Orice activitate umana presupune utilizarea unor resurse specifice, in cantitati diferite si de calitate corespunzatoare.

Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le poate folosi in activitatea sa pentru a obtine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale.

Resursele, corespunzator sursei de provenienta, sunt de doua feluri:

       resurse primare sau originare, constituite din potentialul natural si potentialul demografic de care dispune societatea in fiecare etapa a evolutiei sale. Mediul natural -geografic ofera principalele resurse necesare existentei omului si progresului societatii. La acestea se adauga resursele umane, care au capacitatea de a pune in valoare resursele naturale;

       resurse derivate, rezultante ale activitatii umane, formate, pe baza celor dintai, cum sunt echipamente, utilaje, instalatii, stocuri de materii prime, combustibil etc. Resursele derivate au calitatea de a ridica eficienta utilizarii tuturor resurselor atrase si folosite de oameni.

Dupa natura lor, resursele se grupeaza in resurse materiale, resurse umane, resurse financiare si resurse informationale. Dintre resursele materiale, cele mai importante sunt cele naturale. La randul lor, resursele naturale, in functie de durata folosirii lor, se pot grupa in resurse neregenerabile sau epuizabile - zacaminte de tot felul - si resurse regenerabile - pamantul, apa etc. De asemenea, resursele naturale, in functie de posibilitatile de recuperare sau reutilizare a lor, se pot grupa in recuperabile si reutilizabile, partial recuperabile si reutilizabile si in nerecuperabile. Desigur, se pot utiliza si alte criterii de clasificare a resurselor. Ele urmaresc surprinderea particularitatilor resurselor in vederea mai bunei cunoasteri si folosirii lor rationale.

Oamenii au cautat in permanenta sa descopere noi resurse, sa le atraga in activitatea lor si sa le foloseasca cat mai rational. Evident, de la perioada la perioada, resursele utilizate de oameni au sporit cantitativ si s-au diversificat. Aceasta evolutie nu trebuie privita in sine, ci in corelatie cu evolutia nevoilor la a caror satisfacere contribute resursele si cu progresul stiintei, tehnicii si tehnologiei.

Intre nevoi si resurse trebuie sa existe o asemenea corelatie care sa permita desfasurarea normala a vietii in fiecare etapa istorica data. In cele mai multe cazuri, raportul dintre nevoi (N) si resurse (R) este de forma:

N>R

Inegalitatea dintre nevoi si resurse pune in evidenta faptul ca, in raport cu cresterea si diversificarea nevoilor umane, resursele au fost, sunt si vor fi limitate. Evolutia societatii omenesti pune in evidenta tendinta de crestere mai rapida, ca volum si varietate, a nevoilor fata de resurse. Cu alte cuvinte, caracteristica esentiala a 'resurselor este raritatea, in sensul ca ele nu sunt disponibile decat in anumite limite cantitative, in timp ce nevoile umane tind a fi nelimitate. Raritatea vizeaza toate categoriile de resurse, manifestandu-se ca o lege naturala a economiei. Cu alte cuvinte, raritatea resurselor are un caracter permanent, punand in evidenta insuficienta lor in raport cu nevoile.