UNIVERSITATEA „SPIRU-HARET” RM.VALCEAFACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANŢE

PROIECT DE CERCETERE FINANCIAR-BANCARA

Coordonator ştiinţific:Lector Universitar drd. Şuiu Ion

Autori: Andreescu Iuliana

Bodescu(Bogoslov)Alina Elena

2009

UNIVERSITATEA SPIRU-HARET RAMNICU VALCEA

Facultatea de Contabilitate si Finante Banci

EVAZIUNEA FISCALAcauze,masuri de eliminare,implicatiile ei asupra

echilibrului bugetar

PROIECT DE CERCETARE FINANCIAR-BANCARA

Coordonator ştiinţific:Lector Universitar drd. Şuiu Ion

Autori:

Andreescu Iuliana Bodescu(Bogoslov)Alina Elena

2009

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………….……….….4-5

Capitolul I: Consideraţiuni privind definirea şi formele de manifestare ale evaziunii fiscale

1.1. Definirea evaziunii fiscale.Formele evaziunii fiscale………………………………………..6 - 91.2. Scurt istoric al fenomenului in Romania…………………………………………..…….……….9-101.3. Evaziunea fiscala in perioada de tranzitie……………………………………………………...10-121.4. Cauzele aparitiei Evaziunii fiscale si formele de manifestare a acesteia …..….12-131.5. Competente in prevenirea si combaterea evaziunii fiscale in Romania…………14-19

Capitolul II: Evoluţia fenomenului evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea, în perioada2004-2008.Studii de caz.

2.1.Evolutia fenomenului fraudei fiscale in Romania,in perioada 2004-2008……………..….20

2.1.1.Evolutia fenomenului evazionist la nivelul economiei nationale…………..….20-23

2.1.2.Evolutia fenomenului evazionist la nivelul judetelor……………………………..…23-27

2.1.3.Evolutia fenomenului evazionist pe domenii de activitate…………………..…..27-35

2.2. Analiza în dinamică a evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea în perioada 2004-2008…….….36 2.2.1. Forme de manifestare a evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea…………………….…..36-41 2.2.2.Dimensiunea evaziunii fiscale identificate la nivelul judeţului Vâlcea……..…41-50

2.3.Particularităţi privind evaziunea fiscala………………………………………………………………….……51 2.4. Comentarii proprii pe marginea unor studii de caz de evaziune fiscală identificate în judeţul Vâlcea……………………………………………………………………………………………….………….…………..………….52-57

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………………..………….58-61

ANEXE…….………………………………………….……………………………………………………………………………..62-65

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………..…….66

INTRODUCERE

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor şi, mai ales, povara acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile ingeniozitatea contribuabililor în a inventa diverse procedee de eludare a obligaţiilor fiscale.

Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că, fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc. Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi rău asimilate, a metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare, precum şi neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată ca şi cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune. Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta tinde să evadeze. Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le are, ci îl vor determina să-şi ia o serie de precauţii mai minuţioase, pentru a se sustrage de la obligaţiile sale faţă de stat. Există o psihologie a contribuabilului de a nu plăti niciodată decât ceea ce nu poate să nu plătească.

Spiritul de evaziune fiscală se naşte din simplul joc al interesului, oricare ar fi cota impozitului pus în sarcină şi care nu este decât o formă a egoismului şi stupidităţii omeneşti. Această mentalitate există la omul cel mai cinstit; unii, cărora nici nu le-ar veni vreodată ideea cea mai nedelicată asupra proprietăţii aproapelui, se vor sustrage de la îndatoririle lor faţă de fisc fără nici o ezitare.

Natura omenească are întotdeauna tendinţa să pună interesul general în urma interesului particular; ea este înclinată să considere impozitul mai mult ca pe un prejudiciu şi nu ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochi mai răi pe acela care vrea să-i micşoreze patrimoniul. Este cunoscut că, din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligaţiile fiscale, recurgând la cele mai variate şi ingenioase metode.

A înşela fiscul se consideră în mentalitatea curentă ca o probă de abilitate, nu de necinste; a plăti ceea ce fiscul pretinde este o dovadă de naivitate, nu de integritate. Există deci, în însăşi natura omenească acest spirit de a se sustrage de la obligaţiile faţă de fisc; s-a creat un fel de sentiment colectiv de amoralitate fiscală, sentiment mai puternic şi mai viu manifestat în păturile orăşeneşti, agravat de o strâmtă şi egoistă înţelegere a datoriilor sociale.

În condiţiile economiei de piaţă, organele fiscale se confruntă cu un fenomen evazionist ce ia proporţii de masă, din cauza tendinţei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri cât mai substanţiale.

Lipsa unor reglementări legale, în condiţiile în care capitalul de stat a suferit modificări esenţiale în favoarea capitalului privat, creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici, cărora le revin obligaţii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agenţilor economici nou înfiinţaţi.

Creşterea alarmantă a cazurilor de neevidenţiere corectă a operaţiunilor economice, înregistrările fictive în contabilitate, înfiinţarea unor firme având ca scop efectuarea unei singure operaţiuni comerciale de amploare neînregistrată în evidenţe, şi apoi abandonate în totalitate, distrugerea intenţionată de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidenţe duble, întocmirea şi prezentarea de date nereale în bilanţuri şi balanţe, ascunderea unor activităţi comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor şi magaziilor, prezentarea de documente false la operaţiuni de import – export, au făcut necesară luarea unor măsuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscală.

Măsurile pentru combaterea evaziunii fiscale s-au concretizat prin adoptarea Legii nr. 87 din 4 octombrie 1994, intrată în vigoare la 24 noiembrie 1994. Legea aceasta a apărut ca o necesitate, impusă de schimbarea modului şi relaţiilor de producţie, ca urmare a transformărilor socio-politice intervenite după decembrie 1989. În mod nemijlocit ea este determinată de atitudinea agenţilor economici şi persoanelor fizice care activează pe teritoriul României, faţă de îndeplinirea obligaţiilor de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate statului, ca urmare a activităţilor economice care generează venituri supuse impozitării.

Acestei atitudini a agenţilor economici i se adaugă şi faptul că, în mod nejustificat, unele unităţi bancare, folosindu-se de secretul bancar, au refuzat categoric să comunice organelor de control date privind disponibilităţile băneşti aparţinând agenţilor economici controlaţi şi dinamica acestora.

Capitolul I

Consideraţiuni privind definirea şi formele de manifestare ale evaziunii fiscale

1.1.Definirea evaziunei fiscaleJuriştii români au fost preocupaţi încã de la începutul secolului de definirea evaziunii fiscale,

în acest scop dându-se diferite definiţii cum ar fi de exemplu: “totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cãrora cei interesaţi sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligaţiunilor stabilite prin legile fiscale”, sau “sustragerea de la plata obligaţiunilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi veniturile impozabile”.

Evaziunea fiscalã este rezultantã logicã a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cãrui fiscalitate excesivã este tot atât de vinovatã ca şi cei pe care îi provoacã prin aceasta la evaziune.

Art.1 din legea 87/1994 defineşte evaziunea fiscalã ca fiind “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurãrilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de cãtre persoanele fizice sau juridice române sau strãine, denumiţi în continuare contribuabili”. În art.3 din aceastã lege sunt prevazute obligaţiile contribuabilului, şi anume:

declararea în termen de 5 zile de la înregistrare a datelor în legãtura cu subunitãţile constituite în sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii şi cu orice alte locuri în care se desfãşoarã activitãţi producatoare de venituri, bãncile şi conturile bancare în lei sau în valutã, indiferent de locul unde funcţioneazã, în ţarã sau în strãinatate

declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitate în orice alte locuri

declararea oricãror schimbãri cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancare în termen de 15 zile de la data când au avut loc. Declaraţia se va comunica organelor fiscale competente

evidenţierea veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate din activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror alte documente prevãzute de lege

plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obţinerii de venituri, deţinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfãşurãrii de activitãţi supuse taxelor şi impozitelor

FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Dupã modul cum se procedeazã în activitatea de evitare a reglementãrilor fiscale se face diferenţierea între evaziunea fiscalã legalã şi evaziunea fiscalã ilicitã.

a) Evaziunea fiscalã legalã reprezintã acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinaţie neprevazutã a acesteia. Aceastã formã de evaziune nu este posibilã decât atunci când legea este lacunarã sau prezintã inadvertenţe. Evaziunea fiscalã legalã se realizeazã atunci când o anumitã parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasã de la impozitare datoritã modului în care legislaţia fiscalã dispune stabilirea obiectivului impozabil.

Contribuabilii gãsesc anumite mijloace, şi exploatând insuficienţele legislaţiei le eludeazã în mod legal, sustrãgându-se în totalitate sau în parte plãţii impozitelor, tocmai datoritã unei insuficienţe a legislaţiei. În acest fel contribuabilii rãmân în limita drepturilor lor, fãrã putinţa de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apãra decât printr-o legislaţie clarã, precisã.

Cele mai frecvente cazuri de evaziune în care se uzeazã de interpretarea favorabilã a legislaţiei fiscale, în practica ţãrilor cu economie de piaţã, sunt:

a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervã, în cuantum mai mare decât cel ce se justificã din punct de vedere economic, micşorând astfel veniturile impozabile

b) practica unor societãţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziţii de maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordã reduceri ale impozitului pe venit, mãsurã care este menitã sã stimuleze acumularea

c) asocierile de familie, precum şi societãţile oculte dintre soţia şi copiii întreprinzãtorului şi acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separatã a acestora, repartizarea separatã a venitulor pe fiecare asociat ducând la micşorarea sarcinilor ficale

d) venitul total al membrilor familiei poate fi împãrţit în mod egal între aceştia, indiferent de contribuţia fiecãruia la realizarea lui, pe aceastã cale obţinându-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului

e) constituirea unor depozite de pãstrare şi administrare de cãtre pãrinte (tutore) a unor fonduri în favoarea copilului minor. În acest caz deşi venitul aferent depozitului este supus impunerii, impozitul plãtit este mai mic în comparaţie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat

f) folosirea în anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donaţiilor filantropice, indiferent dacã acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei pãrţi din veniturile realizate de la impunere

g) un contribuabil are posibilitatea sã opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporaţie. Optând pentru cel de al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeazã o importantã sustragere din venitul impozabil deoarece sistemul de impunere al corporaţiilor cuprinde numeroase facilitãţi care duc la o substanţialã reducere a sarcinilor fiscale.

h) luarea în considerare a unor facilitãţi legale cu privire la excluderea din masa impozabilã a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionalã şi practica în productie, a sumelor plãtite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national

i) scãderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamã sau publicitate, indiferent dacã au fost fãcute sau nu

j) interpretarea favorabilã a dispoziţiilor legale care prevãd importante facilitãţi pentru contribuţiile la sprijinirea activitãţilor sociale, culturale, ştiinţifice şi sportive.

Legea 12/1991 privind impozitul pe profit (M.O. nr.25 din 31.01.1991) reglementeazã cheltuielile care se scad din veniturile încasate în vederea diminuãrii profitului. Aceastã listã a fost modificatã în anexa 1, la Hotãrârea guvernului nr. 804 din 30.11.1991.

Interpretarea favorabilã a acestor dispoziţii ce acordã scutiri de impozit pe diferite perioade de la infiinţarea societãţii în funcţie de profil a dus la infiinţarea unui numãr deosebit de mare de societãţi cu profil comercial în scopul evaziunii fiscale.

b) Evaziunea fiscalã ilicitã, spre deosebire de cea legalã, se sãvârşeşte prin cãlcarea flagrantã a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. În acest caz contribuabilul violeazã prescripţia legalã cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.

Evaziunea fiscalã este frauduloasã când contribuabilul, obligat sã furnizeze date în sprijinul declaraţiei în baza cãreia urmeazã a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cãi de sustragere de la plata impozitului.

În general este greu sã se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic nelimitate. În activitatea fiscalã existã însã forme care se regãsesc mai frecvent:

- întocmirea de declaraţii false

- întocmirea de documente de plãţi fictive

- alcãtuirea de registre contabile nereale

- nedeclararea materiei impozabile

- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale

- executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar real şi altul fictiv

- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile unitãţii a unor cheltuieli neefectuate în realitate

- vânzãrile fãcute fãrã facturã, precum şi emiterea de facturi fãrã vânzare efectivã, care ascund operaţiunile reale supuse impozitãrii

- falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o convenţie între patron şi contabilul şef, ei fiind astfel ţinuţi sã rãspundã solidar pentru fapta comisã

Micşorarea încasãrilor bugetare din impozite, datoritã evaziunii fiscale, este în mai multe state o problemã acutã şi frecventã, mãrimea acestora nefiind deloc neglijabilã.

1.2. SCURT ISTORIC AL FENOMENULUI ÎN ROMÂNIA

Examinând problema evaziunii fiscale în România, se poate constata cã de la marea reformã a impozitelor directe din anul 1921 şi în special din anul 1929, legea românescã s-a orientat în principal spre organizarea unui sistem de impunere si de gãsire a mijloacelor celor mai eficace pentru prevenirea şi reprimarea evaziunii fiscale. În anul 1923 s-a desfiinţat impunerea minimalã şi s-au atenuat sancţiunile severe prevãzute de legea din 1921 împotriva practicilor evazioniste, fiscul rãmãnând aproape dezarmat în faţa spiritului antifiscal manifestat de unii contribuabili şi a lipsei de pregãtire a organelor de aplicare a legii.

Legea contribuţiiilor directe din 1923, pe lângã pãrţi bune a avut şi lacune, ce fãceau ca sarcina fiscalã sã nu fie legal repartizatã, pentru a asigura unor intreprinderi posibilitatea de a nu plãti impozitul. Spre exemplu, faptul cã imobilele aparţinând intreprinderilor industriale nu erau supuse impozitului pe clãdiri, avea drept consecinţã cã în anii când activitatea acestora se solda cu pierderi, fiscul pierdea şi impozitul funciar pe care intreprinderile l-ar fi plãtit sub rubrica “impozit pe clãdiri”.

Cea mai rãspânditã formã de evaziune fiscalã a avut-o “inflaţiunea amortizãrilor”, procedeu ce consta în acţiunea intreprinderilor de a exagera valoarea clãdirilor şi instalaţiilor pe care le posedau şi de a cere şi de a obţine de la fisc dreptul de a scãdea din beneficiu un fond de amortizare corespunzãtor unor investiţii mai mari decât cele reale. În aceeaşi perioadã, în Germania, s-a creat un obstacol automat acestui gen de evaziune prin funcţionarea impozitului pe avere, alãturi de impozitul pe profit. Întreprinzatorul nu mai supraevalua clãdirile şi instalaţiile deoarece ar fi plãtit un impozit mult mai mare la rubrica “impozit pe avere”.

Efectele aplicãrii legii din 1923 au constat în scãderea îngrijorãtoare a randamentului impozitelor directe. Aceastã situaţie determina legiferarea specialã a mãsurilor de represiune a

evaziunii fiscale şi o modificare totalã a metodelor de impunere, pentru acele categorii de contribuabili ce se puteau sustrage fiscului cu uşurinţã.

Legiferarea mãsurilor de represiune a evaziunii fiscale şi modificãrile aduse legii contribuţiilor directe marcheazã în România începutul luptei antievazioniste. Începând din 1929 legislaţia fiscalã românã are tendinţa din ce în ce mai pronunţatã de a restrânge sfera de aplicare a metodei constatãrii directe prin declaraţia contribuabilului şi de a o înlocui prin sistemul impunerii fixe şi minimale, pe baza semnelor exterioare şi prezumţiilor. Scopul legii din 1929 a fost de a mãri masa impozabilã şi de a limita posibilitãţile de evaziune.

Un adevãrat cod al evaziunii fiscale a fost introdus în legea contribuţiilor directe şi celelalte legi de impozite şi taxe. Legea contribuţiilor directe din 1933 clasificã abaterile de la legi în contravenţiune simplã şi contravenţiune calificatã. În literatura juridicã a vremii se fãcea diferenţa între infracţiunea fiscalã, abaterea fiscalã şi evaziune.

Astfel, infracţiunea fiscalã era consideratã “orice abatere, neascultare a legilor fiscale sancţionatã cu o pedeapsã fiscalã, neurmarea sau nesupunerea la legile fiscale puâand sã rezulte fie dintr-un fapt de abstenţiune, fie dintr-o acţiune”. Se aprecia cã infracţiunea fiscalã apare ca o consecinţã a dreptului pe care îl are statul de a impune şi de a pedepsi. Sancţiunile pentru astfel de fapte erau amenzile, care mergeau pânã la de patru ori impozitul la diferenţa venitului sustras. Pentru actele de corupţie impotriva agenţilor fiscali era prevazutã închisoarea contravenţionalã. Ion Stan în lucrarea “Fraude şi sancţiuni fiscale” fãcea urmãtoarele aprecieri: “legislaţia românã este un mozaic de legi necoordonate din punct de vedere al sancţiunilor. Infracţiunile nu sunt întotdeauna net definite, iar tehnica aplicãrii lor nu este amãnunţitã şi precisã, ceea ce îngreuneazã nu numai sarcina organelor fiscale chemate a le aplica ci şi cercetãrile în domeniul dreptului fiscal şi judecarea contravenţiilor […] Fiecare lege fiscalã are sistemul sãu deosebit de penalitãţi, procedurã proprie şi termene de apel şi recurs cu totul diferite de la un impozit la altul, astfel cã se comit cu uşurinţã de cãtre funcţionarii Ministerului Finanţelor, erori şi confuzii”.

La 29 decembrie 1947 o nouã lege vine sã sancţioneze evaziunea fiscalã; legea 344 era foarte asprã urmãrind cu toatã seriozitatea pe evazionişti şi pe toţi cei ce nu-şi respectau obligaţiile faţã de stat, dând însa posibilitatea celor în cauzã sã intre în legalitate şi sã-şi lichideze obligaţiile fiscale, chiar dacã s-ar fi retras în trecut în tot sau în parte de la plata impozitelor. Faptele de evaziune erau asimilate crimei de sabotaj şi se sancţionau cu pedepsele prevãzute în legea pentru reprimarea speculei şi a sabotajului.1

1.3. EVAZIUNEA FISCALÃ ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE

Tranziţia la economia de piaţã a ţãrilor care au avut economii centralizate implica schimbãri esenţiale în toate domeniile vieţii economice şi sociale. Aşadar reforma economicã trebuie sã aibã neaapãrat ca o componentã esenţialã şi reforma fiscalã care sã permitã întãrirea administraţiei fiscale prin existenţa unui sistem fiscal care sã conducã la eficienţa activitãţilor economico-sociale. Promovarea unei reforme fiscale în ţãrile aflate în tranziţie la economia de piaţã trebuie sã constituie una din prioritãţile majore.2

1 Mihai Pîrîianu – Piaţa paralelă a muncii, Editura Expert, 2003, pag. 222Dicţionar de economie (coordonator Niţă Dobrotă), Editura Economică, Bucureşti, 19993Mihai Pîrîianu – Piaţa paralelă a muncii, Editura Expert, 2003, pag. 24

În condiţiile unei economii planificate, sistemul de preţuri este rigid, nereflectând situaţia realã din economie; capitalul este tratat în cea mai mare parte ca un bun fãrã valoare, ceea ce implica o ratã a dobânzii foarte scãzutã; salariile personalului scad simţitor. În ţãrile dezvoltate însã, sistemul fiscal este simplu de administrat, transparent şi stabil.3

În momentul în care se adoptã un nou sistem fiscal trebuie avut în vedere impactul pe care acesta îl are asupra firmelor în adoptarea deciziilor de dezvoltare, întrucât tendinţa de a confisca veniturile accentueazã evaziunea fiscalã şi corupţia, care la rândul lor sunt amplificate de inflaţie, care de obicei conduce la practicarea unui sistem de impozitare indexat. De asemenea este necesarã luarea în calcul a efectelor sistemului fiscal asupra investiţiilor strãine.

Evaziunea fiscalã este consecinţa acţiunii unor situaţii, ori a unor fapte ilegale între care pot fi enumerate:

a) imperfecţiunile legii, în sensul cã actele normative prin intermediul cãrora se reglementeazã conduita de impozitare nu sunt îndeajuns de elaborate, şi impozitele nu sunt suficient de clare, explicite

b) lipsa de uniformitate în activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea şi perceperea taxelor şi impozitelor, determinatã de inexistenţa unor norme metodologice de aplicare a legii

c) conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile

d) lipsa de exigenţã ori corupţia funcţionarilor publici în cadrul organelor fiscale.Etapa tranzitorie de la economia dirijatã la economia de piaţã, caracterizatã prin modificãri

structurale ale relaţiilor economice, favorizeazã faptele ilegale, îndeosebi corupţia, traficul de influenţã, înşelãciunea şi, desigur, evaziunea fiscalã.

Introducerea la 1 iulie 1993 a T.V.A. a dus la orientarea agenţilor economici spre reducerea consumurilor, la disponibilizarea resurselor în economie, la stimularea exporturilor şi nu în ultimul rând la îmbunãtãţirea disciplinei financiare. În condiţiile introducerii T.V.A. în locul impozitului pe circulaţia mãrfurilor şi a unui nou sistem al accizelor, gradul de fiscalitate realizat s-a situat sub nivelul anilor 1990-1991.

A fost elaboratã de Ministerul Finanţelor şi aprobatã de Parlament legea privind impozitul pe venitul agricol, dar condiţiile economice actuale au condus la neperceperea sa pânã în anul 2008.

S-a considerat utilã şi ajustarea temporarã a unor instrumente fiscale în mãsurã sã sprijine stabilizarea economiei. Principalele mãsuri au fost:

reforma impozitului pe circulaţia mãrfurilor şi utilizarea lui ca stadiu preliminar pentru introducerea (iulie 1992) a impozitului pe valoarea adãugatã

introducerea impozitului pe profit cu 77 de clase de impozitare, reducerea acestor clase în douã şi adoptarea prin ordonanţa guvernamentalã a noii legi a impozitului, cu o cota unicã de impozitare de 38%

introducerea impozitului pe dividende şi pe vânzarea de active introducerea unui nou sistem de taxe vamale introducerea impozitului pe salarii

Diversificarea structurii sistemului de impozite prin adoptarea impozitului pe venitul personal şi a altor impozite (impozitul pe câştigul din capital, impozitul pe proprietate, impozitul pentru poluare) au constituit o prioritate a reformei fiscale alãturi de introducerea impozitului pe venitul global.

Legea 87/1994 vine sã asigure siguranţa bugetului statului prin prevederea obligaţiei pentru toţi cei care obţin venituri de a contribui cu o parte din acestea, constituite ca impozite, la realizarea bugetului statului. Legea privind evaziunea fiscalã era mai mult decât o necesitate şi este de aşteptat ca gravitatea pedepselor pe care le instituie îi va determina pe evazioniştii de profesie sau de ocazie, sã se gândeascã mai mult înaintea sãvârşirii unor astfel de acte, pentru cã riscul pe care şi-l asumã acum nu este legat de pierderea unor sume de bani pe care le plãteau ca amendã, ci este în joc o valoare mult mai mare – libertatea.

1.4. Cauzele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscalã este rezultantã logicã a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi rãu asimilate, a metodelor şi modalitãţilor defectuoase de aplicare, precum şi neprevederii şi nepriceperii legiuitorului a cãrui fiscalitate excesivã este tot aşa de vinovatã ca şi cei pe care îi provoacã prin aceasta la evaziune. Când sarcinile fiscale apasã prea greu asupra unei materii impozabile, acesta tinde sã evadeze. Este o specie de “reflex economic” care face sã disparã capitalurile pe care fiscul ţine sã le impunã prea mult. “Un impozit excesiv pune pe fugã materia impozabilã”.

Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil sã declare exact veniturile pe care le are, ci îl vor determina sã ia o serie de precauţii mai minuţioase, pentru a se sustrage de la obligaţiile sale faţã de stat.

Exista o psihologie a contribuabilului de a nu plãti decât ceea ce nu poate sã nu plãteascã. Natura omeneascã are întotdeauna tendinţa sã punã interesul general în urma interesului particular; ea este înclinatã sã considere impozitul mai mare ca un prejudiciu. Este acest spirit de a se sutrage de la obligaţiile faţã de fisc, e un sentiment colectiv de amoralitate fiscalã, sentiment mai puternic şi mai viu manifestat în pãturile orãşeneşti, agravat de o strâmtã şi egoista înţelegere a datoriilor sociale.

În condiţiile economiei de piaţã, organele fiscale se confruntã cu un fenomen evazionist ce ia proporţii de masã, din cauza tendinţei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri cât mai substanţiale.Proliferarea faptelor ilegale, îndeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinţã a unor imperfecţiuni ale legislaţiei sau a lipsei unor reglementãri. În perioada tranziţiei la economia de piaţã, lacunele legislative sunt mai evidente.

Lipsa unor reglementãri legale, în condiţiile în care capitalul de stat a suferit modificãri esenţiale în favoarea capitalului privat, creşterea şi diversificarea numãrului de agenţi economici, cãrora le revin obligaţii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor şi a

altor sume datorate statului, pentru majoritatea agenţilor economici nou înfiinţaţi.Creşterea alarmantã a cazurilor de neevidenţiere corectã a operaţiunilor economice, înregistrãrile fictive în

contabilitate, înfiinţarea unor firme având ca scop efectuarea unei singure operaţiuni comerciale de amploare neînregistratã în evidenţe, şi apoi abandonate în totalitate, distrugerea intenţionatã de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidenţe duble, întocmirea şi prezentarea de date nereale în bilanţuri şi în balanţe, ascunderea unor activitãţi comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor şi magaziilor, prezentarea de documente false la operaţiunile de import-export, au fãcut necesarã luarea unor mãsuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscalã.

În mod nemijlocit ea este determinatã de atitudinea agenţilor economici şi persoanelor fizice care activeazã pe teritoriul României, faţã de îndeplinirea obligaţiilor de platã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate statului, ca urmare a activitãţilor economice care genereazã venituri supuse impozitãrii. Acestei atitudini a agenţilor economici i se adaugã şi faptul cã în mod nejustificat, unele unitãţi bancare, prelevându-se de secretul bancar, au refuzat categoric sã comunice organelor de control date privind disponibilitãţile bãnesti aparţinând agenţilor economici controlaţi şi dinamica acestor

Pentru a putea sa înţelegem corect, sa dimensionam real fenomenulevaziunii fiscale, pentru a elabora si aplica masuri eficiente de combatere a acestuia, trebuie, in primul rând, sa înţelegem cauzele acestui fenomen complex.Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple, dintre care le subliniez pe cele mai importante:

1 Excesivitatea sarcinilor fiscale (povara fiscala), mai cu seama pentru unele categorii de contribuabili, aceasta excesivitate se explica in parte si are drept efect, tocmai amploarea evaziunii fiscale;

2 Sistemul legislativ fiscal, care pe langa faptul ca este incomplet, prezintă mari lacune, imprecizii si ambiguitati, creează pentru contribuabilul evazionist un spaţiu larg de manevra, in încercarea sa de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale legale;

3 Psihologia contribuabilului si insuficienta educaţie fiscala si civica a acestuia;4 Modul de organizare, funcţionare si dotare a organelor fiscale si a celor de control financiar-

fiscal;5 Lipsa unor reglementari clare, precise si unitare pentru combaterea acestui fenomen.6 Posibilitatea oferita prin lege de a autoriza înfiinţarea si funcţionarea de societati comerciale,

cu multiple activitati in obiectul de activitate, fara a se verifica dotările si condiţiile reale de desfăşurare a acestora, in cadrul legal existent;

7 Limita minima a capitalului social care nu asigura condiţiile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului statului;

8 Lipsa reglementarilor procedurii de suspendare a agenţilor economici;9 Lipsa de operativitate si, uneori chiar refuzul organelor vamale in furnizarea de informaţii

legate de operaţiunile de vămuire, in vederea identificării operative a cazurilor de contrabanda si implicit de evaziune fiscala;

10 Lipsa unor prevederi legale si a unor sancţiuni mai severe pentru inexistenta documentelor de însoţire a mărfurilor, pe tot circuitul parcurs de acestea, in vederea eliminării posibilităţilor de producere ulterioara a unor documente justificative, in urma unor situaţii

surprinse si constatate de organul de control;11 Nivelul de retribuire a acestuia, tehnica de calcul, mijloace informatice, cursuri de

perfecţionare profesionala de masa, atât in tara cat si in spaţiul UE, mijloace juridice, proceduri, etc.

1.5. Competenţe în prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

Adoptarea la 18 octombrie 1994 a Legii pentru combaterea evaziunii fiscale a constituit o necesitate stringentă a activităţii fiscale în ţara noastră. Legislaţia în vigoare până la data adoptării acestei legi conţinea unele dispoziţii referitoare la faptele ilicite de natură fiscală, însă acestea erau dispersate în mai multe acte normative, din care, în unele se regăseau doar o parte din elementele constitutive necesare infracţiunilor fiscale iar în altele prevedeau fapte ce întruneau toate elementele componente fiscale dar nu conţineau dispoziţii sancţionale: închisoare sau amendă. De asemenea, sancţiunile contravenţionale erau nesatisfăcătoare fiind prea uşoare faţă de gravitatea faptelor prevăzute în legile speciale.

Ministerul Finanţelor Publice este cea mai importantă structură a statului care are menirea să supravegheze respectarea de către toţi contribuabilii a legilor fiscale în vederea îndeplinirii obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat. Atât la nivel central, cât şi la nivelul fiecărui judeţ Ministerul Finanţelor Publice are în componenţa sa structuri competente, abilitate prin lege – Garda Financiară, Direcţii de control fiscal, Administraţii fiscale - care, sub directa coordonare a direcţiilor generale efectuează supravegherea şi controlul respectării regimului legal al activităţii fiecărui contribuabil, verifică contribuabilii privind respectarea dispoziţiilor legale de organizare şi desfăşurare a activităţii lor economice producătoare de venituri impozabile, identificarea bunurilor sau a surselor impozabile.

Printre măsurile aplicate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea pentru prevenirea actelor şi faptelor de evaziune fiscală, evidenţiem: popularizarea prin mass-media în vederea cunoaşterii de către contribuabili a tuturor prevederilor legale referitoare la obligaţiile acestora faţă de bugetul public şi bugetul fondurilor speciale; verificările periodice efectuate la contribuabili în scopul urmăririi modului în care aceştia respectă legislaţia fiscală, conduc evidenţele contabile şi operative şi dacă îşi achită integral şi la timp obligaţiile fiscale faţă de bugetul public naţional şi bugetele fondurilor speciale. Cu această ocazie, în cazul constatării unor abateri sau neachitări la timp a obligaţiilor fiscale se aplică sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, se calculează majorări de întârziere atât în cazul constatării evaziunii fiscale, cât şi pentru neachitarea debitelor neevidenţiate în contabilitate. În actele de control ce se întocmesc, în afara măsurilor operative, se stabilesc şi măsuri ulterioare de realizat. Când abaterile constatate sunt grave, îmbrăcând aspect penal sunt sesizate organele de cercetare (Poliţie, Parchet); efectuarea unor controale operative realizate în mod deosebit de către Secţia Gărzii Financiare din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, concretizate prin controale la depozite, la

mijloacele de transport, la punctele de desfacere a mărfurilor, urmărindu-se provenienţa mărfurilor, înregistrarea lor în evidenţele operative şi contabile, afişarea preţurilor, termenele de valabilitate a mărfurilor.

*

Consideraţii privind necesitatea perfecţionării controlului în vederea prevenirii. identificării, stopării şi diminuării evaziunii fiscale.

După 1989, s-a constatat o creştere a fenomenului infracţional, de aceea este de subliniat importanţa legii privind evaziunea fiscală, precum şi necesitatea unor modificări de ordin legislativ care să conducă la sporirea calităţii controlului, precum şi la asigurarea moralităţii şi profesionalismului celor care îl efectuează.

Efectele actualei stări de lucru în domeniul reglementării activităţii de control financiar nu au întârziat să apară. Ele constau în:

- existenţa unor suprapuneri în ceea ce priveşte atribuţiile de control ale diferitelor organisme, cu efect negativ în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a resurselor umane din cadrul controlului financiar în ansamblu;

- existenţa unor domenii de activitate, a unor procese economice sau financiare şi a unor entităţi economico-financiare asupra cărora nu se execută nici un control de natură financiară din partea nici unuia dintre organismele care au această atribuţie. Ne referim la faptul că în acest moment nu este cuprinsă în nici o reglementare referitoare la organizarea controlului financiar obligativitatea efectuării controlului asupra procesului de privatizare şi lichidarea unor entităţi cu capital de stat. Societăţile de investiţii financiare şi de asigurări, modul de utilizare a resurselor externe, precum şi unii ordonatori de credite care au un volum sub limita de la care aceştia sunt verificaţi de controlul financiar suprem nu fac obiectul controlului financiar ulterior;

- valorificarea constatărilor unor organe de control se efectuează în mod diferit pentru aceeaşi constatare. Astfel evaluarea pagubelor în situaţii când acestea se constată de organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice se face la nivelul pagubei efective, în timp ce aceeaşi pagubă, dacă este constatată de organele de control ale Curţii de Conturi, este evaluată la paguba efectivă plus foloasele nerealizate;

- crearea unei imagini necorespunzătoare în rândui celor controlaţi referitoare la activitatea de control financiar, creând impresia că sunt prea multe organe de control financiar, care nu-şi justifică întotdeauna existenţa. Aceeaşi impresie este receptată şi în rândul organismelor

internaţionale cu care diferite organe de control intră în relaţii sau în rândul investitorilor străini care au afaceri în ţara noastră.

*

Obiectivele controlului de performanţă care trebuie prevăzute în lege ca obligatorii de urmărit de către controlul financiar atât intern, cât şi extern, după opinia mea, sunt următoarele:

- controlul economicităţii activităţii desfăşurate, respectiv a măsurii în care se asigură minimizarea costului resurselor alocate unei activităţi fără a compromite realizarea în bune condiţii a obiectivelor declarate. El priveşte în general modul cum sunt aplicate principiile şi practicile sănătoase de management;

- controlul eficienţei cu care unitatea controlată şi-a procurat şi utilizat resursele financiare şi de altă natură. Are în vedere raportul dintre rezultatele obţinute şi costul resurselor utilizate pentru obţinerea lor;

- controlul eficacităţii rezultatelor obţinute în raport de obiectivele urmărite. Are în vedere gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activităţi şi relaţia dintre rezultatul dorit şi rezultatul efectiv obţinut.

Cred că verificarea acestora de către organele de control financiar intern ale instituţiilor publice şi ale agenţilor economici ca şi de către organele de control financiar extern ar conduce la modernizarea controlului financiar şi-n acelaşi timp la creşterea calităţii acestuia.

În ţara noastră, în ultimul deceniu, au fost puse în aplicare o serie de modalităţi şi tehnici, prin care unele societăţi se sustrag de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul statului, deoarece mijloacele şi pârghiile de ordin legislativ şi organizatoric existente sunt insuficiente pentru a le contracara. De asemenea, au apărut în practică unele fenomene de natură să favorizeze existenţa şi dezvoltarea unei economii subterane, paralele, cu efecte negative şi de dimensiuni considerabile.

Evaziunea fiscală a atins proporţii alarmante, de unde rezultă pierderi foarte mari la bugetul statului ca urmare a nedeclarării şi neplătirii sumelor reprezentând accize, TVA, taxe vamale sau impozit pe profit corespunzătoare activităţilor ilegale.

În domeniile unde există un risc crescut de producere a evaziunii, comercianţii cinstiţi sunt şi ei tentaţi să facă ilegalităţi, urmând exemplul majorităţii, fapt ce va conduce, de asemenea, la reducerea veniturilor anuale încasate la bugetul de stat. În acest fel, comerţul legal va pierde o substanţială parte a pieţei, iar comercianţii corecţi riscă să ajungă în stare de faliment. Totodată, evaziunea fiscală are şi un impact nefavorabil asupra politicii forţei de muncă şi a politicii în

domeniul sănătăţii populaţiei, prin lipsirea bugetelor de sumele cuvenite, necesare desfăşurării programelor sociale.

Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încât să se realizeze reducerea drastică a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de producere a evaziunii dintr-un sector de activitate în altul sau de la un regim de impozitare la altul.

Experienţa a arătat că, în mare parte, evaziunea este comisă de societăţi şi persoane care sunt implicate, în multe cazuri, şi în alte activităţi ilegale (droguri, falsuri, spălare de bani etc.). Aceste entităţi operează pretutindeni unde pot avea un profit maxim cu risc minim şi acţionează, mai ales, în interiorul oricărui sistem considerat slab din punct de vedere legislativ şi organizatoric.

În acelaşi timp, aceste societăţi şi persoane sunt foarte flexibile şi mobile, dacă un sistem este întărit, pur şi simplu îşi mută activitatea către un sistem slab coordonat sau reglementat. De exemplu, dacă transportul rutier este de neabordat pentru evazionişti, aceştia vor folosi transportul feroviar, maritim sau aerian. În special transportul feroviar este potenţial vulnerabil din cauza simplităţii documentelor de însoţire, a lipsei unei garanţii adecvate, precum şi datorită faptului că angajaţii căilor ferate nu ţin cont de clauzele vamale. Opinia publică din ţara noastră este relativ tolerantă cu evaziunea, cumpărarea de mărfuri de contrabandă nefiind privită ca o crimă. Pentru mulţi cetăţeni evitarea plăţii unor taxe este un fapt normal, iar cumpărarea mărfurilor de contrabandă este o acţiune curentă. Aceşti cumpărători nu realizează că ei plătesc, de fapt, o considerabilă parte a veniturilor bandelor de contrabandişti şi că neimpozitarea bunurilor sau activităţilor ilegale face ca ei să nu beneficieze de unele drepturi prevăzute de lege, dar care nu pot fi puse în practică din lipsa de fonduri bugetare.

Contrabanda este făcută, în special, între ţări vecine ale căror frontiere pot fi trecute frecvent. Mărfurile care fac obiectul contrabandei şi care provin din state cu impozite mici sunt cumpărate în state cu impozite mari pentru a fi vândute pe piaţa neagra.

Dintre factorii care încurajează evaziunea fiscală pot fi sintetizaţi următorii:

• slăbiciunile sistemului fiscal şi deficienţele în aplicarea şi controlul acestuia;

• lipsa unor informaţii concrete pe care să se bazeze controlul fiscal. O problemă nou apărută constă în vânzarea ilegală a unor produse pe Internet. Paginile de publicitate pot fi create foarte repede şi pot fi cercetate de mulţi consumatori. Folosind Internet-ul răufăcătorii au creat un sistem de luare a comenzilor şi de distribuire a produselor;

• implementarea deficientă a legilor existente ceea ce, în timp, subminează sistemul fiscal şi facilitează implicarea în fraudă. Legile trebuie să fie simple pentru a fi uşor de înţeles şi de aplicat;

• nivelul scăzut sau chiar sărac al resurselor alocate pentru controlul fiscal, în condiţiile unor costuri ridicate de administrare;

• declararea incorectă a veniturilor sau activităţilor, de către societăţi şi de către

persoanele fizice, pentru a evita sistemul de impozite şi taxe, atraşi fiind de posibilitatea unor câştiguri mai mari.

În consecinţă, se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea controlului fiscal şi, implicit, la reducerea drastică a evaziunii fiscale, precum:

a) asigurarea unor forţe adecvate pentru control, intensificarea controalelor fizice, regândirea priorităţilor de control. În acest sens, după părerea mea, o atenţie deosebită ar trebui acordată pregătirii şi perfecţionării profesionale a inspectorilor de control fiscal, precum şi aşezării pe baze modeme a activităţii de selectare a contribuabililor;

b) îmbunătăţirea eficienţei controalelor prin aplicarea experienţei dobândite în decursul desfăşurării acţiunilor de control. O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea cunoştinţelor, a problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul acţiunilor de control şi elaborarea unor manuale de control fiscal destinate inspectorilor;

c) alocarea unor noi resurse financiare şi umane destinate controlului, precum şi orientarea celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii fiscale. Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru administraţia fiscală poate crea premisele creşterii calităţii şi randamentului controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a resurselor şi orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală;

d) introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea întregului proces de administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte şi permanent actualizate, care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale ale acestora. Existenţa unor astfel de baze de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui control masiv, pe documente, pentru toţi contribuabilii şi pentru selectarea, în vederea desfăşurării controlului pe teren, numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat;

e) perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control. Întărirea colaborării cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale naţionale constituie o modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control fiscal;

f) identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informaţii consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor fiscale. Apoi, aceste informaţii pot fi grupate în funcţie de impozitele la care se referă sau în funcţie de domeniul de activitate în care au fost întâlnite şi pot constitui capitole din ghiduri de control puse la dispoziţia inspectorilor;

g) identificarea si înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare. Pe

baza constatărilor efectuate de organele de control, precum şi pe baza informaţiilor deţinute de celelalte funcţii ale administrării pot fi gestionate deficienţele apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi pot fi formulate propuneri de îmbunătăţire a acesteia;

h) elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la conturile bancare prin intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale. Crearea cadrului legal care să permită administraţiei fiscale să obţină informaţii privind conturile bancare ale contribuabililor şi tranzacţiile efectuate de aceştia prin bănci constituie un instrument foarte valoros pentru organele de control fiscal, pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare în vederea stabilirii corecte a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru reducerea evaziunii fiscale;

i) identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi crearea unui sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituţiile statului, implicate în lupta împotriva crimei organizate, a fraudei şi evaziunii fiscale, ar putea să asigure crearea unei baze de date care să conţină toate modalităţile prin care se realizează frauda fiscală, iar pe baza acestor informaţii s-ar putea elabora acte normative şi proceduri aplicabile pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale;

j)utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute la combaterea contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.

Capitolul II

Evoluţia fenomenului evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea, în perioada2004-2008.Studii de caz.

2.1.Evolutia fenomenului fraudei fiscale in Romania,in perioada 2004-2008

Frauda fiscală reprezintă ansamblul practicilor care urmăresc eludarea în totalitate sau în parte a impozitului datorat statului.

În funcţie de locul de manifestare, intensitate, metodele folosite în antiteză cu legislaţia economică fiscală, dar şi cu morala şi toleranţa societăţii frauda poate îmbrăca anumite forme precum: evaziunea fiscală, contrabanda, înşelăciunea dar şi forme nesesizabile sau speculative, interpretări particulare ale unor prevederi legale în scopul sustragerii sau evitării impozitării.

În activitatea practică, încadrarea fraudei, în formele dure de manifestare sau în cele speculative este determinată de legislaţia statelor şi de momentul desfăşurării unei anumite activităţi. Astfel, funcţie de politica economică adoptată la un moment dat operaţiunile de import pot fi purtătoare ale unor impozite foarte mari sau după caz, ale unor taxe convenţionale justificate de costurile unor servicii vamale.

Fără a detalia motivele care determină opţiunea pentru o anumită politică vamală, rezultă clar că eludarea obligaţiilor vamale va produce efecte diferite în cele două cazuri, aceeaşi faptă putând fi considerată o gravă infracţiune sau o eroare statistică.

Declararea veniturilor şi, în consecinţă stabilirea impozitului aferent acestora pot fi operaţiuni simple dacă sursele sunt bine delimitate şi tehnica de calcul se bazează pe un sistem logic, dar complexitatea operaţiunii creşte, iar siguranţa unor corecte determinări ale impozitelor scade accentuat în cazul existenţei unei multitudini de surse de venit concomitente pentru acelaşi subiect.

În practică se întâlnesc foarte des situaţiile când contribuabili cu venituri mici sunt riguros impozitaţi, în timp ce posesorii unor surse multiple de venituri beneficiază de o sumedenie de circumstanţe care in final conduc la o impozitare ce contravine evident principiilor de echitate fiscala.

2.1.1. Evoluţia fenomenului evazionist la nivelul economiei naţionale

Din păcate, în cercetarea efectuată nu am avut aşa cum şi-ar fi dorit acces la date oficiale privind amploarea şi formele evaziunii fiscale în România, iar aceasta nu pentru că asemenea date ar fi protejate de norme legale ce ar restricţiona accesul, ci pentru motivul că asemenea date nu există grupate şi făcute public de către o singură instituţie publică competentă. Din acest motiv, în demersul investigativ întreprins ne-am bazat pe compilarea şi interpretarea unor date cu caracter sectorial rezultate în special din informările oficiale efectuate de Departamentul de control financiar – fiscal al Ministerul Finanţelor Publice, iar mai recent ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi de la Garda Financiară.

Tabel 3.1: Date sintetice privind evaziunea fiscală în România, în perioada 2004 - 2008

Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008Număr de verificări 494.209 446.822 273.020 146.643 148.584Situaţii de evaziune fiscală 199.139 195.425 120.077 138.902 143.437identificate Ponderea situaţiilor de evaziune fiscală 40,29% 43,74% 43,98% 94,72% 96,53%identificate în total cazuri de verificare Valoarea totală a evaziunii 360.512 798.900 982.350 697.104 745.775fiscale (mii ron) Sursa: Informări ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Figura 3.5: Ponderea situaţiilor de evaziune fiscală identificate în total verificări efectuate.

500000

450000

400000

300000

250000

200000

150000

100000

50000 numar verificari0

situatii de evaziune fiscala20042005 2006 2007 2008

situatii de evaziune fiscala numar verificari

Sursa: pe baza datelor din tabelul 3.1.

Din datele prezentate mai sus se observă cu uşurinţă că deşi numărul verificărilor

precum şi numărul contribuabililor supuşi acestor proceduri şi identificaţi cu

încălcarea legii în acest domeniu a scăzut, valoarea evaziunii fiscale la nivel naţional

are un curs contrar şi paradoxal, unul de creştere. Putem spune astfel că, au fost

identificate şi

.

eradicate cazurile de fraudă în rândul micilor contribuabili, adevărata fraudă fiscală rămânând însă la valori ridicate datorită „marilor contribuabili”.

Figura 3.6: Evoluţia valorii evaziunii fiscale în România

1000000

900000 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000

0 2004 2005 valoarea aevaziunii fiscale

2006 20072008

Sursa: pe baza datelor din tabelul 3.1.

Nivelul ridicat al fraudei fiscale se datorează în mare măsură şi dimensiunii

considerabile a economiei subterane în România. Imediat după revoluţia din 1989,

economia subterană a explodat bazându-se în principal pe comercializarea pe piaţa

neagră internă şi externă a mărfurilor aflate în stocul întreprinderilor de stat. Cu timpul

aceste canale de desfăşurare a economiei subterane s-au diversificat, apărând filiere

specializate în lovituri pe piaţa neagră valutară, pe piaţa imobiliară etc, proliferând de

asemenea şi o piaţă neagră a serviciilor. Potrivit unui studiu4 realizat de Institutul

Naţional de Statistică, în anul 2006 economia subterană reprezenta 31% din produsul

intern brut total. Conform concluziilor acestui studiu principalele componente ale

economiei subterane şi implicit ale fraudei fiscale în România sunt: munca la negru,

evaziunea taxei pe valoarea adăugată, evaziunea în impozitul pe venit şi evaziunea în

domeniul activităţilor lucrative nedeclarate („sectorul neoficial”). În acelaşi sens, datele

4Economia Subterană în România, prezentat Băncii Naţionale a României la data de 6 septembrie 2006 de către Centrul Român de Politici Economice din cadrul Institutului Naţional de Statistică

furnizate de analizeze efectuate de economistul Friedrich Schneider5, în perioada 1990 -

2004, confirmă că în România economia subterană a avut o evoluţie ascendentă,

evoluând de la 18% din produsului intern brut în 1990 la 37,4% în 2004. Ţinând seama

că, la sfârşitul anului 2004, în România a fost înfiinţată prima agenţie naţională specializată în administrare fiscală - ANAF - şi, ca urmare a acestui fapt - aşa cum se

poate vedea şi în tabelul 3.1 - a scăzut incidenţa cazurilor de evaziune fiscală identificate la nivel naţional, este de aşteptat o restrângere a sferei activităţilor

productive neoficiale, deci a evaziunii fiscale produse de economia subterană.

Principalele probleme descoperite6 în urma verificărilor efectuate au fost:

nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiilor recapitulative trimestriale;

nedeclararea unor operaţiuni în decontul TVA şi în declaraţiile recapitulative

trimestriale; declararea eronată a unor operaţiuni;

nerecunoaşterea de către contribuabili a unor operaţiuni efectuate de ei;

declararea de livrări/achiziţii către/de la parteneri cu coduri de înregistrare în scopuri

de TVA invalide.

2.1.2. Evoluţia fenomenului evazionist la nivelul judeţelor

O privire atentă asupra controalelor efectuate în fiecare unitate

administrativteritorială a ţării - aşa cum se prezintă în tabelul 3.2. - arată că în anul

2006 deşi s-au efectuat mai puţine verificări decât în anii precedenţi, acestea au fost

mult mai precise din punctul de vedere al numărului de situaţii de evaziune fiscală identificată, 96,53% din total verificări. Ceea ce ne arată că documentarea

inspectorilor asupra contribuabililor care trebuie verificaţi a fost mult mai minuţioasă reuşind să eficientizeze activitatea de control.

5Friedrich Schneider, Shadow economics of 145 contries all over the world: esimation results over the period 2004-2005, Zagreb, 2005. 6www.anaf.ro

.

Tabelul 3.2: Date sintetice privind evaziunea fiscală în România, pe judeţe, în anul 2008 JUDETUL Nr. agenţi Nr. Acte Sume Amenzi Sume Sume Amenzi Sume Nr. Total

economici control stabilite aplicate constatate încasate încasate încasate sesizări valoareverificaţi întocmite - total - valoare din - total - valoare din penale prejudicii

confiscări confiscăriALBA 1.919 1.969 2.244,20 1.519,00 725,20 991,60 810,60 181,00 26 5.214,70

ARAD 4.208 4.208 11.195,80 6.445,70 4.750,10 4.071,40 3.833,40 238,00 34 19.037,50

ARGES 4.359 4.375 5.534,10 5.022,50 511,60 4.470,10 4.227,10 243,00 37 9.797,40

BACAU 4.655 4.655 10.348,00 4.109,00 6.239,00 3.058,00 2.823,00 235,00 59 25.812,00

BIHOR 7.200 5.762 11.660,30 11.385,60 274,70 6.726,10 6.598,90 127,20 32 13.951,40

BISTRITA 2.007 2.108 2.912,90 1.866,20 1.046,70 1.443,50 1.321,00 122,50 50 15.931,60

BOTOSANI 3.422 3.626 2.379,20 1.801,40 577,80 1.499,20 1.435,40 63,80 36 8.739,30

BRAILA 2.368 2.573 1.935,10 1.722,70 212,40 1.376,40 1.323,10 53,30 30 1.585,40

BRASOV 3.312 3.440 6.960,90 6.535,00 425,90 7.568,50 5.985,50 1.583,00 73 34.839,70

BUCURESTI 10.819 12.071 17.082,10 14.618,40 2.463,70 13.814,80 13.214,80 600,00 367 38.702,20

BUZAU 1.713 1.544 2.835,10 2.181,60 653,50 2.034,50 1.980,80 53,70 46 1.362,30

CALARASI 2.226 2.383 1.829,10 1.693,60 135,50 856,20 816,80 39,40 8 1.156,20CARASSEVERIN 1.722 1.722 1.685,10 1.417,70 267,40 1.250,80 1.174,20 76,60 25 3.943,30

CLUJ 2.994 2.069 5.160,20 4.306,60 853,60 3.078,00 2.794,70 283,30 36 12.483,20

CONSTANTA 7.846 7.198 49.556,70 12.303,20 37.253,50 8.774,80 8.526,80 248,00 123 44.073,30

COVASNA 1.143 1.179 1.932,30 1.918,50 13,80 1.456,10 1.448,50 7,60 10 286,20

DAMBOVITA 4.532 4.820 5.451,00 4.417,60 1.033,40 4.515,50 4.151,60 363,90 72 19.041,60

DOLJ 2.207 2.227 4.802,50 4.539,00 263,50 3.177,60 3.124,50 53,10 49 31.733,40

GALATI 2.520 2.706 7.886,10 3.496,10 4.390,00 3.531,70 2.941,70 590,00 80 36.388,80

GF CG 5.600 6.431 15.939,20 14.036,20 1.903,00 9.882,30 9.694,30 188,00 192 215.559,00

GIURGIU 3.155 1.904 2.381,40 2.141,00 240,40 1.524,00 1.498,00 26,00 25 795,20

GORJ 2.044 1.764 4.887,20 3.695,80 1.191,40 3.183,00 2.515,00 668,00 49 3.975,90

HARGHITA 1.242 1.242 1.841,70 1.642,20 199,50 1.143,80 1.126,60 17,20 16 14.155,20

HUNEDOARA 2.858 2.858 7.250,40 5.877,50 1.372,90 2.673,90 2.458,90 215,00 16 3.182,60

IALOMITA 1.694 1.780 3.417,80 2.262,00 1.155,80 1.750,70 1.693,70 57,00 39 13.226,00

IASI 2.340 2.606 7.627,60 4.454,60 3.173,00 3.715,90 3.286,90 429,00 62 16.461,00

ILFOV 2.612 2.772 6.788,00 3.800,00 2.988,00 3.538,50 3.278,50 260,00 52 5.129,50

MARAMURES 3.408 3.674 5.472,40 4.481,20 991,20 2.739,50 2.670,20 69,30 55 2.141,40

MEHEDINTI 3.771 4.427 4.442,40 2.869,00 1.573,40 2.397,90 2.196,00 201,90 33 9.090,30

MURES 5.096 4.246 4.738,40 4.159,10 579,30 3.051,10 2.943,10 108,00 43 2.478,50

NEAMT 5.002 5.470 3.912,50 3.084,50 828,00 3.037,90 2.827,60 210,30 111 8.023,60

OLT 3.064 2.569 3.553,90 3.180,50 373,40 2.454,60 2.392,20 62,40 46 10.781,50

PRAHOVA 2.163 2.478 10.124,30 8.972,00 1.152,30 7.674,90 6.526,40 1.148,50 51 23.356,70

SALAJ 1.734 1.250 1.396,60 1.281,30 115,30 807,70 674,70 133,00 12 417,00

SATU-MARE 2.499 2.577 2.892,40 2.579,20 313,20 1.875,70 1.672,70 203,00 49 2.381,60

SIBIU 2.858 2.858 3.985,80 3.077,80 908,00 2.900,40 2.746,40 154,00 43 11.636,80

SUCEAVA 5.894 5.894 4.917,00 3.222,00 1.695,00 2.640,00 2.563,00 77,00 56 7.814,20TELEORMAN 2.469 2.362 4.619,40 3.977,10 642,30 1.622,50 1.470,30 152,20 24 18.667,30TIMIS 5.181 5.208 11.546,50 8.457,70 3.088,80 6.926,80 6.745,30 181,50 54 31.237,70TULCEA 1.563 1.543 1.691,90 1.376,60 315,30 791,00 747,70 43,30 17 10.492,00VALCEA 4.286 4.557 8.326,40 7.167,40 1.159,00 4.901,60 4.471,60 430,00 20 1.186,00VASLUI 2.983 2.992 2.208,30 2.177,30 31,00 2.133,60 2.068,60 65,00 50 9.312,00VRANCEA 3.896 3.995 4.592,10 3.334,60 1.257,50 2.171,80 2.047,80 124,00 26 193,30TOTAL 148.584 143.437 281.943,00 192.606,00 89.337,00 151.690,00 138.847,90 10.386,00 2.334 745.773,80Sursa: www.gardafinanciara.ro

Figura 3.2: Numărul de verificări privind evaziunea fiscală şi numărul de acte de control întocmite în România, în anul 2008.

14.000

12.000

10.000

8.000

6.000

4.000

2.000

0

ALBA ARAD ARGES BACAU BIHOR BISTRITABOTOSANI

BRAILA BRASOV BUCURESTI BUZAU CALARASICARAS-SEVERIN CLUJ

CONSTANTA COVASNA DAMBOVITA DOLJ GALATI GIURGIUGORJ

HARGHITA HUNEDOARA IALOMITA IASI ILFOV MARAMURESMEHEDINTI

MURES NEAMT OLT PRAHOVA SALAJ SATU-MARESIBIU

SUCEAVA TELEORMAN TIMIS TULCEA VALCEA VASLUIVRANCEA

ARAD

ARGES

BACAU

BISTRITA

BOTOSANI

BRAILA

BRASOV

BUCURESTI

BUZAU CALARASI

CARAS-SEVERIN

CLUJ

CONSTANTA

COVASNA

DAMBOVITA

DOLJ

GALATI

GIURGIU

GORJ

HARGHITA

HUNEDOARA

IALOMITA

IASI ILFOV

MARAMURES

MEHEDINTI

MURES

NEAMT

PRAHOVA

SATU-MARE

SUCEAVA

TELEORMAN

TIMIS

VALCEA

VASLUI

VRANCEA

.

Se poate constata că principalele judeţe în care s-au efectuate controale dar s-au

şi înregistrat situaţii de evaziune fiscală sunt - cu excepţia municipiului Bucureşti care

se detaşează clar pe primul loc - Constanţa, Suceava, Bihor, Neamţ şi Timiş, respectiv

zonele cu grad de dezvoltare economică ridicat comparativ cu restul ţării, dar şi cu

grupuri de interese cu puternică influenţă asupra vieţii economice zonale.

În anul 2008 prin controalele întreprinse în vederea diminuării fenomenului de

evaziune fiscală s-a stabilit drept obiectiv principal creşterea calităţii activităţii,

respectiv: reorientarea controalelor în special pentru surprinderea abaterilor grave

de genul producţiei sau comercializării ilicite de mărfuri accizabile;

acordarea de prioritate unor domenii precum combaterea spălării banilor, combaterea

faptelor ilicite cu fonduri comunitare;

aprofundarea verificărilor, detalierea constatărilor, perfecţionarea modului de redactare

a documentelor de control;

creşterea eficienţei activităţilor de control operativ desfăşurate în zonele comerciale;

creşterea gradului de interoperabilitate a Gărzii Financiare atât cu celelalte componente

ale Ministerului Economiei şi Finanţelor cât şi cu instituţiile implicate în

combaterea fraudelor.

2.1.3. Evoluţia fenomeniului evazionist pe domenii de activitate În

urma controalelor întreprinse în anul 2008 pentru depistarea fraudei şi combaterea

fraudelor care au puternic impact asupra veniturilor bugetului statului s-a putut realiza o

clasificare a acestora pe domenii de activitate - aşa cum se poate observa în tabelul 3.3. -

astfel:

în domeniul import, producţie şi comercializare a petrolului, carburanţilor sau altor

componente petroliere (uleiuri minerale) s-au identificat principalele

procedee

frauduloase, sub forma substituirii unor produse petroliere nepurtatoare de

accize şi comercializarea acestora sub forma de carburanţi sau deturnarea de la destinaţia legală a uleiurilor minerale neaccizate (solvenţi), în vederea eludării

plăţii accizei. Totodată, în reţelele de distributie au fost intercalate societăţi comerciale de tip fantoma în vederea disimulării originii mărfii sau a

destinatarilor reali ai acestora; Tabelul 3.3: Rezultatele controalelor pe domenii de activitate, în anul 20087

agenţi economici verificaţi

agenţi amenzi amenzieconomici aplicate încasate sancţionaţi

confiscăride sume

saude bunuri

prejudiciu din

impozite şitaxe

număr sesizăripenale

lei Import, producţie şi comercializare a petrolului, carburanţilor 1.800 1.034 3.686 1.451 10.242 191.456 196sau altor componente petroliere (uleiuri minerale) Import, producţie şi comercializare a alcoolului şi băuturilor 4.648 3.322 22.069 6.495 3.578 55.191 74alcoolice Producţie şi comercializare ţigarete şi 1.854 1.321 12.038 2.154 1.629 75.144 9produse din tutun Valorificarea deşeurilor industriale reciclabile (în 1.648 1.277 2.580 1.871 14.993 26.843 98special feroase şi neferoase) Exploatarea, gestionarea, prelucrarea şi comercializarea masei 5.403 4.506 5.398 4.085 2.024 11.722 119lemnoase Comerţul cu cereale, produse de morărit şi 6.291 5.262 7.753 5.966 23.562 38.159 83panificaţie Respectarea disciplinei financiare 46.209 39.217 48.179 41.431 3.769 51.673 416Jocuri de noroc şi cazinouri 569 437 1.055 618 - - 10

7 Pentru anul semestrul I al anului 2008, inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au aplicat amenzi şi sancţiuni contravenţionale în valoare de aproximativ 2.500 mii ron în urma controlului contribuabililor care au desfăşurat operaţiuni intracomunitare.

Pieţe agroalimentare, târguri, oboare sau bâlciuri 16.245 12.462 16.652 15.212 1.877 6.314 175Sursa: date prelucrate după www.gardafinanciara.ro

Figura nr.3.4: Număr de agenţi economici verificaţi în anul 2008, pe principalele domenii de activitate

Alcool şi băuturi alcoolice, Uleiuri minerale, Altele, 8.946 4.648 Masa lemnoasă, 5.4031.800

Jocuri de noroc şi Deşeuri recuperabile,Ţigarete, 1.854 cazinouri, 569 1.648

Morărit şiCase fiscale, 17.459 panificaţie, 6.291

Târguri şi oboare,Construcţii şi materiale 16.245de construcţii

5.419

Centre comerciale, 8.124Prestări servicii,17.215

Transport, 6.754Disciplină financiară, 46.209

Sursa: www.gardafinanciara.ro

Figura 3.5: Valoarea amenzilor aplicate în anul 2008, pe principalele domenii de activitate

Altele, 9.521Alcool şi băuturi alcoolice,

Uleiuri minerale, 3686 22.069Jocuri de noroc şi cazinouri,1.106

Ţigarete, 12.038Case fiscale, 21.357Construcţii şi Masa lemnoasă,materiale de 5.398construcţii, 6.657

Deşeuri recuperabile,Centre comerciale, 2.58012.231

Morărit şi panificaţie, 7.753

Târguri şi oboare, 16.652

Prestări servicii, Disciplina financiară, 48.179 Transport, 4.829 18.532

Sursa: www.gardafinanciara.ro

Figura nr.3.6: Număr de sesizări penale în anul 2008, în principalele domenii de activitate

Alcool şi băuturi Altele, 513 alcoolice, 74 Ţigarete, 9Uleiuri minerale, 196Masa lemnoasă, 119

Jocuri de noroc şicazinouri, 9 Deşeuri

recuperabile, 98

Morărit şipanificaţie, 83

Centrecomerciale, 87

Târguri şi oboare,175

Construcţii şi Prestări servicii, 224materiale de

Comerţ cu amănuntul, Disciplina financiară,construcţii, 85 Transport, 5690 416

Sursa: www.gardafinanciara.ro

Figura nr.3.7: Valoarea prejudiciilor în anul 2008, stabilite pe principalele domenii de activitate

Altele, 167.868

Uleiuri minerale, 191.456

Rambursări TVA, 14.481

Centre comerciale, 11.368 Alcool şi băuturialcoolice, 55.191

Construcţii şi materialede construcţii, 17.171

Comerţ cu amănuntul, Ţigarete, 75.14410.174Disciplină financiară, Masa lemnoasă, 11.72251.673

Transport, 18.679 Morărit şiTârguri Deşeuri recuperabile, 26.843Prestări servicii, şi oboare, panificaţie,49.530

6.314 38.159

Sursa: www.gardafinanciara.ro

în domeniul producţie şi comercializarii alcoolului şi a băuturilor alcoolice s-au

identificat producători neautorizati de băuturi alcoolice. De asemenea, la un

punct de lucru al unui antrepozitar fiscal a fost identificată o mini tipografie prin

care se produceau banderole fiscale false destinate atât propriilor produse cât şi a

comercializării ilicite a acestora. O altă tehnică folosita de evazionişti este şi cea a

producerii alcoolului şi a băuturilor alcoolice, în spaţii formal autorizate, din materii prime neevidentiate în contabilitate urmată de disimularea

produselor finite şi comercializarea acestora împreună cu loturi legal procesate şi

marcate fiscal;

în domeniul producţiei şi comercializării produselor din tutun evaziunea

fiscală se

manifestă în special, prin comercializarea clandestină a ţigaretelor introduse ilegal în

ţară, prin granita de est, din ţări din fostul spatiu sovietic dar şi prin redirijarea acestora

catre spaţiul european, unde preţul ţigărilor este mult mai mare. Totodată, verificări ce

au pornit de la importatori de utilaje specifice producţiei de ţigarete au condus la

identificare şi oprirea activităţii unor fabrici clandestine care prelucrau tutun brut

achizitionat de la producatori particulari a caror producţie figura ca fiind exportată. În

urma acestor acţiuni, în cursul anului 2008 au fost confiscate 312.792 pachete de ţigarete;

în domeniul valorificării deşeurilor s-a observat că reciclarea acestora determină diminuarea costurilor în sectorul metalurgic achiziţia acestei materii prime este de

interes deosebit, atât pe piaţa interna, cât şi pe cea externă. Astfel, în multe cazuri sa

constat existenţa unor reţele care produceau comercializarea ilicită a deşeurilor

recuperabile prezentând centrelor de colectare, ca documente justificative, facturi de la

societăţi de tip fantomă sau borderouri de achiziţie de la persoane fizice

completate cu date fictive. De asemenea, firme de tip fantomă erau introduse în lanţul

comercial pentru a se îngreuna identificarea furnizorilor reali;

în domeniul exploatării, gestionării, prelucrării şi comercializării masei lemnoase verificările au scos la suprafaţă procedee de comercializare pe piaţa neagră a unor

însemnate cantităţi de material lemnos prin: lipsa marcajelor aplicate de organele

legislative; achiziţionarea de lemn fără documente de provenienţă; prelucrarea, cu

complicitatea deţinătorilor de gatere a materialelor lemnoase recoltate de

deţinătorii de fond forestier, fără înregistrare în gestiune; introducerea în lanţul

comercial a societăţilor de tip fantomă în vederea impiedicării identificării

furnizorilor şi/sau a beneficiarilor reali;

în domeniul comerţului cu cereale, produse de morărit şi panificaţie

verificările

efectuate au descoperit o serie de nereguli practicate de grupuri de persoane sau firme,

organizate şi constituite după principiul reţelelor de contrabandă, de obicei pe raza mai

multor judeţe, cu privire la: neîntocmirea sau întocmirea incompletă a documentelor

care atestă şi însoţesc cantităţile recoltate, din câmp şi până la înmagazinare;

neutilizarea documentelor aprobate prin actele normative şi nerespectarea modului

de completare a acestora, atât pe timpul transportului, cât şi la depozitare, prelucrare şi

comercializare; intercalarea pe circuitul economic a unor firme tip fantomă;

în domeniul respectării dişciplinei financiare ca urmare a verificărilor din teren

au

fost identificate următoarele fenomene: majorarea nejustificată a costurilor şi

implicit diminuarea profitului impozabil prin înregistrarea unor facturi de la

societăţi fantomă, acestea având influenţă şi asupra TVA deductibil; acceptarea unor

facturi privind servicii care în realitate nu au fost prestate; neînregistrarea tuturor

operaţiunilor comerciale, etc.; în domeniul jocurilor de noroc şi al cazinourilor verificările efectuate au scos

la

iveală faptul că de multe ori jocurile de noroc reprezintă un paravan pentru

operaţiuni de spălare a banilor sau pentru schimburi ilicite de valută, dat fiind sumele

mari rulate în intervale scurte de timp, ceea ce îngreunează surprinderea cu exactitate a

momentului operaţiunii;

.

în domeniul desfăşurărilor de târguri, pieşe agroalimentare, oboruri sau bâlciuri verificările au fost mai minuţioase deoarece deşi infracţiunile pot părea minore, în

realitate rulajul de marfă tranzacţionată este mare, iar zona târgurilor şi oboarelor devin

adesea spţii infracţionale predilecte, iar prejudiciile aduse bugetului de stat pot fi

semnificative, luate cumulat. În aceste zone frecvenţa fenomenului evazionist este mare

şi ca urmare este supusă în mod frecvent controalelor;

Analiza noastră a constatat că în spatele cifrelor stau realizari concrete precum :

identificarea în flagrant a mai multor fabrici unde se preparau ilicit bauturi alcoolice,

banderolele false gasite pe linia de îmbuteliere fiind o probă fără posibilitate de

contrazicere, în aceste cazuri;

identificarea unor tranzactii ilicite cu uleiuri minerale, actiunile Garzii Financiare

conducand la stoparea lor şi la demonstrarea fraudelor săvârşite;

identificarea unor fabrici neautorizate de prelucrare a tutunului precum şi a unor

cantităţi semnificative de materie prima şi ţigarete cu provenienţă ilicită;

identificarea unei tipografii clandestine pentru banderole de marcaj fiscal;

combaterea comertului ilicit cu cereale si produse agricole ;

identificarea unor imense prejudicii aduse bugetului de stat prin amplificarea ilicita a

costurilor unor actiuni de combatere a gripei aviare.

Pentru atingerea diminuarea fenomenului evazionist analiza întreprinsă a

concluzionat că ar fi necesară orientarea obiectivelor politicii de combatere a evaziunii

asupra creşterii pregătirii profesionale a inspectorilor fiscali, specializarea acestora în

domeniile de interes în vederea recunoaşterii operaţiunilor suspecte de spălare a banilor,

utilizării fondurilor comunitare, recunoaşterea falsurilor în domeniul banderolelor de

marcaj, etc.

Concluzii interesante se desprind din analiza evaziunii fiscale pe categorii de

activităţi productive. Cum arătam la începutul acestei lucrări, pe măsură ce statul îşi

revizuieşte sistemul legislativ şi cel al organelor de intervenţie, evaziunea fiscală găseşte în permanenţă căi şi modalităţi de subzistenţă.

Cercetarea efectuată de noi conduce la concluzia că principala metodă folosită de agenţii economici pentru sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor în comerţul cu

alcool a fost şi continuă să fie cesionarea companiilor comerciale către cetăţeni

străini. Astfel, raportatele anuale ale Comisiei naţionale pentru prevenirea şi

combaterea spălării banilor concluzionează că acţionarii români a unor companii legal

înregistrate obţin licenţă pentru producerea alcoolului şi a băuturilor alcoolice,

desfăşoară o vreme activităţi legale şi lasă să se acumuleze datorii fiscale

importante, după care încheie acte de cesiune a societăţii cu cetăţeni străini ce nu mai

pot fi ulterior identificaţi, dar care înainte de a-şi şterge urmele efectuează importante

transferuri valutare în ţările de origine sau în paradisuri fiscale.

În domeniul importurilor şi exporturilor de materii prime şi materiale este

utilizată metoda subevaluării valorii de vamă urmată de reaşezarea acesteia la valoarea

de piaţă şi valorificarea mărfurilor la această valoare către un cumpărător de

bună credinţă, obţinându-se în acest mod importante profituri.

Evazioniştii folosesc din plin toate oportunităţile legale ce li se oferă. Deşi

scopul avut în vedere la declararea zonelor defavorizate prin oferirea de facilităţi agenţilor economici care investesc în aceste zone a fost ridicarea nivelului economic al

zonei, stimularea activităţilor productive şi ocuparea forţei de muncă, evazioniştii au

găsit imediat metode să prejudicieze bugetul de stat. Astfel, aceştia au făcut ca în

zonele defavorizate să circule doar documente, producţia fiind valorificată pe piaţa

internă obişnuită.

Circuitul fictiv al documentelor financiare este folosit ca metodă de fraudă fiscală pe scară largă în sfera prestărilor de servicii şi a construcţiilor. Astfel, societăţi

prestatoare de servicii cu sediul în România înregistrează în evidenţa financiar-

contabilă

servicii prestate peste graniţă sau în ţară care nu pot fi cuantificate riguros, cum sunt:

managementul, marketingul, know-how, consulting etc, prestatoarele acestor servicii

fiind adesea societăţi fantomă înregistrate în zone de paradis fiscal. De multe ori aceste

servicii nu sunt în realitate prestate, realizându-se doar un circuit fictiv al documentelor

prin care sunt crescute în mod artificial cheltuielile şi se obţin reduceri de TVA. În

construcţii, scenariul evaziunii fiscale cuprinde o companie străină care câştigă o

licitaţie în România şi predă în subantreprinză lucrarea unei societăţi româneşti. În

consecinţă apare cota zero la TVA, înregistrarea unui impozit mai redus pe profit,

transferul valutar extern etc.

2.2.Analiza în dinamică a evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea în perioada 2004- 2008

2.2.1.Forme de manifestare a evaziunii fiscale în judeţul Vâlcea

Analiza rezultatelor acţiunilor de control efectuate de organele cu atribuţii de control în judeţul Vâlcea, în perioada 2004-2008, pentru identificarea evaziunii fiscale pe categorii de venituri (impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozit pe salarii, accize, impozite şi taxe locale şi alte impozite şi taxe) relevă, în principal, aspecte specifice fiecărei

categorii de obligaţii fiscale.

Astfel, în privinţa impozitului pe profit, formele de manifestare ale evaziunii fiscale se referă la: reducerea bazei de impozitare prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără documente justificative sau nelegale; înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate; majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiţii; deducerea unor cheltuieli personale ale asociaţiilor sau dobânzi acordate propriei societăţi de către patron; neînregistrarea integrală a veniturilor realizate; transferul veniturilor impozabile societăţii nou create, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă; încadrarea eronată în perioadele de scutire; determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale; necalcularea impozitului aferent veniturilor rezultate din activităţi economice; neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite prin actele de control.

La capitolul taxa pe valoarea adăugată, acţiunile de control au evidenţiat următoarele fapte care au generat evaziune fiscală: aplicarea eronată a deducerilor; necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera taxei pe valoarea adăugată; neevidenţierea şi nevirarea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate de la clienţi; neînregistrarea ca plătitor la atingerea plafonului de 5000 lei anual - venit; aplicarea eronată a cotei zero pentru operaţiunile de export; sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată a importurilor de bunuri prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donaţii; emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu taxă pe valoarea adăugată fără ca agentul economic să fie plătitor; neînregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă stocului de mărfuri existent la data solicitării retragerii din evidenţa plătitorilor; neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate; necalcularea de către bănci a taxei pe valoarea adăugată prin declararea unor importuri ca fiind temporare; erori de calcul.

În ceea ce priveşte impozitul pe salarii evaziunea fiscală s-a manifestat prin:

-neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor; aplicarea incorectă a impozitării drepturilor salariale;

-nereţinerea sau nevirarea impozitului pe salarii la zilieri sau persoanele angajate pe bază de convenţie civilă;

-necumularea drepturilor salariale în vederea impozitării;

- neînregistrarea impozitului pe salarii;

-neînregistrarea impozitului pe salarii suplimentar;

-necalcularea şi nereţinerea impozitului pe salarii;

-nerespectarea legislaţiei privind impozitarea, cumulul, scutirile şi reducerile de impozit.

La capitolul accize, s-au constatat următoarele fapte care au condus la evaziune fiscală:

-neimpozitarea tuturor sumelor;

-utilizarea unor cote mai mici decât cele legale;

-necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice;

-reducerea din alcool de materii prime primite spre prelucrare;

-neincluderea accizelor în preţul de vânzare al produselor;

-neevidenţierea în contabilitate a accizelor;

-sustragerea de la plată a accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile de import.

În ceea ce priveşte celelalte taxe şi impozite datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, cele mai frecvente abateri au ţinut de:

-evidenţierea în contabilitate a clădirilor la valori inferioare;

-nedepunerea la organele fiscale a declaraţiilor privind clădirile aflate în patrimoniu, a mijloacelor de transport, a terenurilor aflate în administrarea agenţilor economici;

-declararea unor date eronate;

-neconstituirea, nevirarea, calcularea eronată a impozitului pe dividende;

-menţinerea impozitului pe dividende aferent acordate în cursul anului, care, după realizarea profitului şi aprobarea bilanţului au avut destinaţia pe dividende.

Aşadar, se poate afirma că fără o analiză profundă şi sistematică a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist este greu să se pună în mişcare instrumente şi măsuri care să conducă la combaterea şi prevenirea evaziunii fiscale.

Identificarea cazurilor de evaziune fiscală a condus şi la aplicarea unor sarcini, sub forma majorărilor de întârziere, a amenzilor contravenţionale şi a confiscărilor.

Deosebit de interesantă şi de utilă este studierea domeniilor de activitate “sensibile” la fenomenul evaziunii fiscale, pentru cunoaşterea tehnicilor şi metodelor generatoare de evaziune fiscală, în perspectiva contracarării lor, prin toate mijloacele, inclusiv cel normativ.

În legătură cu înregistrarea societăţilor comerciale, cauza principală constă în desfăşurarea unor activităţi comerciale şi financiare de către firme fictive, înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, dar care nu desfăşoară activitatea la sediul social declarat şi nu pot fi controlate de organele fiscale.

Condiţiile favorizante ale acestui fenomen sunt pe de o parte, lipsa de implicare a Oficiului Registrului Comerţului în verificarea autenticităţii documentelor pe baza cărora se declară sediul social şi subunităţile, cu ocazia înregistrării societăţilor comerciale, iar pe de altă parte, lipsa unei reglementări legale privind cesionarea părţilor sociale care să impună, în prealabil, o verificare fiscală prin care să fie evidenţiate debitele datorate la bugetul statului.

Referitor la documentele fiscale şi cele de însoţire a mărfii menţionăm posibilitatea

circulaţiei mărfurilor şi a deducerilor fiscale pe baza unor documente aparţinând altor societăţi decât furnizorii reali sau emise în numele unor firme inexistente. Acest fenomen este posibil ca urmare a lipsei de control asupra comercializării acestor documente cu regim special şi inexistenţa unei legislaţii stricte în acest domeniu.

În cele ce urmează ne propunem să analizăm formele de manifestare a evaziunii fiscale pe ramuri de activitate.

În domeniul importului, producţiei şi comercializării de ţiţei şi produse petroliere

Una dintre metode constă în înfiinţarea de societăţi comerciale în numele unor cetăţeni străini care părăsesc teritoriul ţării, cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare în circuitul comercial pentru acoperirea în fals a destinaţiei finale a unui produs. Prin utilizarea acestor tehnici majoritatea produselor petroliere livrate din rafinării ulterior prin interpunerea societăţii fantomă pe lanţul economic documentar - drept carburanţi (benzină Premium şi motorină), care sunt comercializaţi ca atare deşi în realitate au alţi parametri calitativi, în condiţiile concrete în care marfa circulă efectiv, cu acelaşi mijloc de transport, de la rafinărie la staţiile de distribuţie, rolul firmei fantomă interpusă şi a documentelor fiscale emise în numele acesteia constă în crearea unui circuit comercial fictiv menit să deturneze verificările fiscale şi să confere acţiunilor participanţilor reali aparenţa de legalitate. Prin această operaţiune se realizează eludarea de la plata accizelor, TVA şi impozitului pe profit.

Acelaşi mod de operare a fost utilizat şi în cazul comercializării carburanţilor aprovizionaţi din rafinării, fără taxa specială de drumuri.

În domeniul importului. producţiei şi comercializării de alcool şi băuturi alcoolice

Principala metodă utilizată de agenţii economici evazionişti cu activitate în domeniu a fost elaborată şi pusă în practică prin sistemul cesionărilor de societăţi către cetăţeni străini, coroborat cu specularea lacunelor legislative. Astfel, asociaţii, cetăţeni români, au înmatriculat societăţile legal, au obţinut autorizaţii de producere alcool şi băuturi alcoolice, în baza cărora au desfăşurat “la vedere” şi aparent legal activitatea pe o anumită perioadă, timp în care s-au acumulat obligaţii fiscale de ordinul miliardelor de lei. În acest moment, s-au cesionat părţile sociale, societatea cu active şi pasive (inclusiv creanţele fiscale) către cetăţenii străini care nu au mai putut fi identificaţi. Mai mult decât atât, autorizaţiile, documentele fiscale speciale (facturi, banderole fiscale, avize de însoţire a mărfii) ale societăţii cesionate au fost utilizate în continuare de persoane rămase neidentificate, servind la acoperirea altor tranzacţii ilegale.

Mai trebuie spus că, în paralel cu utilizarea acestui sistem de cesionări, au fost speculate carenţele legislative. Astfel, în contextul în care materia primă - alcoolul - nu putea fi aprovizionat şi utilizat în procesarea de băuturi alcoolice decât în condiţiile în care era livrat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în practică, acesta a circulat sub denumirea de vodcă vrac până la apariţia Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 134/2000 pentru

modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor (M.O. nr. 476/2000), iar ulterior de distilat din vin sau cereale.

În scopul combaterii eficiente a activităţii de comercializare şi utilizare ilegală a formularelor cu regim special se impun măsuri restrictive care să asigure controlul producerii şi distribuirii acestor formulare.

Fenomenul se manifestă şi în domeniul producerii şi eliberării marcajelor fiscale (timbre, banderole) pentru care se impune o mai mare exigenţă deoarece în prezent se eliberează o serie nouă în baza unei simple declaraţii de pierdere sau distrugere, fără a se verifica realitatea acesteia.

Legislaţia din domeniul fiscal a permis unele eschivări de la plata obligaţiilor fiscale, aşa cum este cazul produselor accizate ce pot fi substituite uşor cu produse neaccizate (grupa produselor petroliere, sau a alcoolului, care a circulat sub denumirea fictivă de “distilat”).

DGFP Vâlcea a acţionat cu bune rezultate pentru identificarea şi stoparea actelor de evaziune fiscală în domeniile prestărilor de servicii şi construcţii, importurilor şi exporturilor, domenii din care prezentăm în cele ce urmează principalele tendinţe şi modalităţi de eludare a legii din partea agenţilor economici.

În sfera prestărilor de servicii şi construcţii

Metoda clasică de fraudă fiscală în acest domeniu consider că este reprezentată de procedeul prin care societăţile din România înregistrează în evidenţa financiar-contabilă prestările de servicii de la extern sau intern, care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate în mod fizic şi material (management, marketing, know-how, consulting etc.), în mare parte societăţile “prestatoare” fie sunt societăţi fantomă sau cesionate, în cazul “prestaţiilor” efectuate de firme înmatriculate în ţară, fie sunt firme înregistrate în străinătate, în localităţi sau state cunoscute îndeobşte drept paradisuri fiscale (Lichtenstein, Insulele Virgine, Vaduz, Cipru etc.).

Procedeul utilizat pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale utilizat în construcţii se desfăşoară conform unui scenariu, prin care o firmă străină preia direct, prin contract, în antrepriză o lucrare, după care predă în subantrepriză obiectivul către o societate din ţară.

În acest mod, societatea din România apare ca efectuând o prestaţie la extern către firma străină, fapt care are drept consecinţă fiscală practicarea unei cote zero la TVA şi înregistrarea unui impozit pe profit de numai 5%.

În plus, beneficiarul român plăteşte în valută către antreprenorul străin, valută care evident se reîntoarce la subantreprenor, parţial, în funcţie de interese.

Tot în acest domeniu, s-a înregistrat şi continuă să se înregistreze eschivări de la constituirea şi plata obligaţiilor fiscale îl constituie sfera prestărilor de servicii care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate (management, marketing, know-how, consultanţa etc.). În realitate, în cea mai mare parte, aceste servicii nu sunt prestate, realizându-se doar

un circuit fictiv al documentelor, în baza cărora sunt majorate artificial cheltuielile, se deduce ilegal TVA, sau, în cazul importului de asemenea servicii, are loc un transfer aparent legal de valută în afara ţării. De altfel, cea mai mare parte a valutei este sustrasă circuitului economic real şi transferată în afara României nu în numerar “la valiză”, ci prin conturi bancare, aparent legal, prin utilizarea acestei modalităţi care fructifică legislaţia permisivă.

În domeniul importurilor şi exporturilor

În cazul importurilor de materii prime, materiale, produse finite subevaluate şi vămuite ca atare, metoda principală de evaziune fiscală constă în interpunerea unei societăţi tip fantomă sau reală, dar cesionată ulterior, pe circuitul economic de comercializare la intern. Astfel, mărfurile importate, subevaluate, sunt “vândute” scriptic către societatea fantomă la nivelul căreia are loc saltul sau reaşezarea la valoarea de piaţă a preţului mărfii şi comercializarea de către un cumpărător “de bună-credinţă”. În acest mod taxele şi impozitele, aferente diferenţei de preţ dintre valoarea subevaluată din vamă şi valoarea reală de piaţă, în cele mai multe cazuri, sunt imposibil de recuperat. În fapt, se creează numai un circuit fictiv al documentelor, marfa circulând direct de la vamă la beneficiarul “cumpărător de bună-credinţă”.

În ceea ce priveşte exportul, din practica organelor de control financiar-fiscal au rezultat aspecte şi constatări care conduc la ipoteza manifestării a două forme de evaziune fiscală.

În primul caz, este vorba de achiziţiile de mărfuri la intern care sunt exportate la preţuri modice către beneficiari externi localizaţi în spaţii specifice paradisurilor fiscale, unde are loc saltul de preţ şi recuperarea în valută a diferenţei până la valoarea reală a exportului.

Este evident că “beneficiarul” extern va trebui să transfere valuta în contul exportatorului român, caz în care se poate opina că volumul încasărilor din asemenea exporturi fictive se reîntorc în ţară. În fapt, concomitent, beneficiarul străin emite o factură de prestări servicii externe (marketing, consulting etc.) prin care valuta se reîntoarce în afara ţării, exportatorul român majorându-şi artificial cheltuielile. Concomitent, marfa rămasă efectiv în ţară este preluată de un “cumpărător de bună credinţă” care procedează la înregistrarea în contabilitate pe baza unei facturi aparţinând unei societăţi “fantomă”. Şi astfel, se închide un circuit economic aparent real, în care bugetul statului este prejudiciat, iar valuta sustrasă pieţii financiare reală este transferată în afara ţării.

De asemenea, posibilitatea legală a organelor de control financiar-fiscal de confiscare a bunurilor şi valorilor care fac obiectul fraudelor fiscale este practic nulă, în măsura în care se face trimitere la Codul de procedură penală. În conformitate cu actele normative în vigoare, în cazul constatării unor prejudicii aduse bugetului prin manevre frauduloase, Ministerul Finanţelor Publice nu se poate constitui parte civilă decât după instrumentarea şi judecarea laturii penale, ceea ce presupune practic o perioadă mare, uneori de câţiva ani, caz în care evident nu mai putem vorbi de executarea în timp optim a creanţelor fiscale.

2.2.2.Dimensiunea evaziunii fiscale identificate la nivelul judeţului Vâlcea

Având în vedere realităţile concrete din societatea românească şi ţinând cont de complexitatea procesului de trecere la economia de piaţă, evaziunea fiscală din România, În perioada ultimilor ani, a fost şi este în interdependenţă cu manifestarea acestui fenomen pe plan internaţional, precum şi în legătură cu criminalitatea economico-financiară şi crima organizată.

Evaziunea fiscală, privită ca tentativă a agenţilor economici de a se sustrage parţial sau total, prin orice mijloace, de la plata taxelor şi impozitelor la bugetul statului prezintă, în practică, două componente, respectiv una de natură contravenţională, prin interpretarea eronată de către contribuabili a actelor normative şi alta de natură infracţională, tradusă în utilizarea deliberată, conştientă a unui adevărat arsenal de metode şi tehnici frauduloase.

Dacă pentru prevenirea şi combaterea fenomenelor de evaziune fiscală în varianta contravenţională se impune revizuirea, analiza, evaluarea şi conceperea unui cadru normativ unitar şi coerent, raportat la legislaţia europeană, pentru stoparea şi combaterea actelor de evaziune fiscală cu conotaţie infracţională este imperios necesară adoptarea unor măsuri suplimentare de ordin legislativ şi instituţional, inclusiv de natură punitivă, capabile să conducă la realizarea scopului propus.

Pentru analiza de faţă, interesează evaluarea fenomenului de evaziune fiscală realizată prin manevre frauduloase, care poate fi acoperit de sintagma “fraudă fiscală” şi pentru a cărei identificare, prevenire şi stopare, În prezent, se impune acţiunea concomitentă, convergentă şi concertată a organelor Ministerului Finanţelor Publice, împreună cu organele de cercetare şi urmărire penală.

În acest sens, este necesar ca sesizările organelor de control financiar-fiscal privind cazurile de evaziune fiscală realizată prin manevre frauduloase să fie transmise în timp util organelor de cercetare şi urmărire penală, iar acestea să procedeze de îndată la investigaţii şi verificări conform competenţelor astfel încât să fie posibilă recuperarea prejudiciilor, identificarea persoanelor vinovate, stabilirea gradului de participare la infracţiune şi sancţionarea acestora. Din această perspectivă este imperios necesar minimalizarea timpului între momentul constatării actului de evaziune fiscală şi demararea cercetărilor organelor abilitate, având în vedere posibilitatea alterării, pierderii sau distrugerii probelor infracţiunii, precum şi a nerecuperării prejudiciului produs bugetului de stat.

În ceea ce priveşte dimensiunea fenomenului de evaziune fiscală, apreciez că există mari dificultăţi în evaluare. Cifrele vehiculate în mediile economice au dimensiuni îngrijorătoare, la nivel de ţară, spre exemplu, atingând, potrivit unor surse, jumătate din bugetul statului.

Un studiu al experţilor Trezoreriei americane, publicat în anul 2000, concluziona că activitatea economică subterană din România reprezenta 49% din cea oficială şi că îşi

dublase ponderea în numai un an.

Raportul “Economia informală în România”, realizat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii şi Vieţii (I.C.C.V.), sub patronajul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.), relevă că economia subterană din România reprezenta în 2007 între 20 şi 37% din Produsul Intern Brut.

În judeţul Vâlcea, în anul 2007, valoarea evaziunii fiscale identificate de organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a fost de 16707,2 lei. Raportând această sumă la totalul obligaţiilor către bugetul de stat declarate de agenţii economici din judeţul Vâlcea, care, la 31 decembrie 2007, au fost în sumă de 1767,21 lei, constatăm că, ponderea evaziunii fiscale identificate reprezintă 9,44%, nivel care se situează cu mult sub media pe ţară.

Pentru analiza noastră, singurele cifre care pot fi luate serios în calcul sunt cele consemnate în rapoartele de activitate ale organelor de control, pe care le prezentăm în Anexa 1.

* Veniturile suplimentare atrase la bugetul de stat sunt formate din: diferenţele dintre obligaţiile faţă de bugetul de stat constatate de organele de control şi cele declarate de contribuabili şi majorările de întârziere aferente acestor diferenţe.

Analiza în dinamică a volumului evaziunii fiscale identificate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea în perioada 2004-2008, sintetic, relevă că volumul veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat, a crescut de la 2524,81 lei, în 2004, la 16707,22 lei, în 2008 (Graficul nr. 1 şi Anexa 2).

În perioada care face obiectul analizei noastre, cursul ascendent al creşterii volumului evaziunii fiscale identificate a cunoscut o “sincopă” doar în anul 2005, când, faţă de anul precedent 2004, acesta a scăzut de la 2524,81 lei, la 1609,75 lei.

Grafic nr. 1

DINAMICA

evaziunii identificate în perioada 2004-2008

-lei -

- lei -

Anii 2004 2005 2006 2007 2008

Evaziune fiscală

identificată2524,81 1609,75 2548,56 5175,17 16707,22

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

În ceea ce priveşte sumele încasate, dacă în 2004, la bugetul de stat au fost încasate suplimentar 1692,54 lei din cele 2524,81 lei stabilite suplimentar, acestea au crescut an de an, în anul 2008, fiind făcute venituri la bugetul de stat 4231,15 iei dintr-un total stabilit de organele cu atribuţiuni de control de 16707,22 lei.

Sumele recuperate şi virate bugetului de stat, procentual, variază de la 23,32%, în 2008, la 60,16%, in 2006(Graficele nr. 2 şi 3).

Grafic nr. 2

924,

35 2524

,81

1609

,75

2548

,56 51

75,1

7

1670

7,22

0

5000,00

10000,00

15000,00

20000,00

2003 2004 2005 2006 2007 2008

DINAMICA

raportului sume stabilite suplimentar încasate

pentru bugetul de stat în perioada 2004-2008

- lei -

Anii 2004 2005 2006 2007 2008

Total sume DGFP

Stabilit 2524,81 1609,75 2548,56 5175,17 16707,22

Încasat 1692,54 663,27 1533,99 1650,30 4231,15

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

O primă concluzie desprinsă pe baza analizei datelor mai sus prezentate reliefează faptul că, în perioada 2004-2008, în judeţul Vâlcea, valoarea evaziunii fiscale identificate, deşi la un nivel sub media pe ţară, ne determină să afirmăm că fenomenul evazionist a luat amploare.În perioada analizată, organele de control financiar şi fiscal ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea au realizat 49.160 de acţiuni de verificare a subiecţilor economici, valoarea evaziunii fiscale identificate fiind de 2856,56 lei.Numărul evaziunilor fiscale (în sensul Legii nr. 87/1994) identificate în aceste acţiuni a fost de 16.270, ceea ce reprezintă 33,09% din numărul acţiunilor de verificare (Grafic nr. 3).

Detaliat, pe ani, evoluţia ratei cazurilor de evaziune fiscală identificată se prezintă astfel: în 2004 - 34,36%, în 2005 - 36,42, în 2006 - 27,03%, în 2007 - 33,2% şi în 2008 -32,01%. Cifrele indică o rată relativ mică de eficacitate a verificărilor efectuate (cu impact asupra raportului cost/beneficiu în acţiunile de control), dar este probabil ca acţiunile de verificare efectuate să reducă rata evaziunii fiscale în viitor, prin efectul de aşteptare pe care-l creează în rândul contribuabililor (Anexa 3).

Pentru a avea o imagine cât mai veridică a fenomenului evaziunii fiscale, în cele ce urmează, vom face scurte consideraţii referitoare la contribuţia structurilor de control din cadrul Direcţiei

Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea pe ani fiscali.

Grafic nr. 3

DINAMICA

gradului de încasare a sumelor stabilite suplimentar de DGFP Vâlcea

pentru bugetul de stat, în perioada 2004-2008

- lei -

Anii 2004 2005 2006 2007 2008TOTAL

sume DGFP

Stabilit 2524,81 1609,75 2548,56 5175,17 16707,22

Încasat 1692,54 663,27 1533,99 1650,30 4231,15

% Încasare 67,03 41,20 60,19 31,88 23,32

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

În anul fiscal 2004, DGFP Vâlcea a stabilit suplimentar venituri pentru bugetul de stat în sumă de 2524,81lei, ceea ce reprezintă evaziunea fiscală identificată, în condiţiile în care, la finele anului, în evidenţele fiscale erau înregistraţi 17.730 de contribuabili, din care: 21 regii autonome, 109 societăţi cu capital privat, precum şi 8.679 asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate.

În anexa 2 prezentăm Dinamica pe categorii de venituri atrase suplimentar la buget în perioada 2004 - 2008.

În 2004, organele cu atribuţiuni de control din cadrul DGFP Vâlcea au efectuat 11.962 de controale, identificând 4.111 cazuri de evaziune fiscală, astfel încât rata cazurilor de evaziune fiscală a fost de 34,36%.

În ceea ce priveşte structura veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat în 2004 în funcţie de organele constatatoare, procentual, situaţia se prezintă după cum urmează: Direcţia

2004 2005 2006 2007 2008

67,03

41,20

60,19

31,88 23,32

20

30

40

50

60

70

%

Administrării Veniturilor Statului - 83,7%; Direcţia Control Fiscal - 9,3%; Secţia Gărzii Financiare - 6,5% şi alte organe constatatoare - 0,5% (Grafic nr. 4).

Grafic nr. 4

STRUCTURA

veniturilor totale atrase suplimentar la buget pe organe de control în anul 2004

- lei -

Faţă de nivelul sumelor stabilite suplimentar pentru bugetul de stat, din suma stabilită – 2524,81 lei, s-au încasat 1692,54 lei, rata încasării fiind de 67,03%.

În 2005, DGFP Vâlcea a stabilit suplimentar venituri pentru bugetul de stat în sumă de 1609,75 lei, la finele anului, în evidenţele fiscale fiind înregistraţi 18.659 de contribuabili, din care: 18 regii autonome, 78 societăţi cu capital mixt, 49 societăţi comerciale cu capital de stat, 9.614 societăţi cu capital privat, precum şi 8.900 asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate.

În 2005, au fost efectuate 11.369 de controale, identificând 4.141 cazuri de evaziune fiscală, astfel încât rata cazurilor de evaziune fiscală a fost de 36,42%.

Analiza structurii veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat în 2005 în funcţie de organele constatatoare, procentual, relevă următoarele: Direcţia Administrării Veniturilor Statului deţine ponderea şi în acest an însă cu un procent mai mic - 67,2%; Secţia Gărzii Financiare urcă un loc devansând Direcţia Control Fiscal - 19%; Direcţia Control Fiscal ocupă poziţia a treia cu 12,7% şi alte organe constatatoare îşi dublează contribuţia faţă de anul anterior - 1 % (Grafic nr. 5).

În 2005, nivelul încasărilor din sumele stabilite suplimentar scade la 663,27 lei, reprezentând

235,009%

163.886%

11,690%

2114,2185%

Secţia Gărzii FinanciareDirecţia Control FiscalDirecţia Administrării Veniturilor StatuluiAlte organe de control

41 ‚20%.În anul fiscal următor, 2006, sumele stabilite suplimentar ca venituri la bugetul de stat cresc

din nou situându-se cam la acelaşi nivel cu primul an al analizei noastre - 2004, cifrându-se la 2548,55 lei.

În evidenţele fiscale, la finele anului 2006, erau înregistraţi 19.451 de contribuabili, din care: 14 regii autonome, 54 societăţi comerciale cu capital social de stat, 75 societăţi comerciale cu capital social mixt, 10.281 societăţi cu capital privat, precum şi 9.027 asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate.

Grafic nr. 5

STRUCTURA

veniturilor totale atrase suplimentar la buget pe organe de control în anul 2005

- lei -

Numărul controalelor a scăzut în 2006 la 7.184, identificându-se 1 .942 de cazuri de evaziune fiscală, astfel încât rata cazurilor de evaziune fiscală a fost de 27,03%.

Referitor la structura veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat în 2006 în funcţie de organele constatatoare, şi în acest an Direcţia Administrării Veniturilor Statului are cea mai semnificativă contribuţie - 79,4%; Secţia Gărzii Financiare şi Direcţia de Control Fiscal îşi menţin locurile doi şi trei, ca în anul 2005, cu 11,4%, respectiv, 8,8%, ponderea altor organe constatatoare diminuându-se la 0,4% (Grafic nr. 6).

Grafic nr. 6

STRUCTURA

Veniturilor totale atrase suplimentar la buget pe organe de control în anul 2006

- lei -

2114,2179,4%

11,690,4% 303,42 11,4%

235,008,8%

Secţia Gărzii Financiare Direcţia Control Fiscal

Direcţia Administrării Veniturilor Statului Alte organe

Pentru anul 2006, un fapt cu conotaţii pozitive îl constituie gradul de încasare a sumelor stabilite suplimentar care a crescut la 60,19% (1533,9.9 lei).

Anul 2007, cunoaşte o activitate de control eficientă în ceea ce priveşte nivelul evaziunii fiscale identificate, acesta dublându-se faţă de anul precedent –5175,1.6 lei. În anul 2007, în evidenţele fiscale erau înregistraţi 21.235 de contribuabili, din care: 12 regii autonome, 44 societăţi comerciale cu capital social de stat, 67 societăţi comerciale cu capital social mixt, 9.216 societăţi cu capital privat şi 10.098 persoane fizice.

Numărul controalelor a crescut în 2007 faţă de anul anterior, cifrându-se la 8.981, din care în 2.982 cazuri s-au depistat evaziuni fiscale, rata evaziunii fiscale identificate fiind de 33,2%, a treia ca pondere În perioada analizată.

În structura veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat în 2004. În funcţie de organele constatatoare se produc mutaţii importante: ponderea contribuţiei Direcţiei Administrării Veniturilor Statului scade spectaculos la 37,4%; Direcţia Control Fiscal urcă pe locul secund, devansând Secţia Gărzii Financiare cu 35,7% faţă de 26,9%. Tendinţa de scădere a contribuţiei a celorlalte organe constatatoare se menţine ajungând în 2007 la 0,1%, în totalul sumelor stabilite suplimentar pentru bugetul de stat (Grafic nr. 7).

Grafic nr. 7

STRUCTURA

veniturilor totale atrase suplimentar la buget pe organe de control în anul 2007

- lei -

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlce

1933,1837,4%

2,900,1% 1393,70

26,9%

1845,8135,7%

Secţia Gărzii FinanciareDirecţia Control FiscalDirecţia Administrării Veniturilor StatuluiAlte organe

Rata încasării înregistrează în anul 2007 o scădere importantă, cifrându-se la 31,88% (1650,3.0 lei).

Anul fiscal 2008 consemnează o creştere spectaculoasă a sumelor stabilite suplimentar ca venituri pentru bugetul de stat, însumând 16707,21 lei evaziune fiscală identificată.

Evidenţele fiscale ale anului 2008 atestă înregistrarea a 22.571 de contribuabili, din care: 9 regii autonome, 9.576 societăţi cu capital privat, precum şi 10.770 asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate.

În 2008, numărul controalelor efectuate a fost în creştere, 9.664, fiind înregistrate 3.094 cazuri de evaziune fiscală.

Structura veniturilor suplimentare atrase la bugetul de stat în 2008 în funcţie de organele constatatoare înregistrează mutaţii consistente: aportul Secţiei Gărzii Financiare creşte de peste 3 ori, ajungând la 81‚5%, nivel care situează pentru prima oară acest organism pe primul loc. Direcţia Administrării Veniturilor Statului, cu 16,6% se situează pe locul doi în ceea ce priveşte contribuţia în totalul sumelor stabilite, iar Direcţia Control Fiscal înregistrează în 2008 o scădere semnificativă ajungând la 1‚8%; iar celelalte organe constatatoare la 0,1% (Grafic nr. 8).

Grafic nr. 8

STRUCTURA veniturilor totale atrase suplimentar Ia buget

pe organe de control în anul 2008

- lei -

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

235,001,8%

2114,2116,6%

10410,9681,5%

11,690,1%

Secţia Gărzii FinanciareDirecţia Control FiscalDirecţia Administrării Veniturilor StatuluiAlte organe

2.3. Particularităţi privind evaziunea fiscală

Chiar dacă prevederile legale cu privire la evaziunea fiscală se referă în primul rând la agenţii economici care efectuează activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile şi care se sustrag de la plata impozitului, anumite prevederi legale au în vedere şi instituţiile publice atunci când acestea sunt obligate, prin legea fiscală, să intervină în procesul de determinare a creanţelor statului. 8Acest lucru este evidenţiat de art. 6 din Legea nr. 87/1994, potrivit căreia “persoanele fizice sau juridice care realizează venituri ori deţin bunuri mobile sau imobile ori desfăşoară activităţi supuse taxelor sau impozitelor sunt obligate să plătească la termen sumele datorate statului”. Sustragerea de la plata acestor sume duce la săvârşirea contravenţiei sau infracţiunii (în funcţie de gravitatea faptelor) de evaziune fiscală.

Instituţiile publice, chiar dacă nu au activitate lucrativă producătoare de venituri impozabile, sunt obligate să calculeze, să reţină şi să vireze la buget impozite la plata salariilor.9

În ceea ce priveşte impozitul pe salarii, faptele care duc la evaziune fiscală pot fi:

- neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titlul de venituri salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură, prime, sporuri etc.);

- aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;

- nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe baza de convenţii civile;

- necumularea în vederea impozitării a tuturor drepturilor salariale acordate;

- neînregistrarea obligaţiilor de plată în vederea impozitării tuturor drepturilor salariale acordate;

- neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;

- nerespectarea legislaţiei pentru stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutirile şi reducerile de impozit.

Sancţiunile fiscale cele mai des aplicate sunt amenzile fiscale. În raport cu gravitatea faptelor săvârşite, amenzile fiscale pot fi contravenţionale sau penale.

8Dan Drosu Şaguna– „Evaziunea fiscală pe înţelesul tuturor”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 19979Nicolae Hoanţă – „Evaziunea fiscală” Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, pag. 245

2.4. Comentarii proprii pe marginea unor studii de caz de evaziune fiscală identificate în judeţul Vâlcea

În vederea desluşirii mecanismului de producere a fenomenului de evaziune fiscală, a economiei subterane în ansamblul ei, a factorilor favorizanţi care concură la apariţia şi dezvoltarea acestora, a proporţiilor valorice la care au ajuns şi, implicit, a impactului pe care-l produc bugetului de stat consolidat, am analizat mai aprofundat domeniile de activitate ce sunt mai bine reprezentate pe teritoriul judeţului Vâlcea. Studiile efectuate, anchetele şi sondajele au scos în evidenţă sume impresionante ce se derulează în „cealaltă economie„ , ce provin din activităţi ale persoanelor fizice şi juridice, desfăşurate de multe ori cu îngăduinţa factorilor instituţionali, ce ar trebui să ia măsuri împotriva faptelor şi a activităţilor ilegale.

De aceea, am considerat că prezentarea unor studii de caz ar putea ajuta mai bine la înţelegerea fenomenelor în sine, încercând să răspundem la câteva întrebări-cheie: cum iau naştere, cine concură şi ajută la producerea lor, ce dimensiuni au sumele de bani astfel vehiculate, unde se duc şi la ce sunt folosiţi în cele din urmă „banii negri”.

În opinia mea, se simte nevoia unei distincţii mai clare între evaziunea legală şi cea ilegală. Ori, în practică, operaţiunea de delimitare este la fel de incertă ca şi deosebirea dintre fraudă şi evaziune. Teoretic, contribuabilul respectă legea sau o violează, datorează sau nu impozitul, îl plăteşte sau nu. În schimb, în practică, această concepţie nu corespunde realităţii complexe a fiscalităţii, astfel încât între legal şi ilegal nu există o ruptură, ci o continuitate. Încercările succesive de a profita de lacunele legii conduc deseori contribuabilul de la legal la fraudă.

Cazul nr. 1

Fenomenul de evaziune fiscală în activitatea de taximetrie este deosebit de puternic, norma de venit stabilă de finanţe şi aprobată de Consiliile Judeţene la începutul perioadei de impozitare adică evaluarea venitului ce poate fi obţinut la un taximetrist într-un an de zile este subdimensionată. De exemplu, pentru municipiul Rm. Vâlcea în anul 2008, serviciul de specialitate din cadrul Direcţiei Judeţene de Finanţe a fundamentat şi propus norma de venit pentru taximetrişti ce în mod obiectiv putea realiza într-un cuantum de 3200 lei - obiectiv considerat ca perfect realizabil - valoare care a fost însă diminuată la sfârşitul anului de către organul fiscal, reducându-se implicit şi impozitul aferent.

În cele din urmă, norma de venit pentru taximetrie a fost stabilită la valoarea de 2130 lei mărindu-se diferenţa dintre veniturile reale şi cele impozitate, această situaţie datorându-se protestelor susţinute a sindicatelor acestei categorii sociale, proteste ce au condus la blocări de străzi, adresări de cuvinte jignitoare la adresa factorilor de răspundere, etc.

După modul cum se realizează evaziunea fiscală din activitatea de taximetrie apare sub două forme:

a)- o evaziune parţială, legalizată prin forma de venit neputând fi stabilită la valoarea ei reală aşa cum rezultă din aspectele pe care le-am prezentat;b)- o evaziune totală, o activitate desfăşurată de subiecţi la negru, fără nici o formă legală.

a)Evaziunea fiscală legală rezultată din diferenţa dintre câştigurile reale obţinute de taximetrişti şi cele impozitate pe baza normei de venit, în anul 2008 se poate estima după următorul calcul:

Varianta 1:

– venit stabilit prin impozit deducere bază de impozit

norma de venit aferent medie calcul anual

personala impozit pe venit

2330,0 lei 476,5 lei 1035,6 lei 1294,4 lei 138,4 lei

Varianta 2:

– venit stabilit prin impozit deducere bază de impozit norma de venit aferent medie calcul anual

personală impozit pe venit

5660,0 lei 1476,0 lei 1035,6 lei 4624,0 lei 1124,0 lei

Numărul de taximetrişti ce figurează în evidenţele fiscale = 552

Evaziunea fiscală rezultată = diferenţa (2 – 1) * 552 = 9,86 * 552 = 5442,72 lei / anul 2008

b)Evaziunea fiscală rezultată din activitatea de taximetrie practicată fără ca bugetul să primească ceva:

Nr. licenţe de transport

emise de Primărie

Veniturile medii obţinute Impozitul anual aferent

1033 5660,0 lei 1124,0 lei

- nr. taximetrişti înregistraţi la fisc = 552

Evaziunea fiscală rezultată la acest punct: (1033 – 552) * 1124,0 lei = 5406,44 lei

Total evaziune fiscală estimată în activitatea de taximetrie pe anul 2008 (transport persoane) = a) + b) = 10849,16 lei.

Cazul nr. 2

La nivelul judeţului Vâlcea îşi desfăşoară activitatea un număr de 1337 profesori şi învăţători.

Numărul de profesori este defalcat în funcţie de specialitatea activităţii, astfel:

- 457 profesori de limba română; - 465 profesori de matematică;- 173 profesori de limba engleză;- 232 profesori de limba franceză;- 10 profesori de limba germană.

În urma unui sondaj, am constatat că 75% din aceşti profesori prestează meditaţii, în schimbul cărora primesc între 12 lei şi 30 lei / şedinţă ( oră).

Pentru calcule folosim costul mediu al unei şedinţe – suma de 20 lei, 4 şedinţe pe săptămână la care participă 4 elevi.

Folosind aceste date în calculul pentru determinarea veniturilor neimpozabile însuşite de profesori în urma prestaţiilor efectuate constând în meditaţii, obţinem :

20 lei x 4 şedinţe x 4 elevi x 40 săptămâni (din cele 52 ale anului) = 12800 lei.

Asociind această sumă ce se obţine în medie de către un profesor şi pentru ceilalţi 1003 ( ce rezultă din 1337 x 75%) putem stabili cuantumul veniturilor neimpozabile şi implicit al impozitului sustras, astfel:

12800 lei x 1003 = 12838400 lei – baza de calcul

pentru impozit fiind luată suma de 12800 lei ce-i corespunde un impozit de 16000lei.

Astfel, rezultă impozite neachitate la bugetul statului în sumă de 16620 lei = evaziune fiscală.

Cazul nr. 3

Potrivit reglementărilor legale în materie de impozit, orice venit se impozitează. De la această regulă generală fac excepţie anumite categorii de venituri şi de contribuabili în situaţii exprese prevăzute de lege.

Dacă în privinţa problematicii evaziunii fiscale în cazul persoanelor juridice, lucrurile par a fi cunoscute mai bine şi, într-o oarecare măsură, stăpânite de către organele fiscale, nu acelaşi lucru putem să-l spunem despre fenomenul evaziunii fiscale în cazul persoanelor fizice.

O explicaţie a preocupărilor mai reduse ale organelor de aplicare a legii în cazul neplăţii impozitelor de către persoanele fizice ar consta, pe de o parte, în aceea că nivelul evaziunii fiscale în acest caz este mult mai redus, iar organul fiscal are în permanenţă ca obiectiv întoarcerea dintr-o verificare cu o ”pradă” mai consistentă (sume mai mari atrase suplimentar, ce-i pot asigura şi prime – stimulente – de asemenea mai mari, ce sunt încasate lunar pe lângă salariul de drept) şi, pe de altă parte, în absenţa unei legislaţii clare şi coerente pe această problemă.

O dată intrată în vigoare Ordonanţa Guvernului referitoare la impozitul pe venitul global, au şi început să apară modalităţi de evitare a plăţii impozitului aferent veniturilor realizate de peroanele fizice. În acest sens, s-au conturat deja câteva modalităţi de însuşire şi evitare a impozitării unor sume prin filiera unor operaţiuni:

a) Trecerea unor bunuri aducătoare de venituri din patrimoniul personal în patrimoniul firmei. Persoanele fizice care au în proprietate apartamente sau locuinţe pe care le închiriază achită statului pentru chiriile încasate un impozit de 15%. Ca urmare a intrării în vigoare a legii (ordonanţei) privind impozitul pe venitul global, cota maximă de impozit urcă până la 40% din veniturile ce se globalizează dacă se depăşeşte un venit net total de 6000 lei, prag ce este atins destul de frecvent (venituri din salarii, din închirieri, din activităţi independente). Din cauza acestei diferenţe de 25 de puncte procentuale, asemenea persoane, fie nu declară veniturile obţinute din chirii – ceea ce intră sub incidenţa legii privind evaziunea fiscală – fie, pentru a da aparenţa de legalitate, trec proprietăţile persoanei fizice în patrimoniul unei persoane juridice, caz în care impozitul pe profit este de numai 25%. În felul acesta, persoana fizică – care, practic, controlează persoana juridică – ”câştigă” 15 procente din venitul realizat.

Deoarece persoana juridică (societatea) ar fi decapitalizată cu aceste achiziţii de apartamente, sumele care reprezintă preţul apartamentelor se reîntorc la persoana juridică sub forma creditării firmei de către patron. În felul acesta, societatea comercială are lichidităţile necesare desfăşurării activităţii, iar patronul acesteia are de încasat creanţe de la propria firmă.

b) Creditarea de către persoane fizice cu sume importante de bani. Potrivit legislaţiei actuale, sunt permise operaţiuni de creditare de către persoane din firmă. Se preferă operaţiunea de creditare, deoarece sumele împrumutate sunt restituite de societate patronului; spre deosebire de această situaţie în cazul majorării de capital, care reprezintă o imobilizare definitivă, este nevoie de modificarea statutului firmei, modificare ce necesită timp şi bani. Din analizele acestui tip de tranzacţii se constată că operaţiunea de creditare a firmei este, în anumite situaţii, o modalitate de spălare a unor sume importante de bani obţinute pe căi ilicite.

Pentru sumele cu care s-a creditat firma – fie prin aport în numerar, fie prin aport în natură ori prin dividende cuvenite şi neridicate – societatea comercială datorează împrumutătorului sumele depuse, conform unui contract ce se încheie între părţi, şi dobânzile aferente acestora. Dobânzile sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în limita dobânzilor bancare. Pentru astfel de dobânzi încasate de la societatea comercială, persoana fizică beneficiară nu plăteşte nici un impozit. Dacă astfel de venituri din dobânzi s-ar fi obţinut în urma unor depozite bancare, potrivit O. G. nr. 73/1993 privind impozitul pe venit, acestea ar fi impozitate cu cota de 1%, impozit ce se achită prin reţinere la sursă, fiind definitiv.

c) Sumele în numerar ridicate din trezoreria (casieria) societăţii de către patron sau reprezentanţi ai acesteia pentru diverse utilizări nu au întotdeauna legătură cu activitatea firmei şi rămân nejustificate.

Această modalitate de însuşire a unor sume de bani din patrimoniul unei societăţi nu a fost analizată în mod amănunţit de economişti sau jurişti; de aceea acest procedeu nu a fost catalogat – nu am identificat nici un material de studiu în privinţa lui – ca un mijloc de eludare a vreunei legi în scopul evitării impozitării.

Într-adevăr, sumele ce sunt ridicate din casieria proprie a firmei de către patron nu au regimul unor venituri, ci sunt asimilate unor ”avansuri de trezorerie”, destinate achitării unor cheltuieli pentru acţiuni de protocol, reclamă, publicitate, transportul de bunuri şi personal, plata unor servicii executate de terţi etc.

Respectarea disciplinei de casă impune, în acest sens, justificarea sumelor ridicate de personal din casieria societăţii, lucru ce nu se întâmplă de fiecare dată.

Astfel de operaţiuni sunt reglementate de o serie de acte normative:

1) H.G. nr. 704/1993 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 modificată, care instituie efectuarea unor astfel de operaţiuni prin contul 542 – ”Avansuri de trezorerie”. Acest cont precizează modalitatea de ridicare şi utilizare a sumelor din casieria societăţii, dar nu prevede nici o măsură sau sancţiune în cazul în care soldul debitor al acesteia rămâne nejustificat sau nerestituit de către cel care a ridicat sumele respective.10

2) Potrivit Decretului nr. 209/1976 (act normativ cu o vechime surprinzător de mare în condiţiile în care în ultimii 12 ani, au proliferat reglementările contabile şi fiscale) ”sumele necheltuite din avansurile acordate se depun la casierie cel târziu în cursul zilei lucrătoare următoare înapoierii din delegaţie sau în limita termenelor stabilite de prevederile legale”.

10Legea nr. 704/1993 privind combaterea evaziunii fiscale, publicată în M.O.

Arbitrarul şi fisurile acestei reglementări apar însă ca evidente. În ceea ce priveşte termenele, cazurile sunt enumerate la art. 29 lit. a, c şi d din regulament, prevăzându-se că ”evidenţa avansurilor acordate şi urmărirea justificării lor la termenele stabilite se efectuează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităţii”. Dar nici 30% din societăţile comerciale la nivel naţional nu au organizate astfel de compartimente.11

”Titularul de avans este obligat – de cine? – ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să întocmească şi să depună la compartimentul financiar-contabil al unităţii care i-a acordat avansul decontul de cheltuieli la care să anexeze toate documentele justificative... Titularii de avans care nu depun în termen deconturile pentru justificarea

avansurilor, împreună cu documentele justificative, sau un restituie în termen sumele rămase neplătite vor plăti o penalizare de 0,5% asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite la termen, pentru fiecare zi de întârziere”.12

Nici măcar unităţile cu capital majoritar de stat nu mai respectă acest act normativ din anul 1976, considerându-l ”socialist”, depăşit, şi manageriatul ce se aplică în prezent nu mai ţine cont de astfel de regulamente.13

Astfel, se scot zeci şi sute de miliarde care sunt utilizate de fapt pentru dotări personale ale patronilor, directorilor etc., se construiesc vile, se achiziţionează maşini de lux, se achită comisioane, mite, se rezolvă o mulţime de lucruri care nu au nici o tangenţă cu activitatea firmei, care suportă aceşti bani, dar rămâne cu obligaţiile la buget neachitate, iar sursele de finanţate în vederea dezvoltării activităţii nu mai sunt asigurate.

Vilele se construiesc în ”regie proprie”, cu personal mai mult au mai puţin autorizat legal, în mare parte cu oameni care muncesc ”la negru”. Maşinile provin, în special cele de lux, din filierele mafiote, furate prin intermediul unor reţele specializate. Sunt frecvente cazurile în care se constată firme cu pierderi, deci dividende zero, cu obligaţii foarte mari restante la buget, dar ai căror patroni aveau un standard de viaţă extrem de ridicat, cu dotări personale de ultimă oră. Cu alte cuvinte, banii ”sustraşi” în acest mod din firme întreţin dezvoltă şi alimentează permanent economia subterană, printr-o spirală ascendentă, care se auto întreţine şi se amplifică continuu.

11Virgil Codrescu – „Evaziunea fiscală în România” Editura Alex Terek, Bucureşti12Idem13Ioan Botea – „Metode şi tehnici fiscale”, Satu Mare, 1999, pag. 193

Concluzii

Să fie impozitul un moft? Categoric nu! Să fie impozitul o fatalitate? Se pare că da. El este de fapt sursa finanţării restricţiilor (constrângerilor pe care le impune convieţuirea socială a oamenilor). Viaţa socială asigură o serie întreagă de facilităţi, dar presupune şi multe renunţări din partea individului. Printre renunţări se află şi cedarea unei părţi din venituri pe calea impozitului. Numai că, nu orice renunţare este uşoară. Poate că una din cele mai dificile renunţări este cea legată de impozitul plătit statului. De aici rezidă evaziunea fiscală.

Evaziunea fiscală este un fenomen social care se manifestă ca răspuns al contribuabilului la acţiunea de constrângere pecuniară impusă acestuia de statul garant al vieţii sociale.

Linia cauzală care duce la evaziune fiscală poate fi trasată prin următoarele puncte nodale:

Organizare socială Stat Fiscalitate Evaziune fiscală.

Cu cât primele trei puncte cauzale sunt mai accentuate, cu atât este mai accentuat şi punctul efect – cel al evaziunii fiscale (care este determinat şi de alţi factori, după cum am văzut).

Oricât de sociabil ar fi omul, în adâncul său lăuntric el este un individualist înverşunat, care-şi slăbeşte baierile generozităţii cu atât mai puţin cu cât gradul de rudenie este mai îndepărtat de el. Or, statul pentru individul – contribuabil nu este numai ceva impersonal şi hulpav, ci şi aflat în afara oricărei intenţii de generozitate din partea individului. Iată de ce fiscalitatea îi este impusă individului prin lege, iar acesta, considerând-o ca pe o confiscare a rodului muncii sale în favoarea unor ţeluri obscure şi fără urmări benefice palpabile şi directe asupra sa, nu o vede cu ochi buni. Din această cauză, mulţi contribuabili încearcă să se sustragă fiscalităţii ca mod de răspuns la atenuarea statului la libertatea lor de a folosi întregul venit câştigat aşa cum consideră ei de cuviinţă pe baza opţiunilor individuale. De altfel, şi evaziunea fiscală este o opţiune individuală a celor care recurg la ea, care se situează la limita sau în afara legii menite să apere fiscalitatea impusă de stat.

Pentru limitarea cazurilor de opţiune în favoarea evaziunii fiscale sunt necesare măsuri complexe care vizează cadrul de organizare şi gestionare a societăţii, în întregul său, şi cu precădere puterile publice ce trebuie puse în slujba exclusivă, în ultimă instanţă, a cetăţeanului-contribuabil. La nivelul individului aceste măsuri trebuie percepute, prin canalul fiscalităţii, ca o reducere a presiunii fiscale individuale.

Nivelul evaziunii fiscale, în măsura în care nu este rodul unei presiuni fiscale excesive şi nu atenuează în mod evident la spiritul de echitate al impozitării faţă de toţi contribuabilii, în principiu, nu ar trebui să alarmeze pe guvernanţi decât în cazul dezechilibrelor bugetare. Aceasta, deoarece este unanim recunoscut că individul este mai bun gestionar al propriului venit decât statul pentru veniturile colectate pe calea fiscalităţii sau pe orice altă cale. Cum însă dezechilibrele bugetare (deficitele) ale statelor sunt cvasigenerale, iar o serie de factori (setea de putere economică şi politică, războaie etc.) concură la menţinerea acestor dezechilibre, înseamnă că între stat şi evazionişti există (sau trebuie să existe) o permanentă „stare de război” având ca miză „apărarea” veniturilor considerate de fiecare parte ca legitime.

În lumina celor arătate se poate emite chiar o teorie a persistenţei fiscale, bazată pe următoarele propoziţii:

a) Omul este mai degrabă individualist (egoist) decât generos.b) Fiscalitatea presupune o coerciţie stipulată, în unele ţări, chiar în legea

fundamentală a acestora, constituţia.c) Diversitatea formelor de venit individual, caracterul subiectiv şi stufos al legilor

fiscale, stăruinţa cu care acestea sunt aplicate etc. sunt tot atâţia factori care conduc la formarea breşelor în orice sistem fiscal.

d) Deşi, în principiu toi factorii politici se grăbesc să condamne fenomenul evaziunii fiscale şi să promită măsuri de luptă împotriva acestuia, existenţa intereselor de grup fac ca, în realitate, aceşti factori să acţioneze în mod contradictoriu potrivit importanţei unui interes sau a altuia la un moment dat.

În „conflictul” stat-contribuabil, conflict având ca miză evaziunea fiscală,dacă ne situăm la nivelul individului, suntem înclinaţi, să dăm dreptate celui din urmă, mai ales atunci

când fiscalitatea este excesivă şi devine o frână în calea creşterii economice şi prosperităţii individuale. Dacă, însă ne situăm la nivelul intereselor generale ale statului, ar trebui să fim de partea acestuia numai în măsura în care lupta împotriva evaziunii fiscale se duce în condiţiile unei fiscalităţi rezonabile dictată de o structură birocratică a statului aflată la nivelul numeric minim pentru o funcţionare normală şi eficientă a acestuia precum şi în condiţiile în care această luptă urmăreşte echitatea în faţa impozitării.

Deoarece individul nu poate fi scos din contextul social în care trăieşte, cercetarea fenomenului evaziunii fiscale trebuie să privească echidistant, atât interesul individual, cât şi pe cel al statului. Această echidistanţă trebuie să fie şi rodul certitudinii că un stat nu poate fi puternic decât ca reprezentant al intereselor unor cetăţeni bogaţi şi că el trebuie să fie garantul prosperităţii obţinute din muncă de contribuabilii săi.

Evaziunea şi frauda fiscală sunt pericole generate de o presiune fiscală excesivă. Pentru a-şi realiza scopul în cadrul politicii fiscale, presiunea fiscală impusă de puterile publice trebuie să armonizeze două tendinţe diametral opuse: pe de o parte, pe cea a statului, care doreşte ca aceasta să fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor publice crescânde şi, pe de altă parte, cea a cetăţeanului, care doreşte o presiune fiscală cât mai mică. O presiune fiscală excesivă pune în evidenţă pericole care pot afecta economia. Acestea se manifestă pe trei planuri principale:

– pe plan social, prin tulburări sociale şi revolte fiscale;– pe plan economico-social, prin fenomenele de evaziune, fraudă fiscală şi

criminalitate economică;– pe plan economic, prin inhibarea dorinţei de a munci, a înclinaţiei spre investire

şi economisire.Din punct de vedere psihologic o presiune fiscală ridicată creează – cel puţin în mod

subiectiv – motive contribuabilului, de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de lege, fapt care generează, printr-o diversitate de forme, un nivel ridicat de evaziune şi fraudă fiscală.

Pornind de la zero cunoscutul profesor Arthur Laffer spune că, o creştere a ratei de impozitare poate duce la creşterea încasărilor fiscale. Laffer estimează însă, că randamentele descrescânde se aplică şi în acest domeniu. Astfel există o rată de impozitare optimală, dincolo de care încasările fiscale totale se vor diminua dacă rata de impozitare va continua să crească. Din acest moment, efectele descurajatoare ale fiscalităţii vor provoca o reducere a producţiei. În particular, întreprinzătorii şi deţinătorii de venituri mari îşi vor consacra mai mult energia de a căuta „refugii” fiscale care să crească producţia. Pentru Laffer, o fiscalitate apăsătoare şi inegală explică principalele dificultăţi ale economiilor moderne şi ale încetinirii producţiei. O scădere a ratei de impozitare şi o diminuare progresivă a impozitului pe venit sunt necesare pentru a stimula oferta şi a relansa producţia.

Curba care ilustrează raportul dintre încasările fiscale totale ale statului şi rata impozitării îi poartă numele: Curba lui Laffer

Incasari maximale

Y* 100% Cotele de impunere

Încasărilefiscale

Încasări maximale

Curba lui Laffer

Profesorul Laffer a remarcat că, în numeroase ţări în care statul ocupă un loc important şi prelevă multe impozite, se ating rate de impozitare superioare lui Y*. Reducerea impozitelor ar fi remediul miraculos. Toată lume doreşte reducerea impozitelor, iar statul ar colecta realmente mai multe încasări fiscale, reducând impozitele.

În situaţii de depăşire a pragului admisibil al presiunii fiscale, în anumite condiţii socio-economice existente, apar unele fenomene negative dintre care menţionăm: slăbirea efortului productiv, frauda şi evaziunea fiscală, precum şi apariţia economiei subterane, riscul de inflaţie prin fiscalitate, reducerea competitivităţii pe plan internaţional etc.

Scăderea efortului productiv. Nivelurile înalte ale impozitelor au efecte descurajante asupra muncii, economisirii şi investiţiilor. Astfel, din punctul de vedere al incitării la muncă, sporirea presiunii fiscale conduce la două tipuri de efecte adverse: efectul de substituţie (diminuarea timpului de lucru al angajatului, ca urmare a amputării salariului prin impozitare) şi efectul de venit (depunerea unei munci suplimentare în scopul compensării pierderii de venit net datorită creşterii impozitelor).

Riscul de inflaţie prin fiscalitate. Provine din faptul că orice creştere a impozitelor şi a cotizaţiilor sociale are tendinţa de a se repercuta asupra procesului de cuantificare a preţurilor şi salariilor, alimentând în acest mod inflaţia. Explicaţia constă în încercarea, pe de o parte, a întreprinderilor de a cuprinde în preţul lor de vânzare plusul de impozite şi contribuţii sociale pe care le suportă şi, pe de altă parte, a salariaţilor de a recupera, sub forma salariilor mai mari scăderea puterii de cumpărare cauzată de impozite.

Economia subterană. Reprezintă un fenomen prin care diverse forme de activitate au drept caracteristică sustragerea de la plata impozitelor. Amploarea s-a este strâns legată de nivelul ridicat al fiscalităţii, fiind un aspect particular al fraudei şi evaziunii fiscale. Astfel, practicarea muncii la negru permite angajatului să obţină venituri nedeclarate, iar patronului să se sustragă de la plata impozitelor şi taxelor sociale.

Reducerea competitivităţii pe plan internaţional. Orice creştere a preluărilor obligatorii suportate de agenţii economici se repercutează în nivelul preţului practicat la produsele lor, diminuând capacitatea de autofinanţare, de investiţii şi de modernizare, ceea ce

se reflectă în mod negativ asupra competitivităţii întreprinderii respective în relaţiile cu exteriorul. Sporirea presiunii fiscale dincolo de pragul considerat admisibil, riscă, pe de o parte, să se confrunte cu rezistenţe din ce în ce mai puternice, iar pe de altă parte, să creeze un mare handicap agenţilor autohtoni în faţa unei concurenţe internaţionale din ce în ce mai active, mai agresive.

În altă ordine de idei, dacă vom privi activitatea desfăşurată de către Garda Financiară Vâlcea fără să avem însă posibilitatea cunoaşterii „intimităţilor” activităţii acesteia, vom observa rezultatele obţinute de aceasta pe ansamblu în judeţul Vâlcea pe linia depistării şi combaterii evaziunea fiscală în perioada 01.01. – 31.12.2008 (vezi anexa 4).

Din datele prezentate în tabelul de mai sus observăm că, acciza – obligaţia bugetară de bază, specifică domeniului „Producerea şi comercializarea alcoolului” nu se regăseşte între „capturile” Gărzii Financiare. Este firesc să ne punem întrebarea „Nu există oare nici o neregulă la niciuna din cele cinci fabrici producătoare de alcool din judeţ?”. Cum putem crede acest lucru? Dacă privim în ce lux trăiesc patronii acestor fabrici şi ce prieteni au aceştia din rândul „mai marilor” statului? Este imposibil ca aceştia să nu eludeze legea. Ştim, de exemplu, că sursa unei cisterne de alcool achiziţionat la negru poate fi dovedită cu o factură fictivă cumpărată cu 5.000 de lei din en-gros-urile bucureştene producând astfel o evaziune de mari proporţii prin nevărsarea taxelor şi accizelor la bugetul statului.

Organele competente controlează de cele mai multe ori, nu ca să verifice dacă se respectă sau nu legea, dacă sunt plătite sau nu impozitele către stat, ci controlează doar pentru a fi amendat. Acest lucru mi se pare cel mai grav, mai ales în cazul în care faptele evazioniştilor de profesie cu fraude însemnate sunt calificate nu ca infracţiuni, ci li se dă acestora aspecte contravenţionale urmate de plata unor amenzi care să ajute fondul de stimulente în loc să fie transmise cercetării organelor de urmărire penală. Astfel de proceduri conduc la încurajarea şi creşterea fenomenului evazionist, iar în paralel cu acesta la manifestarea altui fenomen deosebit de nociv societăţii – corupţia prin uşurarea sancţiunii celui ce a săvârşit frauda respectivă în schimbul primirii unor „atenţii” pe măsur

ANEXA 1

SITUAŢIA

evaziunii fiscale identificate în judeţul Vâlcea, în perioada 2004 – 2008

- lei -

Structura de control 2004 2005 2006 2007 2008

Secţia Gărzii

Financiare

Stabilit 163,90 305,35 303,43 1393,71 10410,96

Încasat 52,37 135,22 54,91 630,36 839,90

Direcţia Control Fiscal

Stabilit 235,00 204,19 1493,93 1845,82 5426,92

Încasat 19,21 37,40 1042,80 379,06 3098,32

Direcţia Adm. Venit

Statului

Stabilit 2114,22 1082,42 748,25 1933,18 865,12

Încasat 1613,09 470,12 43,34 636,77 290,05

Alte organisme de control

Stabilit 11,70 17,79 2,95 2,91 4,22

Încasat 7,89 16,52 2,83 0,69 2,89

TotalStabilit 2524,81 1609,75 2548,56 5150,30 16707,22

Încasat 1692,54 663,27 1533,99 1650,30 4231,15

%Încasare 67,03 41,20 60,19 31,88 23,32

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

ANEXA 2

DINAMICA

Veniturilor totale atrase suplimentar la buget în perioada 2004-2008- structura pe categorii de venit şi a contribuabililor -

2004 2005 2006 2007 2008Pers. fiz. şi asoc.

familiale

Persoane juridice

Pers. fiz. şi asoc.

familiale

Persoane juridice

Pers. fiz. şi asoc.

familiale

Persoane juridice

Pers. fiz. şi asoc.

familiale

Persoane juridice

Pers. fiz. şi asoc.

familiale

Persoane juridice

Număr verificări 8.003 3.959 7.484 3.885 3.411 3.773 2.847 6.134 9.346 6.298

Număr evaziuni fiscale

identificate2.429 1.682 2.349 1.792 761 1.181 1.021 1.961 1.081 2.013

Valoare evaziune

fiscală, din care:98,04 246,77 125,33 1484,43 90,83 2457,73 142,56 5032,61 807,42 15899,80

Impozit pe profit - 1546,90 - 413,17 - 400,99 - 2253,14 - 1585,93

TVA 0,05 226,68 - 224,89 - 684,59 2,48 15611,12 174,31 3828,06Impozit pe

salarii 0,32 5,83 - 14,22 4,0 6,68 16,80 1,73 143,57

Accize - 2,48 - 11,53 - 32,64 - 40,58 - 2748,50Impozite şi taxe 9,5 9,32 7,74 26,46 0,94 104,87 - 3,48 - 0,77Alte impozite şi

taxe 0,59 102,70 0,41 6,58 - 397,26 5,28 487,57 6,77 265,08

Amenzi, valoare sancţiuni aplicate

6,54 31,90 8,03 4,54 3,21 48,75 - - 77,34 759,65

Impozit pe venit 83,10 - 107,52 1,62 34,55 2,26 133,77 7,34 90,23 37,05Confiscări 50.118 1.798.590 46.809 948.622 6.630 764.433 10.375 6.625.493 3.024.560 24.196.605

Sursa : Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

ANEXA 3

RATA

Cazurilor de evaziune fiscală identificată în totalul verificărilor DGFP Vâlcea, în perioada 2004-2008

2004 2005 2006 2007 2008 2004-2008

Număr verificări efectuate 11.962 11.369 7.184 8.981 9.664 49.160

Număr evaziuni identificate 4.111 4.141 1.942 2.982 3.094 16.270

Rata cazurilor de evaziune fiscală în

totalul verificărilor în %

(rd2/rd1)

34,36 36,42 27,03 33,2 32,01 33,09

Valoarea evaziunii fiscale identificate –lei -

2524,81 1609,75 2548,56 5175,17 16707,22 28565,51

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea

ANEXA 4

CONTRIBUŢIAorganelor financiare teritoriale la depistarea şi combaterea evaziunii fiscale în perioada 01.01 – 31.12.2008

- LEI -

Nr. crt.

DENUMIREA DIRECT. SAU SERV.

CARE A ATRAS VENITUL

TOTAL

SITUAŢIA EVAZIUNII

TVAImp. pe profit

Imp. pe salar.

Imp. pe divid.

Accize

Imp. şi

taxe locale

Imp. pe venitAlte imp. şi

taxeAmenzi

Maj. de întârz.

Confiscări

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

1 Unităţi fiscale Stabilit 527,16 66,90 - 0,16 - 0,39 - 254,93 110,54 34,67 53,61 5,93

Încasat 410,53 129,77 50,39 0,16 0,19 4,13 122,68 29,45 39,50 28,28 5,93

2Dir. de control fin.

FiscalStabilit 22971,86 6989,60 3008,96 516,60 36,40 1859,87 6,84 494,43 8414,89 8502,76 714,90

Încasat 6822,15 3961,47 751,20 84,40 20,09 2,70 6,74 284,20 666,78 1036,63 7,90

3Secţia Gărzii Financiare

Stabilit 7915,12 529,83 239,94 3,61 0,16 2080,45 96,36 4964,75

Încasat 2136,87 132,65 4,10 0,14 0,83 1321,50 16,07 661,56

4 Alte organe Stabilit

Încasat

TOTAL Stabilit 31414,15 7586,33 3248,90 516,76 36,40 1860,26 265,39 605,13 2956,62 8652,73 5685,58

Încasat 9369,56 4223,90 805,70 84,71 20,29 6,83 129,42 314,49 2027,79 1080,99 675,40

Sursa: Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea

B i b l i o g r a fi e :

1. Botea P. Ioan – „Metode şi tehnici fiscale”, pag. 1732. Constantin Silion, Ştefan Dinu, Adrian Grad Deleanu– „Ghidul

financiar – contabil al agenţilor economici”, Editura Europa Nova, Bucureşti 1995, pag. 167

3. Dan Drosu Şaguna– „Evaziunea fiscală pe înţelesul tuturor”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1997

4. Dicţionar de economie (coordonator Niţă Dobrotă), Editura Economică, Bucureşti, 1999

5. Ioan Botea – „Metode şi tehnici fiscale”, Satu Mare, 1999, pag. 1936. Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit , publicată în

Monitorul Oficial nr. 456/27.06.20027. Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în

M.O. nr. 299/1994

8. Marcel Ghiţă, Constanţa Iacob, Ion Tomiţă, Margareta Traşcă, Ştefan Bratu – „Gestiune. Control. Evaluare”, Editura Universitaria Craiova 1996, pag. 119

9 .Mihai Pîrî ianu – Piaţa paralelă a muncii , Editura Expert, 2003, pag. 22, 24, 38, 63

10. Nicolae Hoanţă – „Evaziunea fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, pag. 200, 245, 279

11. Nicolae Hoanţă – „Economie şi Finanţe publice”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, pag. 279

12. Revista Controlul Economic-Financiar, April ie, 199913. Revista Impozite şi Taxe nr. 5, 1996 14. Ştefan Popa– „Evaziunea fiscală”, Revista Controlul Economic-

Financiar, Aprilie, 1999 15. Valeria Pop, Maria Scarlat – ”Economia subterană – o realitate ce

trebuie cunoscută” 16. Virgil Codrescu – „Evaziunea fiscală în România” Editura Alex

Terek, Bucureşti