Varianta 11Moara cu Noroc - Incipit si final intr-o nuvela

Primul mare scriitor modern al Transilvaniei, Ioan Slavici, este intemeietorul a ceea ce Titu Maiorescu numea „realismul psihologic”, orientare literara ce consolideaza dimensiunea realist-obiectiva a universului existential al satului si al targului de provincie.

Capodopera creatiei sale, nuvela Moara cu noroc, este o opera realist-psihologica, remarcabila, nu numai prin complexitatea personajului principal ci si prin observatia sociala pe care se construieste imaginea unei lumi de sfarsit de veac XIX.

Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului ca prabusire determinata de o stranie fascinatie a raului. Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie. Moara cu noroc este numele barului asezat la rascruce de drumuri, sau de destine, raspantie ce „intoarce norocul eroilor spre zodia tragicului”, schimband „linistea colibei” in zbucium, nefericire, insingurare, tradare si moarte. „Norocul” se dovedeste a fi efemer si inselator, ispita scoasa in calea omului slab.

Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul intamplarilor in succesiunea cronologica.

Subiectul este construit ca experienta dramatica a eroilor confruntati cu lumea aspra in care valorile morale tind sa fie inlocuite cu cele materiale. Desenul epic este linear, in gradatia celor cinci momente ale subiectului.

Actiunea se desfasoara intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana (Fundureni, Ineu, Oradea) pe durata unui an, intre doua limite temporale simbolice cu caracter religios, de la Sf. Gheorghe pana in noaptea de Pasti. Cele doua categorii, spatiul si timpul, au si conotatii simbolice. Descrierea locului unde este asezata Moara trimite cu gandul la locurile bune si la locurile rele, crengile uscate, radacinile iesite din pamant si imaginea morii parasite vorbesc de faptul ca ne aflam intr-un loc blestemat. De partea cealalta sunt padurea verde, satul, turla bisericii. Este clar ca spatiul este dublu valorizat.

Si categoria timpului e dublu valorizata. Timpul real, obiectiv, este consemnat laconic. Ca si spatiul, categoria timpului poate avea si alte valente. „Saptamanii luminate” ii corespunde contrapunctia, o durata malefica a tarziului: „era tarziu”, „intr-un tarziu”, „tarziu dupa miezul noptii”. Nu intamplator crima, tradarea, uciderea Anei, sinuciderea se petrec noaptea, intr-un timp al stihiilor dezlantuite.

Subiectul urmareste drama eroului principal, Ghita, care, nemultumit de conditia sa sociala, hotaraste sa renunte la carpitul ciubotelor si sa ia in arenda carciuma de la Moara de noroc.

Naratorul omniscient si omniprezent, intr-o naratiune obiectiva, la persoana a treia, urmareste evolutia personajului si caderea lui treptata din ipostaza de om moral in ipostaza de om imoral.

Transformarile personajului Ghita sunt urmarite cu atentie si analizate cu maiestrie. Dupa ce totul pare sa mearga bine, dupa ce Ghita „binecuvanteaza” locul, hanul devenind „carciuma lui Ghita”, la moara apare „vestitul” Lica Samadaul care va intoarce „norocul” personajului principal. Din momentul aparitiei lui Lica (momentul intriga al nuvelei) incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita.

Acest proces al devenirii este urmarit cu mijloacele analizei psihologice. Devenirea sa, tragica, se adanceste treptat si personajul, fascinat de Lica si macinat de patima inavutirii, va aluneca de la conditia de om moral la cea de om dilematic, pentru ca, in final sa devina imoral, om cazut din demnitatea fiintei morale in zonele obscure ale instinctelor (lacomie, orgoliu exagerat, gelozie oarba si sete de razbunare). Sfarsitul sau este previzibil, deoarece nimeni nu este mai presus de legea morala si incalcarea acestei legi se pedepseste cu moartea.

Destinul personajului este anticipat de primul capitol, capitolul incipit, ce are rol de prolog. Incipitul se formeaza ca un discurs epic al unui personaj-reflector, mama Anei, care este numita „batrana”, adica inteleapta. Acest fragment „incipit” contine referinte la discutiile anterioare din casa lui Ghita, discursuri presupuse, deoarece replica batranei presuspune o posibila interventie a lui Ghita sau a Anei referitoare la luarea in arenda a hanului de la Moara cu noroc. Replica soacrei, „omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei te face fericit”, anticipieaza prin continutul ei ideea unui conflict social si psihologic care se va desfasura. Vocea batranei este, de fapt, vocea naratorului insusi, indeplinind rolul pe care il avea in tragedia antica, mesager, purtator al conceptiilor sanatoase despre lume si viata. Viziunea despre lume este, deci, a unui moralist care indeamna la cumpatare si protesteaza impotriva unei ordini care anuleaza limitele umane rurale.

Cugetarea batranei reprezinta, deci, o avertizare asupra fortelor conflictuale, avand rol moralizator. Termenii conflictuali sunt: „saracia”/”bogatia”. Intre aceste doua extreme va pendula personajul principal. Tot ce se va intampla cu Ghita este un exemplu pentru ceea ce se poate intampla cu omul care nu se multumeste cu „linistea colibei”.

Dupa principiul clasic al simetriei, finalul se constitue tot ca un discurs direct al personajului-reflector: „Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data”. Aceasta replica reia ideea principala, moralizatoare a operei, enuntata in incipit. Temerile din prima replica demonstreaza astfel ca experienta ca experienta de viata a batranei bazata pe normele morale a indreptatit-o sa atraga atentia celor tineri.

Verbul la imperfect, „simteam”, sugereaza o actiune, un sentiment trecut si continuu. Batrana a simtit permanent ca nu va iesi bine, pentru ca stia ca omul trebuie „sa fie multumit” cu „linistea colibei”. In replica din incipit, discursul este la prezent, prezentul gnomic, prezentul continuu, ceea ce este general valabil si ca nimeni nu i se poate opune. Cine se va opune, va avea soarta lui Ghita si nu-i va „iesi bine”. Cine va respecta, insa, valorile morale va putea sa-si ia copiii sa plece mai departe, adica sa ia totul de la capat si sa infrunte viata si ispitele.