ECOLOGIE

19
ECOLOGIE ECOSISTEME MARINE

description

ECOLOGIE. ECOSISTEME MARINE. ECOSISTEME MARINE. Oceanul planetar , reprezentat prin totalitatea marilor si oceanelor , ocupa 71% (361 milioane km 2 ) din suprafata Terrei , inconjurand din toate partile cele cinci continenete , care nu depasesc 149 milioane km 2 (29%). - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of ECOLOGIE

Page 1: ECOLOGIE

ECOLOGIEECOSISTEME MARINE

Page 2: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Oceanul planetar, reprezentat prin totalitatea marilor si oceanelor, ocupa 71% (361 milioane km2) din suprafata Terrei, inconjurand din toate partile cele cinci continenete, care nu depasesc 149 milioane km2 (29%).

Mediul acvatic este deosebit de vast, cu variate caractere fizico chimice, care determină condiţii ecologice diferite. Ca urmare, in cadrul lui, datorită particularităţilor de concentraţie in săruri, de aerare, temperatură, densitate, adincime, mişcare, factori care determină repartizarea diferenţiată a organismelor vegetale şi animale, acestea au o anumită stratificare pe verticală. Ţinînd seama de aceste criterii oceanul planetar a fost împărţit in:

apele maritime şi oceanice; apele continentale.

Page 3: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

In cadrul unui ocean sau a unei mări se pot distinge trei zone morfo-biologice:

a.zona litorală – situata de-a lungul tarmurilor;b.zona pelagica – din largul bazinelor acvatice;c.zona abisala – din adancul bazinelor acvatice.

zona litorala

zona pelagica

zona abisala

Page 4: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zona litorala

Zona litorala este reprezentata de o portiune a uscatului care coboara sub nivelul marii ca o panta, pana la adancimea de 200 m. Aceasta portiune este cunoscuta si sub numele de platforma continentala.

Relieful submarin este acoperit, in general, cu maluri fine si pe alocuri cu materiale mai grosiere, rezultate din transportul raurilor, ghetarilor, vulcanilor, ori distrugerii falezelor sub actiunea valurilor, prezentand faciesuri stancoase, nisipoase sau maloase.

Page 5: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zona litorala

Biocenozele litoralului marin sunt deosebit de bogate si de variate fiind constituite atat din alge verzi, brune si rosii, insotite de unele plante cu flori, care alcatuiesc desisuri intinse, submerse sau fixate de substrat.

Biocenozele litoralului marin de la poli sunt bogate in indivizi, dar sarace in specii, datorita atat temperaturilor scazute, cat si adancimilor relativ mici ale apelor. Intr-un fiord norvegian, biomasa biocenezelor de midii (Mytilus edulis), la adancimea de 2 m, este de aproximativ 19kg/mp, pe cand la 320 m, ea scade la 20 g/mp.

Page 6: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zona litorala

Biocenozele litoralului marin din zona temperata sunt cele mai bogate si mai variate atat din punct de vedere floristic cat si faunistic, fiind alcaltuite din cateva sute de specii.

Pe substratul stancos predomina unele specii de alge verzi ( Ulva lactuta, enteromorpha sp.), alge rosii (Dasya elegans, Porphyra sp.), alge brune (Fucus serratus, Laminaria sp.), lungi de la cativa metri pana la sute de metri.

Pe litoralul nisipos si malos intalnim intinse asociatii submerse de plante superioare din grupul monocotiledonatelor, sub numele de ierburi de mare (Zostera, Posidonia, Thalassia).

Page 7: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zona litorala

Fitocenozele litoralului marin din zona tropicala sunt alcatuite din numeroase si variate specii de alge verzi (Caulerpa sp.) si rosii, in special cele cu schelet calcaros (Corallina, Lithothamnium) care iau parte la formarea recifelor de corali. Aceste asociatii algale sunt intregite de numeroase specii ale genului Sargassum.

Page 8: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zona litorala

Biocenozele litoralului stancos, scaldate temporar de apele marii sunt alcatuite din alge albastre, licheni (Verrucaria maura), care acopera cu o crusta uniforma neagra pietrele, la care se mai se mai alatura unele gasteropode, numerosi crustacei inferior din grupa izopodelor (Ligia), crustacei superiori (decapode).

Pe tarm se gasesc numeroase alge si resturi ale nevertebratelor moarte ce constituie depozite - emit un miros specific.

Page 9: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Subzona mediolitoralului

In zubzona mediolitoralului, aflata sub influenta directa a mareelor factorii de mediu si anume temperatura, lumina, salinitatea, actiunea mecanica a valurilor variaza foarte mult.

Algele opun rezistenta actiunii mecanice a valurilor prin partea rizoidala puternica (discuri adezive si crampoane digitiforme) care le fixeaza de tarmul stancos, cat si prin talul ramificat sau latit, in ambele cazuri elastic, prevazut uneori cu vezicule aerifere care le mentin in pozitie verticala.

Page 10: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Subzona mediolitoralului

Animalele sedentare din aceste biocenoze (spongieri, briozoarele, celenterate, crustacei, viermi) sunt fixate definitiv de substratul stancos.

Multe gasteropode si lamelibranhiate specifice acestui biotop pietros au o cochilie groasa si tare (Ostrea), care rezista la izbirile de stanci provocate de valuri .

Alte lamelibranhiate (Lithophaga), precum si unii crustacei, viermi, echinoderme si spongieri (Cliona) perforeaza stancile calcaroase ale tarmurilor.

Page 11: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Subzona mediolitoralului

Orizontul superior al ciripedelor albe este edificat de cateva populatii de crustacee marunte, melci ierbivori si carnivori.

Orizontul algelor brune de talie mica – alge verzi si albastre. Consumatori sunt reprezentati de midii, ciripe si celenterate ( stele de mare, anemone marine, etc.).

Orizontul algelor brune de talie mare – Fucus. Animale: ariciul de mare, homarul pitic, creveti, crabi, pesti mici etc.

Orizontul de limita a mareelor este marcat de o alga bruna (Himanthalia lorea) asemanatoare unei ciuperci

Page 12: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Subzona infralitoralului

Marcata de orizontul de alga bruna, situat intre zona mareelor si selful propriu-zis. Specii de Laminaria. Aceste alge brune formeaza desisuri compacte submerse, acoperind litoralul stancos pana la aproximativ 40 m adancime, in care traiesc numeroase briozoare, melci, crabi, raci, homari, sepii, caracatite, pesti variati.

Page 13: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Biocenozele nisipurilor si malurilor litoralului marin nu sunt zonate, iar orizonturile se disting greu.

In nisipul litoralului acoperit de apa traiesc afundati viermi tubicoli, unele lamelibranhiate.

La suprafata nisipului: scoici marine, creveti, pestisori, arici de mare, puiet de peste, etc.

Page 14: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

MANGROVELE

Dupa pozitia geografica si compozitia floristica mangrovele sunt grupate in doua regiuni distincte: de Est si de Vest.

Regiunea de estica cuprinde litoralul Asiei, Australiei, Microneziei si Africii estice.

Regiunea de vest cuprinde tarmului vestic african, si tarmul estic american.

Page 15: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

MANGROVELE

-Frecventa si durata de inundare;

-Concentratia salina;

-Radacini catalige;

-Radacini scanduri;

-Radacini genunchi.

Page 16: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

ZONELE PELAGICE

Totalitatea vietuitoarelor, care plutesc in apa si sunt lipsite de organe speciale de inot, formeaza planctonul, constituit atat din organisme vegetale (fitoplancton) cat si din organisme animale (zooplancton).

Page 17: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Fitoplancton

Alge (alga albastra)

Diatomee

Peridinee

Sargassum

Cocolitoforidee

Page 18: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

Zooplancton

Zooplancton format din animale permanent planctonice = holoplancton.

Zooplancton format din animale temporar planctonice = meroplancton.

Protozoare;

Celenterate;

Viermi (rotiferi, anelizi);

Gasteropode;

Crustacei inferiori.

Page 19: ECOLOGIE

ECOSISTEME MARINE

ZONA ABISALA

-Temperatura si luminozitate scazuta;-Presiune ridicata;-Lipsesc plantele verzi;-Animale endemice;-Biofotogeneza;