tLIVIU REBREANU

PADURSa SpINZURATILoR

LIVIU REBREANU (1885-1944), clasic al romanului romdnescmodern, este creatorul unei opere bogate gi variate, in care realismulobiectiv gi analiza psihologicd se imbini cu o perspectivd arhetipaliasupra relafiilor dintre oameni, dincolo de determinirile sociale qi

istorice. Romanele sale instituie o noui virstd a prozei romineqti,marcheazd instalarea acesteia intr-o modernitate substan(iali, de

anverguri europeani. in Ion gi Rdscoala,lumea satului romAnesceste evocate in doud ipostaze esenfiale, intruchipate de eroul indi-vidual, scindat intre impulsul implinirii erotice gi dragostea pentrupimint (Ion), gi de personajul colectiv, al masei de lirani care,nemaiputind suporta privafiunile, ajung si se revolte (Rdscoala).

Inspirat de sfirqitul tragic al fratelui scriitorului, Emil (subloco-tenent in armata austro-ungari, executat pentru incercarea de atrece de partea romdnilor), Pri durea spinzuralilor,axatpe o criz6 de

congtiin{d, este unul dintre primele romane de analizitpsihologicddin literatura romdnd.

,,Pddurea spinzuralilor retolu[ione azd romanul nostru analitic, prinstudierea migdloasd a psihologiei individuale. Carte masivd, Iaborioasd,Pidurea spinztralilor este, in 1922, primul studiu moral care se impuneatenliei publice din ctmpul epicii noastre."

$erban CIOCULESCU

CARTIER POPULAR

Liviu REBREANU

P[durea spinzurafilor

Roman

Edilia a IV-a

20CARTIER Din ry95, in toate libriiriile bune

CARTIEREditura Cartier, SRL, str. Bucuresti, nr. 68, Chiginiu, MD20l2.

TeI.lf*:022 20 3491,te|.:022 2401 95. E-mail: cartier6rcartier.md

Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucuresti.

Tel./fax: (021) 210 80 51. E-mail; romania@cartier.md

, www.cartier,md

Cdryile CARTIERpotf przcurute in toate librdriile buxe

din Rondnia;i Republiu Moldoua.

Cartier eBooks potf procarate pe iBoohs, elefant.rc, Barnu 6 Nobles ,si pe www.cartier.md

LIBRARIILE CARTIERLibriria din Cennu,bd. ftefan cel Mare, nr. 126, Chiginiu. Tel.lfax:022 21 42 03.

E-mail: librariadincentrup2cartier.md

Librdria din Hll, str. Bucure;ti, nr. 68, Chi;iniu. Tel.: 022 24 10 00.E-mail: librariadinhollacarrier.md

Comenzi CARTEA PRIN PO$TACODEX 2000, St. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 Bucuretri, Romenia

Tel.lfi\ (021) 210 80 5lE-mail: romania@cartier.md

wwcartier.mdTaxele pograle sunt suporLate de edituri.

Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colecgia Cartier Populir este coordotati. de Gheorghe Erizanu

Editor: Gheorghe Erizanu

Lector: ValentinGuju' Coperta seriei: Vitalie Coroban

Coperta: Vitalie Coroban

Design/tehnoredactare: Tatiana Cunup

Prepress: Editura CartierTipiriti la Bons Ofices

Liviu Rebreanu

PADUREA SP1NZURATILOREditia a IV-a, nai zo16.

@ 2016.2015.2007,2002, Edirura Carrier. pentru prezenra edilie,

Toate drepturile rezervate. Cirtile Cartier sunt dispotribile

ln limita stocului si a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Nagionale a Ci.rtiiRebreanu, Liviu.

Pddurea spinzuraEilor : Roman / Liviu Rebreanu; cop.: Vitalie Coroban. -Ed. a 4-a. - Chiginiu : Cartier, zo16 (Tipogr. ,,Bons Ofices"). - 296 p. -

(Colecgia ,,Cartier Popular" / coord. de Gheorghe Erizanu,

ISBN 97 8 -997 1 -7 9 -89r- 4).

too ex.

ISBN 97 8 -9 97 y7 9 -99r-t.8zr.r3y.r-3r

Rlr

Cuprins

CARTEA A TREIA ,............... 180

CARTEA iNTiI

1

Sub cerul cenugiu de toamni ca un clopot urias de sticld

aburiti, spinzurdtoarea noud qi sfiddtoare, infipti la margi-nea satului, intindea bralul cu gtreangul spre cimpia neagrl,in{epati ici-colo cu arbori ardmii. Supravegheali de un ca-

poral scund, negricios, Ei ajutali de un fdran cu fala pdroasd

qi rogie, doi soldali betrini sdpau groapa, scuipindu-qi des inpalme gi hiciind a osteneald dupi fiecare loviturd de tirnicop.Din rana pimintului groparii zvirleau lut galben, lipicios...

Caporalul isi rdsucea mustdlile si se uita mereu impre-jur, cercetdtor si cu dispre!. Priveligtea il sup5.ra, degi ciuta sinu-Ei dea pe fa{i nemullumirea. in dreapta era cimitirul mi-litar, inconjurat cu sirmd ghimpatd, cu mormintele agezate

ca la paradd, cu crucile albe, proaspete, uniforme. in stinga,

la ciliva pagi, incepea cimitirul satului, ingridit cu spini, cucruci rupte, putrezile, rare, f5.r5. poarti, ca gi cum de multlvreme niciun mort n-ar mai fi intrat acolo gi nici n-ar maivrea si intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de in-fanterie, se ascundea sub o pinzi de fum gi de picld, din care

de-abia scoteau capetele, sfioase si rS.sfirate, virfuri de pomidesfrunzifi, citeva coperiEe luguiate de paie gi turnul biseri-

cii, spintecat de un obuz. Spre miazinoapte se vedeau ruinele

gdrii gi linia feratd ce inchidea zarea ca un dig firi inceput gi

fdrl sfirgit. $oseaua, insemnati cu o dung[ dreapti pe cim-pul mohorit, yenea din apus, trecea prin sat gi se ducea toc-mai pe front...

- Uritd lard aveti, muscale! zise deodatd caporalul, intor-cindu-se spre gropari gi uitindu-se ca necaz la {6ranul carese oprise si risufle. Auzr?... fara... locurile... niet frumos!adiogd apoi, aritind cu mina finutul qi stilcindu-gi graiulspre a se face mai infeles.

Jiranul holbl ochii, nedumerit, cu un zimbet umil,bolborosind ceva pe rusegte.

- Nu pricepe ista, don' cdprar,limba noastr[, zise atunciun soldat, indreptindu-se din Eale.

- Nici nu-i vina lor ci tara-i pdcdtoasd, adiogd indaticellalt soldat, proptindu-se in lopatd.

Toli trei militarii priveau acuma cu mare dispref la ![ranulcare, neintelegind vorbele strline, plecd rusinat capul in groa-pa cu fundul galben, adincd de vreo jumdtate de metru.

- Ei, ce stali? Ce lenevili? strigl deodatd caporalul,luindu-gi seama. Asta-i groapd? Nu vi-e rusine?... Uite-acupicd convoiul... gi nici groapa nu-i gata!... Ori vreli sI" daueu de dracu'din pricina voastri?... Hai! pune osul, nu teholba la mine!

- Aga-i, bine zici, don'cdprar, mormii un soldat, izbindcu tirndcopul intr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armati., donciprar... S-ajungem noi gropari... de...

Oamenii se agternurd degrabi pe munci, in vreme ce ca-poralul, multumit, rdspunse iarigi mai prietenos:

- Soldatul trebuie si fac[ de toate in rd"zboi, ci de-ace-ea-i rlzboiul rdzboi... Ori aici, ori pe front, ori in spital, totla rivboi se socotegte... De ce nu zici mai bine cd am avutnoroc cu intirzierea?... Ce ne fdceam daci soseau la patru,cum era ordinul? Ne lua naiba pe toli... Ce-i drept, sint mi-litar vechi, dar n,am mai pomenit sd spinzure oameni asa,

aproape pe intunerec...

10

Apoi ticu brusc. Privirea lui se oprise asupra spinzuri-toarei, al cirei bra! parcd ameninla pe oamenii din groapi. $iin aceeagi clipi gtreangul prinse a se legdna ugor... Caporalul

simli un fior rece gi intoarse repede capul. Atunci insi vdzu

crucile albe, in linii drepte, din cimitirul militar si, buim[-cit, ficu stinga imprejur, dind iarigi cu ochii de morminte incimitirul satului.... Fu cuprins de o fricd sugrumdtoare, ca

in fala unor stafii. Se stipini totugi in curind gi, scuipind cu

scirbi, murmuri:

- Ce viali mai e qi asta... incotro te ui1i, numai moarte

Ei morminte gi morli...Un vint tomnatec, umed gi trist, incepu si batd dinspre

satul amelit de ceali, aducind pe aripi zvonuri de gemete

inibugite. Din vdzduhul cenugiu picura atita pustietate, cisimfindu-gi sufletul impovdrat, caporalul incremeni cu fa{a

spre turnul bisericii, cu privirea pierduti, fird sd bage de sea-

mi ci pe cdrarea cimitirului se apropia un ofiler. igi veni infire de-abia cind auzi pagii. Treslri gi, intorcindu-se la gro-

pari, le zise cu glasul incd rigugit de nelinigte:

- Dali zor,bdieli, cd vine un domn ofi1er... De-acuma

trebuie sd soseasci gi convoiul... Of, baremi de-am scipa mai

repede!... Degeaba, asta nu-i treabd de militar!Ofilerul se apropia govditor. Vintul ii flutura pulpanele

mantalei, impingindu-l parcl spre o linti nedoriti. Era mij-lociu de staturi gi avea pulinl barbd, care-i dddea o inf[fgarede mililian sedentar, deqi altfel nu pirea mai mult de treizeci

gi cinci de ani. De sub casca de fier lltdreald, fala lui rotundigi b6laie apdrea chinuiti,, mai cu seame din pricina ochilorcafenii, mari gi ieEili din orbite, care priveau infrigurali stil-pul spinzurltoarei, firi a clipi, cu un nesaliu bolndvicios.

Gura, cu buzele cirnoase, era strinsi intr-un spasm dureros,

tremuritor. Miinile ii atirnau lepene, aproape uitate.

11

Caporalul il primi cu un salut militlresc, bdtindu_gizgomotos cilciiele bocancilor. Ofilerul se opri la citiva pagi,rdspunse dind din cap ugor, gi, mereu cu privirea la streang,intrebi:

- La ce ord e hotiritd executia?

- La patru a fost, triiti, domnule cdpitan, rdspunse capo_ralul atit de tare, cd ofilerul intoarse repede ochii spre dinsul.Dar vdd cd e cinci 9i inci n-au sosit...

- Da... da, murmuri cdpitanul coborind privirea asupragroparilor care sipau tlcufi, cu capetele in plmint. Apoi intre_bi iar, mai sigur: si cine va fi spinzurat?

- Noi nu putem sti, domnule cdpitan, zise caporalul camincurcat. Se aude c-ar fi un domn ofiler, dar nu putem sti bine. . .

- $i pentru ce fel de vind? stdrui ofiterul, privindu_l cerce-titor, aproape minios.

Caporalul se zdpdci de tot qi rdspunse govdind cu un zim_bet de mild amard:

- De, domnule cipitan... noi de unde si gtim? in fi.zboiviala omului e ca floarea, se scuturd te miri de ce... pdcate-

le-s multe de la Dumnezeu, 9i oamenii nu iarti...Cipitanul se uiti lung la dinsul, mirat parci de vorbele

lui, gi nu mai intreb5. nimic. Ridicind insi ochii si vizind iarspinzurdtoarea, se retrase ciliva pagi ca in fala unui vrijmagamenin![tor. in aceeasi clipi, pe cdrarea dinspre sat, rdsuniun glas aspru si poruncitor:

- Caporall... Gata, caporal?...

- Gata, domnule locotenent! strigd caporalul, intorcin_du-se cu mina la cozoroc.

Locotenentul, in ulanci. strinsd. pe corp gi cu guler de blandsurd, venea foarte grdbit, aproape alergind, gi vorbind mereu:

- Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori qi in ci_teva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n_a ve-

t2 13

nit inainte?... Daci eu, care n-am nicio insircinare directi,m-am putut osteni...

Ticu brusc vizlnd pe cdpitanul striin gi necunoscut, ca-re-l privea nelinigtit. Locotenentul saluti 9i inaintd pind lamarginea groapei, izbucnind apoi foarte nervos 9i cu voceazgirietoare:

- Sciunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uiti ca un nerod?...Pe ce vrei tu si se urce condamnatul?... Ce oameni! Atita ne-pdsare n-am mai v5.zut... Din p[mint s5"-mi scoti un sci.unel,ai infeles? Si in doud minute si fii inapoi!... Aide, miscd, ce

mai casti gura?!

Caporalul porni fuga spre sat, in vreme ce locotenentul,aruncind o privire cdpitanului, care stdtea deoparte, urm6mai potolit:

- Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Unde nu-iconqtiinta datoriei...

Vorbind, trecu lingd stilpul de brad, chiar sub gtreangul ne-rniscat. Examini groapa mormiind ceva, nemulfumit, si pe

urmi, ridicind ochii, apuci cu amindoul miinile funia ce-iatirna deasupra capului, parcb ar fi vrut s-o incerce dacd-iclestul de solidi. intilnind insb privirea speriati a cdpitanu-lui, didu drumul gtreangului, ruginat gi umilit. Mai stdtuncolo citeva clipe, nehotdrit, apoi deodatl merse drept in falast rdinului, prezentindu-se:

- Locotenent Apostol Bologa....

- Klapka, il intrerupse cipitanul cu mina intinsi. Ottol(lapka... Adineaori am sosit, gi tocmai de pe frontul itali-irn... in gard am aflat cit avefi o execulie gi, nici nu-mi daulline seama cum, iati ci am nimerit aici...

ln glasul cipitanului tremura o sfiali atit de neascunsi,t'il locotenentul, fIr[ se yrea, se simfi cuprins iar de rusineatlc itdineaori si, incurcat, zise cu o vioiciune silitl:

- Vasdzici sintefi mutat in divizia noastri?

- Da... la al cincizecilea de artilerie de cimp...

- A, chiar in regimentul nostru! strigd Bologa deodat[,cu bucurie nepreficuti. Atunci, bine-ali venit!

Fala c[pitanului se insenind, parci in sinceritatea locote-nentului s-ar fi dezvlluit un om nou. Privirile lor se incru-cigar[ intr-o licirire de simpatie. O clip6. Apoi Klapka avu ocutremurare qi intrebi aproape infricogat:

- Pe cine spinzurafi?in ochii lui Apostol Bologa, albagtri gi adincili in cap,

se aprinse o mindrie stranie. R[spunse cu o indignare abiastipinitd:

- Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare rugineapentru corpul ofi1eresc... A fost prins tocmai cind era si trea-ci la dugman, inarmat cu h[r!i gi planuri. Ruginos gi rgvolti-tor!. . . Nu-i aga? ad[ogi dupi citeva clipe, fiindc[ Klapka tdcea.

- Mda... da, poate, zise cdpitanul, tresirind nesigur.

Rispunsul indoielnic indirji pe Bologa. incepu se vor-beasci atunci cu o volubilitate care se vedea c[ nu i-e fireas-ci, vrind parci si convingi cu orice pre!:

- Am avut onoarea si fac parte din Curtea Marlial[ care

l-a judecat gi, prin urmare... De altfel nici el n-a tlgiduit.Nici vorbd, faln de dovezile definitive, ar fi fost zadarnicl, ori-ce apdrare... A fost de un cinism intr-adevir nemaipomenit.N-a deschis gura toatd vremea si n-a vrut si rispundd micarla intreb5rile presedintelui... Ne-a privit sfiddtor, pe rind, cuun fel de dispre! falnic... Chiar sentinla de moarte a primit-ozimbitor qi cu nigte ochi... Firegte, asemenea oameni nu se

spiiminti nici de moartea infamanti... Cind l-au prins, in-tr-un unghi mort, o patruld comandatd de ofiler, a vrut si se

impugte... Ce dovadi mai palpabild decit incercarea de sinu-

L4

cidere? Curtea l-a condamnat la moarte in unanimitate, fdrddiscutie, atit a fost de viditl crima... Eu insumi, degi sint ofire excesiv de goviitoare, de data aceasta am congtiinta pedeplin implcatd, absolut pe deplin...

Klapka, buimicit mai ales de asprimea glasului, murmuri:

- O, Doamne. .. dovezile... cind e vorba de o viali de om...Pe buzele subliri, cu colluri supte ale locotenentului

rdslri un amestec de ironie gi de dispre{:

- Uitali, domnule cipitan, cd sintem in rlzboi qi pe

front!... O viaf[ de om nu e ingiduit si primejduiascl viatapatrieil... Dac[ ne-am cbliLttzi dupi consideralii sentimentale,ar trebui si capitulim in fala tuturor... Se vede insl c[ sinteliofiler de rezervd, altfel n-a!i vorbi a9a despre o crimi...

- Da, adevirat, se gribi Klapka cu teami. Am fost avo-cat... in vreme de pace... Acum ins[...

- $i eu sint ofiler de rezervd, intrerupse locotenentulcu mindrie. Rizboiul m-a smuls din mijlocul cirfilor, de laUniversitate, unde aproape pierdusem contactul cu yiata re-al[. Dar m-am dezmeticit repede gi mi-am dat seama ci nu-rnai rdzboiul e adevdratul generator de energii!

Cdpitanul zimbi, ca si cind rdspunsul i s-ar fi pirut ridi-col, gi zise cu glas blajin, colorat de o ironie blindi:

- $i eu care credeam cd rdzboiul e un ucigltor de energii!Apostol Bologa rosi ca o fecioard si nu indrizni sd. se uite

irr ochii cipitanului. Se simfea jicnit pini in mdduva oaselorgi cduta in minte un rdspuns aspru, si pund cap[t convorbirii.Atunci insd sosi gifiind caporalul, cu sciunelul firl speteazd.

- Un moment, domnule cdpitan, rosti Bologa triumfi-tor, intorcindu-se spre caporalul asudat, parcd i-ar fi adus

tttirttuirea. E prea inalt, nu vezi? strigl apoi minios. Cum sd

$c catere condamnatul pe asemenea... in sfirgit, ce-mi fac eu

15