DREPT CIVIL_OBLIGATII_CURSUL 1_22 februarie

ptr examen: NCC, cursul scris, cursul pr. Pop ed 2012

Teoria obligatiilor este caracterizata de prof. Pop drept fiind "cheia de bolta" a intregului sistem de dr civil. Ea sta la baza functionarii intregului sistem de drept civil.

Notiunea de obligatii este cunoscuta inca din dr.roman- obligatia este o legatura juridica in temeiul careia suntem obligati/constransi in mod necesar sa platim un lucru dupa dreptul cetatii noastre (conform traducerii dupa Iustinian).

art. 1164 NCC- definitia obligatiei: obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul are datoria de a presta ceva in folosul creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.

Putem vorbi despre 2 sensuri ale notiunii de obligatie:1- in sens restrans- priveste doar latura pasiva a raportului obligational, indatorirea debitorului de a da, a face sau a nu face ceva in folosul creditorului, iar acesta in caz de refuz al debitorului poate sa apeleze la forta de constrangere a statului.

2 - in sens larg- raportul juridic obligational la care se ofera art. 1164 NCC si in care rezulta ca exista un creditor care are dreptul sa primeasca o anumita prestatie, exista un debitor care e obligat sa execute aceasta prestatie, iar in caz de refuz creditorul poate apela la forta de constrangere a statului.

Elementele raportului juridic obligational:

Exista 2 subiecte (creditorul care are un dr de creanta personal si debitorul care are o obligatie fata de creditorul sau) - exista raporturi juridice complexe in care exista mai multi debitori sau creditori

Continutul rap jur oblig:

Cuprinde dr de creanta si obligatia corelativa a acestuia, dr creditorului de a pretinde prestatia si obligatia debitorului de a presta.

art. 1226 NCC- Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul. Sub sanctiunea nulitatii absolute, prestatia trebuie sa fie determinata sau cel putin determinabila si licita.

art. 1226 corelat cu art.1164 NCC

Obiectul prestatiei nu este egal cu obiectul contractului !

Obiectul obligatiei- reglementare noua a art. 1227- Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel.

Anterior aceasta ducea la nulitatea obligatiei, acum lucrurile sunt clare, din art. 1227 rezulta ca un contract care prevede o obligatie care la momentul incheierii contractului nu este posibila, este totusi valabila. Aceasta reglementare se coreleaza cu conceptia generala a redactorilor NCC care propun ca reglementare valabilitatea unui ctr care are in vedere la momentul incheierii o obligatie imposibila de executat.

Art. 1683 NCC- Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator. (vanzarea bunului altuia- in momentul incheierii contractul are un obiect imposibil, dar cu toate acestea contractul este valabil)

Clasificarea obligatiilor: ----------->subiect de examen

A ) Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor; sunt 3 clasificari posibile:

1)a) obligatia de a da- sunt mentionate in mod expres in mai multe art din NCC (2524, 2427), este obligatia de a constitui sau a transmite un dr real- obligatia de a da nu are o existenta materiala, ci mai mult o existenta intelectuala; de regula se executa prin insasi manifestarea consimtamantului intre partile contractului. b) obligatia de a face - ea presupune o existenta materiala, sunt mentionate in mod expres de mai multe art din NCC (1528, 1536, 2322, 2524)

- obligatia de a face este obligatia de a executa o anumita prestatie in sens material, ea implicand o anumita conduita ulterioara incheierii contr. c) obligatia de a nu face-obligatia de a nu face ceva ceea ce ar fi putut sa faca daca nu ar fi incheiat ctr (art 1523 al. 2 lit b, art. 1529, art. 2322, art. 1903, art. 2075 s.a)

Interesul acestei clasificari nu este doar pur teoretic, ci stabilirea in concret a regimului juridic al obligatiilor de a da, a face sau a nu face. Regimul juridic este diferit in materie de executare, punerea in intarziere, daunele moratorii, prescriptia art. 2524, in materia probei apare o distinctie importanta ptr ca intr-un fel se dovedeste o obligatie de a nu face si in alt fel se dovedeste obligatia de a face.

2) obligatii pozitive si obligatii negative- obligatiile de a da si de a face= obligatii pozitive

- obligatia de a nu face= obligatii negativa

3) Obligatia de rezultatul si obligatia de mijloace

- regimul juridic al acestora a fost construit de doctrina si jurisprudenta

- comisia de redactare a NCC a propus si Parlamentul a inclus in Codul Civil un text special care realizeaza distinctia intre acestea. -Art. 1481 al. 1, care reglementeaza obligatia de rezultat- obligatia in care debitorul e tinut sa procure creditorului rezultatul promis (ex: predarea bunului- ctr de vanzare)

- art 1481, al 2, reglementeaza obligatia de mijloace - In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.

art. 1481, al 3 ofera criteriile dupa care poate fi determinat faptul daca o obligatie este de rezultat sau mijloace. Criteriile sunt:

a) modul in care obligatia e reglementata in contr ( o anumita oblig poate fi fie de rezultat, fie de mijloace), cand lucrurile nu sunt foarte clareObligatia de a da in general este o obligatia de rezultat

ex: promisiunea faptei altuia= obligatia debitorului de a convinge un tert sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea creditorului

Obligatiile nascute din acest gen de ctr pot fi si de rezultat si de mijloace daca in ctr se prevede ca debitorul va face toate demersurile necesare in sensul de a-l det pe tert sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea creditorului este o obligatie de mijloace.

Obligatiile de a nu face sunt obligatii de rezultat.

b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului

c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului; riscul de a atinge sau a nu atinge rezultatul

ex: oblig avocatului de a da asistenta juridica= obligatie de mijloace

d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei

Obligatia de a da doar o consultatie= obligatie de rezultat!

Proba in cazul acestor tipuri de obligatii:-in cazul unui litigiu

-in cazul neexecutarii

In cazul obligatiei de rezultat- debitorul e considerat/prezumat ca fiind in culpa in cazul neexcutarii.

In cazul obligatiei de mij- debitorul nu este prezumat in culpa si creditorul este chemat sa faca dovada culpei debitorului.

In cazul obligatiei de rezultat in momentul in care creditorul afirma ca debitorul nu a executat el afirma un fapt negativ, creditorul nu poate face dovada faptului negativ. In ciuda regulii, sarcina probei nu mai revine creditorului sarcina probei incumba debitorului.

In cazul obligatiei de mijloace structura si rationamentul sunt mai complicate. Obligatiile de mijloace au ca obiect obligatia debitorului de a face tot ce tine de el, de a depune toata diligenta si prudenta ptr executarea obligatiei. Daca creditorul spune ca debitorul nu a depus toata diligenta si prudenta, sarcina probei revine creditorului ptr ca el va trebui sa dovedeasca ca debitorul nu a depus toata diligenta si prudenta. El (creditorul) trebuie sa faca dovada faptelor succesive determinate prin care sa reiasa acest lucru.

Prezumtia de culpa se naste la fel in persoana creditorului, difera modul de dovada.

B) Clasificarea obligatiilor dupa criteriul sanctiunii:1. Obligatiile civile perfecte- sanctionate cu posib de ???

2. Obligatiile naturale sau civile imprefecte- mentionate in art. 1471, 2228, in cazul obligatiei naturale nu se poate apela la forta de constrangere a statului ptr a fi executate.

In privinta platii unei obligatii naturale, cel care a facut-o nu poate sa ceara restituirea ei.

Obligatii naturale sunt:-datoriile nascute din joc sau pariu (neorganizate) art. 2264

-obligatiile prescrise- obligatii ptr care dr material la actiune s-a prescris, creditorul nu poate obliga debitorul sa plateasca, dar daca debitorul a platit NU poate cere restituirea.

C) Clasificarea obligatiilor dupa obozabilitate: 1. Obligatii obisnuite - opozabile numai debitorilor

2. Obligatii propter rem pot fi administrative sau civile

-cele administrative: obligatia de a ingriji terenurile, bunurile care fac parte din patrimoniul cultural mobil sau imobil; -cele civile sunt reglementate de art 759 ptr prima data- obligatii care se nasc in favoarea proprietarului fondului dominant. art. 759 NCC- Prin actul de constituire se pot impune in sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligatii ptr asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant. Sub conditia notarii in cartea funciara, obligatia se transmite dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit.

3. Obligatiile scriptae in rem - opozabile tertilor- sunt obligatii nascute dintr-un act juridic cu privire la un bun, care sunt strans legate de un bun, incat orice posesor ulterior e obligat de a le respecta chiar daca nu a fost parte la ctr initial.

ex: bunul inchiriat- daca proprietarul actual a inchiriat bunul si vinde bunul, dobanditorul e obligat sa respecte locatiunea fata de chirias.-art 1811

Izvoarele obligatiilor

-art. 1165 NCC- Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, din gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii

Izvoarele obligatiilor:-Contractul

-Actul juridic unilateral

-Faptul juridic licit art.1330-art. 1348 NCC

-Faptul juridic ilicit art. 1349-art. 1351-art. 1395 NCC

Izvoarele obligatiilor sunt faptele juridice lato sensu, adica manifestari de vointa unilaterale, bilaterale sau multilaterale si faptele juridice stricto sensu, adica imprejurari si actiuni care se petrec uneori cu interventia omului, dar fara intentia de a produce efecte juridice. Obligatiile se nasc si din fapte juridice ilicte savarsite cu intentie si din fapte juridice savarsite din culpa.

Contractul Din punct de vedere al frecventei practice contractul este cel mai important.

Notiunea de contract este reglementata in art. 1166 din care rezulta: ctr este acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane incheiat cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Asadar este vorba despre un act juridic, o manifestare de vointa intre doua sau mai multe persoane, scopul fiind prezentat anterior.

Terminologia codului nu este una unitara. Art 1165, 1166 folosesc opinia de ctr in timp ce art 11, 557 folosesc notiunea de conventie. Cele doua sunt sinonime. Ctr cadru este acordul prin care partile convin. In executarea ctr cadrului se incheie conventi ulterioare.

Fundamentul ctr este autonomia de vointa. Tot ceea ce e contractual e si juridic.

Conceptiile noi din cursul prof L. Pop vorbesc mai putin despre autonomia de vointa si mai mult despre ceea ce este numit astazi solidarismul contractual. Autonomia de vointa constituia fundamentul ctr sub imperiul codului civil al lui Napoleon, acela fiind expresia liberalismului propriu epocii. Astazi s-a ajuns la concluzia ca de fapt nu este suficienta aceasta explicatie, mai mult decat atat, ctr nu se bazeaza exclusiv pe ideea individualismului si liberalismului, fie el si politic si economic, ci ca sa functioneze in mod corect, sa se ajunga la rezultatul urmarit de parti, acestea trebuie sa aiba o solidaritate intre ele, ptr ca amandoua au interesul de a se executa contractul. Numai astfel se ajunge la executarea ctr care pana la urma este scopul ptr care s a incheiat ctr intre parti.

Principiile care guverneaza ctr:

1) In primul rand principiul libertatii contractuale. Este reglementat de art 1169, din care rezulta ca partile sunt libere sa incheie orice contracte, si sa determine continutul lor, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.

Nu putem sa consideram principiul autonomiei de vointa ca fiind unul absolut. Putem incheia orice ctr cu conditia ca acesta sa respecte legea, ordinea publica si bunele moravuri.

Aceste limite la care se refera art 1169 se regasesc reglementate punctual si in alte texte din Codul Civil.

Ex: art 11 din Titlul preliminar, art 1236. De vreme ce cauza ctr treb sa fie licita si morala aceste limite sunt si limite ale libertatii contractuale. Art.1237-frauda la lege. O cauza este ilicita cand ctr este mijlocul ptr a eluda aplicarea unei norme jur imperative.

Ordinea publica si bunele moravuri. Aceste doua notiuni f generale sunt definite de doua corpuri normative. Ordinea publica e ansamblul normelor juridice imperative, iar bunele moravuri sunt ansamblul normelor morale acceptate la nivel general de catre societate.

Ordinea publica este rezultatul activitatii legiuitorul. In ceea ce priveste bunele moravuri nu avem o baza concreta a determinarii acestora si este vorba despre conceptiile care stau la baza unei societati, conceptiile etice.

Ordinea publica se modifica ptr ca legiuitorul intervine si modfica legile incepand cu Constitutia; astfel se modifica si principiile etice care stau la baza functionarii societatii

Ex: pana la 1989 un ctr de donatie facut intre concubini, nu intotdeauna, dar in anumite conditii era socotit ca avand cauza imorala

Ex: relatiile intre pers de acelasi sex- unele moravuri au evoluate si pe cale de consecinte, in ceea ce priveste cauza unui. ctr care trebuie sa fie licite si morale evolueaza si ele.

2) Un al doilea principiu care sta la baza incheierii contractului este principiul bunei credinte.

Buna credinta este un principiu general al dr civil prevazut in art 14 si in alte materii, dar si in alte ramuri de dr. Trebuie sa mentionam principiul bunei credinte reglementat in art 57 din Constitutie. Drepturile reglementate de Constitutie trebuie exercitate cu buna credinta si fara a aduce prejudicii altor subiecte de drept.

Acest principiu general din art 14, prevede ca orice PF sau PJ trebuie sa isi exercite drepturile/execute obligatiile cu buna credinta in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.

Buna credinta se prezuma pana la proba contrara. In materia contractuala care ne intereseaza, buna credinta are o serie de aplicatii specifice: exista un principiu general al bunei credinte, pe langa art 14 aplicabil la intreaga materie de dr civil este art 1870 din care rezulta ca partile trebuie sa actioneze cu buna credinta atat la momentul incheierii cat si pe parcursul executarii ctr. Exista si o aplicatie mai speciala a principiului bunei credinte in materie contractuala in domeniul incheierii ctr, in domeniul negocierilor- Art.1183

Partile nu pot renunta si nu pot inlatura obligatia de a actiona cu buna credinta pe parcursul incheierii/executarii contractelor.

Daca se constata ca una dintre parti a actionat cu rea credinta aceasta va raspunde ptr prejudiciul cauzat celeilalte parti.

Clasificarea contractelor

Exista o importanta practica a clasificarii. Aceasta importanta, dincolo de sistematizarea teoretica proprie fiecarei planificari, rezida in stabilirea regimului juridic a fiecarei categorii de contracte.

Clasificarea aceasta este relativ similara cu clasificarea actelor juridice in general.

Fiecare contract poate fi " trecut" prin fiecare tip de clasificare care se face dupa fiecare tip de criteriu in parte.

Clasificarea propriu zisa se refera la faptul ca exista criterii legale, dupa cum exista criterii doctrinare fara corespondenta in cod, dar care functioneaza ptr ca prin aplicarea lor rezulta categorii doferite de contract.

A) Primul criteriu-criteriul continutului1. Ctr sinalagmatice- atunci cand obligatiile care se nasc din el sunt reciproce si interdependente

2. Ctr unilaterale- chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti.

Elementul esential in ceea ce priveste determinarea unui contract ca fiind sinalagmatic nu este reciprocitatea obligatiilor, ci interdependenta lor.

Reciprocitatea= fiecare are drepturi si obligatiiInterdependenta= nu pot sa existe una fara cealalta

Ctr unilateral-obligatiile apartin unei singure persoane. Sunt cazuri in care exista obligatii reciproce, dar ele nu sunt interdependente. Art 1171

Ex: donatia. Naste obligatii in sarcina donatorului, donatarul poate sa aiba si alte obligatii in afara celei de a preda bunul, cum ar fi obligatia de a garanta ptr evictiune atunci cand e asumata in mod expres.

Se pune problema ctr sinalagmatice imperfecte.

In doctrina si jurisprudenta, s-a ajuns la concluzia ca exista ctr sinalagmatice imperfecte. Astfel sustineau ca daca imprumutatorul da imprumutatului un bun, ctr este unilateral. S-ar putea ca imprumutatul sa trebuiasca sa repare bunul in perioada in care acesta s-a aflat la el, asadar se naste obligatia celui care a imprumutat bunul in sensul de a plati reparatiile bunului.

Problema calificarii ctr reale: imprumutul, depozitul, gajul care sunt ctr unilaterale, drept ctr sinalagmatice. Calificarea acestor ctr drept consensuale este inexacta. Ele sunt ctr reale si fiind ctr reale nu le putem califica drept consensuale si sinalagmatice. Chiar daca s-ar accepta ideea ca sunt consensuale, le lipseste reciprocitatea obligatiilor ptr ca cele doua obligatii isi au sursa in elemente diferite.

Interesul acestei clasificari: Efectele speciale ale ctr sinalagmatice

Ctr sinalagamatice au unele efecte speciale, care nu se regasesc si in ctr unilaterale, respectiv exceptia de la art 1157, rezolutiunea si rezilierea ctr sinalagmatice si riscul ctr.

Sunt deosebiri sub aspect probatoriu; in cadrul ctr sinalagmatic este necesara formalitatea multiplului exemplar.

Este vb despre ctr care nu pot fi dovedite decat daca au formalitatea dublului sau multiplului exemplar in functie de cate parti sunt. Art 274 NCPC

O alta formalitate, care este specifica de data aceasta ctr unilaterale, este determinata de aceasta natura a ctr. Mentiunea "bun si aprobat" inseamna ca, cel imprumutat va trebuie sa scrie de mana ca a fost imprumutata cu suma de.. in asa fel incat nu cumva ulterior cel care l-a imprumutat sa adauge alta suma.

B) Un alt criteriu este criteriul scopului urmarit de parti. Dupa scopul urmarit de parti ctr sunt:

1. Cu titlu oneros- fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj.

2. Cu titlu gratuit- o parte doreste sa ofere un beneficiu celeilalte parti fara a obtine nimic in schimb.

Interesul clasificarii, in ceea ce priveste conditiile de validitate, ptr ctr cu titlu gratuit exista dispozitii speciale in privinta capacitatii( ex: art 144, art. 990), sunt conditii speciale de forma in privinta liberalitatilor (ex: forma autentica ptr donatie).

O a doua categorie de diferente: ctr cu titlu gratuit sunt in general ctr intuitu personae.

O a treia categorie de diferente: obligatiile partilor sunt reglementate mai sever in cazul ctr cu titlu oneros, numai in cazul ctr cu titlu oneros exista garantia ctr ptr evictiune in cazul vanzarii, pe cand in cazul donatiei, garantia ptr evictiune exista numai daca este asumata expres sau decurge chiar din fapta donatorului.

In cazul ctr cu titlu oneros raspunderea contractuala este apreciata mai sever.

Alte diferente se intalnesc in materie succesorala ptr ca numai in materie succesorala sunt restrictii in ceea ce priveste actele cu titlu gratuit. Acestea sunt supuse reductiunii liberalitatilor excesive art 1099.

Rezerva succesorala nu functioneaza decat in cadrul actelor cu titlu gratuit, dupa cum raportul donatiilor functioneaza numai in cadrul donatiilor si numai in cazul anumitor categorii de succesori (sotul supravietuitor si descendentii acestuia).

O ultima deosebire importanta este intalnita in materia actiunii revocatorii sau pauliene. Art 1562-1565. In cazul actelor cu titlu gratuit nu are importanta conduita celui care a dobandit bunul ptr ca acesta incearca sa isi pastreze "avantajul". In cazul actelor cu titlu oneros, debitorul instraineaza bunul si inseamna ca acela care a dobandit bunul a platit ceva ptr bun si ptr ca sa se ajunga la revocare este ceruta conditia complicitatii la frauda a dobanditorului.

Exista o subclasificare a ctr cu titlu oneros, in functie de caracterul cert al existentei obligatiei partilor, art. 1173.

Ctr cu titlu oneros se impart in:

a) ctr comutative

b) ctr aleatorii.

In cazul ctr comutative partile cunosc existenta dr si a obligatiilor ce le revin, in cazul ctr aleatorii acestea depind de o intamplare.

Ctr comutative sunt: vanzarea, locatiunea, iar ctr aleatorii sunt: ctr de asigurare, ctr de renta viagera, ctr de intretinere, jocul si pariul.

Ctr aleatoriu vs. Ctr afectat de conditie.

Distinctia este urmatoarea: in cazul ctr afectate de conditie, elementul viitor si nesigur ca se va produce afecteaza insasi existenta ctr. In cazul ctr aleatorii ele sunt valabil incheiate, iar evenimentul viitor si nesigur afecteaza doar obligatiile partilor.

Interesul clasificarii este dat de art 1221, 1224. Ctr aleatorii de joc si pariu ptr a produce efecte trebuie sa fie permise de lege.

O alta subclasificare a ctr cu titlu gratuit, neprevazuta de lege si regasita in doctrina se realizeaza in funct de criteriul micsorarii patrimoniului dispunatorului.

Ctr cu titlu gratuit se impart in:

a) liberalitati- care duc la diminuarea patrm dispunatorului.

b) actele dezinteresate- care cel putin la prima vedere nu duc la micsorarea patrim.

Ex: ctr de imprumut de folosinta

Interesul acestei clasificari: conditii de forma mai riguroase in cazul liberalitatilor, in materie succesorala.

C) O alta clasificare importanta este cea dupa criteriul formei. Trebuie sa avem in vedere principiul consensualismului-actele civile beneficiaza de principiul libertatii formei, ele se incheie ca principiu prin exprimare consimtamantul partilor. Art. 1174

Ctr pot fi:

a) consensuale

b) solmene

c) reale.

Categoria ctr consensuale este in practica majoritara. Evolutia legislatiei in ultimele decenii a demonstrat ca principiul consensualismului a suferit atingeri severe. Au aparut tot mai multe ctr solemne. S-a redus in mod semnificativ categoria actelor juridice consensuale.

Ctr e consensual atunci cand se incheie prin simplu acord de vointa a partilor. Forma solemna nu se confunda cu forma autentica. Legiuitorul poate reglementa o forma solemna care sa nu fie autentica.

Forma solemna autentica, se realizeaza de regula prin interventia notarului public sau prin interventia altor agenti ai statului care au compententa de a autentifica acte.

Ctr de ipoteca imobiliara trebuie incheiat in scris fie sub semnatura privata, fie in forma autentica, dar din aceasta dispozitie a art 2388, rezulta ca defapt exista forma solemna ca inscris sub semnatura privata.

A treia categorie sunt ctr reale, iau nasterere prin remiterea materiala a bunului. Ex: ctr de depozit, de imprumut, gajul. Simpla promisiune de remitere a bunului nu valoreza ctr, ci eventual un antecontract.

Discutia purtata in doctrina, daca cumva acestea nu sunt ctr consensuale a ramas fara obiect. In cazul acestor ctr este limpede cerinta Codului Civil ptr valabila incheiere a ctr remiterea materiala a bunurilor. In ceea ce priveste importanta acestei clasificari este vb despre formarea valabila a ctr; ctr nu se incheie in mod valabil decat daca in cazul ctr solemne este respectata forma solemna, respectiv in cazul ctr reale daca s-a transferat bunul.

D) O alta clasificare are drept criteriu libertatea partilor de a negocia. Din art 1182 rezulta urmat regula: ctr se incheie prin negocierea lui de catre parti. Si evident aceasta negociere este supusa p bunei credinte. Din perspectiva libertatii de a negocia sunt trei categ de ctr:

1. Ctr negociate- care constituie "regula"

2. Ctr de adeziune- sunt cele ale carei clauze sunt impuse de catre o parte celeilalte parti. Ceea ce rezulta din ctr de adeziune este ca juridic suntem toti egali, insa economic nu. Din acest punct de vedere nu suntem egali cu furnizorii de telefonie mobila sau de alte servicii etc.

3. Ctr obligatorii- nu sunt reglementate in Codul Civil, iar existenta lor rezulta din lege.

Ex: asigurarea ptr soferi, asigurarea ptr locuinta impotriva daunelor cauzate de incidente naturale. Participantul la circuitul civil care se incadreaza in categoriile prevazute de lege, trebuie sa incheie acesste ctr. Libertatea in cazul acesta este limitata, dar nu este eliminata- ea consta in alegerea in ceea ce priveste cocontractantul.

Aparitia ctr de adeziune si obligatorii a fost determinata de aparitia pe piata a unor actori in circuitul civil. Legiuitorul s-a preocupat de faptul ca daca exista ctr de adeziune, nu avem cum sa le eliminam, dar cel putin sa incercem sa ii aparam pe cei carora li se impun aceste ctr.

Art.1202, 1203

Clauzele standard sunt aceleasi in toate tipurile de ctr pe care care le incheie o persoana.

Clauzele de la art 1203 sunt acele clauze standard care dau expresie dezechilibrului, sunt impuse fara discutie de partea mai puternica economiceste. Ele creeaza o situatie evident nefavorabila celeilalte parti.

Ex: limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, dreptul de suspenda executarea obligatiilor, limitarea dreptului de a opune exceptii, decaderea din exercitiul termenului, restrangerea dreptului de a contracta cu alti furnizori de servicii s.a.

Aceste clauze neuzuale care evident dau expresie dezechilibrului economic dintre parti nu produc efecte decat daca sunt acceptate in mod expres de catre parte.

Atunci cand vorbim despre ctr de adeziune trebuie sa avem in vedere regulile de protectie a consumatorului. Codul civil a ales sa nu reglementeze ctr cu consumatrorii, ci a lasat acest lucru sa fie prevazut de legislatia speciala.

E) O alta clasificare a ctr se refera la raportul dintr ctr. Clasificarea rezulta expres din lege, este vb art 1176 care reglementeaza ctr cadru.

Ctr cadru= ctr general care se incheie intre parti si in executarea caruia se incheie ctr succesive separate.

Ctr cadrul se executa prin ctr ulterioare succesive.

F) O alta clasif este in:

a) ctr principale

b) ctr accesorii.

De aceasta data nu mai regasim o prevede expresa in acest sens. Este vorba despre o clasificare doctrinara.Ex: ctr de imprumut este un ctr principal si ctr de garanatie/ipoteca este un ctr accesoriu

Importanta clasificarii rezida in adagiul: accesoriul urmeaza principalul.

G) O alta clasificare tot doctrinara in functie de natura drepturilor care rezulta din ctr sunt:

a) ctr constitutive sau translative de dr reale-vanzarea cumpararea

b) ctr generatoare de dr de creanta.

De regula cele care sunt constitutive sunt supuse unor formalitati de publicitate.

In functie de momentul la care se produc efectele ctr sunt: ctr constitutive care produc efecte ex nunc (majoritatea sunt de acet fel-vanzarea, donatia) si ctr declarative de drepturi care produc efecte ex tunc. (Tranzactia). Si in cazul acestei clasificari, o tranzactie poate sa produca ambele tipuri de efecte, dupa manifestarea de vointa a partilor.

Interesul clasificarii este dat de data la care se nasc/ transfera drepturile dintr- un patrimoniu in altul si pot fi exercitate.

H) Dupa un al criteriu, respectiv al duratei de excutare, ctr sunt de doua feluri:

a) cu executare imediata

ex: vanzarea, schimbul, donatia

b) cu executare succesiva

ex: locatiunea, depozitul, renta viagera.

Interesul acestei clasificari rezida in sanctiunea in caz de neexecutare.

I) Ultimul criteriul de reglementare este criteriul reglementarii in legislatie. Ctr sunt:

a) numite- reglementate in legislatie

b)nenumite- nu sunt reglementate in legislatie.

In privinta regulilor aplicabile ctr numite, trebuie avut in vedere ca regulile particulare referitoare la anumite ctr sunt prevazute de cod sau de legi speciale.

In privinta ctr nenumite- sunt supuse urmatoarelor doua limite: ordinea publica si bunele moravuri. Mai intai sunt supuse prevederilor ctr adica vointei partilor. Regulile aplicabile ptr ctr nenumite sunt: in primul rand cele prevazute de cap privind contractele, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, se aplica regulile de la ctr cel mai apropiat.

Ex: ctr prin care se transfera proprietatea unui bun in schimbul prestarii un serviciu

13