Drept Procesual Penal 1

63
C 1 Notiuni generale privind Dreptul Penal si Dreptul Procesual Penal 1. Justitia penala. Pentru o aparare eficienta a valorilor fundamentale ale omului este necesar ca statul sa intervina si sa includa in sfera represiunii penale acele situatii ce devin periculoase pentru ordinea de drept. Respectarea ordinii de drept se asigura prin vasta activitate desfasurata de organele specializate care folosesc in acest scop un complex de cai, metode si mijloace de natura sa infaptuiasca justitia penala. In infaptuirea actului de justitie un rol deosebit il au instantele de judecata. Legea fundamentala, Constitutia, face referiri la acest aspect stipuland sau aratand ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie (denumita in trecut Curtea Suprema de Justitie) si prin celelalte instante de judecata stabilite de lege se infaptuieste in numele legii.. Diversitatea si complexitatea relatiilor sociale izvorate din interesele individuale impun existenta unei societati capabile sa asigure satisfacerea membrilor comunitatii ce o compun.. In acest sens, justitia reprezinta un instrument important al statului de drept menit sa contribuie la apararea valorilor fundamentale ale omului. De aici cerinta ca ordinea de drept, reglementarea sociala sa se bazeze pe justitie in scopul realizarii binelui comun. Pentru apararea intereselor sale orice persoana are consfiintit accesul la justitie. Legea 303/2004 pentru organizarea judecatoreasca prin dispozitiile art. 2, alin. 2 prevede ca „instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii”. Justitia se infaptuieste in numele legii de catre judecatori care sunt independenti si care se supun numai legii. 2. Procesul penal – notiune, scop, rol educativ, fazele procesului penal. Aplicarea legii penale se materializeaza prin organele specializate ale statului care au sarcina de a descoperi o infractiune savarsita, de identificare a autorilor in vederea tragerii la raspundere penala a acestora si pentru restabilirea ordinii de drept incalcate. Aceasta activitate procesuala se infaptuieste printr-un complex de acte succesive care datorita desfasurarii lor coordonate si progresive reprezinta un proces, adica un lant de manifestari consecutive la capatul caruia se va 1

Transcript of Drept Procesual Penal 1

Page 1: Drept Procesual Penal 1

C 1

Notiuni generale privind Dreptul Penal si Dreptul Procesual Penal

1. Justitia penala.Pentru o aparare eficienta a valorilor fundamentale ale omului este necesar ca statul sa intervina si sa

includa in sfera represiunii penale acele situatii ce devin periculoase pentru ordinea de drept. Respectarea ordinii de drept se asigura prin vasta activitate desfasurata de organele specializate care folosesc in acest scop un complex de cai, metode si mijloace de natura sa infaptuiasca justitia penala. In infaptuirea actului de justitie un rol deosebit il au instantele de judecata. Legea fundamentala, Constitutia, face referiri la acest aspect stipuland sau aratand ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie (denumita in trecut Curtea Suprema de Justitie) si prin celelalte instante de judecata stabilite de lege se infaptuieste in numele legii..

Diversitatea si complexitatea relatiilor sociale izvorate din interesele individuale impun existenta unei societati capabile sa asigure satisfacerea membrilor comunitatii ce o compun..

In acest sens, justitia reprezinta un instrument important al statului de drept menit sa contribuie la apararea valorilor fundamentale ale omului. De aici cerinta ca ordinea de drept, reglementarea sociala sa se bazeze pe justitie in scopul realizarii binelui comun. Pentru apararea intereselor sale orice persoana are consfiintit accesul la justitie. Legea 303/2004 pentru organizarea judecatoreasca prin dispozitiile art. 2, alin. 2 prevede ca „instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii”. Justitia se infaptuieste in numele legii de catre judecatori care sunt independenti si care se supun numai legii. 2. Procesul penal – notiune, scop, rol educativ, fazele procesului penal.

Aplicarea legii penale se materializeaza prin organele specializate ale statului care au sarcina de a descoperi o infractiune savarsita, de identificare a autorilor in vederea tragerii la raspundere penala a acestora si pentru restabilirea ordinii de drept incalcate. Aceasta activitate procesuala se infaptuieste printr-un complex de acte succesive care datorita desfasurarii lor coordonate si progresive reprezinta un proces, adica un lant de manifestari consecutive la capatul caruia se va putea hotari daca este sau nu cazul sa fie aplicata o sanctiune. O astfel de activitate este procesul penal. In literatura juridica de specialitate definitia procesului penal data de diferiti autori este, in esenta, apropriata cu cea care urmeaza a fi redata.

Procesul penal este o activitate reglementata de lege desfasurata de organele competente cu participarea partilor si a altor persoane in scopul constatarii la timp si in mod concret a faptelor ce constituie infractiuni astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.3. Trasaturile definitorii ce caracterizeaza notiunea de proces penal.

Procesul penal este o activitate reglementata de lege care se desfasoara succesiv si coordonat; Termenul de proces deriva din latinescul procedere = a inainte, a progresa; Notiunea de proces penal este mai larga incluzand pe langa activitatea instantelor judecatoresti si

subiecte procesuale (Ministerul Public, organele de cercetare penala, partile si alte persoane) Procesul penal are loc doar intr-o cauza penala.

4. Scopul procesului penal.Din definitia procesului penal rezulta implicit si scopul acestuia. Inscris in art. 1 Cod Procedura Penala

scopul imediat al oricarui proces „este constarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala”. Scopul imediat al oricarui proces este acela de a constata la timp faptele ce constituie infractiuni in vederea sanctionarii persoanelor socialmente periculoase dar si a individualizarii pedepselor ce urmeaza a fi aplicate. Scopul general al procesului penal

1

Page 2: Drept Procesual Penal 1

este acela de „aparare a ordinii de drept a persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, de prevenire a infractiunilor, precum si de educare a cetatenilor in spiritul respectarii legilor”. (art. 1, alin. 2 C. Proc. Pen.).5. Fazele procesului penal.

Procesul penal asa cum rezulta din definitia sa cuprinde numeroase activitati complexe pe parcursul unor etape succesive care impun anumite reguli.

Procesul penal modern cuprinde trei faze: Urmarirea penala; Judecata; Punerea in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive.

Procesul penal astfel alcatuit s-a dovedit eficace in realizarea raporturilor juridice penale. Sub acest aspect Ion Tanoviceanu in „Tratat de drept si procedura penala” (1924) arata: „cercetarea constituie actul intai al dramei penale, judecata actul doi iar executarea epilogul”.

Fazele sunt diviziuni ale procesului penal in care isi desfasoara activitatea o anumita categorie de organe judiciare in indeplinirea atributiilor ce se inscriu in functiile lor procesuale si dupa epuizarea lor pot fi date anumite solutii privind cauza penala.

In faza urmaririi penale sunt cuprinse etapele cercetarii penale care au ca obiect strangerea probelor pentru trimiterea in judecata a inculpatului. Codul de procedura penala cuprinde in partea speciala numeroase dispozitii referitoare la activitatea de cercetare penala. Aceasta activitate este efectuata de organele de cercetare penala si procuror. Conform noilor modificari aduse Codului de procedura penala instanta de judecata poate interveni in faza anchetei penale.

Judecata incepe o data cu sesizarea instantei si dainuie pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Ultima faza a procesului penal, punerea in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive, reprezinta momentul final al procesului penal.

Este posibil ca procesul penal sa nu parcurga cele trei faze. Este cazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin. 2, lit. a C. Proc. Pen. lipsind faza de urmarire penala deoarece plangerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata. Este asa-numita forma atipica a procesului penal. 6. Faptele juridice procesual penale.

Notiunea de fapt juridic procesual penal.Definim faptele juridice procesual penale ca fiind imprejurarile de fapt care potrivit legii dau nastere,

modifica sau sting raporturi juridice procesual penale sau impiedica nasterea lor. Faptele juridice procesual penale se clasifica in actiuni si evenimente. Actiunile sunt fapte juridice dependente de vointa oamenilor. Evenimentele sunt fapte juridice produse independent de vointa oamenilor.

Dupa efectele care le produc faptele juridice pot fi: constitutive, modificatoare, fapte extinctive si impeditive.

Sunt considerate fapte juridice constitutive: savarsirea unei infractiuni, formularea unei plangeri prealabile, constituirea de parte civila.Sunt fapte juridice modificatoare: punerea in miscare a actiunii penale, implinirea varstei de 14 ani. Sunt fapte juridice extinctive: impacarea partilor, decesul faptuitorului, retragerea plangerii prealabile.

Interventia unor asemenea imprejurari conduce la stingerea raportului juridic procesual penal. Faptele juridice procesual penale impeditive sunt printre altele: amnistia intervenita inainte de declansarea procesului penal, lipsa plangerii prealabile. Aparitia unor asemenea imprejurari impiedica nasterea raportului juridic penal.7. Raporturile juridice procesual penale.

Sunt acele raporturi ce se nasc intre organele de judecata si persoanele care sunt trase la raspundere penala.

In literatura juridica de specialitate se sustine ca in cadrul procesului penal pe langa raporturile juridice procesual penala principale exista si raporturi juridice procesual penale auxiliare. Din punct de vedere structural raporturile juridice procesual penale contin urmatoarele elemente:

Subiectii raportului juridic procesual penal sunt participantii la activitatea procesual penala;

2

Page 3: Drept Procesual Penal 1

Continutul raportului juridic procesual penal este format din totalitatea drepturilor si obligatiile subiectilor care participa la desfasurarea procesului penal;

Obiectul raportului juridic procesual penal este dat de existenta sau inexistenta raportului de drept, substantial de conflict, dedus sau adus spre solutionare in fata organelor judiciare.

Trasaturi specifice raportului juridic procesual penalSunt raporturi juridice de autoritate, adica de putere, deoarece tragerea la raspundere penala are loc prin manifestarea de vointa a puterii exercitate de catre stat. Raporturile juridice procesual penale i-au nastere de regula peste si inafara acordului de vointa al partilor. Unul din subiecti este un organ al statului desi exista situatii in care nu mereu gasim un subiect care este organ al statului. De exemplu: raportul juridic dintre avocat si inculpat. Drepturile organelor judecatoresti au valoarea de obligatii ale acestora.

8. Normele de drept procesual penal. Notiune.Dreptul procesual penal cuprinde ansamblul normelor juridice procesual penale. Normele de drept

procesual penal sunt acele norme care reglementeaza desfasurarea procesului penal si au in principiu aceleasi reguli de conduita ca si celelalte norme juridice cu particularitatea ca ele se adreseaza numai participantilor la procesul penal.

Clasificarea normelor de drept procesual penal. Sub aspectul continutului reglementarilor distingem intre:

Norme procesuale care cuprind dispozitii referitoare la actele ce trebuie indeplinite; Norme procedurale care prevad cum trebuie aduse la indeplinire actele procesuale pentru a-si produce

efectele pe care legea le-a conferit organelor judiciare; Din punct de vedere al aplicabilitatii normele procesual penale sunt: norme generale care se aplica tuturor cauzelor penale; norme speciale care se aplica numai unor categorii de cauze penale. In raport de obiectul reglementarii normele de drept procesual penal pot fi clasificate in:

norme de organizare; norme de competenta; norme de procedura.

9. Stiinta dreptului procesual penal.Obiectul sarcinile si metodele dreptului procesual penal.Stiinta dreptului procesual penal nu se confunda cu dreptul procesual penal, ea avand un caracter

autonom. Ca obiect de studiu stiinta dretului procesual penal isi canalizeaza activitatea in directiile cercetarii normelor procesual penale, a conditiilor obiective care au determinat reglementarile anumitor institutii procesuale, elaborarea unor reguli deduse din studierea practicii judecatoresti si a doctrinei. Stiinta dreptului procesual penal foloseste o serie de metode de cercetare: metoda logica, metoda istorica, metoda comparativa, inductia, deductia, etc.

Legaturile stiintei dreptului procesual penal cu alte stiinte ale dreptului.Desi stiinta dreptului procesual penal are un caracter autonom ea nu exclude legaturile cu alte stiinte ale

dreptului: medicina legala, criminalistica, psihiatrie judiciara, statistica judiciara, etc. 10. Izvoarele dreptului procesual penal.

In stiinta juridica termenul de izvor desemneaza de fapt sursele, originea, factorii de determinare si creare a dreptului. Stiinta juridica distinge intre izvoarele materiale si cele formale. Izvoarele materiale ale dreptului il constituie suma ideilor materializate in normele juridice. Izvoarele formale reprezinta procedeul sau forma prin care aceste idei sunt materializate. Urmare a importantei procesului penal normele sociale sunt reglementate prin lege. Legea in sensul ei larg este singurul izvor de drept. Constitutia este legea fundamentala care stabileste reguli cu caracter general, fundamental izvoarelor de drept pentru toate normele de drept. Codul de procedura penala este principalul izvor al dreptului procesual penal deoarece cuprinde majoritatea normelor ce organizeaza si sistematizeaza activitatea procesuala. Primul cod de procedura penala modern a aparut la 02.12.1964 in Principatele Unite si a ramas in vigoare pana la 19.03.1936 cand a fost

3

Page 4: Drept Procesual Penal 1

adoptat un nou cod de procedura penala. Si acest cod a suferit numeroase modificari in perioada 1948-1960, fiind inlocuit cu actualul cod care a intrat in vigoare la 12.12.1968.

Codul penal este de asemenea un principal izvor de drept procesual penal pentru ca cuprinde dispozitii referitoare la procesul penal. Astfel, art. 90-91 C.P. (inlocuirea raspunderii penale) si art. 131-132 C.P. (lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor).

Codul de procedura civila contine si el dispozitii aplicabile procesului penal: art. 46 C.Proc.Civ. (bunurile ce nu pot fi sechestrate), art. 446 C.Proc.Civ. (cheltuielile de judecata). Codul civil poate fi izvor de drept procesual penal: art. 1000. pot constitui izvoare ale dreptului procesual penal legea de organizare judecatoreasca, legea pentru organizarea parchetelor si instantelor. 11. Interpretarea si aplicarea normelor de drept procesual penal.

Normele dreptului procesual penal sunt suficient de clare dar cand se apreciaza ca este necesar se explica termenii. Ca de exemplu: art. 30 C.Proc.Pen. explica locul infractiunii, art. 95 C.Proc.Pen. cu ajutorul interpretarii putem cunoaste limitele fiecarei reglementari astfel incat continutul acestor norme sa poata asigura buna desfasurare a procesului penal.

In functie de subiectii interpretarii, aceasta poate fi: interpretarea legala se face de catre cel care a emis actul (Parlamentul); interpretarea judiciara este cea efectuata de organele judiciare; interpretarea doctrinara este realizata de cei care studiaza teoretic normele de drept procesual penal si nu este obligatorie.

Ca metode istorice putem intalni folosite:a. Interpretare gramaticalab. Interpretare sistematicac. Interpretare logica sau rationala

Normele de drept procesual penal au o aplicare in timp si spatiu.Aplicarea in timp se face de la intrarea in vigoare a legii care devine obligatorie si pana la abrogarea ei.

Data cand aceste acte normative intra in vigoare este precizata in actul normativ. Daca nu este precizata data, atunci acest act normativ intra in vigoare o data cu publicarea in Monitorul Oficial.

In situatii exceptionale legea noua poate prevedea unele situatii in care anumite dispozitii din legea anterioara raman valabile sub legea noua.

Aplicarea in spatiu are la baza principiul teritorialitatii potrivit caruia dispozitiile legii de procedura penala nu pot fi aplicate decat actelor procesuale si procedurale efectuate pe teritoriul Romaniei. Actele procedurale efectuate pe nave sau aeronave romanesti sunt sonsiderate a fi elaborate tot pe teritoriul tarii. Atunci cand acte procedurale sau acte procesual sunt intreprinse inafara tarii se apeleaza la o comisie rogatorie (Legea 281/2003).

Bibliografie

Codul de procedura penala al Romaniei, republicat prin Legea 356/2006, publicat in Monitorul Oficial nr.677/07.08.2006;

Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial nr. 767/31.10.2003; Dongoroz, V.; Antoniu, G. – Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala. Partea generala,

Editura Academiei, vol. I, 1975; Volonciu, N. – Tratat de procedura penala. Partea generala, vol. I, 1993; Neagu, I. – Tratat de procedura penala, 1997; Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedura penala, vol. IV, 1924-1927; Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998; Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963.

C24

Page 5: Drept Procesual Penal 1

Principiile fundamentale ale dreptului procesual penal

1. Notiune si sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal roman.In desfasurarea procesului penal se intalnesc principii procesuale care sunt norme de drept

procesual penal si care se adreseaza celor ce participa la procesul penal directionand comportarea acestora in desfasurarea procesului penal. Fiecare regula de baza a procesului penal cuprinde explicit un principiu fundamental, adica o anumita orientare impusa de conceptia si principiile de politica procesual penala motiv pentru care acestea sunt considerate principii fundamentale. Asa cum rezulta din definitia procesului penal principiile cuprind anumite reguli referitoare la desfasurarea procesului penal, la scopul si finalitatea acestuia.

Codul de procedura penala cuprinde in capitolul I, art. 2-8 regulile de baza ale procesului penal din care deriva principiile fundamentale. Dat fiind rolul de baza al principiilor fundamentale acestea formeaza un sistem in cadrul caruia interactiunea si convergenta lor sunt date de obiectul comun, procesul penal si scopul acestuia.

A. Principiul legalitatii procesual penale. Acest principiu este o transpunere pe plan particular al principiului general al legalitatii

consacrat ca regula de baza a procesului penal, in art. 2 se arata ca:”procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii potrivit dispozitiilor prevazute de lege.”

Principiul legalitatii presupune in primul rand respectarea dispozitiilor prevazute in Constitutia Romaniei potrivit carora „respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Legea de organizarea judecatoreasca (Legea 92/1992 modificata prin Legea 303/2004) prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, ca nimeni nu este mai presus de lege si ca hotararile judecatoresti se pronunta in numele legii.

Principiilor nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege din dreptul penal le corespunde in dreptul procesual penal principiul nulla justia sinae legae. Respectarea principiului legalitatii presupune respectarea intocmai de catre organele judiciare a competentei pe care o au precum si respectarea si asigurarea exercitarii drepturilor partilor in vederea solutionarii legale a cauzelor.

Principiul legalitatii este dublat de numeroase garantii. Astfel ori de cate ori nu au fost respectate cu ocazia dispunerii efectuarii unui act procedural exista posibilitatea anularii lui (art. 197, alin. 1 C.Proc.Pen.) iar cand vatamarea nu poate fi inlaturata in nici un fel actul va capata caracter nelegal iar nulitatea va fi absoluta (art. 197, alin. 2 C.Proc.Pen.).

In alte conditii subiectii oficiali ce au incalcat legea pot fi trasi la raspundere civila, penala, administrativa. Sunt si alte reglementari care dau posibilitatea unui control sistematic si eficient de inlaturare a cauzelor care au condus la executarea unor acte procesuale nelegale. De exemplu: art. 216-220 C.Proc.Pen. reglementeaza supravegherea exercitata de procurori in activitatea de urmarire penala, de asemenea instanta de judecata are potrivit legii (art. 300 C.Proc.Pen., art. 332 C.Proc.Pen, art. 333 C.Proc.Pen.) posibilitatea verificarii legalitatii activitatii de urmarire penala. Activitatea instantelor de judecata este controlata de instantele ierarhic superioare ca urmare a exercitarii cailor de atac.

B. Principiul aflarii adevarului.Potrivit art. 3 C.Proc.Pen. in desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea

adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului. Aflarea adevarului in procesul penal presupune o activitate de cercetare desfasurata de

organele competente in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni in vederea tragerii la raspundere penala a persoanelor socialmente periculoase.

5

Page 6: Drept Procesual Penal 1

Aflarea adevarului in procesul penal este limitata deci la faptele si imprejurarile care fac obiectul probatiunii.

Instantele de judecata au obligatia, potrivit legii, sa dea solutii legale si temeinice care sa conduca la aflarea adevarului. Legea procesual penala a instituit un sistem de garantii dintre care exemplificam urmatoarele:

1 Organele judicare au obligatia de a afla adevarul in fiecare cauza penala, de a lamuri cauza sub toate aspectele in vederea justei solutionari a acesteia (art. 202 C.Proc.Pen. si art. 287 C.Proc.Pen.);

2 Partile au dreptul de a solicita probe pe tot parcursul procesului penal in scopul dovedirii imprejurarilor care duc la aflarea adevarului (art. 67 C.Proc.Pen.);

3 Orice persoana care cunoaste vreun mijloc de proba este obligata sa aduca la cunostinta organului de cercetare penala si a instantei de judecata (art. 65 alin. 2 C.Proc.Pen.).

4C. Principiul rolului activ al organelor judiciare.

Conform art. 4 C.Proc.Pen. organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal. Din acest principiu rezulta ca din oficiu organele de urmarire penala si instantele de judecata trebuie sa dispuna administrarea oricaror probe pe care le considera concludente, pertinente si utile justei solutionari a cauzei.

Acest principiu este impus de necesitatea luptei impotriva fenomenului infractional care nu se poate realiza decat atunci cand autoritatile judecatoresti vor promova, din oficiu, activitatile ce le revin spre solutionare in vederea descoperirii, prinderii si tragerii la raspundere penala a faptuitorilor.

Oficialitatea procesului penal rezulta din dispozitiile art. 202 C.Proc.Pen., text potrivit caruia organele de urmarire penala sunt obligate sa stranga toate probele in vederea justei solutionari a cauzei. In faza de judecata instanta isi exercita atributiile in mod activ in vederea aflarii adevarului si a realizarii scopului educativ al judecatii (art. 287 C.Proc.Pen., art. 320 C.Proc.Pen.).

In cazul hotararilor penale de condamnare ramase definitive instanta de executare delega pe unul din judecatorii sai pentru a se ocupa de indeplinirea dispozitiilor cuprinse in hotararea respectiva. Acest principiu specific procesului penal se deosebeste de principiul disponibilitatii specific procesului civil, prin aceea ca in cauzele civile partile pot dispune de actiunea civila exercitata in acel proces.

Pentru a garanta realizarea acestui principiu normele de organizare si de competente dispun reglementari speciale in acest sens.

D. Principiul garantarii libertatii persoanei.Potrivit acestui principiu in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. Nici

o persoana nu poate fi retinuta, arestata sau privata de libertate in alt mod si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restangere a libertatii, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Consacrat ca principiu fundamental, inviolabilitatea persoanelor consta in drepturile omului de a fi si de a se comporta liber, orice atingere adusa acestor atribute putand fi facuta numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Art. 23 din Constitutia Romaniei consacra inviolabilitatea persoanei. Actuala reglementare a principiului garantarii libertatii persoanei este in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite la 10.12.1948 si care prevede ca „toate fiintele umane se nasc libere si nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.”

Potrivit art. 5 alin. 3 C.Proc.Pen. daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau s-a dispus internarea medicala ori o masura de restangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala are dreptul in tot cursul procesului penal sa se adreseze instantei de judecata potrivit legii.

6

Page 7: Drept Procesual Penal 1

Orice persoana care a fost, in cursul procesului penal, privata de libertate sau careia i s-a restrans libertatea ilegal sau pe nedrept are dreptul la repararea daunei suferite in conditiile prevazute de lege.

E. Principiul respectarii demnitatii umane.Art. 51 C.Proc.Pen. a fost introdus prin Legea 32/1990, text ramas in vigoare si ca urmare a

aparitiei Legii nr. 281/2003, cat si urmare a modificarilor aduse Codului de procedura penala prin Legea nr. 356/2006.

Prin Legea nr. 19/10.10.1990 Romania a aderat la Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptata la New York in 1984. Prin Legea nr. 20/1990 a fost introdus in Codul Penal art. 2671 C.P. – infractiunea de tortura, ca infractiune impotriva infaptuirii justitiei.

Potrivit art. 51 C.Proc.Pen. orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acestuia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane, degradante este pedepsita de lege.

Art. 23 din Constitutie prevede regula ca libertatea individuala si siguranta personala sunt inviolabile si art. 22 alin. 2 din Constitutie dispune ca nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman sau degradant.

Dispozitiile fundamentale ale acestui principiu se regasesc si in art. 68 alin. 1 C.Proc.Pen. care interzice intrebuintarea de violente sau alte amenintari precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.

Legea de organizare judecatoreasca sanctioneaza atitudinile ireverentioase in timpul executarii atributiilor de serviciu ale magistratilor care sunt considerate abateri disciplinare.

Dispozitii ale legii penale privind infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei intalnim in art. 266 C.Proc.Pen, art. 267 C.Proc.Pen., art. 2671 C.Proc.Pen.

F. Prezumtia de nevinovatie.Acest principiu are o vocatie universala, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

Se regaseste in Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului din 1789, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948. acest principiu a aparut pentru prima data in Declaratia de Independenta americana din 1776.

Art. 11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede ca „orice persoana invinuita a fi savarsit o infractiune este prezumata nevinovata atat timp cat nevinovatia sa nu a fost stabilita intr-un proces public cu asigurarea garantiilor necesare apararii.”

In Constitutia Romaniei prezumtia de nevinovatie este prevazuta in art. 23 pct. 11 care prevede ca „invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. In cazul in care exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.”

Fiind o prezumtie relativa, prezumtia de nevinovatie poate fi rasturnata prin dovedirea vinovatiei. Rasturnarea ei poate fi facuta prin probe certe de vinovatie.

In cazul in care se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia nu este rasturnata, dar orice indoiala profita invinuitului sau inculpatului potrivit adagiului in dubio pro reo.

G. Garantarea dreptului de aparare.Potrivit art. 6 alin. 1 C.Proc.Pen. dreptul de aparare este garantat atat invinuitului, inculpatului

cat si celorlalte parti in procesul penal. In cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele necesare in aparare. Atat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cat si Pactul International privind drepturile civile si politice se refera la dreptul persoanei de a se apara

7

Page 8: Drept Procesual Penal 1

ea insasi sau de a avea asigurata asistenta juridica a unui aparator. Art.6 al Conventiei Europene privind drepturile omului dispune ca persoana careia se imputa

savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul si de facilitatile necesare in vederea pregatirii apararii sale.

Constitutia Romaniei consacra in art.24 dreptul de aparare printre drepturile fundamentale ale omului si legea de organizare judecatoreasca prevede ca in tot cursul procesului penal partile au dreptul sa fie reprezentate sau, dupa caz, asistate de aparator. Si Codul de procedura penala in art. 6 garanteaza dreptul de aparare.

Organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevzute de lege.

Codul de procedura penala contine numeroase garantii in ceea ce priveste dreptul de aparare. Astfel, art. 129 alin. 3 C.Proc.Pen. prevede ca atunci cand invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura la cerere reprezentarea.

Potrivit art.130 alin.2 C.Proc.Pen. reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului.

Conform art. 250 C.Proc.Pen. organele de cercetare penala il cheama pe inculpat si ii pune in vedere faptul ca are dreptul de a lua la cunostinta de materialul de urmarire penala aratandu-i si incadrarea juridica a faptei, il intreaba totodata pe inculpat daca are de formulat cereri noi sau daca doreste sa faca declaratii suplimentare.

Art.294 C.Proc.Pen. prevede posibilitatea ca inculpatul si celelalte parti din proces precum si aparatorii sa ia cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.

In faza de judecata partile isi exercita dreptul de aparare si prin folosirea cailor de atac. Art.362 prevede ca in anumite limite ca fiecare parte din proces poate ataca cu apel

sentintele penale, iar in art.3852 se arata persoanele care pot face recurs.In continutul dreptului de aparare este inclusa si asistenta juridica a partilor de catre un

aparator. In acest sens in Legea 51/1995, cat si prin modificarile aduse statutul profesiei de avocat sunt reglementate conditiile exercitarii acestei profesii.

O alta institutie care se constituie printr-o garantare a dreptului de aparare o reprezinta ascultarea invinuitului sau inculpatului in diferite etape ale desfasurarii procesului penal. Astfel, in art.150 alin.1 C.Proc.Pen. se prevede ca masura arestarii invinuitului sau inculpatului nu va putea fi luata decat dupa ascultarea acestuia.

In cazul in care inculpatul este disparut sau se sustrage de la urmarirea penala cand mandatul de arestare a fost emis fara ascultarea acestuia, acesta va fi ascultat de indata ce v-a fi prins.

In cazul prelungirii arestarii preventive potrivit art.159 C.Proc.Pen. inculpatul este adus in vederea ascultarii sale. Art.237 C.Proc.Pen. prevede obligatia organului de cercetare penala de a-l cheama pe inculpat sau invinuit si de a-i da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are, inclusiv dreptul de aparare.

In vedrea exercitarii in bune conditii a dreptului de aparare, inculpatul aflat in stare de detentie sau detinere trebuie sa primeasca copia actului de sesizare a instantei (rechizitoriul).

Potrivit art. 318 C.Proc.Pen. on cazul in care copia actului de sesizare a instantei nu a fost comunicat inculpatului in termenul prevazut de art. 313 C.Proc.Pen. adica cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat, inculpatul va cere un nou termen de judecata, acesta amanandu-se, instanta fiind obligata sa-i acorde acestuia un alt termen de judecata iar presedintele completului de judecata ii va inmana personal inculpatului copia actului de sesizare al instantei.

Tot ca o garantie a dreptului de aparare se inscrie si sanctiunea nulitatii absolute prevazuta de art.297 alin 2 C.Proc.Pen. in cazul in care judecata s-a desfasurat fara ca inculpatul sa aiba asigurata asistenta juridica atunci cand acesta este obligatorie potrivit legii.

8

Page 9: Drept Procesual Penal 1

H. Limba in care se desfasoara procesul penal.Potrivit art. 7 C.Proc.Pen, text introdus prin Legea 281/2003 in procesul penal procedura

judiciara se desfasoara in limba romana. Partile si alte personae chemate in procesul penal pot

folosi limba maternal dar actele procedurala vor fi incheiate in limba romana. Partilor care nu

vorbesc sau nu inteleg limba romana li se asigura, in mod gratuit, posibilitatea de a lua la

cunostinta de actele dosarului, dreptul de a vorbi si de a pune concluzii prin intermediul unui

interpret.

I. Principiul egalitatii persoanelor in procesul penal.Egalitatea in drepturi a cetatenilor este prevazuta in art. 16 alin. 1 si alin. 2 din Constitutia

Romaniei, text potrivit caruia: “cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii

si fara discriminari, nimeni nefiind mai presus de lege.”

Art. 21 din Constitutie prevede ca un drept fundamental accesul liber la justitie al oricarei

personae, nici o ingradire in exercitarea acestui drept nu este prevazuta in vreo lege.

Nerespectarea acestui principiu conduce la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu impotriva

drepturilor unor persoane..

Sunt cunoscute si alte doua principii:

1 Principiul operabilitatii in procesul penal;

2 Principiul respectarii vietii intime a persoanei.

9

Page 10: Drept Procesual Penal 1

C3

Participantii in procesul penal

1. Notiunea de participant Procesul penal reprezinta o categorie complexa, o activitate a carei realizare implica interventia unor

persoane obligate sau interesate sa participe in vederea rezolvarii conflictului nascut ca urmare a savarsirii unei infractiunii.

Persoanele care coopereaza in cadrul procesului penal in vederea atingerii scopului acestuia poarta denumirea de participanti.

In timp ce prin participanti in dreptul penal intelegem numai persoanele fizice care au conlucrat la savarsirea unei infractiuni, prin participanti in dreptul procesual penal intelegem organele si persoanele chemate sa contribuie la desfasurarea procesului penal.

In sens larg din categoria participantilor fac parte: organele judiciare; partile; aparatorul; alte persoane.

In sens restrans notiunea de participanti cuprinde: organele judecatoresti ; partile; aparatorul.Organele care au calitatea de participanti in procesul penal sunt:

instantele judecatoresti ; procurorul ; organele de cercetare penala.

Sunt parti in procesul penal : inculpatul ; partea vatamata ; partea civila ; partea responsabila civilmente.

Partile din procesul penal actioneaza pentru realizarea intereselor personale care se nasc din savarsirea unei infractiunii, prin formularea de cereri, memorii, concluzii.

Din categoria altoe persoane fac parte : martorul ; expertul ; interpretul ; grefierul ; executorii judecatoresti.

2. Succesorii, reprezentantii si substitutii procesuali

A. Notiune.Daca in timpul desfasurarii procesului penal partile nu pot fi prezente la desfasurarea anumitor

activitati, drepturile si obligatiile acestora pot fi preluate de alte persoane care pot avea calitati diferite. Acesti inlocuitori devin subiecti ai procesului penal cu pozitii procesuale diferite.

10

Page 11: Drept Procesual Penal 1

B. Succesorii procesuali.In procesul penal succesorii pot interveni numai in latura civila a cauzei, stiut fiind ca raspunderea este

personala. Daca in cursul procesului penal intervine decesul inculpatului procesul penal se va stinge intrucat locul acestuia nu poate fi preluat de nici un alt participant. In exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal pot interveni persoane fizice sau juridice. Potrivit art. 21 C.Proc.Pen., actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acestuia. In caz de reorganizare a persoanelor juridice in cauza se introduc succesorii in drepturi, iar in caz de desfiintare se introduc in cauza lichidatorii. Succesorii sunt parti in procesul penal si nu substituiti procesuali intrucat ei isi valorifica propriile drepturi.

C. Reprezentantii procesuali. Reprezentantii sunt persoane imputernicite sa participe la indeplinirea unui act, adica a unei activitati

procesuale in numele si in interesul uneia din parti. Reprezentarea poate fi legala sau conventionala. Reprezentarea legala este cea prevazuta de lege. De exemplu: art. 134 alin. 3 C.Proc.Pen. cand se

efectueaza comisia rogatorie cu inculpat arestat, instanta va desemna un aparator din oficiu care sa-l reprezinte. In cazul unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau a unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa va participa in procesul penal reprezentantul sau legal (art. 222 alin. 6 C.Proc.Pen.). Reprezentarea conventionala nu este obligatorie si i-a nastere urmare a acordului de vointa al partilor in temeiul unui mandat judiciar. In cursul judecatii partile pot fi reprezentate intotdeauna. Reprezentarea invinuitului si inculpatului este limitata la anumite activitati desfasurate de organele judiciare si este conditionata de situatiile cand prezenta acestuia este obligatorie.

D. Substituitii procesuali.

Acestia apar ca subiecti in cadrul procesului penal pentru valorificarea unui drept al altuia. Substituitii procesuali au drepturi procesuale limitate la anumite activitati legate de desfasurarea procesului penal. Astfel art.222 C.Proc.Pen. prevede ca plangerea se poate face personal sau prin mandatar, plangerea se poate face de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, de copilul major pentru parinti.

Daca acest text prevede posibilitatea pentru persoanele enuntate sa formuleze doar plangere, inseamna ca acesti substituiti procesuali nu pot sa se impace cu inculpatul.

De asemenea, cererea de liberare provizorie poate fi facuta in conformitate cu dispozitiile art. 160 6

C.Proc.Pen. atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii de catre invinuit sau inculpat, sotul sau rudele apropiate ale acestuia.

3. Organele judiciare

Instantele judecatoresti. Potrivit Constitutiei Romaniei autoritatea judecatoreasca este reglementata ca o functie distincta,

organizata intr-un sistem in care sunt prevazute urmatoarele organe judiciare :a. instantele judecatoresti ;b. Consiliul Suprem al Magistraturii ;c. Ministerul Public.

Puterea judecatoreasca este separata de celelalte puteri ale statului, avand atributii proprii exercitate prin instantele judecatoresti.

Instantele judecatoresti se infatiseaza ca subiect principal al activitatii procesual penale in indeplinirea urmatoarelor atributii :

- pronunta hotarari judecatoresti ;- isi desfasoara in principal activitatea in faza de judecata dar are si atributii in privinta

unor sarcini legate de urmarirea penala. De exemplu: art. 147 C.Proc.Pen. prevede ca arestarea preventiva se

11

Page 12: Drept Procesual Penal 1

dispune numai de catre instantele de judecata. De asemenea, prelungirea arestarii preventive nu poate fi dispusa decat de instanta de judecata iar activitatea de punere in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive este realizata tot de aceste organe (art. 155 C.Proc.Pen, art. 159 C.Proc.Pen, art. 420 C.Proc.Pen.). prin atributiile pe care le au instantele judecatoresti verifica legalitatea tuturor actelor procesuale si procedurale infaptuite de ceilalti participanti la proces. Conform art. 2 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, justitia se infaptuieste in numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti. Instantele judecatoresti is desfasoara activitatea intr-un sistem unitar prevazut de art. 126 alin. 1 din Constitutia Romaniei in care se arata ca in Romania justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante prevazute de lege.

Organizarea instantelor judecatoresti.In sistemul actual instantele sunt urmatoarele :

Judecatoriile ; Tribunalele ; Curtile de apel ; Tribunalele militare ; Curtea de apel militara.

Inalta Curtea de Casatie si Justitie, ca singura instanta suprema, asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti potrivit competentei sale. Inalta Curte de Casatie si Justitie este organizata pe 4 sectii :

Sectia civila si de proprietate intelectuala ; Sectia penala ; Sectia comerciala ; Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Completul de 9 judecatori si sectiile unite au o competenta proprie reglementata de Legea 56/1993 de organizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Curtile de Apel sunt instante cu personalitate juridica in circumscriptia carora isi desfasoara activitatea mai multe tribunale si tribunale specializate. In cadrul curtilor de apel functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale si de contencios administrativ.

Tribunalele sunt instante cu personalitate juridica organizate la nivelul fiecarui judet si la nivelul municipiului Bucuresti. In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale. Tribunalele specializate sunt institutii fara personalitate juridica care pot functiona la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti.

Judecatoriile sunt institutii fara personalitate juridica organizate in judete si in sectoarele municipiului Bucuresti. In raport cu natura cauzelor si numarul acestora in cadrul judecatoriilor se pot infiinta sectii sau complete specializate.

Instantele militare sunt : Tribunalul Militar ; Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti ; Curtea Militara de Apel Bucuresti ;

Acestea sunt organizate potrivit Legii 54/1993 modificata. Instantele militare pot judeca si pe teritoriul altor state militari romani, membri ai unei forte multinationale in conditiile in care potrivit unei conventii internationale pe teritoriul statului primitor poate fi exercitata jurisdictia romana.

Tribunalele militare sunt in numar de 4 in Romania : Bucuresti ; Timisoara ; Cluj ; Iasi.

Sectia militara din cadrul instantei supreme a fost desfiintata prin Legea 153/1998. Cauzele militare sunt judecate de catre sectia militara a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

12

Page 13: Drept Procesual Penal 1

Completele de judecata.Codul de procedura Penala foloseste notiunea de instanta de judecata, adica numarul de judecatori ce

compun completul de judecata in vederea solutionarii unei cauze sau a mai multor cauze penale. Cu toate acestea, compunerea instantei nu trebuie confundata cu constituirea instantei, aceasta din urma insemnand alcatuirea instantei cu procuror, grefier. Compunerea completelor de judecata se face de catre colegiile de conducere la inceputul anului urmarindu-se asigurarea continuitatii completelor. Completul de judecata este prezidat prin rotatie de catre un judecator. Repartizarea cauzelor se face aleatoriu in sistem informatic. Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi tramsnise altui complet decat in conditiile prevazute de regulament. Potrivit art. 54 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizare judiciara, apelurile se judeca in complet de 2 judecatori iar recursurile se judeca in complet de 3 judecatori. In cazul completelor formate din 2 judecatori daca acestia nu ajung in unanimitate la un acord asupra pronuntarii hotararii, atunci se constituie un complet de divergenta alcatuit cu un al treilea judecator care, de regula, este presedintele ori vicepresedintele instantei ori presedinte de sectie.

Completele pentru solutionare in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale se constituie din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari. Asistentii judiciari participa la deliberare cu vot consultativ si semneaza hotararea.

Organele de cercetare penala.Conform art. 201 alin. 1 C.Proc.Pen. urmarirea penala se efectueaza de procuror si de catre organele

de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt : Organele de cercetare ale politiei judiciare ; Organele de cercetare speciala ;

Ca organe ale politiei judiciare functioneaza lucratori operativi specializati din Ministerul Administratiei si Internelor desemnati nominal de Ministrul de Interne cu avizul conform al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Organele de cercetare speciale sunt cele prevazute in art. 208 C.Proc.Pen..

Ministerul Public. Potrivit Legii 304/2004 privind organizarea judiciara pe intreg teritoriul Romaniei puterea

judecatoreasca se compune din instantele judecatoresti, Consiliul Suprem al Magistraturii si Ministerul Public. Ministerul Public isi exercita atributiile in temeiul legii si este condus de un procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Activitatea Ministerului Public este organizata potrivit principiilor legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justitiei in conditiile legii.

Activitatea Ministerului Public este organizata potrivit principiilor : Principiul legalitatii deriva din prevederile art. 54 din Constitutia Romaniei, unde se arata ca

„respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Ministerul Public este independent in relatiile cu celelalte autoritati publice si isi exercita atributiile numai in temeiul legii;

Principiul impartialitatii rezulta dis prevederile legii, obligand procurorii sa intervina prin intermediul actiunii in justitie ori de cate ori legalitatea a fost incalcata. Exercitarea actiunii impune o atitudine obiectiva, de impartialitate corectitudine si probitate profesionala ;

Principiul controlului ierarhic rezulta din prevederile art. 64 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara in care se arata ca dispozitiile procurorului ierarhic superior date in scris si in conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.In solutiile dispuse procurorul este independent in conditiile prevazute de lege. Procurorul poate

contesta la Consiliul Suprem al Magistraturii interventia procurorului ierarhic superior in orice forma in efectuarea urmaririi penale sau in adoptarea solutiei.

13

Page 14: Drept Procesual Penal 1

Organizarea si atributiile Ministerului Public.Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exercita direct sau prin procurori desemnati

controlul tuturor parchetelor. Parchetul General are in structura sa sectii conduse de procurori sefi. In cadrul Parchetului General functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, ca structura speciala si Directia Nationala Anticoruptie. In cadrul Ministerului Public functioneaza parchetele de pe langa judecatorii, parchetele de pe langa tribunale, parchetele de pe langa curtile de apel. Pe langa instanta militara functioneaza parchetele militare de pe langa tribunalul militar respectiv, curtea de apel.Ministerul Public exercita prin procurori urmatoarele atributii :

- efectueaza urmarirea penala in cazurile si conditiile prevazute de lege ;- conduce si supravegheaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si

controleaza activitatea altor organe de cercetare penala ;- sesizeaza instantele judecatoresti pentru judecarea cauzelor ;- exercita actiunea civila in cazurile prevazute de lege ;- participa in conditiile legii la sedintele de judecata ;- exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti ;- apara drepturile si interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie,

ale disparutilor ;- actioneaza pentru prevenirea si combaterea criminalitatii sub coordonarea Ministrului

Justitiei pentru realizarea politicii penale a statului ;- studiaza cauzele ce genereaza si favorizeaza criminalitatea.-

Directia Nationala Anticoruptie.In varianta actualizata a O.U.G. nr. 43/2002 au fost operate si inlocuite denumirile prevazute de art II

din O.U.G. nr. 134/2005 astfel cum aceasta a fost modificata in urma aprobarii prin Legea nr. 54/2004. in urma acestei modificari Parchetul National Anticoruptie s-a inlocuit cu Directia Nationala Anticoruptie. Procurorul general al Parchetului National Anticoruptie a fost inlocuit cu procurorul sef al Directiei Nationale Anticoruptie. Directia Nationala Anticoruptie are personalitate juridica in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Directia Nationala Anticoruptie are sediul in municipiul Bucuresti si isi exercita atributiile pe intreg teritoriul Romaniei prin procurori specializati in combaterea coruptiei. Directia Nationala Anticoruptie este independenta in raport cu instantele judecatoresti si cu parchetele de pe langa acestea, precum si in relatiile cu celelalte autoritati publice.

Atributiile Directiei Nationale Anticoruptie. Efectueaza urmarirea penala in conditiile prevazute in Codul de Procedura Penala, in legea nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Conduce, supravegheaza si controleaza actele de cercetare penala efectuate din dispozitiile

procurorului de catre ofiterii de politie judiciara aflati sub autoritatea exclusiva a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie.

Conduce, supravegheaza si controleaza activitatea de ordin tehnic a urmaririi penale efectuata de specialisti in domeniu economic, financiar, bancar, vamal, informatic, etc.

- sesizeaza instanta de judecata pentru luarea masurilor prevazute de lege;- participa in conditiile legii la sedintele de judecata;- exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti in conditiile prevazute de lege.

14

Page 15: Drept Procesual Penal 1

Partile in procesul penal

1. Notiunea de parte. La solutionarea cauzelor penale alaturi de subiectii oficiali sunt implicate si alte persoane numite in literatura de specialitate si subiecti particulari principali sau parti ale cauzei penale. Potrivit art. 23 si 24 C.Proc.Pen. sunt parti in procesul penal: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente.

2. Faptuitorul.Inainte de pornirea procesului penal cel ce a savarsit o infractiune poarta denumirea de faptuitor, care

o data cu declansarea procesului penal capata calitatea de invinuit.

3. Invinuitul.Invinuitul desi nu figureaza intre partile din procesul penal, acesta ocupa un loc considerabil in

reglementarea Codului Procesual Penal. Urmare savarsirii unei infractiuni se naste un raport de drept substantial in care subiectul principal este societatea pe de o parte iar pe de alta parte autorul infractiunii respective.

Pe parcursul desfasurarii urmaririi penale subiectul activ al infractiunii imbraca diferite calitati procesuale care au o semnificatie distincta, adica aceiasi persoana fizica, infractorul va avea calitati juridice diferite.

Invinuitul este subiect de drepturi si obligatii procesuale in timp ce faptuitorul nu are aceste drepturi si obligatii.

Actele procesuale prin care i se confera invinuitului aceasta calitate sunt: Rezolutia si procesul-verbal al organului de cercetare penala.

In art. 229 C.Proc.Pen se arata ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

In vederea inceperii urmaririi penale, organul de cercetare penala poate efectua acte premergatoare pentru a verifica temeinicia informatiilor primite prin modurile de sesizare.

Conform art.228 C.Proc.Pen. organul de cercetare penala sesizat in vreunul din modurile prevazute de art. 221 1C.Proc.Pen. dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul dintre cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale dintre cele prevazute de art.10 C.Proc.Pen. cu exceptia celui de la litera b1

(fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni). Din continutul art.228 C.Proc.Pen. rezulta ca organul de cercetare penala poate incepe urmarirea penala numai daca nu exista nici un impediment pentru punerea in miscare a actiunii penale.

In conformitate cu dispozitiile art. 234 daca organul de cercetare penala isi formeaza convingerea ca sunt suficiente temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, va face propuneri in acest sens pe care le va inainta procurorului. Potrivit art.233 alin. 2 daca procurorul dupa ce examineaza dosarul cauzei constata ca sunt indicii temeinice poate propune instantei de judecata luarea unei masuri preventive.

4. Inculpatul.Potrivit art. 23 C.Proc.Pen. persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in

procesul penal si se numeste inculpat.Actele procesuale prin care se confera unei persoane aceasta calitate sunt:

Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale; Rechizitoriul; Declaratia orala a procurorului de sedinta; Incheierea instantei de judecata.

Drepturile inculpatului: dreptul de a cunoaste materialul de urmarire penala;

15

Page 16: Drept Procesual Penal 1

dreptul de aparare; dreptul de a formula cereri, memorii si de a pune intrebari; dreptul de a avea ultimul cuvant in fata instantei de judecata; dreptul de a uza de caile de atac prevazute de lege.

Obligatiile inculpatului: sa suporte invinuirea adusa; sa suporte unele masuri procesuale, ca de ex. retinerea sau arestarea preventiva; sa se prezinte in fata organelor judiciare ori de cate ori este chemat.

C 41. Partea vătămataConform art. 24 alin 1 C.Proc.Pen. – persoana care a suferit prin fapta penala o vătămare fizica, morala

16

Page 17: Drept Procesual Penal 1

sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeşte parte vătămata.Calitatea de parte vătămata rezulta din raportul juridic creat pe plan social intre cel care a savarsit o

infracţiune sic el care a suferit o vătămare prin acea infracţiune si implica vocaţia de a participa in procesul penal ca parte vătămata sau parte civila.

Organele judiciare au potrivit art. 76 C.Proc.Pen. obligaţia de a o chema pe partea vătămata prin infracţiune si de a o întreba daca se constituie parte vătămata sau parte civila. Totodată ii va aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protecţie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor. I se va atrage atenţia ca declaraţia de participare in proces ca parte vătămata sau parte civila poate fi făcuta in tot cursul procesului penal pana la citirea rechizitoriului. Inculcarea acestei obligaţii de câtre organele judecătoreşti echivalează cu lipsa de rol activ.

Drepturile si îndatoririle persoanei vătămatePartea vătămata isi desfasoara activitatea in legătura cu latura penala a cauzei putând fi ascultata in

cadrul procesului penal. In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea parţii vătămate sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul, ori după caz, instanţa de judecata poate încuviinţa ca aceasta sa fie ascultata fara a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul judiciar care efectuează urmărirea penala sau după caz in locul in care se desfasoara şedinţa de judecata prin intermediul unei relaţii video sau audio (art. 77 C.Proc.Pen, text introdus prin art. I pct. 41 din legea 356/2006).

Declaraţiile parţii vătămate se înregistrează integral in forma scrisa fiind semnate de organul judiciar, de partea vătămata precum si de consilierul de protecţie a victimelor prezent la ascultarea acesteia.

Persoana vătămata poate fi ascultata ca martor daca nu participa in procesul penal ca parte vătămata sau parte civila (art. 82 C.Proc.Pen.). Partea vătămata se bucura si de alte drepturi procesuale, ca de exemplu:

1 De a formula plângeri împotriva actelor si masurilor de urmărire penala care au adus atingere drepturilor sale procesuale (art. 275 C.Proc.Pen, art. 2781 C.Proc.Pen.);

2 Dreptul de a fi asistata de un aparator (art. 6 alin. 4 C.Proc.Pen.);3 Dreptul de a fi reprezentata (art. 174 alin. 1 C.Proc.Pen.);4 Dreptul de a formula cereri, de a ridica excepţii si de a pune concluzii;5 Dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege;

Decesul parţii vătămate in timpul procesului penal lăsa un gol procesual, ea neputând fi înlocuita in drepturile sale. Dispariţia parţii vătămate nu trebuie sa conducă la concluzia ca s-ar putea împiedica exercitarea acţiunii penale. In asemenea cazuri exercitarea acţiunii penale are loc din oficiu de câtre organele judiciare investite cu rezolvarea conflictului dedus judecaţii.

Pentru exercitarea drepturilor procesuale in cadrul procesului penal partea vătămata trebuie citata. (art. 175 si următoarele C.Proc.Pen.).

2. Partea civilaPotrivit art. 24 alin 2 C.Proc.Pen., partea vătămata care exercita acţiunea civila in cadrul procesului

penal se numeşte parte civila.Calitatea de parte civila se poate dobândi numai atunci când partea vătămata solicita acoperirea unui

prejudiciu material sau moral produs prin infracţiune. Temeiul constituirii de parte civila întotdeauna îl constituie savarsirea unei infracţiuni care prin natura

ei poate produce prejudicii materiale sau morale.

Constituirea de parte civila in procesul penalConstituirea de parte civila in procesul penal oferă avantaje acesteia in raport cu exercitarea acţiunii

civile separate. Aceste avantaje sunt:1 exercitarea operativa a acţiunii;2 rapiditatea obţinerii despăgubirilor materiale si/sau morale;3 administrarea mai uşor a probelor;4 acţiunea civila este scutita de taxa de timbru.

17

Page 18: Drept Procesual Penal 1

Se pot constitui parte civila in procesul penal doar persoanele care au suferit un prejudiciu material sau moral in urma savarsirii unei infracţiuni.

Sub aspect formal se cere ca persoana sa-si manifeste voinţa de a fi despăgubita in procesul penal iar sub aspect substanţial sa existe un prejudiciu material sau moral cauzat prin infracţiune.

Pot exercita acţiunea civila in procesul penal: şotul sau şotia, concubina care avea copii cu victima, şotul sau şotia pentru copii luaţi spre creştere si educare, precum si persoanele care au suportat cheltuielile cu înmormântarea victimei.

Acţiunea civila având caracter patrimonial si fiind transmisibila, moştenitorii victimei se pot constitui parţi civile in procesul penal. In cauzele cu copii minori, părintele rămas in viata nu poate renunţa la drepturile patrimoniale ale acestuia.

Se pot constitui parţi civile in procesul penal si copii victimelor care la data judecaţii au devenit majori.Are calitatea de parte civila in procesul penal si unitatea sau societatea de la care s-au sustras anumite

bunuri ori sume de bani. Are calitatea de parte civila in procesul penal si dobânditorul de buna credinţa a unui lucru sustras de

inculpat si atunci când bunul a fost restituit parţii vătămate in cursul procesului penal ori a fost ridicat de la inculpat si predat parţii vătămate.

Asiguratorul de răspundere civila se subroga in drepturile asiguratului si se poate constitui parte civila in procesul penal pentru sumele plătite in cadrul asigurărilor de bunuri si a asigurărilor pentru răspunderea civila atunci când paguba a fost cauzata prin fapte penale ale terţilor.

Momentul pana la care partea vătămata se poate constitui parte civila in procesul penal

Conform art. 15 alin.2 C.Proc.Pen. constituirea de parte civila se poate face in tot cursul procesului penal precum si in fata instanţei de judecata pana la citirea actului de sesizare.

Art. 76 alin. 2 C.Proc.Pen. in partea sa finala fixează obligaţia instanţei de judecata cat si a organelor de cercetare penala de a pune in vedere parţii vătămate ca poate participa in proces ca parte vătămata sau ca parte civila.

Constituirea de parte civila in cursul urmăririi penale ramane valabila chiar daca partea vătămata nu s-a prezentat in fata instanţei de judecata.

Excepţia de la aceasta regula o constituie situaţia când inculpate accepta o astfel de constituire tardiva. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsa acţiunea civila se exercita din oficiu.

Modalităţile de constituire a parţii civileCum legea nu prevede un anumit mod de constituire a parţii civile rezulta ca aceasta se poate face

printr-o cerere scrisa adresata organului de cercetare penala sau instanţei de judecata, cerere care poate fi făcuta si oral.

Constituirea de parte civila poate fi făcuta atât de persoana păgubita cat si de alte persoane care au calitatea de reprezentanţi legali: aparitorul, şotul sau şotia inculpatului, părinţii pentru copii lor minori si procuratorul.

Drepturile si îndatoririle parţii civilePotrivit art. 15 C.Proc.Pen. partea vătămata are dreptul de a se constitui parte civila in contra

învinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente. In conformitate cu prevederile art. 301 alin 2 C.Proc.Pen. partea civila poate formula cereri, ridica excepţii si pune concluzii in măsura in care acestea au legătura cu pretenţiile civile.

Conform art. 362 lit. d C.Proc.Pen. partea civila poate exercita calea de atac a apelului sau a recursului. Acţiunea civila fiind disponibila, partea civila poate renunţa printr-o declaraţie expresa si neechivoca făcuta personal sau prin procurator.

In cazul in care partea civila este un minor, părinţii acestuia nu pot renunţa la exercitarea acţiunii civile

18

Page 19: Drept Procesual Penal 1

decât cu avizul autoritatii tutelare. Potrivit art. 17 alin. 2 C.Proc.Pen. organul de urmărire penala sau instanţa de judecata va cere persoanei

vătămate ca prin reprezentant legal sau prin persoanele care incuviinteaza actele sa prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale si a daunelor morale precum si date privind faptele prin care acestea au fost pricinuite.

3. Partea responsabila civilmenteInstituţia prin care este angajata răspunderea civila a unei persoane pentru pagubele pricinuite prin

fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabila civilmente.Instituirea acestei calitati procesuale are menirea de a proteja persoana care a suferit un prejudiciu

material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului realizându-se astfel o răspundere complementara indirecta. Răspunderea civila pentru fapta altei persoane exista numai ca expresie a prevederilor legale si are la baza anumite reguli, anumite relaţii intre autorul prejudiciului si persoana chemata sa răspundă civil.

Prin Decizia nr. I din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie secţiile unite au admis recursul in interesul legii in aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin 4 si ale art. 57 din Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România stabilind ca „societatea de asigurare care participa in procesul penal in calitate de asigurator de răspundere civila” si nu ca parte responsabila civilmente sau garant al plaţii despăgubirilor civile. Prin urmare in cazul producerii unui accident de circulaţie având drept consecinţa cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat un contract de asigurare, obligaţia de răspundere civila coexista răspunderii civile delictuale bazata pe art. 998 C.Civ., acelui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuala a asiguratorului întemeiata pe contractul de asigurare reglementat de Legea 136/1995 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 503/14.06.2005.

Sunt persoane responsabile civilmente:1 părinţii pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori (art. 1000 alin. 2 C.Civ.);2 institutorii si meşteşugarii pentru faptele ilicite ale elevilor si ucenicilor aflaţi sub supravegherea lor

(art. 1000 alin. 4 C.Civ.);3 comitenţii pt. faptele ilicite ale prepuşilor in funcţiile încredinţate (art. 1000 alin. 3 C.Civ.);4 persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere (art.28, art.29 din Legea 22/1969 privind angajarea

gestionarilor);5 persoanele la care s-a constatat printr-o hotărâre judecătoreasca ca au dobândit bunuri sustrase de la

un gestionar, bunuri sustrase de acesta din avutul public daca le-a dobândit in afara obligaţiei lui de serviciu ( art. 34 din Legea 22/ 1969);

6 persoanele care au constituit o garanţie pentru gestionar (art.10 din Legea 22/1969).Pentru persoanele enumerate in art. 1000 Cod Civil culpa este prezumata in timp ce pentru persoanele

prevăzute de Legea nr. 22/ 1969 culpa trebuie dovedita.Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din

oficiu fie in cursul urmăririi penale fie in fata instanţei de judecata pana la citirea actului de sesizare (art. 16 alin. 1 C.Proc.Pen.).

Partea responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetării judecătoreşti.

Răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minoriAceasta răspundere este angajata indiferent daca filiaţia este din casatorie sau din afara ei ori daca

adopţia a fost făcuta cu efecte depline.Tutorele nu are calitatea de parte responsabila civilmente si nu angajează răspunderea civila.Părinţii răspund pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori din momentul in care aceştia prin

comportamentul lor deviant au produs prejudicii patrimoniale in detrimentul altor persoane.In practica judiciara s-a stabilit ca părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul pentru creştere sau

educare va răspunde in calitate de parte responsabila civilmente pentru prejudiciile cauzate prin infracţiune in măsura in care se constata in sarcina sa vreo culpa in legătura cu educaţia

19

Page 20: Drept Procesual Penal 1

minorului. Răspunderea va opera in temeiul art. 998-999 C.Civ. si nu in temeiul art. 1000 alin. 2 C.Civ.

Condiţii generale pentru angajarea răspunderii civile a parţii responsabile civilmente1 existenta prejudiciului;2 existenta unei faptei ilicite;3 existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.

Condiţii speciale pentru angajarea răspunderii civile a parţii responsabile civilmente1 copilul sa locuiască la părinţii săi;2 părinţii sa nu fi răsturnat prezumţia de culpa in supraveghere;3 copilul sa nu se afle in supravegherea altei persoane.

Răspunderea comitenţilor pentru faptele ilicite ale prepuşilor lorAceasta forma de răspundere poate fi angajata numai daca victima prejudiciului va face dovada

existentei următoarelor condiţii generale:28 existenta prejudiciului;29 existenta faptei ilicite a prepusului;30 existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita31 existenta vinei prepusului in savarsirea faptei iliciteAlături de aceste condiţii generale se cer a fi îndeplinite si 2 condiţii specifice:32 existenta raportului de prepusenie;33 prejudiciul sa fi fost cauzat in timp ce prepusul se afla in funcţia încredinţata.

Apar a torul in procesul penal

1. Apartorul ca participant la desfăşurarea procesului penal.Constituţia României rezerva un loc important dreptului la apărare instituind prin art.24 pct. 2 ca

dreptul la apărare este garantat in tot cursul procesului, pârtile având dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau din oficiu.

Organizarea si executarea avocaturii in România a fost reglementata prin Decretul nr.281 din 28 iunie 1954 modificat esenţial prin Decretul Lege nr.90/1990 iar in prezent organizarea si exercitarea profesiei de avocat este reglementata de Legea nr. 51/1995 publicata in Monitorul Oficial nr. 116 din 9 iunie 1995 republicata.

Având menirea de a defini statutul avocatului in sistemul procesual penal roman aceste acte normative au ca punct de plecare dispoziţiile din Codul de Procedura Penala cuprinse in art.171 – 174 si respectiv 513 – 522, dispoziţiile Constituţiei, Legea 92/1992 modificata prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara precum si dispoziţiile art. 6, art. 7 si art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului ratificata prin Legea 30/1994.

Potrivit art.6 din CEDO „orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de o instanţa independenta si imparţiala instituita de legea care va hotăra fie asupra incalcarii drepturilor si obligaţiilor sale cu caracter civil fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii in materie penala îndreptata împotriva sa.”

Hotărârea trebuie sa fie pronunţata public, dar accesul in sala de şedinţa poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei parţi a acestuia in interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale intr-o societate democratica atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a parţilor o impun sau in măsura considerata necesara de câtre instanţa atunci când in împrejurări speciale publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.

Punctul 2 al art.6 prevede ca orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumata nevinovatei pana

20

Page 21: Drept Procesual Penal 1

ce vinovata sa va fi legal stabilita.

C5

DR PROCESUAL PENALCURS 5

Potrivit pct-ului 2 al alin 6/C.E.D.O se arata ca orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vonovatia sa va fi legal stabilita.

Orice acuzat are dreptul :- Sa fie informat in termenul cel mai scurt intr-o limba pe care o intelege si in mod

amanuntit asupra naturii si cauzei aduse impotriva sa;- Sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;- Sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si daca nu dispune de

mijloacele necesare pentru a plati un aparator sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu atunci cand interesele juridice o cer;

- Sa intrebe sau sa soloicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

- Sa fie asistat gratuit de un interpret daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

In conformitate cu Legea nr 51/1995 aparator poate fi doar un avocat, ,embru al unui barou de avocati din care face parte si isi desdfasoara activitatea intr-una din formele juridice prevazute de lege, adica cabinet individual, cabinete asociate sau societati civile profesionale.

Pentru ca o persoana sa dobandeasca calitatea de aparator trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Sa fie membru al unui barou de avocati din Romania. Conform art. 9 din Legea nr 51/1995 poate fi membru o persoana care este cetatean roman, are exercitiul frepturilor sale, este licentiat al unei facultati de drept sau doctor in drept si nu se gaseste in vreunul din cazurile de nedemnitate prevazute de lege. Pe cale de exceptie, poate face parte din barou si un cetatean strain, membru al unui barou din alta tara daca indeplineste conditiile prevazute de lege si cu respectarea cerintelor impuse prin Conventia de reciprocitate dintre Uniunea Avocatilor din Romania si Organizatia Avocatilor din tara respectiva, fie ocazional impreuna cu un avocat roman si cu instiintarea decanului baroului respectiv. Avocatii straini pot inregistra in Romania societati civile profesionale de consultanta juridica pentru activitati cu caracter comercial, numai in asociere cu avocati romani. Avocatii straini nu pot pune concluzii orale sau scrise in fata instantelor de judecata, exceptie facand instantele de arbitraj comerciale. Prin Legea nr. 489/11.07.2002 cu modificare a Legii nr. 51/1995 la art. 7 dupa alin. 3 a fost introdus alin. 4, text potrivit caruia in cazul formelor de exercitare a profesiei de catre avocatii straini se poate utiliza denumirea si numele formei de exercitare a profesiei din tara sau din strainatate in conditiile aceluiasi articol.

- Este cetatean roman si are exercitiul drepturilor civile si poltitice si nu exercita o profesie salarizata intr-o alta tara. Pentru a acorda consultanta juridica potrivit dreptului roman avocatul strain are obligatia de a sustine un examen de verificare a cunotintelor de drept roman si de limba romana organizat de Uniunea Avocatilor din Romania. Prin O.U.G. nr. 77/04.09.2003 publibata in Monitorul Oficial nr. 640/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995, a fost introdus art. 44, text potrivit caruia avocatul care se afla in exercitarea unui mandat de deputat nu poate pleda in

21

Page 22: Drept Procesual Penal 1

cauzele ce se judeca de catre judecatorii sau tribunale si nici nu poate acorda asistenta juridica invinuitului sau inculpatului si nici nu-l poate asista in instante in cauze privind :

- Infractiunile de coruptie, infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie, precum si infractiunile impotriva intereslor financiare ale Comunitatii Europene prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;

- Infractiunile prevazute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri;

- Infractiunile privind traficul de persoane prevazute in Legea nr. 678/2001;- Infractiunile de spalare a banilor prevazute de Legea nr, 656/2002;- Infractiunile contra sigurantei statului prevazute de Codul Penal;- Infractiunile contra pacii si omenirii prevazute de Codul Penal.

- Este licentiat al unei facultati de drept sau doctor in drept;- Sa nu fie incompatibil potrivit legii. Cazurile generale de incompatibilitate sunt:

- Activitate salarizata in cadrul altor profesii- Activitati care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau

bunele moravuri si exercitarea nemijlocita de fapte de comert;Art. 39 din Legea nr, 51/1995 prevede si unele cazuri speciale de incompatibilitate. Spre

exemplu: avocatul este incompatibil de a re[rezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza si in cauze conexe, precum si de a pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte. Exista incompatibilitate si atunci cand avocatul care a fost ascultat ca martor in aceeasi cauza, ca si atunci cand aparatorul a functionat ca judecator sau procuror la instanta ori parchetul din care a facut parte sau este ruda ori afin pana la gradul al IV-lea, inclusiv acolo unde functioneaza ruda ori afinul. Cazurile de incompatibilitate mai sus expuse sunt prevazute de art. 17, art. 71, art. 69/ Statutul profesiei de Avocat.

Prin Decizia nr. 45/199 a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial nr. 90/12.05.1995, fostii magistrati nu pot pune concluzii la instantele unde au functionat, iar fostii procurori si cadre ale politiei nu pot acorda asistenta juridica la instantele, parchetele ori organele de cercetare penala timp de 2 ani de la incetarea functiei.Pentru o perticipare efectiva a aparatorului la desfasurarea procesului penal aceste trebuie sa dea dovada de o temeinica pregatire profesionala, o vasta cultura generala concretizata in stapanirea unor cunostinte de literatura despre stat si societate, o logica stransa, spontaneitate, suplete in discutii, constient de pledoaria pe care o face in interesul partilor, dar si in interesul instantei.

Drepturile si obligatiile aparatoruluiIn cursul urmaririi penale invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator la

efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta acestuia. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala daca exista dovada ca aparatorul a fost instiintat de data si ora efectuarii actului. Incunostiintarea se face prin notificare telefonica, fax, Internet sau alte asemenea mijloace in care scopul e sa se incheie un proces-verbal. Cand aparatorul este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat de aparator. Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa i-a contact cu aparatorul asigurandu-i-se confidentialitatea convorbirilor. Aparatorul are dreptul de a se plange potrivit dispozitiilor art. 172/C.Proc.Pen. daca cererile sale nu au fost acceptate.

Asistenta juridicaPrin asistenta juridica se intelege sprijinul pe care aparatorii il dau partilor in cadrul

procesului penal prin lamuririle, sfaturile si interventiile lor ca specialisti in domeniul dreptului. Asistenta juridica este acordata numai de avocati, motiv pentru care in literatura juridica aceasta mai este denumita si aparare tehnica. In lumina reglementarilor in vigoare asistenta juridica poate

22

Page 23: Drept Procesual Penal 1

fi facultativa si obligatorie.

Asistenta juridica facultativaPotrivit art. 1/C.Proc.Pen. invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot

cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinata acest drept. Art. 171 alin 1/C.Proc.Pen. este in deplina concordanta cu dispozitiile art. 6(3)/C.E.D.O. In vederea realizarii acestiu deziderat, asistenta juridica dintre justitiabil si avocat are loc in urma incheierii unui contract de asistenta juridica in care se include si plata unui onurariu asupra caruia cei 2 cad de acord. In cazul in care la dosar exista o imputernicire de aparator ales, instanta de judecata nu va putea proceda la solutionarea cauzei in lipsa aparatorului. Exista anumite categorii de persoane care pot beneficia de asistenta juridica gratuita(legea nr. 25.1990).

Asistenta juidicaobligatoriePotrivit art.171(2)/C.P.P. asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este

minor, internat intr-n centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, cand este retinut sau arestat chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in alta cauza, ori cand organele de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca invinuitul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

In cazul judecatii, asistenta juridica este este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunile savarsite pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

Atunci cand asistenta juridica este obligatorie si aparatorul ales, nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca acordandu-i timpul necesar pentru pregatirea apararii. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor cand asistenta juridica este obligatorie daca aparatorul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta va desemna un aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca acordand un termen de minimum 3 zile pentru pregtirea apararii. Daca la judecata cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit cauza se amana.

ReprezentareaReprezentarea consta in imputernicirea data unei persoane numita reprezentant de a

indeplini in cadrul procesului penal acte procesuale pe seama unei parti care nu se poate prezenta sau nu doreste sa se prezinte in fata organelor juridice. Reprezentarea se deosebeste atat de substituirea procesuala cat si de succensiunea in drepturile procesuale. Reprezentarea se deosebeste si de asistenta juridik intrucat in acest caz aparatorul pune concluzii in prezenta partii.

Felurile reprezentariiPotrivit unor opinii exprimate in literatura de specialitate, reprezentarea a fost clasificata in: -Reprezentare conventional;-Reprezentare legala;-Reprezentare tehnica.

Reprezentarea conventionala numita si voluntara se bazeaza pe existenta unui contract de mandat intervenit intre reprezentantul persoanei care are deplina capacitate de exercitiu si tert, parte in proces pe de o parte si reprezentant pe de alta parte. In faza de urmarire penala invinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat la ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si la efectuarea perchezitiei asa cum rezulta din dispozitiile art.104 (4) C.P.P. text potrivit caruia cand persoana la

23

Page 24: Drept Procesual Penal 1

care se face perchezitia este retinuta sau arestata va fi adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa ridicarea de obiecte si inscrisuri (art. 99 C.P.P.), precum si perchezitia domiciliara se face in prezenta unui reprezentant sau membru de familie, iar in lipsa acestora a unui vecin avand capacitate de exercitiu. Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia sa participe la perchezitie cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau inculpatului nu este obligatorie. Reprezentantul invinuitului sau inculpatului nu poate avea loc in cazut actelor cu caracter personal ca de exemplu confruntarea, ascultarea, etc. reprezentarea in cursul judecarii poate avea loc atunci cand legea o prevede in mod expres. Reprezentarea este posibila si in caile de atac.

Reprezentarea legala- pentru ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu in cadrul procesului civil exista posibilitatea reprezentarii lor. In materia dreptului procesual penal acesta institutie a reprezentarii legale nu este reglementata printr-un text de principiu. Lipsa reprezentarii legale se exprima prin aceea ca invinuitul sau inculpatul, lipsit de capacitate de exercitiu, dak este minor sub 14ani nu raspunde din punct de vedere penal. In dreptul procesual penal pot fi identificate insa situatii izolate cand se poate vorbi de reprezentare lagala a invinuitului sau inculpatului. De exemplu: art. 132 (3) C.Pen in caul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu impacarea poate avea loc prin reprezentare legala. Art. 143 (3) C.P.P. cand invinuitul sau inculpatul este arestat instanta are obligatia de a numi un aparator din oficiu care il va reprezenta. Art.140 (3) C.P.P. daca inculpatul se afla in spital si nu poate fi adus in fata instantei sau daca deplasarea nu este posibila, recursul ca fi examinat in lispa inculpatului dar in prezenta aparatorului cariua i se va da cuvantul pentru a pune concluzii.

Modalitati prin care aparatul este chemat sa participe in procesul penalAlegerea aparatorului poate fi facuta atat in cursul asistentei juridice cat si in cazul celei

obligatorii.Aparatorul poate fi numit din oficiu atunci cand partea intelege sa'si aranjeze un aparator

ales. In situatia in care activitatea procesuala se desfasoara fara aparator si cand asistenta juridica este obligatorie hotararea pronuntata va fi lovita de nulitate absoluta. Dreptul partilor de a-si alege un aparator este stipulat si in art. 14 din Pactul Intern privind Drepturile Civile si Politice. Avocatul participa in procesul penal in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa care dobandeste data certa prin inregistrarea sa in registrul oficiului de evidenta. In ambele cazuri proba calitatii de aparator se face prin imputernicirea avocatiala. In ipoteza in care aparatorul cumuleaza si calitatea de reprezentare pe langa delegatia avocatiala are obligatia de a depune la dosar imputernicirea si mandatul special.

Potrivit art. 368 (3) C.P.P. renuntarea la apel sau revenirea asupra renuntarii poate fi facuta personal de catre parte sau prin mandatar special. Conform art. 222 (3) plangerea poate fi facuta personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special iar procura ramane atasata plangerii. Cand partea civila sau partea respunsabila civilmente este o persoana juridica reprezentarea va avea loc prin jurisconsult, acesta fiind obligat sa prezinte o delegatie semnata de seful oficiul juridic din cadrul persoanei juridice.

C6

DR PROCESUAL PENALCURS 6

24

Page 25: Drept Procesual Penal 1

Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal

1. Notiunea de actiune in justitieValorile sociale sunt aparate printr-o deverditate de forme si mijloace dintre care cele mai

importante sunt normele de drept. Incalcarea normelor juridice conduce la un conflict de drept intre destinatarul care a manifestat atitudinea ilicita si cel ale carui drepturi si interese legitime au fost incalcate si afectate. Restabilirea ordinii de drept presupune aducerea conflictului de drept in fata organelor judiciare, singurele competente a-l solutiona. un asemenea mijloc este actiunea in justitie.

In literatura juridica s-au formulat mai multe opinii in legatura cu notiunea actiunii in justitie. Unii autori au definit actiunea in justitie ca fiind expresia unei imputerniciri legale in temeiul careia se poate aduce inaintea justitiei conflictul de drept nascut din incalcarea unei norme juridice.Alti autori o definesc ca fiind mijlocul practic pus la indemana de lege titularului unui drept subiectiv pentru respectarea acelui drept astfel incat reprezinta sanctiunea dreptului.

O definitie mai cuprinzatoare este cea potrivit careia actiunea in justitie este mijlocul juridic prin care o persoana este trasa la raspundere penala in fata instantei judecatoresti pentru a fi obligata sa suporte constrangerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcate.

In functie de norma incalcata conflictul poate viza domeniuldreptului penal, administrativ, fiscal, ea purtand diferite denumiri ca:

- actiune civila- actiune penala- actiune contraventionala

2. Dreptul la actiune si cererea in justitieDreptul la actiune este dreptul virtual inscris in norma ce ocroteste o valoare sociala. Dreptul

lezat priveste, in mod concret, valoarea sociala cu care este constituit. Cand valoarea sociala nu a fost lezata dreptul la actiune nu poate fi folosit. Dreptul la actiune poate ramane in postura de drept virtual pentru intreaga durata de existenta a unei norme juridice atata vreme cat nu a fost incalcata. De exemplu, in conditiile social-politice din Romania, dreptul la actiune inscris in art.190/C.P. ramane un drept virtual fiind practic imposibila exercitarea unui asemenea drept pentru ca este imposibila savarsirea infractiunii de sclavie.

Prin urmare, dreptul la actiune reprezinta actiunea in sens substantial a notiunii prin care se intelege instrumentul juridic acordat de lege pentru valorificarea dreptului la actiune.

Actiunea in justitie nu se confunda cu cererea in justitie care, in realitate, este actul procesual prin care se pune in miscare preexistenta cererii. Spre exemplu, nelegalitatea actului de sesizare a instantei prin care s-a pus in miscare actiunea penala, act ce echivaleaza cu o cerere in justitie, nu conduce decat la imposibilitatea sesizarii instantei, dar nu implica stingerea dreptului la actiune.

3. Factorii actiuniiInstitutia actiunii in justitie, pentru a avea eficienta juridica, este conditionata de anumiti

factori numiti si termeni.Acesti factori sunt:- temeiul actiunii- obiectul actiunii- subiectii actiunii- aptitudinea functionalaTemeiul actiunii are doua modalitati de manifestare:

25

Page 26: Drept Procesual Penal 1

- temeiul de drpt- temeiul de faptSub aspect substantial, temeiul de drept presupune existenta unor norme juridice ce prevad

fapta ilicita a carei incalcare naste dreptul la actiune.Temeiul de fapt il constituie fapta prin care s-a incalcat norma sub aspect procesual.Temeiul de drept prevede posibilitatea titularului actiunii de a se adresa organelor judiciare.Temeiul de fapt presupune aducerea afectiva a faptei ilicite inaintea organelor judiciare.Obiectul actiunii il constituie tragerea la raspundere penala a persoanei care a savarsit

fapta.Subiectii actiuniisunt intotdeauna subiectii raportului juridic conflictual.Aptitudinea functionala permite punerea in miscare si exercitarea actiunii daca nu apar

impedimente de natura a nu exercita actiunea penala.Din prev. art. 9 si art. 14/C.P.P rezulta ca doua sunt actiunile ce pot fi exercitate in cadrul

procesului penal, si anume:- actiunea penala- actiunea civila

Actiunea penala

1. Notiune, obiect, subiectiPrin savarsirea unei infractiuni ia nastere un conflict de drept penal substantial intre

societate reprezentata de stat pe de o partesi autorul infractiunii pe de alta parte. Deducerea spre rezolvare a conflictului de drept nascut in urma savarsirii infractiunii sta sub semnul oficialitatii procesului penal si de aceea el trebuie dedus obligatoriu organelor judiciare.

Instrumentul juridic cu ajutorul caruia conflictul de drept penal este dedus spre solutionare organelor judiciare se numeste actiune penala. Din punct de vedere procesual, actiuna penala este expresia organelor judiciare de a-l trage la raspundere penala a persoanei care a savarsit infractiunea.

Obiectul actiunii penale - potrivit art, 9.C.P.P actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei care a savarsit infractiunea. Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege si se exercita in tot cursul procesului penal. Actiunea penala nu trebuie confundata cu scopul procesului penal. Actiunea penala difera si de alte actiuni sau proceduri judiciare ce nu au ca obiect tragerea la raspundere penala. De exemplu, repararea pagubei in cazul condamnarii pe nedrept.

Subiectii actiunii penale - ca urmare a savarsirii unei infractiun se naste un raport juridic de drept penal substantial in care subiectul activ al infractiunii devine subiect pasiv al actiunii penale. Subiectul pasiv al raportului juridic de drept penal substantial, adica societatea reprezentata prin stat, devine subiect activ al actiunii penale.

2. Trasaturile caracteristice ale actiunii penale- Actiunea penala este o actiune sociala. Ea apartine si se exercita prin intermediul

organelor statului, anume investite in acest sens. Aceasta trasatura deosebeste actiunea penala de actiunea civila care este o actiune privata. Actiunea penala apartine statului si cazul in care punerea in miscare ar fi conditionata de anumite cerinte.

- Actiunea penala este obligatorie. Aceasta trasatura a actiunii penale este consecinta directa a regulii ofocialitatii procesului penal inscris in art. 2 alin 2.C.P.P. Punerea in miscare a actiunii penale constituie o obligatie de serviciu a organelor competente.

- Actiunea penala este irevocabila. Odata pusa in miscare, actiunea penala nu mai

26

Page 27: Drept Procesual Penal 1

poate fi revocata si odata sesizate organele judiciare acestea nu mai pot fi dezinvestite. Actiunea penala odata declansata nu se mai poate stinge decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, in cursul urmaririi penale acesta poate dispune stingerea ei numai atunci cand apar cazurile de art. 10/C.P.P avand drept consecinta scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. In faza de judecata procurorul nu mai poate dispune asupra actului promovat in instanta. Indisponibilitatea actiunii penale face ca aceasta sa se deosebeasca de actiunea civila care, in principiu, este disponibila.

- Actiunea penala este indivizibila. Savarsirea unei infractiuni da nastere unui drept unic la actiune, indiferent de numarul participantilor la fapta penala. Intr-o cauza penala nu se exercita atatea actiuni penale cati autori, instigatori si complici exista, ci efectele actiunii unice si indivizibile se rasfrang asupra tuturor participantilor. Caracterul indivizibil al actiunii penale este determinat si de existenta unor institutii de drept procesual penal precum extinderea cercetarii penale (art. 238/C.P.P), extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335/C.P.P), extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane (art. 336/C.P.P. si art. 337/C.P.P), indivizibilitatea actiunii penale se manifesta si in cazul in care actiunea penala este pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

- Actiunea penala este individuala. Ea nu poate fi exercitata decat impotriva inculpatului cu excluderea tuturor persoanelor ce participa in cauza penala.

3. Momentele desfasurarii actiunii penalePotrivit art. 9 alin. 3/C.P.P actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.

Activitatea procesual penala care se efectueaza pe parcursul desfasurarii actiunii penale graviteaza in jurul a 3 momente principale:

- punerea in miscare a actiunii penale- exercitarea actiunii penale- stingerea actiunii penale

Punerea in miscare a actiunii penale - dupa savarsirea unei infractiuni, actiunea penala devine exercitabila, fapt ce impune punerea in miscare care poate avea loc in momente diferite pe parcursul urmaririi penale si exceptional in faza judecatii. Momentul punerii in miscare a actiunii penale nu trebuie confundat cu cel al inceperii urmaririi penale; astfel, ori de cate ori organele competente au fost sesizate cu privire la savarsirea unei infractiuni, daca se constata ca sunt date sau indicii temeinice cu privire la savarsirea infractiunii, ele pot trece la declansarea procesului penal, ceea ce corespunde cu momentul inceperii urmaririi penale.

Acest lucru are loc in rem. Acest fapt nu conduce la punerea in miscare a actiunii penale intrucat aceasta are loc numai in prezenta celui care a savarsit infractiunea, in personam. Daca exista indicii suficiente ca o persoana sa fie pusa sub acuzatie in vederea tragerii la raspundere penala si nu o simpla banuiala ca o persoana a savarsit o infractiune, art. 9 alin. 2/C.P.P dispune ca actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege, prin ordonanta motivata de procuror, actul de sesizare, prin declaratia orala a procurorului de sedinta sau prin incheierea instantei se judecata. Procurorul va pune in miscare actiunea penala in cursul urmaririi penale la propunerea organelor de cercetare penala prin ordonanta (art. 235 alin. 2/C.P.P.) sau din oficiu (art. 234/C.P.P.). Daca procurorul nu a procedat astfel, cu ocazia sesizarii instantei de judecata prin rechizitoriu are posibilitatea de a pune in miscare actiunea penala (art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. /C.P.P).

Actiunea penala poate fi pusa in miscare de procuror prin declaratia verbala consemnata de instanta de incheiere, caz in care se decide in legatura cu extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane. Instanta de judecata pune in miscare actiunea penala in conditiile art. 336 alin. 2/C.P.P. cand xtinderea procesului penal se dispune in absenta procurorului cand nu participa la judecata. In aceasta situatie, incheierea de extindere a procsului verbal va constitui actul de sesizare. Punerea in iscare a actiunii penale in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca

27

Page 28: Drept Procesual Penal 1

este necesara o astfel de plangere se face numai la sesizarea partii vatamate. Plangerea prealabila se va adresa organelor de cercetare penala sau procurorului potrivit legii.

Exercitarea actiunii penale - dupa punerea in miscare a actiunii penale in conformitate cu disp. art. 9 alin. 3/C.P.P. exercitarea ei in vederea tragerii la raspundere are loc de catre subiectii oficiali. Un asemenea subiect este procurorul.

Exercitarea actiunii penale in faza de urmarire penala implica strangerea, administrarea si verificarea tuturor probelor in baza carora se dispune trimiterea in judecata. Aceasta activitate se desfasoara sub coordonarea nemijlocita a procurorului, singurul competent sa supravegheze urmarirea penala atunci cand aceasta este efectuata de organele de cercetare penala ale politiei judiciare.

In desfasurarea cercetarilor si a dezbaterilor procurorul exercita rolul activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Acesta este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, tinand seama se probele administrate. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie promovate. Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea, procurorul poate pune concluzii de achitare a inculpatului.

Actiunea penala poate fi exercitata si de persoana vatamata in cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare la plangerea prealabila.

Epuizarea actiunii penale - acest moment are loc prin solutionarea cauzei penale, ceea ce presupune desfasurarea procesului penal pana la obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive. Stingerea actiunii penale are loc prin incetarea aptitudinii functionale a acesteia, stingere ce poate interveni oricand dupa comiterea infractiunii. Solutiile prin care actiunea penala se stinge in cursul urmaririi penale sunt:

- clasarea, cand nu exista invinuit sau inculpat in cauza- scoaterea de sub urmarire penala cand exista invinuit sau inculpat (art. 10 lit.

a/C.P.P.)- incetarea urmaririi penale cand exista invinuit sau inculpat (art. 10 lit f-h/C.P.P.).

Solutiile prin care actiunea penala se tinge in cursul judecatii sunt:- achitarea in cazurile prevazute de art. 10 lit. a-e/C.P.P.- incetarea procesului penal in cazurile prevazute de art. 10 lit. f-j/C.P.P.- condamnarea

4. Analiza cazurilor care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau stingerea ei

Aceste cazuri se pot grupa in 2 categorii:- cazurile in care actiunea penala se stinge ca fiind lipsita de temei (art. 10 lit.

a-e/C.P.P.)- cazurile in care actiunea penala este lipsita de obiect (art. 10 lit. f-j/C.P.P.)

Impartirea acestor cauze este importanta, dat fiind modul diferit de solutionare a cauzei penale de catre organele judiciare; astfel, pentru cauzele prevazute in art. 10 lit. a-e/C.P.P, in faza urmaririi penale procurorul va dispune scoaterea de sub urmarire penala, iar instanta de judecata va dispune achitarea inculpatului.

Pentru cazurile prevazute de art. 10 lit. f-j/C.P.P se va dispune, dupa caz, incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal.

In afara cazurilor de incidenta generala prevazute de art. 10/C.P.P, legea cuprinde anumite cazuri speciale ce constituie piedici in exercitarea actiunii penale. De exemplu, art. 29 alin. 2/Codul Penal - instigarea neurmata de executare in cazul in care infractiunea este pedepsita cu inchisoare de cel mult 2 ani, art. 30/C.P - impiedicarea consumarii faptei de catre un partcipant inainte de descoperirea ei.

Numeroare sunt cazurile de nepedepsire prevazute de Partea Speciala a Codului Penal.

28

Page 29: Drept Procesual Penal 1

4.1 Analiza cazurilor in care actiunea penala se stinge- Art. 10 alin. 1 lit. a.C.P.P - fapta nu exista. Singurul temei al raspunderii penale il

constituie savarsirea unei infractiuni. Inexistenta faptei presupune inexistenta infractiunii. Prin reglementarea acestor cazuri, legiuitorul a avut in vedere situatia in care fapta nu exista in materialitatea ei. Constatarea inexistentei faptei exclude imputarea ei oricarui faptuitor. O asemenea constatare produce efecte si asupra actiunii civile. In cazul in care inculpatul a fost achitat pentru inexistenta faptei, va fi respinsa cererea de despagubiri civile formulata de partea civila. Solutiile ce pot fi pronuntate in acest caz sunt: scoaterea de sub urmarire penala daca actiunea penala se stinge in faza urmaririi penale, achitarea daca are loc in faza judecatii, clasarea cauzei in situatia in care nu exista invinuit sau inculpat.

- Art. 10 alin 1 lit b/C.P.P - fapta nu este prevazuta de legea penala. Potrivit art. 2/C.P legea prevede ce fapte constituie infractiuni. Atunci cand legea nu prevede o fapta ca infractiune inseamna ca nu exista infractiune in cauza. De exemplu, nu poate fi exercitata o actiune impotriva persoanei care, imprumutand o suma de bani refuza sa o restituie sau in cazul faptei de natura disciplinara, conventionala sau atunci cand sunt discriminate. Solutiile ce pot fi pronuntate sunt: in faza urmaririi penale - scoaterea de sub urmarire penala cand este invinuit sau inculpat, clasarea cauzei si in faza judecatii instanta dispune achitarea.

- Art. 10 alin 1 lit. c/C.P.P - fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat. Raspunderea penala este personala, iar actiunea penala nu poate fi exercitata decat impotriva celui ce a savarsit o infractiune. Aceasta cauza impiedica exercitarea actiunii cu privire la persoan a in legatura cu care s-a pus in miscare actiunea penala. Actiunea stinsa pe acest temei in raport cu inculpatul poate fi exercitata sau poate continua in raport cu alte persoane. Stingerea actiunii penale poate conduce la imposibilitatea exercitarii actiunii civile fata de presupusul invinuit sau inculpat. Daca acest caz se aplica in cursul judecatii, instanta va respinge cererea de despagubiri civile potrivit art. 346 alin 3/C.P.P.

- Art. 10 alin 1 lit. d/C.P.P - faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii. Absenta oricarui element al infractiunii impiedica exercitarea actiunii penale.

- Art. 10 alin. 1 lit. e/C.P.P - exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei. Toate cauzele ce sunt intemeiate p e lipsa trasaturii esentiale a vinovatiei fata de care nu exista infractiune. Aceste cauze au aplicabilitate generala, dar alaturi de el exista cauze speciale cu aplicabilitate redusa la anumite infractiuni (art. 255 alin. 2/C.P).

DR PROCESUAL PENALCURS 7

Analiza cazurilor in care actiunea penala este lipsita de obiect

Art. 10 lit. f : Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lega necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale. Acest caz se refera la mai multe conditii a caror lipsa impiedica punerea in miscare a actiunii penale si care se constituie exceptie de la principiul oficialitatii. Lipsa plangerii prealabile este prevazuta in art. 131 alin 1 in care se arata ca in cazul infractiunii pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata; lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.

Autorizarea organului competent are in vedere infractiunea la care se refera art. 5 alin 2/C.P in cazul carora punerea in iscare a actiunii penale se face numai cu autorizarea prealabila a

29

Page 30: Drept Procesual Penal 1

procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sesizarea organului competent este o conditie ceruta de lege in cazul infractiunilor cum sunt cele referitoare la siguranta circulatiei pe caile ferate (art 273 alin 1, 274, 276/C.P) cand actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea organului competent a cailor ferate. De asemenea in cazul unor infractiuni pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la dorinta exprimata de guvernul strain (art. 171/C.P - infractiuni contra reprezentantilor unui stat strain).

Art. 10 lit. g : a intervenit amnistia prescriptia era decesul faptuitorului sau dupa caz radierea persoanei juridice cand are calitatea de faptuitor (litera g de la alin 1 al art 10 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art I/legea 356/2006).

Amnistia (art. 119) este o cauza care inlatura raspunderea penala. Daca intervine dupa condamnarea,inlaturarea si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia este un act de clementa al puterii de stat si se aplica conform art. 73 alin 3 litera i/Constitutie de catre Parlament prin lege organica.

Prescriptia (art. 121/C.P) este o cauza de inlaturare a raspunderii penale cu exceptia infractiunilor contra pacii si omenirii. Art. 10 litera g nu precizeaza la care din cele 2 prescriptii reglementate de Codul Penal se refera. Este insa evident ca textul nu are in vedere prescriptia executarii pedepsei (art. 125/C.P) intrucat aceasta prescriptie intervine numai dupa epuizarea actiunii penale. Ceea ce se stinge prin prescriptie este actiunea penala, fapta savarsita continuand sa fie incriminata de legea penala.

Termenele de prescriptie sunt diferentiate in functie de pedeapsa. La calcularea termenului de prescriptie se tine cont de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarita, iar nu de pedeapsa aplicata ca efect al existentei unor cauze de atenuare a pedepsei. Potrivit art. 123/C.P cursul prescriptiei poate fi intrerupt. Situatiile de intrerupere a cursului prescriptiei sunt insa mai restranse intrucat actele indeplinite in cursul procesului penal pentru a intrerupe cursul prescriptiei trebuie sa fie din acelea care se comunica invinuitului sai inculpatului.

Moartea inculpatului constituie o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale intrucat raspunderea este personala. Daca subiectul activ al infractiunii dispare prin deces, nu poate fi trasa la raspundere o alta persoana. Decesul celorlalte parti nu produce efecte asupra actiunii penale, iar in privinta actiunii civile se vor introduce in cauza succesorii.

Art. 10 lit. h : a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat in cazul infractiunilor pe care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Retragerea plangerii prealabile se refera la infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de existenta unei plangeri prealabile din partea persoanei vatamate. Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata in sensul ca trebuie sa priveasca ambele laturi ale cauzei, atat penala, cat si civila. In caz de pluralitate de faptuitori retragerea plangerii prealabile nu opereaza decat daca se face cu privire la toti faptuitorii.

Daca persoana vatamata si-a retras plangerea fata de un anume participant la infractiune, va avea la indemana institutia impacarii partilor care opereaza in personna. In cazul infractiunilor prevazute de art. 279 alin 1 lipsa nejustificata a partii vatamate la 2 termene de judecata consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.

Impacarea partilor este personala si produce efecte numai daca intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu impacarea se face numai de reprezentantii lor legali.

Art. 10 lit. i (s-a dispus inlocuirea raspunderii penale): Potrivit disp. art. 90/C.P instanta poate dispune inlocuirea penala cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ daca sunt indeplinite conditiile prevazute in acest text. Inlocuirea raspunderii penale este de competenta exclusiva a instantei, putand fi dispusa numai in faza de judecata.

Art 10 lit. i indice 1 : exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege. Acest text a fost introdus prin legea 281/2003 si prevede ca procesul penal poate inceta atunci cand exista o cauza de nepedepsire din cele prevazute in Codul Penal partea generala si partea speciala. Spre

30

Page 31: Drept Procesual Penal 1

exemplu : desistarea si impisedicarea producerii rezultatului (art. 22/C.P). Retragerea marturiei mincinoase (art. 260 alin 2/C.P) autodenuntul la darea de mita in conditiile prevazute de lege(art. 255 alin 3/C.P).

Art. 10 lit. j : exista autoritate de lucru judecat; impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o salta incadrare juridica. Autoritatea hotararii definitive se sprijina pe prezumtia ca ele reflecta adevarul, ci ca au capatat o rezolvare definitiva atat in latura penala, cat si in latura civila a cauzei.

Pentru a opera autoritatea de lucru judecat in materie penala se cere dubla identitate intre cele 2 cauze si anume:

- identitatea de persoane- identitatea de obiectIn materie civila identitatea trebuie sa fie tripla, adica identitatea de persoane, de obiect si

de cauze. In materie civila obiectul unei hotarari il constituie pretentia formulata de reclamant, iar in materie penala obiectul hotararii rezulta din infractiunea pentru care inculpatul a fost dedus judecatii.

Actiunea civila in procesul penal

1. Notiunea si trasaturile actiunii civile

a) Notiunea de actiune civila : este definita in Doctrina ca fiind modalitatea concreta prevazuta de lega in favoarea titularului unui drept subiectiv de aceste instante judecatoresti, recunoasterea unui drept preexistent, constituirea unei situatii juridice noi, incetrarea piedicilor puse in exercitarea dreptului sau de catre o alta persoana sau plata unei despagubiri atunci cand instituirea si executarea unei asemenea obligatii este necesara in vederea realizarii dreptului respectiv. Actiunea civila este totodata si un instrument juridic de aparare a legalitatii si ordinii de drept.

b) Notiunea de actiune civila in procesul penal : ca institutie de drept procesual penal actiunea civila este mijlocul legal cu ajutorul caruia persoana care a suferit prin fapta penala o vatamarefizica materiala sau morala, un prejudiciu , isi manifesta intentia de a solicita repararea acestuia in cadrul procesului penal.

Actiunea civila isi are izvorul intr-o infractiune, iar temeiul de drept il gasim in prevederile art. 998/Codul Civil, text potrivit caruia "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a cariu greseala s-a ocazionat a-l repara". Actiunea civila in cadrul procesului penal prezinta unele particularutati in raport de actiunea civila exercitata in cadrul procesului civil si anume:

- dreptul la actiune se naste ca urmare a unei infractiuni sau altfel spus actiunea civila isi are izvorul inte-o infractiune

- dreptul la actiune se exercita in fata organelor judiciare- de regula se exercita la cererea persoanei prejudiciate prin infractiune sau a

reprezentantilor acestora- este facultativa in sensul ca persoana prejudiciata are latitudinea de a cere repararea

pagubei

Trasaturile actiunii civile in procesul penal

Actiunea civila este disponibila; spre deosebire de actiunea penala actiunea civila este disponibila deoarece exercitarea ei se face prin manifestarea de vointa a persoanei vatamate cu exceptia cazurilor in care acesta se exercita din oficiu. Disponibilitatea actiunii civile rezida si din

31

Page 32: Drept Procesual Penal 1

aceea ca din cursul procesului penal persoana vatamata are dreptul de a renunta la repararea prejudiciului. O alta consecinta a acestei trasaturi o reprezinta irevocabilitatea achiesarii inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat partii civile.

Actiunea civila este accesorie actiunii penale : in lipsa actiunii penale actiunea civila nu poate fi exercitata in cadrul procesului penal. Actiunea civila nu poate fi exercitata daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare fata de inculpat. Actiunea civila poate fi intentata in fata instantei civile, iar o data cu actiunea penala pusa in miscare partea civila are posibilitatea de a opta intre calea actiunii penale sau calea actiunii civile.

Actiunea civila este individuala : persoana vatamata prin infractiune poate solicita repararea prejudiciului cauzat de la inculpat, partea responsabila civilmente sau succesorilor acestuia.

Obiectul actiunii civile

Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului precum si a partii responsabile civilmente intrucat prejudiciul cauzat prin infractiune poate avea caracter material sau moral prin legea 281/2003 a fost introdus alin 5 al art. 14/Codul de Procedura Penala potrivit caruia actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor potrivit legii.

Pana la aceasta modificare in practica judiciara s-a admis acordarea de despagubiri pentru daunele morale argumentandu-se ca temeiul juridic al raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin infractiuni in constituie prevederile art 14 alin 3/Codul de Procedura Penala si dispozitiile legii civile care reglementeaza raspunderea civila delictuala si anume cele din art. 998 - 1003/ Codul Civil.

Textele de lege amintite care folosesc notiunea de prejudiciu nu disting in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce inseamna ca nu exista temei juridic pentru a se inlatura obligatia de reparare a daunelor. Dificultatea acordarii daunelor morale rezida in lipsa unor criterii pentru evaluarea in bani a prejudiciilor morale astfel incat ramane la latitudinea instantei sa le aprecieze cuantum-ul in functie de particularitatea cauzei deduse spre solutionare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca in aplicarea dispozitiilor art. 14/C.P. SI ART. 999/C.Civ. instanta penala investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunii cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa savarsita de un conducator auto este investita sa judece actiunea civila alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a acestor fapte(Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr I / 23 februarie 2004 prin care a fost admis recursul in interesul legii, decizie potrivit art. 414 alin 2 indice 2/C.P.P.

Conform art. 14 alin 3 repararea pagubei produse prin infractiune se face potrivit legii civile astfel:

- in natura ca regule generala- prin plata unor despagubiri banesti atunci cand repararea in natura nu e posibila

Repararea in natura a pagubei cauzate prin infractiuni

a) Restituirea lucrurilorProcurorul i faza de urmrire penala si instantele de judecata pot dispune restituirea lucrurilor

ridicate de la invinuit ori de la persoanele care le avea in custodie daca acestea apartin persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa si daca prin restituire nu impiedica aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei deduse judecatii. Exceptie fac bunurile confiscate potrivit art. 118/C.P. Persoana vatamata are obligatia de a pastra lucrurile restituite

32

Page 33: Drept Procesual Penal 1

pana la ramanerea definitiva a hotararii (art. 169 alin 2/C.P.P). Daca prejudiciul nu a fost acoperit prin restituirea in natura a lucrurilor inculpatul va fi obligat la plata unor despagubiri pana la acoperirea integrala a prejudiciului.

Prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiuniiProcurorul sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare

savarsirii infractiunii cand schimbarea acestei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea faptei, iar restituirea este posibila. Spre exemplu : in cazul infractiunii de tulburare a posesiei.

Prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscrisSpre exemplu in cazul savarsirii unei infractiuni de fals prin care s-a cauzat un prejudiciu

repararea in natura se face prin desfiintarea inscrisului,Inalta Curte de Casatie si Justitie admitand recursul in interesul legii in aplicarea dispozitiilor art 14 alin 3 la litera a/C.P.P si a dispozitiilor art.184/Codul de Procedura Civila a statuat ca "in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata adoptata de procuror acesta are calitatea de a exercita in fata instantei civile actiunii pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, numai in cazurile prevazute de art. 45 alin 1/Codul de Procedura Civila. In celelalte cazuri aceeasi actiune apartine partilor".(Decizia XV/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial nr. 119/8 februarie 2006).

Prin orice alt mijloc de reparare in naturaDaca acoperirea prejudiciului nu se poate face prin una din modalitatile aratate legea

permite partilor sa gaseasca orice alta forma de reparare a pagubei.

b) Repararea prejudiciilor prin plata unor despagubiri banestiDespagubirea baneasca este acea suma de bani ce reprezinta valoarea integrala a

prejudiciului cauzat. aparejudiciul cauzat se compune din prejudiciul efectiv (damnum emergens) si folosul nerealizat (lucrum cesans).

Subiectii actiunii civile in procesul penalDaca actiunea civila este exercitata in procesul penal subiectii acestiu raport juridic devin

subiecti ai raportului procesual si ai actiunii civile. Subiectul activ al acestiu raport este persoana care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infractiune, adica partea civila.

In caz de deces al uneia din parti actiunea civila ramane in competenta instantei penale introducandu-se in cauza mostenitorii acestuia. Daca una din parti este o persoana juridica in caz de reorganizare a acestuia (art. 21) se introduc in cauza succesorii in drept, iar in caz de desfiintare sau dizolvare se introduc lichidatorii.

Subiectii pasivi ai actiunii coivile in procesul penal pot fi:- invinuitul- inculpatul- partea responsabila civilmenteCand decesul faptuitorului a intervenit inainte de inceperea urmaririi penale mostenitorii

acestuia nu pot deveni subiecti pasivi ai actiunii civile. Introducerea mostenutorilor in procesul penal ca subiecti pasivi ai actiunii civile este posibila numai atunci cand decesul inculpatului a intervenit dupa sesizarea instantei cu solutionarea actiunii penale.

C8

33

Page 34: Drept Procesual Penal 1

Conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru exercitarea actiunii civile in procesul penalPentru exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele

conditii: Infractiunea trebuie sa produca un prejudiciu material sau moral; Sa existe o legatura de cauzalitate intre infractiunea savarsita si prejudiciul cauzat; Prejudiciul sa fie cert; Prejudiciul sa nu fi fost acoperit; Sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu desdaunarea lui.

Execitarea actiunii civileDupa declansarea actiunii civile, partea civila o exercita in fata organelor judiciare prin dovedirea

prejudiciului suferit si pentru care solicita instantei ca inculpatul sa fie obligat a-l repara. In general, actiunea civila este sustinuta de partea civila care este titularul acesteia.

Procurorul potrivit art 18 alin. (1) C.Proc.Pen. poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata. Actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa

Procurorul poate sa sustina actiunea civila si concomitent cu actiunea penala. Cand cel vatamat este o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul cand participa la judecata este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila.

Rezolvarea actiunii civile:Ultima etapa a actiunii civile in cadrul procesului penal este cea a solutionarii acesteia de catre instanta

penala. In cazul in care ambele actiuni ajung in fata instantei penale, aceasta are obligatia ca prin aceeasi hotarare sa se pronunte si asupra actiunii civile. Rezolvarea actiunii civile in cadrul procesului penal este reglementata de art. 346 C.proc.Pen., text din care rezulta ca instanta penala are la dispozitie una din urmatoarele variante:

Instanta admite in tot sau in parte actiunea civila; Instanta respinge actiunea civila; Instanta nu acorda despagubiri civile; Instanta nu solutioneaza actiunea civila.

a. Instanta admite in tot sau in parte actiunea civilaDaca va constata ca inculpatul a savarsit o dapta penala prin care s-a cauzat partii civile un prejudiciu

material sau moral, instanta va admite actiunea civila si va dispune obligarea inculpatului la repararea prejudiciului atunci cand:

Pronunta condamnarea inculpatului si constata ca prin infractiune acesta a cauzat un prejudiciu partii civile;

Pronunta achitarea inculpatului pentru cazul prevazut in art 10 alin. (1) litera b C.Proc.Pen sau pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. e C.Proc.Pen. sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii si constata ca prin fapta respectiva inculpatul a cauzat un prejudiciu partii civile (art. 10 alin. (1) lit. d C.Proc.Pen.);

Pronunta incetarea procesului penal cand a intervenit amnistia, prescriptia sau decesul faptuitorului, a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege (art. 10 alin. (1) lit. h C.Proc.Pen., art. 10 alin. (1) lit. i C.Proc.Pen, art. 10 alin. (1) lit. i1 C.Proc.Pen) si constata ca infractiunea a provocat un prejudiciu partii civile.

b. Instanta respinge actiunea civilaCand achitarea a fost pronuntata in baza art. 10 lit. b1 C.Proc.Pen. ori pentru art. 10 lit. d C.Proc.Pen. si

constata ca fapta nu a produs vreun prejudiciu va respinge actiunea civila.

34

Page 35: Drept Procesual Penal 1

c. Instanta nu acorda despagubiri civilePotrivit art. 346 alin. (3) C.proc.Pen. nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a

pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista (art. 10 lit. a C.Proc.Pen.) ori nu a fost savarsita de inculpat (art. 10 lit. c C.Proc.Pen.);d. Instanta nu solutioneaza actiunea civila

Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila atunci cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. b C.Proc.Pen. ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f si lit. j C.Proc.Pen. precum si in caz de retragere a plangerii prealabile.

Problema repararii daunelor moraleProblema repararii daunelor morale a parcurs urmatoarele etape in dreptul nostru civil:1. Etapa admiterii repararii banesti a daunelor morale (1865-1952);2. Etapa interzicerii repararii banesti a daunelor morale (1952-1989);3. Etapa revenirii la practica repararii banesti a daunelor morale (incepand cu anul 1990).Evolutia acestei problematici a fost una sinuoasa si contradictorie, fapt determinat de evolutia societatii

romanesti in ansamblul sau. Cele 2 texte (art. 998 si art. 999 C.Civ.) au constituit si constituie inca fundamentul juridic pentru raspunderea civila indirecta pentru fapta proprie in dreptul civil roman.

Reparatiile banesti au condus la consacrarea legislativa a acestei problematici fiind cuprinsa si in sfera de reglementare a Codului Penal de la 1936. Cazurile mai semnificative de duane morale susceptibile de reparare baneasca desprinse din examinarea jurisprudentei traditionale au vizat:

Atingerile aduse onoarei; Actele de denuntare calomnioasa; Suprimarea vietii celor apropiati; Leziunile psihice cauzate prin atingerile aduse integritatii corporale; Nerespectarea hotararilor judecatoresti privitoare la incredintarea copiilor; Ruperea logodnei; Concubinajul dolosif; Actele de profanare, etc.In ultima etapa a existat si practica repararii simbolice a daunelor morale in limitarea pretentiilor, spre

exemplu la suma de un leu in cauzele civile dar si in constituirea ca parte civila in procesul penal cu aceeasi suma.

Aceasta reparare baneasca era simbolica intrucat ea nu rezulta din acel leu simbolic ci din condamnarea in sine a autorului daunei morale, candamnare pe care uneori persoana lezata o considera indestulatoare pentru restabilirea cinstei, onoarei sau reparatiei sale.

Competenta in materie penala

1. Notiunea de competenta La infaptuirea actului de justitie isi aduc contributia organele judiciare care, in calitatea lor de subiecti

oficiali, realizeaza anumite activitati care incep cu descoperirea infractiunilor, identificarea faptuitorilor, strangerea probelor, administrarea acestora si solutionarea definitiva a cauzelor. Pentru delimitarea acestor atributii se impun anumite reguli, criterii prin care sa se stabileasca activitatile pentru fiecarecategorie de organe judiciare si in cadrul acestor categorii fiecare organ judiciar in parte. Un asemenea criteriu il constituie competenta.

In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii caracterizate in general prin aceleasi elemente. Ea a fost definita ca fiind sfera atributiilor pe care le are de indeplinit potrivit legii fiecare catgorie de organe judiciare in cadrul procesului penal sau aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar de a indeplini anumite atributii in cadrul procesului penal.

35

Page 36: Drept Procesual Penal 1

Intr-o alta definitie competenta reprezinta capacitatea unui organ de a se ocupa de o anumita cauza penala sau totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege sau o anumita cauza concreta din randul acestora.

Determinarea competentei organelor judiciare prezinta o deosebita importanta pentru infaptuirea actului de justitie.

Regulile de competenta dau posibilitatea ca dosarele complexe sa fie solutionate de organele judiciare superioare, iar cele cu un grad mai redus de dificultate sa revina organelor judiciare inferioare.

2. Formele competentei In functie de natura si gravitatea faptelor comise, de locul unde au fost savarsite, ori de calitatea pe care

o avea faptuitorul se disting urmatoarele forme de competenta: Competenta functionala; Competenta materiala; Competenta teritoriala; Competenta personala; Competenta speciala.

Aceste categorii de forme de competenta au fost clasificate in literatura de specialitate in fundamentale si subsidiare. Formele fundamentale sunt considerate: competenta functionala, competenta materiala si competenta teritoriala, acestea fiind folosite la stabilirea fiecarui organ judiciar. Formele subsidiare ale competentei sunt: competenta personala si competenta speciala.

O forma subsidiara de competenta este si cea exceptionala sau extraordinara. Aceasta forma o intalnim atunci cand apar imprejurari deosebite (razboi, stare de necesitate) si ca urmare anumite organe judiciare au competenta de a solutiona cauzele primite spre rezolvare. De exemplu: prin Decretul Lege nr. 7/1990 au fost infiintate in toate judetele tarii inclusiv in municipiul Bucuresti, tribunale militare extraordinare pentru judecarea actelor de terorism savarsite in timpul evenimentelor din decembrie 1989.

In raport cu prevederea constitutionala (art. 126 alin. (2)), conform careia este interzisa infiintarea de instante extraordinare putem spune ca sistemul nostru procesual penal nu mai cunoaste aceasta forma de competenta.

3. Formele fundamentale ale competentei Competenta functionala (ratione ofici). Este acea forma de competenta cu ajutorul careia se

determina categoriile de activitati pe care le desfasoara fiecare organ judiciar. Spre exemplu: instantele de judecata din punct de vedere al competentei functionale judeca in prima instanta, in apel si in recurs, precum si cu privire la alte aspecte conexe solutionarii unor cauze penale cum ar fi:cererile de stramutare, conflictele de competenta, abtinerea. Pe criteriul acestei forme de competenta se face distinctie intre organele judiciare. Astfel, judecatoria judeca numai in prima instanta, tribunalul judeca in fond, in apel si in recurs. Cand activitatea este realizata numai de un organ judiciar, spunem ca acel organ judiciar are competenta functionala exclusiva. De exemplu: Inalta Curte de Casatie si Justitie este competenta a judeca cererile de stramutare.

Competenta materiala (ratione materiae). Este forma de competenta prin care se stabileste capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta anumite cauze penale. Prin aceasta forma de competenta se realizeaza o delimitare in plan vertical intre organele judiciare de grade diferite in functie de obiectul cauzei prin luarea in considerare a gravitatii si complexitatii faptelor penale.

In vederea stabilirii competentei materiale a unui organ judiciar se poate recurge la o determinare abstracta a infractiunilor cat si la o determinare concreta a acestora. Spre exemplu: legiuitorul in redactarea Codului de Procedura Penala a recurs la modalitatea determinarii abstracte stabilind prin dispozitiile art. 25 alin. (1) C.proc.Pen. competenta materiala a judecatoriei, in sensul ca acest organ judiciar judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante par printr-o determinare concreta s-a stabilit competenta materiala in prima instanta a tribunalului. Astfel, in art. 27 pct. 1 lit. a C.Proc.Pen. sunt enumerate infractiuni pe care le judeca tribunalul in prima instanta.

36

Page 37: Drept Procesual Penal 1

Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta materiala a organelor judiciare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta potrivit art. 197 alin. (2) C.Proc.Pen.. Exceptia de necompatibilitate materiala poate fi invocata de oricare parte, de procuror sau din oficiu pe tot parcursul procesului penal pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Competenta teritoriala (ratione loci). Este forma de competenta prin intermediul careia se repartizeaza cauzele penale din punct de vedere teritorial pe linie orizontala intre organele judiciare de acelasi grad.

Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara in fiecare judet si in municipiul Bucuresti functioneaza judecatorii iar circumscriptiile lor teritoriale se stabilesc prin hotarare de guvern la propunerea Ministerului Justitiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

In fiecare judetl si in municipiul Bucuresti functioneaza un tribunal cu sediul in localotatea de resedinta a judetului. Curtea de Apel isi exercita competenta intr-o circumscriptie care cuprinde mai multe tribunale existand in prezent 15 Curti de Apel. Inalta Curte de Casatie si Justitie are ca raza teritoriala intregul teritoriu al tarii.

O reglementare speciala intalnim in cazul sectiilor maritime si fluviale care functioneaza pe langa judecatoriile si tribunalele din Constanta si Galati care solutioneaza cauzele penale privind regimul navigatiei savarsite in raza judetelor Galati si Constanta, marea teritoriala si Dunare pana la mila 64 inclusiv.

Sectiile maritime si fluviale Galati au competenta pentru celelalte judete si Dunare de la mila 64 in amonte pana la kilometrul 1075. pentru determinarea competentei teritoriale in sensul stabilirii organelor competente sub aspect teritorial sa instrumenteze o cauza se folosesc criterii diferite dupa cum infractiunea care face obiectul cauzei a fost savarsita in tara sau in strainatate.

Potrivit art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. competenta dupa teritoriu pentru infratiunile savarsite in tara este determinata de:

Locul unde a fost savarsita infractiunea; Locul unde a fost prins faptuitorul; Locul unde locuieste faptuitorul; Locul unde locuieste persoana vatamata.

Daca au fost sesizate mai multe organe judiciare stabilirea competentei depinde de momentul sesizarii organelor judiciare. In caz de sesizari simultane precaderea se stabileste in ordinea prevazuta la art. 30 alin. (1) C.proc.Pen. operand asa-numita preferinta legala.

Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in parte ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Cand niciunul din locurile aratate de art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala mai intai sesizat.

Pentru infractiunile savarsite in strainatate si care intra sub incidenta legii penale romane, competenta teritoriala a organelor judiciare se stabileste potrivit art. 31 C.Proc.Pen., astfel:

De catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul;

De competenta judecatoriei sectorului 2 faca faptuitorul nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania;

Daca fapta nu este de competenta judecatoriei, competenta revine dupa materie si dupa calitatea persoanei, celorlalte instante din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

In cazul in care infractiunea a fost savarsita pe o nava ori aeronava romana, competenta revine instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port sau aeroport in care ancoreaza nava sau primul loc de aterizare pe teritoriul romanesc, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta teritoriala este sanctionata cu nulitatea relativa. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata de procuror, de oricare dintre parti sau pusa in discutia partilor numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata (art. 39 alin. (2) si (3) C.Proc.Pen.).

37

Page 38: Drept Procesual Penal 1

4. Formele subsidiare ale competentei Competenta personala (ratione personae) – este acea forma de competenta pein intermediul careia se

stabilesc organele judiciare care pot solutiona anumite cauze penala in functie de calitatea faptuitorului. Este posibil ca la momentul savarsirii infractiunii, faptuitorului sa aiba calitatea de magistrat, senator, deputat, judecator al Curtii Constitutionale, membru al Curtii de Conturi, militar si alte calitati. Instanta va ramane competenta sa solutioneze cauza chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, a pierdut aceasta calitate in cazurile in care fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului sau s-a dat o hotarare in prima instanta (art. 40 alin. (1) C.Proc.Pen.). Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei instantei cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1 C.Proc.Pen., adica de senatori, deputati, membri de guvern, judecatori ai Curtii Constitutionale, etc. Potrivit legii, calitatea de militar atrage competenta persoanal a organelor judiciare militare. Calitatea de organ de cercetare penala al Politiei Judiciare atrage competenta Tribunalului, Curtii de Apel sau a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Parchetelor de pe langa aceste instante.

Competenta speciala este acea forma de competenta pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauze penale privind infractiunile ce aduc atingere unei anumite sfere de relatii sociale sau dintr-o anumita ramura de activitate. In acest sens pot fi mentionate sectiile maritime si fluviale ale organelor judiciare Constanta si Galati care solutioneaza cauzele penale in legatura cu regimul navigatiei maritime si fluviale. Au o competenta speciala si organele de cercetare penala ale Politiei de Frontiera (art. 208 alin. (1) lit. d C.Proc.Pen.).

5. Competenta instantelor judecatoresti

a. Consideratii generalePotrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, puterea judecatoreasca se

exercita de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, iar art. 2 alin.(2) prevede ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtile de Apel, Tribunale, Tribunale specializate, Instante militare si Judecatorii. Competenta acestor instante este stabilita prin lege.

b. Competenta judecatoriei (Art. 25 C.Proc.Pen.)Din punct de vedere al competentei functionale judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile,

cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Ca prima instanta judecatoria are o competenta materiale generala avand in vedere ca judeca toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Competenta teritoriala a judecatoriei se stabileste potrivit art. 30 si art. 31 C.Proc.Pen.. o competenta speciala o intalnim in cazul sectiilor maritime si fluviale de pe langa Judecatoriile Galati si Constanta potrivit art. 36 din Legea nr. 191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval care a modificat Decretul nr. 203/1974 privind navugatia maritima si fluviala.

c. Competenta tribunalului (art. 27 C.Proc.Pen.)Sub aspectul competentei functionale tribunalul judeca potrivit art. 27 C.Proc.Pen. in prima instanta, in

apel si in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa. Competenta materiala a tribunalului este determinata in mod concret atat pentru judecarea unor infractiuni cat si in mod abstract in conformitate cu dispozitiile art. 27 pct. 1 lit. a C.Proc.Pen.. d. Competenta Tribunalului militar (art. 26 C.Proc.Pen.)

Sub aspectul competentei functionale tribunalul militar are doua categorii de atributii: Judeca in prima instanta anumite categorii de infractiuni; Judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege

Competenta materiala a tribunalului militar se imbina cu competenta personala astfel ca potrivit art. 26 pct. 1 C.Proc.Pen. tribunalul militar judeca in prima instanta infractiunile prevazute in art. 331-352 C.Pen.,

38

Page 39: Drept Procesual Penal 1

precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date altor instante.

Prin Legea nr. 356/2006 de modificare a Codului de Procedura Penala a fost abrogata dispozitia privind solutionarea cauzelor privind infractiunile prevazute in art. 348-354 C.Pen. savarsite de civili.

Din punct de vedere al competentei teritoriale in tara noastra functioneaza 4 tribunale: Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara.

e. Competenta Tribunalului pentru minori si familie (art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004)Tribunalele pentru minori si familie, sub aspectul competentei functionale, judeca numai in prima

instanta.Din punct de vedere al competentei materiale, tribunalele pentru minori si familie judeca potrivit art. 41

pct. 2 din Legea nr. 304/2004 infractiunile savarsite de minori sau asupra minorilor care sunt in competenta de prima instanta a tribunalului. Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unul minor si altii majori, si nu este posibila disjungerea, competenta revine tribunalului pentru minori si familie. Spunem ca tribunalele pentru minori au o competenta personala deoarece judeca infractiunile savarsite de minori.

Sub aspect teritorial tribunalul pentru minori si familie, ca tribunal specializat, functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti.

Potrivit Legii nr. 304/2004 pana la infiintarea tribunalelor pentru minori si familie (01.01.2008) la nivelul tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate.

f. Competenta Tribunalului Militar Teritorial (art. 28 C.Proc.Pen.)Sub aspectul competentei sale functionale tribunalul militar teritorial judeca in prima instanta in apel,

in recurs si solutioneaza conflictele de competenta dintre tribunalele militare din circumscriptia sa. Competenta materiala a tribunalului militar teritorial se imbina cu competenta personala. Sub aspect teritorial exista in prezent un singur tribunal militar teritorial cu sediul in Bucuresti si cu o competenta pe intreg teritoriul tarii. g. Competenta Curtii de Apel (art. 281 C.Proc.Pen.)

Din punct de vedere al competentei functionale, Curtea de Apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele sau intre judecatoriile si tribunalele din circumscriptia sa ori intre judecatoriile din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in cricumscriptia sa.

Competenta materiala a Curtii de Apel este determinata atat in concret cat si in abstract. Competenta personala este determinata de calitatea faptuitorului – judeca infractiunile savarsite de

judecatorii de la Judecatorie si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instanta.

Ca instanta de apel judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale. Ca instanta de recurs judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel.

Institutii legale de competenta in materie penala

Prorogarea de competenta – consta in extinderea sau prelungirea competentei unui organ judiciar asupra unei cauze care in mod normal revine altui organ judiciar inferior sau egal in grad. Intr-o alta definitie prorogarea de competenta consta in depasirea limitelor competentei obisnuite a unui organ judiciar penal prin indeplinirea atributiilor sale functionale asupra unei cauze penale care nu apartine competentei sale obisnuite dar in privinta careia a existat o sesizare si o investire regulata. Indiferent de modul in care este definita prorogarea de competenta, ea presupune reunirea cauzelor si rezolvarea acestora impreuna la acelasi organ judiciar.

Regulile dupa care se stabileste organul competent sa rezolve cauzele reunite sunt prevazute la art. 35 C.Proc.Pen. Astfel daca prin prorogarea de competenta cauza apartine mai multor instante egale in grad, va ramane competenta sa judece instanta mai intai sesizata. In cazul in care aceste instante nu sunt egale in grad

39

Page 40: Drept Procesual Penal 1

competenta de a judeca revine instantei superioare. Daca una din instante este civila iar cealalta militara competenta va reveni instantei militare. In cazul in care instanta civila este superioara in grad, competenta va reveni instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Daca instanta civila superioara este Inalta Curte de Casatie si Justitie competenta revine acesteia.

Conexitatea si indivizibilitatea

Conexitatea reprezinta legatura dintre doua sau mai multe infractiuni legatura care pentru o mai buna solutionare a cauzelor impune reunirea acestora la un singur organ judiciar.

Cazurile de conexitate sunt prevazute in art. 34 C.Proc.Pen.In cazul indivizibilitatii este vorba fie de o singura infractiune savarsita de mai multe persoane, fie de

mai multe infractiuni care au aceeasi sursa cauzala, fie de mai multe fapte care alcatuiesc latura obiectiva a unei singure infractiuni.

Situatiile de indivizibilitate sunt prevazute in art. 33 C.Proc.Pen. regula in caz de conexitate sau indivizibilitate este reunirea cauzelor. Momentul pana la care cauzele pot fi reunite – art. 37 C.Proc.Pen. prevede ca acestea sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere catre instanta de recurs. Legea prevede ca pot fi reunite cauzele si la instanta de apel precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla in acelasi stadiu de judecata. Uneori in interesul unei mai bune judecati este posibila ca judecarea unora dintre infratori sau dintre infractiuni sa se faca separat (art. 38 C.Proc.Pen.).

Operatia prin care cauzele reunite se despart poarta denumirea de disjungere.Disjungerea poate fi dispusa atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii. Disjungerea nu

este posibila in situatiile de indivizibilitate determinate de concursul ideal de infractiuni, de infractiuni continuate complexe sau de obicei.

Chestiunile prealabilePe parcursul procesului penal este posibil ca instanta sa rezolve si unele probleme de natura extra-

penala care pot influenta solutia in cauza respectiva. Chestiunile prealabile pot apartine dreptului civil, dreptului muncii, dreptului familiei, dreptului

administrativ etc.Chestiunile prealabile pot privi existenta unei cerinte esentiale de structura infractionala. De exemplu:

valabilitatea casatoriei in caz de bigamie (art.303), dreptul de proprietate in cazul infractiunii de tulburare de posesie..

Instanta penala prin judecarea unei chestiuni prealabile acestora isi proroga competenta. In doctrina s-a subliniat ca in cazul chestiunilor prealabile prorogarea de competenta opereaza si la instanta mai mica in grad decat instanta competenta a judeca problema care face obiectul chestiunii prealabile.

In literatura de specialitate se face distinctie intre chestiunile prealabile si chestiunile preliminare. Acestea din urma nu influenteaza asupra fondului cauzei si se rezolva tot inainte de solutionarea cauzei penale. De exemplu: rezolvarea unei cereri de recuzare.

Schimbarea incadrarii juridice si schimbarea calificarii fapteiSchimbarea incadrarii juridice o face organul judiciar, pe cand schimbarea calificarii faptei se poate

realiza numai printr-o lege de catre legiuitor. Conform art. 41 alin. (1) C.Proc.Pen. instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata dupa efectuarea cercetarii judecatoresti ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.

Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua intervenita in cursul judecarii cauzei nu atrage necompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin lege s-a dispus altfel.

40

Page 41: Drept Procesual Penal 1

41