Intrebari Si Raspunsuri Audit Financiar

8/17/2019 Intrebari Si Raspunsuri Audit Financiar

http://slidepdf.com/reader/full/intrebari-si-raspunsuri-audit-financiar 1/23

1) Ce este auditul financiar?

Activitatea desfăşurată pentru obţinerea unei opinii bine fundamentate, referitoare la întocmireasituaţiilor financiare, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu normele de raportarefinanciară în vigoare.

2) Care este obiectivul auditului financiar?

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este obţinerea unei opinii bine fundamentate,referitoare la întocmirea situaţiilor financiare, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cunormele de raportare financiară în vigoare.

Pot fi supuse auditării toate entităţile care sunt obligate să întocmească situaţii financiare, indiferentde forma de proprietate şi de administrare a elementelor patrimoniale.

Beneficiarii rezultatului obţinut în urma realizării unui audit pot fi investitorii, creditorii, clienţii, angajaţii

entităţii, statul, comunitatea de afaceri, comunitatea financiară şi alte entităţi interesate de corectitudineaîntocmirii situaţiilor financiare. ulţi dintre aceşti utilizatori îşi bazează deciziile numai pe informaţiile

oferite de situaţiile financiare întocmite de entitate, acestea reprezent!nd sursa lor principală de informaţii,

deoarece nu au posibilitatea să obţină informaţii adiţionale care să le satisfacă nevoile informaţionale

specifice. Opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, oferind un nivel de asigurare înalt,

dar nu absolut.

3) Cine reglementează activitatea de audit? Care sunt principalele responsabilită i aleț

organiza iei profesionale?ț

"n anul #$$$# a apărut cadrul legal în baza căruia s%a organizat &amera Auditorilor din 'om!nia.

&onform legii &amera Auditorilor (inanciari din 'om!nia este o persoană juridică autonomă, denatura organizaţiilor profesionale de utilitate publică fără scop lucrativ.

&amera organizează, coordonează şi autorizează, în numele statului, activitatea de audit financiar în'om!nia. )ista auditorilor financiari este publicată în onitorul Oficial al 'om!niei, partea *.

"ntre atribuţiile &amerii menţionăm+

a emite şi urmăreşte aplicarea normelor referitoare la+

a# regulile de atribuire şi retragere a calităţii de auditor financiar-

# Ordonanţa de urgenţă a uvernului 'om!niei nr. /0 din # iunie #$$$ privind activitatea de auditfinanciar, publicată în onitorul Oficial nr. 102 din 3 iunie #$$$.

#



a1 asigurarea auditorilor împotriva riscului profesional-a4 abaterile disciplinare, sancţiunile disciplinare şi procedura de disciplină-a3 conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar-a0 standardele de audit-a2 procedurile de control a calităţii auditului-a/ procedurile minimale de audit-

b atribuie calitatea de auditor financiar şi emite autorizaţii pentru e5ercitarea profesiei-

c controlează calitatea activităţii de audit financiar-

d actualizează normele de audit financiar, în concordanţă cu reglementările instituţiilor profesionale europene şi internaţionale.

4) Care sunt informa iile principale pe care le con ine contractul de audit?ț ț

*niţierea auditului unei entităţi presupune un angajament între părţi, prin care acestea îşi e5primăcondiţiile în care doresc să se desfăşoare auditul. Acest angajament este un contract ce cuprinde cerinţele şiobligaţiile părţilor, precum şi efectele nerespectării lui. Beneficiarul e5primă ce aşteaptă să obţină în urmaderulării contractului, iar auditorul menţionează ce va face şi ce condiţii solicită pentru îndeplinireamisiunii. "n unele ţări obiectivul şi aria de aplicabilitate a auditului, precum şi obligaţiile părţilor suntstabilite prin lege.

(orma şi conţinutul scrisorilor de angajament 6contractelor diferă de la un audit la altul, dar e5istă un

număr de elemente care se înt!lnesc la majoritatea angajamentelor. Acestea sunt+

obiectivul auditului-

responsabilitatea conducerii pentru întocmirea situaţiilor financiare-

aria de aplicabilitate a auditului, menţion!nd suportul legal în vigoare, reglementările sau7otăr!rile organizaţiilor profesionale pe care auditorul le foloseşte-

forma rapoartelor sau a altor comunicări ca rezultat al angajamentului-

riscul inevitabil ca unele erori semnificative să răm!nă nedescoperite 6nivelul acestui risc poate ficonvenit cu beneficiarul- se menţionează cauzele riscului de audit 6culegerea probelor prinsondaj şi limitările inerente ale oricărei misiuni de audit şi ale oricărui sistem contabil şi decontrol intern-

Accesul nelimitat al auditorului la orice înregistrări, documentaţii şi alte informaţii cerute în

legătură cu auditul.

8acă auditorul consideră necesar poate să includă în angajament şi alte elemente, cu ar fi+

specificaţii privind planificarea şi desfăşurarea auditului-

dorinţa de a primi din partea conducerii entităţii răspunsuri 6declaraţii scrise la întrebările6solicitările auditorului-

cererea adresată clientului de a confirma acceptarea termenilor angajamentului prin confirmarea primirii scrisorii de angajament-

1



bazele de la care se pleacă în calcularea onorariului şi orice acord privind eşalonarea plăţiiacestuia-

precizări referitoare la implicarea altor auditori şi e5perţi în unele aspecte ale auditului-

restricţiile asupra răspunderii auditorului c!nd e5istă o asemenea posibilitate-

referiri la contractele viitoare ce vor fi înc7eiate între auditor şi client.

5) Care sunt responsabilităţile legale şi profesionale ale auditorului aflat n misiune?

)a semnarea contractului de audit, auditorul îşi asumă conştient anumite responsabilităţi faţă declient. Auditorul trebuie să e5ecute volumul de lucrări necesar auditului, trebuie să asigure calitatea acestorlucrări, trebuie să realizeze aceste lucrări în intervalul de timp convenit, cu resursele de care dispune, deobicei minime. Auditorul trebuie să%şi organizeze activităţile în aşa fel înc!t să nu st!njenească activitateacurentă a entităţii, să dea dovadă de abilitate în relaţiile cu membrii conducerii, membrii ec7ipei de controlintern şi ceilalţi salariaţi ai entităţii astfel înc!t să diminueze opoziţia acestora atunci c!nd culege probelede audit. )a înc7eierea lucrărilor trebuie să prezinte concluziile referitoare la întocmirea situaţiilorfinanciare clientului. 'elaţia dintre cele două porţi este o relaţie comercială.

&aracteristică esenţială a profesiei de auditor o constituie responsabilitatea faţă de interesul public.Publicul este reprezentat, pentru auditorul financiar, de clienţi 6creditori, investitori, angajatori, angajaţi,guvernul, comunitatea de afaceri şi financiară şi alte entităţi, care aşteaptă din partea auditoruluiobiectivitate şi integritate la îndeplinirea misiunilor acordate. *nteresul public este respectat atunci c!ndauditorul acţionează pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate respect!nd standardele profesionale,standarde concepute astfel înc!t să satisfacă interesul public.

95igenţele profesiei de auditor financiar, sunt consemnate în Codul privind conduita etică şiprofesională.

Principiile fundamentale care guvernează responsabilităţile profesionale ale auditorului sunt1+

independenţa- integritatea- obiectivitatea- competenţa profesională şi atenţia cuvenită- confidenţialitatea- conduita profesională- standardele te7nice.

Auditorul trebuie să planifice şi să efectueze auditul cu o atitudine de scepticism profesional, întruc!t

situaţiile financiare pot conţine erori semnificative, datorită anumitor circumstanţe e5istente.

!ndependenţa presupune ca auditorul să fie şi să apară ca fiind lipsit de orice interes, interes care poate fi apreciat, indiferent de efectul lui real, ca incompatibil cu noţiunile de integritate, obiectivitate şiindependenţă.

1, :tandardul de audit nr. 1;;, în Audit financiar 1;;;, &amera Auditorilor din 'om!nia, 9ditura9conomică, 1;;;, p. 1<

4



!ntegritatea presupune că auditorul trebuie să fie drept, cinstit şi sincer pe parcursul îndepliniriimisiunii sale.

"biectivitatea presupune efortul auditorului de a fi nepărtinitor, de a e5prima situaţia reală fără prejudecăţi sau idei preconcepute, de a fi imparţial în e5primarea adevărului despre evenimentele, faptele şi procesele petrecute în entitatea auditată.

Competenţa profesională şi atenţia cuvenită. Auditorul trebuie să aibă capacitatea şi pregătirea

profesională care să%i permită să%şi îndeplinească mandatul cu responsabilitate, atenţia cuvenită şiconştiinciozitate. Auditorii trebuie să evite să accepte să contracteze servicii profesionale pentru care nu aucompetenţa profesională să le realizeze.

Confidenţialitatea# Orice auditor trebuie să nu înstrăineze informaţiile dob!ndite pe parcursulderulării serviciilor profesionale fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu e5cepţia situaţiilor încare e5istă un drept sau o obligaţie legală sau profesională care impune dezvăluirea acelor informaţii.Auditorul nu trebuie să utilizeze, sau să pară a utiliza, informaţiile culese în scopul îndeplinirii misiuniisale, în avantajul său personal sau în beneficiul unui terţ. Auditorul are obligaţia să nu dea publicităţiiinformaţiile necesare pentru buna e5ecutare a misiunii conform normelor profesionale.

Conduita profesională. Auditorul profesionist trebuie să aibă un comportament care să ducă lasporirea încrederii clienţilor că misiunile încredinţate se îndeplinesc cu profesionalism.

$tandardele te%nice. Pentru a%şi asigura succesul profesional auditorii trebuie să presteze serviciileîn concordanţă cu standardele te7nice şi profesionale. Auditorul are datoria să e5ecute cu grijă şicompetenţă instrucţiunile clientului sau angajatorului, urmărind însă ca acestea să nu fie incompatibile curegulile de integritate, obiectivitate şi independenţă.

&) Care sunt responsabilităţile managerilor entităţilor auditate?

anagerii răspund pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare 6)egea contabilităţii nr. <1=#$$#-O..'. nr. 2#=4;.;<.1;;#- :tandardul de audit nr. 1#;, parg. 2, p. 41-.

&onducerea este responsabilă pentru asigurarea că operaţiunile entităţii sunt desfăşurate în concordanţă cu prevederile şi reglementările legale. 'esponsabilitatea pentru prevenirea şi detectarea neconcordanţelor esteîn sarcina conducerii.6:tandardul nr. 10;, parg.$, p. /3

&onducerea trebuie să asigure accesul nelimitat la orice înregistrări, documentaţii şi alte informaţiicerute în legătură cu auditul 6:tandardul de audit nr. 1#;, parg.2, p.44.

&onducerea trebuie să acorde auditorului declaraţii scrise asupra aspectelor semnificative pentrusituaţiile financiare atunci c!nd, în mod rezonabil, nu se poate aştepta ca să e5iste alte probe de auditadecvate suficiente. 8acă managementul refuză să ofere o declaraţie pe care auditorul o consideră necesară,aceasta constituie o limitare a ariei de aplicabilitate şi auditorul trebuie să e5prime o opinie calificată sau seva afla în imposibilitatea de a e5prima o opinie.6 :tandardul nr. 0<;, p. #<$- #$#.

&onducerea societăţii trebuie să prezinte auditorului toate situaţiile cunoscute, reale sau potenţialede nonconformitate cu legile şi reglementările în vigoare, ale căror efecte trebuie avute în vedere laîntocmirea situaţiilor financiare 6:tandardul nr. 10;, parg. 14, p //.

3



&onducerea societăţii trebuie să prezinte auditorului toate situaţiile referitoare la +

• e57austivitatea informaţiilor furnizate cu privire la identificarea părţilor afiliate-

• gradul de adecvare al prezentărilor părţilor afiliate în situaţiile financiare.

&onducerea entităţii nu trebuie 6şi auditorul nu poate să accepte să e5ercite presiuni care să obligeauditorul să se abată de la conduita etică şi profesională.

') Cum se ntocmeşte şi ce informaţii conţine dosarul de audit?

"n timpul e5ecutării auditului se culeg foarte multe informaţii referitoare la entitate. Acestea sunt prelucrate, analizate şi pe baza lor auditorul îşi formulează opinia. >otodată acestea sunt elementele cu careauditorul poate demonstra că a realizat lucrări de calitate şi că opinia sa este bine fundamentată.

8upă semnarea angajamentului auditorul adună documente, informaţii stocate sub diverse forme,care constituie probe de audit sau sunt folosite la planificarea, organizarea, conducerea şi e5ecutarea

lucrărilor de audit. Procesul de ?documentare@ nu se înc7eie nici după predarea raportului de audit.8ocumentele pot fi elaborate de auditor sau pregătite de entitate şi de terţi pentru auditor. 9le sunt păstratede auditor şi reprezintă documente sale de lucru#

umărul şi conţinutul documentelor de audit le stabileşte auditorul. 8ecizia sa se bazează peraţionamentul profesional. 95tinderea documentelor este adecvată dacă un auditor e5perimentat, fărălegături anterioare cu auditul respectiv, care consultă documentele, înţelege activitatea desfăşurată şitemeiul deciziilor luate.

Auditorul trebuie să acorde o mare importanţă documentelor de lucru deoarece acestea+

ajută auditorul la planificarea şi e5ecuţia auditului, la abordarea metodică auditului- ajută auditorul la supraveg7erea şi revizuirea activităţii de audit- înregistrează probele care rezultă din activitatea de audit cu care auditorul îşi susţine opinia.

&alitatea, tipul şi conţinutul informaţiilor din documentele de lucru sunt stabilite în funcţie de

circumstanţe, dar de cele mai multe ori documentele de lucru trebuie să cuprindă+

• informaţii privind structura legală şi organizaţională a entităţii-

• e5trase sau copii ale documentelor, contractelor şi proceselor%verbale importante-

• informaţii privind sectorul, mediul economic şi legislativ în cadrul căruia funcţionează entitateaauditată-

• probe privind procesul de planificare şi modificările ulterioare ale planului-

• probe referitoare la evaluarea sistemelor de contabilitate şi de control intern ale clientului-

• probe privind evaluarea riscurilor inerent şi de control, precum şi revizuirile acestora-

0



• analizele tranzacţiilor şi a soldurilor-

• analizele indicatorilor economico%financiari şi ale tendinţelor semnificative ale acestora-

• evidenţa naturii, duratei şi întinderii procedurilor de audit şi a rezultatelor acestor proceduri-

• copii ale corespondenţei cu alţi auditori, e5perţi şi terţe persoane-

• copii ale corespondenţei cu clientul, ale rapoartelor către administratori sau conducere şi notereferitoare la discuţiile cu administratorii şi conducerea privind probleme de audit-

• scrisori de confirmare a declaraţiilor-

• o sinteză a aspectelor semnificative ale auditului respectiv, cuprinz!nd detalii despreinformaţiile disponibile, sumele implicate, opiniile conducerii, concluziile despre rezolvarea sautratarea acestor probleme-

• copii ale situaţiilor financiare aprobate.

• Activitatea de audit are o natură recurentă. 8e aceea, este indicată împărţirea documentelor în documente cu semnificaţie permanentă, care se ţin într%un dosar cu caracter permanent,şi documente care conţin informaţii referitoare la perioada financiară pentru care se faceverificarea, care se ţin în dosarul de audit curent.

• "n aceste dosare se pot aduna foarte multe documente, fapt care poate îngreuna utilizareatuturor informaţiilor la fundamentarea opiniei auditorului. (olosind raţionamentul profesional auditorul poate influenţa în mare măsură eficienţa unui audit, incluz!nd îndosare numai informaţiile relevante.

() Cum se realizează controlul calităţii auditului?

'eglementările referitoare la audit stipulează că auditorii trebuie să stabilească proceduri de control acalităţii auditului prin care să se asigure că auditul se desfăşoară în conformitate cu standardeleinternaţionale sau practicile naţionale relevante. &ontrolul calităţii auditului se face în firmele de audit,la nivelul societăţii şi la nivelul auditului individual.

"n cazul auditorului liber%profesionist care realizează singur auditul, controlul calităţii ia forma

autocontrolului. Ori de c!te ori auditorul înt!mpină dificultăţi la e5ecutarea auditului trebuie să seconsulte cu un alt practician pentru soluţionarea lor. Auditorul trebuie să cunoască prevederilestandardului de audit referitor la asigurarea calităţii auditului şi să le aplice lucrărilor pe care le e5ecută,asum!ndu%şi responsabilităţile ce%i revin.

roceduri de control a calităţii la nivelul societăţii

atura, durata şi întinderea politicilor şi procedurilor pentru controlul calităţii la nivelul societăţii sunt

2



influenţate de mulţi factori, printre care menţionăm+ dimensiunea şi natura activităţii societăţii de audit,

răsp!ndirea geografică a entităţilor auditate şi a punctelor de lucru, organizarea sa, considerentele de

rentabilitate etc.

roceduri de control a calităţii la nivelul auditului individual

Auditorul trebuie să adapteze procedurile controlului calităţii la cerinţele auditului pe care îlconduce. 8e obicei auditorul coordonator deleagă activităţile ce trebuie desfăşurate asistenţilor cu careformează ec7ipa de audit. &7iar dacă nu realizează el toate lucrările, auditorul responsabil poartă toatăresponsabilitatea pentru e5ecutarea şi calitatea auditului. 8e aceea implicarea auditorului responsabil în procesul de revizuire este întotdeauna obligatorie, indiferent de gradul de competenţă a personaluluiimplicat şi de mărimea entităţii.

Procedurile principale de control a calităţii auditului sunt+ ndrumarea, supraveg%erea şirevizuirea 6verificarea.

*ndrumarea implică informarea asistenţilor în legătură cu responsabilităţile lor şi cu obiectivele procedurilor pe care aceştia le desfăşoară. >otodată presupune informarea acestora despre natura activităţiiclientului şi despre orice probleme care pot afecta munca lor.

&omunicarea poate avea loc prin şedinţe de lucru, dar include şi discuţii neoficiale, utilizareamanualelor de proceduri interne şi a programelor de audit, precum şi analizarea planului de audit general.

$upraveg%erea este str!ns legată at!t de îndrumare, c!t şi de analiză, şi poate avea elementecomune cu am!ndouă.

:upraveg7erea are următoarele funcţii+

a onitorizarea evoluţiei auditului, pentru a vedea dacă+ asistenţii au aptitudinile şi competenţa necesară pentru a realiza activitatea delegată- asistenţii au înţeles instrucţiunile- munca se desfăşoară în acord cu planul de audit general şi cu programul de lucru-

b *dentificarea problemelor semnificative apărute în timpul auditului, analizarea importanţei lor şiadaptarea corespunzătoare a planului şi a programului de audit în funcţie de concluziile trase-

c 'ezolvarea diferenţelor de raţionament profesional şi luarea în considerare a nivelului deconsultare necesar. &!nd un membru al ec7ipei identifică o problemă, aceasta va fi discutată în primul r!nd cu auditorul responsabil. 8acă aşa nu poate fi rezolvată se consultă specialiştiisocietăţii. 8acă răm!ne nerezolvată se apelează la un consultant e5tern. Pentru toate consultărilese întocmeşte un document care cuprinde problema, conţinutul discuţiilor, recomandările şiconcluziile.

)ipsa supraveg7erii poate duce la culegerea unor probe insuficiente sau neadecvate, făc!nd auditulineficient.

+evizuirea constă în verificarea activităţii fiecărui asistent pentru a constata dacă+

/



a activitatea a fost desfăşurată în acord cu programul de audit-

b activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute sunt reflectate în mod corespunzător îndocumentele auditului-

c problemele semnificative de audit au fost rezolvate sau sunt evidenţiate în concluziile de audit-

d obiectivele procedurilor de audit au fost îndeplinite-

e concluziile e5primate sunt în concordanţă cu rezultatele activităţii desfăşurate şi susţin opinia deaudit.

,) Care sunt obiectivele planificării auditului?

Planificarea auditului reprezintă procesul prin care auditorul stabileşte activităţile ce trebuieîntreprinse şi resursele ce trebuie alocate pentru realizarea mandatului primit de la beneficiar. :copul

planificării îl reprezintă stabilirea domeniilor importante asupra cărora se va concentra auditorul,identificarea problemelor care ar putea deveni importante odată cu derularea auditului, organizareaauditului 6stabilirea sarcinilor, coordonarea activităţilor celor care participă la realizarea auditului, durataauditului.

Planul de audit constituie un mijloc de orientare a asistenţilor implicaţi în audit, cărora le oferăinstrucţiuni referitoare la activităţile pe care le au de îndeplinit, reprezintă un mijloc de control şi deţinere a evidenţei desfăşurării activităţii. Planul de audit poate conţine, de asemenea, obiectiveleauditului desfăşurate pe domenii, alocarea timpului de lucru pe obiective, domenii şi proceduri de audit.

"ntinderea auditului 6obiective propuse, durata auditului, resurse materiale şi umane alocate se

stabileşte în corelaţie cu mărimea entităţii, comple5itatea auditului, gradul de cunoaştere a entităţii,e5perienţa auditorului.

1-) Ce informaţii trebuie să obţină auditorul despre entitate nainte de nceperea propriu.zisă a

lucrărilor de audit?

&!nd auditorul primeşte mandatul pentru prima dată, trebuie să culeagă informaţii despre entitate şi

mediul economic în care este integrată, astfel înc!t să poată evalua, cu caracter preliminar, riscul de audit,respectiv factorii care ar putea contribui la apariţia riscului şi lucrările pe care trebuie să le e5ecute pentruidentificarea şi măsurarea riscului.

ivelul de cunoştinţe al auditorului, necesar pentru un angajament, trebuie să includă o cunoaşteregenerală a mediului economic şi sectorului de activitate în care operează societatea, precum şi o cunoaşterespecifică a modului de operare. Auditorul va obţine cunoştinţe preliminare despre sectorul, structura proprietăţii, conducerea şi operaţiunile entităţii ce va fi auditată şi va lua în considerare dacă poate fiobţinut un nivel de cunoaştere a clientului adecvat pentru efectuarea auditului.

<



11) Ce reprezintă/ cum se determină şi se foloseşte pragul de semnificaţie n audit?

Planificarea auditului nu se poate face fără determinarea pragului de semnificaţie.

Pragul de semnificaţie reprezintă un nivel de referinţă cu care se compară mărimea erorilor, a

ine5actităţilor sau a omisiunilor. "n condiţiile în care mărimea lor depăşeşte nivelul de referinţă seconsideră că ele pot afecta regularitatea şi sinceritatea conturilor anuale, pot deforma imaginea reală arezultatului, a situaţiilor financiare şi a patrimoniului.

Pentru că majoritatea indicatorilor financiari sunt e5primaţi valoric, nivelul pragului de semnificaţie va fi şiel e5primat la fel. Aceasta se va face direct, fi5!nd ca mărime a pragului o anumită sumă de bani 6spree5emplu două milioane lei sau indirect, stabilind mai înt!i c!t reprezintă mărimea pragului din mărimeaindicatorului luat ca referinţă 6de e5emplu # din veniturile totale, după care se stabileşte valoarea6mărimea pragului. Pentru determinarea pragului de semnificaţie se folosesc anumiţi indicatori consideraţireprezentativi pentru entitate 6baza de referinţă+ activele nete totale, cifra de afaceri, profitul înainte deimpozitare, capitalurile proprii etc.

Pragul de semnificaţie se stabileşte la începutul misiunii şi este folosit pentru determinareadomeniilor şi sistemelor semnificative. "n timpul desfăşurării lucrărilor se determină praguri desemnificaţie pentru fiecare secţiune a conturilor anuale. Aceasta permite determinarea riscurilor e5istente şistabilirea eşantioanelor de control, ceea ce permite orientarea mai bună a programelor de cercetare şirealizarea lucrărilor strict necesare. Pragurile de semnificaţie stabilite pe fiecare subsistem trebuie să fie, îngeneral, mai mici dec!t cel global, pentru a evita situaţia ca efectul cumulat al acestora să depăşeascăefectele aşteptate asupra situaţiilor financiare c!nd s%a determinat pragul global.

95istă o relaţie inversă între pragul de semnificaţie şi volumul lucrărilor de audit. &u c!t este mai înalt

nivelul pragului de semnificaţie, cu at!t volumul lucrărilor este mai mare şi invers. Auditorul ia înconsiderarea această relaţie c!nd determină natura, durata şi întinderea procedurilor de audit. Aceastărelaţie este indirectă, întruc!t pragul de semnificaţie influenţează direct nivelul riscului de audit, iar acestadetermină natura, durata şi întinderea lucrărilor de audit.

12) Ce este şi cum se ntocmeşte planul de audit?

Planificarea unui audit implică stabilirea strategiei generale de audit a misiunii şi elaborarea unui plan de

audit.

Planul de audit trebuie să descrie sfera de cuprindere şi modul de desfăşurare a auditului. 8eşi areun caracter general planul de audit trebuie să fie suficient de detaliat pentru a putea construi pe baza lui programul de audit. &onţinutul său va fi stabilit în funcţie de mărimea entităţii, comple5itatea auditului,metodologia folosită şi modul de lucru al auditorului.

Planul va cuprinde patru secţiuni 6etape 6fig. 4.#.+

etapa !.a+ documentarea preliminară elaborării planului 6preplanul- cunoaşterea informaţiilorgenerale despre entitate- efectuarea procedurilor analitice preliminare- stabilirea pragului de

$



semnificaţie şi a nivelului riscului acceptabil al auditului şi al riscului inerent- analiza audituluiintern şi stabilirea riscului de control- elaborarea planului general şi a programului de audit-

etapa a !!.a0 realizarea testelor de control şi a testelor de fond-

etapa a !!!.a0 realizarea procedurilor analitice şi a testelor de detaliu-

etapa a !.a înc7eierea auditului şi predarea raportului.

Planificarea trebuie făcută în aşa fel înc!t auditorul să aibă informaţiile necesare şi suficiente pentru a putea emite o opinie de audit bine argumentată, iar lucrările de audit să fie conduse şi efectuate în aşa felînc!t să fie de calitate şi eficiente.

13) Ce este o probă de audit?

9miterea unei opinii convingătoare asupra situaţiilor financiare, presupune acumularea de

dovezi adecvate şi suficiente. &oncluziile e5primate în raportul auditului vor fi credibile numai înmăsura în care sunt susţinute cu argumente credibile.

>ermenul de ?probă de audit@ are semnificaţia de informaţie obţinută şi folosită de auditor pentru fundamentarea opiniei referitoare la corectitudinea întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare.

evoia de probe de audit# >oate informaţiile care pot contribui la formarea opiniei auditoruluireferitoare la întocmirea situaţiilor financiare pot constitui probe de audit. Auditorul fiind interesat săconstate dacă situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, sub toate aspectele semnificative, a poziţieifinanciare a entităţii, culege probe prin care verifică dacă cerinţele referitoare la inteligibilitatea,relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea informaţiilor din situaţiile financiare sunt îndeplinite.

14) atura i sursele probelor de auditș

atura probelor Probele de audit cuprind documente primare şi înregistrări contabile, coroboratecu informaţii din alte surse 6inclusiv cele menţionate anterior, ce constituie baza întocmirii situaţiilorfinanciare.

$ursele probelor 9le pot fi de origine internă 6culese din entitate sau e5ternă, de natură vizuală

6documente, active etc. sau auditivă 6pe suport te7nic sau orale.

15) Ce caracteristici trebuie să ndeplinească o probă de audit?

Pentru a%şi satisface nevoile de dovezi pentru formarea şi susţinerea opiniei sale 6referitoare lasituaţiile financiare, auditorul trebuie să culeagă probe care să fie în acelaşi timp suficiente şi adecvate.

#;



1&) *n ce condi ii probele de audit sunt cosiderate suficiente?ț

Probele sunt suficiente atunci c!nd auditorul ajunge să deţină informaţiile necesare pentrufundamentarea concluziilor sale. :uficienţa este e5presia cantitativă a necesarului de probe. umărul de probe este stabilit de auditor pe baza raţionamentului său profesional. Probele recoltate trebuie să asigure

cobor!rea riscului de audit sub nivelul celui acceptabil, altfel auditorul trebuie să culeagă probesuplimentare p!nă se îndeplineşte această condiţie.

1') *n ce condi ii probele de audit sunt cosiderate adecvate?ț

Probele sunt considerate adecvate atunci c!nd informaţiile obţinute sunt relevante, credibile şioportune. Aceste trăsături caracterizează calitatea probelor.

1() *n ce condi ii probele de audit sunt cosiderate relevante?ț

Probele sunt relevante c!nd informaţiile obţinute pot constitui dovezi importante pentrucaracterizarea situaţiilor financiare, pentru atingerea obiectivului auditului. Probele sunt relevante c!ndevidenţiază erorile semnificative sau abaterile de la normele şi procedurile contabile şi de control învigoare.

1,) *n ce condi ii probele de audit sunt cosiderate credibile?ț

Credibilitatea probelor de audit este influenţată de sursa lor 6internă sau e5ternă, de natura lor6vizuală sau auditivă şi suportul te7nic pe care sunt înregistrate 6ascultate de auditor, 7!rtie, sub formă dedocumente, înregistrări audio, video etc.. &redibilitatea probelor de audit este dependentă de circumstanţeindividuale e5istente în momentul obţinerii lor. :e pot face totuşi c!teva generalizări utile la stabilireacredibilităţii probelor de audit+

probele de audit din surse e5terne 6de e5emplu, confirmarea primită de la clienţi sunt mai credibiledec!t cele obţinute în entitate-

probele de audit provenite din entitate sunt mai credibile atunci c!nd sistemele contabil şi de controlintern sunt funcţionale, dec!t în situaţia în care acestea au o eficienţă redusă-

probele de audit obţinute direct de către auditor sunt mai credibile dec!t cele obţinute de la entitate-

probele de audit sub formă de documente şi de declaraţii în scris sunt mai credibile dec!t declaraţiileorale.

##



Probele de audit sunt mai concludente, atunci c!nd probe obţinute din surse diferite sau de naturădiferită aduc aceleaşi informaţii. Auditorul poate obţine astfel un grad cumulat de încredere mai ridicatdec!t cel pe care l%ar obţine din informaţiile oferite de o probă individuală de audit. Atunci c!nd probelede audit, referitoare la un anumit element, obţinute din surse diferite nu sunt congruente, auditorultrebuie să aplice procedurile adiţionale necesare pentru verificarea corectitudinii informaţiilor.

2-) *n ce condi ii probele de audit sunt cosiderate oportune?ț

Probele sunt oportune dacă oferă informaţii, referitoare la perioada şi situaţiile financiare auditate,în intervalul în care auditorul îşi e5ercită mandatul. Auditorul este interesat să obţină informaţii despreevenimente petrecute în perioada auditată, pentru că numai acestea pot contribui la atingerea obiectivuluiauditului şi la îndeplinirea angajamentului înc7eiat cu clientul. :unt situaţii c!nd auditorul trebuie să obţină probe referitoare la evenimente petrecute în perioada anterioară celei auditate sau referitoare la evenimenteulterioare perioadei auditate. Aceste probe sunt folosite la susţinerea opiniei e5primată în raportul de audit.Obţinerea unor probe relevante, dar după predarea raportului de audit reduce utilitatea informaţiilorrespective.

21) rocedurile de fond se aplică cu scopul de a obţine probe de audit referitoare la declaraţiile

eronate semnificative din situaţiile financiare# eclaraţiile aserţiunile/ afirma iile) privindț

situaţiile financiare ale entităţii sunt făcute de către conducere n mod eplicit sau n alt fel)#

6a ce se referă acestea?

Procedurile de fond se aplică cu scopul de a obţine probe de audit referitoare la declaraţiile eronatesemnificative din situaţiile financiare.

eclaraţiile 6aserţiunile privind situaţiile financiare ale entităţii sunt făcute de către conducere 6înmod e5plicit sau în alt fel şi se referă la+

eistenţă: un activ sau o datorie e5istă la un moment dat- drepturi şi obligaţii: un activ sau o datorie aparţin entităţii la un moment dat- apariţie: o tranzacţie 6sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade şi este legată de

entitatea respectivă- e%austivitate: nu e5istă active, datorii, tranzacţii sau evenimente neînregistrate sau elemente

neprezentate- evaluare: un activ 6sau o datorie este înregistrat6ă la o valoare contabilă adecvată- comensurare: o tranzacţie 6sau un eveniment este înregistrată la valoarea corespunzătoare şi

venitul 6sau c7eltuiala este alocat perioadei corespunzătoare- ntocmirea şi prezentarea informaţiilor: un element este prezentat, clasificat şi descris în

conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.

22) Care sunt principalele proceduri pentru ob inerea probelor de audit?ț

#1



Procedurile pentru obţinerea probelor de audit includ inspecţia, observarea, investigaţia şi confirmarea,calculul şi procedurile analitice. Alegerea procedurilor adecvate este o problemă de raţionament profesional al auditorului care trebuie să se adapteze la circumstanţele e5istente în entitate.

!nspecţia constă în e5aminarea înregistrărilor, documentelor sau imobilizărilor corporale.&redibilitatea probelor obţinute prin această procedură depinde de natura şi sursa lor provenienţă, defuncţionarea controlului intern.

Probele obţinute prin inspecţie se pot clasifica după gradul de credibilitate în trei grupe+ probe de audit bazate pe informaţii înregistrate în documente elaborate şi păstrate de terţe părţi- probe de audit bazate pe informaţii înregistrate în documente elaborate de terţe părţi şi păstrate

de entitate- probe de audit bazate pe informaţii înregistrate în documente elaborate şi păstrate de entitate.

*nspecţia imobilizărilor corporale duce la obţinerea unor probe de audit credibile referitoare lae5istenţa lor, dar mai puţin credibile referitor la valoarea şi proprietarul lor.

"bservaţia constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri efectuate de alţii 6e5emplu+observarea modului cum se desfăşoară inventarierea mijloacelor fi5e de către personalul entităţii sau în

efectuarea unei proceduri de control care nu generează probe de audit

!nvestigaţia şi confirmarea

!nvestigaţia constă în obţinerea de informaţii de la diverse persoane, persoane care sunt dininteriorul sau din e5teriorul entităţii. *nvestigaţiile cunosc forme variate, de la cereri de informaţii oficialee5primate în scris unor terţe părţi, p!nă la întrebări orale neoficiale adresate persoanelor din interiorulentităţii. 'ăspunsurile la investigaţii pot oferi auditorului informaţii noi sau informaţii care pot ficoroborate cu probele de audit obţinute anterior.

Confirmarea reprezintă răspunsul la o investigaţie şi este folosită pentru a stabili gradul de

încredere în informaţiile oferite de înregistrările contabile. 8e e5emplu, în mod obişnuit auditorul încearcăsă obţină confirmarea directă a creanţelor, a soldurilor în bănci, a obligaţiilor la furnizori etc.

Calculul cuprinde operaţiunile matematice aplicate pentru verificarea mărimilor înscrise îndocumentele primare şi în conturile contabile sau folosite pentru calcule independente.

rocedurile analitice cuprind analize ale indicatorilor şi ale fluctuaţiilor semnificative aleacestora, ale tendinţelor lor de evoluţie şi ale corelaţiilor dintre aceştia pe anumite intervale de timp, alerelaţiilor care sunt inconsecvente faţă de alte informaţii relevante sau care se abat de la valorile aşteptate.

23) Ce este riscul de audit?

Posibilitatea de a e5prima o opinie referitoare la situaţiile financiare, în condiţiile în care acesteaconţin erori semnificative care nu sunt descoperite de auditor, a fost numită risc de audit. Pierderea se

#4



referă în acest caz la erorile4 semnificative3 nedescoperite, iar efectul acestei pierderi constă în emitereaunei aprecieri inadecvate asupra situaţiilor financiare.

24) Care sunt riscurile de audit?

"n funcţie de factorii care favorizează apariţia şi nedescoperirea erorilor se definesc şi componenteleriscului de audit+ riscul inerent/ riscul de control şi riscul de nedetectare.

25) Ce este riscul inerent?

+iscul inerent evidenţiază importanţa pierderilor de informaţii corecte sau a erorilor apărute înrulajul, respectiv soldul, unui cont ce evidenţiază tranzacţiile efectuate, care ar putea fi semnificativeindividual sau atunci c!nd sunt cumulate cu informaţii eronate din alte conturi, ca urmare a lipseicontroalelor interne specifice. >rebuie subliniat că auditorii nu acordă aceeaşi importanţă tuturor

erorilor, fiind atenţi numai la cele care individual sau cumulate sunt semnificative. ulţimeainformaţiilor care pot fi afectate de erori este stocată în evidenţa contabilă, unde se află sub formaînregistrărilor contabile a operaţiunilor desfăşurate de entitate. (actorii care pot determina apariţiaerorilor într%un sistem contabil fără control sunt numeroşi. 9i pot fi determinaţi de modul cum serealizează conducere entităţii, de modul cum se efectuează evidenţa contabilă 6manual sauinformatizat, de natura şi domeniul de activitate al entităţii. Auditorul îşi propune să analizeze acesteaspecte numai pentru a putea estima influenţa fiecăruia la apariţia erorilor din evidenţa contabilă şisituaţiile financiare.

'iscul inerent poate fi studiat din două puncte de vedere. Atunci c!nd se urmăreşte evidenţierea erorilorsemnificative determinate de funcţionarea generală a entităţii şi de evoluţia sectorului căruia îi aparţine

din punct de vedere economic, se evaluează riscul inerent general. Atunci c!nd se urmăreşte să seevidenţieze posibilitatea apariţiei unor erori semnificative într%un anumit grup de operaţiuni realizate deentitate, av!nd cauze specifice, se evaluează riscul inerent specific. "n acest caz se ataşează fiecăruidomeniu 6grup de operaţiuni auditat un risc specific. 8acă informaţia contabilă este procesată cuajutorul calculatorului, la determinarea riscului inerent specific trebuie să se ţină cont şi de erorile ce pot fi generate de sistemul informatic.

2&) Ce este riscul de control?

4 >ermenul de eroare se referă la o greşeală neintenţionată apărută în situaţiile financiare, cum ar fi+ greşelimatematice sau contabile, trecerea cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor, aplicarea greşită a politicilor contabile 6:tandardul de audit nr. 13; (raudă şi eroare, Audit financiar 1;;;, 9ditura9conomică, 1;;;, pag. 20.

3 :e consideră că o informaţie declarată eronat este semnificativă dacă poate influenţa deciziile economiceale utilizatorilor, decizii luate folosind situaţiile financiare care conţin eroarea respectivă 6:tandardul deaudit nr. 41; Pragul de semnificaţie în audit, Audit financiar 1;;;, 9ditura 9conomică, 1;;;, pag. $4.

#3



+iscul de control evidenţiază posibilitatea apariţiei unor erori semnificative în soldul unui cont saua unei clase de tranzacţii, atunci c!nd o eroare este luată în considerare individual sau c!nd erorile suntcumulate, în condiţiile în care în entitate funcţionează un sistem contabil şi e5istă un sistem de controlintern. &u c!t sistemele contabil şi de control intern funcţionează mai bine, cu at!t este mai redus riscul decontrol. &!nd entitatea are informatizată evidenţa contabilă trebuie luată în considerare şi posibilitateaapariţiei unor erori c7iar în condiţiile în care e5istă un control al sistemului informatic.

2') Ce este riscul de nedetectare?

+iscul de nedetectare e5primă posibilitatea ca auditorul să nu descopere o informaţie eronatăsemnificativă e5istentă în soldul unui cont sau a unei clase de tranzacţii, atunci c!nd eroarea este luată înconsiderare individual sau este cumulată cu erori din alte solduri sau clase de tranzacţii, după ce a efectuat procedurile de fond.

2() &um putem obţine probe adecvate şi suficiente referitoare la preluarea soldurile de înc7idere alee5erciţiului financiar precedent în e5erciţiul financiar auditatC

2,) Ce probe trebuie să culeagă auditorul pentru a evidenţia adecvat capacitatea entităţii de a

continua activiatea?

Dna din obligaţiile auditorului este de a%şi e5prima în raportul de audit opinia referitoare la modulcum entitatea a respectat principiul continuităţii la prezentarea situaţiilor financiare. Auditorul trebuie săevidenţieze în raport dacă 6în situaţiile financiare activele şi datoriile entităţii sunt prezentate la valoarealor de realizare pe piaţă, dacă entitatea este capabilă să%şi realizeze activele cu care să%şi plătească datoriileşi dacă poate să desfăşoare o activitate normală în continuare pentru cel puţin un an. Auditorul ştie căactivele şi datoriile pot fi evaluate şi prezentate în situaţiile financiare astfel înc!t să se ascundă dificultăţileentităţii în onorarea obligaţiilor faţă de terţi. 8in această cauză trebuie să adune probe cu ajutorul cărora săevalueze riscul ca entitatea să nu%şi poată continua activitatea în viitorul apropiat.

Principiul continuităţii activităţii se referă nu numai la solvabilitatea prezentă a entităţii, ci mai alesla capacitatea sa de a%şi continua activitatea. 'evizuirea situaţiilor financiare este vitală pentru a vedea dacăentitatea a prezentat situaţiile financiare în concordanţă cu cerinţele principiului continuităţii activităţii.

"ndoiala privind capacitatea entităţii de a continua să funcţioneze în viitorul previzibil determinăauditorul să culeagă probe adecvate şi suficiente pentru a%şi fundamenta opinia referitoare la continuitateaactivităţii. Pentru aceasta auditorul trebui să analizeze+

dacă perioada avută în vedere de administratori la evaluarea continuităţii activităţii esterezonabilă-

dacă e5istă şi funcţionează în entitate sisteme pentru identificarea la timp a semnalelor privindriscurile viitoare şi incertitudinile cu care s%ar putea confrunta entitatea-

bugetul şi prognozele entităţii 6mai ales cele referitoare la flu5ul de numerar- calitatea sistemelorinformaţionale care oferă date pentru fundamentarea bugetului şi elaborarea prognozelor-

#0



realismul ipotezelor esenţiale pe care se bazează bugetele şi prognozele.

3-) Ce probe trebuie să culeagă auditorul pentru a evalua estimările contabile incluse n situaţiile

financiare?

?9stimările contabile@ reprezintă o apro5imare a valorii unui element în absenţa unor mijloace deevaluare precise. 95emple de estimări contabile+

• provizioanele0 pentru reducerea stocurilor şi a creanţelor la valoarea lor realizabilăestimată-

• veniturile angajate-

• impozitele am!nate-

• provizioanele pentru pierderi provenite din punerea în aplicare a unei 7otăr!ri judecătoreşti 6dată la înc7iderea unui proces-

• pierderile din contracte de construcţii în derulare-

• provizioanele pentru satisfacerea garanţiilor.

&onducerea este responsabilă pentru estimările contabile incluse în situaţiile financiare. Acesteestimări sunt făcute adesea în condiţii de incertitudine în ceea ce priveşte rezultatul evenimentelorcare au avut loc sau este posibil să se producă şi implică utilizarea raţionamentului profesional. 8e

aceea riscul apariţiei unei erori semnificative este mare atunci c!nd sunt făcute estimări contabile.

Auditorul trebuie să obţină suficiente probe de audit adecvate pentru a se convinge dacă o estimarecontabilă este rezonabilă în circumstanţele date şi, c!nd este nevoie, dacă este prezentată în modadecvat în situaţiile financiare. Probele disponibile să susţină o estimare contabilă vor fi de cele maimulte ori mai greu de obţinut dec!t probele disponibile să susţină alte elemente din situaţiilefinanciare.

Auditorul poate adopta o modalitate sau o combinaţie din următoarele modalităţi de evaluare aestimărilor contabile+

a revizuirea şi testarea procesului de estimare utilizat de conducere- b realizarea unei estimări independente pe care o compară cu cea întocmită de conducere-c revizuirea evenimentelor ulterioare care pot să confirme estimarea făcută.

31) Ce proceduri trebuie să efectueze auditorul pentru a obţine probe adecvate şi suficiente

0 Provizionul este un pasiv cu e5igibilitate sau valoare incertă. Ealoarea recunoscută ca provizion trebuiesă constituie cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente, la data bilanţului.

#2



pentru identificarea părţilor afiliate entităţii şi pentru evaluarea efectului tranzacţiilor semnificative

asupra situaţiilor financiare realizate ntre părţile afiliate?

Părţile sunt considerate afiliate, atunci c!nd una din ele are capacitatea de a controla cealaltă parte6celelalte părţi sau de a e5ercita o influenţă semnificativă asupra celeilalte 6celorlalte părţi în luareadeciziilor financiare şi de e5ploatare2.

Auditorul consideră tranzacţii între părţile afiliate orice transfer de resurse sau obligaţii, indiferentdacă a fost perceput sau nu un preţ.

Auditorul trebuie să revizuiască informaţiile furnizate de către conducere, identificânddenumirea tuturor părţilor afiliate cunoscute şi să efectueze următoarele proceduri în ceea ce priveşteexhaustivitatea acestor informaţii:

a revizuirea documentelor de lucru ale anului precedent pentru a identifica numele părţilorafiliate-

b revizuirea procedurilor entităţii de identificare a părţilor afiliate-

c cercetarea asocierii directorilor şi a altor salariaţi la alte entităţi-

d revizuirea registrului acţionarilor pentru a determina numele principalilor acţionari sau, dacăeste cazul, pentru a obţine o listă a principalilor acţionari de la registrul independent alacţionarilor-

e revizuirea proceselor%verbale ale Adunării enerale a Acţionarilor 6Asociaţilor şi ale&onsiliului de Administraţie, precum şi a altor documente statutare relevante, cum ar fi registrulinvestiţiilor ţinut de directori-

f investigarea altor auditori implicaţi, în prezent, în audit, sau auditori precedenţi, cu privire lainformaţiile pe care le au aceştia asupra altor părţi afiliate-

g revizuirea declaraţiilor privind impozitul pe profit ale entităţii şi a altor informaţii furnizateinstituţiilor reglementatoare.

Acolo unde cadrul general de raportare financiară solicită prezentarea relaţiilor dintre părţileafiliate, auditorul trebuie să se asigure că această prezentarea este adecvată.

Pe durata auditului, auditorul va folosi procedurile care pot identifica e5istenţa tranzacţiilor cu părţi

afiliate. 8e e5emplu+

efectuarea de teste detaliate ale tranzacţiilor şi soldurilor- revizuirea proceselor verbale ale Adunărilor enerale ale Acţionarilor 6Asociaţilor şi ale

consiliului de administraţie-

2 :tandardul *nternaţional de &ontabilitate *A: 13, Prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate

#/



revizuirea înregistrărilor contabile pentru tranzacţii mari sau neobişnuite, acord!nd o atenţiedeosebită tranzacţiilor înregistrate la sf!rşitul sau aproape de sf!rşitul perioadei de raportare-

revizuirea confirmărilor pentru împrumuturile date sau luate- revizuirea poate evidenţia anumiterelaţii speciale cu garantul sau alte tranzacţii între părţile afiliate-

revizuirea tranzacţiilor privind investiţiile indirecte, de e5emplu, cumpărarea sau v!nzarea deacţiuni.

32) efini i termenul de 7evenimentele ulterioare8 utilizat de auditori?ț

>ermenul de ?evenimente ulterioare@ este utilizat pentru referire at!t la evenimentele care apar întresf!rşitul perioadei auditate şi data raportului auditorului, c!t şi pentru faptele descoperite ulterior dateiraportului auditorului.

"n funcţie de perioada la care se referă ?evenimentele ulterioare@ descoperite, acestea se pot împărţi

în două grupe+

• evenimente care furnizează probe asupra condiţiilor care au e5istat la sf!rşitul perioadeiauditate-

• evenimente care sunt elocvente pentru condiţiile care iau naştere ulterior sf!rşitului perioadei auditate.

"n funcţie de momentul descoperirii ?evenimentelor ulterioare@, auditorul grupează şi analizeazăaceste fapte astfel+

• fapte care sunt descoperite p!nă la data raportului auditorului-

• fapte care sunt descoperite după data raportului auditorului, dar înainte de emitereasituaţiilor financiare-

• fapte descoperite după emiterea situaţiilor financiare.

33) Care sunt caracteristicile e antionării statistice n audit?ș

?9şantionarea statistică@ reprezintă o abordare a eşantionării ce are următoarele caracteristici+6a selecţia eşantionului se face aleator-6b se foloseşte teoriei probabilităţilor pentru a evalua rezultatele eşantionării, inclusiv măsurarea riscului de

eşantionare.O abordare a eşantionării care nu prezintă caracteristicile 6a şi 6b este considerată o eşantionare

?nonstatistică@, bazată e5clusiv pe e5perienţa profesională a auditorului 6eşantionare bazată peraţionament.

#<



Alegerea metodei de selectare depinde de pregătirea profesională a auditorului şi de credibilitatea pe care acesta doreşte să o aibă concluziile sale. Auditorul ar trebui să poată să decidă care este abordarea

care%i va permite să ajungă la o opinie eficientă, dar şi credibilă.

$elecţia bazată pe raţionament/ care este des utilizată în practică. Auditorul decide mărimeaeşantionului şi metoda de eşantionare pe baza e5perienţei pe care o are, a judecăţilor pe care le face şi acunoştinţelor generale privind activitatea clientului.

$elecţia prin metode statistice necesită cuantificarea riscului de audit asociat fiecărui domeniu şiutilizarea acestor informaţii pentru a determina statistic mărimea eşantioanelor de audit.

etoda de eşantionare adoptată este rezultatul alegerii fiecărui auditor. &ei care susţin selecţia prinmetode statistice aduc ca argument faptul că, fiind fundamentată pe principii matematice, aceasta creştecertitudinea că s%a stabilit corect dimensiunea eşantioanelor utilizate şi că se vor trage concluzii obiective.

34) Care sunt procedeele de selec ie ce pot fi utilizate n audit? rezenta i unul dintre acesteț ț

procedee0

Procedeele disponibile de selectare ale auditorului sunt+

a selectarea tuturor elementelor 6e5aminare #;;-b selectarea elementelor specifice-

c eşantionarea.

Auditorul poate 7otărî că cel mai adecvat mijloc de selectare este eaminarea tuturor elementelorpopulaţiei 6e5. soldurile conturilor sau operaţiunile unei clase de tranzacţii. 95aminarea în proporţie de#;; este puţin probabilă în cazul testelor de control, dar poate fi des înt!lnită în cazul procedurilor de

fond. 95aminarea în proporţie de #;; poate fi adecvată atunci c!nd populaţia este constituită dintr%unnumăr mic de elemente cu valoare mare, atunci c!nd riscul inerent şi cel de control sunt, ambele, mari şi

alte mijloace nu pot să ofere probe de audit adecvate şi suficiente. 95aminarea întregii populaţii poate fieficientă şi atunci c!nd evidenţa contabilă se ţine computerizat.

35) rezenta i no iunea de 7popula ie8 folosit n audit# Ce caracteristici urmăre te auditorul laț ț ț ș

popula ia care formează obiectul cercetării?ț

opulaţia reprezintă totalitatea unităţilor simple şi comple5e care fac obiectul cercetării concrete.Pentru a se putea realiza cercetarea este esenţial să se fi5eze frontierele populaţiei supuse efectiv observării.(rontierele populaţiei sunt definite c!nd i se cunoaşte conţinutul şi c!nd aceasta este delimitată în timp şispaţiu. Aceste elemente trebuie stabilite indiferent de forma de observare folosită pentru culegerea datelor individuale.

Pentru a atinge obiectivul cercetării, auditorul trebuie să se asigure că populaţia este+ adecvată obiectivului procedurii de eşantionare. 8e e5emplu, dacă obiectivul auditorului este acela

de a testa supraevaluarea creanţelor neîncasate de la clienţi, populaţia ce trebuie supusă observării

#$



este formată din soldurile conturilor clienţilor. Atunci c!nd se cercetează subevaluarea datoriilor,auditorul obţine informaţii adecvate c!nd, pe l!ngă populaţia formată din soldurile conturilor

furnizorilor, studiază rulajul debitor al conturilor furnizorilor 6plăţile ulterioare, declaraţiilefurnizorilor, notele de recepţie a bunurilor intrate fără factură sau alte populaţii care pot asigura probe

de audit referitoare la subevaluarea datoriilor-

completă9 o populaţie supusă observării este completă c!nd cuprinde toate tranzacţiile şi operaţiunilespecifice ale entităţii realizate în intervalul de timp analizat Auditorul trebuie să se asigure că toate

tranzacţiile şi operaţiunile entităţii realizate într%o anumită perioadă, care formează obiectulobservaţiei, au fost consemnate în documente primare, că tranzacţiile sunt evidenţiate în contabilitateşi documentele se află în ar7iva entităţii. 8acă auditorul intenţionează să folosească eşantionul pentrua trage concluzii despre operarea unui sistem contabil sau de control intern de%a lungul unei perioadefinanciare, populaţia trebuie să includă toate elementele relevante din întreaga perioadă.

3&) Care sunt obiectivele planului cercetării selective?

Auditorul trebuie să întocmească un plan al cercetării selective care cuprinde+

delimitarea în timp şi spaţiu a populaţiei ce trebuie observată prin identificarea tuturor cazurilorindividuale sub care se manifestă evenimentele analizate-

verificarea gradului de omogenitate al populaţiei. 8acă e5istă o observare anterioară, verificarease poate realiza prin analiza variaţiei caracteristicilor esenţiale pentru care e5istă date. 8acă nu e5istă oobservare anterioară, atunci este necesar să se organizeze mai multe sondaje succesive pentru verificareagradului de stabilitate a mediei şi dispersiei, pentru caracteristicile după care se va face eşantionarea-

alegerea sau stabilirea bazei de sondaj. Prin bază de sondaj se înţelege orice sistematizare aunităţilor 6jurnale, cartea mare, bilanţ etc, astfel înc!t să permită alegerea unităţilor ce vor intra îneşantion-

alegerea şi definirea unităţilor de măsură folosite la eşantionare 6fizice, valorice, atribute etc.-

alegerea metodei şi procedeului de selecţie-

stabilirea planului şi programului observării-

stabilirea planului de prelucrare a datelor de selecţie din punt de vedere metodologic şiorganizatoric-

evaluarea rezultatelor sondajului şi e5tinderea rezultatelor selecţiei asupra întregii populaţii.

3') &are sunt erorile pe care le poate face auditorul c!nd realizează o cercetare selectivăC

3() e ce este necesar ca auditorul să ntocmească un raport la nc%eierea mandatului?

9fortul auditorului de a culege probe cu care să caracterizeze situaţiile financiare se observă în dosarulde audit. 8ocumentele de lucru sunt proprietatea auditorului. *nformaţiile conţinute în dosar suntconfidenţiale. )a beneficiari ajung numai concluziile auditorului, sintetizate în raportul întocmit laînc7eierea misiunii. Practica a arătat că aceste concluzii trebuie prezentate într%o formă standardizată, pentru a fi inteligibile, clare, evit!ndu%se limbajul ec7ivoc şi neînţelegerile izvor!te din formulări

1;



diferite ale aceloraşi idei. :tandardizarea raportului de audit este de un real folos pentru auditor.Aceasta a uşurat comunicarea cu beneficiarii, oferind un limbaj comun obligatoriu pentru ambele părţi.>ermenii folosiţi în raport au aceeaşi semnificaţie, cea definită prin standardul specific de audit, at!t pentru auditor c!t şi pentru beneficiari. Aceasta obligă auditorul să întocmească raportul într%o anumităformă, să folosească anumiţi termeni şi anumite e5presii, iar beneficiarul să studieze standardul pentrua înţelege concluziile auditorului. 9fortul din partea beneficiarului este minim, deoarece în timpuldesfăşurării auditului e5istă o comunicare continuă între cele două părţi, concluziile fiind cunoscute deacesta încă înainte de redactarea raportului.

'aportul de audit reprezintă forma specifică de prezentare a concluziilor, concretizate în final înopinia auditorului, reprezintă o sinteză a rezultatelor obţinute, a lucrărilor e5ecutate, a procedurilor folositeşi a condiţiilor în care s%a prestat acest serviciu.

"ncrederea în opinia e5primată în raport se bazează pe conduita etică şi profesională a auditorului, pe metodele 6procedurile de cercetare folosite şi e5perienţa acestuia. *storia auditului financiar a arătat căîncrederea în opinia auditorilor a crescut odată cu standardizarea şi sporirea controlului societăţii asupraactivităţii de audit.

(ormarea opiniei auditorului reprezintă rezultatul final al analizei şi al evaluării probelor acumulate,în condiţiile în care au fost culese probe suficiente şi adecvate pentru a reduce riscul de audit 6riscul ca săe5iste erori nedescoperite, sub nivelul stabilit la acceptarea angajamentului.

3,) Care sunt informa iile principale pe care le con ine raportul auditorului?ț ț

'aportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază, prezentate, de regulă, în succesiuneaurmătoare+

a titlul-

b cui se adresează 6beneficiarul, destinatarul raportului-

c paragraful de desc7idere sau introducerea, care specifică situaţiile financiare auditate şi perioadele de timp la care se referă acestea-

d responsabilitatea conducerii referitoare la întocmirea situa iile financiare-ț

e responsabilitatea auditorului de a e5prima o opinie cu privire la situa iile financiare în bazațauditului efectuat-

f paragraful referitor la aria de aplicabilitate 6în care se prezintă natura auditului, care cuprinde+ o referire la :tandardele *nternaţionale de Audit sau la standardele naţionale de audit relevante

folosite la planificarea şi e5ecutarea auditului-

o prezentare scurtă a raportului-

e paragraful referitor la opinie , ce conţine prezentarea opiniei privind situaţiile financiare-

f data raportului-

1#



g adresa auditorului-

7 semnătura auditorului.

Auditorii trebuie să accepte o anumită uniformitate privind forma şi conţinutul raportului de audit,deoarece aceasta contribuie la îmbunătăţirea gradului de înţelegere de către beneficiar a conţinutuluiraportului şi la identificarea eventualelor situaţii neobişnuite.

4-) Care sunt tipurile de opinie pe care poate să le formuleze auditorul?

:tandardele *nternaţionale de Audit grupează opiniile auditorilor astfel+

• opinie fără rezerve 6necalificată-

• opinie cu rezerve 6calificată-

• imposibilitatea e5primării unei opinii-

• opinie contrară.

41) *n ce condi ii auditorul emite o opinie fără rezerve?ț

" opinie fără rezerve trebuie e5primată atunci c!nd se ajunge la concluzia că situaţiile

financiare prezintă o imagine fidelă 6sau prezintă în mod corect sub toate aspectele semnificative, înconcordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit. Aceasta presupune că orice modificăricare apar în aplicarea principiilor contabile sau în metodele de aplicare a acestora, precum şi efectele produse de aceste evenimente au fost determinate şi prezentate corespunzător în situaţiile financiare.

42) *n ce condi ii auditorul emite o opinie cu rezerve?ț

" opinie cu rezerve calificată trebuie e5primată atunci c!nd auditorul ajunge la concluzia că

nu poate fi e5primată o opinie fără rezerve 6necalificată, dar că efectul acestui dezacord cu conducereasau limitarea ariei de aplicabilitate nu este at!t de semnificativ şi de profund, înc!t să necesite o opiniecontrară sau să nu să se poată e5prima o opinie 6imposibilitatea e5primării unei opinii.

Auditorul trebuie să e5prime o opinie cu rezerve atunci c!nd/+

/ *:A /;0, 1;;$, p. /

11



6a "n urma ob inerii de probe de audit suficiente i adecvate, auditorul concluzionează săț șdenaturările, individuale sau cumulate, sunt semnificative, dar nu permanente, pentru situa iilețfinanciare- sau

6b Auditorul nu este capabil să ob ină probe de audit suficiente i adecvate pe care săț șfundamenteze opinia, dar auditorul concluzionează că efectele posibile asupra situa iilor financiare alețdenaturărilor nedectate, în cazul în care e5istă, ar putea fi semnificative, dar nu omniprezente.

Intrebari Si Raspunsuri Audit Financiar

Documents

Transcript of Intrebari Si Raspunsuri Audit Financiar