ERGONOMIE

Curs1Definiții și noțiuni generale

CUPRINSUL CURSULUI:

� CURS 1- NOȚIUNI . DEFINIȚII. ISTORIC.

Seminar – loc plăcut/loc neplăcut- analiza spațiului în care existăm pentru determinarea unor cerințe și nevoi

- repere tradiționale ale ergonomiei

� CURS 2 – ANTROMOMETRIE. MODULORI. STANDARDE DIMENSIONALE. PROPORȚII.

Seminar - efectuarea unui standard dimensional în comunitatea proprie studentului

� CURS 3 - CONFORT FIZIC. APARATUL LOCOTMOTOR

Seminar – determinarea empirică a standardelor proprii de confort în spațiul de lucru și odihnă

� CURS 4 – CONFORT VIZUAL. LUMINĂ. CULOARE

Seminar- ambientarea cu lumină și culoare a câtorva funcțiuni propuse

� CURS 5 – CONFORT AUDITIV. SUNET. ZGOMOT. IZOLARE

Seminar- aplicarea în proiectarea câtorva funcțiuni a

noțiunilor de la curs

� CURS 6 – CONFORT DE MEDIU INTERIOR. Ventilație.

Umiditate. Temperatură.

Seminar- aplicarea în proiectarea câtorva funcțiuni a

noțiunilor de la curs

� CURS 7 – APLICAȚII ÎN PROIECTARE ȘI DESIGN A

NOȚIUNILOR DE ERGONOMIE

Seminar- aplicarea în proiectarea câtorva funcțiuni a

noțiunilor de la curs prin proiectarea unor spații cu funcțiuni diferite

care să aibă minimum de confort la toate nivelurile

Definitie:

(definitie adoptata in august 2000 de catre consiliul director al

Asociatiei Internationale de Ergonomie).

Ergonomia este stiința care studiază interacțiunea dintre

oameni si alte elemente ale unui sistem, precum si profesia care

aplica teorii, principii, informații si metode de design pentru

optimizarea activității omului si performanțele sistemului din care

acesta face parte.

Denumirea de ergonomie deriva din cuvintele grecesti

ergon(=munca) si nomos (=reguli) pentru a exprima stiinta muncii,

dar se aplica tuturor domeniilor de activitate.

Ergonomia ia in considerare aspectele

•fizice,

•cognitive,

•sociale,

•organizationale,

•de mediu si alti factori importanti.

Pentru aceasta, ergonomia integreaza cunoștințe dintr-o varietate

de discipline care includ:

•anatomia, fiziologia,

• igiena muncii, medicina muncii,

•antropometria,

•stiinte tehnice,

•psihologie, sociologia, economie etc.

ERGONOMIA-

QUANTIFICAREA CONFORTULUI UMAN în vederea optimizării spațiului înconjurător

Omul percepe spațiul înconjurător cu ajutorul celor 5 simțuri

Confortul se resimte la nivelul acestor 5 simțuri:

•AUZ

•VĂZ

•TACTIL

•MIROS

•GUST

Sistemul auditiv-confort AUDITIV-noțiuni despre sunet, zgomot, stres auditiv-măsuri de

IZOLARE FONICĂ

Sistemul VIZUAL-confort vizualNoțiuni despre:

•CULOARE•LUMINĂ

GUST+MIROS-confort HIGROTERMICNoțiuni despre:

•TEMEPRATURĂ•VENTILAȚIE•UMIDITATE

Simțul KINETIC-

ANTROMOMETRIA:

-DIMENSIUNILE CORPULUI UMAN

-MODULE ȘI TIPIZĂRI

-IMPLICAȚII ÎN STANDARDE DE

PROIECTARE

ISTORIE ŞI ETIMOLOGIE

Ergonomia -termenul este derivat din cuvintele greceşti

ergon-locul de muncă şi

nomos [legile naturale]

Denumirea de ergonomie a fost lansată de psihologul englez K.F.H. Murrel în

1949.

PRIMELE DOVEZI indică faptul că civilizaţia Elenă în secolul 5 î.Hr. a folosit

principiile ergonomice

Un exemplu remarcabil poate fi descrierea lui Hipocrate despre modul în care se

execută operațiile si instrumentele necesare (a se vedea Marmaras, Poulakakis

şi Papakostopoulos, 1999).

De asemenea, înregistrările arheologicele indică ulilizarea principiilor

ergonomice la confecționarea uneltelor de uz casnic dar și în alte domenii:

Apărare, agricultură, prelucrarea alimentelor

Al doilea război mondial a marcat dezvoltarea de maşini noi şi complexe şi a

introdus noi cerinţe privind “știința operatorilor”, care se referă la:

•luare a deciziilor, atenţie,

•conştientizarea situaţiei şi

•coordonarea ochi-mana operatorului maşinii a devenit cheie în succesul sau

eşecul unei sarcini.

În 1943, Alphonse Chapanis , un locotenent în Armata SUA, a arătat că această

aşa-numita "eroare de pilotare" ar putea fi mult redusă dacă s-ar conștientiza

anumite procese, mișcări și operații pentru a se putea controla și eficientiza.

După război, ergonomia muncii s-a dezvoltat odată cu industrializarea.

În anul 1959 s-a constituit la Oxford ‘Asociaţia internaţională de

Ergonomie’.

În 1967 s-a ţinut primul ‘Simpozion internaţional de Ergonomie’,

organizat la Praga, unde s-au definit principalii factori care au determinat

apariţia şi dezvoltarea ergonomiei ca ştiinţă a muncii:

�Progresul tehnic şi tehnologic - a determinat schimbări fundamentale

în conţinutul muncii, ceea ce impune adaptarea tehnicii la om şi a omului la

tehnică;

�Evoluţia concepţiei omului despre muncă - crește exigenţele privind

calitatea vieţii şi confortul la locul de muncă ;

�Evoluţia ştiinţelor tehnice, umane, economice şi sociale, care au

putut furniza cunoştinţe cu privire la studiul activităţii omului în procesul

muncii.

Factorii ergonomiciFactorii ergonomici care afectează performanţa umană în condiţiile producţieimoderne, se împart în trei mari grupe :a)Factori care depind de organismul uman :caracteristicile aparatului locomotor în muncă ;condiţionarea capacităţii de muncăgradul de adaptare prin antrenament ;dezorganizarea funcţională prin oboseală ;regimul raţional de activitate şi odihnă ;ritmul de muncă ;particularităţile sferelor senzorială, perceptuală, mintală, emoţională;caracteristicile termoreglării;starea de sănătate.b)Factori care depind de condiţiile de muncă :organizarea procesului de muncă ;microclimatul (zgomotul, vibraţiile, iluminatul) ;relaţii psihosociale.c)Factori care depind de condiţiile generale de viaţă, de calitatea vieţiialimentaţia ;condiţiile de locuit .

ORIENTĂRI ŞI CLASIFICĂRI ÎN ERGONOMIE

• Tendinţe şi orientări actuale în ergonomie

Preocupările în domeniul ergonomiei au urmat, în general o curbă

ascendentă de evoluţie, pe plan modial înregistrându-se următoarele

tendinţe :

� a crescut interesul pentru preocupările de psihologie datorită schimbării

conţinutului muncii si a condiţiilor în care aceasta se desfăşoară, ceea ce

duce la creşterea gradului de solicitare neuropsihică a executanţilor ;

�factorii de ambianţă fizică deţin o pondere importantă în cadrul

preocupărilor de ergonomie ;

�preocupările legate de protecţia muncii au tendinţa de a nu se mai

individualiza ca preocupări independente, ci înglobate în cadrul cercetărilor

interdisciplinare de ergonomie ;

�s-au intensificat cercetările legate de sistemul om-maşină-mediu ;

Ramurile principale ale ergonomiei sunt:

1. ERGONOMIA FIZICĂ,

2. ERGONOMIA COGNITIVĂ

3. ERGONOMIA ORGANIZAȚIONALĂ.

Clasificări în ergonomie

În funcţie de cerinţele care i se adresează, ergonomia poate fi privită după o

serie de criterii care delimitează mai multe domenii specifice de preocupare

în ergonomie.

1) Funcţie de SCOPUL urmărit distingem :

� Ergonomia adaptării muncii la om – studiază crearea mijloacelor de

muncă de la cele mai simple până la cele mai complexe, dimensionarea

locurilor de muncă, crearea mediului ambiant profesional şi extraprofesional

astfel incât orice fel de solicitări adresate omului să se armonizeze cu

posibilităţile fizice, neuropsihice şi celebrale ale acestuia.

� Ergonomia adaptării omului la munca sa – se ocupă cu orientarea,

selectia, formarea şi perfecţionarea profesională, având ca scop să asigure

fiecărui om o muncă potrivită cu aptitudinile şi posibilităţile individuale.

2) După STADIUL sau FAZA DE APLICARE :

�Ergonomie de concepţie – are ca obiect elaborarea unor standarde

ergonomice care se aplică în faza de proiectare a unei întreprinderi, secţie,

loc de muncă, utilaj, produs ;

�Ergonomie de corecţie – studiază locurile de muncă deja existente,

pentru a elimina disfuncţiile create în sistemul om –maşină-mediu., ca

urmare a unor erori de concepţie.

.

3) După OBIECTUL PREOCUPĂRILOR :

�Ergonomie a producţiei – studiază condiţiile ergonomice de desfşurare a

muncii în toate fazele procesului de producţie : aprovizionare, programare,

fabricaţie, reparaţii, transport intern, expediţie. Această ramură a ergonomiei

elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice în procesul de

producţie.

�Ergonomie a produsului – studiază din punct de vedere ergonomic,

produsele ce vor deveni mijloace de muncă sau bunuri de consum.

Elaborează şi urmăreşte aplicarea standardelor ergonomice ale produselor

4) După CONŢINUT :

�Ergonomia activităţilor – ramură a ergonomiei care studiază munca din

următoarele puncte de vedere:

- antropologic- la proiectarea mijloacelor de muncă se iau în

considerare variabilele antropologice

- fiziologic – conceperea proceselor de muncă în condiţii de solicitări

normale ale organismului (respectarea limitelor normale ale

capacităţii de muncă)

- Igienic – eliminarea factorilor de risc pentru îmbolnăviri profesionale,

accidente de muncă, ambianţă necorespunzătoare.

�Ergonomie a informaţiei – studiază cognitivitatea implicată în, şi

generată de procesul de producţie având la bază percepţia,

raţionamentul decizia (găsirea celor mai adecvate soluţii pentru ca

percepţia senzorială să fie clară şi rapidă, informaţiile pe care omul le

primeşte sub formă de semnale de la maşină şi mediu să poată fi uşor

selectate, analizate, astfel încât decizia să fie corectă) ;

�Topoergonomia – se ocupă cu cercetarea şi proiectarea dimensională

a maşinilor, organelor de comandă ale locurilor de muncă, conform

particularităţilor antropometrice ale omului ;

�Bioergonomia – studiază fenomenul de oboseală a organismului uman

în raport cu elementele de organizare a mincii (durata zilei de muncă,

repaosul, munca de noapte, munca în schimburi).

Ergonomia studiază și realizează o organizare a sistemului "om - mașină

- condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuri

biologice minime și maximă eficiență.

SCOP� Adaptarea sarcinilor de muncă și a locului de muncă la oameni cât și a

oamenilor față de muncă și loc de muncă.

�Optimizarea funcționării sistemului "om-mașină-condiții de muncă"

�Urmărește reducerea maximă până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor)

profesionale.

Proiectarea ergonomica a locului de munca asigură conditiile necesare pentru

o munca de inalta productivitate cu cele mai reduse consumuri de munca si de

efort, fara miscari inutile sau incomode.

Ergonomia fizică se refera la modul de raportare la activitatea

fizica a caracteristicilor anatomice, fiziologice si biomecanice ale

omului.

Domenii de studiu: posturi de lucru, manipularea obiectelor,

mișcări repetitive, tulburări musculoscheletale, designul locului

de munca, sanatatea si securitatea în muncă.

Ergonomia fizică este importantă în domeniul medical, în special pentru

cei diagnosticati cu boli sau tulburări fiziologice, cum ar fi artrita (atât

cronică şi temporare) sau sindrom de tunel carpian .

Ergonomia cognitivă se refera la modul in care

procesele mentale, cum ar fi perceptiile, memoria, logica,

raspunsurile motorii, influenteaza interactiunile dintre

oameni si alte elemente ale unui sistem.

Domenii de studiu: suprasolicitarea neuropsihica, luarea

deciziilor, obtinerea performantei, interactiunea om-

calculator, stresul la locul de munca, pregatirea.

Ergonomia organizațională este ramura ergonomiei care

se preocupă de optimizarea sistemelor sociotehnice,

incluzând structurile organizaționale, politicile și procesele de

operare.

Domenii de studiu: comunicarea, managementul resurselor,

planificarea muncii, stabilirea orarului de munca, munca in

echipa, ergonomia comunitatilor, noi paradigme in munca,

organizatii virtuale, teleactivitatea, managementul calitatii.

Aplicaţii ale ERGONOMIEI:

Mai mult de douăzeci de subgrupe tehnice în factorul uman şi

societatea Ergonomia

(HFES) indică gama de aplicatii pentru ergonomie.

Factorii de inginerie umană continuă să fie aplicate cu succes în

domeniul

�AEROSPAȚIAL

� ÎMBĂTRÂNIRE, SĂNĂTATE,

�IT, COMPUTERE

�DESIGN DE PRODUS,

� TRANSPORT,

�PROIECTAREA DE ARHITECTURĂ

� INDUSTRIE - execuție și proiectare

Regulile care se refera la amenajarea locului de munca impun:

� totalitatea obiectelor muncii si materialele utilizate de executat,

precum si produsele finite (documente prelucrate in cazul birourilor),

trebuie sa aiba un loc bine definit si stabil; corect dimensionat și

proporționat

� obiectele muncii si materialele trebuie asezate la distanțe optime de

folosire

� este importantă ordinea de asezare a materialelor in funție de ordinea

utilizarii lor in timpul lucrului si in functie de frecventa utilizarii lor.