Universitatea Bucureti Facultatea de Istorie

Imunitatea diplomatilor si respectarea ei in cazul ruperii relatiilor diplomatice. Cazul ruperii relatiilor diplomatice dintre Romania si guvernul rus din 1918.

StudentGalaftion Mihai

a) Evolutia principiului imunitatii agentilor diplomaticinc de la apariia statelor civilizate n antichitate statutul agentilor diplomatici este recunoscut de toate popoarele si s-a stabilit regula esenial a dreptului diplomatic c persoana ambasadorului este inviolabil. Cnd schimbul permanent de ambasadori a devenit norma intre statele Europei occidentale in secolele al XVI-lea si al XVII-lea a devenit o practica acceptata c in cazul in care un diplomat era suspectat chiar si de spionaj sau conspiratie mpotriva statului n care este trimis, acesta s fie imun faa de puterea judecatoreasca a acelui stat. El putea fi trimis sa fie judecat in propriul stat dar nu putea fi arestat sau judecat.n secolul al XVIII-lea se stabilesc si mai bine regulile de drept internaional cu privire la privilegiile si imunitatile diplomatilor, ale locuintei si ale corespondentei lor. Necesiatea ca ambasadorul si alti agenti diplomatici sa fie independenti de statul care i primeste vine din motive practice. Acestia i reprezinta propriul stat n relaiile internaionale iar aceste privilegii si imunitati le asigura buna functionare a relatiilor intre cele doua state. Ele sunt acordate diplomatilor pe baza de reciprocitate, o metoda foarte eficienta de garantie care asigura respectarea acestor reguli. Un stat care nu asigura respectarea privilegiilor si imunitatilor unui diplomat aflat pe teritoriul propriu este constient ca risca s fie luate aceleasi masuri importiva propriilor reprezentanti in statul ai carui diplomati au fost lezati.[footnoteRef:2] [2: Sir Ernest Satow, Satow's Guide to Diplomatic Practice, London, 1979, p. 107.]

Privilegiile i imunitile diplomatice contribuie la favorizarea relatiilor de prietenie dintre tari si nu au scopul de a crea niste avantaje unor indivizi, ci de a asigura ndeplinirea eficace a funciilor misiunilor diplomatice ca origine de reprezentare a statelor.[footnoteRef:3] [3: Convenia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relaiile diplomatice publicata n Buletinul Oficial Nr. 89 din 8 iulie 1968.]

Chiar daca regulile generale cu privire la dreptul diplomatic au ramas neschimbate din secolul al XVIII-lea, au aparut probleme datorita variatiei destul de mare intre practicile diferitelor state. Unele faceau exceptie de la regula imunitatii fata de autoritatea juridica cu privire la proprietatea imobiliara sau in pricini legate de activitatea comerciala a diplomatilor, pe cand altele nu permiteau nici o exceptie, in special Statele Unite si Marea Britanie. Unele state acordau privilegii si imunitati la toata suita ambasadorului, in timp ce altele nu acordau aceste beneficii tuturor membrilor misiunii, mai cu seama servitorilor casnici ai ambasadorului. nceputul secolului al XX-lea a vazut o serie de codificari a normelor de drept diplomatic. Cele mai importante au fost Conventia de la Havana cu privire la agentii diplomatici semnata in 1928 si Proiectul de Conventie de la Harvard cu privvire la privilegiile si imunitatile diplomatice, publicata in 1932. Ele nu au avut un efect prea mare pe plan international deoarece prima a fost semnata de doar patrusprezece tari din America Latina iar a doua, nefiind un act oficial, a avut o oarecare autoritate de convingere dar nu a putut determina ca statele sa-si modifice legislatia interna acolo unde aceasta se abatea de la regulile propuse in proiectul publicat.[footnoteRef:4] [4: Sir Ernest Satow, Op. Cit., p. 108.]

O schimbare majora in legatura cu normele ce privesc privilegiile si imunitatile diplomatice o reprezinta ratificarea Conveniei de la Viena cu privire la relaiile diplomatice din 1961. Textul acestei conventii a fost elaborat de-a lungul mai multor ani de catre Comisia de Drept International a Natiunilor Unite care a tinut cont de recomandarile diferitor guverne. Actul a fost semant de catre toate statele membre ale Natiunilor Unite si de statele parte la Statutul Curii Internaionale de Justiie. Faptul ca aceasta Conventie este acceptata de catre comunitatea internationala si de majoritatea statelor lumii demonstreaza soliditatea dispozitiilor sale. In concluzie Conventia de la Viena constituie legea modern n ceea ce privete dreptul diplomatic.[footnoteRef:5] [5: Ibidem.]

Conventia stipuleaza n articolul 29 ca persoana agentului diplomatic este inviolabil. Acesta nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau deteniune iar statul acreditar are obligatia de al trata cu respectul care i se cuvine i s ia toate msurile corespunztoare pentru a impiedica orice atingere adus persoanei, libertii ori demnitii sale. Mai mult, n articolul 31 este stipulat ca agentul diplomatic se bucura de imunitatea fata de jurisdiciea penal a statului acreditar. El se bucura, de asemenea, i de imunitatea de jurisdicie civil i administrativ a acestuia. Agentul diplomatic nu este obligat sa depun mrturie si nici nu poate fi luat nici o msura de executare fata de acesta.[footnoteRef:6] [6: Convenia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relaiile diplomatice publicata n Buletinul Oficial Nr. 89 din 8 iulie 1968.]

Totusi, el este obligat sa respecte legile statului in care se afla, sa-si plateasca datoriile, sa obtina autorizatii de constructie pentru a-si reconstrui resedinta etc. Dar daca el incalca oricare dintre aceste legi nu poate fi arestat de catre autoritati si nici nu poate fi judecat sau obligat sa depuna marturie. El poate fi declarat persona non grata si trebuie imediat sa paraseasca teritoriul statului, fiind supus apoi justitiei propriului stat. In cazul unui delict grav, statul diplomatului poate sa renunte la imunitatea acestuia, iar in aceasta situatie agentul diplomatic poate fi judecat de catre autoritatile statului strain. Totusi, pentru a putea fi aplicate masurile de executare a hotararii rezultate din aceasta judecata este necesara o renuntare distincta la imunitate (Art. 32).Pentru a proteja persoana diplomatului, statul care il primeste pe acesta are obligatia de a lua masurile necesare pentru a preveni orice lezare adusa agentului diplomatic. Pentru a-si indeplini aceasta datorie, si desi textul Conventiei de la Viena nu obliga acest lucru, unele state au creat delicte speciale referitoare la atacurile impotriva diplomatilor sau pedepsesc mult mai sever astfel de crime. In unele state, pentru ai proteja demnitatea unui ambasador strain, criticismul din presa la adresa acestuia poate sa constituie un delict criminal, lucru care nu s-ar intampla daca aceleasi critici ar fi indreptate impotriva unei persoane particulare.[footnoteRef:7] [7: Sir Ernest Satow, Op. Cit., p. 121.]

Ruperea relatiilor diplomatice reprezinta de obicei o decizie unilaterala care indica un protest facut de un guvern la adresa limbajului sau actiunilor altui guvern. Comportamentul obiectat este de cele mai multe ori considerat ca fiind ofensator la adresa statului care intrerupe relatiile. Dar in unele cazuri relatiile diplomatice pot fi rupte ca semn de protest impotriva politicii altui stat in ceea ce priveste o chestiune de interes international.n cazul ruperii relaiilor diplomatice ntre doua state, statul acreditar este obligat, chiar si n caz de conflict armat, sa respecte i sa ocroteasca localurile misiunii, precum i bunurile i arhivele sale. Mai mult, acesta este obligat sa acorde nlesniri pentru a permite persoanelor care beneficiaz de privilegii i imuniti sa prseasc teritoriul su n termenele cele mai potrivite. El trebuie ndeosebi, dac este nevoie, sa le pun la dispoziie mijloacele de transport necesare pentru ei nii i pentru bunurile lor.[footnoteRef:8] [8: Convenia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relaiile diplomatice publicata n Buletinul Oficial Nr. 89 din 8 iulie 1968. Art. 44 i 45.]

b) Nerspectarea imunitaii diplomatice n cazul ruperii relatiilor diplomatice dintre Romania si guvernul rus din 1918.

Raporturile dintre Romnia i Rusia Sovietic s-au deschis ntr-o atmosfer de criz. Prbuirea arismului, n februarie 1917, i victoria Revoluiei Socialiste din octombrie, au avut importante consecine asupra situaiei din Europa Est-Central i de Sud.[footnoteRef:9] [9: Valeriu Florin Dobrinescu, Btalia diplomatic pentru Basarabia 1918-1940, Editura Junimea, Iai, 1991, p.74.]

Agravarea situaiei de pe frontul oriental i desfurarea evenimentelor politice din Rusia, n cursul anului 1917, au dus la destramarea cooperrii militare i la ncetarea colaborrii diplomatice romno-ruse.[footnoteRef:10] [10: Ion M. Oprea, Romnia i Imperiul Rus 1900-1924, vol. I, Editura Albatros, Bucureti 1998, p. 148.]

Evenimentele care au urmat Revoluiei Ruse din februarie/martie 1917 a stimulat micarea de redeteptare naional a romnilor din Basarabia, provincie anexat la imperiul rus in 1812.[footnoteRef:11] [11: Relaiile romno-sovietice. Documente 1917-1934, Vol. I, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1999, p. 3.]

n martie 1917 s-a constituit Partidul Naional Moldovenesc, iar n aprilie 1918, zece mii de soldai moldoveni s-au adunat la Odesa i au votat o rezoluie cernd autonomie larg i crearea unui Consiliu Naional (Sfatul rii). Sfatul arii, organ reprezentativ al populaiei din regiune, este ales n octombrie-noiembrie 1917. Pe 24 ianuarie 1918 acesta proclama independenta Republicii Democratice Moldovenesti fata de Imperiul Rus.Datorita situatiei de anarhie creata de bolevici pe tot teritoriul Imperiului, conductorii Republicii Democratice Moldoveneti au cerut sprijin pentru a restabili ordinea de la generalul rus Scerbacev, comandantul armatei ruse de pe frontul romnesc. Deoarece armata lui Scerbacev era si ea ntr-o stare de anarhie la acea vreme, a naintat cererea catre autoritatile romnesti. Ca urmare a acestei cereri, n ianuarie 1918 armata romn a intrat n Basarabia si bolevicii au fost nevoii s se retraga. n 13 ianuarie 1918 armata romn a intrat n Chiinu.[footnoteRef:12] [12: Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei. Ed. Victor Frunz, Bucureti, 1992, p. 504.]

Din cauza acestei interventii, tot pe 13 ianuarie, a avut loc arestarea ministrului Constantin Diamandi i altor trei membri ai Legaiei Romaniei, nchizndu-i n fortreaa Petropavlovsk, eveniment fr precedent n viaa diplomatic european. Aceasta sub pretext de represalii pentru lipsa de atenie pe care guvernul romn o da efilor alei ai armatelor ruse i comitetelor de soldai.[footnoteRef:13] [13: Constantin Kiriescu, Istoria rzboiului pentru ntregirea Romniei1916-1919, vol. III, Editura Casei coalelor, Bucureti, p. 51.]

Criticand arestarea diplomatului roman, Ion I. C. Brtianu, ntr-o telegram expediat ctre Petrograd, afirm: "Noi protestm contra unui asemenea procedeu care surprim dreptul popoarelor i readuce viaa internaional la timpurile cele mai sumbre ale umanitii".[footnoteRef:14] [14: Relaiile romno-sovietice. Documente 1917-1934, Vol. I, p.10.]

Doar reactia foarte dura a intregului corp diplomatic din Petrograd l-a salvat atunci pe diplomatul roman din arest. Evenimentele petrecute n Basarabia au determinat Rusia Sovietic s rup la 26 ianuarie 1918 raporturile diplomatice cu Romnia si sa puna sechestru pe tezaurul romanesc. Relaiile diplomatice dintre cele dou ri au fost restabilite abia in anul 1932 in urma demersurilor priceputului diplomat Nicolae Titulescu.

Bibliografie

Documente publicateConvenia de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relaiile diplomatice publicata n Buletinul Oficial Nr. 89 din 8 iulie 1968.Relaiile romno-sovietice. Documente 1917-1934, Vol. I, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1999.

Lucrri de specialitateSir Ernest Satow, Satow's Guide to Diplomatic Practice, London, 1979.

Lucrri GeneraleBOLDUR Alexandru, Istoria Basarabiei. Ed. Victor Frunz, Bucureti, 1992.DOBRINESCU Valeriu Florin, Btalia diplomatic pentru Basarabia 1918-1940, Editura Junimea, Iai, 1991.KIRIESCU Constantin, Istoria rzboiului pentru ntregirea Romniei 1916-1919, vol. III, Editura Casei coalelor, Bucureti.OPREA Ion M., Romnia i Imperiul Rus 1900-1924, vol. I, Editura Albatros, Bucureti, 1998.