referat ecologie

download referat ecologie

of 12

  • date post

    29-Jan-2016
  • Category

    Documents

  • view

    216
  • download

    1

Embed Size (px)

Transcript of referat ecologie

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

U.P.B -Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

MASTER STIINTELE VIETII SI ECOLOGIE SCIVECAnul I

DISTRUGEREA STRATULUI DE OZONMASTERAND: BULGARU GEORGIANA IRENA

Introducere

Capitolul 1 Ozonul caracteristici1.1 Ce este stratul de ozon?1.2 Cum se formeaz stratul de ozon?Capitolul 2 Degradarea stratului de ozon

2.1 De ce sunt periculoase radiaiile ultraviolete?

2.2 Subierea stratului de ozon

2.3 Cauzele apariiei gurii de ozon

2.4 Apariia i evoluia gurii n stratul de ozon

Capitolul 3 Impactul asupra mediului

3.1 Impactul asupra mediului datorat ozonului

3.2 Impactul asupra mediului datorat degradrii stratului de ozon

Capitolul 4 Msuri de refacere a stratului de ozon

4.1 Problematica proteciei mediului la nivel internaional

4.2 Problematica proteciei mediului n Romnia Concluzii Bibliografie Introducere

Preocuprile pentru un mediu sntos i durabil au condus la schimbarea atitudinii omului n relaia cu natura. Mult timp exploatat fr mil, aceasta a nceput s se degradeze. Acum, tot omului i revine misiunea de a repara tot ceea ce a stricat.

Prin urmare, trebuie s facem tot posibilul s conservam toate resursele pe care Pmntul ni le ofer, resurse considerate inepuizabile, deoarece, prin intervenia noastr, a oamenilor, n ncercarea de a ne face viata mai uoar, le transformam n resurse epuizabile i, mai apoi, inexistente.

Trebuie s protejam n special stratul de ozon care contribuie la meninerea noastr n via i care intr n componena scutului nostru protector.

Reducerea stratului de ozon are efecte negative i asupra ecosistemelor acvatice i terestre, asupra materialelor, asupra proceselor chimice din atmosfer precum si asupra climatului influennd ntreg echilibrul vieii pe pmnt.

CAPITOLUL 1: OZONUL-CARACTERISTICI1.1 Ce este stratul de ozon? Dispus la altitudini cuprinse intre 15 si 50 km n stratosfera atmosferei fiind ns cel mai concentrat la 20 25 km, stratul de ozon nu este nici pe departe o ptura groas.

Concentraia de ozon este destul de mare i anume cantitatea maxima de ozon n acest strat este de 450 uniti Dobson. O unitate Dobson (DU) reprezint cantitatea de ozon care se afl ntr-un strat de ozon pur de grosime 0,01 mm, n condiii normale.

Concentraia acestuia, la altitudinile respective nu depete 10 pari la un milion, ceea ce, trebuie s remarcm, nseamn foarte puin. nseamn foarte puin din punct de vedere cantitativ, dar foarte mult din punct de vedere al efectelor sale benefice pentru viaa de pe Terra.

1.2.Cum se formeaz stratul de ozon?

Ozonul este o molecula speciala de oxigen, care conine 3 atomi (O3), spre deosebire de molecula de oxigen obinuit, care are numai 2 (O2).

Pentru formarea ozonului sunt importante radiaiile UV-C(Radiaiile sunt mprite in trei game, UV-A, cu lungimi de unda cuprinse intre 315 si 400 nm, UV-B, cu lungimi de unda cuprinse intre 280 si 315 nm si UV-C, cu lungimi de unda mai mici de 280 nm,care au suficient de mult energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi atomi).

Aceti atomi liberi se deplaseaz nestnjenii prin stratosfera, pana n clipa n care au norocul s ntlneasc o molecula de oxigen, de care se ataeaz, formnd molecula de ozon, O3.

CAPITOLUL 2: DEGRADAREA STRATULUI DE OZON Creterea continu a nivelului de radiaii UV-B, datorat reducerii stratului de ozon, duce, n lipsa unor masuri de protecie adecvate, la mbtrnirea accentuata a pielii, cancere cutanate, boli de ochi, scderea eficientei sistemului imunitar etc.

i pentru a ne face o imagine mai bun asupra efectului nociv al ultravioletelor, facem o experien cu o bucata de cauciuc sau orice material organic pe care -l lsm la soare. Vom constata cum acestea se degradeaz extrem de rapid.

De fapt, se ntmpl ca radiaiile ultraviolete au suficient energie pentru a rupe lanurile de polimeri. Fenomene asemntoare se produc si n pielea noastr, cu diferena c materia vie are capacitatea de a se regenera. i se regenereaz ntre anumite limite...

2.2 Subierea stratului de ozon Prin absorbia radiaiilor UV-B, molecula de ozon se rupe. Din pcate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exist si reacii chimice care duc la acelai rezultat. Astfel, substane care exist in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferii compui de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon. Acest proces este natural si inevitabil, dar, n condiii normale, nu altereaz echilibrul despre care vorbeam. Problema apare, ca de obicei, atunci cnd intervine omul, cu ntreaga sa panoplie de produse poluante, rezultat din intensa sa activitate industrial.

Altfel spus, nsui omul i distruge ptura protectoare, alternd echilibrul fragil al ozonului. Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de ctre doi cercettori americani, M. Molina i S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC (clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subierea stratului de ozon.

Aa cum se ntmpl uneori in domeniul ecologiei, cei doi nu au fost luai n serios, iar descoperirea lor a fost dat uitrii. i ar fi rmas uitat, dac n 1985 British Antarctic Survey nu ar fi gsit o gaur n stratul de ozon de deasupra Antarcticii.

Din acea clip semnalul de alarma a fost tras i toata lumea a nceput s se ocupe cu spaim i entuziasm de soarta ozonului. CFC-urile sunt nite molecule perfide.

2.3 Cauzele apariiei gurii de ozon Teoria chimica privind cauzele formrii gurii de ozon a fost emis n urma determinrilor efectuate de experii NOE (National Ozone Expedition) n 1986 i susine c ozonul este distrus prin intermediul lanului catalitic al speciilor halogenate active.

Expediia a determinat n stratosfer cantiti de ClO de 100 de ori mai mari dect n zonele temperate.

La nivelul stratului de ozon i deasupra acestuia radiaia UV nefiltrat rupe legturile chimice din freoni(clorofluorocarburi) si are loc eliberarea atomilor de halogen.

Acetia sunt extrem de reactivi i se combin cu un atom de oxigen din molecula de ozon cu care formeaz oxidul de halogen care este puin stabil i reacioneaz cu un atom liber de oxigen.

Atomul de halogen astfel eliberat reacioneaz cu o nou molecula de ozon. In acest fel un singur atom de halogen poate distruge pana la o sut de mii de molecule de ozon.

In condiiile extreme de deasupra Antarcticii procesul este accelerat n prezena cristalelor de ghea din norii stratosferici, astfel explicndu-se diminuarea mai accentuat a stratului de ozon de la acest nivel.

Aceti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafa catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberndu-se astfel ucigtorul clor.

2.4 Apariia gurii n stratul de ozon i evoluia acesteia

Trebuie fcut precizarea ca nu era vorba despre o gaura in sensul strict al cuvantului ci despre o reducere cu peste 70% a grosimii paturii de ozon. Termenul de gaur a fost folosit pentru a exprima mai bine dezastrul posibil, n cazul in care nu s-ar fi intervenit.

In 1974, doi chimisti americani de la Universitatea California, F. Sherwood Rowland si Mario Molina, i-au pus banala intrebare: Ce se ntampla cu CFC-urile eliberate n atmosfera? Cei doi au demonstrat ca aceste molecule se sparg" sub actiunea radiatiilor ultraviolete, clorul rezultat intrand intr-o reactie in lan cu ozonul stratosferic, ducand la distrugerea sa. Asa cum spuneam, descoperirea lor nu a fost luata in seama. Prea multe industrii utilizau pe scara larga CFC-urile...

Dar, pe la mijlocul anilor 1980, a fost descoperita o subtiere grava a stratului de ozon, de catre o echipa a British Antarctic Survey. Atat de grava era subtierea, incat geofizicianul britanic Joe Farman, care efectua masuratorile, a crezut ca spectrofotometrul pe care il utiliza s-a defectat si l-a trimis inapoi in Anglia pentru a fi reparat!

Apoi a intrat in actiune si NASA, care a transmis catre lumea intreaga imagini alarmante ale gaurii de ozon antarctice... Dupa aceea au inceput sa fie consultate arhivele. Datele colectate incepand cu anii 1950 au demonstrat ca nivelul ozonului antarctic a fost realtiv stabil pana spre sfarsitul anilor 1970. Prima mare gaura in stratul de ozon a fost depistata in 1979, dupa care a urmat o scadere continua a nivelului de ozon la scara globala, fiind afectate tarile din America de Nord, Europa, Rusia, Australia, Noua Zeelanda si America de Sud.

In 2006, gaura de ozon atinsese un nivel record, de 29,5 milioane de kilometri patrati. Atunci, specialistii in stratosfera se alarmasera pentru ca spartura ramasese la aceasta dimensiune maxima timp de peste patru luni. 2006, cel mai negru an pentru stratul de ozon!!! Specialitii de la Organizatia Mondiala de Meteorologie vin cu o veste bun despre gaura de ozon de deasupra Antarcticii. n august 2007, gaura din stratul de ozon era sensibil mai mica dect era n aceeasi perioada a anului 2006. Singurul semn de intrebare ar fi legat de temperaturile foarte mari din acea vara, care ar fi putut dilata atmosfera, astfel ncat gaura doar s para mai mica.

Geir Braathen, expert in meteorologie de la Organizatia Mondiala de Meteorologie (OMM), a declarat n septembrie 2007 c gaura de ozon format n stratosfer (adic la altitudini cuprinse ntre 15 si 25 de kilometri fa de sol) are n prezent 23 milioane de kilometri ptrai. CAPITOLUL 3: IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI3.1Impactul asupra mediului datorat degradrii stratului de ozon