Esenta Operatiunilor Active Ale Bancii]

5/14/2018 Esenta Operatiunilor Active Ale Bancii] - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/esenta-operatiunilor-active-ale-bancii 1/14

Tema 4.1: Esenţa operaţiunilor active ale bănciiPrelegerea 1 (3 ore)Aspectele activităţii de creditare a băncilor comerciale

1. Caracteristica operaţiunilor bancare active.

2. Esenţa şi elementele constitutive ale creditului bancar. Funcţiile creditului bancar.

3. Principiile utilizate de băncile comerciale în activitatea de creditare.4. Tipologia creditului bancar.5. Caracteristica operaţiunilor active bancare specifice.

Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale, aprobat prin Hotărârea Consiliuluide administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr . 224 din 30.08.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 149-152/560)

1. Caracteristica operaţiunilor bancare active.

Banca poate efectua mai multe tipuri de operaţiuni. Din punct de vedere a modificărilor produse în bilanţoperaţiunile se disting:

• Operaţiuni bilanţiere;• Operaţiuni extrabilanţiere.

Operaţiunile bilanţiere pot fi:- Operaţiuni active, operaţiuni care provoacă modificări pe activul bilanţului bancar şi se caracterizează în

cea mai mare parte prin plasamente bancare care generează venituri, precum şi active ce nu generează venituri(numerar, mijloace fixe);

- Operaţiuni pasive, operaţiuni care provoacă modificări prin pasivul bilanţului bancar şi se caracterizează prin formarea resurselor bancare atît proprii, cît şi atrase.

Operaţiunile extrabilanţiere - nu provoacă modificări în bilanţ, reprezintă cumpărarea ori vînzarea de drepturisau acordarea de servicii clientelei fără a se investi capital bancar. Operaţiunile de comision sunt operaţiuniextrabilanţiere - operaţiuni pentru care banca încasează un comision şi nu presupun cheltuiala de capital:

- De consultanţă financiară;- De brokeraj;- Undrewriter (emisiune şi subscriere a HV);

Există încă o categorie de operaţiuni bancare - operaţiuni conexe - operaţiuni efectuate de către bancă învirtutea funcţiilor sale care nu pot fi declarate strict active sau pasive şi care sunt efectuate atît în nume propriu, cît

şi din numele clientului. Astfel de operaţiuni pot fi:- Operaţiuni de decontare;- Operaţiuni valutare;- Operaţiuni cu metale preţioase;

Banca are dreptul să efectueze toate tipurile de operaţiuni financiare (art.26 Legea privind instituţiile financiare)cu excepţia:

1. operaţiuni legate de sfera de producţie sau comerţ.2. tranzacţii cu imobilul, cu excepţia tranzacţiilor în nume şi interes propriu.3. atragerea de depozite, procurarea de alte resurse pe piaţă şi de la clienţii săi în cazul cînd se află în

incapacitatea de plată şi este conştientă că nu-şi va putea exercita obligaţiunile în viitor.

1. Banca poate realiza 3 tipuri de operaţiuni active:

1

http://www.bnm.md/files/index_3971.pdf










1. operaţiuni de trezorerie sau operaţiuni de formare a lichidităţilor bancare.2. plasamente bancare-constituie sumele cheltuite de bancă în scopul obţinerii de profituri şi sunt de 2 tipuri:

a) plasamente în portofoliu de credite (operaţiuni de creditare); b) plasamente în portofoliul hârtiilor de valoare (operaţiuni investiţionale).

Aceste operaţiuni la bancă sunt generatoare de profituri. De cantitatea cît şi calitatea lor depinde nu numai profitabilitatea,dar şi stabilitatea băncii. Ele generează riscuri.

3. imobilizări-operaţiuni de creare şi formare a mijloacelor fixe ale băncii şi a activelor nemateriale (înoireasofturilor bancare).

Bilanţul bancar consolidat

Active Pasive

Trezoreria Capital propriuPlasamente(credite,hîrtii de valoare)

Capital atras

ImobilizăriStructura ideală a activelor ar fi: Active monetare − 10% Portofoliul de hîrtii de valoare − 30% Credite − 50-55% Imobilizări − 2-5%

Procesul investiţional este un aspect vital al activităţii bancare şi, totodată, o componentă esenţială în activitatea băncii. In acelaşi timp el constituie intermediarul financiar în cadrul unei economii se ce întemeiază şi activează pe principii sănătoase.

Respectarea legalităţii, siguranţa investiţiilor, asigurarea lichidităţilor şi profitabilitatea sunt principiifundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investiţiile oferite de bancă în scopul realizăriiobiectivului fundamental.

Cea mai mare parte a veniturilor bancare provin din plasamentele realizate în portofoliul de crediteacordate clienţilor, care trebuie să constituie circa 55% din totalul activelor deţinute de bancă.

Portofoliul creditar reprezintă totalitatea creditelor acordate de bancă la un moment dat de timp.Portofoliul creditar al oricărei bănci este supus reglementării din partea autorităţilor monetare deoarece

anume de calitatea portofoliului, mai mult decît calitatea altor servicii prestate, depinde nivelul riscurilor asumate şisiguranţa activităţii bancare.

Calitatea portofoliului creditar şi raţionalitatea politicii creditare a băncii sunt două aspecte importante privind activitatea bancară de care ţin cont autorităţile monetare în momentul realizării inspecţiei şi controlului băncii. În baza lor are loc evaluarea activităţii băncii.

Stabilitatea portofoliului creditar se analizează în funcţie de gradul de expunere la risc în urma desfăşurăriiactivităţii de creditare. Există un şir de reglementări oficiale de care trebuie să ţină cont orice bancă în formarea

portofoliului său.În baza Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea

reducerilor pentru pierderi la active şi provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr. 224 din 30.08.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 149-152/560) banca va diviza în 5 subgrupe mari portofoliul de credite:

- standarde 2%

- supravegeate 5%- substandarde 30%- dubioase 60%- compromise 100%

2










Credite standarte-2% nu crează dubii faţă de rambursarea lor.Credite supravegheate-5% debitorul a întîrziat cu 30 zile rambursarea.Credite substandarte-30% Există riscul pierderilor mai înalt decât cel obişnuit, provocat de unul din

următorii factori:a) situaţia financiară a contrapărţii este nefavorabilă sau se înrăutăţeşte;

b) asigurarea (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;c) alţi factori nefavorabili, care trezesc îngrijorarea privind posibilitatea contrapărţii de a satisface pretenţiile băncii în conformitate cu condiţiile existente.

Asemenea activ/angajament condiţional necesită o atenţie deosebită din partea conducerii băncii, deoareceexistă probabilitatea că banca va suporta pierderi, dacă nu vor fi înlăturate neajunsurile.

Credite dubioase-60% La momentul clasificării activului/angajamentului condiţional nu pot fisatisfăcute pretenţiile actuale/viitoare ale băncii

Există probleme care pun la îndoială şi scad probabilitatea satisfacerii pretenţiilor actuale/viitoare ale bănciiaferente activului/angajamentului condiţional în volum deplin în baza circumstanţelor, condiţiilor create, precum şia valorii de piaţă a asigurării, în cazul în care activul este asigurat.

Credite compromise-100% banca a pierdut banii pentru totdeauna. Le acoperă din beneficiul său(în urma

plătirii dobânzilor, profitului nerepartizat).

Pentru a aprecia nivelul stabilităţii portofoliului creditar managerii vor calcula gradul global de expunere larisc (Gg) a portofoliului:

%20%100 ≤⋅= P

FRG g

FR - fondul de risc P - portofoliul de credite.

În vederea determinării gradului de expunere la risc se determină ponderea fiecărui tip de credite în total

portofoliu:

↑⋅+

= %100suptan

P

ravegheatedarde sC bune

↓⋅+

= %100 P

dubioasecompromiseC riscante

%100exp

exp ⋅= P

irateC irate

Un alt tip de plasament bancar reprezintă investiţiile în HV. Portofoliul investiţional reprezintă totalitatea

valorilor mobiliare achiziţionate şi deţinute de bancă la un moment dat de timp.În componenţa portofoliului investiţional al băncii pot fi:• HVS;• HV corporative:

• Sub formă de acţiuni;• Sub formă de obligaţiuni.

• HV emise de alte bănci: cambii, certificate de depozit.

Motivele plasamentului bancar în HV sunt:1. Portofoliu HV generează venituri sub formă de dobânzi sau dividente.2. HV pot fi vîndute de bancă înainte de scadenţă, astfel banca majorează lichiditatea activelor sale.3. HVS pot fi utilizate ca gaj pentru preluarea creditelor centralizate.4. Banca prin portofoliul HV îşi diversifică riscul pe teritoriu.

3



Principiile de formare a portofoliului investiţional sunt:1. Profitabilitatea HV-banca va selecta în portofoliul său acele HV care pot garanta un profit mai mare.2. Situaţia financiară a emitentului-care garantează rambursarea HV de acţiuni sau plata de dividende

pentru acţiuni.3. Scadenţa HV de care este direct legată lichiditatea lor, cu cît scadenţa HV este mai mică rezultă o

lichiditate mai mare.

În perioadele de instabilitate economică, când cererea de credite este scăzută, băncile comerciale dispun de fonduri pe care le plasează în titluri financiare. Ele joacă un rol important în gestionarea activului băncii, deoarece:ele permit băncii să utilizeze toate fondurile de care dispune la momentul dat;• pot ajuta banca cu resurse lichide, prin achiziţionarea de titluri financ iare care se potrivesc nevoilor de lichiditateale băncii;• contribuie la diversificarea portofoliului de active;• protejează împotriva riscurilor financiare.

INVESTIŢII ÎN VALORI MOBILIARE CORPORATIVEÎn scopul investirii mijloacelor băneşti de către băncile comerciale în valorile mobiliare corporative, ele vor

participa pe piaţa valorilor mobiliare prin efectuarea tranzacţiilor de cumpărare la Bursa de Valori a Moldovei sau pe piaţa extrabursieră. în acest scop, băncile comerciale au posibilitatea de a cumpăra acţiuni sau obligaţiuni alesocietăţilor pe acţiuni în scopuri investi-ţionale, adică de a le păstra în portofoliul băncii până Ia scadenţa lor, acumulânddividende sau dobânzi.

Procurând acţiuni, băncile comerciale vor avea dreptul la participarea in capitalul societăţii, reprezentânddreptul de proprietate asupra unei părţi a! companiei, şi vor obţine venit sub formă de dividende, în funcţie de tipul)acţiunilor procurate şi de nivelul profitului companiei. Tipul şi drepturile posesorului de acţiuni trebuie să fieindicate în contractul de constituire şi In statutul societăţii.BNM reglementează şi impune anumite restricţii privind deţinerea unei cote substanţiale cu drept direct sau indirectde proprietate în capitalul unei unităţi economice. Nici o bancă, singură sau în acord cu una sau mai multe persoane cucare acţionează împreună, nu poate să deţină, fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale:

• o cotă substanţială în capitalul unei unităţi economice (cu excepţia deţinerii cotelor în capitalul altor băncide pe teritoriul Republicii Moldova) şi o cotă care, conform valorii ei curente, depăşeşte 15 la suta din capitalulnormativ total al băncii;• valoarea curentă totală a unor cote ce depăşesc 50 Ia sută din capitalul normativ total al băncii.

2. Esenţa şi elementele constitutive ale creditului bancar. Funcţiile creditului bancar.

Activitatea de creditare este una dintre activităţile generatoare de înalt venit pentru bancă,cât şi de înaltă utilitate pentru societate, contribuind la dezvoltarea economiei la nivel micro şi consecutiv, macro.

Forma principală de credit în economiile contemporane constituie creditul bancar. Operaţiunile de creditare

ocupă ponderea principală în componenţa operaţiunilor bancare. Veniturile din operaţiunile date ocupă circa 85-90% dinveniturile totale ale băncii.Între plasamentele băncilor pe prim loc se află creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează

poate influenţa în mod hotărâtor dezvoltarea economică la nivel local sau naţional. Pe de altă parte , orice bancă îşiasumă , într-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite şi , în mod cert toate băncile înregistrează pierderi la

portofoliul de credite, atunci când unii debitori nu îşi onorează obligaţiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operaţiunile de creditare sunt organizate şi gestionate cu profesionalism. Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcţie a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite.

Pentru a depăşi deficienţele sistemice şi procedurale de acest gen, care duc la creşterea pierderilor la portofoliulde credit, băncile trebuie să conceapă şi să implementeze politici de creditare performante şi să angajeze şi să pregătească

un personal de un profesionalism ireproşabil, care să înţeleagă şi să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta estenecesar să existe un feed-back permanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului decontrol al calităţii creditelor, astfel încât cele cu probleme să fie detectate şi corectate (în limita posibilităţilor) din timp.

4



Politica de creditare poate fi privită sub două aspecte:1. La nivel macroeconomic ea reprezintă politica promovată de banca comercială într-o ţară care urmăreşte

asigurarea unui echilibru economic prin intermediul creditului şi a instrumentelor specifice lui. La modelul generalstabilirea direcţiilor prioritare de creditare, formele creditelor specifice pentru o ţară. În acest context promovarea politiciide creditare banca la modul particular formându-şi politica de creditare individuală.

2. Sub aspect microeconomic politica de creditare reprezintă strategia şi tactica băncii comerciale în domeniul

formării şi gestionării portofoliului său de credit. Politica de creditare reprezintă un element din strategia generală de dezvoltare a băncii. Ea cuprinde elementele

esenţiale cu privire la tipurile de credit acordate de banca dată, modul de selectare a acestor credite şi gestiunea lor înscopul asigurării profitabilităţii şi stabilităţii băncii comerciale.

Băncile care operează în RM pentru asigurarea unor standarde unice în sectorul financiar privind activitatea decreditare urmează să efectueze operaţiunile creditoare în conformitate cu cerinţele Regulamentului cu privire laactivitatea de creditare a băncilor care operează în RM.

Acest Regulament este elaborat în scopul stabilirii principiilor de bază în activitatea de creditare a băncii şiurmează să fie aplicat de către acestea în ansamblul cu toate cerinţele normative stabilite, acordându-se administraţiei

băncii posibilitatea gestionării afacerilor băncii într-un mod sigur şi prudent. Băncile care activează pe teritoriulMoldovei, pentru asigurarea unor standarde unice, urmează să efectueze operaţiunile de creditare în conformitate cu

actele normative emise de BNM.În conformitate cu actele normative bancare şi cu obiectivele principale de activitate ale băncii, fiecare bancă

comercială elaborează politica de creditare ce trebuie să fie orientată spre protejarea activelor, obţinerea profitului,îmbunătăţirea stării economice a creditorilor, concomitent luându-se în considerare securitatea depozitelor clienţilor.Politica şi procedeele de creditare se vor conţine în instrucţiunile de politică generală a băncii şi în instrucţiunilespecifice, aprobate de consiliul băncii.

Banca va elabora instrucţiunile privind politica generală de creditare a băncii, care vor cuprinde următoarele:structura organizatorică, autorităţile de creditare, strategia de afaceri şi marketing, tipurile de credite, limitele generale decreditare,activitatea de creditare la nivel de filială, gajul considerat acceptabil şi suficient, modul de acordare şi derambursare a creditelor, principiile stabilirii mărimii ratei dobânzii, distribuirea şi diversificarea pe ramuri a portofoliuluide credit, revizuirea şi controlul portofoliului de credite etc.

De asemenea, banca va elabora şi instrucţiuni specifice detaliate despre politica şi procedeele pentru fiecare tipde credit în parte, care vor conţine: procedeele interne de evaluare a credibilităţii debitorului, dirijarea şi verificareariscului, garanţiile necesare, limitele de acordare a creditului, stabilirea preţului, autorizările, creditele problematice şirecuperarea lor, formarea rezervelor, descrierea metodelor analitice de evaluare a credibilităţii clienţilor etc.

Un element esenţial al politicii de credit este organizarea şi dirijarea activităţii de creditare. In acest scop încadrul structurii organizatorice a fiecărei bănci va fi creată o direcţie/un departament ce va depinde de mărimea

băncii, reţeaua de filiale, volumele de investiţii creditoare şi de alţi factori. Scopul activităţii acestor structuriorganizatorice este realizarea politicii şi a procedeelor de creditare ale băncii într-un mod sigur şi prudent. Fiecare bancăva elabora regulamente interne în care se vor descrie funcţiile unităţilor organizatorice şi ale personalului implicat înactivitatea de creditare, reflectând clar obligaţiunile şi responsabilităţile acestora. Activitatea structurilor organizatorice

de creditare trebuie orientată în următoarele direcţii de bază: procedura depunerii cererii; analiza credibilităţii (bonităţii)clientului; revizuirea şi analiza sistematică a calităţii portofoliului de credite.La baza derulării operaţiunilor de creditare stau un şir de principii ale operaţiunii de creditare,

nerespectarea acestora ar duce la majorarea riscului de credit al băncii.De competenţa şi responsabilitatea băncii ţine:

- stabilirea şi menţinerea structurilor organizatorice;- orientarea politicii creditare a băncii;- elaborarea metodelor analitice şi procedurilor administrative;- determinarea sistemelor de control adecvate pentru evaluarea, dirijarea şi verificarea riscului, care

reiese din activitatea de creditare.Aceste prevederi se stabilesc prin regulamente interne aprobate de consiliul instituţiei financiare.

Responsabilitatea pentru realizarea obiectivelor enumerate este atribuită organului competent al băncii, conformstatutului acesteia.

5



Structura organizatorică a unităţilor de creditare depinde de mărimea băncii, reţeaua de filiale, volumelede investiţii creditare şi de alţi factori.

Scopul activităţii acestor structuri organizatorice este realizarea politicii şi procedeelor de creditare ale băncii într-un mod sigur şi prudent. Funcţiile unităţilor organizatorice şi ale personalului implicat în activitatea decreditare trebuie să fie determinate de regulamente interne aprobate, în care se vor reflecta şi se vor defini clar obligaţiunile şi responsabilităţile acestora.

În procesul de aprobare, dreptul de decizii referitor la cererile de acordare a creeditelor se atribuie unuicomitet special de credit compus dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de 3 persoane.

Definiţie. Creditul bancar este împrumutul bănesc acordat solicitanţilor de către instituţiile specializate(instituţii bancare) sub formă bănească, pentru un timp determinat, prin care se procură diverse bunuri, se achităcheltuielile curente sau se efectuează alte plăti. Cu alte cuvinte a acorda cuiva un credit înseamnă a-i pune la dispoziţie osumă de bani ce va fi rambursată în viitor, la o anumită dată, fiind însoţită de o dobândă.

Pentru a putea contura rolul şi funcţiile creditului bancar trebuie evidenţiate şi analizate următoarele particularităţi specifice creditului bancar:

• obiectul creditului bancar este reprezentat de disponibilităţile băneşti sub formă de monedă fiduciară

sau monedă scripturală;• participanţii (subiecţii) creditului bancar sunt: cel ce acordă creditul, numit creditor (banca) şi cel care

primeşte şi foloseşte creditul, numit debitor (agenţi economici, populaţia, statul, alte bănci şi instituţii financiare);• scadenţa - momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenţei

băncile comerciale iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiţii. Astfel, vor ii stabilite şiratele ce vor fi rambursate la scadenţă. Ratele pot fi rambursate în mod egal, în ordine crescătoare ori descrescătoare, sau înfuncţie de caracterul afacerii de credit. Un element important, în acest context, este stabilirea perioadei de graţie - perioadadintre momentul angajării creditului şi momentul începerii rambursării lui. Aceste condiţii sunt stipulate în contractulde credit încheiat între debitor şi creditor;

• asigurarea creditului, formată din bunuri ce se constituie la dispoziţia sau solicitarea creditorului sau aunui terţ pentru a asigura îndeplinirea de către debitor a obligaţiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobânzilor şi a taxelor de credit;

• dobânda este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului său pentruîmprumutul acordat pe un termen determinat şi pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a obligaţiunilor decredit.

Locul şi importanţa creditului în relaţiile social-economice sunt evidenţiate prin funcţiile sale. Funcţiile creditului:1. Funcţia distributivă

2.Funcţia de transformare a economiilor în investiţii;3.Funcţia de emisiune monetara4.Funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor

1)Funcţia distributivă. Această funcţie constă în mobilizarea resurselor băneşti, disponibile la momentul dat îneconomie, de către bănci şi redistribuirea lor - prin acordarea de credite - spre anumite ramuri, sectoare de activitate care aunevoie de fonduri de finanţare. Disponibilităţile băneşti se referă la surplusurile de capital de circulaţie, aflate temporar subformă inactivă în conturile bancare ale societăţilor comerciale, în rezervele de casă - păstrate în conturile bancare - alefirmelor, în economiile populaţiei, depuse la băncile comerciale, Oferind agenţilor asemenea disponibilităţi, creditulsporeşte puterea de acţiune productivă a capitalului, punând astfel în mişcare forţele economice latente ţi contribuind lacreşterea avuţiei reale a societăţii.

2)Funcţia de transformare a economiilor în investiţii. Se realizează echilibrul macroeconomic. Orice individ poate economisi în funcţie de venitul şi comportamentul său economic. Economisirea care nu este urmată de investireconstituie o tezaurizare şi reprezintă un factor de dezechilibru pentru viaţa economică. În acelaşi timp nu oricine îşi

poate asuma riscurile unei investiţii, iar dacă se şi întâmplă acest lucru investiţiile nu pot fi valorificate din lipsă decapital. Creditul bancar este cel care pune la dispoziţia întreprinzătorului capitalul necesar , asigurând transformareaeconomiilor inactive în investiţii. Sub acest aspect, creditul este un important factor al creşterii economice.

6



3)Funcţia de emisiune monetară. În circulaţie s-a diminuat volumul numerarului fiind înlocuit de alte forme şiinstrumente de plată mai avantajoase şi mai eficiente. Prin aceasta s-a realizat o reducere considerabilă a cheltuielilor

produse de circulaţia monetară, s-au implementat noile tehnici şi instrumente de plată determinate de acţiuneacreditului, asigurându-se o creştere a volumului şi a valorii tranzacţiilor economice.

4)Funcţia de asigurare a stabilităţii preţurilor. Se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii şi ofertei demărfuri şi servicii, prin creditarea de către bănci a consumului şi prin crearea stocurilor.

Creditul bancar este principala sursă de asigurare a fondurilor băneşti necesare diferitelor sectoare de activitateale economiei naţionale. Prin acordarea creditului bancar se formează fundamentul activităţii bancare. Creditul bancar are un rol deosebit şi în promovarea relaţiilor economice internaţionale, stimulând exporturile, asigurând odesfăşurare normală, rapidă şi în deplina siguranţă a operaţiunilor de export.

Creditul bancar are un rol semnificativ în ridicarea nivelului de trai al populaţiei prin acordarea împrumuturilor băneşti pentru procurarea bunurilor de consum, a locuinţelor şi automobilelor, pentru investirea în capitalul uman, subformă de credite pentru educaţie, studii etc.

Dar, pe cât de util şi avantajos este creditul, pe atât de primejdios devine el atunci când nu este utilizat înconformitate cu principiile sale şi cu cerinţele echilibrului economico-financiar. Un pericol, în acest sens, prezintăaşa-nu-mita supracreditare, care duce la mari dezechilibre economice, financiare şi monetare, generând, atunci când ia

proporţii, inflaţia. De asemenea, utilizarea creditului în scopul finanţării unor activităţi economice insuficient fundamen-tate poate provoca dezechilibru structural în economia naţională, disproporţii între ramurile şi sectoarele ei deactivitate.

Principiile esenţiale în operaţiunea de creditare sunt:• R ambursabilitatea - obligativitatea debitorului de a întoarce suma de bani primită de la bancă incontestabil.

Rambursabilitatea se garantează.• Scadenţa – principiu realizat de cel al rambursabilităţii presupune cunoaşterea perioadei după care banca întră

în posesia banilor investiţi.• Dobănda - presupune remunerarea băncii pentru creditul acordat.

Pentru îndeplinirea funcţiilor şi rolului creditului în economia de piaţă, pentru valorificarea la maximum aavantajelor şi diminuarea la minimum a dezavantajelor, este necesar a se întruni următoarele condiţii:

a) existenţa unui sistem juridic prin care să se reglementeze cadrul general al operaţiunilor de credit,măsurile de asigurare şi de protecţie pentru participanţii la contractul de credit, drepturile şi obligaţiile creditorilor şidebitorilor, procedura de soluţionare a litigiilor dintre părţi şi organele competente. Cadrul juridic trebuie să fiesuficient de flexibil pentru a lăsa spaţiu de afirmare iniţiativei, dar şi categoric, încât să cauzeze credibilitate în faţaagenţilor economici şi să limiteze riscuri

b) existenţa unui sistem instituţional, constând dintr-un ansamblu de instituţii şi organisme specializate decredit, cu o vastă reţea amplasată în teritoriu, dar şi cu relaţii de corespondenţă cu instituţii similare din străinătate;

c) existenţa unui cadru economic favorabil, conform situaţiei de ansamblu a economiei naţionale, perspectivei ei, gradului de dotare profesională şi tehnică a sectoarelor economice, precum şi conjuncturii economice

pe plan intern şi extern. O importanţă deosebită are şi situaţia resurselor economice ale agenţilor economici, accesulla aceste resurse, structura economiei naţionale, situaţia pieţei de mărfuri, a pieţei financiare etc;

d) formarea relaţiilor social-culturale, în sensul existenţei cadrului general de ordine şi în context social- politic, de stabilitate şi continuitate a opţiunilor generale referitoare la deciziile macroeconomice, precum şi atitudinearegimului politic faţă de economie, faţă de libera iniţiativă şi faţă de piaţă.

3. Principiile utilizate de băncile comerciale în activitatea de creditare.

La baza derulării operaţiunilor de creditare stau un şir de principii. Nerespectarea acestora ar duce la majorareariscului de credit al băncii.

Principiile esenţiale în procesul de creditare sunt:

• prudenţa bancară ca principiu fundamental ce trebuie să caracterizeze întreaga activitate a unei bănci;• credibilitatea împrumutaţilor , care reprezintă suportul moral şi elementul psihologic esenţial fără de care creditul nu

poate exista. Credibilitatea presupune cunoaşterea clientului printr-o permanentă activitate de informare şi

7



documentare cu scopul de a acumula informaţia necesară privind aspectele concrete ale activităţii acestuia. Toateoperaţiunile de credit şi de garanţie se consemnează în documente contractuale. Pe parcursul derulării creditului înscopul minimizării riscului de nerambursare banca va monitoriza activitatea creditorului;

• planificarea creditelor reprezintă planificarea surselor băneşti din care banca va acorda credite, dar totodată şi planificarea clasificării portofoliului de credit conform diverselor destinaţii;

• rambursarea şi achitarea creditului . Creditele acordate trebuie să fie avantajoase atât pentru bancă, cât şi pentru

debitori, drept care debitorul va avea posibilitate să-şi lărgească afacerea, dar şi să ramburseze creditul şi să achitedobânzile în termenii stabiliţi. Dobânzile şi comisioanele bancare sunt negociabile şi se înscriu în contractele decredit.

• a sigurarea creditului . Creditele se acordă pe bază de garanţii, consemnate în contractele de credit şi în contractele degaranţii imobiliare/mobiliare/cesiune de creanţă/fidejusiune etc. Garanţia trebuie să acopere datoria maximă aclientului către bancă, formată din credite, dobânzi şi comisioane.

Respectarea principiilor de creditare în procesul de acordare a creditului permite unei performanţe ridicate a activităţiide creditare:

o banca îşi permite păstrarea în siguranţă a depozitelor bancare;o se atestă o creştere a profitului băncii prin reducerea proporţiei de credite problematice în portofoliul de

creditare al băncii;o se asigură dezvoltara economico-financiară de ansamblu a clientului;se stabilesc influenţe pozitive la nivel

macroeconomic;o se menţine o performanţă sporită a activităţii de creditare, care se asigură prin:

- selectarea cu atenţie a clienţilor din sectoarele de piaţă determinate;- acordarea de credite bazată pe o analiză economico-financiară minuţioasă şi corectă a debitorului;- întocmirea actelor bilaterale de ordin juridic pentru a asigura derularea rambursării creditelor;- urmărirea periodică şi riguroasă a derulării;- constituirea unor garanţii certe;

*activitatea de recuperare a creditelor neperformante trebuie să comporte un caracter flexibil şi să păstreze intactă imaginea şi

prestigiul băncii.

4. Tipologia creditului bancar.

La apariţia sa, creditul era realizat sub formă de împrumut natural, în care un individ acorda altuia un bun sauun serviciu, formă ce se practică şi astăzi în comunităţile mai puţin evolutive. în societăţile moderne formelecreditului au evoluat cu mare rapiditate şi s-au aflat în strânsă corelaţie cu gradul şi nivelul societăţii.

Literatura de specialitate atestă diferite opinii privind stabilirea formelor creditului. Formele principale cu carese prezintă creditul în economia de piaţă sunt: creditul bancar, creditul comercial, creditul de consum, creditul obligator,

creditul ipotecar.

Creditele bancare sunt oferite de către băncile comerciale. Acestea acordă clienţilor săi diverse tipuri de credite bancare care pot fi clasificate în baza mai multor criterii

Creditele care se acordă în funcţie de perioadă se pot grupa în:- credite la vedere;- credite pe termen.

Creditele la vedere sunt acele credite care se acordă pe termene scurte (termenele se stabilesc de fiecare bancă înmod particular în funcţie de politica de creditare internă) agenţilor economici cu o situaţie economică foarte bună care, dinanumite motive, justificate economic, nu pot face temporar faţă plăţilor. Aceste credite sunt acordate la solicitareaagenţilor economici prin intermediul contului curent în limita unui plafon stabilit de bancă. Rambursarea creditelor se vaefectua pe măsura realizării încasărilor, diminuându-se corespunzător soldul debitor al contului curent. La datascadenţei plafonul îşi va pierde valabilitatea. Asemenea credite de obicei se acordă pentru acoperirea decalajului ce semanifestă în cadrul fluxului de lichidităţi, ca urmare a întârzierii încasărilor faţă de plăţi.

Creditele acordate pe un termen anumit implică rambursarea creditului la scadenţa/scadenţele stabilite şinegociate între bancă şi creditor. Creditele la termen pot fi acordate atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice. Cel mai

8



mic termen de acordare a creditului este de o zi - creditul „overnight". Acest credit se acordă numai băncilor în scopulmenţinerii lichidităţii. Creditele pe termen lung pot fi acordate până la câteva zeci de ani. De regulă, aceste credite poartăun caracter investiţional sau ipotecar.

Creditele pe termen se împart în:a) credite acordate pe termen scurt (pe o durată ce nu depăşeşte 12 luni);

b) credite acordate pe termen mediu (termene cuprinse între un an şi cinci ani);

c) credite acordate pe termen lung (cu o durată de cinci şi mai mulţi ani).În funcţie de beneficiarul creditului se disting:- credite acordate populaţiei;- credite acordate agenţilor economici;- credite acordate băncilor şi instituţiilor financiare;- credite acordate statului.

Credite acordate populaţiei. În aproape toate ţările dezvoltate, băncile au dobândit şi menţin poziţii dominanteîn ceea ce priveşte creditarea populaţiei, având prioritate în faţa instituţiilor nebancare. Această poziţie reiese dinfaptul că celelalte structuri care acordau credite de consum şi-au restrâns activitatea sau, în timp, si-au reorganizatactivitatea nebancară în activitate bancară.

Formele creditării persoanelor fizice sunt următoarele:a) Credite acordate pentru procurarea bunurilor de consum. Aceste credite pot fi utilizate la achiziţionarea de

bunuri: mobilă, televizoare, covoare, frigidere, maşini de spălat rufe, tehnică de bucătărie etc. De obicei, ele suntacordate pe termen scurt. Băncile comerciale acordă credite (pe o perioada de până la 12 luni) persoanelor fizice ceintenţionează să procure bunuri de consum pentru ca acestea să realizeze cumpărări cu plata în rate în bazaconvenţiei încheiate de bancă cu societăţile specializate în comercializarea bunurilor. Aceste credite nu pot depăşicuantumul maxim (stipulat de convenţii) pentru care banca percepe dobânda comercială negociată la zi, dobândă ce

poate fi modificată în funcţie de evoluţia generală a dobânzilor pe piaţa bancară. Respectivul tip de credite presupunegaranţii certe, iar nivelul dobânzii percepute se uniformizează pentru întreaga perioadă a creditării (stabilită în funcţiede proiectul creditării). Calitatea debitorului (garanţia sa morală, în primul rând) influenţează rata dobânzii şi procesulde luare a deciziei de acordare sau ne-acordare a creditului.

b) Credite pentru cumpărarea, construcţia caselor individuale de locuit. Băncile, îndeosebi cele ipotecare,acordă credite persoanelor fizice pentru procurarea sau construcţia caselor de locuit. Aceste credite sunt acordate de

bănci pe termen lung (10-30 ani). Ipoteca este un contract imobiliar ce ia naştere din convenţia părţilor potrivitnormelor prevăzute de lege şi care nu produce obligaţii decât celui ce o constituie. Această formă de credit aduce

băncii venituri din dobânzile percepute şi din comisionul iniţial plătit de debitor la acordarea creditului şi deci, laîntocmirea, respectiv aprobarea, dosarului de creditare. Potrivit statutului propriu de organizare şi funcţionare al

băncii, pentru cumpărarea şi construirea de locuinţe se pot acorda credite la cerere, prin aprobarea Consiliului deAdministraţie al băncii. Asemenea credite se pot acorda atât pentru construirea locuinţei de o societate deconstrucţii, cât şi pentru procurarea acesteia altfel decât prin construire, respectiv cumpărare de la agenţi economicisau de la persoane fizice prin tranzacţii directe sau prin agenţii imobiliare. Garanţia creditului va cuprinde şivaloarea imobilului procurat din credit, pentru care, în termen stabilit, începând de la data dobândirii cu acte legale, se

va întocmi un contract de garanţie imobiliara şi se va ipoteca în favoarea băncii. Este necesar ca bunurile imobiliare procurate să fie asigurate la o companie de asigurări, pentru minimizarea riscului de influenţă asupra valorii garanţieiipotecare. în contractul de credit semnat de ambele părţi - debitor şi creditor - se va înscrie clauza distinctă privindobligaţia debitorului de a încheia contractul de garanţie imobiliara în cadrul termenului prevăzut. în caz contrar

banca îşi rezervă dreptul de a trece la recuperarea cu anticipaţie a creditului prin toate mijloacele prevăzute de lege,inclusiv prin executarea silită.

c) Credite pentru cumpărarea automobilelor. Garanţia acestor credite este, de regulă, automobilul, precumşi alte garanţii suplimentare. Termenul de rambursare a creditului pentru acest tip de operaţiune va fi de 2-5 ani; ratelede dobândă sunt relativ reduse. De obicei, aceste credite sunt cumpărate de către bancă de la distribuitorul specializatde automobile în pachet de valori mari. în ţările cu o economie de piaţă dezvoltată, băncile comerciale sunt concurateîn forţă de companiile financiare, aflate în proprietatea marilor companii constructoare de automobile. Pentru a stimula

vânzarea unei mărci de automobile, companiile financiare ajung să perceapă dobânzi derizorii, acaparând o mare partea acestei pieţe.

9



d) Credite pentru studii. Acest tip de credite nu este profitabil pentru bănci şi are o pondere mică în portofoliulde creditare. Se acordă pentru întreţinerea studenţilor pe perioada studenţiei şi poate să acopere, parţial sau total, taxeleşcolare. Rambursarea creditului are loc în perioada de derulare din sursele unei persoane terţe, de obicei ale

părinţilor studentului.Credite acordate agenţilor economici.In Republica Moldova se acordă credite agenţilor economici rezidenţi în Republica Moldova. Agenţilor

economici străini li se acordă credite în baza garanţiei unei bănci a ţării de origine a persoanei date ori în baza altor garanţii întâlnite în practica bancară. Banca îşi sprijină activ agenţii economici, fiind cointeresată de desfăşurarea uneiactivităţi rentabile prin păstrarea şi fructificarea economiilor băneşti în cont, cât şi de creditarea activităţilor de

producţie, de comercializare, de prestări de servicii, de comerţ exterior sau de realizarea unor investiţii productive saugospodăreşti.

In general, creditul acordat de bancă trebuie să satisfacă nu doar nevoile temporale ale afacerilor insuficienţatemporară a capitalului lichid al agenţilor economici, ci şi satisfacerea nevoilor investiţionale în scopul relansăriieconomiei.

Modalităţi şi tipuri de acordare a creditelor persoanelor juridiceCredite pentru cheltuieli curente: aprovizionări în vederea constituirii de stocuri de materii prime şi

materiale, energie, combustibil, mărfuri etc. necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, executării de

lucrări şi prestări de servicii cu desfacere asigurată. Aceste credite se acordă în baza unei documentaţii specifice din caretrebuie să rezulte obiectul creditat şi cauzele economice ce au stat la baza formării stocurilor şi cheltuielilor respective.Se au în vedere aprovizionările în avans faţă de termenele contractuale, întreruperea producţiei din motive justificate,lipsa mijloacelor de transport sau alte greutăţi intervenite în expedierea produselor etc. Din punctul de vedere altehnicii de creditare, aceste credite se acordă pe un termen de maximum 180 de zile. Decizia de acordare a creditelor

pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar trebuie fundamentată printr-o analiză care să releve relaţia dintredatele şi situaţiile prezentate de agenţii economici. Această decizie mai include şi constituirea garanţiei acoperitoare.

a) Credite pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere. Ele se acordă pentru constituirea de stocuri şi acoperireacheltuielilor sezoniere de materii prime şi produse doar agenţilor economici care constituie astfel de stocuri (stocuride produse agricole, agroalimentare, precum şi orice alte stocuri care nu sunt de natura celor curente şi se consumăîntr-o perioadă mai mare de un trimestru fără a depăşi 12 luni de la constituire). Aprobarea, acordarea şi rambursareacreditelor pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere se realizează folosind aceleaşi tehnici şi proceduri ca în cazul creditelor

pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar. b) Credite pentru importul şi exportul de produse. Acestea presupun existenţa obligatorie a contractelor sau

comenzilor ferme de desfacere, a acreditivelor irevocabile deschise sau a altor forme de plată garantate bancar. Dindocumentaţia respectivă trebuie să rezulte: cantitatea şi felul mărfii, condiţiile şi graficul de livrare, modalitatea şitermenele de plată, preţul mărfii în funcţie de relaţia stabilită etc. Un asemenea credit va fi garantat prin deschidereaacreditivului de export irevocabil şi necondiţionat în favoarea furnizorului, cât şi prin alte forme de plată garantate

bancar. Creditele aferente producţiei de export se acordă cu scopul de a aproviziona cu materii prime, materiale,semifabricate, combustibil, energie etc. livrate din interiorul ţării sau din afara ei în vederea realizării de produse cudesfacere asigurată la export, deci vizează întregul ciclu de aprovizionare - producţie - desfacere. Creditul pentru

stimularea exportului se poate acorda pe măsura efectuării cheltuielilor specifice fiecărei etape a ciclului de producţie.d)Creditele pentru obiective de investiţie se acordă pentru:•amenajarea, transformarea, reutilarea capacităţilor de producţie sau a spaţiilor comerciale; prestările

de servicii, asigurarea cu spaţii proprii ori închiriate în concesiune sau locaţie de gestiune;•achiziţionarea unor maşini şi utilaje destinate lucrărilor din agricultură, comerţ, industrie, transport etc;• animalelor de producţie, reproducţie şi de tracţiune;•procurarea acţiunilor de către asociaţiile salariaţilor şi membrii societăţilor comerciale care se

privatizează;•achiziţionarea de tehnologii de vârf, linii de fabricaţie complexe etc;• construirea capacităţilor de producţie (fabrici, centre comerciale, turistice, agricole etc).

În vederea obţinerii creditelor pentru investiţii, banca va solicita, pe lângă documentaţia de bază, următoarele

documente specifice: documentaţia tehnico-materială aferentă obiectivului de investiţii; memoriul justificativ pentru 1listele de utilaj şi alte dotări; planul de afaceri; proiecţia surselor şi a utilizării acestora până la rambursarea integrală a

10



creditelor pentru investiţii; fluxul de | lichidităţi pentru perioada de creditare; acordurile şi avizele pentru realizareainvestiţiei; lista cheltuielilor de capital, în cazul în care investiţia se suporta i parţial de către buget etc.

În baza acestor documente se va analiza valabilitatea şi veridicitatea surselor de rambursare pe întreaga perioadă decreditare, constituite, în principal, pe seama fondului de dezvoltare. După obţinerea avizului favorabil privind acordareacreditului, banca va negocia volumul creditului, perioada pentru care se acordă acestora, modalitatea de acordare,

perioada de graţie, cuantumul ratelor şi termenul de rambursare.

Acordarea de credite pe termen mediu şi lung pentru realizarea unor obiective de investiţii se va efectua doar acelor agenţi economici care prezintă garanţii materiale şi morale cu privire Ia posibilităţile de rambursare a obligaţiilor faţă de bancă.

În Republica Moldova agenţii economici în comparaţie cu populaţia au posibilitate de a solicita credite atât înmoneda naţională, cât şi în valută. Creditele în valută sunt acordate agenţilor economici ce practică o activitate comercialaexternă, respectiv pentru achitarea plăţilor la operaţiunile de import sau acelora ce au beneficiat de credite de laorganizaţiile financiare internaţionale.

Credite acordate altor bănci şi instituţiilor financiarea) Credite acordate băncilor. Băncile pot acorda credite altor bănci comerciale cu scopul de a menţine cota

rezervelor obligatorii, de a menţine lichiditatea băncilor comerciale şi în alte scopuri. Creditele acordate altor bănci

sunt, de obicei, pe termen scurt: de la o zi până la câteva luni. în comparaţie cu creditele acordate persoanelor fizice şicelor juridice, acestea au o rată a dobânzii mai mare. Cu toate acestea, ele implică un risc de nerambursare mai mic şi,în consecinţă, sunt mai sigure. Banca Naţională a Moldovei acordă credite băncilor comerciale ca creditor de ultimăinstanţă, sub formă de credite overnight, facilitate de lombard, cât şi operaţiuni REPO de cumpărare. Aceste creditesunt acordate în scopul menţinerii politicii monetare în stat şi totodată pentru menţinerea lichidităţii băncilor comerciale. Drept asigurare a acestor credite servesc valorile mobiliare de stat, mijloacele băneşti ale rezervelor obligatorii, cât şi mijloacele din contul corespondent la BNM.

b) Credite acordate companiilor de leasing. Băncile pot acorda societăţilor de leasing credite pe termen decel mult 5 ani pentru cumpărarea de active care fac obiectul tranzacţiilor de leasing. Nivelul creditelor nu poate depăşi 8 5% din preţul de achiziţie a activelor ce urmează a fi închiriate. Totodată, se va ţine cont de cuantumul chiriei ceurmează a fi percepută de societatea de leasing, deoarece aceasta reprezintă principala sursă de rambursare acreditului.

Acordarea creditelor pentru operaţiuni de leasing presupune respectarea următoarelor condiţii:- existenţa contractelor de leasing;- activele care fac obiectul contractelor de leasing trebuie să fie asigurate;- termenul de acordare a creditului nu va depăşi durata contractului de leasing;- contractul de leasing nu trebuie să fie reziliabil pe perioada acordării creditului;- plata chiriei se va efectua din contul societăţilor de leasing. Garanţiile constituite pentru creditul de

leasing vor include în mod prioritar - activele ce fac obiectul contractelor de leasing şi cesiunea de creanţă asupra încasării chiriilor,

c) Credite acordate altor instituţii financiare. în Republica Moldova băncile pot acorda credite şi alor instituţii

financiare.Credite acordate statului.

Banca centrală acordă credite statului pentru ca acesta să poată finanţa sectorul social, să poată construiclădiri de stat (spitale, policlinici, case de cultură şi de artă, poduri etc),să construiască şi să instaleze sisteme energetice,să acopere cheltuielile în caz de forţă majoră (cutremure de pământ, inundaţii, alunecări de teren etc.), să construiască şisă instaleze trasee de combustibil, să întreţină orfelinate, case de bătrâni etc.

În funcţie de destinaţie, creditele se clasifică în:• credite de consum;• credite productive.

Creditele de consum se acordă populaţiei pentru achiziţii de automobile personale, aparate de uz casnic,mobilă, pentru achitarea taxelor şcolare, pentru cheltuieli de concediu, medicale etc. Aceste credite sunt acordate pe

termen scurt sau mediu persoanelor fizice pentru cultură, sănătate, învăţământ etc, fiind destinate să acopere costurile bunurilor şi serviciilor de care beneficiază ele.

11



Creditele productive, la rândul lor, sunt credite pentru activitatea curentă şi credite pentru investiţii. Creditele pentru activitatea curentă sunt credite pe un termen scurt (până la i an), acordate agenţilor economici pentrudesfăşurarea activităţii curente. Ele cuprind toată gama de credite şi sunt acordate pentru sprijinirea activităţiiagenţilor economici. Creditul se acordă pe o perioadă stabilită, iar rambursarea se face, de obicei, integral la scadenţă,dobânda calculată achitându-se lunar. Drept asigurare pentru astfel de credite pot servi ipoteca, gajul cu deposedare şitară deposedare, depozitele bancare, garanţiile bancare, cauţiunile etc.

Creditele pentru investiţii se acordă pe termen mediu şi lung şi sunt destinate construcţiilor de locuinţe, deobiecte industriale. Acest tip de credit are un coeficient mai mare de risc şi presupune calcule de actualizare, precum şide eficienţă a investiţiilor. Rambursarea se face conform contractelor de credit: în general, plata se face în tranşe cu platalunară a dobânzii aferente, garanţia materială în acest caz fiind însăşi investiţia plus alte obiecte aparţinând agentuluieconomic.

Respectiva clasificare implică şi direcţionarea creditelor în funcţie de domeniul de activitate al debitorului,fiind în strictă conformitate cu destinaţia indicată în contractul de credit. Astfel, putem clasifica creditele după urmă-toarele ramuri economice:

• pentru activităţi în agricultură/industria alimentară - creşterea, depozitarea şi comercializarea recoltei;creşterea, îngrăşarea şi vinderea animalelor; pescuitul; lucrări în silvicultură şi vinificaţie etc;

• pentru activităţi de industrie/comerţ - producerea, comercializarea cu amănuntul sau angro; prestarea

serviciilor: hoteliere, de spălătorie, medicale, de alimentaţie publică, consultaţii juridice şi contabile etc;• pentru executarea lucrărilor în industria energetică şi a combustibilului - producere, import, export,

transportare, distribuire, păstrare şi vânzare a resurselor energetice în orice formă: electricitate, combustibil, cărbuneetc;

• pentru executarea lucrărilor de procurări imobile/construcţii şi dezvoltare - achiziţionare, construcţie,reconstrucţie a clădirilor comerciale, industriale sau a proprietăţilor rezidenţiale; achiziţionare şi ameliorare deterenuri prelucrate şi neprelucrate destinate amplasării construcţiilor sau zonelor de agrement etc.

După modul de acordare şi de rambursare se disting:a) credite ordinare - creditele se acorda integral prin deschiderea contului de împrumut în baza unui

document de plată. Rambursarea se face conform acordului părţilor, expus în contractul de credit şi în graficul derambursare a creditului şi de achitare a dobânzii aferente. Rambursarea poate fi: integrală la data finală fixată în contractulde credit; în rate egale, periodic: lunar, trimestrial, semestrial, anual; sume fixe la date fixe; alte modalităţi;

b) overdrajtul - este un instrument al pieţei monetare, un credit pe termen scurt, de regulă, până la o lună,destinat pentru executarea unor plăţi curente. Acest credit se utilizează în cazul necesităţii executării unor plăţi curente,dar care depăşesc suma din contul curent al debitorului. Costul overdraftului, adică dobânda şi comisionul, deobicei sunt mai mari decât la alte tipuri de credit. în calitate de asigurare a overdraftului se utilizează frecventmijloacele băneşti înregistrate în contul curent al debitorului sau fideiusiunea unei terţe persoane juridice sau fizice. Deaceea overdraftul se acordă de regulă clienţilor disciplinaţi şi cu reputaţie bună privind utilizarea serviciilor bancare;

c) avansurile în cont curent sau creditele de casă/trezorerie reprezintă un tip de raporturi de credit ce seîntemeiază pe o bună cunoaştere a activităţii întreprinderii, fără a fi consemnate prin contracte relative la fiecareangajament. In fapt, aceste credite nu sunt acoperite prin garanţii reale sau personale. Ele sunt menite să satisfacă

necesităţile curente privind acoperirea cheltuielilor de producţie cu caracter imprevizibil şi greu de localizat în obiectecare să reprezinte o garanţie veridică. Aceste credite nu au termen de fixat rambursare;d) linia de credit (de preferinţă) este o modalitate generală de acordare a creditelor, care presupune efectuarea

creditării în contul curent sau deschiderea unui cont separat de împrumut. Ea permite accesul clientului debitor la sumeale căror valoare să se înscrie în plafonul maxim aprobat de bancă. Creditul acordat se face în urma unei cereriaprobate de către bancă, în limitele unui plafon stabilit de aceasta. Mărimea plafonului depinde de mai mulţi factori:

poziţia întreprinderii pe piaţă; natura activităţii desfăşurată de aceasta; rezultatul analizelor efectuate de cătreinspectorii băncii la unităţile economice respective. Linia de credit poate fi simplă sau revolving;

e) creditele de scont servesc pentru finanţarea subscrierii de titluri de credit şi pentru finanţarea agenţilor economici la bursă. Băncile comerciale vor acorda astfel de credite în următoarele condiţii:

• posesorul titlului de credit (trată, bilet de ordin etc.) trebuie să fie client al băncii la care se

solicită scontarea;• titlul trebuie să fie acceptat legal la plată;• intervalul de timp, din momentul prezentării la scont şi la scadenţă, nu va depăşi 12 luni.

12



Portofoliul titlurilor de credit, în vederea scontării, va fi însoţit de o cerere de scontare din care trebuie să rezulte:datele de identificare ale beneficiarului, denumirea trasului şi banca acestuia, data emiterii titlurilor, suma, datascadenţei, precum şi obligaţia expresă de a achita băncii taxa de scont. Titlurile de credit depuse spre scontare vor fiînscrise într-un registru special;

f) creditul factoring. Factoringul implică procurarea facturilor de plată neplătite, care succed din relaţia deafaceri dintre furnizori şi cumpărătorii mărfurilor şi serviciilor sau din încasarea datoriei de debitor. Creditele de

factoring se acordă în baza unei cereri, însoţite de un borderou al facturilor care să cuprindă următoarele elementeobligatorii: numărul şi data facturii, valoarea şi plătitorul, banca acestuia şi scadenţa. în analiza documentaţiei se va pune un accent deosebit pe existenţa stării de lichiditate a plătitorilor şi realitatea operaţiunilor ce au făcut obiectulfacturilor pe seama cărora se solicită creditul. Se vor mai evalua condiţiile de bonitate şi aspectele nefinanciare aleclienţilor în calitate de solicitatori de credite. Se va urmări dacă facturile respective nu au fost creditate prin altemodalităţi sau nu au fost asigurate de o altă sursă de finanţare.

Creditele acordate în funcţie de modul de asigurareCreditele neasigurate nu implică nici un fel de garanţie imobiliară sau mobiliară ori chiar fideiusiune. Aceste

credite sunt acordate celor mai buni clienţi, având un rulaj de mijloace băneşti în contul deschis la banca dată şi oistorie de credit anterioară foarte bună. De obicei, creditele neasigurate sunt acordate sub formă de overdraft, încârdurile de credit sau avansuri în conturile curente. Astfel de credite se acordă pe un termen scurt, bazându-se pe

credibilitatea şi încrederea creditorului.Creditele asigurate sunt însoţite de garanţii reale: gaj, ipotecă, depozit bancar etc, cât şi garanţii personale:

cauţiune/fideiusiune, garanţie bancară etc.Credite clasificate în funcţie de riscBăncile comerciale clasifică portofoliul său de credit în:a) Creditele standard reprezintă tipul de credite ce nu implică riscuri în privinţa rambursării ratelor

scadente şi a achitării dobânzii la termen. Acestea sunt împrumuturi acordate clienţilor solvabili,care desfăşoară oactivitate rentabilă, având asigurate toate condiţiile tehnico-organizatorice ce pot genera şi în perspectivă o performanţăfinanciară ridicată.

b) Creditele supravegheate sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie economico-financiară bună în prezent, dar pentru care, în perspectivă, se prevăd unele greutăţi în menţinerea performanţelor financiare la acelaşi nivel,ca urmare a unor posibile probleme de natură organizatorică, care ţin de personal, de obiectul sau de ramura deactivitate. Riscul de credit este minim.

c) Creditele substandard sunt creditele acordate unor clienţi cu o situaţie economico-financiarâsatisfăcătoare, în prezent însă tendinţa de înrăutăţire a activităţii lor este evidentă, existând riscul imposibilităţii de a-şionora integral datoria faţă de bancă. Există riscul ca pierderile să fie mai mari decât creditul obişnuit, risc provocat deunul din factorii: situaţia financiară a debitorului este nefavorabilă sau se înrăutăţeşte; asigurarea creditului esteinsuficientă sau se înrăutăţeşte; alţi factori nefavorabili, care trezesc îngrijorarea privind imposibilitatea debitorului dea rambursa creditul în conformitate cu condiţiile existente de rambursare. Asemenea credite necesită o atenţiedeosebită din partea conducerii băncii, deoarece există probabilitatea ca banca să suporte pierderi dacă nu vor fiînlăturate neajunsurile.

d) Creditele dubioase sunt împrumuturile incerte din punctul de vedere al rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor. Activitatea împrumutaţilor este nerentabilă, neasigurând fondurile necesare onorării datoriilor.Probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există factori importanţi, concreţi şi bine argumentaţi care în curândse vor realiza şi vor putea contribui la ameliorarea situaţiei de rambursare a creditului. Clasificarea acestor credite încategoria creditelor compromise se amână până la stabilirea precisă a stării creditului dat.

e) Creditele compromise sunt împrumuturile care prezintă un risc pentru bancă. Activitatea nerentabilăa împrumutaţilor determină incapacitatea acestora de a-şi onora obligaţiile faţă de bancă şi, în consecinţă,acumulările de debite eronează garanţiile, banca neavând posibilitatea de a se proteja împotriva riscului de neplată.

În procesul de creditare banca se confruntă cu riscul de creditare pentru a acoperi pierderile banca formeazăun fond special, pentru aceasta ea grupează toate creditele în 5 grupe mari în funcţie de riscul de creditare.

Standart – 2%

Supravegheat- 5%Substandart – 30%Dubioase- 60%

13



Compromise – 100%Formînd fondul de risc pentru acoperire.

Managementul corect şi prudent al activităţii de creditare al unei bănci necesită stabilirea şi menţinerea unor structuri şi a procedeelor de creditare împreună cu procesele de evaluare a riscului, monitoring,control, care au scopul dea asigura transformarea acestei politici în practica operaţională. Obiectul este de a proteja activele băncii şi de a obţine un

profit, în acelaşi timp luând în consideraţie securitatea depozitelor clienţilor.Procesul de primire a hotărârilor privind creditarea proiectelor şi afacerilor clienţilor are loc în câteva etape de bază, la fiecare etapă se precizează caracteristicile creditului, metodele de acordare, folosirea şi achitarea precumurmează:

1. Evaluarea preliminară a cererii pentru primirea creditului şi interviul cu solicitantul.2. Analiza posibilităţii de rambursare a creditului şi a solvabilităţii solicitantului, evaluarea asigurării creditului.3. Primirea deciziei definitive a creditării de către Comitetul de Credit al băncii.4. Completarea documentelor care reglementează relaţiile între Bancă şi Debitor.5. Acordarea creditului.6. Monitorizarea creditului.

14

Esenta Operatiunilor Active Ale Bancii]

Documents

Transcript of Esenta Operatiunilor Active Ale Bancii]