Integrativa Curs I
2
Introiectia Scenariul poate fi stabilit in doua moduri: prin mecanismul de aparare al introiectiei si/sau prin deciziile si reactiile autoprotectoare ale copilului. In primul caz, un copil poate integra imaginea figurilor parentale – introiectie – incluzand emotiile, gandurile, convingerile, comportamentele si stilul lor de a percepe lumea. Introiectia risca mai mult sa se produca in absenta contactului si/sau in prezenta unui conflict. Copii interiorizeaza caracteristicile amenintatoare sau daunatoare ale parintilor sau ale altor persoane importante pentru ei, in scopul de a controla aceste caracteristici (“Daca se intampla in interiorul meu, macar eu sunt stapanul”) si pentru a mentine refularea nevoilor nesatisfacute si a sentimentelor correlate (L. Perls, 1978b). Daca modalitatea parintilor de a fi grijulii este inadecvatasau nepotrivita, pentru ca exista o lipsa de contact, copii pot de asemenea sa interiorizeze aspectele vizibil bune si iubitoare ale parintilor, pentru a trai ei insisi ca fiind buni, iubitori si acceptabili – precum Mama si Tata. Injonctiunile parentale si definitiile copilului sunt interiorizate de catre acesta si vor functiona mai tarziu sub forma unei influente intrapsihice, modeland convingerile, emotiile si comportamentele sale. Parintii si figurile de autoritate importante furnizeaza doua tipuri de mesaje: cele ce ii dicteaza copilului ce trebuie sa faca sau sa simta si cele care ii spun ce este el/ea. Mesajele care compun scenariul pot fi directe sau indirect si sunt adesea communicate pe doua cai simultane. De exemplu, o mama ignora adesea cererile fiului sau si ii spunea: “Tu nu ai nevoie de nimic”. Se poate ca baiatul sa fi interiorizat aceasta definite a lui-insusi, literalmente, reactionand la acest aspect printr-un plan de viata constand in negarea nevoilor si a dorintelor. Sau la fel de bine mesajul poate fi dedus si luat ca o directive: copilul ignorant poate intelege ca nu este vazut ca
description
Integrativa Curs I
Transcript of Integrativa Curs I
Introiectia
Scenariul poate fi stabilit in doua moduri: prin mecanismul de aparare al introiectiei si/sau prin deciziile si reactiile autoprotectoare ale copilului. In primul caz, un copil poate integra imaginea figurilor parentale – introiectie – incluzand emotiile, gandurile, convingerile, comportamentele si stilul lor de a percepe lumea. Introiectia risca mai mult sa se produca in absenta contactului si/sau in prezenta unui conflict. Copii interiorizeaza caracteristicile amenintatoare sau daunatoare ale parintilor sau ale altor persoane importante pentru ei, in scopul de a controla aceste caracteristici (“Daca se intampla in interiorul meu, macar eu sunt stapanul”) si pentru a mentine refularea nevoilor nesatisfacute si a sentimentelor correlate (L. Perls, 1978b). Daca modalitatea parintilor de a fi grijulii este inadecvatasau nepotrivita, pentru ca exista o lipsa de contact, copii pot de asemenea sa interiorizeze aspectele vizibil bune si iubitoare ale parintilor, pentru a trai ei insisi ca fiind buni, iubitori si acceptabili – precum Mama si Tata.
Injonctiunile parentale si definitiile copilului sunt interiorizate de catre acesta si vor functiona mai tarziu sub forma unei influente intrapsihice, modeland convingerile, emotiile si comportamentele sale. Parintii si figurile de autoritate importante furnizeaza doua tipuri de mesaje: cele ce ii dicteaza copilului ce trebuie sa faca sau sa simta si cele care ii spun ce este el/ea.
Mesajele care compun scenariul pot fi directe sau indirect si sunt adesea communicate pe doua cai simultane. De exemplu, o mama ignora adesea cererile fiului sau si ii spunea: “Tu nu ai nevoie de nimic”. Se poate ca baiatul sa fi interiorizat aceasta definite a lui-insusi, literalmente, reactionand la acest aspect printr-un plan de viata constand in negarea nevoilor si a dorintelor. Sau la fel de bine mesajul poate fi dedus si luat ca o directive: copilul ignorant poate intelege ca nu este vazut ca fiind ceea ce este, sau pur si simplu ca existand. Mesajul “nu exista” devine atunci o parte a scenariului de viata, caruia acesta ar putea sa I se supuna mai tarziu stand in umbra, esuand sau sinucigandu-se.
