Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Marți, 1 mai 2018, la Centrul Eparhial al Episcopiei Or todoxe

Române a Italiei, va avea loc slujba Hirotoniei întru Arhiereu a

Preacuviosului Părinte Arhimandrit Atanasie, pentru slujirea de Arhiereu-

vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Săptămâna IV-a după Paști: Duminică: FA 9, 32-42; In 5, 1-15 - Sf. Cuv. Memnon Mărturisitorul. Luni: FA 10, 1-16; In 6, 56-69 - Sf. Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu.

Marţi: FA 10, 21-33; In 7, 1-13 -Sf. Proroc Ieremia; Sf. Cuv. Isidora. Miercuri: FA 14, 6-18; In 7, 14-33 - Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie). Joi: FA 10,34-43; In 8,12-20 -Sf. Cuv. Irodion de la Lainici; Sf. Cuv. Teodosie Vineri: FA 10, 44-48; 11, 1-10; In 8, 21-30 - Sf. Cuv. Valerian și Nichifor. Sâmbătă: FA 12, 1-11; In 8, 31-42 - Sfânta Mare Muceniță Irina.

Sf. Apostol Iacov al lui Zeveu

Sfântul Apostol lacob, fratele Sfântului loan Evanghelistul, a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Atât Apostolul Iacob cât şi fratele său şi-au părăsit tatăl, pe Zevedeu, precum şi îndeletnicirea de pescar, pentru a-L urma pe Domnul Hristos. Sfintele Evanghelii amintesc faptul că Apostolul Iacob a

fost prezent la Schimbarea la faţă, petrecută pe Muntele Tabor, dar şi la cele întâmplate mai apoi în Grădina Ghetsimani. După Cincizecime, Sfântul Apostol lacob a predicat Evanghelia Domnului în mai multe ţinuturi, ajungând până în Spania, pe atunci provincie romană. Întors în Ierusalim, Iacob avea să sufere multe chinuri din partea iudeilor. Prin cuvântările sale, pline de harul Duhului Sfânt, Sfântul Apostol Iacob a reuşit să aducă mulţi evrei şi păgâni la credinţa în Domnul Iisus Hristos. Dintre aceştia, tradiţia i-a consemnat pe vrăjitorul Hermoghen, pe ucenicul acestuia, Filip, şi pe Iosia, cu toţii inamici înverşunaţi ai Apostolului Iacob. Iosia a fost condamnat la moarte împreună cu Sfântul Apostol Iacob, luând amândoi cununa muceniciei în anul 45 d. H.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An XI, Nr. 7 (29 aprilie 2018)

n vremea aceea, fiind sărbătoare, S-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare. În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând

mişcarea apei, căci un înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos, orice de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Pe acesta văzându-l zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, l-a întrebat Iisus: voieşti să te faci sănătos? Răspuns-a Lui bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă

bage în scăldătoare, când se tulbură apa; aşa că până când merg eu, altul se pogoară înaintea mea. Iisus a zis către el: scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le-a răspuns: Cel Care m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă. Ei l-au întrebat: cine este Omul Care ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umblă? Dar cel vindecat nu ştia Cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis: iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut pe el sănătos.

Duminica a IV-a după Paști (a slăbănogului de la Vitezda) Ioan 5, 1-15

Apostol: Fapte 9, 32-42

În zilele acelea, Petru, trecând pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Şi Petru i-a zis: Enea, te

vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita,

Lecturile biblice pe care Biserica le-a rânduit în perioada pascală sunt texte din Evanghelia după Ioan şi din cartea Faptele Apostolilor. Acestea s-au rânduit întrucât, aşa precum Apostolii au petrecut cu Hristos Domnul 40 de zile după Înviere „vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu" (Fapte 1, 3), tot astfel credincioşii creştini petrec perioada pascală învăţaţi fiind de Domnul prin Cuvântul Său.

Duminicile care punctează perioada pascală sunt tot atâtea popasuri în care prin diferitele pericope biblice suntem invitaţi să contemplăm taina iconomiei mântuirii şi astfel, pregătiţi duhovniceşte, să ne putem asuma la modul cel mai profund roadele preamăririi lui Hristos prin Pătimiri şi Înviere, şi anume, primirea Duhului Sfânt şi viaţa în Hristos.

Scăldătoarea Vitezda, localizată în Ierusalim aproape de Poarta Oilor (Ioan 5, 2), în partea de nord a Templului, nu apare cu acest nume în Vechiul Testament. Exegeţii identifică scăldătoarea sub numele de „canalul lacului celui de

sus" (Isaia 7, 3; IV Regi 18, 17). Vitezda (care înseamnă „casa sau locul milei") era locul unde erau spălate oile care erau mai apoi sacrificate potrivit ritualurilor de jertfire din Vechiul Testament. Săpăturile arheologice au excavat ruinele a două bazine mari din perioada precreştină, însă locul exact al celor „cinci pridvoare" este încă disputat. Dacă unul din bazine era folosit la spălarea oilor, celălalt era foarte probabil cel menţionat în Evanghelie, deoarece exista o veche tradiţie cu privire la efectele terapeutice ale acestei ape, efecte puse în legătură cu pogorârea în ape „din când în când" a unui înger.

În acest loc, Evanghelistul Ioan ne spune că Mântuitorul întâlneşte un paralitic care îşi purta de 38 de ani neputinţa şi care aştepta un moment prielnic pentru vindecarea sa. La plângerea acestuia cum că „nu are om care să-l arunce în scăldătoare", Hristos îi porunceşte să-şi ia patul şi să plece, cu alte cuvinte, îi spune că este tămăduit.

Boala şi singurătatea sunt cele două rele de care îl izbăveşte

care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Şi, fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele,

plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi, dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

Hristos pe slăbănog. Boala şi moartea au intrat în viaţa omului ca urmare a păcatului (Romani 6, 23). De multe ori, şi singurătatea este efectul păcatului, al egoismului şi al autonomizării. Evanghelia ne învaţă că omul sănătos este cel în comuniune cu ceilalţi. Atunci când Hristos îl vindecă pe slăbănog, îl repune şi în comuniune cu ceilalţi. Biserica ne învaţă că, oricât de bolnavi şi de singuri am fi, Hristos

Domnul nu numai că ştie de noi şi ne însoţeşte permanent, ci mai ales ne poate tămădui. Doar legătura cu Hristos în Biserica Sa poate vindeca deplin omul afectat de păcat şi de singurătate.

Întrebarea pusă de Hristos slăbănogului şi care precedă vindecarea acestuia subliniază participarea noastră în procesul tămăduirii sufleteşti şi trupeşti. Biserica nu este un spaţiu al magiei şi al superstiţiei, ci este locul unde răspundem chemării divine. În măsura răspunsului nostru pozitiv, Hristos operează tămăduirea noastră. De aceea, mântuirea este sinergie, împreună-lucrare conştientă şi consecventă cu Dumnezeu.

Îndemnul de după vindecare este şi el foarte important pentru a înţelege lucrarea lui Hristos în Biserica Sa. Deşi există o ciclicitate în comemorarea liturgică a evenimentelor hristice în fiecare an, viaţa duhovnicească urmăreşte un traseu permanent ascendent. Cu alte cuvinte, iertarea şi tămăduirea pe care o primim în Biserică prin Sfintele Taine nu

trebuie înţelese ca acte de care ai nevoie din când în când pentru a putea merge mai departe şi apoi a reveni la vechile păcate, ci ca o permanentă creştere şi înălţare spre măsura „bărbatului desăvârşit" după modelul lui Hristos (Efeseni 4, 13).Sfântul Chiril al Alexandriei consideră că pogorârea îngerului se făcea în preajma sărbătorii iudaice a Cincizecimii – care comemora, potrivit tradiţiei iudaice, pogorârea

îngerilor prin care s-a dat Legea pe Sinai. Însă, în Biserică, darul tămăduirii îl avem permanent în Hristos Domnul – „Doctorul sufletelor şi al trupurilor" prin excelenţă. În acest sens, Sfântul Vasile cel Mare

afirma că Biserica este „spital duhovnicesc", scopul vieţii eclesiale fiind aşadar tămăduirea noastră. Cele cinci pridvoare simbolizează cele cinci simţuri prin care de multe ori ne raportăm în chip nepotrivit la cele din jur şi care sunt tămăduite în Hristos. Cei 38 de ani reprezintă, potrivit Sfântului Chiril, nedeplinătatea Legii (40 fiind numărul deplin) – simbol al nedesăvârşirii acesteia şi al finalităţii ei în Hristos. Aşadar, vindecarea de la Vitezda ne arată că harul lui Dumnezeu lucra doar „ca arvună" în Vechiul Testament şi că el este lucrător permanent în Biserică, unde trăim o permanentă Cincizecime. Aşadar, parafrazând tâlcuirile patristice, am putea spune: „Nu ai om, dar ai Dumnezeu, nu ai scăldătoare, dar ai Biserica – unde Hristos este izvorul nesecat al tămăduirilor". (preluat din Ziarul Lumina)