte un minunchi mai mirisorpe care si-l diruiasci fliciului cutare si-l puni in pilirie. Prinrrefete se mai ritice;te ;i cite o nevasti tdnfuL, cu.niframi de

mitase in cap, gata si intre in hori daci s-ar intAmpla si-i vie

chef birbatului ei si joace. Mai la o parte mamele ;i babele,

grimadi, forfotesc despre necazuri ;i-;i admiri odraslele- Copii

neastampiragi aleargi printre femei ;i chiar prin hori, furi florile

fetelor { fachaz cAnd victimele ii ocirisc sau se infurie. CAEiva

mai indricigi se lasi pe vine aproaPe de jucitori, uitAndu-se cu

mare bigare de seami la poalele fetelor, iar cAnd poalele zboarimai tare, dezvelind picioarele goale mai sus de genunchi, se

intreabi repede:

- Ai vizut?

- Vizut. Da tu?

- $i eu.

$i apoi continue si pindeasci poalele pAni ce vreo babiindignati ii ia la goani, ceea ce nu'i opre;te ca peste cAtva timpsi reinceapi...

Birbagii se fin mai pe departe, pe lAngi casi, pe la poarti,grupuri-grupuri, vorbind de treburile ob;te;ti, aruncind numai

rareori cAte-o privire spre tineretul dimprejurul liutarilor'Primarul, cu musteli albe risucite tinerette, cu ni;te ochi

alba;tri mari ;i blajini, caut; se-ti pistreze demnitatea apisAnd

vorbele gi insogindu-le cu gesturi energice, in mijlocul cAtorva

bitrAni frunta;i. $tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflati ce

;i-o mingAie intruna parc| ar avea junghiuri, gisegte fel de fel de

clenciuri primarului, numai ca si arate celorlalgi ci lui de nimeni

nu-i pasi. intre dAn;ii Trifon Titaru, mititel, cu pirul gilbui ;iglasul subgire, se uiti cAnd la unul, cAnd la altul, infrico;at parci

si nu se incaiere, fiindci amAndoi ii sunt rude - cam de departe,

nici vorbi. Pe de lituri, ca un cAine la u;a bucitiriei, trage cu

urechea ;i Alexandru Glaneta;u, dornic si se amestece.in vorbi,sfiindu-se totu;i si se vAre intre bogita;i.

Pe prispi stepanegte Simion Butungiu, care acum vreo

douizeci de ani a fost invigitor in sat, iar azi minAnci o pensie de

cinci zlogi pe luni ;i munce;te la pimAnt mai abitir ca un fliciu.imprejurul lui s'au adunat Macedon Cerceta;u cu straja fosma

Ciocinas, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Stefan llina si cualtii, ascultAnd cu evlavie palavrele dascilului, auzite si risauzite.Din cAnd in cAnd Simion Butunoiu strinuti arat de zgomorosci toate femeile se intorc spiimAntate sau se porneste pe tusalui obisnuiti cu care de multe ori scoali noaptea tot satul dinsomn. Macedon asteapte cuviincios pAni ce ispriveste dascilulcu tusea, apoi ia din fereastri o sticli cu rachiu, inchini foarteceremonios, trage o du;ci zdravini ;i trece biutura bitrAnuluicare mormiie scurt,,si ne tie Dumnezeu pe toti" gi pune girliciulla guri. Sticla pe urmi umbli din mAni in mAni. Macedon e camcherchelit si comandi militireste tuturor si bea:

- Forvert, Simioane!Vaitir, Cosma!... Vaitir, vaitir!... A ficutoastea doisprezece ani, i-a fost dragi foc si, cAnd e beat, s-acumanumai in comenzi nemtesti se cearte cu nevasti-sa. Altmirlteriinsi are o inimi de ceari si in douizeci si opt de ani nu ;i-abitut muierea niciodati; mai curAnd Floarea s-a intAmplat si-lmustruluiasci.

Sticla ajunge la Toader Burlacu goali.

- Coali, ai? rAde Macedon incAntat. Coali?... Haltl...Haptac!... Unde e;ti, ciprar de zi?... Forvert!...

Un copil de vreo zece ani sare drept in picioare pe prispi si

strigi rAzAnd:

- Hir!

- Nu ride la front, magarule! se riste;te Macedon. Nasticla si di fuga la cantini la Avrum, si-ti mai dea o porqie pentrum i ne!... in geles, ciprar?

Ciprarul insi refuzi ordinul, rispunzAnd:

- A zis jupAnul ci nu-ti mai di firi bani, bade Macedoane,nici si nu mi maitrimiti, ci-i degeaba...

Macedon i;i salti purin mustata, incrunri din sprAnceneprivind aspru la copil, apoi se a;azi pe prispi clitinAnd din capsi oftAnd:

- Ehei, unde-i vremea cAnd eram eu strajamegter!... Atuncisi fi poftit jupAnulsi nu-mi dea, ci-iaritam eu supunere...

10 11

Mai boscorodegte ceva, pe urmi inceteazi ;i se uiti ursuz

la nevasti-sa care are bani, dar nu-i di, ;i care tiifisuie;te cu alte

femei firi si se sinchiseasci de comenzile lui...

Tocmai atunci se tari;te pe poarte, printre picioarele

oamenilor; Savista, oloaga satului. E vari cu fata cea mai frumoasi

din Pripas, cu Florica, ;i ceva neam cu nevasta lui Trifon Titaru.

Are picioarele incircite din na;tere, iar bragele lungi ;i osoase

ca ni;te cingi anume spre a-;i tAri schilozenia, ;i o guri enormicu buzele alburii de sub care se intind gingiile imbilate, cu colgi

de dingi galbeni, rari gi lungi. Trifon Titaru o gine pe lAngi casi,

si-i vadi de copii. CAnd e vremea buni Savista;ade in poarte, se

cioroviie;te cu tofi copiii din sat;i prime;te pomana trecitorilormilogi... Sose;te cu giligie mare. CAgiie ceva cu glasul ei aspru,

speriat. N-o bagi in seami nimeni. Doar Trifon face un semn

nevestei, care se apropie, repede, supirati:

- Da acasi nu puteai sta, mii femeie? Ziu, parci te minAncitilpile... La;i tu ograda pustie pe vremea asta... $i nici barem slugile

nu-s la indemAni... Ce vrei? Ai? Spune ce vrei, Savisti?

Oloaga a ficut doui ceasuri din Uliga cea mare, unde stitea

Trifon, pAni aici. incepe si bAlbdie foarte gribiti;i cu importan;i,insogindu-;i sfor;irile cu ni;te gesturi desperate.

- Ceface? zice Maria lui Trifon, care se silegte si ghiceasci ce

spune.'S-a bitut Vasile Baciu... Cu Avrum?... Cu Floarea Ciruntu?...

Ei ;-apoi? Ce-;i pasi gie femeia lui Dumnezeu? fi pentru asta ai

venit tu atAta cale? Vai de mine, ci etti mai rea ca copiii cei firiminte... Uite ce ;i-ai ficut poalele! $i numai azi te-am primenit...

Of, bati-te...Savista bombine ceva ce ar vrea si insemne ci ei nu-i pasi

de poale, ;i pe urmi se pornette deodati pe un rAs prostesc de

bucurie.

- Cum ai zis?... Cine-i beat?.-. Vasile Baciu... ParcA azi s'a

imbitat intAi...

Maria o lasi ru;inate ti se intoarce intre femei. Oloaga se

tAriie in mijlocul fetelor; se frimAnti si-;i faci loc 9i privegte apoi

cu mare plicere la hori. Are douizeci si cinci de ani ;i tremuri de

fericire cAnd aude liutarii ori cAnd vede vreo petrecere...

Savista n-are parte si se desfete multi vreme. Pini si se

a;eze bine, pAni si se certe cu fetele pentru un loc mai bun, joculinceteazi. Briceag, asudat ;i istovit, incheie invArtita cu o apisarezdravini de arcu;, incAt ii gi plesne;te o struni la vioari. lon,feciorul Glaneta;ului, tinAnd de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se

repede la lSutari, rugAndu-i:

- Maizi, mi Briceag... numai un pic, auzi? Un picu; de tot,gigane!

Algi fficii strigi poruncitor:

- .Trage, gigane! Ce te code;ti?... De ce te plitim, cioaradracului?

Briceag arunci o privire dispretuitoare spre cei ce-l ocirisc,lui lon insi ii rispunde convingitor; aritAndu-i vioara:

- Nu maipot,lonic5... Zdu,nu maipot... Crede-mi!... Mi.auamorgit degetele... Pe urmi ;i struna mi s-a rupt...

- Un pic, omule, nu-ngelegi? stiruie fliciul. |iganul insise infurie brusc, intoarce spatele, trAntegte vioara in bragele luiHolbea si incepe si blesteme citrinit:

- Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-aracolo unde-o fi cine m-a invigat si gin arcugul... Ci io-i spun cufrumosul ci nu pot;i el mi omoari si mai zic...Dare-ar Dumnezeusi trisneasci toate jocurile cu pe cine le-a niscocit...

lon asculti cAteva clipe mirat cum injuri Briceag. Apoideodati se aprinde ca focul si izbucneste rigu;it:

- Ho, cioari, fi-gi-ar neamul de rAs, ho!... $i inchide plisculci te pocnesc de-qi sar miselele tocmai in curtea bisericii!...

Briceag a mai pigit-o cu lon; tace. Numai dupi ce fliciul se

indepirteazi bodoginind, incepe iar si se necijeasci cu ceilalgiliutari, pe !iginette.

Fliciii imbrigi;eazi pe fete, mulgumindu-le pentru joc.Fetele se zbat in bratele lor ;i ;optesc cu sfiali ;i cu plicere:

- Mul;umim... lon stringe la piept pe Ana cu mai multigingfuie, dar;i mai prelung.

12 13

- Di'mi drumul, lonici! murmuri fata ugor; cu mulgumire

in glas.

- Si vii, Anugi... gtii tu unde! zice lon domol. Ana nu

rispunde, privirea eiinsi luce;te de bucurie. Se smuce;te si scape

din imbri,ti;are, goptind intruna moale:

- D5'mi drumul, lonici... ziu, di-mi drumull... Fliciul otrage mai aproape, cu un zAmbet aprins, o apuci cu o mAni de

;Age ;i i le strAnge ca pe doui mere, incit Ana sAsAie de durere.

- 5i nu cumva si nu vii! repete lon infigAnd in ochii ei o

privire poruncitoare ;i lacomi.Ana fuge glong la fete, imbujorate, ti scuturAndu-9i poalele

de praf. Apoi, potolindu-;i sufletul, spune Margaretei lui Cosma

Ciocina;, o fiingi ursuzi, voinici, cu picioare cAt donigele, cu

brage birbitesti ti cu o fagi osoasi ro;cati:

- !i lonici... mereu... ziu aga..' Dar, incurcAndu'se, schimbi

repede vorba:

- Vai de mine ce cilduri... toate m-am ficut o apiraie.'.

Margareta nu jucase ;i'i era necaz pe fetele care au avut noroc'

Nu rispunse nimic Anei, ci urmi si priveasci cu jind la ceata

flSciilor care inchinau cu rachiu sau aprindeau gigiri; pirea

ingrijorati si nu se intAmple s-o pofteasci la joc cineva ;i si nu

bage de seami...lon urmiri din ochi pe Ana cAteva clipe. Avea ceva straniu

in privire, parci nedumerire ;i un vicle;ug nepreficut. Tot atunci

ziri mai alituri ;i pe Florica, fata vidanei lui Maxim Oprea, cu

care se ginuse pAni acum, pugin posomorAti, dar mai frumoasi

ca oricAnd. Fliciul clipi aspru, ca ;i cAnd ar fi vrut si-;i alunge un

gind din creieri, ;i strigi la un biiegel:

- Adusegi, bre?

- Adus, bade lonici, ficu copilul cu importangi. Am dat-o

lelii Zenobia, s-o 9ie...

$i, in vreme ce lon se duse spre grupul unde era mami-sa,

biiegelul urmi:

- Ua ficut tare jupinul, bade, ;-a pus zece bucigele de

zahilr, dezice cf i mai bun ca mierea..'

Tenobia, cu sticla de rachiu in mAni, se plAngea Todosei,

vidanei, de un afurisit de junghi care o tiia prin ;ale de cAteva

zile si nu-i mai trecea.

- la di glaja ceea, mami! zise lon scurt ;i inghigi indati o

du;ci zdravini. Da dumneata bei oleaci?

- Lasi-mi pe mine in plata lui Dumnezeu ci doar nu-s

insircinati, rispunse Zenobia luAnd totugi sticla ;i trigAnd oguri. Aoleu, da stiu ci-i bun... Vezi numai, dragul mamii, si nu beimult, ci ti se urci la cap gi cine gtie ce pozni te-o mai indemna sifaci... Omul la begie si-lfereasci Dumnezeu...

lon ii lui sticla ;i intoarse spatele firi si-i mai ascultesfaturile. Copilul rimisese pironit locului, cu ochii pofticiogi la

rachiu. CAnd se indepirti fliciul, avu parci o supirare. Dar iitrecu repede ;i, ;terpelind intr-o clipire un strug de flori din mAnaMargaretei, o zbughi ca sigeata, urmat de blestemele aprige ale

fetei care attepta mereu s-o cheme cineva la joc...

lon trecu incet pArleazul de lingi grajd, intorcAnd capulspre Ana care nu-l scipa deloc din ochi si care, peste cAteva clipe,il urmi cu pa;i gribigi, ro;ie ca focul de rusine, inchipuindu-si citoat; lumea o pAnde;te.

in dosul ;urii era o livadi mirisoari, presirati cu pomi,tiiati in doui de o carare ce cobora pAni la GArla Popii si se

oprea chiar in spatele cArciumii iui Avrum. FAnul cosit de curAnd,adunat in cAteva cliige proptite cu pari, umplea vizduhul cu unmiros imbititor. lon merse pe cirare doi-trei pasi, apoi coti instanga;i se a;ezi sub un nuc bitrAn si scorburos, pe o ridiciniincovoiati ca un jilg. Fata sosi tremurAnd de emogiq dar cu ostrilucire bucuroasi in ochi.

- Aici erai? murmuri Ana asezAndu-se firi si se uite ladAnsul.

Ci parci-i mai bine aici, ficu fficiul incet; apoi indatiridici sticla: Si triim, Anuga!

- Si triie;ti, loane! rispunse ea privind nelini;titi sprecirare, pe unde treceau mereu oameni, care la cdrciumi, careinapoi.

14 15

- Bea 9i tu, Anugi, ce pentru tine l-am luat ;i l-am ficutdulce ca gura ta!

- Despre mine poate si sece rachiul, zise fata mai potoliti.Mi-e sili ;i cind ii simt mirosul, ci taica nu mai lasi si treaci nici

o ziulici firi biuturi ;i firi begie... Nu ;tiu, zdrr, ce s-o mai alege

de noi.

- Apoi a;a bea omul la supirare, zise lon, adiugAnd pe

urmi cu alt glas: Bea, Anugi... Mi-a cfuunat;i mie aga odati...Ana i;i inmuie buzele in rachiu, se strAmbi gi didu repede

sticla inapoi, tu;ind ;i rAzind:

- Avaide mine... nu Pot... parci-iotravi...

- Ba-i bun, zise lon ducAnd iari;i sticla la guri. TicuriamAndoi un ristimp, firi si' se priveasci. Apoi fliciul i;i trecu

bragul pe dupi mijloculei;iofti:

- Hei, Anugi, mult aleanu-i in inima mea! Faga Anei,

lunguiagi, arsi de soare, cu o intipirire de suferinqe, se posomori.

- Ce indur eu, si fereasci Dumnezeu pe toata lumea, gemu

dAnsa. Ci tata;i-a pus in gind si mi mirite cu George a Tomii ;io gine morfig cu George. $i, Doamne greu igi mai vine si taci ;i siinghigi cAnd nu gi-i drag omul...

lon se uiti lung la buzele ei subgiri care se mi;cau u;ordezvelindu-i dingii cu strungulige, albi ca laptele ;i gingiile

trandafirii de deasupra. ltia dAnsul ci Vasile Baciu e intr-o ureche

;i ci, de o apuci hiis, apoi hiis o gine si ;tie de bine ci di cu carul

prin toate gangurile. Dar tocmai aceasta il intirAta ;i pe el.

Nu-i fusese dragi Ana si nici acum nu'si didea seama bine

daci i-e dragi. lubise pe Florica ;i, de cAte ori o vedea sau i;iamintea de ea, simgea ci tot o mai iubelte. Purta in suflet rAsul ei

cald, buzele ei pline ;i umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii

ei alba;tri ca cerul de primivari. Dar Florica era mai siraci decAt

dAnsul, iar Ana avea locuri ;i case gi vite multe...

ii asculta glasul plAngitor;i-l cuprindea mila, in acela;i timpinsi se gindea la Florica. Apoi deodati tresiri, o strAnse la piept;i,firi si rosteasci vreo vorbi, o siruti lung pe buze. Fata cuprinse