COLOCVIU ECONOMIE GENERALĂ: 7 IULIE-2013; SALA AII1; 9.00- IM/ 11.00- CADASTRU/ 13.00 - IF

1) TEST GRILA (20 intrebari)2) PREZENTAREA REFERATULUI ( o pagina)

3) O APLICAŢIE

CUPRINS

1)Sinteze: 2) Teste recapitulative

3) Teme referate:

TEMA 1 -ECONOMIA

Economia preprezinta o știință socială ce studiază:

producția ,desfacerea, comerțul , consumul de bunuri și servicii.

Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, ,,economia este

știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative’’.

Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o

ș tiin ț ă socială .

Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două

domenii principale:

a) microeconomia care se ocupă de agenți individuali, cum ar fi

bugetele și afacerile;

b) macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg,

cererea și oferta agregată, capitalul și materiile prime

Trebuinte umane si resurse economice

1

Pentru a putea trai si a se manifesta in relatiile cu semenii sai,

individul trebuie sa consume diferite bunuri si sa utilizeze anumite

servicii , sa-si satisfaca o varietate de nevoi.

Trebuintele umane apar, initial, sub forma unor dorinte, asteptari,

aspiratii ale oamenilor, ce reprezinta latura subiectiva a nevoilor. Ulterior,

cand acestea sunt acumulate si constientizate, devin obisnuinte si traditii

de consum ale indivizilor, nevoile umane capata un caracter obiectiv.

Trebuintele umane (nevoile) reprezinta ansamblul necesitatilor de

consum productiv si neproductiv ale societatii, ag. ec, institutiilor , etc.

1) Ce reprezinta trebuintele umane:

a. ansamblul necesitatilor de consum productiv si neproductiv

ale societatii;

b. cantitatea de bunuri oferita pe piata;

c. cantitatea de bunuri consumata de catre agentii economici

Omul ca individ si membru al societatii are multiple nevoi ce apar

ca sistem bine determinat in cadrul caruia nevoile pot fi clasificate dupa

diverse criterii :

1) dupa natura lor:a) nevoi biologice si fiziologice;b) nevoi sociale sau spirituale.

G2)Identificati clasificarea corecta a nevoilor umane:a. nevoi biologice şi nevoi sociale; b. nevoi sociale si primarec. nevoi biologice si derivate

2) dupa natura bunurilor :

2

a) nevoi ce se pot satisface cu bunuri materiale;b) nevoi ce pot fi satisfacute cu ajutorul serviciilor

3) dupa numarul indivizilor :a) nevoi individuale;b) nevoi de grup ;c) nevoi sociale.

4) dupa legatura lor cu reproductia sociala:a) nevoi personale ;b) nevoi de productie.

4) dupa desfasurarea activitatii umane:a) Nevoi zilnice;b) Nevoi saptamanale;c) Nevoi lunare;d) Nevoi anuale.

Trebuintele umane se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi si anume:

o Sunt nelimitate ca numar. Specific individului este faptul ca

satisfacerea unei nevoi duce la aparitia uneia noi ce trebuie

satisfacuta. Eforturile permanente ale omului de satisfacere a

noilor, a dorintelor a fost si este motivatia progresului economico-

social;

o Sunt limitate in capacitate. Satisfacerea unei anumite trebuinte

implica consumarea unei cantitati dintr-un bun dat. Intensitatea

unei nevoi personale este descrescanda pe masura ce ea este

continuu satisfacuta;

o Sunt concurente. Unele nevoi se extind in detrimentul altora,

altele se substituie intre ele ;

o Sunt complementare . Spre exemplu, servirea ,, mesei ‘’ la un

restaurant de lux presupune o gama larga de ustensile, fata de

aceeasi ,,masa’’ luata la bufet;

o Orice nevoie dispare momentan prin satisfacere, ea renascand in

timp la diferite perioade.

3

2) Identificati principalele trasaturi specifice nevoilor:

a) limitate in capacitate, concurente, nelimitate ca numar;

b) limitate in capacitate si derivate

c) limitate ca numar si concurente

Satisfacerea trebuintelor umane implica existenta unor resurse.

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor folosite de om

in activitatea sa de satisfacere a nevoilor , deci pot fi atrase si folosite

pentru producerea de bunuri. Ele se pot clasifica in doua mari categorii:

1) Bunuri economice;2) Servicii .

Bunurile economice reprezinta mijloacele materiale obtinute ca

rezultat al muncii si resursele naturale atrase in procesul de productie.

Din cadrul bunurilor economice , importanta principala o

reprezinta resursele naturale.

Resursele naturale, impreuna cu cele demografice reprezinta

resursele originare sau primare. Alaturi de acestea o importanta

deosebita capata in prezent resursele derivate, rezulta al prelucrarii

celor primare.

O prima clasificare a resurselor din economie:

-resurse primare

-resurse derivate

4) Identificati principalele categorii de resurse:

a) resurse primare si resurse derivate

b) resurse derivate si fiziologice

c) resurse complementare si derivate

4

Resursele naturale pot fi clasificate dupa diverse criterii :

1) dupa durata folosirii lor:

a) Resurse recuperabile (pamant, apa, etc_);

b) Resurse nerecuperabile (combustibili fosili si minerali)

5. In functie de durata folosirii resursele naturale se clasifica, astfel:

a) resurse recuperabile si resurse nerecuperabile;

b) resurse derivate si recuperabile ;

c) resurse fiziologice si primare

2) dupa posibilitatea recuperarii lor:

a) resurse recuperabile (diferite materii prime);

b) partial recuperabile ( materiile prime de natura biologica);

c) nerecuperabile (resursele energetice).

Serviciile in functie de obiectul activitatii se clasifica in :

a) productive, cum sunt cele de cercetare stiintifica, proiectare,

transport de marfuri, depozitare, etc.;

b) neproductive, cum sunt cele din invatamant, ocrotirea sanatatii,

asistenta sociala, etc.

6. Identificati clasificarea corecta a serviciilor:

a) servicii productive si servicii neproductive;

b) servicii primare si fiziologice;

c) servicii neproductive si biologice

Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor

atrase care sunt folosite pentru producerea şi obţinerea de bunuri

materiale şi servicii.

7. Ce reprezinta resursele economice in perioada actuala?

a) totalitatea elementelor atrase care sunt folosite pentru producerea ş i

ob ţ inerea de bunuri materiale ş i servicii;

5

b) totalitatea elementelor atrase care nu sunt folosite pentru

producerea şi obţinerea de bunuri materiale şi servicii;

c) elementele stocate de agentul economic care nu reprezinta materie

prima pentru productie

1.2. Raportul de tensiune dintre nevoi si resurse

Resursele, care in general se concretizeaza in potentialul material,

finaciar si uman de care dispune societatea la un moment dat, sunt

considerate rare sau limitate, deci insuficiente pentru acoperirea tuturor

nevoilor oamenilor si societatii. Chiar daca dezvoltarea stiintei si tehnicii

ofera posibilitatea unei mai bune folosiri a resurselor existente, cat si

aparitia altora noi, limitarea acestora reprezinta o permanenta a existentei

sociale. Raritatea sau limitarea resurselor arata ca dintr-o cantitate data de

resurse, folosind tehnica si tehnologia cea mai inalta , nu se poate obtine

decat o cantitate limitata din fiecare bun necesar consumului.

Raritatea resurselor genereaza problema oricarei economii si

anume: ce sa se produca si in ce cantitati ? cum sa se produca? Si pentru

cine sa se produca?

Indiferent de sistem si forma, raritatea resurselor presupune o

rationalitate in utilizarea resurselor adica obtinerea unor efecte maxime cu

un consum minim de resurse.

Raritatea (resurselor) reprezinta proprietatea resurselor de a fi

insuficiente în raport cu trebuintele umane.

8) Raritatea resurselor este specifica:

a) pentru fiecare tip de economie;

b) doar pentru economia de piata

c) doar pentru economie centralizata

9. Raritatea resurselor din economie impune:

6

a)rationalitate in utilizarea resurselor;b)risipa resurselor;c)folosirea unei cantitati nelimate de resurse

Tema 2 - ECONOMIA DE PIATA-

a) Economia naturala si economia de schimb

In societatea umana, de-a lungul timpului, s-au manifestat diferite forme de

organizare a activitatii economice, având la bazǎ mecanisme proprii de alocare si

utilizare a resurselor, în vederea satisfacerii trebuinţelor (nevoilor). Au fost

indentificate urmǎtoarele sisteme economice:

economia naturalǎ;

economie de schimb;

economia de piata (economia de piata concurentiala)

economia centralizatǎ (economia de comandǎ)

economia mixtǎ

Economia naturala reprezinta acea forma de organizare si functionare a

activitatii economice in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele

propriei activitati, fara a se apela la schimb.

1. Identificati trasatura specifica pentru economia naturala:

a. nevoile de consum sunt satisfacute din productia proprie;

b. nevoile de consum sunt satisfacute bunuri cumparate ;

c. ocupa o pondere ridicata in economie de piata

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurarea

activitatii economice in care agentii economici produc in vederea vanzarii, obtinand in

schimbul lor altele, necesare trebuintelor. Economia de schimb reprezinta forma

7

universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea

contemporana.

2. Economia de schimb reprezinta:

a. forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii

economici produc in vederea vanzarii;

b. forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii

economici nu produc pentru piata;

c. forma de organizare si desfasurarea activitatii economice in care agentii

economici produc bunuri libere

b) Trǎsǎturile generale ale economiei de schimb:

specializarea ag. ec. in obtinerea anumitor bunuri;

autonomia ,independenta economica a ag.ec.;

monetarizarea economiei;

legaturile economice dintre agenti se desfasoara sub forma tranzactiilor

bilaterale;

bunurile produse imbraca forma de marfa.

3. Care din urmatoarele trasaturi sunt spefice eeconomiei de schimb:

a) specializarea ag. ec, autonomia ag. ec, monetarizarea economiei;

b) monetarizarea economiei si dependenta economica a ag. ec.

c) existenta pe piata a unor produse nediferentiate

1)Specializarea ag. ec. Spre deosebire de producatorul ,, universal’’, caracteristic

economiei naturale, economia de schimb are baza diviziunea sociala a muncii care

genereaza agenti economici specializati: pe profesii, ramuri,subramuri, etc. Fiecare

producator obtine anumite bunuri sau servicii, iar pentru satisfacerea tuturor

trebuintelor sale este nevoit sa cedeze o parte din acestea pe piata, contra unui

echivalent, altui producator ce creeaza alte bunuri si serivicii. Aceasta conditie duce la

dezvoltarea si eficentizarea productiei.

2)Autonomia (independenta) producatorilor

Ca trasatura a economiei de schimb automonia presupune ca agentii economici sunt

abilitati cu drept de decizie , iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice.

Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii particulare cand

8

agentul economic decide in mod direct –sau prin reprezentanti- in virtutea dreptului

de proprietate.

c)Economia de piataEconomia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a

activitatii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea diferitelor bunuri si servicii, precum si a metodelor de organizare si combinare a factorilor de productie.

Economia de piata se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- este o economie bazata pe profit, profitul fiind mobilul pentru care intreprinzatorul isi asuma riscul concurential - este o economic concurentiala, concurenta fiind regulatorul principal al activitatii economice- este o economie de intreprindere, unitatea economica fiind spatiul economic fundamental de decizie si de actiune;- este o economie bazata pe proprietatea privata si formarea libera a preturilor, dar fará excluderea interventiei indirecte si directe a statului.

In economiea de piata, modul in care se realizeaza raportul dintre nevoile umane si bunurile create si serviciile prestate, conduce la clasificarea bunurilor economice, in:

1) marfare;2) nonmarfare.

Un bun economic este considerat - marfa- daca indeplineste cumulativ trei conditii:

o incorporeaza munca;o satisface o nevoie umana;o este destinat schimbului prin vanzare-cumparare.

Bunurile economice, pot fi clasificate dupa diverse criterii si anume:

a) Dupa forma de manifestare:

a. obiecte, cu existenta autonoma fata de producator si consumator; b. servicii, care se consuma concomitent cu producerea lor; c. informatii, detinute de specialisti in diferite domenii.

b) Dupa destinatia finala:

- bunuri de consum personal (precum: hrana, imbracaminte, locuinta etc.)- bunuri de consum social (serviciile de educatie, sanatate, aparare etc- prodfactori: bunuri de capital tehnic, resurse naturale, resurse de munca,

active financiare etc.;

9

c) Dupa posibilitatile de multiplicare :

- reproductibile- cele care sunt realizate intr-un numar oricat de mare de exemplare, in rapon de existenta factorilor de productie- nereproductibile (unice), acestea indicand probleme deosebite in privinta corelatiei lor cu preferintele umane;

d) PIATA

Odata cu aparitia primelor forme ale economiei de schimb ce a condus la separarea comunitatilor, in producatori si consumatori, piata a evidenţiat, in special, totalitatea relatiilor de vanzare -cumparare ce au loc intre ag. ec., in cadru unui anumit spatiu economic.

Altfel spus piata reprezinta:

- spatiul economic si teritorial in care-si desfasoara activitatea agentii economici;

- locul de intalnire al agentilor economici in calitatea acestora de vanzatori si cumparatori;

- locul de intalnire al ofertei cu cererea de bunuri si servicii; - locul de formare al preturilor la care se vand si se cumpara bunurile

economice si se presteaza serviciile;- regulatorul pietei il reprezinta concurenta dintre agentii economici prin care

acestia isi realizeaza interesele.

Piata poate fi clasificata functie de anumite criterii, astfel:

1)- dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectui schimbului:

- piata satisfactorilor (bunuri de consum personal si servicii de consum personal) - piata prodfactorilor (piata muncii, a capitalului, a pamantului, a informatiilor, a serviciilor productive etc.).

-2)dupa forma materiala a bunurilor ce fac obiectul schimbului:

- piata cerealelor, a cafelei, a bumbacului, a cauciucului, a petrolului, a aurului, a constructiilor de masini etc.

- 3)dupa aria de extindere- piata locala- nationala- zonala - mondiala

10

4) dupa modul de realizare a schimburilor:- piata geografica (hale, targuri, etc)- ideala (totalitatea operatiunilor si contractelor incheiate prin posta, telefon, fax sau alte mijioace de comunicatie)

e.) BANIIBanii au aparut in procesul formarii economiei de piata, respectiv in periada

trecerii de la economia naturala la cea de schimb, imbracand in timp diverse forme:

- banii-bunuri, adica acele bunuri care se gaseau cel mai des pe piata in zona

respective, ca: vitele, blanurile, sarea, scoicile etc.

- banii-marfa (marfurile cu diferitele lor utilitati)

- banii-aur (o marfa speciala care joaca rolul de bani si se poate schimba cu

orice marfa)

- banii-monede din metale pretioase (banii s-au restrans la metalele pretioase,

ca urmare a unor calitati intrinseci ale lor si anume: valoare mare intr-un volum mic;

divizibilitate perfecta; fractiunile acestora au valoare proportionala cu greutatea lor;

omogenitate calitativa; usurinta min manipulat; nealterabilitatea)

- banii-bilete de banca (inscrisuri) ce atestau existenta aurului in depozitele

unei banci. Banii de hartie nu au valoare intrinseca, circula pe increderea oamenilor,

au un curs fortat, sunt neconvertibili in metal pretios si sunt emisi de stat, in special,

cu scopul finantarii cheltuielilor sale neproductive si acoperirii deficitelor bugetare.

In concluzie, banii reprezinta expresia generica pentru bancnote, bani de hartie

si moneda divizionara, ce se gasesc in posesia agentilor economici, sub forma de

numerar sau in conturile acestora, ca banii scripturali si sunt folositi pentru mijiocirea

directa sau indirecta a schimbului.

f)Rolul banilor in economie rezulta din functiile lor si anume:

1) Masura a cheltuielilor si rezultatelor, trecute, prezente si viitoare a activitatilor economice. Cu ajutorul banilor, bunurile economice neomegene ca gen si calitate, pot fi comensurate, evaluate si comparate.

b) Mijiocitor al schimbului -Schimbul de marfuri cu ajutorul banilor poarta numele de circulatia marfurilor, ce cuprinde doua procese distincte in timp si spatiu: vanzarea (M-B), adica cedarea unei cantitati de bunuri in schimbui unei sume de bani si cumpararea (B-M), adica obtinerea unei cantitati de bunuri in schimbul unei sume de bani.

11

c). Mijloc de plata- Banii folosesc pentru achitarea unor drepturi sal stingerea unor obligatii precum: salarii, renta, dobanda, taxe fiscale, chirii, imprumuturi, piata bunurilor vandute pe credit etc.

d) Instrument de rezerva si economisire pentru agentii economici cu scopul asigurarii surselor de viitor ale productiei si consumului, deci sunt um simbol al avutiei.

e) Bani universali - In schimburile internationale, stingerea diferitelor datorii se face prin aur, valuta convertibila sau printr-o moneda intemationala (EURO). Pentru indeplinirea acestor functii, banii trebuie sa existe in societate, as fie emisi si pusi in circulatie intr-o anumita cantitate.

Masa monetara (masa baneasca) reprezinta cantitatea de bani ce exista in circulatie la un moment dat intr-o economie si apartine diferitilor agenti economici.

Aceasta se compune din numerar, adica bancnote si moneda divizionara si bani scripturali, adica inscrisurile agentilor economici aflate in conturi bancare, case de economii, alte institutii fmanciar-bancare.Masa monetara este direct proportionala cu pretul bunurilor si tarifele serviciilor aflate in circulatie (valoarea marfurilor) si invers proportionala cu viteza de rotatie a banilor.

M = Pv x Q / v

M = masa monetara;Pv = pret de vânzare pentru marfurile tranzactionate pe piata intr-o anumita perioada

de timpQ= marfa vânduta pe piata

v = viteza de rotatie a banilor

Viteza de rotatie a banilor reprezinta numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumparare si de plati efectuate cu o unitate monetara intr-o perioada de timp.

Cantitatea de bunuri economice si servicii ce se poate cumpara cu o unitate monetara la un moment dat reprezinta puterea de cumparare a monedei ("fiecare popor are moneda pe care o merita".)

12

13

Tema 3 -FACTORII DE PRODUCTIE

. 1)Factorii de producţie şi evoluţia lor

Procesul de productie presupune prezenta in interactiune a mai multor factori, care in starea lor potentiala se numesc resurse .Resurse : -materiale; -financiare; - umane (de munca), etc

Factorii de producţie (fp) se află în proprietatea agenţilor economici, locul şi rolul lor schimbându-se în permanenţă în funcţie de evoluţia în timp şi spaţiu.Fiecare factor de producţie reprezinta unitatea unor determinări cantitative şi calitative, oamenii acţionând:

• asupra cantităţii, utilizând un volum tot mai mare de factori de producţie – dezvoltare extensivă; • asupra calităţii acestora, ameliorând eficienţa utilizării lor – dezvoltare intensivă. IN economia contemporana, preocuparea principală a agenţilor economici este reprezentata de economisirea şi ameliorarea calităţii factorilor de producţie.

Economisirea fp este impusa de cauze obiective:

a) creşterea şi diversificarea nevoilor; b) tendinţa de creştere a dificultăţilor de acces la anumiţi factori; c) sporirea exigenţei pentru calitatea bunurilor; d) tendinţa de scumpire a unor factori; e) necesitatea protecţiei mediului natural.

Factorii de producţie reprezinta resurse: atrase, alocate consumate, în procesul de producere a bunurilor economice.

Multitudinea de factori de producţie poate fi clasificată în trei mari categorii :

munca, natura (pământul), capitalul.

Activitatea economica de producere a unor bunuri sau prestarea anumitor servicii

presupune utilizarea unor cantitati determinate de factori de productie: munca, natura

si capital.

14

a) MUNCA Munca este activitatea conştientă, specific umană, îndreptată spre un anumit scop prin care omul îşi defineşte interesul, îşi caută şi îşi construieşte mijloacele adecvate atingerii scopului propus. Munca a fost şi este:

- factorul activ – prin muncă are loc combinarea, utilizarea şi perfecţionarea celorlalţi factori; - factorul determinant – fără muncă nu se poate produce nimic, deci progresul este condiţionat de muncă.

Munca este o îmbinare de: - efort fizic – când acesta predomină, munca se numeşte fizică; - efort intelectual – când este predominant, munca va fi intelectuală.

Pornind de la compoziţia fizică-intelectuală, munca poate fi privită sub două aspecte:

- cantitativ – munca este măsurată prin timp şi număr de locuri de muncă; - calitativ – se măsoară prin productivitate (randament) şi însuşirile tehnico-funcţionale şi estetice ale produselor în care se materializează.Ceea ce face cu putinţă munca este forţa de muncă, între cele două neputându-se pune semnul egalităţii.

Forţa de muncă reprezintă totalitatea capacităţilor fizice şi intelectuale ale unui om.

Condiţia esentiala ca forţa de muncă să intre în acţiune, o reprezinta existenţa mijloacelor de producţie.

Numai unirea forţei de muncă cu mijloacele de producţie creează posibilitatea desfăşurării muncii.

Munca este singura producătoare de avuţie.Preţul forţei de muncă îl reprezintă salariul.

B)NATURANatura, este factor de producţie originar şi ea se prezintă sub mai multe forme: - pământul – este spaţiul în care se desfăşoară activitatea economică şi cuprinde: A) în sens restrâns: solul, subsolul, aerul, apa, fauna, flora etc., B )în sens larg: solul – fondul funciar. -relieful;-clima.

Rolul economic al pământului decurge din: - constituie cadrul general, spaţiul de desfăşurare a tuturor activităţilor

umane; - este sursă de elemente nutritive; - reprezintă principalul factor de producţie în agricultură, - este singura sursă de producere a alimentelor şi a materiilor prime de

origine agrosilvică.

Pământul ca factor de producţie are caracter limitat şi este regenerabil .

15

c) CAPITALUL - Termenul de capital desemnează în sens:

- larg – avuţia individului sau a societăţii; - restrâns – totalitatea bunurilor cu care se produc alte bunuri destinate

vânzării-cumpărării şi nu satisfacerea nevoilor proprii. Capitalul, poate fi definit, ca fiind ansamblul bunurilor produse prin muncă şi folosite pentru obţinerea altor bunuri şi servicii destinate vânzării. După natura sa, capitalul se împarte în două categorii:

- capitalul real (tehnic) – este capitalul concretizat în mijloace de producţie (clădiri, fabrici, utilaje, instalaţii, materii prime etc; - capital nominal – reprezintă un titlu de proprietate asupra unor valori reale ce conferă dreptul de a însuşi venitul adus de acestea.

Capitalul tehnic trebuie analizat pe cele două componente ale sale:

– capitalul fix; – capitalul circulant.

Componentele capitalului se comportă diferit în activitatea economică, îndeplinind funcţii diverse şi clasificându-se după mai multe criterii, cel mai important fiind modul în care:

- participă la activitate; - se consumă; - se înlocuiesc.

1. Capitalul fix este partea capitalului formată din bunuri ca: utilaje, clădiri, instalaţii, materii prime etc., care: - participă la mai multe cicluri de producţie; - se consumă treptat (se uzează); - se înlocuieşte după mai mulţi ani.

Uzura fizică – reprezintă pierderea treptată a proprietăţilor tehnice a mijloacelor de muncă ca urmare a folosirii lor productive şi a acţiunii agenţilor naturali fizici, chimici, biologici. Recuperarea sub formă bănească a valorii capitalului fix consumat se numeşte amortizare (A), a cărei mărime se determină ca raport între valoarea capitalului fix (Kf, KF) şi durata de funcţionare (T,t) exprimată în ani.

A = Kf (KF) / T (t),

detaliată formula va deveni: A = (V – r + d) / t (T),

unde: A = suma anuală a amortizării; V = valoarea iniţială a capitalului fix; r = valoarea reziduală a capitalului fix, adică valoarea recuperată după

scoaterea sa din funcţiune; d = cheltuieli făcute pentru scoaterea din uz a capitalului fix; t = timpul de funcţionare a capitalului (în ani).

16

Raportul procentual dintre amortizare şi capitalul fix reprezintă rata amortizării, care se calculează astfel:

Ra = (A / Kf (Vi) x 100

Uzura morală constă în deprecierea valorică sau tehnică a capitalului fix înainte de a se produce uzura fizică completă. Apare datorită progresului tehnic şi condiţiilor pieţei care asigură bunuri similare noi, cu:

- preţuri mai scăzute; - performanţe tehnice superioare; - preţuri mai mici şi performanţe superioare.

2. Capitalul circulant este partea capitalului formată din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, energie etc.) care:

- participă la un singur ciclu de producţie; - se consumă dintr-o dată; - se înlocuieşte după fiecare ciclu de producţie.

17

Tema 4- PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCTIE-

1. Conceptul şi tipurile de productivitate

W sau randamentul factorilor de producţie este dată de eficienţa combinării acestora pentru obţinerea maximului de efecte utile cu minimum de resurse (costuri cât mai mici). W fizică măsoară randamentele în natură ale utilizării factorilor de producţie, W măsurată valoric, permite măsurarea eficienţei în termeni financiari-monetari.

Productivitatea "W" stabileşte legătura cantitativă între producţia obţinută "Q" într-o perioadă de timp şi factorii de producţie folosiţi "Fp" pentru obţinerea acesteia, deci

W =Q/Fp

Modificarea in timp a nivelurilor productivităţii arată progresul calitativ al factorilor de producţie, precum şi mai buna combinare şi utilizare a lor. Acest fapt reprezintă dinamica productivităţii şi se măsoară prin indicele acesteia.

Indicele productivităţii "Iw" este raportul procentual între nivelul productivităţii din anul curent "W," şi cel din anul de bază:

Iw= W1/W0 x 100

Productivitatea se prezintă sub diferite forme (tipuri) şi se poate exprima prin diverşi factori, în raport de diferite criterii. Astfel:

- în funcţie de nivelul activităţii, distingem: productivitatea locului de muncă, al secţiei, al întreprinderii, al ramurii, al economiei naţionale;

- în funcţie de forma de exprimare, distingem: productivitatea fizica, exprimată în unităţi materiale (m, l, kg, buc, etc.), în unităţi natural convenţionale‚ (UVM- unitate vită mare, etc.) şi productivitatea valorică, exprimată în unităţi băneşti (leu, $, euro, etc.)

- în funcţie de factorii de producţie participanţi distingem:

a)productivitatea parţială a unui factor (productivitatea muncii, a capitalului, a pământului). Productivitatea parţială reprezintă rodnicia, eficienţa cu care este utilizat un factor de producţie, la un moment dat.

Ea se calculează ca un raport între producţia obţinută "Q" exprimată în unităţi fizice, natural convenţionale sau valorice şi cantitatea factorului de producţie luat în considerate, Fp (munca, pământul sau capitalul) exprimat în unităţi fizice şi natural convenţionale (ore de muncă, număr de maşini, suprafaţă de teren).

b) productivitatea globală a tuturor factorilor de producţie care au contribuit la obţinerea producţiei respective. Productivitatea globală reprezintă rodnicia, eficienţa cu care sunt utilizaţi toţi factorii de producţie, cei fizici, financiari, proprii şi împrumutaţi

- în funcţie de modul de calcul al indicatorilor, distingem:

18

a) productivitatea medie (unitară) reprezintă rodnicia, eficienţa cu care este folosită o unitate dintr-un factor de producţie, într-un timp dat. Ea se calculează ca un raport între producţia obţinută şi cantitatea dintr-un factor de producţie, deci Wm = Q/Fp. Tipul FP determină următorii indicatori:

- productivitatea medie a muncii (L-muncă exprimată în număr de salariaţi, de muncitori, de ore-om)

W =Q/L (T)

- productivitatea medie a capitalului (K-capital)

W =Q/K

- productivitatea medie a pamantului(P-pământ)

W =Q/P (Ha)

b)productivitatea marginală reprezintă surplusul de producţie obţinut prin creşterea cu o unitate dintr-un factor de producţie, ceilalţi factori rămânând constanţi,

Wmg = ∆Q/∆Fp

-∆Q reprezintă producţia suplimentară obţinută,

-∆Q =Q1-Q0

-∆Fp reprezintă creşterea cu o unitate a factorului de producţie luat în calcul

∆Fp= Fp1 – Fp0

Wmg reprezintă productivitatea marginală.

Tipul FP determină următorii indicatori:

- productivitatea marginală a muncii (L-muncă exprimată în număr de salariaţi, de muncitori, de ore-om)

- productivitatea marginală a capitalului (K-capital)

- productivitatea marginală a muncii (P-pământ)

c) productivitatea brută apreciază ansamblul producţiei în raport cu factorii de producţie care sunt utilizaţi. În acest caz producţia este privită ca o producţie finală deci ca sumă a valorilor adăugate de diferitele activităţi de producţie;

d) productivitatea netă care are în vedere eliminarea din producţia finală a valorii achiziţiilor exterioare şi a costului utilizării capitalului instalat (amortismentele) pentru a încerca să autonomizeze ceea ce este direct dependent de efortul productiv al firmei analizate.

19

2. Variaţia productivităţii şi factorii ce o influenţează

Productivitatea exprimă rodnicia, eficienţa utilizării factorilor de producţie într-o activitate economică.

Legea creşterii productivităţii presupune fie sporirea volumului de producţie prin utilizarea aceluiaşi volum de factori de producţie, fie obţinerea aceluiaşi volum de producţie pe baza unui volum mai mic de factori de producţie. Această lege de creştere a productivităţii are în general următoarele efecte:

- la producători – reducerea costurilor de producţie, economisirea factorilor de producţie, creşterea competitivităţii bunurilor oferite, etc.

- la consumatori – creşterea salariilor nominale şi a celor reale, economisirea timpului de muncă, creşterea timpului liber şi folosirea mai eficientă a lui, etc.

Variaţia însă a productivităţii, în special a celei a muncii are efecte economice si sociale diverse:

- economisirea factorilor de producţie consumaţi;

- reducerea costului producţie;

- creşterea producţiei, a competitivităţii bunurilor obţinute;

- creşterea profitului, a salariului nominal şi a celui real;

- economisirea timpului de muncă şi creşterea timpului liber.

Respectarea acestei legi permite alegerea variantei optime privind maximizarea profitului printr-o combinare eficientă a factorilor de producţie capabilă să asigure maximizarea efectelor in condiţiile minimizării eforturilor (costurilor).

În acest proces de variaţie, W este influenţată de:

- factori naturali- factori tehnici: - factori economici:;

- factori sociali: - factori psihologici:

20

Tema 5 -COSTUL ŞI RENTABILITATEA-

A) COSTUL DE PRODUCTIE: STRUCTURA SI TIPOLOGIE

1. Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate si suportate de catre firma pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si servicii.

a)Delimitari conceptuale:

Costul contabil reflecta, in bani, cheltuielile efectiv suportate de catre firma, care rezulta din evidenta contabila a acesteia;

Costul economic este un concept mai larg decat costul contabil; pe langa acesta el cuprinde si acel consum de resurse care nu presupune plati efective evidentiate sub forma de cheltuieli (ex: consumul de munca al proprietarului firmei);

Costul de oportunitate reprezinta valoarea sansei sacrificate, costul sacrificiului sau costul renuntarii in procesul de alegere a variantei optime de alocare a resurselor. Costul de oportunitate are aplicabilitate in procesul de alocare a resurselor umane, materiale, banesti, in specializarea productiei.

IMPORTANTA COSTULUI

In economia de piata, costul reprezinta un instrument economic extrem de util in fundamentarea si adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul si structura productiei.

Calcului economic, functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficientei iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare pentru fiecare bun economic, relatie de la parte la intreg.

Costul reprezinta numai o parte a pretului de vanzare (pv), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul (peste costul de productie) reprezinta profitul sau beneficiul.

Pv = Cu + pr

Pv= pret de vanzare;

Cu= cost(cost unitar);

pr = marja de profit.

21

B)MARIMEA SI TIPOLOGIA COSTULUI

Marimea costului este determinata de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice la un moment dat.

Marimea costului poate fi calculata:

pe unitatea de produs;

pe intreaga productie omogena pe care o realizeaza o firma sau alta;

la unul si acelasi producator, insa de la o perioada sau alta, in dependenta de modificarile in dotarea tehnica.

TIPURI DE COST:

Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie dat, dintr-un bun.

El poate fi privit:

structural, pe termen scurt, divizat in cost fix si cost variabil;

pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor suportate de catre intreprindere.

a1) COSTUL FIX (CF)- reflecta acele cheltuieli ale firmei care, pe termen scurt sunt independnte de volumul productiei obtinute(ex: amortizarea capitalului fix, chiria, salariile personalului administrativ, cheltuieli de intretinere, iluminat, dobanzi, etc ). Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variatia volumului productiei.

a2) Costul variabil (CV) - exprima acele cheltuieli ale firmei care se modifica in functie de volumul productiei CV = f(Q).

In structura costului variabil se inscriu urmatoarele :cheltuielile cu materiile prime, materiale, combustibil, energie , salarii directe etc.

Costul variabil este o functie crescatoare fata de productie:

1. atunci cand randamentul este crescator, costul variabil se mareste o data cu productia, insa mai putin decat proportional;

2. daca randamentul este descrescator, costul variabil creste o data cu productia, insa mai mult decat proportional .

3.Costul variabil este nul la un nivel de productie nul.

B_Costul total (CT) reprezinta suma costurilor fixe si variabile

CT = CF+CV

c)Costul mediu (CTM) sau costul unitar exprima costurile globale pe unitatea de produs.

CTM = CT / Q;

Q= reprezinta cantitatea de produse

22

a) Costul marginal (Cmg)- exprima sporul de cost total (∆CT) necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie .

Cmg = ∆CT / ∆ Q

∆ Q = sporul de productie ( productia suplimentara obtinuta)

O problema importanta este reprezentata de minimizarea costului pe unitatea de produs.

Obtinerea de profit depinde de capaciatea producatorului de a fabrica bunuri de calitate superioara la un cost mai redus, pe care sa le vanda la preturi competitive. Din aceasta cauza, in conditiile concurentei producatorii trebuie sa micsoreze costul, ei trebuie sa aiba avantaj de cost, asigurandu-si capacitatea concurentiala.

Comprimarea costului pe unitatea de produs in interiorul tarii reprezinta unul din factorii principali de care depinde competitivitatea produselor si realizarea unor schimburi eficiente pe piata internationala.

RENTABILITATEA FIRMEI

O forma importanta a eficientei economice o reprezinta rentabilitatea activitatii economice.

O firma este considerata rentabila atunci cand obtine profit (P).

P = CA – CT;

CA = cifra de afaceri

CT = costul total

Rentabilitatea poate fi masurata:

in mod absolut prin masa profitului;

in mod relativ prin rata rentabilitatii sau rata profitului .

Rentabilitatea calculata in mod absolut, ca masa a profitului, este direct proportionala cu pretul de vanzare a bunului economic creat si invers proportionala cu costul de productie.

Calculata in mod relativ, ca rata a profitului, mai depinde si de volumul capitalului fix, in mod invers proportional, precum si de viteza de rotatie a capitalului, in mod proportional.

PRAGUL DE RENTABILITATE

In cautarea nivelului de productie care maximizeaza profitut, , este utila

23

cunoasterea unui caz particular, si anume- pragul de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate indica volumul de productie sau cifra de afaceri de la care pornind producatorul poate sa obtina profit.

In acest ,, punct ‘’ incasarile totale ale firmei , obtinute prin vanzarea bunurilor respective sunt egale cu costul total(CT), iar profitul este nul.

Pragul de rentabilitate poate sa fie exprimat prin relatia :

VT (CA) = CT;

VT= venituri totale; CT = cost total.

Pragul de rentabilitate nu se poate mentine pe termen lung fara ca intreprinderea respectiva sa nu fie nevoita sa iasa din afaceri.

Pragul de rentabilitate este un concept pe termen scurt.

24

TEMA 6 - PIAŢA MONETARĂ -

Echivalentul de schimb valabil intr-o economie este reprezentat de bani dar, si

de alte instrumente monetare recunoscute intr-o anumita regiune.

Intalnirea celor care au nevoie de bani si a celor care dispun de disponibilitati

banesti nu se realizeaza direct, ci prin intermediul unor agenti economici

specializati:Banci; Institutii Financiare; Casele de Economii; Societati de Asigurari.

Banca reprezinta un agent economic care are rolul de intermediar intre ceilaiti agenti economici, care concentreaza mijioace de plata si creditare in scopul asigurarii functionarii echilibrate a economiei.

Pentru serviciile prestate, bancile pretind si incaseaza dobanda sau comision de la clienti, in timp ce clientilor lê platesc dobanda.

Diferenta intre dobanzile incasate si cele platite de acestea reprezinta profitui bancar brut.

Dupa specificul activitatii bancile se clasifica in:

Banca de emisiune

-reprezinta banca centrala a unui stat-are rol de asigurare a stabilitatii monetare.-asigura nevoile de lichiditate ale economiei-ofera servicii speciale bancilor comerciale prin constituirea depozitelor si acordarea de credite acestora-

Bancile comerciale sau de depozit

- activitatea bancilor comerciale este variata, cuprinzand operatii de scontare, subscriere de bonuri de Tezaur, operatii de bursa, viramente, etc.-au rolul de a acorda imprumuturi, finanta proiecte de investitii, de achizitii si fuziuni, etc.

Banci specializate

- casele de credit agricol, care acorda credite pe termen scurt, mediu si lung in agricultura; - case de credit financiar, care acorda credit ipotecar persoanelor particulare si imprumuturi colectivitatilor publice locale; -

Cererea si oferta de moneda

Piata monetara reprezintǎ o piata specifica în care se intalneste oferta cu cererea de moneda pe termen scurt.

In cadrul pietei monetare se intalnesc:

-agentii economici ce au nevoie de imprumuturi (cererea de moneda)

-agentii economici care ofera disponibilitati banesti (oferta de moneda)

.

25

Masa monetara reprezinta totalitatea instrumentelor banesti de care dispun agentii economiei destinata cumpararii de bunuri sau prestari de servicii, achitarii datoriilor, constituirii de economii si altor destinatii.

Masa monetara cuprinde:

-moneda efectiva sau numerarul

- moneda de cont (bani scripturali)

-alte active (precum cambiile, biletele la ordin, biletele de trezorerie)

Creditul si dobanda

Creditul reprezinta forma cea mai simpla a relatiilor economice care apar in

procesul de transferuri patrimoniale de bunuri si servicii.

Functionarea relatiilor de credit este nemijlocit legata de existenta monedei, de

dezvoltarea functiilor acestuia, indeosebi a celei de mijloc de plata.

El poate sa apara in doua situatii:

1) vanzarea unor bunuri in prezent si incasarea contravalorii lor ulterior

2) acordarea unor imprumuturi banesti, pe timp determinat, unor persoane fizice sau

juridice.

Relatiile de credit se caracterizeaza prin trei trasaturi si anume:

- presupun pe de o parte, creditorul, cel care vinde sau da cu imprumut o suma de

bani si pe de alta parte, debitorul, cel care primeste marfa sau suma de bani, urmand

ca la scadenta sa plateasca marfa respectiva sau sa restituie suma primita;

- rambursabilitatea (restituirea) la termenui fixat, la scadenta;

- este purtator de dobanda, debitorul trebuind sa plateasca creditorului o suma de bani.

Creditul indeplineste anumite functii si anume:

1) creste capitalul real, favorizand o mai buna utilizare a factorilor de productie;

2)determina concentrarea activitatilor economice in unitati mari si foarte mari;

3) accelereaza schimburile economice;

4) contribute la accelerarea vitezei de rotatie a banilor;

Creditele se clasifica in:

26

-credit comercial, practicat intre agentul producator si cel care comercializeaza marfa

-credit bancar, dat de banca sub forma de bani diferitilor agenti sau populatiei.

- credit pe amanet, garantia fiind un bun mobiliar

-credit pe ipoteca, garantia fiind un bun imobiliar (teren, cladiri, constructii).

Dobanda: in teoria economica dobanda prezinta doua acceptiuni:

1)-in sens restrans reprezinta excedentul ce revine proprietarului capitalului dat cu

imprumut, din remuneratia proprietarului capitalului imprumutat (creditorului)

2)in sens larg reprezinta surplusul ce revine proprietarului oricarui capital utilizat in

conditii normale si prezinta urmatoarele forme:

a)- dobanda de pe piata monetara, care se aplica imprumuturi lor pe termen scurt,;

b)dobanda bancara de baza, care se foloseste pentru recompensarea certificatelor de

depozit sau pentru bonurile de trezorerie;

c)dobanda pe piata obligatiunilor (cuponul), specifica pentru plasamentele pe

termen lung;

d) dividendul pentru actiunile detinute la societatile pe actiuni.

Rata dobanzii reprezinta raportul procentual dintre marimea dobanzii si suma luata

cu imprumut. Ea putand fi considerata ca fiind pretul platit pentru folosirea de 100 de

unitati monetare pe termen de un an.

Rata dobanzii este influentata atat direct, cat si indirect de mai multi factori::

Factorii care duc la scaderea ratei dobanzilor

1) cresterea generala a economiilor; 2)scaderea relativa a productivitatii capitalului,

3) masurile antiinflationiste luate de catre stat,; 4)cresterea gradului de autofinantare a

firmelor.

- Factorii de crestere a ratei dobanzii

1) cresterea costului serviciilor ;2)transferul peste hotare a banilor; 3)aparitia, unei

nevoi care sporeste inclinatia spre investitii; 4)razboaiele si controversele sociale.

27

Tema 7- Piata capitalului (piata financiara)

In economia de piata sunt necesare importante sume de bani (capital) pentru

modernizarea si dezvoltarea productiei. Dorinta firmelor cu privire la cresterea

capitalului in vederea intensificarii activitatilor economice este stimulata si dorinta

populatiei, in legatura cu plasarea economiilor pentru obtinerea de venituri.Exista mai

multe modalitati de crestere a capitalui unei firme (reinvestirea profitului, accesarea

creditelor bancare, emisiunea de actiuni si de obligatiuni).

In legatura cu aceste operatiuni, apare notiunea de piata a capitalului sau piata

financiara.

Piata capitalului reprezinta un plasament de resurse banesti in vederea obtinerii

unor venituri viitoare. Piata capitalului dintr-o economie prezinta doua importante

functii:1) -sa atraga resursele financiare pentru activitatea de productie 2) -sa creasca

mobilitatea capitalurilor, respectiv orientatrea acestora spre sectoarele sau ramurile cu

cel mai mare randament

Piata financiara este o piata care tranzactioneaza titluri de valoare, intre agentii

emitenti si detinatorii de capital banesc, care doresc sa cumpere titluri de valoare.

Titlul de valoare (hartia de valoare) reprezinta un inscris, semnat, transmisibil

si negociabil, care face obiectul tranzactiilor financiare (actiunile, obligatiunile etc).

Actiunile sunt titluri de valoare (titluri financiare), negociabile, emise de o companie pentru constituirea, cresterea sau restructurarea capitalului social.

Acestea sunt titluri financiare (de valoare), care atesta detinerea unei parti din capitalul unei societati, ii confera posesorului calitatea de asociat sau actionar, cu urmatoarele drepturi:

- dreptul de a participa cu vot in Adunarea Generala a Actionarilor;

- dreptul de participa la distribuirea profitului net al societatii sub forma de dividende; Aceste dividende variaza de la un an la altul , in functie de rezultatele economico-financiare.

Actiunile sunt titluri de valoare care aduc un venit variabil posesorului.

- dreptul la o parte din activele societatii, conform cu numarul de actiuni detinute, atunci cand aceasta este lichidata.

28

Pe langa drepturile respective, actionarii au si obligatia de a contribui cu un

anumit procent din pierderile societatii, in cazul in care ele apar..

In momentul emiterii de actiuni pe piata primara de capital, acestea pot avea o

valoare diferita de valoarea nominala, numita valoare de emisiune (pret de emisiune).

In momentul cand sunt plasate la bursa (piata lor secundara) - aceste actiuni

vor fi cotate la o valoare de piata (cursul bursier), diferita de cea nominala. Acest curs

bursier se determina zilnic in functie de de raportul dintre cererea si oferta pentru

titlurile de valoare.

Dividendul reprezinta partea din profitul net al unei societati pe actiuni, care se

distribuie anual actionarilor, in functie de deciziile Adunarii Generale a

Actionarilor..

Obligatiunile sunt titluri financiare de credit, pe termen lung, emitentul

obligatiunii fiind debitorul (firma care are nevoie de credit), iar detinatorul

obligatiunii fiind creditorul (persoanele fizice sau juridice care cumpara obligatiuni

Fiecare obligatiune prezinta o valoare nominala, adica o suma inscrisa pe titlu

si o valoare de rambursare, care nu este inscrisa pe obligatiune.

Valoarea de rambursare reprezinta o promisiune legala facuta de catre firma

emitenta, ca la un anumit termen , numit scadenta, sa se restituie detinatorilor de

obligatiuni suma imprumutata, plus o anumita rata anuala de profit pentru fiecare

obligatiune.

Obligatiunea reprezinta un titlu care aduce un venit fix.

Venitul anual (uneori trimestrial sau semestrial) platit detinatorilor de

obligatiuni poarta denumirea de cuponul obligatiunii.

Piata financiara este o piata organizata pe care se vand si se cumpara actiuni si

obligatiuni.

Piata titlurilor financiare ca mecanism de legatura intre detinatorii de sume excedentare si utilizatorii de fonduri, se prezinta sub doua forme:

29

a) piata primara (piata financiara primara)b) piata secundara (piata financiara secundara)

Piata primara reprezinta acea piata in care se vand si se cumpara titluri

financiare nou-emise, de catre diferiti agenti economici, institutii financiar-bancare

sau autoritati publice.

Piata primara asigura astfel intalnirea dintre cererea si oferta de titluri. Pe piata

primara pretul de vanzare pentru titlurile de valoare, numit curs, il reprezinta

valoarea nominala, adica suma inscrisa pe titlu, si este un pret ferm.

Operatiunile pe aceasta piata se efectueaza, in principal, prin intermediul

societatilor bancare, care in schimbul unui comision, plaseaza aceste titluri contra

capitalului banesc mobilizat in favoarea emitentului de titluri.

Piata secundara de capital este o piata a titlurilor anterior emise, adica a

titlurilor emise si puse in circulatie pe piata primara. Pe acesta piata titlurile sunt

tranzactionate de catre cei care beneficiaza de drepturile pe care le atesta acestea,

adica de catre investitori.

Aceasta piata indeplineste, ca si cea primara, un rol de concentrare a cererii si

ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata

titlurilor s-a constituit.

Piata secundara, prin cele doua componente ale acesteia:

-piata bursiera

-piata extrabursiera, ofera posibilitatea valorificarii titlurilor mobiliare (actiuni

si obligatiuni) inainte ca acestea sa produca venituri (dividende sau dobanzi).

Aceste piete asigura mobilitatea capitalurilor, negocierea titlurilor trecute prin

piata primara si atragerea investitorilor.

Principalele operatiuni (tranzactii) care se efectueaza pe piata secundara a in

doua categorii:

-operatiuni la vedere

30

-operatiuni la termen.

Operatiunile la vedere, cunoscute si sub denumirea de tranzactii ″cash″,

constau in schimbul titlurilor contra unor sume banesti in ziua tranzactiei si la cursul

existent si acceptat de catre participanti in momentul respectiv.

Operatiunile la termen, cunoscute si sub denumirea de tranzactii ″futures″,

constau in asumarea, prin contract, de catre participanti, a obligatiei de a cumpara sau

vinde o anumita cantitate de titluri financiare, la o data viitoare, (pretul fiind insa

stabilit in momentul incheierii tranzactiei.

Operatiunile la termen sunt in principal speculative, astfel ca obiectivul

operatorilor nu este primirea sau livrarea efectiva a hartiilor de valoare, ci obtinerea

unui beneficiu din eventualele diferente favorabile de curs, intre ziua incheierii

contractului si scadenta acestuia.

Rolul pietei financiare:

- impulsioanrea investitiilor

- mobilizarea rezervelor de lichiditate

- transformarea in timp scurt a capitalului real in capital banesc si invers

- concentrarea puterii economice

- intrarea libera pe piata si gradul ridicat ridicat de mobilitate a a capitalului

31

Teste recapitulative

1. Economia este o stiinta economica:a. fundamentala;b. de ramura;c. functionala;

14.Costul mediu nu depinde de:a. consumulde materie prima pe unitatea de produs;b.productivitate;c. veniturile consumatorilor.

26.Actionarii sunt:a. proprietari ai unei parti din capitalul societatii care a emis actiunile;b. creditori ai societatii c. agenti de schimb care actioneaza pe piata

2. Identificati caracteristicile ce nu pot fi atribuite muncii ca factor de productie:a. factor activ si determinant al productiei;b. activitate constienta;c. factor derivat;

15. Rolul concurentei este reprezentatde:a. satisfacerea cat mai buna a trebuintelor consumatorului, fara renuntarea la intereseleproducatorului;b. garantatrea vanzarii produselor pe piatac. favorizarea vanzatorilor

27. In urma scaderii impozitului pe profit si a altor taxe din profitul brut, ramane:a. masa profituluib. rata profituluic. profitul net

3. Capitalul (factor de productie) reprezinta:a. creditele contractate la banci;b. bunuri care sunt destinate producerii al tor bunuri sau servicii;c. investitiile unui agent economic

16. . Pretul in economia de piata are rolul de:a. stimulare a economisirii;b. informare;c. diminuare a consumului de resurse;.

28. In general, relatia dintre nevoi (N) si resurse (R) este de urmatoarea forma:a. N < Rb. N > Rc. N = R

4.Costul mediu scade atunci cand:a. salariul creste iar productia scade;b. dinamica productivitatii muncii o devanseaza pe cea a salariului mediu;c.costul total creste si productia scade

17Profitul reprezinta:a.surplusul costurilor totale fata de incasari;b. venitul factorului munca;c. motivatia posesorilor capitalurilor pentru a le pune in functiune.

29. Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este reprezentata de:a. costul totalb. cheltuiala cu capitalul circulantc. amortizarea

5.In costurile variabile nu sunt incluse cheltuielile cu:

18.Obiectivul principal al producatorului este reprezentat de :

30) Principalele trăsături specifice ale

32

a.salariile personalului administrativb. materialec. combustibil

a. obtinerea de castiguri legaleb. inregistrarea pragului de rentabilitatec. maximizarea profitului

economiei de piaţă sunt:a. specializarea produ c ătorilor; autono m ia, age n ţilor econo m ici; concure n ţa; produ cţia de m ărfuri şi m ijlocirea schi m bului de c ătre bani; b.. interventia statului în stabilirea preţurilor;c. schimbul de produse

6.Consumul de capital fix se include in costul de productie:a. sub forma uzurii fizice b. sub forma uzurii fizice si morale c.prin amortizare

19. In economia de piata o activitate economica eficienta reprezinta:a. a satisface nevoi mai multe cu resurse mai putin costisitoare b. a satisface nevoile cu resursele pe care societatea le pune la dispozitiec. a satisface nevoi mai multe cu aceleasi resurse sau cu resurse mai putine

P 31 Identificati principalii factori de producţie

sunt:a. materia prima;b. creaţia ştiinţificăc. m unca; natura (pă m ântul); capitalul . .

7. In raport cu evolutia nevoilor umane, resursele sporesc si se diversifica:a. mai lent c. in acelasi timpb. mai repede

R20.Resursele economice reprezintă:a.totalitatea resurselor subsolului unei ţări;b.marfurile realizate de oameni în procesul muncii;c.totalitatea ele m entelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri m ateriale şi servicii destinate satisfacerii nevoilor;

P 32 In economia de piatǎ profitul reprezinta :a)partea rămasă din venitul total ce revine agentului economic ;b)partea ră m asă din venitul total ce revine agentului economic du p ă ce s-au s c ăzut toate cheltuielile;c)venitul total ceagentului economic;

8.La baza diviziunii muncii se afla:a. dorinta oamenilor de a-si satisface mai bine trebuintele;b. proprietatea comuna c. agentul economic

9.La nivel microeconomic, economia

studiază:a. co m porta m entul individual al difer i ţilor age n ţi econo m ici si relaţiile dintre agenţii economici încadrul producţiei, schimbului, distribuţiei şi consumului de bunuri şi servicii.

21. Titlurile de valoare sunt:a.contracte între producători şi consumatori;b.înscrisuri de valoare pe piaţa de capital;c.înscrisuri, e m ise în baza unor legi, care dau posesorilor dreptul de a încasa, anual, un venit variabil sau fix;

33.Piaţa capitalului reprezinta:a.totalitatea tranza c ţiilor al c ărui obiect îl constituie titlurile de valoare; b.totalitatea schimburilor de mărfuri;c. totalitatea titlurile de valoare

33

b. evolutia pietei pe plan international. c.trebuintele umane

10.Mărimea costului este determinată de:

a.totalitatea investiţiilor realizate pentru obtinerea unui produs nou b.totalitatea investiţiilor realizate pentru transportul noilor produse;c.totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi d esfacerea de b unuri econo m ice, la un m o m e n t d at .

22. Raritatea resurselor reprezinta:1 consumul acestora;2 totalitatea resurselor dintr-o tara;3 limitarea cantitativa a resurselor ;

34.Munca reprezinta:a. o actiune constienta, specific umana, indreptata spre anumit scop;b. o actiune indreptata spre anumit scop;c. consumul de energie fizica si intelectuala;

11.Costul marginal (Cmg) reprezinta:a. costul global total pe unitatea de produs;b. sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie;c.suma costurilor fixe si variabile;

23.Banii in economia de piata prezinta urmatoarele functii:1. mijloc de masurare a activitatii economice; . mijloc de schimb; . mijloc de plata; mijloc de rezerva de valoare;2. mijloc de schimb; mijloc de rezerva de valoare;3. mijloc de plata; mijloc de rezerva de valoare;

35. Capitalul reprezinta:a. ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizatein vederea producerii de bunuri materiale si servicii;b. o suma importanta de bani;c. bunuri ce se vand pe piata

12. Pruductivitatea pamantului se poate determina:

a. W= Q/Lb. W= Q/Kc. W=Q/P

24.Costul de productie reprezinta:a. in forma baneasca, totalitatea cheltuielilor efectuate si suportate de catre agentiieconomici pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si servicii;b. totalitatea veniturilorc. cheltuielile pentru desfacerea de bunuri materiale si servicii;

36.Costul variabil (CV) exprima:a. acele cheltuieli ale firmei ce se modifica in functie de volumul productiei;b. acele cheltuieli care nu se modifica datorita productiei;c.acele cheltuieli suportate de catre clienti;

13.In raport cu modificarea si diversificarea nevoilor umane, resursele

25. Principalele tipuri de cost sunt:a) costul total; costul mediu; costul marginal;

37.Costul total (CT) reprezinta:

34

sporesc:a. in acelasi ritmb. mai lent c. mai repede

b) costul mediu; c) costul marginal; a. diferenta dintre costul fix si cel variabil;b. suma costurilor fix si variabil;c. raportul dintre costurile fixe si variabile;

C

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

1. Faptul că nevoile sunt insuficiente în raport cu resursele explică necesitatea alegerii în vederea realizarii oricărei activităţi economice. F2. Costul de oportunitate reprezintă costul unei alternative la care se renunţă în favoarea alteia.F3. Pe măsură ce se renunţă din ce în ce mai mult la producerea unui bun este posibil să se producă mai mult dintr-un alt bun. A4. Atunci când face o alegere agentul economic sacrifică numai cea mai bună alternativă la care renunţă în favoarea alteia.F5. Alegerea realizata de agentul economic sub presiunea impusă de raritatea resurselor explică existenţa costului de oportunitate.A6. Conceptul de raritate trebuie analizat întotdeauna în raport de intensitatea nevoii resimţite.A7. Teoria economică cuprinde ansamblul de idei, concepte, definiţii în măsură a explica fenomenele şi procesele economice.A8. Abordarea economiei la nivel microeconomic presupune studierea agenţilor economici luaţi individual. A

9. Actiunea se deosebeste de obligatiune prin aceea cã:a) actiunea se tranzacţioneazã pe piata financiarã, iar ogligatiunea nu b) actiunea aduce un venit variabil, iar obligatiunea unulfix;c)se poate vinde

10.Obligaţiunea:a)reprezinta titlu de valoare cu venit variabil ;b) are o valoare fixã în timp;c) reprezintã un împrumut pe termen lung;

35

11. Dividendul:a) este un venit variabil, determinat in functie de rezultatele economico-financiare realizate de firma;b) este specific actiunilor si obligatiunilor;.c) valoarea este stabilitã doar de patron

12. Bursa de valori:a) este piaþa financiarã primarã;b)este locul în care se realizeazã plata dividendelordividendelor;c)este o piatǎ financiarã secundarã;.13. Capitalul productiv se clasifica in capital fix si capital circulant in functie, de:

a. forma materiala a bunurilor b. durata de existenta fizica a lor

c. modul cum participa la activitatea economica , se consuma si se inlocuiesc

14. Principalele tipuri de cost sunt:a) costul total (global) ; costul mediu; costul marginal;b) costul mediu; c) costul marginal;

15.Costul total (CT) reprezinta:

a. diferenta dintre costul fix si cel variabil;b. suma costului fix si variabil;c. raportul dintre costurile fixe si variabile

36

BIBLIOGRAFIE

1.Apgar, W., Brown, James, Microeconomics and Public Policy, Scott, Foreman and Company, 1987

2· D. Ciucur, Ilie Gãrilã, C-tin Popescu, Economie _ Manual Universitar, Editura Economica, 1999

3.Coralia Angelescu, Ileana Stãnescu, Economie politicã _ elemente fundamentale, Editura Oscar Print, 1999

4. Coralia Angelescu, Ileana Stãnescu, Economie politicã _ elemente fundamentale, Editura Oscar Print, 1999

5. Michel Didier, Economia: regulile locului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

6. Niţã Dobrotã (coord.), ABC-ul economiei de piaţã modernã, Casa de Editurã şi Presã „Viaţa Româneascã", Bucureşti, 1991

7.***Economie, Manual ASE Bucureşti, Ed. a 7-a, Editura Economică, Bucureşti, 2005

8. *** www.dicţionar- economic.com

9.***www.stiucum.com/ economie

37

TEME REFERATE AN IIECONOMIE GENERALǍ

1) Predarea referatului, reprezintǎ o condiţie obligatorie, in vederea sustinerii verificarii la disciplina de ECONOMIE GENERALǍ.

Varianta a Varianta b Varianta c

1. Costul de producţie în economia de piatǎ Necesitatea diminuǎrii costului de producţie în economia de piaţǎ

Uniunea economicǎ şi monetarǎ

2. Relaţii de concurentǎ pe piaţa româneascǎ Globalizarea economiei mondiale Piaţa cu concurenţǎ perfectǎ 3. Factorii de producţie în economia de piaţǎ Relansarea agriculturii în România Evoluţia agriculturii româneşti4. Ocuparea forţei de muncǎ în România Combinarea factorilor de producţie Ciclul economic şi fazele sale5. Evoluţia creditului în România 2005- 2010

sau 2005-2009Piata monetarǎ Impactul crizei economice asupra pieţei

monetare româneşti6. Riscul în creditare Somajul Evoluţia somajului în România 2005- 2010 sau

2005-2009

7. Inflaţia Integrarea şi globalizarea în perioada contemporana

Impactul inflaţiei asupra economei

8. Politica economicǎ a Uniunii Europene Piaţa muncii Salariul şi impozitarea în România 2005- 2010 sau 2005-2009

9. Proprietatea privatǎ în economia de piaţǎ Specializarea naţiunilor în perioada contemporana

Sistemul resurselor financiare publice în România

10. Fluctuaţiile activitǎţii economice Impozitele dierecte în România Productivitatea muncii România

38

11. Integrarea României în structurile economice europene

Economia de piatǎ Investiţii directe în România

12. Preţul în economia de piaţǎ Piaţa produselor turistice în România Evoluţia preţurilor produselor agricole în România 2005- 2010 sau 2005-2009

13. Evoluţii macroeconomice în România Dobânda Productivitate şi eficienţǎ în economia de piaţǎ14. Protectionismul economic Profitul în economia de piaţǎ Bursa de valori 15. Piata şi tipurile ei Evoluţia pieţei de capital în România

2005- 2010 sau 2005-2009Piaţa cerealelor în România 2005- 2010 sau 2005-2009

16. Preţul pamântului în România 2005- 2010 sau 2005-2009

Rentabilitatea întreprinderii în economia de piaţǎ

Globalizarea economiei mondiale

17. Comportamentul intreprinzǎtorului şi reducerea costului de producţie

Creşterea economicǎ în economia de piaţǎ

Competiţia între firme în economia de piaţǎ

18. Criza sistemului monetar Modul de determinare şi impozitare a profitului în România

Economia subteranǎ în România

19. Somajul Politicile sociale în România Creşterea productivitǎţii factorilor de producţie în economia de piaţǎ

20. Deciziile consumatorului în condiţii de risc şi incertitudine

Trǎsǎturile economiei de piaţǎ Globalizarea afacerilor

21. Impactul politicilor monetare Munca –factor activ şi determinant al producţiei

Noua economie

22. Locul şi rolul comerţului în economia de piaţǎ

Teorii şi politicii monetare Dimensiunea ecologicǎ a activitǎţii economice

23. Consumul şi consumatorul în teoria economicǎ

Rolul bursei de valori in economia de piaţxǎ

Nevoile şi resursele

24. Evoluţia economiei mondiale Nevoile şi resursele Stabilitatea monetarǎ în România25 Imprumuturi de stat Diminuarea costului de producţie Politica regionalǎ a UE26. Analizǎ comparativǎ a concurenţei perfecte

şi concurenţei imperfecteMonopolul si impactul asupra economiei

Politica monetarǎ din România

27. Creşterea economicǎ în economia de piaţǎ Economia actualǎ Tipologia costului de producţie

39

28. Schimburile în economie Globalizarea economiei mondiale Trǎsǎturile economiei de piaţǎ29 Politica economicǎ a Uniunii Europene Creditarea agenţilor economici Globalizarea economiei mondiale30 Rolulul statului în economia de piaţǎ Creşterea economicǎ în economia de

piaţǎFactorii de producţie în economia de piaţǎ

31. Ocuparea forţei de muncǎ în România Nevoile şi resursele Nevoile şi resursele32. Somajul Teorii şi politicii monetare Globalizarea afacerilor33. Rentabilitatea întreprinderii în economia

de piaţǎRentabilitatea întreprinderii în economia de piaţǎ

Evoluţia agriculturii româneşti

34. Piaţa cu concurenţǎ perfectǎ Politica economicǎ a Uniunii Europene Imprumuturi de stat35. Criza sistemului monetar Modul de determinare şi impozitare a

profitului în RomâniaEconomia subteranǎ în România

36. Evoluţii macroeconomice în România Dobânda Productivitate şi eficienţǎ în economia de piaţǎ

Redactarea referatului:

1. Dimensiunea referatului:4 -6 pagini;2. Scris la calculator sau scris de mână (citet) ;

,,PARTILE COMPONENTE ALE REFERATULUI’’:

Introducere Corpul referatului Concluzii Bibliografie

40