Gnatologie dinamica

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

DISCIPLINA DE GNATOPROTETICĂ

SSIIMMUULLAARREEAA OOCCLLUUZZIIEEII DDIINNAAMMIICCEE

CCOORREELLAARREEAA PPAARRAAMMEETTRRIILLOORR DDEETTEERRMMIINNAANNŢŢII AAII

DDIINNAAMMIICCIIII MMAANNDDIIBBUULLAARREE

Extras din „PRICIPLES OF OCCLUSION” – Richard W. Huffman, John W. Regenos

Traducere în limba română: Prep. Dr. Alina Apostu, Prep. Dr. Ioana Baciu, Prep. Dr. Corina Bortă

Ediţie revizuită: Asist. Dr. Oana Ţănculescu, Prof. Dr. Gabriela Ifteni

2

Caietul pune în evidenţă factorii de bază mecano-fiziologici ai mişcărilor mandibulare

şi modul în care aceştia influenţează design-ul ocluzal.

Caietul conţine o serie de scheme, 4 folii transparente şi instrucţiunile de folosire

pentru înţelegerea corelaţiei parametri ocluzali – dinamică mandibulară.

Ideea originală aparţine Dr. Charles Stuart, Dr. Harry Lundeen, Dr. Robert Hall şi a

fost utilizată în instrucţia studenţilor la universităţi de prestigiu în Anglia şi S.U.A.

3

CCUUPPRRIINNSS

I. Stabilirea corelaţiilor anatomice: morfologie ocluzală – traiectorii de dinamică mandibulară în plan orizontal

I.1. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de distanţa faţă de condili

A. Proiectarea traiectoriilor de dinamică pe arcada maxilară B. Proiectarea traiectoriilor de dinamică pe arcada mandibulară

I.2. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de distanţa intercondiliană


I.3. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de poziţia dinţilor pe arcadă faţă de planul medio-sagital


I.4. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de aspectul peretelui median al cavităţii glenoide


I.5. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de morfologia peretelui posterior al cavităţii glenoide


II. Stabilirea corelaţiilor anatomice: morfologie ocluzală – traiectorii de dinamică mandibulară în plan sagital

II.1. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de aspectul peretelui anterior al cavităţii glenoide (panta articulară)

II.2. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de orientarea planului de ocluzie

II.3. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de mărimea overjet-ului

II.4. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de mărimea overbite-ului

II.5. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de curba Spee

III. Stabilirea corelaţiilor anatomice: morfologie ocluzală – traiectorii de dinamică mandibulară în plan frontal

III.1. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de peretele superior al cavităţii glenoide (direcţia de mişcare a condilului pivotant în plan frontal)

III.2. Aspectul traiectoriilor de dinamică mandibulară în funcţie de peretele intern al cavităţii glenoide (direcţia de mişcare a condilului orbitant în plan frontal)

IV. Componentele determinante ale morfologiei ocluzale

4

II.. SSTTAABBIILLIIRREEAA CCOORREELLAAŢŢIIIILLOORR AANNAATTOOMMIICCEE:: MMOORRFFOOLLOOGGIIEE OOCCLLUUZZAALLĂĂ

–– TTRRAAIIEECCTTOORRIIII DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN PPLLAANN OORRIIZZOONNTTAALL

II..11.. AASSPPEECCTTUULL TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN FFUUNNCCŢŢIIEE DDEE

DDIISSTTAANNŢŢAA FFAAŢŢĂĂ DDEE CCOONNDDIILLII

Observaţie:

Condilul de pe partea activă se numeşte condil pivotant.

Condilul de pe partea inactivă (de balans) se numeşte condil orbitant.

Deplasarea spre planul medio-sagital pe partea inactivă se numeşte mediotruzie.

Deplasare spre lateral pe partea activă se numeşte laterotruzie.

AA.. PPrrooiieeccttaarreeaa ttrraaiieeccttoorriiiilloorr ddee ddiinnaammiiccăă ppee aarrccaaddaa mmaaxxiillaarrăă

1. Plasaţi folia Mandibula – plan orizontal peste desenul arcadei maxilare, suprapunând

zonele corespunzătoare cavităţilor glenoide. Se obţine astfel poziţia de ocluzie centrică.

2. Se fixează folia cu vârful unui compas în cavitatea glenoidă dreaptă, iar vârful creionului se

introduce în orificiul corespunzător cuspidului DV al lui 3.6. Se realizează mişcarea de rotaţie

spre dreapta şi astfel se obţine un arc de cerc.

3. Se readuce mandibula în poziţie de ocluzie centrică.

4. Se plasează vârful compasului în cavitatea glenoidă stângă, fixând folia, vârful creionului

rămânând în orificiul corespunzător cuspidului DV al lui 3.6. Se realizează mişcarea spre

stânga, rezultând o curba spre stânga.

Se obţin astfel traiectoriile de dinamică mandibulară în plan transversal –

laterotruzia şi mediotruzia, proiectate pe arcada maxilară.

Care arc reprezintă traiectoria corespunzătoare părţii inactive?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care arc reprezintă traiectoria corespunzătoare părţii active?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5

Ce se poate spune despre direcţia crestelor şi şanţurilor de la nivelul feţelor ocluzale,

analizând traiectoriile obţinute?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Repetaţi exerciţiul anterior folosind alţi cuspizi vestibulari ai dinţilor mandibulari.

Cum se modifică unghiul figurat anterior prin varierea distanţei faţă de centrul de rotaţie?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

6. Repoziţionaţi folia şi realizaţi o mişcare de protruzie.

Ce traiectorie se obţine în acest caz?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Fig. 1

6

BB.. PPrrooiieeccttaarreeaa ttrraaiieeccttoorriiiilloorr ddee ddiinnaammiiccăă ppee aarrccaaddaa mmaannddiibbuullaarrăă

1. Plasaţi vârful compasului pe punctul care reprezintă centrul de rotaţie al condilului drept

(fig. 2) şi vârful creionului în foseta centrală a lui 3.6. Ţinând compasul fix, rotaţi foaia spre

dreapta şi veţi obţine un arc de cerc.

2. Repetaţi procedura de mai sus, luând ca centru de rotaţie condilul stâng, dar plasând vârful

creionului tot în foseta centrală a lui 3.6. Rotaţi foaia spre stânga. Se obţine astfel un alt arc

de cerc.

Asimilând vârful creionului cu vârful cuspidului lingual al lui 2.6, desenul rezultat

reprezintă traiectoriile de dinamică funcţională ale cuspizilor de sprijin maxilari.

3. Repetaţi exerciţiile descrise în pagina anterioară şi răspundeţi la aceleaşi întrebări.

Care arc reprezintă traiectoria corespunzătoare părţii inactive?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Care arc reprezintă traiectoria corespunzătoare părţii active?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce se poate spune despre direcţia crestelor şi şanţurilor de la nivelul feţelor ocluzale,

analizând traiectoriile obţinute (mediotruzia şi laterotruzia)?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

4. Repetaţi exerciţiul anterior folosind alţi cuspizi vestibulari ai dinţilor mandibulari.

Cum se modifică unghiul figurat anterior prin varierea distanţei faţă de centrul de rotaţie?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Repoziţionaţi folia şi realizaţi o mişcare de protruzie.

Ce traiectorie se obţine în acest caz?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

7

Observaţii:

Traiectoriile de pe partea activă / funcţională (în laterotruzie) au direcţie transversală,

fiind orientate vestibular la maxilar şi lingual la mandibulă, perpendiclar pe arcadă.

Traiectoriile de pe partea inactivă / de balans (în mediotruzie) au în general direcţie

oblică, fiind orientate spre distal si oral la maxilar şi spre mezial si vestibular la

mandibulă (traiectoriile lui Stuart).

Unghiurile gotice obţinute sunt deschise spre distal şi oral la mandibula şi spre mezial şi

vestibular la maxilar.

RREEGGUULLĂĂ:: DDIIRREECCŢŢIIAA TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR ÎÎNN LLAATTEERROOTTRRUUZZIIEE ŞŞII MMEEDDIIOOTTRRUUZZIIEE CCOOIINNCCIIDDEE CCUU

DDIIRREECCŢŢIIAA CCRREESSTTEELLOORR ŞŞII ŞŞAANNŢŢUURRIILLOORR,, RREESSPPEECCTTIIVV AA VVEERRSSAANNŢŢIIOORR CCUUSSPPIIDDIIEENNII DDEE

LLAA NNIIVVEELLUULL FFEEŢŢEELLOORR OOCCLLUUZZAALLEE..

Fig. 2

8


DDIISSTTAANNŢŢAA IINNTTEERRCCOONNDDIILLIIAANNĂĂ


1. Plasaţi vârful compasului în centrele de rotaţie ale diferitelor tipuri de condili – A, B, C, pe

partea stândă mai întâi (fig. 3). Poziţionaţi vârful creionului în foseta centrală a lui 2.6 şi

trasaţi aceleaşi linii curbe, corespunzătoare traiectoriilor de laterotruzie şi mediotruzie

descrise anterior.

Acestea reprezintă traiectoriile cuspizilor vestibulari mandibulari așa cum se

deplasează ei în raport cu dinţii maxilari în timpul mişcărilor funcţionale.

Cum influenţează cea mai mare distanţă intercondiliană poziţia traseelor pe partea activă?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum influenţează cea mai mare distanţă intercondiliană poziţia traseelor pe partea inactivă?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Cum afectează distanţa intercondiliană aspectul unghiului gotic?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Fig. 3

9


1. Plasaţi vârful compasului în centrele de rotaţie condiliană de pe partea dreaptă şi vârful

creionului în foseta centrala a lui 3.6 (fig. 4). Ţinând fix compasul, rotiţi foaia la dreapta şi la

stânga după metoda descrisă anterior şi observaţi variaţiile traiectoriilor de mişcare şi ale

orientării crestelor şi şanţurilor ocluzale, precum şi ale versanţior cuspidieni.

Linia arcuită obţinută simulează traiectoria cuspizilor palatinali maxilari în timpul

efectuării mişcărilor funcţionale.

Cum influenţează creşterea distanţei intercondiliene traiectoriile de dinamică mandibulară

şi, implicit, direcţia crestelor, şanţurilor si versanţilor dinţilor maxilari şi mandibulari, din punctul

de vedere al orientării spre mezial sau distal?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Puteţi concepe următorul aspect?

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT EESSTTEE MMAAII MMAARREE DDIISSTTAANNŢŢAA IINNTTEERRCCOONNDDIILLIIAANNĂĂ CCUU AATTÂÂTT TTRREEBBUUIIEE SSĂĂ FFIIEE

MMAAII AASSCCUUŢŢIITT EESSTTEE UUNNGGHHIIUULL GGOOTTIICC FFOORRMMAATT DDEE TTRRAASSEEEELLEE ÎÎNN LLAATTEERROOTTRRUUZZIIEE ŞŞII

MMEEDDIIOOTTRRUUZZIIEE..

Fig. 4

10


PPOOZZIIŢŢIIAA DDIINNŢŢIILLOORR PPEE AARRCCAADDĂĂ FFAAŢŢĂĂ DDEE PPLLAANNUULL MMEEDDIIOO--SSAAGGIITTAALL


1. Plasaţi din nou vârful compasului în centrul de rotaţie al condilului stâng (fig. 5). Poziţionaţi

vârful creionului în foseta centrală a lui 2.6, pe rând în fiecare dintre cele trei poziţii şi rotaţi

foaia spre stânga. Desenaţi un arc pornind din foseta centrală a fiecărui molar prim maxilar

ca şi cum cuspidul mandibular corespunzător ar acţiona în această zonă.

2. Poziţionaţi vârful ascuţit al compasului în cavitatea glenoidă dreaptă, iar vârful creionului în

foseta centrală a lui 2.6 şi rotiţi foaia spre dreapta.

Cum se modifică unghiul dintre traiectoria înscrisă pe partea activă (laterotruzie) şi cea de

pe partea inactivă (mediotruzie) când dintele se apropie de planul medio-sagital?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Fig. 5

11


1. Repetaţi exerciţiul anterior, de data aceasta poziţionând vârful compasului în condilul drept

şi vârful creionului în vârful cuspidului MV al lui 4.6 (fig. 6) şi rotind foaia la stânga şi la

dreapta, după metoda descrisă anterior. Observaţi variaţiile traiectoriilor de mişcare şi a

orientării crestelor şi şanţurilor ocluzale.

Cum se modifică unghiul dintre traiectoria înscrisă pe partea activă (laterotruzie) şi cea de

pe partea inactivă (mediotruzie) când dintele se apropie de planul medio-sagital?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Fig. 6

12

S-a demonstrat corelaţia simplă dintre morfologia ocluzală (plasarea cuspizilor şi direcţia

crestelor, ambrazurilor şi şanţurilor) şi o serie de determinanţi orizontali ai traiectoriilor de

dinamică mandibulară (distanţa dintelui faţă de centrul de rotaţie, distanţa intercondiliană şi

distanţa faţă de planul medio-sagital).

Puteţi vizualiza acum modul în care orientarea traseelor de dinamică mandibulară dictează

direcţia ambrazurilor şi a șanțurilor şi, implicit, amplasarea cuspizilor?

Reveniţi la desenele anterioare şi observaţi cum trebuie orientaţi cuspizii pentru a permite

dezocluzia.

Observaţi angrenarea care le este necesară cuspizilor pentru a aluneca unii pe alţii în timpul

exercitării funcţiilor fără a se ciocni.

Au fost trecute în revistă noţiunile geometrice de bază care guvernează localizarea

cuspizilor şi determină dispunerea şanţurilor intercuspidiene şi orientarea traseelor de

dinamică mandibulară aşa cum se văd în plan orizontal.

Asiguraţi-vă că aţi înţeles în întregime aceste noţiuni înainte de a trece la capitolul următor.

RREEVVEEDDEEŢŢII OOBBSSEERRVVAAŢŢIIIILLEE ŞŞII RREEGGUULLIILLEE PPRRIINNCCIIPPAALLEE::

1. Traseele funcţionale de pe partea activă tind să fie localizate în direcţie transversală.

2. Traseele de pe partea inactivă sau de balans au în general o direcție oblică.

3. Vârfurile arcurilor formate sunt plasate spre distal şi oral pentru dinţii maxilari şi spre

mezial si vestibular pentru dinţii mandibulari.

4. Exisă o corelaţie strânsă între orientarea traseelor de dinamică mandibulară şi

dispunerea şanţurilor intercuspidiene, ambraziunilor şi versanţilor cuspidieni.

5. Cu cât dintele este mai apropiat de centrul de rotaţie - numit şi centru dinamic antero-

posterior (molar vs. premolar) - cu atât sunt mai ascuţite unghiurile formate de

traiectoriile în laterotruzie şi mediotruzie.

13


AASSPPEECCTTUULL PPEERREETTEELLUUII MMEEDDIIAANN AALL CCAAVVIITTĂĂŢŢIIII GGLLEENNOOIIDDEE

Să considerăm acum aspectul peretelui intern al cavității glenoide şi să vedem cum este

influenţată morfologia ocluzală de mişcarea de lateralitate (mişcarea Bennett).


1. Suprapuneţi folia Mandibula – plan orizontal în aceeaşi poziţie peste fig. 7. Desenaţi

aceleaşi linii curbe ca în primul exerciţiu în care mandibula se roteşte simplu.

2. Readuceţi mandibula în poziţia iniţială.

3. Plasaţi vârful unui creion roşu în orificiul ce reprezintă vârful cuspidului disto-vestibular al

lui 3.6. De această dată, în timpul rotaţiei condilului, condilul stâng va trebui, datorită

aspectului medial al cavităţii glenoide, să urmărească traseul A. Acest fapt presupune şi

includerea factorului side-shift (deplasare laterală) în cadrul mișcării de rotaţie şi translaţie

mandibulară.

4. Desenaţi din nou arcul care reprezintă partea inactivă deplasând condilul după traseul B.

Referitor la poziţia lor mezio-distală, cum influenţează mişcarea de lateralitate traseele de

dinamică mandibulară pe partea activă şi inactivă la dinţii maxilari?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

14

Fig. 7

15


1. Centraţi folia Maxilar în plan orizontal pe mandibula desenată în fig. 8. Plasaţi vârful

creionului în orificiul ce reprezintă cuspidul mezio-palatinal al lui 1.6. Acesta va urma traseul

cuspidului mezio-palatinal așa cum se deplasează el în foseta centrală a lui 4.6.

Atenţie!

În realitate, cuspizii maxilari nu se mişcă dar, în scop didactic, se poate simula acest lucru

pentru a studia traseul pe care îl urmează.

Din nefericire, în acest mod funcţionează toate articulatoarele: pentru că articulatorul este

aplicat pe masă, în loc să fie mişcat modelul mandibular în jos, înainte şi medial, de fapt este

mişcat modelul maxilar în sus, înapoi şi lateral. Aceasta este esenţa a ceea ce facem în acest

exerciţiu.

2. Plasaţi vârful creionului în orificiul corespunzător cuspidului MP al lui 1.6. Mișcați condilul

stâng (A) de-a lungul liniei A astfel încât condilul drept B să transleze urmărind liniile a şi a’.

Rezultă traseele de pe partea inactivă ale cuspidului MP al molarului 1.6 la nivelul lui 4.6.

Linia a nu descrie mişcarea de lateralitate, în timp ce linia a’ descrie această mişcare.

3. Procedaţi similar pentru condilul drept B pe care îl mişcăm de-a lungul liniei B cu creionul

poziţionat în foseta centrală, permiţând condilului stâng A să urmeze liniile b şi b’. În acest

mod se trasează traseele de pe partea activă. Linia b nu reprezintă mişcarea de lateralitate

în timp ce linia b’ descrie această mişcare.

Referitor la poziţia lor mezio-distală, cum influenţează mişcarea de lateralitate orientarea

traiectoriilor de pe partea activă şi inactivă la dinţii mandibulari?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

16

Fig. 8

17


MMOORRFFOOLLOOGGIIAA PPEERREETTEELLUUII PPOOSSTTEERRIIOORR AALL CCAAVVIITTĂĂŢŢIIII GGLLEENNOOIIDDEE


Observaţie:

Segmentul final al mişcării mandibulare în plan orizontal se realizează sub influenţa porţiunii

externe a peretelui posterior al cavităţii glenoide. Acest segment poate avea o morfologie astfel

încât în mişcarea de lateralitate condilul activ se poate deplasa:

înainte şi în afară (latero-protruzie),

numai în afară sau

în afară şi posterior (latero-retruzie).

În fig. 9 se observă că orientarea peretelui posterior al cavităţii glenoide poate fi în 3

planuri:

unul orientat spre posterior (A)

unul orientat transversal, spre exterior (B)

unul orientat spre anterior (C).

1. Utilizaţi creionul roşu pentru a înscrie traseul obţinut când folia Mandibula în plan orizontal

se roteşte, translează strict spre lateral. Utilizaţi un creion negru pentru a înscrie traseele

obţinute când mandibula se deplasează pe culoarul anterior, respectiv posterior.

2. Readuceţi mandibula în relaţie centrică şi faceţi ca ea să urmeze diferite design-uri (forme)

de cavitate glenoidă, înscriind astfel de traseele pe partea activă şi inactivă (fig. 9). Creionul

este plasat în orificiul reprezentat de cuspidul MV al lui 3.6 care contactează în ambrazura

dintre 1.5 şi 1.6.

Completaţi propoziţiile următoare cu „mezial” sau „distal”:

Cu cât latero-retruzia este mai mare, traiectoriile descrise de dinţii maxilari pe partea activă

şi inactivă sunt mai ……………………………………………………

Cu cât latero-protruzia este mai mare, traiectoriile descrise de dinţii maxilari pe partea activă

şi inactivă sunt mai ……………………………………………………

18

Fig. 9

19


1. Plasaţi folia Maxilar pe fig. 10 şi mişcaţi-o similar mişcării reproduse de articulator. Plasaţi

vârful creionului în orificiul reprezentat de cuspidul MP al lui 1.6 şi marcaţi traseele variate

pe care condilul pivotant le poate descrie în mişcarea de lateralitate (latero-protruzie,

latero-retruzie şi lateralitate propriu-zisă).

Observaţi traseele, cu dispoziţie inversă faţă de cele descrise de dinţii maxilari, după cu

reiese din fig. 10.

Fig. 10

20

Am analizat până acum componentele orizontale ale mişcării mandibulare şi modul în care

acestea influenţează orientarea traiectoriilor de dinamică mandibulară. La rândul lor, aceste

traiectorii de dinamică mandibulară, pentru a face posibilă mişcarea, impun o anumită plasare a

cuspizilor şi orientare a pantelor şi o anumită direcţie a şanţurilor ocluzale.

Factorii de influenţă în plan orizontal sunt:

1. Distanţa faţă de centrele de rotaţie

2. Distanţa intercondiliană

3. Distanţa faţă de planul medio-sagital sau diametrul arcadei dentare

4. Side-shift-ul (deplasarea laterală a condilului orbitant) dat de aspectul peretelui

median al cavităţii glenoide

5. Direcţia de deplasare spre distal a condilului pivotant dată de aspectul peretelui distal

al cavităţii glenoide.

În continuare vom analiza componentele verticale ale mişcării mandibulare. Din punctul de

vedere al morfologiei ocluzale, acestea se corelează cu înălțimea cuspizilor şi adâncimea

fosetelor care, la rândul lor, sunt determinate de:

1. Panta articulară

2. Planul de ocluzie corelat cu panta articulară

3. Overjet

4. Overbite

5. Direcţia de deplasare a condilului pivotant în plan vertical, impusă de conturul

marginii superioare a cavităţii glenoide.

6. Amplitudinea şi direcţia „side-shift” (deplasarea condilului) orbitant

7. Curba Spee.

21

IIII.. SSTTAABBIILLIIRREEAA CCOORREELLAAŢŢIIIILLOORR AANNAATTOOMMIICCEE:: MMOORRFFOOLLOOGGIIEE OOCCLLUUZZAALLĂĂ

–– TTRRAAIIEECCTTOORRIIII DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN PPLLAANN SSAAGGIITTAALL

IIII..11.. AASSPPEECCTTUULL TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN FFUUNNCCŢŢIIEE DDEE

AASSPPEECCTTUULL PPEERREETTEELLUUII AANNTTEERRIIOORR AALL CCAAVVIITTĂĂŢŢIIII GGLLEENNOOIIDDEE ((PPAANNTTAA AARRTTIICCUULLAARRĂĂ))

1. Folia Mandibulă – plan sagital se plasează în cavitatea glenoidă din figura 11, astfel încât să

se obţină rapoarte ocluzale normale. Observaţi înclinarea pantei articulare (A). Deplasaţi

condilul de-a lungul liniei A, într-o mişcare de protruzie şi conduceţi marginile incizale ale

incisivilor inferiori de-a lungul suprafeţei palatine a incisivilor maxilari. Observaţi relaţiile

dintre cuspizii dinţilor posteriori.

2. Repetaţi acelaşi exerciţiu urmărind pantele B şi C.

Completaţi următoarele propoziţii folosind termenii „înalţi” şi „reduşi” pentru cuspizi şi

„aplatizată” sau „adâncă” pentru cavitatea glenoidă:

Când panta articulară este aplatizată ca în cazul A, dezocluzia în zona molară este minimă, deci

cuspizii sunt ………………………. şi cavitatea glenoidă este ……………………….

Când panta articulară este înclinată ca în cazul C, dezocluzia în zona molară este mare, deci

cuspizii sunt ………………………. şi cavitatea glenoidă este ……………………….

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT EESSTTEE MMAAII AACCCCEENNTTUUAATTĂĂ PPAANNTTAA AARRTTIICCUULLAARRĂĂ,, CCUU AATTÂÂTT PPOOTT FFII MMAAII

ÎÎNNAALLŢŢII CCUUSSPPIIZZIIII DDIINNŢŢIILLOORR PPOOSSTTEERRIIOORRII.. DDAACCĂĂ PPAANNTTAA AARRTTIICCUULLAARRĂĂ EESSTTEE

AAPPLLAATTIIZZAATTĂĂ,, CCUUSSPPIIZZIIII TTRREEBBUUIIEE SSĂĂ FFIIEE SSUUNNTT RREEDDUUŞŞII CCAA ÎÎNNĂĂLLŢŢIIMMEE..

Fig. 11

22

IIII..22.. AASSPPEECCTTUULL TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN FFUUNNCCŢŢIIEE

DDEE OORRIIEENNTTAARREEAA PPLLAANNUULLUUII DDEE OOCCLLUUZZIIEE

1. Presupunând că linia curbă A este planul de ocluzie al dinţilor maxilari, plasaţi folia

Mandibulă – în sens sagital şi mişcaţi condilul protruziv de-a lungul liniei C, urmărind cu

marginile incisivilor mandibulari linia A (fig. 12).

2. Repoziționați mandibula astfel încât să urmeze traseul B.

Ce modificări apar în zona molară în cazul urmăririi traseului A?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce se întâmplă în zona molară în cazul urmăririi traseului B?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

RREEGGUULLAA:: CCUU CCÂÂTT PPLLAANNUULL OOCCLLUUZZIIEEII EESSTTEE MMAAII PPAARRAALLEELL CCUU PPAANNTTAA AARRTTIICCUULLAARRĂĂ,, CCUU AATTÂÂTT

ÎÎNNĂĂLLŢŢIIMMEEAA CCUUSSPPIIDDIIAANNĂĂ EESSTTEE MMAAII RREEDDUUSSĂĂ..

CCUU CCÂÂTT PPLLAANNUULL DDEE OOCCLLUUZZIIEE EESSTTEE MMAAII DDIIVVEERRGGEENNTT FFAAŢŢĂĂ DDEE PPAANNTTAA

AARRTTIICCUULLAARRĂĂ,, ÎÎNNĂĂLLŢŢIIMMEEAA CCUUSSPPIIDDIIAANNĂĂ CCRREEŞŞTTEE..

Fig. 12

23


DDEE MMĂĂRRIIMMEEAA OOVVEERRJJEETT--UULLUUII

1. Poziţionaţi folia Mandibula – plan sagital, astfel încât incisivii mandibulari să fie în punctul A

din fig. 13. Deplasaţi mandibula spre anterior, de-a lungul planului de ocluzie, pantei

articulare şi pantei retroincisive.

Observaţi rapoartele ocluzale în zona laterală în condiţiile unui overjet crescut.

Completaţi REGULA:

Cu cât overjet-ul este mai mare, cuspidarea dinţilor posteriori trebuie să fie mai

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2. Repoziţionaţi folia în cavitatea glenoidă astfel încât incisivii mandibulari să se plaseze în

punctul A din figura 14. Deplasaţi mandibula spre anterior, de-a lungul planului de ocluzie,

pantei articulare şi pantei retroincisive.

Observaţi rapoartele ocluzale în zona laterală în condiţiile unui overjet redus.

Completaţi REGULA:

Cu cât overjet-ul este mai mic, cu atât cuspizii sunt mai ……………………….. cu cât overjet-ul

este mai mare, cu atât cuspizii sunt mai …………………………..

24

Fig. 13

Fig. 14

25


DDEE MMĂĂRRIIMMEEAA OOVVEERRBBIITTEE--UULLUUII

1. Plasaţi folia Mandibula – plan sagital în fig. 15, astfel încât incisivii mandibulari să se

poziţioneze în punctul A. Realizaţi mişcarea de protruzie astfel încât incisivii mandibulari să

alunece pe panta retroincisivă şi condilul să alunece pe traseul indicat.

Care sunt rapoartele ocluzale în zona posterioară în cazul unui overbite crescut?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2. Urmaţi aceeaşi metodă folosind fig. 16.

Care sunt rapoartele ocluzale în zona posterioară în cazul unui overbite redus?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT OOVVEERRBBIITTEE--UULL EESSTTEE MMAAII AACCCCEENNTTUUAATT,, CCUU AATTÂÂTT CCUUSSPPIIZZIIII SSUUNNTT MMAAII

ÎÎNNAALLŢŢII;; OOVVEERRBBIITTEE--UULL RREEDDUUSS SSEE CCOORREELLEEAAZZĂĂ CCUU OO ÎÎNNĂĂLLȚȚIIMMEE CCUUSSPPIIDDIIAANNĂĂ

SSCCĂĂZZUUTTĂĂ..

26

Fig. 15

Fig. 16

27


DDEE CCUURRBBAA SSPPEEEE

Curba Spee şi planul de ocluzie, în interrelaţie cu panta articulară, au efecte similare asupra

design-ului ocluzal, înălţimii cuspizilor şi adâncimii cavităţii glenoide.

Pentru a observa interrelaţia curba Spee – înălţime cuspidiană – adâncime cavitate

glenoidă, ar trebui folosite 3 folii.

1. Regula de mai jos poate fi dedusă utilizând doar folia Mandibula – plan sagital, prin

deplasarea mandibulei pe traseele desenate în fig. 17.

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT CCUURRBBAA SSPPEEEE EESSTTEE MMAAII AACCCCEENNTTUUAATTĂĂ,, CCUUSSPPIIZZIIII TTRREEBBUUIIEE SSĂĂ AAIIBBĂĂ ÎÎNNĂĂLLŢŢIIMMEE

MMAAII RREEDDUUSSĂĂ;; AAPPLLAATTIIZZAARREEAA CCUURRBBEEII SSEE CCOORREELLEEAAZZĂĂ CCUU OO ÎÎNNĂĂLLŢŢIIMMEE CCUUSSPPIIDDIIAANNĂĂ

MMAAII MMAARREE..

Fig. 17

28

IIIIII.. SSTTAABBIILLIIRREEAA CCOORREELLAAŢŢIIIILLOORR AANNAATTOOMMIICCEE:: MMOORRFFOOLLOOGGIIEE OOCCLLUUZZAALLĂĂ

–– TTRRAAIIEECCTTOORRIIII DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN PPLLAANN FFRROONNTTAALL

IIIIII..11.. AASSPPEECCTTUULL TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN FFUUNNCCŢŢIIEE

DDEE PPEERREETTEELLEE SSUUPPEERRIIOORR AALL CCAAVVIITTĂĂŢŢIIII GGLLEENNOOIIDDEE ((DDIIRREECCŢŢIIAA DDEE MMIIŞŞCCAARREE AA

CCOONNDDIILLUULLUUII PPIIVVOOTTAANNTT ÎÎNN PPLLAANN FFRROONNTTAALL))

Observaţi cele trei culoare de la nivelul cavităţii glenoide, pentru condilul A.

Peretele posterior al cavităţii glenoide este modelat în plan orizontal astfel încât permite

condilului pivotant să se mişte:

lateral şi posterior,

strict lateral sau

lateral şi anterior.

În plan frontal, peretele superior al cavităţii glenoide poate avea o configuraţie care să

permită condilului pivotant să se mişte:

lateral si superior (linia A),

strict lateral (linia B) sau

lateral si inferior (linia C) (fig. 18).

1. Plasaţi folia Mandibula – plan frontal peste cavitatea glenoidă din figura 18. Plasaţi vârful

creionului în orificiul corespunzător cuspizilor vestibulari inferiori, imprimaţi condilului

pivotant o mişcare pe linia A, în timp ce condilul orbitant se deplasează pe peretele intern al

cavităţii glenoide şi înscrieţi traseul cuspizilor vestibulari mandibulari de pe partea activă.

2. Desenaţi şi traseul de pe partea inactivă.

3. Repetaţi procedura pentru liniile B si C, notând similar traseele obţinute.

Forma (în plan frontal) a cavităţii glenoide influenţează semnificativ deplasarea cuspizilor de

pe partea inactivă?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Ce indicaţii ne oferă analiza de mai sus cu privire la curba Wilson?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Când acest aspect poate fi deosebit de important? Alegeţi varianta de răspuns corect:

1. Pacientul care realizează mişcare spre lateral şi superior (linia A) prezintă cuspizi înalţi /

reduşi pe partea activă

29

2. Pacientul care realizează mişcare spre lateral şi inferior (linia C) prezintă cuspizi înalţi /

reduşi pe partea activă

De aici rezultă reguli privind corelaţia dintre: direcţia de deplasare în plan frontal a

condilului pivotant, înălţimea cuspidiană şi profunzimea cavităţii glenoide.

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT EESSTTEE MMAAII SSUUPPEERRIIOOAARRĂĂ MMIIŞŞCCAARREEAA CCOONNDDIILLUULLUUII PPIIVVOOTTAANNTT,, CCUU AATTÂÂTT

MMAAII SSCCUURRŢŢII SSUUNNTT CCUUSSPPIIZZIIII PPOOSSTTEERRIIOORRII..

Fig. 18

Nu putem realiza un model didactic tridimensional care să prezinte corelaţia mişcărilor

condiliene cu determinantul anterior, în cazul mişcării laterale – caninii. Se pot însă reprezenta

aceste efecte la nivelul dinţilor laterali, datorită plasării acestora în acelaşi plan cu condilii.

Dacă aţi simula cu ajutorul mâinilor poziţia dinţilor anteriori maxilari şi mandibulari şi aţi

imprima mâinii plasate inferior o mişcare în sus sau în jos asemănătoare condililor, veţi putea

vizualiza următoarea regulă:

RREEGGUULLĂĂ:: AATTUUNNCCII CCÂÂNNDD CCOONNDDIILLUULL PPIIVVOOTTAANNTT SSEE DDEEPPLLAASSEEAAZZĂĂ SSPPRREE LLAATTEERRAALL ŞŞII

SSUUPPEERRIIOORR TTRREEBBUUIIEE SSĂĂ AAVVEEMM OO PPAANNTTĂĂ CCAANNIINNĂĂ AACCEENNTTUUAATTĂĂ.. DDAACCĂĂ AACCEELLAAŞŞII

CCOONNDDIILL SSEE DDEEPPLLAASSEEAAZZĂĂ LLAATTEERRAALL ŞŞII IINNFFEERRIIOORR,, PPAANNTTAA CCAANNIINNĂĂ PPOOAATTEE AAVVEEAA OO

ÎÎNNCCLLIINNAARREE MMAAII RREEDDUUSSĂĂ..

30

IIIIII..22.. AASSPPEECCTTUULL TTRRAAIIEECCTTOORRIIIILLOORR DDEE DDIINNAAMMIICCĂĂ MMAANNDDIIBBUULLAARRĂĂ ÎÎNN FFUUNNCCŢŢIIEE

DDEE PPEERREETTEELLEE IINNTTEERRNN AALL CCAAVVIITTĂĂŢŢIIII GGLLEENNOOIIDDEE ((DDIIRREECCŢŢIIAA DDEE MMIIŞŞCCAARREE AA

CCOONNDDIILLUULLUUII OORRBBIITTAANNTT ÎÎNN PPLLAANN FFRROONNTTAALL))

Considerăm o situaţie în care condilul pivotant se mişcă strict lateral. Se pot schiţa traseele impuse

de o deplasare spre lateral şi superior sau lateral şi inferior pentru a analiza efectele acestora.

Condilul orbitant urmează cele trei linii din fig. 19:

Linia A nu permite o deplasare laterală imediată, ci una progresivă.

Liniile B şi C prezintă grade variate de deplasare laterală imediată, înaintea deplasării

progresive.

1. Plasaţi folia Mandibulă – plan frontal peste fig. 19. Aplicaţi creionul în orificiul de la nivelul

cuspizilor vestibulari de pe partea activă; deplasaţi condilul orbitant de-a lungul liniei A şi

înscrieţi astfel traseul vârfului cuspidian.

2. Repetaţi procedura pentru liniile B şi C. Notaţi fiecare traseu cu litera corespunzătoare.

3. Aplicaţi creionul în orificiul de la nivelul cuspidului vestibular mandibular de pe partea

inactivă şi notaţi efectele asupra cuspizilor palatinali maxilari.

Completaţi regulile următoare utilizând expresiile „mai înalt”şi „mai aplatizat”.

REGULĂ: Cu cât deplasarea laterală a mandibulei este mai mare, cu atât cuspizii trebuie

să fie mai …………………………………………………………………………………………………………..

Cu cât deplasarea laterală a mandibulei este mai redusă, cu atât cuspizii pot să

fie mai ………………………………………………………………………………………………………………..

RREEGGUULLĂĂ:: CCUU CCÂÂTT EESSTTEE MMAAII AAMMPPLLĂĂ DDEEPPLLAASSAARREEAA LLAATTEERRAALLĂĂ,, CCUU AATTÂÂTT PPAANNTTAA RREETTRROO--

CCAANNIINNĂĂ ((DDEETTEERRMMIINNAANNTTUULL AANNTTEERRIIOORR)) EESSTTEE MMAAII AACCCCEENNTTUUAATTĂĂ PPEENNTTRRUU AA

PPEERRMMIITTEE DDEEZZOOCCLLUUZZIIAA LLAATTEERRAALLĂĂ.. CCUU CCÂÂTT EESSTTEE MMAAII MMAARREE DDEEPPLLAASSAARREEAA

LLAATTEERRAALLĂĂ IIMMEEDDIIAATTĂĂ,, CCUU AATTÂÂTT MMAAII SSCCUURRŢŢII SSUUNNTT CCUUSSPPIIZZIIII PPOOSSTTEERRIIOORRII..

Fig. 19

31

IIVV.. CCOOMMPPOONNEENNTTEELLEE DDEETTEERRMMIINNAANNTTEE AALLEE MMOORRFFOOLLOOGGIIEEII

OOCCLLUUZZAALLEE

- TTAABBEELL SSIINNOOPPTTIICC --

COMPONENTA MORFOLOGICĂ

ÎNĂLŢIMEA CUSPIDIANĂ ŞI

ADÂNCIMEA FOSETELOR

ORIENTAREA ŞANŢURILOR

ŞI TRAIECTORIILOR DE

DINAMICĂ DETERMINANT

ANTERIOR Cuspizi înalţi

Cuspizi reduşi

Dinţi maxilari

Dinţi mand.

Poziţia dinţilor pe arcadă

1. Faţă de planul medio-sagital

2. Faţă de centrul de rotaţie

Mişcarea condilului pivotant în plan orizontal

1. Latero-retruzie

2. Latero-protruzie

Mişcarea Bennett

1. Mai amplă

2. Mai redusă

Distanţa intercondiliană

1. Mare

2. Mică

Panta articulară

1. Accentuată

2. Aplatizată

Mişcarea condilului pivotant în plan vertical

1. Latero-superior

2. Latero-inferior

Rapoarte în zona frontală

1. Overjet crescut

2. Overjet scăzut

3. Overbite crescut

4. Overbite scăzut

Plan de ocluzie vs panta articulara

1. Paralele

2. Divergente

Curba Spee

1. Accentuată

2. Aplatizată

Maxilar

Mandibula – plan orizontal

33

Mandibula – plan sagital

Mandibula – plan frontal

Gnatologie dinamica

Documents

Transcript of Gnatologie dinamica