Promovarea si dezvoltarea agriculturii durabile in Republica Moldova

În ultimul timp oamenii au început să-şi dea seama că mediul înconjurător este într-o continuă degradare.

Începând cu Conferinţa asupra mediului de la Stockolm din 1972, oamenii au început să recunoască faptul că degradarea mediului înconjurător este dependentă de bunăstarea omenirii şi de creşterea economică în general. În acest sens a fost înfiinţată Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe lângă O.N.U. care până în 1987 au identificat peste 60 de definiţii ale conceptului de dezvoltare durabilă.

Dezvoltarea durabilă va trebui să întrunească, în mod armonios, cele trei dimensiuni esenţiale: economică, socială şi ecologică. Acest concept trebuie să nu redea un proces care să stopeze creşterea economică, aşa cum se preconiza în primul raport al Clubului de la Roma şi nici să absolutizeze rolul mediului precum o fac asociaţiile şi partidele ecologiste.

În linii mari, conceptul de dezvoltare durabilă a fost acceptat pe plan mondial, mesajul său fiind preluat de Conferinţa de la Rio-de-Janeiro, din 1992 când pentru prima dată s-a angajat o negociere planetară faţă de schimbările climatice care au loc, pe bază de raţiuni ştiinţifice aprig disputate.

Conform Raportului Brundtland prezentat în cadrul Comisiei Internaţionale a Mediului şi Dezvoltării (U.C.E.D.) în 1997, dezvoltarea durabilă „este cea care satisface cerinţele prezentului fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi“. Acest tip de dezvoltare include, deci, criterii de protejare a ecosistemelor, a solului, a aerului şi a apei şi de conservare a diversităţii biologice având în vedere necesităţile generaţiilor viitoare.

Cerinţele minime pentru realizarea dezvoltării durabile include următoarele:- redimensionarea creşterii economice, având în vedere o folosire cât mai eficientă

şi mai echitabilă a resurselor astfel încât să se obţină produse de calitate cu deşeuri minime şi netoxice;

- creşterea calităţii vieţii oamenilor în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale şi prin reducerea creşterii demografice necontrolate;

- conservarea calităţii mediului şi a resurselor naturale;- o participare mai fermă a organismelor de guvernare în luarea deciziilor privind

economia şi mediul.

Deci, am putea spune că dezvoltarea durabilă presupune asigurarea unui echilibru între creşterea economică şi protecţia mediului şi, pe această bază, satisfacerea cerinţelor nu numai prezente, dar şi de perspectivă ale dezvoltării sociale.

Cu timpul, acest concept de dezvoltare durabilă a pătruns şi în agricultură ca răspuns la întreaga suită de neajunsuri ale agriculturii convenţionale.

Deşi apărut recent, conceptul de agricultură durabilă a căpătat o circulaţie la scară planetară pe plan doctrinar în economia agrară, prin tema centrală care a făcut obiectul principal al dezbaterilor Congresului al XXI-lea al Asociaţiei Internaţionale a Economiştilor Agrarieni (Tokio, 1991). Sintetic, conceptul a fost definit de preşedintele acestei asociaţii, australianul John W. Langworth ca având trei componente:a) creşterea economică (capitalul);b) distribuţia (piaţa);c) mediul înconjurător (componenta ecologică).

Ce este agricultura durabilă? Este neindicat să impunem o definiţie rigidă a agriculturii durabile deoarece ţări şi chiar regiuni din cadrul aceleiaşi ţări lucrează în contexte sociale, economice şi ecologice diferite. Ca urmare, unele ţări iau în considerare doar protecţia solului, aerului şi apei, în timp ce altele includ, de asemenea flora şi fauna, frumuseţea peisajului, energia sau schimbările climatice când se evaluează impactul agriculturii asupra mediului înconjurător şi când îşi stabilesc obiectivele agricole şi ecologice. Oricum, în diversitatea obiectivelor pe care ţările le stabilesc pentru agricultură şi pentru mediul înconjurător, există un nou consens – fermele durabile din agricultură se caracterizează prin faptul că practică un management performant, păstrează biodiversitatea şi sunt profitabile pe termen lung.

Trebuie subliniat că orice definiţie a agriculturii durabile trebuie să includă pe lângă protecţia mediului înconjurător, dimensiunea umană.

Dimensiunea umană include două componente-cheie:1. Fermierii:• care deja aplică tehnologii avansate ale agriculturii durabile;• care vor practica agricultura durabilă doar dacă acest lucru se poate face fără pierderi materiale substanţiale şi dacă au acces la informaţii şi tehnologii specifice acestui tip de agricultură.2. Consumatorii:• a căror cerere pentru produse agroalimentare ecologice, sănătoase, de calitate este recunoscută;

• care trebuie informaţi despre costurile sociale totale ale produselor agricole obţinute cu ajutorul agriculturii intensive, în absenţa unor valori de piaţă exacte care ar face vizibile costurile ecologice mascate. Ponderea agriculturii în Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut de doua ori în ultimii 5 ani şi a ajuns anul trecut la 6.4%, cel mai mic nivel istoric.Parcursul ponderii agriculturii în PIB în ultimele două decenii reprezintă un indicator relevant pentru parcursul economic al Republicii Moldova în acest interval. Contribuţia agriculturii în PIB a coborât pentru prima dată sub 10% în anul 2006, in ultimii opt ani, contribuţia agriculturii a avut o medie de 6,3% cu vârfuri de 7,4% în 2011 şi minime sub 7% în 2007, 2012 şi anul trecut.Deşi piaţa agricolă se maturizează, iar afacerile fermierilor cresc în acest sector, ponderea acestei pieţe în PIB mai are loc de scădere având în vedere că în Germania sau Franţa, primele două puteri agricole europene, această piaţă contribuie numai cu câteva procente în condiţiile în care valoarea adăugată este transferată către industrie. Economiile cu ponderi ale agriculturii în PIB mai mari de 10% sunt considerate a fi cele mai rudimentare, dar şi cele mai vulnerabile având în vedere că agricultura nu este un sector generator de valoare adăugată, iar dependenţa economiei de această piaţă produce vulnerabilităţi având în vedere că rezultatele celor mai multe segmente agricole sunt dependente de condiţiile meteo.

Biroul Naţional de Statistică informează, că producţia globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei) în anul 2014, conform estimărilor preliminare, a marcat 108,2% faţă de anul 2013. Majorarea producţiei globale agricole a fost determinată de creşterea producţiei vegetale – cu 10,4 % şi a producţiei animaliere –  cu 4,0% Analiza impactului diferitor tipuri de producţie asupra ritmului volumului fizic al producţiei agricole în anul 2014 faţă de anul 2013 indică, că o influenţă pozitivă mai semnificativă a avut creşterea producţiei de cereale şi leguminoase boabe (cu 8,9%), vite şi păsări (în masă vie) (cu 7,3%), soia (cu 70,2%), fructe, nuci şi pomuşoare  (cu 17,2%), floarea soarelui (cu 10,1%), legume  (cu 10,2%), rapiţă  (cu 59,4%), cartofi (cu 11,8%), sfeclă de zahăr (cu 14,7%), care a generat majorarea producţiei globale agricole, corespunzător, cu 2,2%, cu 1,3%, cu 1,0%, cu 0,9%, cu 0,8%, cu 0,7%, cu 0,5%, cu 0,5% şi cu 0,4%.

Figura 1

Sursa: Biroul National de Statistica a RM

În anul 2014 ponderea producţiei vegetale în total producţia agricolă a constituit 67% (în anul 2013 – 66%), din care de cereale şi leguminoase boabe – 25,2% (25,1%), culturi tehnice – 14,4% (12,9%), cartofi – 4,3% (4,2%), legume – 7,0% (6,9%), fructe, nuci şi pomuşoare – 6,4% (6,0%), struguri – 6,8% (7,6%). Producţiei animale i-a revenit 33% (în anul 2013 – 34%), din care de vite şi păsări – 18,4% (18,6%), lapte – 9,7% (10,6%), ouă – 3,1% (3,3%). Creşterea producţiei vegetale (şi respectiv a ponderii acesteia în total producţia agricolă) în anul 2014 faţă de anul precedent a fost generată de creşterea roadei medii la majoritatea principalelor culturi agricole (cu excepţia strugurilor). Astfel, producţia medie la un hectar de sfeclă de zahăr a crescut cu 43,8%, de rapiţă – cu 39,5%, de soia – cu 25,3%, de legume de cîmp – cu 18,2%, de cartofi – cu 16,9%, de grîu – cu 14,5%, de porumb – cu 6,5%.

Producţia principalelor produse agricole în gospodăriile de toate categoriile se prezintă astfel:

Tabelul 1

 

Producţia, mii tone Producţia agricolă

în a. 2014 în

% faţă de 20131,2

Grad de influenţă a producţiei

asupra creşterii (+), descreşterii (-) prod agric

globale în 2014 faţă de 20131, %2012 2013 20141

Total producţia agricolă x x x 108,2 8,2Producţia vegetală x x x 110,4 6,9

din care pe  principalele tipuri:cereale şi leguminoase boabe – total3 1206 2681 2910 108,9 2,2

              din care: grîu3 495 1009 1100 109,1 0,7      porumb pentru boabe 572 1419 1545 107,8 1,1

floarea soarelui3 296 504 559 110,1 0,8sfeclă de zahăr3 587 1009 1158 114,7 0,4Tutun 2,9 2,2 1,4 63,4 -0,1Soia 48 65 111 170,2 1,0rapiță 6 43 68 159,4 0,5Cartofi 182 239 268 111,8 0,5legume – total 231 292 329 110,2 0,7fructe, nuci şi pomuşoare –

total380 422 495 117,2    0,9

Struguri 506 613 594 96,9 -0,2Producţia animală x x x 104,0 1,3

    din care pe principalele tipuri:

vite şi păsări (în masă vie) 164 164 176 107,3 1,3Lapte 525 527 524 99,1 -0,1ouă (mil. buc.) 622 624 645 103,4 0,1

Sursa: Biroul National de Statistica a RM

Creşterea producţiei animaliere în gospodăriile de toate categoriile cu 4,0% a avut loc datorită majorării volumului producţiei de vite şi păsări cu 7,3% şi producţiei de ouă cu 3,4%. Producţia de lapte s-a diminuat cu 0,9% în rezultatul micşorării efectivului mediu de vaci în gospodăriile populaţiei (cu 2,8%).

Situaţia în profil pe categorii de gospodării indică, că 39% din volumul producţiei globale agricole revin întreprinderilor agricole, 18% – gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), 43% – gospodăriilor populaţiei. Ponderea înaltă a gospodăriilor populaţiei în producţia agricolă este determinată în special de cota importantă a producţiei animaliere în aceste gospodării (circa 74% din total producţia zootehnică pe ţară). În anul 2014 întreprinderile agricole au produs partea principală a volumului de sfeclă de zahăr – 93%, rapiţă – 93%, tutun – 85%, soia – 77%, floarea soarelui – 73%, cereale şi leguminoase pentru boabe (exclusiv porumb) - 73%. Totodată, 85% din volumul total de cartofi, 84% de legume, 77% de struguri, 69% de porumb pentru boabe, 96% de lapte, 66% de carne, 62% de ouă au fost produse de gospodăriile populaţiei şi cele ţărăneşti (de fermier).  În ţările cu economie de tranziţie cum este şi Republica Moldova, problemele legate de dezvoltarea durabilă a exploataţiilor agricole sunt legate mai mult de sărăcie şi lipsa de tehnologii productive, decât de aplicarea unor tehnologii poluante şi de nivelurile ridicate de consum cum sunt în ţările dezvoltate.Recent a fost deja armonizată legislaţia în domeniu cu cerinţele UE, fiind, în particular, adoptate Regulamentele privind principiile ecologice şi metodele de procesare a producţiei agroalimentare ecologice;  sistemul de inspecţie şi certificare în domeniu; importul şi exportul produselor agroalimentare ecologice.

Republica Moldova dispune de diverse premise pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice si durabile. Printre acestea pot fi menţionate  următoarele: condiţiile favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică şi biologică adăugată (VEBA) (legumicole, pomiviticole, etero-oleaginoase etc.); starea ecologică a solurilor, preponderent  pe suprafeţe mari, satisfăcătoare, datorită reducerii esenţiale, în ultimii 10 ani, a aplicării mijloacelor  chimice în agricultură; protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor, ce poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor biologice integrate şi asolamentelor  etc.

În ultimii ani, întreprinderile şi-au intensificat activitatea de implementare a sistemelor de calitate, ceea ce permite asigurarea sporirii securităţii alimentare şi menţinerea calităţii înalte a produselor.

Principalele priorităţi şi posibilităţi investiţionale în agricultură şi industria agroalimentară

solul fertil şi condiţiile  climaterice  favorabile  – principalele  condiţii  pentru dezvoltarea  unei agriculturi intensive de înalt randament, precum şi a industriei prelucrătoare, cu o bază stabilă de materie primă de cea mai înaltă calitate;

nivelul înalt de rentabilitate al ramurii agroindustriale, ce depăşeşte cu mult nivelul de rentabili- tate al ţărilor vecine;

popularitatea largă a brandurilor moldoveneşti pe pieţele CSI;. Există o serie de oportunităţi investiţionale în sectorul agricol: 

1. viticultură – crearea de plantaţii noi atît de struguri tehnici, cît şi de masă, prelucrarea strugurilor și producerea vinurilor, aceste masuri sunt aplicate in zona de sud a Moldovei(Cahul, Vulcanesti, Ceadir-Lunga etc). 

2. industria de creştere şi prelucrare a fructelor şi legumelor – crearea de plantaţii noi, întreprinderi de congelare şi uscare, conservare, precum şi sere. Asemenea masuri sunt caracteristice zonei de Centru (Calarasi, Hincasti, Ialoveni etc).

3. Extinderea si moderninarea livezilor de mere, prune si piersice in zona de Nord a Moldovei(Briceni, Edinet, BAlti etc).

4. Sectorul zootehnic – potenţialul înalt de prelucrare a cărnii şi a laptelui, ce necesită asigurarea aprovizionării cu materie primă. În acest context, o altă posibilitate investiţională atractivă devine crearea unităţilor mixte de producţie pentru creşterea bovinelor şi porcinelor, prelucrarea şi producerea cărnii etc.(Causeni, Leova)

Masuri in vedearea dezvoltarii durabile a agriculturii RM; 1. Fonduri europene pentru agricultorii moldoveni , prin Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură;Cu ajutorul fondurilor europene circa 525 de ferme și întreprinderi agricole au fost susţinute fiind astfel create peste 1 251 de noi locuri de muncă.

În cadrul Programului PSPS a fost lansat și proiectul de asistență tehnică care oferă consultanță în vederea implementării activităților din matricea de politici - Stimularea Economică în Zonele Rurale.

Una din activitățile de bază în 2014 a constat în acordarea asistenței sectorului agricol din Moldova prin Sistemul de Granturi al Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA) utilizând măsuri similare celor din Programul European de

Vecinătate pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (ENPARD). Fondul de subvenționare fiind suplimentat cu 110700,0 mii de lei din contul grantului acordat de Comisia Europeana.

În următorii trei ani prin intermediul programului european de dezvoltare a agriculturii ENPARD, Republica Moldova urmează să acceseze peste 53 de milioane de euro pentru modernizarea strategică a agriculturii și mediului rural. 2. Votul Parlamentului European pentru deschiderea pieţei de mere, struguri şi prune moldoveneşti in UE; Parlamentul European a adoptat modificarea Regulamentului PCA (Preferințe comerciale autonome) pentru Republica Moldova prin introducerea a trei noi contingente tarifare cu exonerare de taxe vamale pentru mere proaspete (40 000 de tone), struguri de masă proaspeți și prune proaspete (10 000 de tone fiecare) în conformitate cu Regulamentul PCA, în plus față de contingentele tarifare propuse în cadrul Acordului  de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Preferinţele comerciale autonome constituie un act de solidaritate din partea UE pentru Republica Moldova care necesită sprijin urgent pentru a reduce impactul economic al interdicției impuse de Rusia, în special pentru produsele cele mai importante pentru cultivatorii de fructe din Republica Moldova: mere, prune și struguri de masă.3. Restabilirea păşunilor din Parcul Naţional Orhei cu sprijinul UE; Primari ai 12 localități din regiunea Parcului Naţional Orhei au semnat acorduri de granturi pentru proiecte de restabilire a  35 sectoare de păşuni neproductive cu o suprafaţă totală de 472 ha. Valoarea totală a granturilor, oferite în cadrul proiectului Clima-East, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), este de 185 110 Euro.Contribuția comunităților este estimată la  177 000 Euro.Restabilirea păşunilor este o premieră pentru Republica Moldova în ultimii 24 de ani. Prin aceste proiecte, vom spori productivitatea pășunilor care vor contribui la  dezvoltarea socială și economică a localităților din Parcul Național Orhei.Acest proiect susținut de Uniunea Europeană are drept scop să restabilească una dintre cele mai importante zone naturale ale țării - Parcul Național Orhei. Parte a unei inițiative regionale, proiectul va ajuta oamenii din localitățile rurale să facă față provocărilor de adaptare la și reducere a efectelor schimbărilor climatice .

5. Declaratia de intentie privind dezvoltarea durabilă și economia verde a Republicii Moldova.

Dezvoltarea durabilă și promovarea economiei verzi reprezintă priorități de dezvoltare pentru Republica Moldova. Acestea își găsesc reflectarea în principalele documente de politici ale Guvernului, în special în Strategia Națională de Dezvoltare Moldova–2020, Strategia energetică–2030, Strategia de dezvoltare a sectorului ÎMM pentru anii 2012-2020, Foaia de parcurs pentru ameliorarea competitivității, Strategia de dezvoltare a agriculturii 2013–2020 şi proiectul Strategiei de mediu 2014–2023, examinat în prezent de Guvern. Acestea sunt totodată parte a angajamentelor Republicii Moldova față de partenerii de dezvoltare ai țării din exterior. Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană urmărește expres asigurarea dezvoltării durabile şi promovarea economiei verzi în țara noastră. Prin semnarea Acordului, Republica Moldova se angajează să armonizeze legislaţia națională la cea europeană și să asigure integrarea prevederilor de protecție a mediului, utilizarea rațională a resurselor și eficiență energetică, în toate sectoarele economiei naționale și ale vieții sociale.

Dezvoltarea durabilă și promovarea economiei verzi sunt domenii intersectoriale complexe, ce necesită eforturi considerabile de coordonare din partea autorităților Republicii Moldova. Autorotatile trebuie sa-si asume angajamentul de a asigura o bună coordonare a eforturilor sectoriale ale ministerelor Agriculturii și Industriei Alimentare, Economiei și Mediului și ale Guvernului în general pentru dezvoltarea durabilă a tuturor aspectelor vieții din Republica Moldova în armonie cu mediul înconjurător. În concluzie, am putea defini exploataţiile agricole durabile ca fiind cele care:• folosesc tehnici manageriale complexe şi performante care să asigure integritatea ecologică faţă de mediul natural şi chiar faţă de consumatori;• sunt specifice zonei în concordanţă cu solul şi clima şi să asigure o anumită relaţie între oferta de produse şi cererea de produse, adică să fie flexibile;• dimensiunea exploataţiilor agricole trebuie să fie corespunzătoare specializării ei şi nu în ultimul rând cu tehnologiile aplicate pentru a putea fi eficiente;• păstrează biodiversitatea, frumuseţea peisajului şi alte bunuri care nu sunt evaluate pe pieţele existente;• sunt profitabile pentru producători pe termen lung;

• sunt eficiente din punct de vedere economic, dintr-o perspectivă socială, adică asigură securitatea alimentară şi în acelaşi timp venituri corespunzătoare producătorilor agricoli.

Necesitatea de a supune agricultorii unor reguli pentru a putea forma exploataţii agricole durabile, induce dimensiunea eminamente politică a problemei mediului natural şi a asigurării securităţii alimentare. Este o reglementare şi aceasta presupune intervenţia „forţei publice“ care are legitimitatea pentru a impune o regulă colectivă. Caracterul politic al acestei intervenţii este cu atât mai vizibil cu cât se face în numele interesului general al umanităţii. Necesitatea adoptării unor asemenea reglementări este cu atât mai mare deoarece spaţiul poluator nu este neapărat spaţiul poluat şi de aceea trebuie aplicat principiul „poluatorul plăteşte“. Aici se pune problema nivelurilor teritoriale la care trebuie să se conceapă politica şi să se ia decizii. Cum este vorba de a impune constrângeri şi taxe şi de a suporta costurile sociale, mediul natural este şi va continua să devină un obiect major al conflictelor şi negocierilor între colectivităţi teritoriale şi stat şi între diferitele organisme internaţionale.

Pentru a convinge şefii de exploataţii să practice o agricultură durabilă este nevoie în primul rând de sprijin financiar, dar în acelaşi timp, pe ei îi interesează venitul obţinut şi statutul lor în societate, dacă acestea se vor îmbunătăţi nu va mai fi nevoie de constrângeri.

Pentru a putea vorbi de un model durabil al culturilor practicate trebuie să se respecte următoarele cerinţe si recomandari:

-practicarea culturilor în concordanţă cu pretabilitatea solului;- zonarea culturilor care pe lângă pretabilitatea solului să ţină cont şi de condiţiile

climatice: temperatură, precipitaţii etc.;-practicarea rotaţiei culturilor astfel încât să se cultive plante premergătoare care

favorizează obţinerea unor producţii ridicate ale culturilor viitoare.Implementarea agriculturii durabile în exploataţia agricolă din Republica Moldova

arsenal însemnat de tehnici proprii agriculturii durabile, cum sunt:• lucrarea solului pe curba de nivel, benzi înierbate, terasarea cu înfiinţarea de perdele forestiere;• rotaţia culturilor care elimină unele probleme legate de boli, dăunători, buruieni, asigură surse alternative de azot în sol; reduce eroziunea solului; evită riscul poluării apelor;• strategii pentru combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor cu extinderea tehnicilor fizice, chimice şi mai ales biologice (combaterea biologică, bacterizarea plantelor, micorizarea rădăcinilor);

Pe lângă toate celelalte măsuri amintite, pentru a se realiza o exploataţie agricolă durabilă ar trebui îndeplinite următoarele cerinţe:

-creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole prin cumpărare de pământ, arendarea terenurilor agricole, îndeosebi de către posesorii de terenuri neagricultori sau de proprietarii vârstnici; asocierea micilor producători, cu menţinerea proprietăţii asupra pământului şi a altor factori de producţie;

-utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor farmaceutice în cantităţi raţionale;

-acordarea unor facilităţi financiare pentru ca agricultorii să aibă posibilitatea să-şi achiziţioneze utilaje agricole, soiuri şi hibrizi performanţi, îngrăşăminte chimice etc.; acordarea de consultanţă agricultorilor prin centre de informare şi perfecţionare, astfel încât, să fie la curent cu noile tehnologii şi nu în ultimul rând cu starea actuală a agriculturii atât din punct de vedere economic cât şi ecologic.

Promovarea si dezvoltarea agriculturii durabile in Republica Moldova Dezvoltarea durabilă va trebui să întrunească, în mod armonios, cele trei dimensiuni esenţiale: economică, socială şi ecologică. Acest concept trebuie să nu redea un proces care să stopeze creşterea economică, aşa cum se preconiza în primul raport al Clubului de la Roma şi nici să absolutizeze rolul mediului precum o fac asociaţiile şi partidele ecologiste.   În ţările cu economie de tranziţie cum este şi Republica Moldova, problemele legate de dezvoltarea durabilă a exploataţiilor agricole sunt legate mai mult de sărăcie şi lipsa de tehnologii productive, decât de aplicarea unor tehnologii poluante şi de nivelurile ridicate de consum cum sunt în ţările dezvoltate . Republica Moldova dispune de diverse premise pentru dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice si durabile. Printre acestea pot fi menţionate  următoarele: condiţiile favorabile pentru cultivarea unui spectru larg de culturi agricole cu valoare ecologică şi biologică adăugată (VEBA) (legumicole, pomiviticole, etero-oleaginoase etc.); starea ecologică a solurilor, preponderent  pe suprafeţe mari, satisfăcătoare, datorită reducerii esenţiale, în ultimii 10 ani, a aplicării mijloacelor chimice în agricultură; protecţia culturilor agricole contra bolilor şi dăunătorilor, ce poate fi asigurată prin aplicarea sistemelor biologice integrate şi asolamentelor  etc. Promovarea agriculturii ecologice și extinderea măsurilor de înverzire a agriculturii pot ajuta Republica Moldova să răspundă provocărilor economice și de mediu pentru a asigura dezvoltarea durabilă a țării. Aceasta este concluzia mesei rotunde, organizate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și Ministerul Mediului al Republicii Moldova în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova și Fondul Global de Mediu (GEF), în cadrul căreia a fost prezentat „Studiul național privind agricultura ecologică și înverzirea agriculturii convenționale. Agricultura ecologică este în creștere în Republica Moldova și contribuie în mod semnificativ la exporturile agricole ale țării noastre. În timp ce doar 1,7% de terenuri sunt gestionate „organic”, exporturile pe produse ecologice reprezintă mai mult de 11% din exporturile agricole. Cu toate acestea, subvenţiile pentru agricultura ecologicăsi durabila , inclusiv pentru fructe proaspete, sunt limitate. În ultimii ani, acestea nu au depășit 0,7% din totalul subvențiilor din agricultură.Moldova are un potențial foarte mare pentru dezvoltarea agriculturii organice, iar piața europeană nu este asigurată cu produse organice nici la 50%. Sunt convins că, prin eforturi comune și folosind toate instrumentele pe care le avem la dispoziție, vom reuși să valorificăm oportunitatea de a cuceri piața europeană de 500 de milioane de consumatori . Subiectul agriculturii ecologice este o prioritate a agendei internaționale pentru dezvoltare durabilă. Nu este ușor să trecem la agricultura organică – pentru dezvoltarea ei, e nevoie de investiții, de o colaborare strânsă dintre institutii, și de eforturi concertate. Dar suntem la etapa când trebuie să luăm o decizie conștientă, și să facem acest salt calitativ înspre ceea ce se numește agricultura ecologică. Dezvoltarea durabilă verde poate face economia Republicii Moldova mai viabilă, iar mediul mai curat pentru generațiile viitoare. Această transformare va atinge în multe privințe viețile oamenilor, și necesită eforturi concertate ale autorităților publice, companilor private și comunităților locale.

Promovarea si dezvoltarea agriculturii durabile

in Republica Moldova

Elaborat de sutenta anului II masterat - Malanciuc Cristina Coordonator stiintific - Bujor Tatiana

Chisinau 2015