Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Spovedanie - Joi, ora 17:00 şi Sâmbătă, ora 16:00.

Cei care doresc să vină preotul cu binecuvântarea caselor de Bobotează sunt

rugați să lase părintelui numele, prenumele, adresa (zona, strada, nr.) și nr. de

telefon.

Săptămâna a XXIX-a după Rusalii:

Duminică: Evr 11, 9-10, 32-40; Mt 1, 1-25 - Sf. Mc. Iuliana din Nicomidia

Luni: Evr 3, 5-11, 17-19; Lc 20, 27-44 - Sf. Ier. Petru Movilă al Kievului.

Marţi: Evr 4, 1-13; Lc 21, 12-19 - Sf. Victoria de la Tivoli, muceniță la Roma.

Miercuri: Evr 1, 1-12; Lc 2, 1-20 - Sf. Mc. Eugenia și cei împreună cu dânsa.

Joi: Ga 4, 4-7; Mt 2, 1-12 - Nașterea Domnului (Crăciunul).

Vineri: Evr 2, 11-18; Mt 2, 13-23 - Sf. si Drepții David, Iosif și Iacov.

Sâmbătă: FA 6, 8-15; 7, 1-5, 47-60; Mt 21, 33-44 - Sf. Ap. Arhidiacon Ștefan.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

Programul slujbelor în sărbătorile de Crăciun

joi, 25 decembrie - Utrenie (ora 8:30);

- Sf. Liturghie (ora 10);

vineri, 26 decembrie - Acatist şi Sf. Liturghie (ora 9);

sâmbătă, 27 decembrie - Acatist şi Sf. Liturghie (ora 9).

Program de colinde

Copiii de la grupa mică de cateheză vor susține un program format din scenetă de

Crăciun și colinde.

Apoi după program toţi copiii din biserică vor primi daruri de Crăciun.

Ajutorarea nevoiaşilor

A doua zi de Crăciun, 26 decembrie, după Sf. Liturghie vom duce pachete cu

mâncare, haine şi iconiţe la persoanele nevoiaşe de la periferia Romei şi la

bolnavii români de la Spitalul Sandro Pertini.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VII, Nr. 48 (21 decembrie 2014)

Duminica dinaintea Nașterii Domnului

(a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 artea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares

şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe

Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.

Astăzi, mulţi cititori ai Evangheliei după Matei consideră că o asemenea listă cu nume este suficient de neinteresantă pentru a se putea sări peste ea. Însă proclamarea ei liturgică are forţa de a-l provoca şi descumpăni chiar şi pe cititorul cel mai avizat. Arborele genealogic oferit de Evangheliile după Matei 1, 1-17 şi Luca 3, 23-38 ne prezintă date le fundamentale ale istoriei întrupării Fiului lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei începe cu următoarea declaraţie solemnă: Aceasta este „istoria începutului originii genezei neamului lui Iisus Hristos“. De fapt am putea reda primul verset din textul original al E v a n g h e l i e i , î n t r - o f o r m ă aproximativă, prin următoarea expresie: „istoria venirii în lume a lui Iisus Hristos“.

Pot r i v i t uzanţe lo r b ib l i ce , evanghelistul Matei ne prezintă la începutul scrierii sale o astfel de genealogie biblică (Matei 1, 1-17) pentru că vrea să pună în adevărata lumină întrebarea despre originea lui Iisus Hristos: „Cine este Iisus Hristos?“, „Care este originea Sa?“, „De unde vine El?“. Evanghelistul Luca, dimpotrivă, a aşezat arborele genealogic al lui Iisus la începutul

activităţii Sale publice, ca pe un fel de prezentare publică a lui Iisus: „era ca de t re i z e c i de an i câ nd a început“ (Luca 3, 23). Însemnătatea acestui „început“ al lui Iisus nu este numai cronologic (după botezul Său) şi geografic (în Galileea), ci mai ales teologic. Iisus este Începătorul noii uman ităţ i e shato log i ce a lu i Dumnezeu. Vârsta de aproximativ treizeci de ani indică perioada în care o persoană intra într-o fază importantă a vieţii sale. Este vârsta la care David a fost uns ca rege (2 Sam. 5, 4), dar şi vârsta la care un preot putea să înceapă să-I slujească lui Dumnezeu (Num. 4, 3).

Expresia „Iisus fiind, precum se socotea, fiul lui Iosif“ vrea să relativizeze legătura Sa cu Dreptul Iosif. Oamenii credeau că Iisus este fiul lui Iosif, însă, în realitate, era Fiul lui Dumnezeu.

Genealog ia lu i Mate i este descendentă, coboară de la Avraam la Iisus trecând prin David şi toţi regii lui Iuda; cea a lui Luca este ascendentă, merge în sens contrar, de la Iosif la Avraam şi urcă până la Adam, fără a cita nici un alt rege în afară de David (concordă totuşi cu cea a lui Matei în ceea ce priveşte numele lui Salatiel şi

Apostol: Evrei 11, 9-10, 32-40

Fraţilor, Avraam, prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele

vrăjmaşilor pe fugă. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.

Zorobabel). Genealogia lui Matei este construită în trei serii de câte două septenare (3 x 2 x 7 = 42 de nume), cea a lui Luca din unsprezece septenare (11 x 7 = 77 de nume), ceea ce este un indiciu destul de puternic pentru a evidenţia originea semită a amândurora.

Po t r i v i t S f i n t e i S c r i p t u r i , genealogiile nu-şi propun să fixeze o listă precisă şi completă a strămoşilor, ci caută să preamărească o persoană, să-i caute originile nobile, adevărate sau inventate. În lumea biblică, scopul alcătuirii unor astfel de genealogii era acela de a arăta în primul rând dreptul cuiva de a deţine un teren, de a putea fi preot, sau legitimitatea dinastică. Pentru a avea acces la cele mai înalte demnităţi şi funcţii publice, candidatul trebuia să poată oferi un arbore genealog ic i reproşab i l . Redactarea genealogiilor era adesea artificială, după cum o poate demonstra studierea cărţii 1 Cronici 1-9 spre pildă.

Genealogia lui Iisus potrivit evanghelistului Matei pare ciudată şi datorită modului în care se prezintă: cutare s-a născut din cutare, din cutare s-a născut cutare, şi aşa sunt înşirate 42 de nume fără nici o explicaţie care să ne lămurească. Însă o lectură atentă a textului Sfintei Evanghelii ne descoperă intenţia evanghelistului de a ne prezenta în acest prim capitol al scrierii sale (Matei 1, 1-25) un adevăr de credinţă, şi anume: „Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat“. În prima parte a capitolului ne prezintă „Genealogia lui Iisus“ (Matei 1, 1-17), vrând să arate prin aceasta originea istorică a lui Iisus Hristos, ca Fiu al casei regale a lui David, iar în partea a doua a capitolului întâi (Matei 1, 18-25) originea Sa dumnezeiască ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfânt din Fecioara Maria. Acest prim capitol aşadar ni se prezintă ca o icoană alcătuită din două părţi legate una de alta, pe care sunt zugrăvite pe de o parte numeroasele

figuri şi evenimente ale arborelui Său genealogic, iar pe de alta, taina naşterii lui Hristos în Betleem, „casa pâinii“. Taina venirii lui Hristos este taina pâinii euharistice. Betleem, „casa pâinii“, arată că încă de la prima venire a lui Hristos s-a vădit Darul pe care Cel născut îl pregăteşte pentru ai săi; nu numai venirea, ci şi mântuirea; nu numai mântuirea, ci şi împărtăşirea de El, în pâinea euharistică a călătoriei până la a doua venire.

Lista strămoşilor după trup ai lui Iisus se încheie cu El ca să arate că Iisus Hristos nu are urmaşi după trup; El este feciorelnic. Prin El Dumnezeu a inaugurat un alt fel de n a ş t e r e , n a ş t e r e a duhovnicească de la Duhul Sfânt (cf. Matei 1, 18). După cum Adam stă la începutul vechii umanităţi, tot astfel Mântuitorul stă la începutul unei noi umanităţi

Cunoaşterea identităţii lui Iisus Hristos este pentru noi, creştinii de astăzi, de o importanţă capitală. Într-o lume globalizată fiecare dintre noi vrea să-şi cunoască şi să-şi afirme propria identitate: „Spune-mi al cui eşti, care sunt strămoşii tăi, ca să-ţi spun cine eşti!“. Adevărul despre noi înşine, despre menirea noastră pe acest pământ, precum şi răspunsurile la marile noastre întrebări şi frământări le aflăm de la Mântuitorul Hristos. De aceea avem nevoie să ne confirmăm iară şi iară identitatea Lui dumnezeiască, pentru ca să credem în răspunsurile Lui, şi învăţăturile Lui.

Naşterea Domnului este pentru noi un prilej de reflecţie asupra vieţii noastre şi a legăturii noastre cu Dumnezeu. Ea ne aminteşte de naşterea Pruncului dumnezeiesc în Betleem, pentru ca şi casele noastre să fie pregătite să devină un Betleem, o casă a pâinii, în care să se nască Iisus Hristos, şi, născându-se, să ne înnoiască inimile şi minţile, spre primirea înţelesurilor celor adânci ale tainei Întrupării Sale, ale identităţii Sale dumnezeieşti şi omeneşti deopotrivă. (fragment preluat din Ziarul Lumina)