1. Din continutul reglementarilor juridice actuale privind protejarea monumentelor istorice enuntati urmatoarele:

- modul de dobandire al calitatii de monument istoric

- definiti monumentul istoric

- categoriile de importanta ale monumentului istoric

- dobandirea calitatii de monument: propunere din partea Ministerului Culturii si Cultelor, experti autorizati sau specialisti atestati

înscrisi în registrele Ministerului Culturii si Cultelor, se înainteaza compartimentului de specialitate din Ministerul Culturii si

Cultelor, care o analizeaza si o prezinta dupa caz Comisiei Nationale de Arheologie si/sau Comisiei Nationale a Monumentelor

Istorice spre analiza. Secretarul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice elaboreaza proiectul de ordin de clasare sau de

declasare, pe care îl înainteaza ministrului culturii si cultelor spre aprobare.(cap 2,art12,legea 422/2001)

- monument istoric – cuprinde atât creatia arhitecturala izolata cât si asezareaurbana sau rurala care aduce marturia unei

civilizatii anumite, a unei evolutii semnificative sau a unui monument istoric.Legea 422/2001, rectificata cu 259/2006-Lege

privind protejarea monumentelor istorice.Monumentele istorice sunt bunuri imobile, constructii si terenuri situate pe teritoriul

României sau în afara granitelor, proprietati ale statului român, semnificative pentru istoria, cultura si civilizatia nationala si

universala.•Monumentele istorice fac parte integranta din patrimoniul cultural national si sunt protejate prin lege.•Activitatile si

masurile de protejare a monumentelor istorice se realizeaza în interes public. În conditiile prezentei legi interventiile asupra

monumentelor istorice pot constitui cauza de utilitate publica.

- Categorii de importanta - interes international - interes national - interes local

Conform legii 422/2001 completata cu legea 259/2006, art.7.

Monumentele istorice se claseaza astfel:

a) în grupa A - monumentele istorice de valoare nationala si universala;

b) în grupa B - monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

2. Descrieti parcursul unei lucrari de restaurare la un edificiu (fazele).

- faza I – dupa selectarea obiectivului care va fi conservat in baza unei argumentari privind starea fizica, importanta si

posibilitatile economice locale si regionale – se realizeaza proiectul

- faza II – executia lucrarilor proiectate

- faza III – inspectia si receptia finala a lucrarilor + eventuale completari si corectari de detaliu acolo unde studiile preliminare nu

au anticipat necesitatea acestora

3. Detaliati succesiunea etapelor parcurse pentru elaborarea documentatiei tehnice privind conservarea-restaurarea

unui edificiu.

- proiectul preliminar – este o faza necesara obtinerii resurselor financiare pentru realizarea si punerea in opera a proiectului; rezumatul cercetarilor si analizelor, dar si analiza metodelor si solutiilor alese pentru interventie; releveul monumentului istoric in care sunt indicate materiale existente, tehnicile de executie; releveul de degradare la care sunt marcate atat degradarile superficile cat si cele structurale - proiectul definitiv – aprofundeaza toate aspectele atinse in faza preliminara, accentuand aportul cercetarii stiintifice si a

evaluarilor economice, toate calculele structurale, toate calculele pentru instalatii si conectarea la utilitatile publice(apa, canal,

gaze, electricitate, cablu), calcule economice defalcate pe specialitati, caiete de sarcini pentru antreprenori si conservatori,

programul de lucrari si coordonarea specialitatilor, contractul cu antrepriza, planul de siguranta privind prevenirea accidentelor

si evacuarea lucratorilor

- proiectul de executie – contine toate piesele scrise si desenate necesare punerii in opera a lucrarilor. Scara pieselor poate

varia de la 1/50 – 1/20 – 1/1, necesarul de materiale, antemasuratoare pentru fiecare tip de lucrari, precum si costurile, planul

de intretinere al cladirii

4. Modalitati de consemnare a starii fizice la constructii. Tipuri de relevee, scari grafice de redactare.

- proiect preliminar si proiect definitiv

- releveu-masurarea, desenarea si reprezentarea la scara a elementelor unei constructii, al unui ansamblu de constructii sau ale

unui detaliu constructiv. -conventii grafice- desenele se vor realiza in tus si creion tare, hartie alba. Scara pieselor poate varia de

la 1/50 – 1/20 – 1/1

- Releveu de degradare-surprinde toate etapele de degradare existente

- Releveu fotografic - metoda de inregistrare a datelor foarte complexa dpvd al exigentelor tehnice

5. Enuntati o clasificare a rocilor utilizate in constructii. Identificati exemple pentru fiecare tip de roca.

- rocile magmatice sunt acele roci formate prin consolidarea magmei la diverse niveluri ale crustei terestre (bazaltul, andezitul

şi trahitul); rocile magmatice formate prin solidificarea şi răcirea magmei la suprafaţa pământului se numesc vulcanice (granitul)

- rocile sedimentare sunt roci formate ca urmare a degradării chimice şi fizice a rocilor cauzată de factori diverşi: oxidarea, a

transportului şi depunerii aluviunilor aduse de apele curgătoare [(arenitele/gresiile, calcarul, travertinul, alabastrul (stalactite sau

stalacmite)]

- rocile metamorfice provin dintr-o modificare de roci petrecute la temperaturi joase si la presiuni deosebit de inalte - rezulta in

general in urma miscarilor unor placi ale litosferei una impotriva celeilalte (marmura)

6. Ciclul de producere al caramizilor traditionale utilizate in restaurarea edificiilor.

- argila este materia prima din care se fabrica caramida si este o substanta minerala cu granulatie foarte fina – de origine

sedimentara (argile marine, fluviale, lacustre, morenice); dpdv chimic argila este compusa din siliciu, alumina si calciu; exista si

magneziu,mangan, potasiu, titan, plumb, sodiu, fier, sulf in diferite cantitati; dpdv mineralogic argila contine cuart, calcite, ilite,

feldspati, clorite, caolinite, smectite...

- utilizarea caramizilor nearse sau arse poate fi pusain legatura cu functiunea finala si rapiditatea de executie; ambele tipuri sunt

utilizate pana in zilele noastre.

- prelucrarea argilei: extragerea materiei prime, cernerea argilei si separarea materilei fine de cea grosiera, realizarea

amestecului: pulbere de argila, apa, balast-nisip, paie; vibrarea, baterea in forme pentru eliminarea bulelor de aer

- cuptoarele traditionale erau sapate in pamant si acoperite cu material lemnos si apoi cu pamant, arderea avea loc in intervalul

a cateva zile; cuptoarele moderne sunt din zidarie au cos de fum si gura de alimentare cu combustibil.

- calitatea caramizilor depindea de: calitatea componentelor din amestecsi proportiile dintre ele, calitatea si materialul formelor,

pozitia in cuptorul de coacere si tempertura, (puteau rezulta fisuri sau vitrificari pe anumite portiuni, variatii cromatice de la

galben la brun)

- forma era conditionata de locul de montaj si calitatea detaliului cerut de proiect.

- tipologia: caramizi pt. zidarie, caramizi pt. coloane, caramizi pt. pavimente, pt. cornise, detalii decorative, tigla, olane, alte

detalii arhitecturale sau functionale, caramizi cu tratamente speciale “a vista” si smaltuite

7. Incompatibilitatile utilizarii ipsosului in lucrarile de restaurare a suprafetelor de arhitectura (var, metal). (!!!)

Ipsosul = sursa este piatra de ipsos (selenit) se coace in cuptoare la 110-160C. Produsul se macina si se foloseste in amestec

cu var, nisip, apa in diverse proportii

- alternanta umed/uscat este intalnita in orele de maxima insolatie. Apa se evapora si cristale de saruri solubile (gipsul!) sunt

depozitate pe suprafata pietrei. Cicluri repetate de umed/uscat cauzeaza absorbtia apei in piatra deschizand canale in crusta

asa cum trec printre granulele de calcit. In timpul uscarii succesive, substantele dizolvate se depun pe canale si pe suprafata.

Cristalele de gips sunt repede erodate de apa datorita solubilitatii lor marite

- crusta de gips incorporeaza particule aduse de aer, cenusa, praf apoi se lipesc dar raman in continuare poroase. Grosimea

crustei poate fi mare, dar cu o rata mica de crestere

- compozitia chimica si proprietatile fizice ale crustei, comparate cu restul pietrei sunt diferite: densitatea mare, permeabili tatea

scazuta la apa si o totala sau partiala inlocuire a CaCO3 cu CaS (sulfat de calciu). Aceasta diferentiaza si viteza de degradare a

pietrei, din urmatoarele motive:

- variatiile de volum - gipsul are un volum mai mare decat volumul de calcit generand crapaturi si pori de suprafata insotite de

tensiuni in suprafata,

- diferentele in dilatarea termica a gipsului fata de calcit. Diferenta este marita de crusta neagra de exterior (cauzata de fum si

particule carbonatice) care tind sa absoarba o cantitate mare de radiatii fata de straturile albe din piatra si fata de incapacitatea

de transfer termic al pietrei,

- reducerea permeabilitatii mareste retentiile de apa si toate efectele asociate.

8. Tipuri de var utilizate in restaurare: caracteristici.

- varul aerian (provine dintr-un calcar pur) este o piatra de calcar se coace la 800-900C si obtinem, utilizat la mortare si

tencuieli. Varul aerian, stins si nestins, e folosit la noi pentru vopsirea peretilor si pentru dezinfectare. Putini stiu ca varul poate fi

folosit si la tencuieli! Dupa coacere rezulta var nestins. Stingerea se face in gropi in care este adus varul si este acoperit cu

nisip. Aici in contact cu apa meteorica, peparcursul a cca. 12 luni procesul este lent si de durata, daca se doreste obtinerea unui

var pt tencuieli fine

- varul hidraulic provine dintr-un calcar argilos. Piatra de calcar se coace la 1000-1200C si este utilizat pentru mortare si

tencuieli care se intaresc in contact cu apa. Proprietăţile varului hidraulic permit formularea de amestecuri şi mortare pentru

consolidare, tencuieli şi vopsele pentru umplere şi protejare, mortare şi tencuieli deumidificante şi hidrofuge, precum şi gleturi şi

vopsele decorative. Varul hidraulic lasa peretii sa respire foarte bine si e ideal pentru tencuirea peretilor de vaiuga sau a

locurilor umide cum sunt pivnitele, subsolurile, peretii subterani. Putem chiar sa facem fundatii, pavaj, intr-un cuvant poate fi

folosit in toate locurile unde este umiditate sau unde circulatia aerului e impiedicata. In plus varul este un bun izolant fonic cat si

termic, dar performantele sale pot fi ameliorate amestecand in mortarul de var bucati de in sau canepa. Exista 3 feluri de var

hidraulic- departajarea se face dupa continutul de argila si un indice de hidraulicitate propus chiar de catre Vicat. Primul – varul

NHL 2 are cele mai putine calitati hidraulice si e in general folosit pe suporturi usoare cum ar fi peretii de pamant, caramizile de

pamant, pietre usoarele si tencuielile cu canepa – timpul de uscare e de 18 la 24 de ore. Varul 3.5 e cel mai des folosit pentru

toate tipurile de constructii: pavaje, tencuieli. Se intareste in 10 la 12 ore si se poate aplica pe pietre, pamant, caramizi. Varul

NHL 5 are cele mai multe proprietati hidraulice si se foloseste indeosebi la fabricarea pavajelor. Timpul sau de intarire e de la 3

la 5 ore. Foarte important este sa nu cumva sa confundam varul hidraulic NHL cu NHL-Z ce contine ciment si nici cu varul

artificial HL care de fapt este un ciment realizat din deseuri inerte macinate.

9. Factori ce determina degradarea materialului litic la o constructie veche.

- INTRINSECI - compozitia chimica si mineralogica/ petrografia si caracteristicile fizice: textura, structura, granulometria, porozi-

tatea, permeabilitatea, densitatea, duritatea, coeficientul de imbibare cu apa, rezistenta la compresiune, rezistenta la flexiune,

rezistenta la lovituri, rezistenta la uzura, difuziunea termica

- IMPUSI - asuma un rol fundamental in definirea raportului de interactiune ambient/obiect: forma, tratamentele de supra-

fata/finisajele, tratamentele datorate restaurarilor anterioare, utilizarea obiectului

- EXTRINSECI: clima, microclima (pozitia edificiului in functie de punctele cardinale, vantul, ploaia; fie microclimatul din spatii

inchise), poluarea tamosferica, vibratiile si alte stresuri ambientale

10. Deosebiri intre degradarea fizica si cea chimica a unui material de constructie.

- alterarea chimica rezulta dintr-o profunda modificare a rocii initiale care se transforma in material argilos, solutie salina sau

materiale solubile

- alterarea fizica in schimb poarta materialul litic la un reziduu de material rocios (care d.p.d.v. chimic este stabil.)

11. Factori ce favorizeaza atacul biologic microscopic la o ruina.

- clima calda si umeda

- medii prielnice: lumina, oxigenul, anhidrida carbonica, apa, unele saruri

- algele si celelalte microorganisme se fixeaza pe pietrele poroase sau deja degradate, fie sub fragmentele deja dizlocate

- lichenii apar in medii putin poluate si sunt usor de recunoscut dupa culorile vii

12. Degradari fizice si factorii care le determina.

- agentii exteriori sunt actiunea apei: porozitatea, ascensiunea capilara, permeabilitatea; actiunea inghetului/dezghetului: apa ca

lichid ce umezeste suprafetele de piatra este absorbita in interiorul capilarelor cu o forta invers proportionala diametrului

capilarelor insele. Daca temperatura apei din capilare scade vaporii de apa care intai condenseaza si apoi ingheata

transformandu-se in gheata - crescand volumul cu 9%. Eforturile mecanice, exercitate asupra peretilor capilarelor, conduc fie la

o depasire a rezistentei materialului adica la fisuri, fie la o largire a capilarelor microfracturi viitoare fisuri; manevrarea mecanica;

actiunea vantului; actiunea temperaturii (variatii de temperature – 40-50°C/zi produce cresteri de volum blocurilor masive de

piatra, iar in placile subtiri - curbari. Rosturile lasate intre blocurile de piatra au rolul de a impiedica o degradare prematura a

pietrelor. In prezenta apei degradarile se accentueaza provocand exfolieri); sarurile solubile in apa si cristalizarea sarurilor -

provoaca o crestere de volum si exercita presiuni ridicate in interiorul rocii poroase (care rezista putin, asa cum s-a afirmat, la

fortele taietoare si la tractiune), plantele crescand in fisuri, miscarile tectonice

- degradarea fizica are loc atunci cand rocile s-au fragmentat fara ca acestea sa fi suferit modificari chimice. Acest fenomen

este specific climelor reci unde degradarea este legata de ciclul inghet-dezghet sau climelor foarte calde si uscate unde

insolatia provoaca fisuri (clima desertica).

- factorii care influenteaza degradarea fizica sunt: compozitia mineralogica a rocii, granulometria, textura, forma componentelor

minerale (rocile cu elemente mari se distrug fizic foarte repede, cele cu elemente mici se desfac in fragmente poliminerale -

cazul rocilor metamorfice si sedimentare - care foarte rar se dezintegreaza in fragmente de dimensiunea sedimentelor originare)

- degradarea fizica conduce la o diminuare/pierdere a clastelor marind astfel suprafata disponibila degradarii chimice. Textura

rocilor sedimentare este formata din planuri paralele de stratificare, dand astfel un sens preferential degradarii: decojirea,

exfolierea

13. Degradari chimice si factorii care le determina.

- alterarea chimica rezulta dintr-o profunda modificare a rocii initiale care se transforma in material argilos, solutie salina sau

materiale solubile

- oxidarea (fenomen comun oricarei specii rocioase terestre). Rocile umezite de precipitatii, apoi uscate de caldura radiata de

soare suporta o oxidare. Rezultatele acestei interactiuni variaza in intensitate cu clima, timpul geologic, topografia si act ivitatea

biologica si sunt in functie de tipul rocii

- factorii de alterare sunt: clima (temperatura, vaporii de apa prezenti in atmosfera – in climele extreme se pot diferentia

degradarile chimice de cele fizice, in climele moderate rezultatul degradarii este reprezentat de un amestec al celor doua actiuni

(in zonele polare, degradarea fizica conduce la o fracturare a rocilor pe cand in clime tropicale, alterare chimica este maxima),

in climele temperate o mare importanta, d.p.d.v. chimic, o are cantitatea de precipitatii anume cantitatea de apa si timpul de

contact al pietrei cu apa; reactiile hidrolitice care au loc in natura intre silicati si apa sunt guvernate de legi chimice ale solutiilor

si de echilibrul realizat in roca intre energia eliberata si de potentialul de oxido-reducere; Ph-ul are o mare importanta, (in mare

parte dintre cazuri) pentru apa care intra in reactie cu mineralele care au valori cuprinse intre 3 si 9.

- in clime temperate umede domina apele usor acide sau cele bserv. Intr-un prim stadiu al alterarii chimice aceste ape produc

un atac asupra feldspatilor, in rocile magmatice, formand solutii usor bservan, care in timp se pierd. Relativ la precipitatii

conteaza foarte mult nu numai cantitatea de apa care vine in contact cu roca dar s-a bservant ca efectele de alterare cresc in

relatie cu porozitatea rocii, deci cu volumul de apa care poate patrunde si cu timpul de contact.

14.Tipuri de investigatii tehnice si modul in care afecteaza integritatea constructiei.

(in domeniul restaurarii operelor de arta se impune inaintea oricarei operatii de restaurare realizarea unei serii de investiga tii

menite sa largeasca gama de informatii referitoare la materialelor care compun obiectul in studio, pentru a conduce

restauratorul catre alegerea unor metode de restaurare care sa conduca la stoparea procesului de degradare, implicit a pierderii

obiectului de arta)

- investigatiile distructive – extragere de esantioane, analize mineralogico-petrografice, analize chimice, analize biologice,

masurare a umiditatii – sunt distructive pentru ca presupun prelevare de probe pentru analize sau interventii asupra constructiei

(impachetari)

- investigatiile non-distructive – investigatii vizuale, cartarea formelor de degradare – nu sunt distructive pentru ca se bazeaza

pe observatie cu lupa si scheme de descriere a degradariilor, nu necesita prelevare de probe sau interventii fizico-chimice

asupra materialului analizat

15. Tipuri de investigatii tehnice distructive: descriere, rezultate.

- extragerea esantioanelor: o prisma de min. 2/3/1 cm de piatra, sau fragmente de crusta, pulberi, tratamente, organisme

biotice; se doreste o extragere de esantioane care sa nu afecteze opera de arta, si deaceea se apeleaza la fragmente deja

desprinse si care in general nu sunt fragmente de decoratie; in cazul petelor - prin impachetari locale se pot extrage in forma de

solutie poluantii! Dupa prelevare este de dorit o tratare cat mai rapida a esantionelor pentru ca acestea sa nu-si modifice

morfologia sau starea de agregare

- analize mineralogico-petrografice: o determinare cu ochiul liber poate fi facuta de catre un specialist in cazul zonelor libere de

cruste sau nealterate; studiul microscopic de sectiuni subtiri 20- alizarea sursei prin

stabilirea de compozitie mineralogica, textura/microstructura, microfauna fosila prezenta, granulometria (roci sedimentare);

analize difractometrice cu raze X, pot impiedica curatarile energice (daca este vorba de pietre argiloase) si mecanismul de

degradare, indicand: prezenta argilei in compozitie; determinarea fazelor cristaline, prezente in crustele negre sau in depozitele

superficiale; analize la microscopul stereoscopic determina structura mineralogical; grosimea crustei negre, omogeneitatea

acesteia, stratificarea, interferenta altor factori

- analize chimice: completeaza in mod util analizele petrografice prin determinarea caracteristicilor materialelor deteriorante sau

a rezidurilor, (eventuale!), ramase din interventiile precedente; acestea pot confirma sau anula anumite decizii in alegerea

produselor folosite

- analize biologice

- alte masuratori: daca apar semne ale unui flux de vapori de apa migrand in zidaria de piatra se pot face teste corespunzatoare

relative la cantitatea si compozitia apei. O structura poate fi considerata sanatoasa chiar daca prezinta 8-10% apa. Metode de

masurare a umiditatii: m. higrotermice in interiorul si in exteriorul cladirii; masurarea diferentelor de temperatura intre aer si

structura; masurarea cantitatii de apa din zidarie; determinarea sarurilor solubile in apa; test de absorbtie higroscopica la

temperatura camerei; test de absorbtie capilara si a ratei de evaporare; precum si a capacitatii materialului. (determinarile de

laborator care implica o prelevare de probe - deci teste distructive)

16. Tipuri de investigatii tehnice nedistructive: descriere, rezultate.

- investigatii vizuale folosind o lupa, poate furniza urmatoarele informatii: textura materialului (cristalina/granulara/alta);

dimensiunea componentelor; altele (prezenta mineralelor/ fosilelor - suprafata umezita reliefeaza prezenta lor- / compactitatea

/friabilitatea/ culoarea/ transparenta/ rugozitatea/ fracturi prezente)

- cartarea formelor de degradare este o metoda care permite inregistrarea formelor de degradare a pietrei extinderea si

distributia formelor aparente de degradare. Deaceea este utila realizarea unei scheme apropiate ideii de releveu care sa indice

locul in care a fost inregistrata degradarea. Formele de degradare sunt descrise dupa forma/aspect, modificarile de culoare si

de geometrie a suprafatei, in functie de prezenta depozitelor si a materialelor detasabile. Acesta metoda de inregistrare s-a

generalizat deja, in Europa, si s-a dovedit ca fiind o metoda utila in evaluarea degradarilor si a cantitatii de lucrari necesare.

Aceste cartari pot acoperi aproape 100% din investigatiile utile cercetarii inlaturand astfel investigatiile distructive si care implica

pierderi materiale

17. Clasificarea formelor de degradare ale materialelor litice, criterii specifice.

- degradarea in profunzime a stratului paralel cu scoarta datorate: pierderilor de fragmente; pierderilor de fragmente depinzand

de structura pietrei

- schimbarea morfologica a suprafetei exterioare a pietrei: ciobire; degradare alveolara; degradarea componentelor; tocirea;

ciupirea; microkarst (corodarea elementelor solubile)

- pierderea de elemente compacte

- colorarea/depozite: decolorarea; murdarirea (atmosfera, apa, pasari, om); pierderi de depozite de saruri; cruste (neagra, alba,

colorata); colonizari biologice

- detasarea materialului: dezintegrare granulara; sfaramare in fragmente poliminerale; despicare; desprindere in elemente mici;

detasare dupa conturul sculptat; sfaramare; despicare; dezintegrare granulara cu sfaramare

- fisuri, deformari: fisuri dependente sau independente de structura pietrei; deformatii plastice

18. Metodologia procesului de restaurare: ordinea operatiilor pentru suprafete de arhitectura degradate.

- PRECONSOLIDAREA: doar pentru suprafete foarte degradate si afectate de atac biologic si cruste

- SPALAREA/CURATAREA de cruste in general si a altor depuneri; este o operatie delicata in sine si ireversibila; se pot

vatama/distruge, din neatentie, detalii importante; trebuie urmata cu atentie si in urma unor decizii justificate de studii stiintifice

(Criterii generale de aplicare: procesul de curatare trebuie sa fie bine controlat in orice etapa, sa fie gradabil si selectiv, in

functie de depozitele gasite, in procesul de curatare nu este de dorit folosirea unor materiale daunatoare conservarii pietrei,

curatarea nu trenuie sa produca, la randul ei, microfracturi, modificari, abraziuni puternice si marirea porozitatii superficiale -

efecte ce conduc inevitabil la o accelerare a degradarii materialului)

- CONSOLIDAREA este un tratament care are ca scop imbunatatirea caracteristicilor de coeziune si de adeziune intre

componentele pietrei. Se doreste imbunatatirea rezistentei mecanice a materialului la tractiune si compresiune, structura

interna, in urma consolidarii, se va modifica in sensul impermeabilizarii la apa si la solutiile saline sau acide (daca se reuseste si

impermeabilizarea atunci consolidarea are si un rol protector)

- PROTECTIA are ca scop transformarea cat mai lenta a suprafetei de piatra. Acesta este ultimul tratament la care este supus

materialul corelat cu gesturi exterioare care incearca o imbunatatire a conditiilor de ambient sau eliminarea cauzelor care au

provocat modificari de aspect. Pentru o alegere corecta a tipului de protectie este suficienta o intelegere corecta a tipului de

deterioranti care au provocat acele modificari, individuand rolul jucat de diversii parametrii ambientali si modul in care au

interactionat intre ei si cu suprafata de piatra

19. Descrieti 2 tratamente de consolidare a suprafetelor de arhitectura.

- cu HIDROXID DE BARIU (consolidant anorganic): este un tratament care se poate aplica numai in laborator in conditii

speciale 90°C pentru o zi. Daca tratamentul se face "in situ" solutia se aplica pana la saturarea straturilor superficiale.

Tratamentul creste in eficenta odata cu porozitatea materialului. Pentru a preveni o prea rapida evaporare a solutiei trebuie

adaugata o anumita cantitate de glicerina. In general rezultatele date sunt optime si se realizeaza o compatibilitate cu

caracteristicile pietrei. Apare in timp o albire data de prezenta hidroxidului, lucru care poate limita raza de aplicabilitate la

pietrele deschise la culoare

- cu RASINI ACRILICE (consolidant organic): sunt solubile in solventi oportuni, rezista bine la invechire, la agentii chimici si la

lumina. Puterea adeziva este destul de buna dar fiind polimer termoplastic nu sunt adezivi structurali. Sunt sensibile la apa.

Caracteristicile tehnice ale produselor pe baza de rasini acrilice: rezistente la inghet/dezghet, raze UV, ingalbenire;

transparenta; stabilitatea PH-ului; produs reversibil; poate fi amestecat cu tencuieli, mortare, ghips, straturi picturale; adeziv

pentru lipirea tencuielilor desprinse, prin injectie; aditiv in mortare, ghips pentru aderenta, imbunatatirea performantei mecanice,

impiedicarea faramitarii

20. Descrieti 2 metode de curatare a crustelor.

- spalarea cu jet de apa la presiune mica - 2,5-4 atm; este util in cazul crustelor solubile (formate din saruri) si se face in general

cu apa normala de robinet. Trebuie lucrat cu economie de apa pentru a nu: mari porozitatea unor roci, pentru a evita umezirea

inutila si periculoasa a zidariilor retrostante, provoca migrarea sarurilor in profunzime, patarea suprafetelor curatate cu oxizi de

fier, cresteri nedorite de plante si microorganisme. In acest caz de spalare trebuie asigurata o buna evacuare a apelor utilizate

si nu in ultimul rand o protejare a suprafetelor invecinate acestor operatii (tamplarii, geamuri)

- curatarea cu apa atomizata: apa atomizata este antrenata de o instalatie speciala. Capacitatea de dizolvare si inmuiere este

deosebit de mare, de aceea materialul se aplica in picaturi. Este avantajoasa lipsa actiunii mecanice de exercitata la nivel

superficial

21. Descrieti o metoda de curatare a petelor minerale sau biologice identificate pe suprafete de arhitectura.

(pe principiul ca petele de rugina sunt pete minerale si pete de grasime sunt pete organice/biologice am zis ca ar merge

curatarea cu argile speciale)

- se folosesc doua argile (sepiolita si atapulgine). Operatia trebuie precedata de o degresare prealabila sau de inlaturarea unor

depuneri de ceara, folosindu-se diluantii oportuni (acetona, clorura de metilen) in scopul maririi capacitatii de umezire a pietrei.

Se aplica in etape succesive pana la inmuierea completa a crustei. Pasta se lasa 24-48 ore sa reactioneze si se inlatura cand

incepe suprafata sa se usuce. Se trece la o spalare atenta a pietrei dupa inlaturarea argilei.

22. Enumerati cate 2 metode de curatare pentru urmatoarele situatii:

- coloana din gresie cu urme de stucatura policroma care prezinta un grad de degradare avansat

- dalaj din calcar compact acoperit de straturi de murdarie

- coloana de gresie: curatare cu ultrasunete (instrumentul folosit este de mare precizie si este foarte util in indepartarea

straturilor de murdarie de pe obiectele tratate policrom, deoarece permite o diferentiere intre materiale de naturi si consistente

diferite), curatare cu laser (actioneaza selectiv si sigur, nederanjand straturi care trebuiesc pastrate; se bazeaza pe o ardere

superficiala a straturilor de culoare inchisa pana la nivelul in care intalneste straturi de culoare diferita, si care automat provoaca

o reflectare a razelor; din cand in cand este recomandata umezirea suprafetei in lucru pentru punerea in evidenta a culorilor,

favorizand selectivitatea; posibilitatea utilizarii pe suprafate degradate, deja preconsolidate)

- dalaj de calcar: curatare mecanica folosind hartie abraziva foarte fina, spalare cu o solutie alcalina (spalare cu solutie alcalina

speciala pentru curatat piatra, diluata aplicata cu un mop > periere usoara a suprafetei > indepartarea solutiei cu murdarie cu tot

> clatire > uscare completa a suprafetei de calcar, posibil cu o laveta cu microfibre)

23. Prezentati 2 metode de intregire a suprafetelor de arhitectura: la un profil si in camp.

- Daca fragmentele desprinse sunt disponibile reintregirea se poate face prin insertia unor tije sau/si cu aplicarea unui adeziv.

Pentru reconjugarea unor fragmente de greutate mare (la profil ma gandesc eu) se prefera folosirea tijelor din titaniu sau din

otel inoxidabil. Tija prelucrata cu "spirale", pentru a asigura o buna aderenta si posibilitatea de extragere si inlocuire, fara a

provoca daune excesive, este fixata in locul respectiv prin intermediul unui adeziv epoxidic. Rasina poate juca chiar un rol

protector asupra tijei, reducand contactul cu apa. Pentru reconjugarea unor fragmente de greutate limitata (in camp ma gandesc

eu) se pot folosi tije realizate din rasini - epoxidice si poliesterice - consolidate cu fibre de sticla. Acestea au o buna rezistenta

dpdv mecanic, sunt usoare si stabile dpdv chimic

- Daca fragmentele lipsesc si se doreste inlocuirea lor suprafata poate fi reintregita prin stucare. Pasta pentru stucatura este un

amestec de "inert" si legant si care trebuiesc sa intruneasca caracteristici de culoare, porozitate si rezistenta mecanica cat mai

apropiate de piatra tratata. Ca inert este folosit in generat pulberea din aceeasi piatra cu un eventual adaos de pigment

inorganic - stabil dpdv chimic, pentru a obtine tonul de culoare dorit. Granulometria pulberei este decisa de la un caz la altul, in

functie de caracteristicile de porozitate si omogenitatea ale pietrei. Oricum stucatura aplicata pe materiale compacte cer o

granulometrie fina, pe cand cele cu bobul gros si poroase sunt necesare pulberi cu granulatie mare si neomogene.

(Dimensiunea bobului poate fi controlata prin trecerea pulberei prin site de dimensiuni stabilite). Legantul poate fi un adeziv

organic sau substante anorganice. Raportul inert/legant influenteaza porozitatea, rezistenta mecanica si contractarea stucaturii,

chiar si aspectul

24. Criterii generale impuse unei operatii de inlocuire a unor fragmente din compozitia volumetrica a unei fatade.

- identitatea sau asemanarea foarte mare cu litotipul original (textura, culoarea, porozitatea)

- diferentierea fragmentelor originale de cele noi puse in opera. Nu este o codificare generalizata si or icum se trateaza de la caz

la caz. Daca se aplica un protectiv se va aplica si pe fragmentele noi

25. Exigentele impuse alegerii materialelor cu rol protectiv utilizate la conservarea suprafetelor de arhitectura in scopul

incetinirii proceselor de alterare.

- influenta minima asupra proprietatilor optice ale monumentului/obiectului

- stabilitatea la agentii chimici, mai ales la poluantii acizi din atmosfera

- stabilitate la radiatiile UV

- impermeabilitate la apa lichida

- permeabilitate la vaporii de apa

- reversibilitate sau la rigoare usoara indepartare cand protectivul si-a pierdut eficacitatea

- absenza de subprodusi daunatori

- usurinta aplicarii

26. Rolul lucrarilor de restaurare.

- au ca obiectiv mentinerea sub control (stoparea) proceselor de degradare a materiei monumentului pentru pastrarea

autenticitatii si integritatii resursei culturale; tratamentul conservativ se limiteaza la eliminarea cauzelor degradarii (in masura in

care este posibil), curatarea, consolidarea si protectia materialului originar

** (def. de pe Wikipedia) Restaurarea este o intervenție pe o clădire aflată într-un grad oarecare de degradare cu scopul de a o

aduce într-o stare cât mai apropiată de cea originară, fără a aduce modificări în caracterul, configurația, caracteristicile și

detaliile speciale care au condus la decizia de protejare a imobilului. Dat fiind gradul de specializare și complexitate al lucrărilor,

termenul de restaurare este aplicat în special în cazul intervențiilor asupra clădirilor protejate și nu la clădiri ordinare