LUCRARE DE DIPLOMA ECONOMIA SI GESTIUNEA PRODUCTIEI AGRICOLE SI ALIMENTARE - VINUL

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA ECONOMIA SI GESTIUNEA PRODUCTIEI AGRICOLE SI

ALIMENTARE

LUCRARE DE DIPLOMA

INTRODUCERE

Vinul in existenta umana

Din timpuri stravechi, vinul a fost integrat in existenta umana. Alaturi de paine si

untdelemn, el face parte din triada saraca a hranei si a riturilor fundamentale a omenirii.

Folosirea lui este transpusa in diferite scene sculptate, gravate, desenate, pictate si este

mentionata inca din scrierile cele mai vechi, hieroglifa, cuneiforma etc. Vechii egipteni aduceau

lui Osiris, zeul vietii de dupa viata, ofrande din care nu lipsea vinul. Arheologul Howard Carter,

deschizand in 1922 mormantul lui Tuthankhamon (1333-1325 i.Ch.), a gasit 26 de amfore care

continusera vin.

Se spune ca Dionysos, zeul vitei si al vinului in mitologia greaca, l-ar fi pierdut la o

vanatoare pe Ampelos, cel mai bun preieten al sau. Zeii, dorind sa-l consoleze, au facu sa apara

din trupul neinsufletit al lui Ampelos, vita de vie. Gustand sucul mirific al strugurilor, Dionysos

a aflat in el alinarea si apropierea de un prieten disparut. Se pare ca, de atunci oamenii gasesc in

vin mangaiere si uitare. Dupa numele lui Ampelos s-a dat in limba greaca numele vitei de vie, iar

stiinta care studiaza speciile si soiurile acesteia s-a numit ampelografia.

Dintr-un orgoliu imperial, Octavian Augustus a cerut poetului Horatiu sa latinizeze pe

Dionysos si astfel, la romani, zeul vinului si al vitei de vie a primit numele de Bacchus.

Istoria atesta ca vinul a fost asociat momentelor fericite ca si celor de cumpana ale

vechilor popoare. In spatiul carpatic, geto-dacic, viticultura si producerea vinului s-au bucurat de

pretuire din cele mai indepartate timpuri. In perioada cuceririi Daciei de catre romani si ulterior,

viticultura si producerea vinului erau atat de dezvoltate incat, alaturi de alte bogatii, constituiau

chiar o atractie pentru popoarele migratoare.

In Evul Mediu, cultura vitei de vie a capatat o extindere si mai mare. Un rol important au

avut si domeniile manastiresti care produceau cantitati apreciabile de vin, atat pentru acoperirea

nevoilor traditionalei ospitalitati a manastirilor.

Denumirea pentru "vin"

In limba romana, in toate cele patru dialecte (dacoroman vin, aroman, yin,

meglenoroman, yin, istroroman vir), provine din cuvantul latinesc vinum, care s-a mentinut, de

altfel, in toate limbile romanice (italiana, spaniola, vino, franceza, retoromana vin, provensala,

catalana vi, portugheza vinho). De aici a patruns si in limbile germanice (de exemplu, gotica

Wein vechea germana literara, vechea saxona, anglosaxona win, germana Wein etc.), celtice,

slave si in altele.

Originea cuvantului latinesc este controversata. Unii lingvisti, comparand denumirea

latineasca vinum cu cea greceasca oivoV (oinos), cu cea armeneasca, gini, cu cea albaneza vens si

cu cea hitita uiiana, au crezut ca pot reconstitui un radical indo-european comun, neatestat,

*uoinom, din care s-au dezvoltat formele din limbile mentionate.

Altii, in frunte cu marele lingvist francez Antoine Meillet (1866-1936), au sussinut ca

denumirile asemanatoare din limba latina, greaca, armeana, albaneza, hitita, toate limbi indo-

europene din spatiul mediteraneano-pontic, ar proveni dintr-un radical existent intr-o limba pre-

indo-europeana din zona mentionata, anume din cuvantul reconstituit *voino. Intrucat patria

primara a vitei de vie a fost, atat in sudul Caucazului, cat si teritoriul de la nordul muntilor

Balcani, adeptii ultimei explicatii localizeaza limba pre-indo-europeana din care provine

radicalul *voino, fie in Caucaz, fie in Balcani. Din zona mediteraneano-pontica, denumirea s-a

propagat si in spatiul lingvistic semitic de vest: arabo-etiopian wain, ebraica jajin, asiriana inu,

precum si limba georgiana din Caucaz yvino (hvino).

In familia cuvantului romanesc vin, mai exista substantivul vie, care provine din derivatul

latinesc, vinea, -ae, si substantivul vinat, plural vinaturi, "sortimente de vin", care este

continuatorul derivatului latinesc vinaceus.

Definitia vinului este data in Lexique de la vigne et du vin, elaborat de Oficiul

International al Viei si Vinului (O.I.V.), dupa care "vinul este bautura rezultata exclusiv din

fermentatia completa sau partiala a strugurilor sau a mustului din struguri proaspeti". Calitatile si

rolul sau in existenta umana au generat si alte definitii, uneori cu o tenta realista sau/si

metaforica, in raport cu mediul, cu prilejul si scopul pentru care a fost folosit.

Astfel, Pasteur, in Traite des maladies du vin scria in 1866 ca "vinul este cea mai

sanatoasa si mai igienica dintre bauturi" si avea dreptate pentru ca traia intr-o epoca in care apa

potabila, adesea contaminata, era cauza multor boli infectioase de origine hidrica. Dupa altii,

"vinul poate fi considerat ca o expresie fidela a acordului perfect dintre generozitatea naturii si

inteligentei omului". El "este o bautura infailibila pentru testarea inteligentei, a intelepciunii, a

facultatii volitive".

Asemuindu-i-se evolutia cu cea a unui organism ducand o existenta dinamica, unii

apreciaza ca vinul este o "fiinta lichida", care se naste, traieste si moare.

Multitudinea calificativelor dupa care vinul poate fi "o formula de credinta", "un

prieten", o "personificare", o "notatie", strecoara senzatia ca o definitie unica si completa nu este

posibila, ca orice incercare de a o gasi este zadarnica. Singura alternativa ramane ca si in materie

de vin "nimic bun si durabil nu se creeaza fara stradanii, fara confruntarea cu timpul si supunerea

la reguli severe".

Fragment din DISCURSUL DE RECEPTIE la ACADEMIA

ROMANA, al D-lui Academician Valeriu D. Cotea,

rostit la 12 septembrie 1994, in sedinta publica

Capitolul 1

Caracteristicile pietei vinurilor

Analiza pietei vinurilor implica mai multe operatiuni si anume : reperajul prealabil al

pietelor concrete, comensurarea dimensiunii lor geografice, a organizarii lor materiale, numarul

si importanta operatorilor, volumul si metodele de tranzactie.

Aceasta analiza trebuie situata in raport cu sistemul agro-alimentar si cu principlaii poli

de influenta asupra formarii pretului precum: politicile agricole, comerciale si fiscale ale statului,

rolul organismelor publice sau semi-publice de comercializare precum si strategiile firmelor

locale, nationale si multinationale.

In teoria economica se diferentiaza pietele agricole, ce vizeaza schimburile de produse

agricole netransformate, de cele agro-industriale unde schimbarile se efectueaza cu produse

agricole transformate prin intermediul industriilor agro-industriale.

Din acest punct de vedere, piata vinului se circumscrie notiunii de piata agro-industriala -

schimburile efectuandu-se cu produse agricole transformate de catre industria vinicola si

celelalte activitati post-vinificatie (invechire, imbuteliere, ambalare, promovare, desfacere).

Doua caracteristici fac ca piata vinului sa prezinte o specificatie in raport cu pietele altor

produse agro-alimentare: cresterea valorii vinului prin invechire si posibilitatile de reglarea pietei

prin stocare.

1.1     Vinul - produs agro-alimentar

Potrivit legii franceze a vinului din 4 august 1889 vinul este produsul exclusiv al

fermentarii sucului proaspat de vin. Daca putem obtine vin pornind de la sucul de vin, bautura

astfel obtinuta ar fi de neconsumat fara actiunea inteligenta a omului ce precede anumite lucrari

pentru rectificarea sau chiar oprirea numit procese naturale in scopul obtinerii unui produs

comercializabil. In "Lexique de la vigne et du vin" elaborat de Oficiul International al Viei si

Vinului, "vinul este bautura rezultata exclusiv din fermentarea completa sau partiala a strugurilor

sau a mustului din struguri". Potrivit Cartei Vinului adoptata la Conferinta Europeana a

Regiunilor viticole cu ocazia celei de-a treia sesiuni plenare tinuta la Vilafranca del Penedes in

Catalonia la 21 octombrie 1991, "au dreptul la denumirea nobila de vin numai produsele

provenind din fermentarea strugurilor proaspeti sau a mustului de struguri, fruct al Vitis-Vinifera

sau al incrucisarilor izvorate din aceasta recunoscute ca atare de institutiile competente".

Istoria vinului este inseparabila de istoria umanitatii. Vinul, rodul viei si al muncii

omului este mai mult decat un simplu bun de consum. Insotitorul omului de milenii, vinul tine in

acelasi timp de sacru si de profan. El este o valoare a civilizatiei si un criteriu al calitatii vietii

constituind pe langa un bun de consum si un bun cultural. El este si ramane un factor al vietii

sociale, este o conditie a dezvoltarii economice dar si al progresului tehnologic si stiintific a

numeroase regiuni din Europa si din lume. De-a lungul timpului vinul a fost utilizat in scopuri

religioase, medicale, politice, sociale si economice.

Utilizarea in scopuri religioase a vinului este la fel de veche ca si religiile insasi. Epopeea

babiloniana a uriasului Gilgamesh ce aduce vinul si via umanitatii precede dar si anunta legenda

biblica a lui Noe. Dionysos-Bacchus, zeul vinului - prefigureaza judaismul si crestinismul.

Viticultura medievala este ecleziastica caci vinul este folosit inainte de toate in scopuri

religioase. In Vechiul Testament vinul este deja prezentat ca o metafora a intelepciunii divine. In

secolul al XIII-lea sfintii Francois d'Assise si Thomas d'Aquin revin fara incetare asupra

analogiei vitis si vita: via este viata eterna.

Folosintele medicale ale vinului vin sa completeze pe cele religioase. Celebrul agronom

Oliveir de Serres1[1] scria ca "vinul este folosit nu numai in alimentatia omului dar de asemenea

pentru vindecarea a a numeroase maladii". Efectele medicale ale vinului sunt detaliate de-a

lungul anilor in numeroase tratate de medicina si igiena. Efectele sale medicale au inspirat pe

Moliere in capodopera sa literara, Bolnavul Inchipuit. Folosintele medicale ale vinului mai sunt

si astazi recomandate in diferite lucrari.

Folosintele sociale ale vinului sunt legate de consumul in comun al acestui produs. Grecii

tratau drept barbar bautorul singuratic de vin. Atenienii civilizati practicau cu rafinament arta

simpozionului (sympozium) descris de Platon sau Xenophon prin "band si filozofand sau

filozofand in timp ce beau". In Franta medievala diferentierea sociala este marcanta intre vinul

printilor care este dulce si alb si vinul poporului care este verde (acid). Diferentierile sociale s-au

mentinut multa vreme intre vinul burghez si cel taranesc. Utilizarea politica a vinului este

onorifica: de la Odiseea lui Homer la campaniile electorale de astazi vinurile de onoare sunt

servite detinatorilor puterii.

Vinul este un produs stabilizat, integrand cantitati variabile de activitati secundare si

tertiare, este un produs stocabil si conservabil pe timpul unei perioade relativ lungi, este un

produs diferentiat prin marci si caracteristici calitative recunoscute, omogen pentru o marca data,

nu este un produs de prima necesitate si exceptie facand vinurile de consum curente, prin

elasticitatea cererii se manifestata caracterul de produs de calitate superioara sau chiar articol de

semi-lux.

1

Chiar daca vinul este un produs complex, multi factori contribuind la variabilitatea sa,

procesul sau de productie este foarte simplu. Este posibil ca descoperirea procesului de fabricatie

a vinului sa se fi produs printr-un simplu accident. Pe masura ce strugurii se coc, drojdia

Saccaromyces ellipsoideus se acumuleaza in mod natural in coaja. Atunci cand boabele de

struguri sunt zdrobite, drojdia se amesteca cu zaharul din struguri. In procesul de fermentare,

enzimele din drojdie transforma zaharurile din struguri in etanol, dioxid de carbon si o

combinatie variabila de bioproduse aromatice. Numai strugurii contin suficient zahar pentru ca

acest proces sa se produca natural. Bautura obtinuta din alte fructe necesita adaugarea de zahar.

Daca boabele zdrobite ori mustul de struguri sunt tinute la o temperatura de circa 270C,

fermentatia continua circa 4-10 zile.

Chiar daca metodele traditionale de prelucrare a strugurilor inca mai sunt practicate

astazi in unele regiuni din Europa, majoritatea productiei de vin este destul de rafinata. Cantitati

mari de vin sunt astazi zdrobite si stoarse cu prese mecanice de capacitati mari. In aceasta faza de

prelucrare, coaja si pulpa boabelor de struguri pot fi filtrate lasand la fermentat numai mustul de

struguri. In acest caz se obtine vinul alb. Daca insa coaja si pulpa sunt lasate impreuna cu mustul

se obtine vinul rosu. In procesul de productie comerciala anumite tipuri speciale de

Sachartomzces ellipsoideus sunt adaugate suplimentar procesului natural. Dioxidul de sulf (SO2)

se adauga mustului in procesul de fermentare pentru eliminarea unor bacterii daunatoare. Daca

fermentarea este lasata sa continue pana ce intreaga cantitate de zahar este epuizata, vinul va

avea un continut alcoolic de circa 11-12%.

In acest moment vinul este gata pentru prima separare, care necesita inainte de tragere

limpezirea prin depunerea suspensiilor si a drojdiei. Odata limpezit, vinul se trage fara agitarea

sedimentelor. Pritocuri suplimentare pot fi efectuate pe masura ce vinul se invecheste. Procesul

de invechire se produce in butoaie de lemn. Cele mai bune butoaie sunt cele din stejar. Alte

specii de lemn au fost testate, dar ele contin mai putin acid tanic ce contribuie la aromarea si

colorarea produsului finit. Vinul poate fi invechit in acest fel pe o perioada ce poate tine de la

cateva luni la cativa ani. Odata invechirea incheiata, vinul este limpezit pentru a realiza un

produs limpede gata pentru imbuteliere.

Vinul astfel produs fara abateri semnificative de la procesul natural este denumit vin de

masa. El va fi mediu aromat, moderat in continut de alcool, linistit, si poate fi alb sau rosu dupa

cum mustul a fermentat cu sau fara adaosul cojilor si pulpei boabelor de struguri. Procesul de

fermentare standard poate fi diversificat in anumite faze tehnologice.

Cererea de vin si in consecinta comportamentul consumatorului, sunt motivate de un

ansamblu de insusiri intrinseci ale produsului, dar si de semnificatiile socio-culturale ale

produsului vin. Astfel, consumatorul este motivat de senzatiile olfactive si gustative pe care le

provoaca vinul, de efectul sau usor eforizant, de efectul terapeutic si energetic la care se adauga

un cumul de semnificatii sociale, culturale, religioase si economice.

Inainte de toate, consumul de vin este motivat de perceptiile gustative si olfactive

deosebite ce se produc in contact cu vinul sau postdigestiv. Parfumul si aromele pe care le degaja

vinul, sunt similare cu cele ale numeroaselor flori si fructe din flora spontana sau cultivata

adaugand in gama senzatiilor gustative particularitati ce diferentiaza vinul de orice bautura.

Efectul euforizant, respectiv cel de stare de buna dispozitie la care se adauga si cel

tranchilizant si de relaxare a constituit din totdeauna o motivatie puternica a consumului moderat

si chiar exagerat de vin.

A treia motivatie de consum a vinului rezulta din functia sa energetica si terapeutica.

Valoarea energetica a vinului ramane o problema controversata, neexistand inca o acceptiune

generalizata despre vin ca apartinand clasei alimentelor sau nutrimentelor. Potrivit delimitarilor

nutritionistilor vinul nu ar fi un aliment, dar datorita componentelor sale poate fi considerat un

nutriment. Astfel, vinul, prin alcoolul existent in el are o mare putere calorica. Un gram de alcool

elibereaza 7,1 kilocalorii in timp ce un gram de glucide ssu de protide elibereaza numai 4,1

kilocalorii. De asemenea, nu poate fi omis nici faptul ca prin unele dintre componentele sale -

zaharuri, aminoacizi, diferite saruri, etc. - vinul asigura un oarecare aport nutritiv si un efect

mineralizant pentru organismul uman. Spre deosebire de bauturile alcoolice obtinute prin

distilare ce pot conduce la un oarecare dezechilibru alimentar, vinul, prin acizii organici si

compusii fenolici continuti stimuleaza digestia.

Aspectul terapeutic al vinului ramane de asemenea un subiect de aprecieri si controverse.

Potrivit unor specialisti, vinul contribuie la sanatatea umana, in timp ce pentru altii el nu are

astfel de efecte benefice. Mai mult, consumul in exces afecteaza sanatatea. Cu toate acestea,

secole de-a randul i s-au atribuit vinului diferite efecte terapeutice, insa odata cu progresele

farmacologiei moderne ce pune la dispozitia bolnavilor medicamente din ce in ce mai eficiente,

faima vinului ca leac universal a scazut. Pe plan strict terapeutic, insa, vinul poate fi considerat

ca medicament in intoxicatiile cu metanol si etilenglicol. Studii si cercetari recente dezvaluie

efecte terapeutice ale vinului in cazul bolilor cardio-vasculare, cancer, patologia alcoolica, etc.

Vinul este un produs cu o puternica motivatie sociala. Ca si alte produse ce

individualizeaza personalitatea umana in cadrul societatii (exemplu imbracamintea), vinul se

constituie ca un indicator social, preferintele consumatorilor fiind in relatie directa cu starea lor

sociala, cu asezarea geografica, cu diferitele momente ale existentei lor sociale, etc. In tara

noastra, ca in majoritatea tarilor de origine latina, vinul a insotit afectiunea colectiva legata de

marile evenimente ale vietii (nastere, botez, cununie, inmormantare) si orice alt moment de

solemnitate sau sarbatoare. Functia sociala a produsului vin rezulta si din rodul sau de a contribui

la integrarea sociala a individului in grup, placerea de a trai in colectivitate, atractia

evenimentelor mondene de grup sunt stimulate si de placerea de a aprecia in comun calitatile

vinurilor servite. El constituie un dar, un simbol al rangului sau onoarei in cazul momentelor

festive.

Vinul a fost si va ramane un factor de civilizatie si dezvoltare generand zone de

prosperitate economica in centrele producatoare si in regiunile limitrofe. El este puternic ancorat

in cultura religioasa a popoarelor si colectivitatilor. Vinul a fost si ramane o bautura mistica si

mitica fiind considerat intotdeauna lichidul vietii cotidiene, devenind un simbol al legaturii dintre

natural si supranatural, dintre profan si divin. Element indispensabil in celebrarea liturghiei, de

doua mii de ani crestinatatea isi capata hrana spirituala prin impartasanie cu paine si vin. Daca

religia crestina constituie un stimul al consumului de vin prin conotatiile vinului de produs, alte

religii, precum islamul si budismul interzic consumul de vin constituind principala restrictie a

producerii si consumului de vin in comunitatile religioase respective si deci principalul factor

restrictiv al pietei vinului din tarile sau regiunile cu populatie apartinand acestor religii.

Daca luam in considerare toate aceste motivatii ale consumatorului, precum si aspectele

socio-culturale ale produsului vin se pot delimita: diferitele segmente ale cererii de vin pe

grupuri socio-economice, pe confesiuni religioase si pe zone geografice, se pot stabili varfurile si

depresiunile urmate de cerere in functie de practicile religioase si de evenimentele solemne si de

sarbatoare cu semnificatie pentru diferitele segmente de consumatori. Fara indoiala ca in tara

noastra, ca in toate tarile de traditie crestina, zilele de pasti, Craciun si Anul Nou reprezinta

varfuri de consum pentru majoritatea sortimentelor de vin, devenind evident faptul ca in aceste

perioade comportamentul cererii nu mai urmeaza legitatile economice cunoscute in materie de

elasticitate a cererii in raport cu veniturile si pretul. De asemenea, este evident si faptul ca

politicile de produs vor fi sortite esecului pe o piata dominata de consumatorii apartinand

confesiunilor religioasee islamice si budiste la fel ca si pe pietele in care predomina modelele de

consum nord europene si germanice unde alcoolul si berea detin in mod traditional ponderea

consumului la bauturi. Penetrarea pietei se poate realiza prin politici de produs adecvate in

randul grupurilor socio-economice ca venituri in crestere ce tind sa dobandeasca un statut social

superior manifestat si prin schimbarea preferintelor de consum, fiind atrasi de vinurile din

sortimente superioare cu preturi superioare. Campaniile publicitare si promotionale se pot

sprijini, acolo unde legislatia permite, pe eefctele energetice si terapeutice ale vinului. Pe baza

conotatiilor sociale ale vinului, politicile de produs pot viza manifestarile culturale si moderne,

intalnirile politice si stiintifice de prestigiu etc.

Analiza detaliata a caracteristicilor vinului precum si a comportamentului

consumatorului, a motivatiilor acestuia ce se manifesta in exercitarea cererii de vin pe piata

reprezinta elemente fundamentale ale studiului pietei vinului facand obiectul agentiilor

specializate de marketing de pe pietele tarilor dezvoltate cu economie de piata.

Varietatea sortimentala este un element de maxima importanta in studiul pietei vinului.

Studiul pietei vinului intr-o regiune implica fara indoiala particularizarea ce decurge din

specificitatea produsului. Ori vinul si produsele viti-vinicole prezinta particularitati ce le

individualizeaza in studiile de marketing. Particularitatile decurg in primul rand din relatia

structura de soi-gama sortimentala existenta in industria de vin in raport cu regiunea de productie

si cu tehnologia de fabricatie.

Echipamentele si aparatura laboratoarelor oenologice, dublate de procedee, tehnici si

metode de investigatie de inalta tehnicitate, au permis cunoasterea analitica a vinului pana la cele

mai mici detalii. Exprimarea cifrica a componentelor si a diferitelor marimi fizico-chimice in

valori conventionale (volume, grame, pH etc.), pare uneori saraca si stereotipa. Exprimarea

cifrica, desi exacta, nu reflecta esentialul, deoarece da mai putine informatii cu privire la

nuantele legate de "afectiv", de memoria degustatorului si mai ales de preferinta consumatorului.

In plus, desi orice componenta sau marime fizico-chimica are valoarea sa intrinseca ce poate

ajuta la definirea unui vin (alcoolic, slab alcoolic, moderat acid, extract etc.), ele nu-si gasesc

adevarata expresie decat in contextul echilibrului si armoniei in care se regasesc fata de celelalte

elemente reflectate si sintetizate in anumite insusiri organoleptice. Dependente de provenienta

(soi si podgorie) si de tehnologia aplicata, aceste particularitati nu numai ca sunt greu de sesizat,

dar sunt si mai greu de descris in cuvinte. De aceea, diferentierea sortimentala a vinurilor

imbraca atat aspecte tehnice cat si senzoriale.

Din multitudinea de tehnici si metode utilizate in clasificarea vinurilor potrivit calitatii

lor, metoda organoleptica prin degustare este metoda traditionala general acceptata prin care se

efectueaza clasificarea vinurilor si clasarea acestora la concursuri.

Desigur ca in determinarea calitatii unui vin, analiza chimica si microbiologica ne poate

furniza informatii valoroase asupra compozitiei, starii sanitare si rezistentei acestuia la alterari

precum si asupra naturii eventualelor tulbureli si sedimente din vin. Singura modalitate insa de

apreciere a calitatii vinului este analiza organoleptica si respectiv degustarea vinului.

Cunoscutul oenolog roman D.V.Cotea, clasifica vinurile in doua clase si mai multe

categorii in raport cu destinatia lor (figura 1.1).

Figura 1.1 Clasificarea vinurilor

Reglementarile organismelor internationale (Oficiul International al Viei si Vinului,

FAO, Comisia Europeana, etc.) legislatiile tarilor si uzantele actuale definesc cu oarecare

precizie notiunile de baza privind protejarea si controlul calitatii vinurilor in relatia producator-

consumator. Unele din aceste date sunt definite si reglementate de documentele oficiale sau

comerciale, iar o parte dintre ele sunt obligatoriu mentionate pe eticheta buteliilor de vin.

Diversitatea varietala este caracteristica cea mai relevanta a produsului vin. Astfel,

vinurile se pot clasifica dupa diferite criterii. Dupa culoare, vinul poate fi: alb, rose, rosu. Dupa

vechimea lor, vinurile se clasifica in vinuri tinere (care au intre unul si doi ani), si vinuri mature

(care ajung pana la 4-5 ani) si vinuri vechi care depasesc sapte ani. Dupa continutul in zahar la

litru, vinurile se impart in vinuri seci, demiseci, demidulci si dulci. O clasificare extrem de

importanta este in functie de continutul in alcool. Dupa acest criteriu, vinurile se impart in vinuri

de masa, care au un continut moderat in alcool si vinuri de calitate superioara, care, la randul lor

au mai multe subcategorii cum vinurile cu denumire de origine controlata si vinuri cu indicatie

geografica recunoscuta.

Produs al viei si al actiunii naturii in cadrul teritoriului unei regiuni, in raport de tehnicile

si utilizarile constante ale locuitorilor, diversitatea vinului tine de diversitatea cupajelor, a

teritoriului, a climatului si al maiestriei podgorenilor. O distinctie clara se face in multe dintre

reglementarile internationale intre vinul de consum curent si vinurile de calitate superioara.

Vinul de masa se distinge de vinul de calitate superioara cu denumire de origine

controlata. In mod legitim si reglementat in Europa problematica vinului este abordata intr-un

cadru regional. Este dreptul fiecarei regiuni in respectul traditiilor sale sa constate si sa

defineasca folosintele locale, loaile si constante pe care se bazeaza denumirile si caracteristicile

produselor sale vinicole. Abordarea pietelor vinicole intr-un cadru regional sau intr-un ansamblu

inter-regional presupune identificarea si definirea culturii si civilizatiei vinului, personalizarea

practicilor, traditiilor si in ultima instanta recunoasterea calitatilor si renumelui diferitelor tipuri

de vinuri produse in arealul considerat.

Mentinerea calitatii si specificitatii produsului, protejarea patrimoniului regional,

protectia contra eventualelor falsificari si protectia consumatorilor presupun fixarea de reguli

corespunzatoare acestor scopuri. In acest sens, trebuie ca fiecare regiune, fiecare zona de

productie sa se doteze cu o retea organizatorica adaptata la traditiile locale, regionale sau

nationale care pe criterii inter-profesionale sa contribuie la confederarea principalilor parteneri ai

filierei viti-vinicole.

Vinurile de calitate sunt separate in doua categorii:

o       Vinuri cu indicatie geografica recunoscuta. Aceasta este denumirea teritoriului

ce serveste definirii unui vin de unde acesta provine si care exprima

caracteristicile si calitatile specifice datorate in mod esential concursului

factorilor naturali si factorilor umani specifici acestei regiune.

o       Vinurile cu denumire de origine controlata. Denumirea de origine controlata este

garantia data de catre statiunea de cercetari vitivinicole apartinand unei zone si

confirmata de autoritatea publica reprezentata de ONDOV (Oficiul National al

Denumirilor de Origine a Vinurilor) ca un vin poseda originea in chestiune,

precum si faptul ca la producerea si elaborarea sa se regasesc calitatile si

caracteristicile desemnate potrivit definitiilor, regulilor si criteriilor prezentate de

catre organizatia in cauza. Denumirea de origine controlata, se refera intre altele

la zona de productie si prelucrare, cupajarea si uzajele cele ce sunt definite,

precum si la ariile de productie cele ce sunt delimitate de organizatia ce atribuie

denumirea.

Originea trebuie deci sa fie controlata de catre organizatia sau autoritatea ce acorda sau

confirma denumirea de origine controlata. Modalitatile de control sunt parte integranta a

reglementarilor denumirii in chestiune. Din punct de vedere al marketingului produsului nu este

obligatoriu ca el sa apartina unei denumiri de origine. Este vorba de o optiune ce confera

avantajele si restrictiile sale.

La vinurile de calitate indreptatite la denumire de origine controlata si trepte de calitate

(D.O.C.), pe eticheta sau pe contraeticheta mai sunt inscrise uneori si cateva referiri la insusirile

organoleptice, relatii istorice, geografice, recomandari pentru consum etc.

Potrivit Cartei Vinului, denumirea de origine desemneaza denumirea unui teritoriu

servind la desemnarea unui vin care este originar din aceasta regiune si deci ale carui

caracteristici si calitati specifice sunt datorate in mod esential concursului factorilor naturali si

umani proprii acestui teritoriu. In anumite cazuri (exemplu Porto), denumirea geografica poate

corespunde unei comunitati teritoriale mai putin importanta din punct de vedere geografic decat

teritoriul de unde provine materia prima utilizata.

Denumirea de origine este rezultatul eforturilor producatorilor acestui teritoriu pentru

producerea unui vin original si specific precum si in definirea regulilor si criteriilor specifice.

Definirea unei denumiri de origine implica nu numai mentiunea originii geografice, dar si a

soiurilor, a conditiilor de productie, elaborare si conditionare, precum si a ariilor de productie sau

a terenurilor apte pentru productia vinului cu denumire de origine, acelea care sunt consacrate in

mod precis de catre uzantele locale in mod loial si constant.

Denumirea de origine este fondata pe constituirea de organizatii inter-profesionale ce au

la baza libera initiativa si vointa producatorilor si care se bucura de concursul si supervizarea

puterii publice, un sistem prin care se instituie o disciplina in productie si comercializare al carui

respect este benefic pentru toti.

Nu trebuie confundata marca cu denumirea de origine. Marcile traditionale nu-si vad

periclitate drepturile lor prin instituirea denumirilor de origine. Atunci cand o marca se aplica

unei denumiri de origine aceasta trebuie mentionata pe eticheta si la prezentare astfel incat marca

sa fie legata de denumirea de origine.

Consumatorul trebuie sa fie protejat contra utilizarii unei denumiri de origine pentru

vinurile ce nu au dreptul la folosirea acestor denumiri sau la folosirea unor denumiri

asemanatoare care pot conduce la confuzii. De asemenea, consumatorul trebuie sa fie protejat de

falsele indicatii de provenienta si de oricare alt fel de inselaciuni, contrafaceri si concurenta

neloiala. Toate aceste prevederi sunt stabilite in Carta Vinului adoptata de Conferinta Europeana

a Regiunilor Viticole. In obiectivul sau de buna gestiune si protectie a patrimoniului viti-vinicol

european Comunitatea regiunilor viticole europene organizata in cadrul Conferintei europene a

Regiunilor Viticole a stabilit ca prin instantele sale competente sa adreseze recomandari in acest

sens organismelor regionale, nationale, europene si internationale.

Din pacate, inceputurile economiei de piata in Romania au dat nastere la proliferarea

falsurilor si inselaciunilor precum si a concurentei neloiale deopotriva paguboasa pentru

consumatori si producatorii loiali.

Integrarea Romaniei in structurile Europene necesita constituirea de organizatii ale

producatorilor viti-vinicoli si adaptarea legislatiei viti-vinicole la normele si standardele

europene care sa inlature practicile neloiale de pe pietele viti-vinicole romanesti. Numai in acest

fel accesul viticultorilor romani pe piata europeana se va putea face in conditii avantajoase.

In clasificarea vinurilor putem tine cont de soi putandu-se obtine vinuri de soi rezultat al

prelucrarii unui singur soi si vinul de cupaj care se obtine din amestecul a mai multe soiuri. Pe

langa sortimentele clasice mai exista si vinurile speciale. Printre acestea se numara vinurile

spumoase si spumante, in functie daca au primit dioxid de carbon in mod natural sau in mod

artificial. Asa cum prezentam mai sus putem avea vinuri fortificate si vinuri sortiment bazate pe

adaugarea de cantitati suplimentare de alcool sau vinuri aromatizate obtinute prin adaugarea de

ierburi aromate cele mai cunoscute fiind pelin, vermut sau porto.

1.2 Piata vinului in ansamblul pietelor agro-alimentare

Vinul este un produs agro-alimentar si in consecinta piata vinului face parte din

ansamblul pietelor agro-alimentare. Cu toate acestea, piata vinului prezinta anumite caracteristici

ce o particularizeaza in ansamblul pietelor agro-alimentare. In cadrul produselor agro-alimentare,

piata bauturilor este distincta, prezentand caracteristici proprii. In cadrul pietei bauturilor,

concurenta intre diferitele tipuri de bauturi joaca un rol important, dand dimensiunea cererii si

ofertei. Efectul de substitutie joaca puternic in concurenta dintre bauturile alcoolice si cele

nealcoolice fiind un element esential al acestei piete, dar concurenta in cadrul acestor categorii

fiind de asemenea importanta.

Piata vinului este deja o piata matura, afectata puternic de evolutiile favorabile sau

defavorabile determinate de obisnuintele alimentare si comportamentul de cumparare al

consumatorilor. Chiar daca pietele dominante (europeana si nord americana) par mai degraba

stabile, tendintele sunt de scadere constanta a cererii si o modificare a preferintelor

consumatorilor catre vinul de calitate in detrimentul vinului de masa. In tarile traditional

producatoare si consumatoare de vin, consumul de vin ordinar se diminueaza rapid, in timp ce

consumul vinului de calitate creste lent. Comportamentul pietei pare sa fie determinat de deviza

"sa bei mai putin, dar sa bei mai bine".

Desi vinul este comercializat international, nu exista o piata internationala a vinului in

sensul curent al pietei internationale. Aceasta deoarece tarile consumatoare sunt in acelasi timp

producatoare, asigurandu-si autoaprovizionarea in proportie de 100%. Pietele existente sunt piete

regionale cu o tendinta de scadere a cererii. Posibilitatile de extindere regionala a pietei vinului

sunt foarte limitate data fiind dependenta structurilor de consum de structura socio-culturala si

religioasa a popoarelor. In tarile mediteraneene cu o civilizatie viti-vinicola foarte veche, vinul

nu mai reprezinta alimentul necesar al muncitorului asociat in mod natural cu painea si uleiul de

masline. Odata cu dezvoltarea economica, cu cresterea nivelului venitului si a gradului de

civilizatie, in domeniul vinului s-a produs o mutatie majora de la vinul aliment la vinul de

placere, produs de consum, de loisire sau un bun de consum ocazional.

In Europa occidentala, intre 1960 si 1970 a avut loc, datorita cresterii generale a

veniturilor si a stabilitatii relative a preturilor vinurilor fine, o deplasare a cererii de la vinurile

curente catre vinurile fine. Piata vinului cuprinde mai multe segmente. Segmentul cel mai

important este cel al vinurilor stabilizate care poate fi divizat in mai multe grupe: vinuri de

calitate medie catre mediocra si vinuri de calitate superioara supuse unor reglementari si

specificatii stricte. Alte segmente cuprind vinurile licoroase (dintre care Sherrys si Porto),

vinurile spumoase si sampania(dintre care Sekt-ul german). Vermutul si vinurile

aromatizate(exemplu Cinzano si Martini) si in final racoritoarele pe baza de vin(amestecul din

vin, suc de fructe, arome cu apa gazoasa) ce este un produs relativ nou.

Piata vinului in general, dar in particular cea europeana, se caracterizeaza prin excedente

structurale. Productia de vin depaseste potentialul de consum national si eventualele cantitati

destinate pietelor internationale.

Gradul de maturitate avansat al acestei piete a precipitat procesul de restructurare a

productiei. Eforturile de rationalizare a structurii de productie nu au reusit decat in mod

nesemnificativ sa relanseze o cerere stagnanta.

In final, sistemul de distributie a vinului reproduce aceeasi schema peste tot in lume si

anume, el este foarte fragmentat cu un numar foarte mare de mici detailisti raspanditi peste tot in

teritoriu. Se constata in ultimii ani o evolutie discreta constand in deplasarea cantitatilor

distribuite prin canalele de vanzare en-gros (hoteluri, restaurante) catre canalele de distributie en-

detail destinate consumului intern (lanturi de supermarketuri). Acest tip de distributie permite

ameliorarea competitivitatii produsului in termen de pret si avantajeaza modelele de consum

modern si comportamentul de cumparare.

Sectorul vin se caracterizeaza printr-o fragmentare extrema a productiei si

comercializarii, mai ales in tarile europene mari producatoare (Franta, Italia, Spania). O alta

caracteristica importanta a pietei vinului o constituie ponderea importanta ce o detin societatile

cooperatiste, chiar daca cea mai mare parte a productiei provine de la intreprinderi mici si

mijlocii, exista si un mic numar de societati multinationale caracterizate printr-o strategie

mondiala pe pietele internationale. Pentru acestea din urma, vinul face parte dintr-o piata mai

larga, cea a bauturilor alcoolizate, ce cuprinde si berea si spirtoasele. Aceste grupuri mari

utilizeaza pietele europene, dar si cele nord americane ca furnizor de produse si piata finala

pentru produsele alcoolizate. Principalele societati europene din domeniu sunt: Allied-Lyons

(Marea Britanie), Grand Metropolitan (Marea Britanie), LVMH-Moet Henessy Louis Vuitton

(Franta), Seagram Companz (Canada) si Martini & Rossi (Italia). Printre intreprinderile active

numai in domeniul vinului, dar mai putin implantate pe pietele extracomunitare figureaza:

Antinori (Italia), Gancia (Franta), Castfel(Franta) si Lagedar (Franta).

Piata nord americana este dominata de un grup de 10 companii ce sunt cotate in bursa, iar

cotatia actiunilor acestor companii este sintetizata intr-un indice cunoscut drept Wine Market

News. Cele zece companii sunt: Beringer Wine Estates, Candaigua Brands, Chalone Wine

Group, Geerlings & Wade, LVMH-Moet Henessy Louis Vuitton, Robert Mondavi Corp., R.H.

Phillips, Scheild Vineyards, Golden State Vintners, si Willamet Valley Vineyards.

In Europa, in special gradul de maturitate a sectorului si disparitia progresiva a micilor

puncte de vanzare au determinata intreprinderile din sectorul vin sa-si rationalizeze productia si

sa puna in aplicare strategii de crestere. Numai in 1995, 17 fuziuni importante si achizitii s-au

derulat in Uniunea Europeana pentru o valoare superioara dubla in comparatie cu anul precedent.

Aceste fuziuni si noi achizitii au avut ca principala motivatie cercetarea dimensiunii optime

necesare infruntarii, intensificarii concurentei orizontale si verticale. Aceste operatiuni au ca

scop principal rezistenta in fata concurentei si penetrarea unor noi segmente de piata.

Trebuie remarcat ca acest proces de crestere externa se limiteaza la spatiul Uniunii

Europene, iar cea mai mare parte a acestor operatiuni are loc intre societati din aceeasi tara. In

acest context, cu certitudine sectorul francez al vinurilor este cel mai angajat in acest proces

inregistrand opt operatiuni de fuzionare. Spania manifesta in mod egal o rata de activitate

ridicata cu cinci fuzionari importante intre 1994 si 1995. Operatiunile transfrontaliere incheiate

intre producatorii din afara Uniunii sunt nesemnificative.

1.3 Conjunctura internationala a pietei vinului

Vita de vie este cultivata pe toate continentele lumii. Suprafata ocupata cu vita de vie a

fost estimata in 1999 la 7,7 milioane hectare. Oficiul International al Viei si Vinului estimeaza ca

productia mondiala de vin pentru campania 1999/2000 a fost cuprinsa intre 250 si 260 milioane

de hectolitri. Uniunea Europeana contribuie cu 60% la aceasta productie. In realitate, doua tari

membre, Franta si Italia furnizeaza singure 46% din productia mondiala. Al treilea producator

mondial este Spania, chiar daca in ultimii ani productia sa a fost afectata de seceta, ponderea ei

in productia mondiala este superioara procentului de 10%. Contributia tuturor celorlalti

producatori mondiali se situeaza sub 10%. Tendinta generala inregistrata la nivel mondial in

ultimii 10 ani a fost de reducere a suprafetelor cultivate cu vita de vie.

Dupa trioul european Franta-Italia-Spania, in topul productiei urmeaza doua tari de pe

continentul american, Argentina si Statele Unite ale Americii cu 7% si respectiv 6% din

productia mondiala. Cea mai mare parte a productiei americane este concentrata in California. In

afara de Argentina, alte doua state din emisfera sudica, Australia si Africa de Sud se situeaza

printre principalii producatori mondiali de vin. Singure cele trei tari din emisfera sudica au o

capacitate de productie de 30 milioane de hl.

Tarile din Europa centrala si orientala se numara de asemenea printre producatorii

importanti la scara mondiala precum si printre exportatorii neti de vin. Republicile ex-iugoslave

si Romania, cu o productie nationala estimata la circa 6 milioane de hl se situeaza pe locul zece

in clasamentul mondial. Nivelul productiei si exportului Ungariei echivalent cu cel din Chile,

situeaza aceasta tara cu o productie de 3,5 milioane hl si circa 1 milion hl exporturi pe locul 12 in

clasamentul mondial. Productia Bulgariei se apropie de 2 milioane hl, iar capacitatea ei de export

este superioara celei ungare.

In medie 20-25% din vinul produs in lume face obiectul schimburilor internationale, ceea

ce reprezinta un procent destul de ridicat pentru un produs alimentar. Exporturile mondiale totale

ce constituie un indicator al dimensiunii pietei a fost estimat de catre O.I.V.V. in 2001 la 57

milioane hl. In aceasta cantitate fiind inclus si comertul intracomunitar (de aproximativ 29

milioane hl) dintre tarile membre ale Uniunii Europene.

Pentru a intelege tendintele manifestate pe plan mondial pe piata vinului, o analiza pe

cele trei mari regiuni ale globului permite o intelegere a evolutiilor recente si o estimare a

evolutiilor viitoare.

Piata americana a vinului

America de Nord detine o pondere insemnata in ceea ce priveste productia, dar mai ales

in ceea ce priveste comertul de vin.

In ultimii zece ani, vinul de masa (definit ca vinul cu sub 14% procente alcool), a

dominat piata vanzarilor in S.U.A. Vinul de masa a reprezentat 88% din totalul pietei vinului in

2000 in S.U.A. In 1999, consumul de sampanie si vin spumant din S.U.A. a reprezentat 1,14

milioane hl (30 milioane galoni). Vinul spumant californian acopera 68% (0,76 milioane hl) din

consumul de vin din S.U.A., restul de 27% si respectiv 5% reprezinta vin spumant si sampanie

importata din alte parti ale lumii.

In 2000 s-au vandut pe piata americana 19,8 milioane hl reprezentand vin de masa,

sampanie, vin spumant, vin de desert si vinuri speciale naturale. In 2000 piata americana a

vinului a crescut cu 4 procente in raport cu anul precedent. Raportat la populatia rezidenta,

consumul mediu de vin de 7,4litri/locuitor (toate categoriile incluse) este printre cele mai scazute

in raport cu celelalte grupe de bauturi (bauturile nealcoolice 204 litri pe cap de locuitor si cafeaua

113,5 litri). Mai mult, consumul mediu pe locuitor in SUA este mult sub nivelul majoritatii tarii

producatoare de vin. In 2000 SUA se situa pe locul patru intre tarile producatoare de vin; numai

Italia, Franta si Spania inregistrau productii mai mari.

California joaca rolul principal pe piata vinului din SUA. Majoritatea vinului american

este produs in California. Productia totala americana s-a ridicat in 2000 la 15,5 milioane hl. Peste

90% din acest vin este vandut pe piata SUA, unde vinul californian detine 70% din piata.

Vinul californian a capatat treptat acceptabilitate larga pe pietele de export in ultimii ani.

In 2000, circa 8% din vinul californian a fost exportat. In 2000, valoarea exporturilor americane

de vin s-a cifrat la 425 milioane de dolari, reprezentand o crestere spectaculoasa de la 35

milioane $ in 1999 la 425 milioane $ in 2000. intre statele federale, California este liderul absolut

al exporturilor americane de vin producand peste 90% din vinul exportat de S.U.A.

Industria californiana a vinului este intr-un continuu proces de schimbare. Multe podgorii

mici au aparut in ultimii douazeci de ani. Exista aproximativ 740 centre de comercializare a

vinului in California. Acest numar nu include casele de vanzare licentiate si nici companiile de

vin cu facilitati multiple, dar fara facilitati de fermentare.

Compozitia de soi a podgoriilor a cunoscut o schimbare continua inregistrand astazi un

procent mult mai mare al suprafetei cultivate cu soiuri pretabile la vinuri de masa premium. De

exemplu, in 1987 California detinea 14 125 ha cu vin Chardonnay pentru ca in 2000 suprafata sa

creasca la 35 849 hectare. Suprafata cu Cabernet Sauvignon de asemenea a crescut de la 9.997 ha

in 1987 la 18.349 in 2000.

In 2000 California a vandut 15,5 milioane hl vin pe toate pietele estimat la o valoare

f.o.b. inclusiv valoarea accizelor platite de producatori de 5,9 miliarde $. Valoarea la pret de

detaliu a vinului californian in 2000 s-a ridicat la 11,4 milioane $, incluzand accizele si taxele,

dar fara taxele de vanzare cu amanuntul, in timp ce valoarea la pretul de detaliu al vinului intrat

in canalele de distributie a fost estimat in 2000 la 16,1 miliarde $.

Nu am avea o imagine completa a pietei nord americane a vinului fara luarea in

considerare a pietei canadiene. Canada este un mic si respectat producator de vinuri. Dupa o

scadere substantiala a suprafetei cultivate cu vita in cele doua provincii producatoare, Columbia

Britanica si Ontario, datorata concurentei vinului din SUA, in urma incheierii acordului

comercial cu SUA in 1988, suprafetele cultivate au depasit nivelul inregistrat inainte de

semnarea acordului comercial la finele anului 1997. In 1997, suprafata cultivata cu vie in cele

doua provincii canadiene a fost de 3.781 ha in Ontario si de 2.600 ha in Columbia Britanica.

Vanzarile de vin canadian au crescut continuu din 1990 si pana in 2000 de la circa 10 milioane

de dolari canadieni in 1990 la peste 70 de milioane dolari canadieni in 2000 in Ontario si la circa

30 milioane dolari canadieni in Columbia Britanica.

Piata Comuna Europeana

Cu o productie ce a oscilat in ultimii cinci ani intre 152 si 165 milioane de hectolitri,

Uniunea Europeana este primul producator mondial de vin detinand in jur de 60% din productia

mondiala. Viticultura in tarile U.E. variaza foarte mult nu numai de la o tara la alta, dar si de la o

regiune la alta gradul de specializare al fermelor viticole, dar si in ceea ce priveste dimensiune

fermelor si tipul de vin produs. In mod similar, practicile oenologice specifice practicate in

fiecare regiune si influenta tipurilor de sol contribuie la accentuarea caracteristicilor regionale ale

vinurilor si productiei vinicole din Europa.

Productia de vin europeana se caracterizeaza prin fluctuatii anuale foarte pronuntate

datorate efectelor climatice, dar si metodelor de cultivare. In ciuda fluctuatiilor anuale, un trend

negativ semnificativ a fost inregistrat in ultimiii douazeci de ani: de la un nivel al productiei de

210 milioane hl in prima jumatate a anilor '80, productia medie a scazut la circa 155 milioane hl

pe an in ultimii ani.

Tendinta de reducere a productiei este in principal datorata reducerii suprafetelor

cultivate nefiind inregistrate reduceri semnificative ale randamentului in perioada 1977-2001. Cu

toate acestea, randamentul a fluctuat semnificativ de la un an la altul. Astfel, in anul agricol

1993-1994, randamentul mediu la nivelul U.E. era de 46,3 hl/ha, pentru ca in anul 1994-1995 sa

scada la 45,7 hl/ha.

Incepand cu anul 1975-1976, cand s-a instituit interzicerea de noi plantatii si

compensarea fermierilor prin primele de abandonare a productiei, suprafata cultivata cu vita de

vie s-a diminuat continuu. Reducerea acestor suprafete s-a accelerat in fiecare an. Din 1976 si

pana in 2000, suprafata permanent ocupata cu vie s-a redus de la 4,5 milioane ha la 3,4 milioane

ha, reprezentand o rata anuala de scadere de 1,4%, reprezentand 56.000 ha/an. In ultimii ani,

totusi, rata reducerii s-a diminuat in mod evident. La modul general, podgoriile din comunitate

au cunoscut un proces de imbatranire, deoarece rata plantarilor nu a compensat rata defrisarilor.

Uniunea europeana este nu numai cel mai mare producator, dar si cel mai mare

consumator mondial de vin, detinand o pondere de peste 60% din consumul mondial,

reprezentand in 2000, 128 milioane hectolitri, adica putin peste 34 litri pe locuitor pe an. In

interiorul acestei medii comunitare, consumul este aproape dublu fata de media europeana.

Consumul european de vin s-a redus substantial in ultimii douazeci de ani, in special in tarile

membre, unde nivelul consumului pe locuitor era cel mai ridicat. Intre 1986 si 2000, consumul

total de vin in Uniunea Europeana (15 state) s-a redus cu 10 milioane ha. Scaderea consumului

de vin este rezultatul evolutiei structurale a societatii in special in ceea ce priveste alimentatia si

modul de viata. Alimentatia are un rol particular in tendinta de limitare a consumului de alcool.

Aceasta scadere reflecta un trend descrescator determinat in special de evolutiile inregistrate in

stilul de viata, in comportamentul consumatorilor si de rolul jucat de vin in alimentatie, etc.

Atat in ceea ce priveste evolutia consumului, precum si nivelul lui, statele membre ale

U.E. se impart in doua: statele producatoare de vin si celelalte. In randul primei grupe, nivelul de

consum pe persoana este ridicat, iar scaderea cea mai spectaculoasa in nivelul consumului pe

persoana s-a inregistrat in aceste state. Consumul in Franta a scazut de la 135 litri/persoana in

1957 la 62 litri/persoana in 1994. in Italia, consumul a scazut intre 1975 si 1990 de la 110

litri/persoana la 70 litri/persoana. Scaderi in consumul de vin se inregistreaza si in tarile din

centrul si nordul Europei (Germania, Luxemburg si Austria). In Marea Britanie, consumul se

mentine, dar la un nivel inferior mediei europene. In tarile scandinave, in schimb, intre 1990 si

1995, consumul a crescut (Danemarca, Finlanda) sau a ramas constant (Suedia).

Bilantul aprovizionarilor cu vin in Uniunea Europeana rezuma o situatie care s-a

modificat profund dupa 1994/1995 in raport cu perioada precedenta. In timp ce inainte de

1994/1995 se observa un surplus permanent pe piata comunitara a vinului, bilantul pentru

campaniile 1994/1995 si pana astazi lasa sa apara un deficit, dupa deducerea cantitatilor necesare

sectorului de alcool alimentar (in special pentru coniac si lichior).

O utilizare importanta a vinului o reprezinta producerea alcoolului pe baza de vin. Acesta

se obtine din vin sau din sub-produse ale vinului. Dupa tipul utilizarilor putem distinge doua

categorii de alcool vinificat:

      Cel utilizat pentru elaborarea de vin lichior (Porto, Xeres-Sherry, Madera, etc.),

inclusiv pentru vinurile dulci naturale. Aceasta utilizare reprezinta un volum

anual de 0,4 milioane hl alcool pur.

      Cel utilizat pentru apa vie (Amarac, Cognac, Brandz, etc.) pentru care este nevoie

anual de un volum de 1 milion hl alcool pur pe an. Volumul anual utilizat pentru

productia de Cognac a fost in medie in perioada 1994-1997 de 5,7 milioane hl.

In privinta comertului international cu vin, Uniunea Europeana este in acelasi timp

primul exportator mondial, dar si cea mai mare piata a importurilor de vin. U.E. a exportat in

1995 si 1999 putin peste 10 milioane hl la o valoare a exporturilor de 2,4 miliarde de ECU. Acest

fapt confirma faptul ca U.E. este incontestabil liderul mondial al exportului de vin. Principalele

destinatii sunt SUA, Elvetia, Canada si Japonia. In acelasi timp U.E. este si primul importator

mondial de vin importand in medie in perioada 1997-2000 peste 5,3 milioane de hl. Principalele

tari de origine sunt Australia, Chile, SUA, Ungaria, Bulgaria, Africa de Sud, fosta Iugoslavie.

Importurile din Argentina au atins un volum record in 1998 si 1999, profitand de conjunctura

favorabila a reducerii productiei in Spania si suprimarea pretului de referinta la intrarea in U.E.

dupa intrarea in vigoare a Acordului Rundei Uruguay a O.M.C.

Valoarea exporturilor intracomunitare (intre statele membre), a fost aproape dubla fata de

exporturile extracomunitare, iar in volum, exporturile intracomunitare au reprezentat de trei ori

volumul exporturilor extracomunitare.

Pentru importuri, partea fluxurilor intracomunitare a fost in 2000 de sase ori mai mare in

valoare si de cinci ori in volum fata de fluxurile extracomunitare. Dintr-o valoare totala de

7546,3 milioane Euro cat a reprezentat importurile intra si extra comunitare, fluxurile

intracomunitare au reprezentat 4963,9 milioane Euro in timp ce importurile extracomunitare s-au

cifrat la 2582,5 milioane Euro.

Pentru importuri, 70% din comertul intracomunitar se concentreaza in trei state membre:

in ordine Germania, Marea Britanie si Franta, in timp ce pentru importurile din afara UE, Marea

Britanie trece pe primul loc, urmata de Germania si in mod exceptional in anii 1995 si 1996 de

Spania datorita in special importurilor de vinuri din Argentina, datorita secetei ce a afectat

productia interna in acesti ani.

Principalul partener comercial al Uniunii Europene la exporturile de vin este SUA, cu un

volum mediu de 2,7 milioane hl. Uniunea Europeana exporta in SUA in special vinuri

imbuteliate stabilizate. Vinurile spumante reprezinta mai putin de 20% din volumul exportat de

UE in SUA.. Al doilea partener este Elvetia cu circa 1.6 milioane hl (15% din exporturile

extracomunitare). In mod exceptional, in anul 1994, spatiul ex-sovietic a reprezentat a treia mare

destinatie a exporturilor europene. Partea Canadei in exporturile UE de vin a ramas relativ stabila

intre 1990 si 2000 cu un volum mediu de 0,9 milioane hl reprezentand 9% din exporturile

extracomunitare. Incepand cu 1993, exporturile catre Japonia, au crescut pentru ca in 1997 sa

egaleze exporturile catre Canada. La modul general, exporturile europene de vin catre Asia de

sud-est, zona unde consumul de vin este in crestere, s-au dezvoltat rapid, exporturile catre Hong

Kong, Taiwan, Coreea de sud si China reprezinta astazi peste 1 milion hl.

Bazandu-ne pe ipoteza ca potentialul de productie vinicol va continua sa scada cu

aproximativ 5.000 ha anual (fata de 56.000 ha anual pana in 1999) si ca randamentul nu va

inregistra cresteri semnificative, asa cum a fost cazul ultimilor zece ani, se estimeaza ca in anul

2002/2003 productia de vin a Uniunii Europene se va stabiliza in jurul cifrei de 158 milioane ha

in medie pe an. Utilizarea interna este prevazuta sa se cifreze la circa 148 milioane ha/hl

(inclusiv cantitatile destinate distilarii pentru consumul alimentar de alcool), adica o scadere cu

circa 13 milioane hl in raport cu anul 1999/2000. Aceasta scadere prognozata este datorata in

principal continuarii scaderii consumului uman direct de la 34.3 litri/locuitor in 1996/1997 la

30.8 litri/locuitor in 2002/2003. Tinand cont de export, surplusul anual al balantei vinului in

2002/2003 se va situa in jurul valorii de 5,3 milioane hl. Acesta poate creste pana la circa 17

milioane hl, daca conditiile climatice sunt in mod exceptional favorabile. Pe de alta parte, se

poate inregistra un deficit pe piata europeana de pana la 6 milioane hl in eventualitatea unei

recolte scazute in UE.

Piata australiana a vinului

Australia a aparut in ultimii cinci ani ca unul dintre cei mai dinamici producatori de vin

din lume. Potentialul sau viitor in acest sector da multa bataie de cap producatorilor europeni

traditionali. Industria australiana a vinului este de aceeasi varsta cu cea americana, dar in

comparatie cu SUA, Australia nu a detinut vita salbatica nativa. Cu o suprafata cultivata cu vita

de 98.439 ha din care 81.000 ha pentru vin si o productie medie anuala situata in jurul valorii de

6.0 milioane hl de vin, Australia se situeaza pe pozitia a zecea in lume intre producatorii de vin.

Australia este printre tari din lume unde tendinta inregistrata in ultimii zece ani a fost de crestere

a suprafetelor cultivate cu vita de vie. Aproximativ 40.000 ha de noi plantatii (o investitie de

aproximativ 1 miliard de dolari canadieni) au fost plantate in ultimii sase ani. Se spune ca in

Australia se infiinteaza o vinarie la fiecare 48 de ore. In ultimii cinci ani industria vinului din

Australia a cunoscut o crestere de aproape 60 noi centre de vinificatie pe an.

In Australia sunt cultivate aproximativ 85 soiuri de struguri. In 1997-1998, soiurile

pentru vinuri albe reprezentau 51.6% din totalul suprafetei viticole, ocupand o suprafata de

50.764 ha.

Vanzarile interne de vin au atins nivelul de 3.39 milioane hl in 2000 inregistrand o

crestere constanta din 1990, cand vanzarile interne de vin au coborat sub 3.00 milioane hl. Vinul

de masa a inregistrat 82.2 % din vanzarile interne de vin in 1999/2000. Consumatorii continua sa

prefere vinurile albe ce detin 68.1% din vanzarile totale de vin. Totusi, consumul de vin alb a

scazut de la 79.8% din totalul vanzarilor de vin cat reprezenta in 1998. Vinurile rosii au

inregistrat o crestere extraordinara de circa 91.2% in ultimii zece ani. In ultimii zece ani,

vanzarile de vinuri spumante si carbonate au scazut cu 4.6%. Vinul imbuteliat in cutii de ambalaj

usor a reprezentat 59.8% din totalul vanzarilor interne de vin. Vinul imbuteliat in butelii de

sticla de sub un litru a inregistrat o crestere a vanzarilor cu 10.1% fata de 2000 si de 61.2% fata

de 1987/1988. Vanzarea de vin alb imbuteliat in sticla a crescut cu 39.3%, in timp ce vanzarile

de vin ambalat in pachete usoare a scazut cu 9.4%.

Importurile de vin au crescut cu 214.5% in ultimii zece ani, atingand nivelul record de

25.600 litri. Importuri provin in special din Spania care detine circa 50% din importurile de vin

din Australia. Italia, Franta si Noua Zeelanda sunt urmatorii trei mari exportatori pe piata

australiana. Consumul mediu de vin pe locuitor in Australia a crescut de la 17.8 litri in 1990-

1991 la 19.0 litri in 2000-2001.

In ciuda concurentei acerbe a producatorilor traditionali de vin din Europa si a noilor

producatori din Lumea Noua, exportul de vin australian a atins un nivel record in 1999. Peste

680.000 de sticle parasesc zilnic Australia, aprovizionand peste 82 piete internationale.

Volumul exportului de vin a atins un nivel record in 1999 cu 19.9 milioane hl, ce

reprezinta o crestere cu 16% fata de anul precedent. In acelasi timp, valoarea exporturilor a

crescut cu 28.5%, atingand suma de 885 milioane $. Exportul de vin rosu imbuteliat continua sa

depaseasca exportul de vin alb si reprezinta circa 39% din exportul de vin, in timp ce exportul de

vin alb reprezinta 38.4% din exporturile de vin. Exporturile de vin australian continua sa se

concentreze pe un numar restrans de piete. Australia isi concentreaza circa 74% din exporturile

de vin pe piata Marii Britanii, SUA si Noua Zeelanda.

1.4 Functiile multiple ale viti-viniculturii

Functia economica si sociala a vitei de viti-viniculturii depasesc cu mult cadrul

productiei, comercializarii si consumului de vin. De exemplu, prin efectul de antrenare pe care il

are asupra turismului, viticultura contribuie la dezvoltarea rurala a regiunilor viticole. Efectul de

antrenare se manifesta si prin generarea de activitati in amontele si avalul viticulturii si

viniculturii. Furinzarea de inputuri agricole (material de plantat, ingrasaminte, produse

fitosanitare, masini si utilaje), furnizarea de servicii (mecanice, de consultanta, de intretinere si

reparatii) sunt numai cateva din activitatile economice generate in amontele viticulturii.

Transportul, ambalarea, comercializarea strugurilor sunt activitati generate in aval. Vinicultura

are in spatele ei o intreaga industrie a ambalajelor (sticle, butoaie, recipienti, dopuri si capse,

etichete). Comercializarea genereaza si alte activitati. Magazine specializate, lanturi de

distributie moderne, intreaga retea de restaurante incorporeaza activitati genrate de promovarea

si vanzarea vinului.

In afara de functiile comerciale, viticultura indeplineste o serie de alte functii prin

efectele structurale pe care le exercita asupra peisajului, satelor, comunitatilor rurale si mediul

inconjurator. Incidenta viticulturii asupra mediului poate fi in acelasi timp pozitiva si negativa;

pe de o parte vita de vie contribuie la protectia impotriva eroziunii solului, fixarea solurilor

nisipoase; pe de alta parte tehnologiile de productie moderne aplicate por contribui la poluarea

solului si a apei. Multe din podgoriile de vita de vie din Romania indeplinesc un rol de protectie.

Cultura vitei de vie pe nisipurile din Oltenia a avut pe langa scopul de productie si rolul fixarii

solurilor nisipoase din aceste zone. Plantarea cu preponderenta in zona colinara contribuie la

fixarea versantilor. Plantatiile de vita de vie creeaza peisaje rurale atragatoare si armonioase.

Peste tot in lume viticultura are o dimensiune regionala. Tinand cont de amplasarea in

teritoriu si implantarea locala, dimensiunea regionala releva o importanta deosebita. Doua criterii

principale permit masurarea importantei viti-viniculturii pentru regiunile ce depind de aceasta

cultura : i) valoarea productiei de vin si must in raport cu productia agricola finala a regiunii; ii)

importanta suprafetei viticole in raport cu productia agricola utila a regiunii. In raport de

ponderea valorii productiei de vin si must in productia agricola finala, viticultura poate fi de o

importanta regionala primordiala daca aceasta este de peste 50%. De exemplu, in Franta, in

regiunea Languedoc-Rossillon (cea mai mare regiune viticola franceza), viticultura asigura mai

mult de 50% din productia agricola finala, iar contributia sa la PIB-ul regional este de 2,7%, in

timp ce suprafata viticola reprezinta 30% din suprafata agricola utila regionala.

Spre exemplu, in Romania, judetul Vrancea poate fi considerat prima regiune viticola a

tarii, deoarece suprafata ocupata cu vita de vie reprezinta 11,17% din suprafata agricola utila a

judetului. In nici un alt judet din Romania, suprafata viticola nu este superioara celei din

Vrancea, iar ponderea acesteia in suprafata agricola utila nu depaseste ponderea celei din

Vrancea. In Europa de Vest pe langa Languedoc-Rossillon si Provence-Alpi-Coasta de Ayur,

urmatoarele regiuni detin suprafete viticole de peste 10% din suprafata agricola utila: in Spania,

regiunea Rioja (16%) si Castilla-Mancha (10%); in Grecia Attica (13%); in Portugalia, Madera

(30%).

O caracteristica aparte a productiei viti-vinicole este data de gradul de specializare al

regiunilor. Gradul de specializare al regiunilor pe categorii de vin este variabil. In Romania,

podgoriile sunt specializate in vin de calitate, dar produc auxiliar si vin de consum curent. Fiind

la latitudinea statelor membre sa delimiteze gradul de specializare al regiunilor, unele state

membre din Uniunea Europeana si-au clasificat intreaga suprafata viticola ca fiind specializata in

productia de vin de calitate. Este cazul Germaniei si Luxemburgului. In Franta, suprafata

destinata vinului de calitate reprezinta 75% din suprafata podgoriilor. In Alsacia, Bourgogne,

Picardie si Bordeaux cvasititotalitatea suprafetei viticole este rezervata vinului de calitate cu

denumire de origine controlata.

Viti-vinicultura joaca un rol major in dezvoltarea rurala. In regiunile viticole, ea

reprezinta insasi motorul dezvoltarii rurale. In afara de numarul ridicat al podgorenilor din zonele

viticole a caror ocupatie de baza o constituie viti-vinicultura, trebuie avut in vedere numarul de

locuri de munca create in mod direct sau indirect in regiunile de productie. Locurilor de munca

permanente din fermele viticole li se adauga munca sezoniera pentru strangerea recoltei si

locurile de munca din domeniul vinificatiei.

Viti-vinicultura ofera in mod egal oportunitati de dezvoltare turistica. Retelele agro-

turistice recent aparute nu ocolesc podgoriile vestite romanesti mai cu seama ca datorita nivelului

de dezvoltare mai ridicat al zonelor rurale viticole, atat situatia habitatului uman cat si gradul de

echipare si infrastructura rurala le fac mai pretabile la astfel de localitati. Inspirandu-se din

experienta europeana in domeniul agro-turismului rural unde traseele agroturistice devenite

adevarate "drumuri ale vinului", reprezinta axe ale dezvoltarii rurale, strategia de dezvoltare viti-

vinicola romaneasca trebuie sa considere ansamblul turism rural-viticultura ca posibile coridoare

de dezvoltare rurale integrata.

Viticultura are un efect dual asupra mediului inconjurator afectandu-l atat pozitiv cat si

negativ. In primul rand, vita de vie este o componenta a peisajului rural ce confera armonie si

prezerva frumusetea mediului rural. Vita de vie fiind o cultura perena, este solid si durabil

implantata in peisajul rural. Vita de vie plantata pe flancul colinelor limiteaza eroziunea si

alunecarea solului. De asemenea, plantatiile de vie fixeaza solurile nisipoase stabilizand zone

intregi supuse eroziunii eoliene. Defrisarea vitei de vie da nastere si accentueaza fenomene

daunatoare. Vita de vie poate constitui o protectie contra incendiilor, slaba densitate a butucilor

de vie permitand limitarea propagarii incendiilor la acoperiri vegetale mai dense. Adesea pe

terenurile inclinate si relativ secetoase alternativele la cultura vitei de vie sunt limitate.

Efectele daunatoare ale viti-viniculturii asupra mediului pot proveni dintr-o mecanizare

inadaptata la fragilitatea solului, din utilizarea intensiva a produselor fitosanitare si uneori a

ingrasamintelor azotoase ce pot contamina solul si panza de apa freatica.

In afara de cultura vitei de vie ce poate polua solul si apa prin tehnologii super intensive,

poluarea apelor poate fi determinata de afluentii organici si chimici rezultati din activitatile din

pivnitele vinicole.

Potrivit unui studiu al Bancii Mondiale, in raport de emisiile in aer, apa si sol, activitatea

de vinificatie se situeaza in pozitie mediana printre industriile agroalimentare in ceea ce priveste

gradul de poluare.

Alte aspecte social-economice legate de activitatea vinicola deja tratate anterior se refera

la efectele consumului abuziv de alcool asupra sanatatii, vinul fiind din acest punct de vedere

mai putin infierat, datorita efectelor benefice asupra sanatatii in cazul consumului moderat.

O functie economica importanta deriva din contributia viti-viniculturii la constituirea

veniturilor bugetelor publice. Impozitele pe profit, pe salariile angajatilor din viti-vinicultura, dar

mai ales TVA-ul, accizele si taxele de licenta pentru producatorii si comerciantii din domeniu

contribuie intr-un mod semnificativ la constituirea bugetului public.

Viti-vinicultura are un rol important in constituirea unor comunitati rurale bine inchegate.

Podgorenii sunt uniti prin sentimentul apartenentei la un grup socio-economic cu un rol deosebit

in economia regiunii lor.

Promovarea la nivel european a reglementarii protectiei denumirilor de origine

controlata, demonstreaza puterea si capacitatea viti-vinicultorilor de a se organiza si a-si proteja

o profesie mostenita din tata in fiu si care a dus faima vinurilor lor peste tot in lume.

Capitolul 2

Piata romaneasca a vinurilor

In Romania, viticultura si vinificatia reprezinta activitati economice traditionale, de mare

importanta economica ce s-au dezvoltat din timpuri stravechi datorita conditiilor naturale foarte

favorabile, de care cultura vitei de vie beneficiaza pe aproape tot cuprinsul tarii. In clasamentul

mondial al producatorilor de de vin, Romania se situeaza pe locul 9 cu o productie variind in

jurul valorii de 7 milioane hl. Cu o suprafata de vii de 255.000 ha, Romania se situeaza pe locul

5 in Europa ca suprafata cultivata. Romania este in mod traditional o tara mare consumatoare de

vin situandu-se in clasamentul mondial pe locul 10 cu un consum mediu pe locuitor/an (2000) de

31,5 litri.

Raportata la populatia cuprinsa in grupele de varsta intre 20 si 85 de ani, Romania

constituie o piata potentiala de consum al vinului de circa 16.176 milioane consumatori.

Evolutiile economice si sociale din ultimii noua ani nu au permis acestei piete potentiale sa se

dezvolte. Pe de o parte, potentialul viticol romanesc cunoaste modificari structurale de natura sa

intarzie dezvoltarea sa economica. Faramitarea proprietatii, dizolvarea unor forme de exploatare,

intarzierea privatizarii, decapitalizarea intreprinderilor, plantarile si a falsurilor sunt numai cativa

din factorii care afecteaza dezvoltarea sectorului viti-vinicol din Romania. Pe de alta parte,

tendinta de globalizare a economiei mondiale ce presupune inlaturarea barierelor din calea

comertului dintre state gaseste piata vinului din Romania nepregatita pentru a infrunta

concurenta acerba de pe o piata care are tendinta generala de restrangere cantitativa si de

diversificare calitativa. Runda Milenium a Organizatiei a Comertului ce a inceput in 1999 in

SUA, adauga noi elemente competitive de pietele produselor agro-alimentare, inclusiv a vinului.

Avantajele comparative aparente pe care Romania le are reprezentate de existenta unor

costuri inca foarte reduse la unele inputuri (forta de munca, pamantul) pot fi foarte repede

anihilate prin participarea la piata unica europeana odata intrati in Uniunea Europeana.

Fara o strategie coerenta de revitalizare a sectorului viti-vinicol avantajele pe care

aderarea la Uniunea Europeana ni-l poate aduce in acest sector pot deveni rapid un dezavantaj.

Procesul de armonizare legislativa, precum si ajustarile institutionale necesare are

implicatii financiare deosebite atat asupra bugetului public, cat si asupra resurselor financiare

necesare industriei viti-vinicole pentru a corespunde normelor europene. Concurenta pe piata

mondiala este din ce in ce mai mare prin aparitia unor noi producatori netraditionali precum

SUA, Australia, China, Africa de Sud, Argentina, Chile care demonstreaza o dinamica fara

precedent in dezvoltarea unui sector viti-vinicol super-performant.

Vinul romanesc trebuie in acelasi timp sa faca fata concurentei puternice a berii si

spirtoaselor care au atras in ultimii ani investitii importante. Politicile produsului, pretului si de

promovare din sectorul berii si spirtoaselor au facut ca aceste produse sa castige noi piete.

Rezultatele din aceste sectoare au fost pe masura investitiilor, iar in concurenta dintre vin si bere

se pare ca berea castiga teren.

2.1 Politica viti-vinicola romaneasca contemporana

Revenirea la economia de piata a determinat schimbari profund in agricultura

romaneasca. Reinstaurarea proprietatii private asupra pamantului, liberalizarea preturilor

inputurilor si outputurilor, reglementarea arendei ca forma de exploatare a pamantului,

legiferarea circulatiei juridice a terenului, liberalizarea comertului exterior cu produse agricole si

instituirea impozitului pe venitul agricol, iar ulterior suspendarea acestuia, privatizarea

intreprinderilor din domeniul aprovizionarii, serviciilor si desfacerii sunt cateva din

transformarile majore ce s-au produs in agricultura si care si-au pus amprenta asupra sectorului

agricol romanesc.

Schimbarile politico-economice incepute in 1990 a gasit sectorul viticol romanesc

concentrat in cea mai mare parte in forme cooperatiste si de stat (tabelul 2.1). In 1989, peste 61

mii hectare (28,9% din suprafata viticola romaneasca se gasea in proprietatea statului, iar peste

97 mii hectare (45,9%) erau concentrate in cooperativele agricole de productie. Sectorul

particular reprezentat de gospodariile individuale ale taranilor din zonele necooperativizate si

loturile personale ale membrilor detinea 53,8 mii hectare (25,2%).

In timpul economiei de comanda, suprafata viticola din proprietatea statului aproape s-a

dublat crescand de la 36,6 mii cat erau la sfarsitul cooperativizarii in 1965 la 61,6 mii ha la

sfarsitului anului 1989. Acest lucru a fost posibil prin transferul unor importante suprafete

viticole din proprietatea cooperatista in cea de stat. Se poate vedea ca in acelasi timp suprafata

viticola din sectorul cooperatist s-a diminuat cu peste 30 mii ha intre 1970 si 1989 de la 131,7

mii ha cat era in 1970 la 97,9 mii ha in 1989. De regula, terenurile trecute in proprietatea de stat

faceau parte din categoriile de fertilitate superioara.

Tabelul 2.1.1

Structura pe forme de proprietate a suprafetei viticole in Romania in perioada

economiei de comanda

1965 1970 1975 1980 1989Total Mii ha 242,2 292,8 295,7 259,2 213,4

% 100 100 100 100 100Stat Mii ha 36,6 47,4 50,7 51,2 61,6

% 15,1 16,2 17,1 19,8 28,9C.A.P. Mii ha 102,9 131,7 127,1 110,1 97,9

% 42,5 44,9 43,1 42,5 45,9Gospodarii individuale si personale Mii ha 102,7 113,7 117,5 97,9 53,8

% 42,4 38,8 39,7 37,7 25,2

Sursa : Anuarul Statistic al Romaniei 1990

Transformarile intervenite in viti-vinicultura romaneasca dupa 1990 si-au pus puternic

amprenta asupra potentialului viti-vinicol romanesc. Inceputurile economiei de piata in Romania

a determinat retragerea treptata a statului din sectorul viti-vinicol anuland pozitia detinuta in

timpul economiei de comanda cand statul participa direct la productia, prelucrarea,

comercializarea, fixarea preturilor, efectuarea investitiilor din sector.

Retragerea partiala a statului din productie si comercializare nu a fost inlocuita imediat

printr-o functie de reglementare si control asa cum normal se intampla in orice economie de piata

unde statul este arbitrul actorilor economici dintr-un sector. A trebuit sa treaca multi ani pana

cand s-au introdus si in Romania elemente ale unei noi politici viti-vinicole. Aceasta s-a realizat

in principal prin aprobarea Legii nr. 67 din 1997 Legea Viei si vinului. In incercarea de a proteja

patrimoniul viti-vinicol, legea reglementeaza infiintarea si defrisarea plantatiilor vinicole si

instituie un cadru institutional pentru indrumarea si coordonarea realizarii productiei viti-

vinicole.

In scopul valorificarii potentialului de productie, prin lege se stipuleaza cultivarea cu

precadere a vitei de vie in areale viticole consacrate traditional. In arealele viticole, plantatiile de

vita de vie se grupeaza in regiuni viticole, podgorii, centre viticole si plaiuri. Ministerului

Agriculturii ii revine prin lege sarcina efectuarii si actualizarii lucrarilor de delimitare a arealelor

viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor si altor produse vitivinicole cu denumire

de origine. Lucrarile de delimitare teritoriala a arealelor viticole se evidentiaza distinct in cadrul

Cadastrului viticol.

Prin noua legislatie se instituie un control al plantarilor de noi suprafete viticole.

Infiintarea de noi plantatii de vie pe suprafete mai mari de 0,1 ha de agent economic sau familie

se poate face numai in baza autorizatiei de plantare eliberata de directiile generale pentru

agricultura si alimentatie din judetele unde se infiinteaza plantatia. Autorizatia de plantare

trebuie sa specifice si soiurile folosite precum si distantele de plantare intre randuri si pe rand. In

preocuparea prezervarii calitatii potentialului de productie viticol se interzice plantarea de hibrizi

producatori directi in arealele viticole, precum si completarea golurilor din podgoriile de vita

nobila cu HPD. Incalcarea acestei dispozitii legale poate sa duca la sanctionarea cu amenda a

producatorului sau chiar la defrisarea suprafetei plantate pe cheltuiala celui care a infiintat-o.

Noua lege instituie nu numai controlul plantarii de noi suprafete viticole, dar si controlul

defrisarii lor. Astfel, suprafetele de vita nobila si portaltoi de peste 0,1 ha de agent economic sau

familie se pot defrisa numai in baza autorizatiei de defrisare eliberata de institutiile abilitate ale

statului.

Prin Legea viei si vinului si normele ei de aplicare se stabileste continutul alcoolic al

vinurilor pe categorii astfel: i) vinurile de consum curent trebuie sa aiba o tarie alcoolica de

minimum 8,5% in volum; ii) vinurile de calitate trebuie sa aiba cel putin 10% alcool in volum.

De asemenea, se stabilesc conditiile de producere a vinurilor speciale si a altor produse din

mustul de struguri si din prelucrarea vinului. Legea stipuleaza ca vinul produs din hibrizii

producatori directi este destinat consumului familial, producerii de alcool si oteti, dar poate fi

valorificat sub denumirea de vin de hibrizi.

Noua lege si normele ei de aplicare stabilesc in detaliu conditiile de calitate pentru

diferitele vinuri destinate comercializarii, dar si practicile si tratamentele oenologice autorizate.

De asemenea, prin lege se stabileste obligativitatea producatorilor, depozitarilor si comerciantilor

de a tine evidenta stocurilor de vin si a declara aceste stocuri autoritatilor administratiei publice

locale pe raza carora sunt depozitate produsele, precum si obligativitatea declaratiei de recolta

catre administratia locala sau Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si alte

Produse Vitivinicole.

Legea instituie dreptul de producere a vinului si a altor produse pe baza de must si de vin

cu denumire de origine prin certificatul de atestare intocmit de institutiile abilitate inn acest sens.

Dreptul de folosire a denumirilor de origine se acorda anual prin eliberarea unor certificate de

atestare a denumirii de origine. Legea instituie sanctiuni pentru falsificarea si contrafacerea

vinurilor si produselor vitivinicole.

Comercializarea vinurilor se face in conditiile legii in baza documentelor tipizate stabilite

de Ministerul Finantelor. Certificarea calitatii se face de catre laboratoare de control autorizate.

Prin lege se reglementeaza modul de ambalare si etichetare a vinurilor, elementele ce

trebuiesc inscrise pe eticheta. Alte reglementari se refera la mentiunile legate de locul de

imbuteliere si termenul de valabilitate.

Destinata sa orienteze productia si comercializarea vinului, legea armonizeaza in mare

masura reglementarile romanesti in domeniu cu cele din Uniunea Europeana. Prin lege se

infiinteaza o retea institutionala care trebuie sa asigure indeplinirea reglementarilor instituite prin

lege. Aceste institutii sunt:

                                  i.            Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol. Aceasta

asigura supravegherea aplicarii prevederilor legii in realizarea productiei de

struguri, de vinuri si a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de

origine. Aceasta inspectie urmareste respectarea prevederilor privind infiintarea si

defrisarea plantatiilor de vii; respectarea practicilor si tratamentelor admise in

producerea vinurilor si a altor produse vitivinicole, efectuarea prin intermediul

laboratoarelor autorizate a controlului analitic al vinurilor si bauturilor in vederea

comercializarii lor.

                                ii.            Oficiul National al Viei si Vinului functioneaza in subordinea

Ministerului Agriculturii ca organism specializat cu caracter tehnico-stiintific.

                               iii.            Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si alte

Produse Vitivinicole. Functioneaza ca organism specializat pentru eliberarea

documentelor necesare pentru atestarea calitatii produselor viti-vinicole cu

denumire de origine si controlul respectarii prevederilor acestora inainte de

comercializare. Oficiul initiaza si realizeaza actiuni de protectie a denumirilor de

origine.

Desi legea aprobata si normele aferente pun bazele unei noi politici vitivinicole in

Romania in conditiile economiei de piata putem identifica cateva aspecte ce contravin

principiilor economiei de piata. Astfel, legea ignora pur si simplu participarea partenerilor sociali

in procesul de protejare a intereselor sectorului inducand posibile conflicte de interese prin

atribuirea de drepturi de autorizare unor institutii ale statului ce activeaza in acelasi timp ca

agenti economici pe piata (Statiunile de Cercetare si Productie Vitivinicole). Astfel, in cazul

infiintarii de plantatii pe o suprafata mai mare de 3 ha, la cererea de eliberare a autorizatiei de

plantare trebuie anexat proiectul de infiintare a plantatiei viticole vizat de catre unitatea de

cercetare vitivinicola din zona. Ori, se stie ca toate cele 15 statiuni de cercetare si productie sunt

in acelasi timp producatori locali si deci concurenti pe pietele locale, trebuind in acelasi timp sa

vizeze proiecte de infiintare de plantatii concurente. Mai mult, procesul de autorizare, de

infiintare de noi plantatii necesita trei avize (de la specialistul de la centrul agricol teritorial, de la

reprezentantul din teritoriu al Inspectiei de Stat pentru Controlul tehnic Viticol, iar in cazul

plantatiilor mai mari de 3 ha, avizarea proiectului de catre statiunea de cercetari teritoriala. Abia

dupa aceste trei avize se poate elibera autorizatia de plantare.

Legea Viei si Vinului cu reglementarile de aplicare constituie singurul element concret

de politica vitivinicola din Romania. Desi la nivelul declaratiilor politice se recunoaste rolul

deosebit de important al vitiviniculturii din Romania nu au fost elaborate pana in prezent nici un

program de stimulare sau sprijin al acestui sector care numai din export aduce anual circa 30-40

milioane dolari fara a lua in considerare rolul economic regional si national al viti-viniculturii.

Nu exista programe concrete de dezvoltare a sectorului vitivinicol, de incurajare a investitiilor ori

de mentinere a unei rate a replantarilor care cel putin sa mentina daca nu poate imbunatati

calitatea patrimoniului vitivinicol existent.

Investitia pentru innoirea unui hectar de vita nobila se ridica la valori impresionante, iar

conditiile de creditare de pe piata bancara romaneasca in situatia unei inflatii cu doua si trei cifre

in ultimii noua ani face progresul regenerarii plantatiilor vitivinicole imposibil. Concurenta

neloiala a micilor producatori care nu investesc in plantatii vinicole valoroase in conditiile in

care consumul traditional, autoconsumul si formele informale de comert sunt dominante in

societatea romaneasca fac ca investitorii privati sa fie descurajati in intentiile lor de a investi in

sector. La toate aceste obstacole trebuie sa adaugam politica fiscala din Romania, caracterizata

prin cumularea unui numar mare de impozite si taxe aplicate bauturilor alcoolice ce determina o

crestere a preturilor si implicit reducerea cererii pentru vinul comercializat de agentii economici

autorizati. Singurul element de protectie al producatorilor autohtoni continua sa-l reprezinte

protectionismul tarifar ridicat (taxa vamala la impozitul de vin este de 144% ad valorem), care nu

are un efect real deoarece consumul de vin importat este in mod traditional destul de redus in

Romania.

In afara de reglementarile specifice privind vita de vie si vinul o serie de reglementari

orizontale vin sa completeze cadrul legislativ ce reglementeaza comercializarea vinului. Una din

acestea este cea referitoare la etichetarea produselor alimentare. In domeniul vinului si

produselor pe baza de vin, Hotararea de Guvern nr. 784 din 1996 stabileste ca vinurile de

consum curent obtinute din struguri de vin de mare productie vor utiliza denumirile de "vin de

masa" sau "vin de masa superior", in functie de continutul in zahar al strugurilor. Vinurilor de

calitate obtinute din soiuri de struguri pentru vin cu insusiri tehnologice superioare, vor fi

denumite dupa numele podgoriei sau al zonei viticole fiind clasificate in: i) vin de calitate

superioara daca concentratia alcoolica este de minim 10%; ii) vin de calitate superioara cu

denumire de origine controlata (concentratia alcoolica de minimum 11%).

Vinurile de calitate superioara care se comercializeaza cu denumire de soi trebuie sa

provina in proportie de cel putin 85% din soiul de struguri indicat. In functie de continutul in

zaharuri reducatoare, se poate inscrie pe eticheta "sec" (continut de zaharuri pana la 4g/l),

"demisec" (intre 4-12 g/l), "demidulce" (intre 12-50 g/l), "dulce" (peste 50g/l).

Pentru vinurile de calitate superioara cu denumire de origine controlata dupa mentionarea

soiului se precizeaza anul de recolta. Eticheta trebuie sa contina de asemenea data imbutelierii si

denumirea celui care face imbutelierea. Termenul "vechi" poate fi inscris pe eticheta numai daca

vechimea vinului este de peste trei ani pentru vinurile rosii si minimum doi ani pentru cele albe.

Toate prevederile generale privitoare la etichetarea produselor alimentare trebuiesc avute in

vedere pentru etichetarea vinului destinat comercializarii. Astfel, in definirea strategiilor de

marketing, reglementarile nationale, cat si internationale, reprezinta restrictii cheie de care

agentii de marketing trebuie sa tina seama.

2.2 Potentialul productiv autohton

Romania detine un important patrimoniu viticol constituit din mari suprafete ocupate cu

vii altoite, pe radacini proprii si hibrizi producatori directi, dar si din pepiniere viticole,

amenajari si constructii pentru viticultura si vinicultura. Pe langa acest patrimoniu fizic exista in

Romania un extraordinar patrimoniu cognitiv, cultural si stiintific legat de cultura vitei de vie si

arta producerii vinurilor.

Patrimoniul viticol romanesc este organizat din regiuni viticole uniform distribuite in

teritoriu, asa cum se poate vedea si din figura 3.1, formate din podgorii de renume dupa cum

urmeaza:

                    Regiunea dealurilor si colinelor Subcarpatilor Meridionali ce se intinde pe o

lungime de cateva sute de km si cuprinde doua podgorii importante; Dragasani- cu o suprafata de

1000 ha si dealul mare - cu o suprafata de 15000 ha;

                    Regiunea colinelor si dealurilor Subcarpatilor Rasariteni, in care arealul viticol

se intinde pe o suprafata de aproximativ 30000 ha si cuprinde podgoriile Odobesti, Panciu,

Nicoresti, Husi, Cotnari, Iasi si alte cateva centre viticole;

                    Regiunea din centrul Transilvaniei, circa 2000 ha, cu podgoriile Tarnave si

Alba-Iulia;

                    Regiunea din vestul Transilvaniei cu o suprafata de 1500 ha cu doua podgorii

Arad si Banat;

                    Regiunea din Nord-vestul Transilvaniei cu o suprafata de peste 2000 ha;

                    Regiunea din sesul Dunarii cu podgorii si centre viticole ca: Segarcea, Turnu

Magurele, Dragasani Olt etc;

                    Regiunea din Sud-Estul Dunarii cu vestitele podgorii de la Murfatlar, Ostrov,

Sarica-Niculitel, Babadag, Harsoca.

Din cele 41 de judete ale Romaniei, 25 sunt producatoare de struguri de vin. Chiar si in

celelalte judete fara vocatie viticola exista suprafete, insa neinsemnate, de vita de vie pentru

autoconsum, numai 3 judete (Brasov, Covasna si Suceava) nefiind inregistrate in statistica

oficiala cu nici o suprafata viticola. Viticultura (vii si pepiniere viticole ) ocupa la sfarsitul anului

2001, 255 ha reprezentand 1.9 % din suprafata agricola utila in Romania. Dintre acestea 215000

ha reprezentand 84% din suprafata viticola reprezinta suprafata cultivata cu struguri de vin.

1938 1950 1960 1970 1980 1989 1996 1997 1998 1999 2000 2001

1) vii si

pepiniere

viticole

249,

2

227,

3

311,

0

346,

8

306,

1

277,

5

285,

8

298,

6

301,

1

293,

3

289,

0

259,

3

2) vii pe

rod total

din care :

247,

1

233,

0

270,

5

292,

8

259,

2

213,

4

225,

3

235,

4

245,

0

246,

8

251,

8250

3) vii

altoite si

indigene

119117,

396,6

168,

5

166,

3

162,

2

159,

3

161,

5

158,

9

160,

7

141,

8110

4) vii

hibride128

105,

7

173,

9

124,

392,9 51,2 66,0 73,9 86,2 86,1

110,

0140

5)ponder

ea supr.

viticole in

total

suprafata

agricola

1,66 1,58 2,14 2,32 2,04 1,88 1,93 2,01 2,03 2,02 2,1 1,96

6)

ponderea

viilor

hibride in

total vii

(%)

51,8 45,5 64,3 42,5 35,8 24,0 29,3 31,4 35,2 34,9 43,7 56,0

Tabelul 2.2.1

Evolutia suprafetei viticole in Romania, 1938-2001

(mii ha)

Sursa : Anuarul Statistic al RSR 1981 si Abuarul Statistic al Romaniei 1993-2001

In timpul economiei de comanda, in Romania au fost facute investitii in viticultura din

sectorul de stat si cooperatist, care au adus la o ameliorare a patrimoniului viti-vinicol romanesc.

Politica viticola promovata de regimul comunist a constat in defrisarea hibrizilor producatori

directi si inlocuirea acestora cu plantatii noi de vii altoite. In perioada de dupa colectivizare, au

intrat pe rod in Romania peste 200000 ha plantatii noi, in conditiile defrisarii a peste 100000 ha

vii hibride si imbatranite. Ponderea viilor hibride in totalul suprafetelor viilor pe rod a ajuns in

1989 la 24% din totalul viilor pe rod, majoritatea vitei hibrid fiind detinuta de producatorii

individuali si pe loturile personale ale membrilor cooperatori pentru productia artizanala

destinata autoconsumului. In paralel cu inlocuirea vitei hibride si imbatranite cu vita nobila, s-a

inregistrat si o crestere a viilor pe rod pana in 1975 cand prin noua politica promovata de regim

suprafetele viticole au inceput sa scada.

Ameliorarile din patrimoniul viti-vinicol au constat nu numai din cresterea calitatii

plantatiilor de vita de vie si introducerea unor tehnologii moderne, dar si prin dezvoltarea retelei

de invatamant si cercetare in domeniu. Astfel, in cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice

s-a constituit Institutul de Cercetare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca cu 10

statiuni de cercetare si productie raspandite pe intreg patrimoniul tarii. De asemenea, s-a

organizat si dezvoltat productia de material de plantat de calitate, suprafata pepinierelor viticole,

plantatiilor de vite portaltoi si a scolilor de vite putand asigura anual producerea a circa 30

milioane de vite de plantat.

Dupa 1989 s-au produs mutatii importante in structura patrimoniului viti-vinicol. Daca la

sfarsitul anului 1989, din totalul de 278.000 ha reprezentand suprafata ocupata de vii si pepiniere

viticole 87.000 ha (31%) se gaseau in proprietatea de stat, 154.000 ha (55%) in cooperative

agricole si numai 37.000 ha (14%) in sectorul particular. Dupa aplicarea Legii 18/1991

proprietatea cooperatista a disparut, iar sectorul privat a devenit majoritar, detinand in 2001

218.000 ha (76%) din suprafata viticola din Romania, in sectorul de stat ramanand 69.000 ha

(24%).

Din punct de vedere calitativ insa, patrimoniul viticol a inceput sa se degradeze dupa

1989. doua evolutii paralele au determinat o degradare a patrimoniului viticol romanesc dupa

1989. in primul rand, a reinceput un proces de plantare necontrolata de hibrizi producatori directi

(HPD). In perioada 1989-2001, ponderea hibrizilor producatori directi a crescut de la 51,2 mii ha

in 1989 la 140 mii ha la sfarsitul anului 2001, cand ponderea lor a ajuns sa fie 56% din totalul

viilor pe rod. Astfel, in 2001, ponderea HPD in suprafata viilor pe rod a ajuns sa depaseasca pe

cea din perioada interbelica (1936), cand HPD detineau 42,7% din suprafata viilor pe rod din

Romania.

In al doilea rand, proprietarii vitei de vie nestimulati de pretul strugurilor si aflandu-se in

imposibilitatea de a aplica tehnologia de productie, au inceput un proces de defrisare a unor

suprefete cultivate cu vita de vie. Defrisarile abuzive si cele ca urmare a pagubelor produse de

calamitati naturale (inghet, grindina) au scos din cultura insemnate suprafete cuprinse in areale

viticole delimitate pentru producerea vinurilor si a altor produse vitivinicole cu denumire de

origine.

In categoria plantarilor noi de vita de vie sunt luate in calcul numai plantarile in masiv si

cele intensive ce depasesc potrivit legii viei si vinului suprafata de 0.1 ha de agent economic sau

familie.

Potentialul de vinificatie a cunoscut de asemenea modificari structurale in ultimii 9 ani.

Transformarea fostelor societati de stat in societati comerciale si includerea lor in procesul de

privatizare, a modificat structura proprietatii si mai ales modul de gestionare al acestora. Din cele

80 de societati comerciale specializate in productia viti-vinicola numai 30 dispun de combinate

de vinificatie cu activitate integrala (producere de struguri, prelucrare, depozitare, conditionare,

imbuteliere vinuri), celelalte 50 de societati detin centre de vinificatie pentru prelucrarea

strugurilor si depozitarea vinurilor, livrand vinuri neimbuteliate pe piata sau la combinatele

societatilor comerciale viticole pentru conditionare si imbuteliere.

Astazi multi dintre proprietarii care si-au recuperat terenurile cultivate cu vita de vie nu

au un interes real in industria vinului deoarece vinicultura este o activitate costisitoare si care

necesita un volum mare de munca. Totusi, in ultimii ani datorita tehnologiilor moderne rezultate

in urma investitiilor din domeniul vinului au marcat o crestere a calitatii vinului. Noile tehnologii

au permis o deplasare de la vinurile dulci catre vinurile seci, de asemenea tehnologiile moderne

de imbuteliere au determinat o ameliorare a calitatii si a modului de prezentare a vinului.

Utilizarea pesticidelor, fungicidelor si materialelor de ambalat importate a determinat o crestere a

randamentului, iar noile tehnici de refrigerare au permis prezervarea aromei si gustului. Incepand

din 1997, multe intreprinderi de vinificatie au renuntat la procedeul pasteurizarii si au trecut la

metodele tehnologice aplicate in tarile vestice, bazate pe refrigerare care asigura pastrarea

buchetului vinului.

Procesul de privatizare a influentat potentialul de prelucrare al strugurilor. In loc sa se

favorizeze accesul la privatizare a noilor proprietari de suprafete viticole in incercarea de

integrare a productiei viticole cu cea vinicola, strategiile promovate de Fondul Proprietatii de

Stat au facut ca majoritatea companiilor Vinalcool sa fie privatizate fara a asigura accesul

detinatorilor materiilor prime la capacitatile de prelucrare. Lista societatilor Vinalcool incluse in

programul de privatizare in masa a cuprins 40 de societati din domeniul vinificatiei. S-a ajuns

astfel ca multe capacitati de vinificatie ce deserveau fostele CAP-uri sa fie cumparate de

investitori neinteresati de potentialul din zonele de productie unde acestea se afla amplasate.

Astfel, s-ajuns uneori in situatia paradoxala in care materia prima este prelucrata artizanal de

catre proprietarii de vita de vie, in timp ce capacitatile de prelucrare si imbuteliere sunt utilizate

in alte scopuri sau pentru a imbutelia vin varsat importat.

Tabelul 2.2.2

Productia totala de struguri pe regiuni viticole, 1997-2001

Regiunea 1997 1998 1999 2000 2001kg/ha mii tone kg/ha mii tone kg/ha mii tone kg/ha mii tone kg/ha mii ha

Banat 5033 25,8 4186 20,6 2560 11,9 4427 20,2 2398 10,5Crisana si Maramures

4938 57,6 4526 46,4 3903 45,1 4858 56,4 2983 32,7

Dobrogea 5888 136,2 4106 95,7 4706 115,8 6258 157,4 3624 91,7Moldova 6505 577,3 3945 328,1 6921 590,4 6723 576,6 5444 473,8Muntenia 5187 359,9 3822 341,9 4798 364,9 5494 426,8 4253 342,2Oltenia 3445 115,3 4647 151,4 4156 137,8 4622 158,7 5375 185,1Transilvania 4914 67,1 4519 48,58 3572 47,8 4878 62,0 3449 43,0Total 5465 1339,2 4186 1032,7 5282 1313,9 5672 1428,4 4623 1179,0

Sursa: Comisia Nationala pentru statistica

Sectorul viticol privat, ce detine 77% din totalul suprafetei viticole, realizeaza o

productie de struguri hibrizi direct producatori d 484,532 tone ce depaseste cu 132.000 tone pe

cea a strugurilor din soiuri nobile destinate producerii de vin in areale importante de cultura din

Oltenia, Muntenia si Crisana. (Tabelul 3.3)

Tabelul 2.2.3

Productia de struguri in 2001 pe structura de soi si forme de proprietate

Regiunea Total Struguri de vie altoita si indigena HPD

Total Stat Privat

Banat 10.476 9.306 4.256 1.999 117

Crisana si Maramures 32.376 12.163 2.211 8.480 2.057

Dobrogea 91.691 81.206 32.639 20.790 1.048

Moldova 473.763 355.042 86.555 208.617 11.872

Muntenia 342.221 144.493 56.515 67.544 19.772

Oltenia 185.115 62.289 27.297 30.563 12.282

Transilvania 43.003 29.974 14.702 14.566 1.302

Total 1.179.005 694.473 224.175 352.559 48.453

Sursa: CNS; Struguri de masa si vin la un loc

Desi potentialul de productie este reprezentat si de vitele hibride, datorita faptului ca

vinul de hibrizi este destinat cu precadere consumului familial, productia sa trebuie luata in

considerare datorita influentelor exercitate de autoconsum asupra cererii, precum si a comertului

pe piata locala care nu poate fi impiedicat de prevederile legii. Vinurile de hibrizi si cele

rezultate in urma unui amestec intre vin de hibrizi si vin provenit din soiuri nobile, pot fi

comercializate ca atare numai cu conditia de a purta denumirea de "vin de hibrizi". Asa cum

vedem, potentialul de productie pentru materia prima de calitate este relativ redus si se

diminueaza prin cresterea exagerata a ponderii HPD in totalul patrimoniului viticol romanesc.

2.3 Oferta de vin din Romania

Pornind de la potentialul viticol prezentat anterior, in Romania se pot produce un numar

de 402 tipuri de vin, cu urmatoarea repartizare pe categorii: 11 tipuri de vin de consum curent, 42

tipuri de vin de calitate superioara, 118 tipuri de vin de calitate superioara cu denumire de

origine si 231 tipuri de vin cu denumire de origine si trepte de calitate.

Productia totala de vin din Romania a variat in jurul valorii de 5.000.000 hl anual. In anii

'80, productia de vin brut a crescut atingand in unii ani (1983), valori record de 8.000.000 hl.

Dupa 1989, productia totala de vin s-a redus, situandu-se in jurul valorii de 5.000.000 hl anual.

Pe regiuni, asa cum reies din tabelul 4.1, Moldova detine ponderea majoritara in productia de vin

din Romania.

Tabelul 2.3.1

Evolutia productiei totale de vin pe regiuni, 1997-2001 (mii hl)

Regiunea 1997 1998 1999 2000 2001

Banat 100,5 88,5 52,3 85,6 56,3

Crisana si Maramures 261,0 241,1 234,9 321,4 161,1

Dobrogea 484,0 442,3 500,8 697,3 482,0

Moldova 2571,5 1711,2 3016,6 3145,3 2861,7

Muntenia 1583,1 1803,2 1907,7 2170,2 1912,3

Oltenia 533,1 824,6 756,5 909,2 985,4

Transilvania 305,3 259,0 251,4 333,9 229,0

Total 5838,6 5370,0 6720,0 7663,0 6688,0

Sursa: ONVV

Productia de vin brut obtinuta in 2001 a fost de 6.688.000 hl din care 62,2% sunt vinuri

din soiuri nobile, din care 2.170.000 hl au fost produse in sectorul de stat si 1.990.000 hl in cel

privat. In 2001, in grupa soiurilor din vita nobila se observa o crestere a ponderii vinurilor albe

(77,6%) in detrimentul vinurilor rosii de calitate, a caror pondere s-a redus la 22,4% fata de 30%

in 1995, considerat anul cel mai bun pentru vinurile rosii din Romania.

In sectorul privat se manifesta un interes sporit pentru sortimentele de vinuri rosii. In

anul 2001, sectorul privat a produs 560.000 hl, reprezentand circa 13,4% din totalul productiei

sectorului privat, in comparatie cu sectorul mixt (stat-privat) care a produs 370.000 hl vinuri rosii

ceea ce reprezinta 8,8% din cantitatea de vin produsa de acest sector. Anul 2001 poate fi

caracterizat ca unul al vinurilor de consum curent, productia de vin cu denumire de origine abia

daca a atins cantitatea de 756.000 hl, reprezentand numai 64,7% din productia obtinuta in 1994 si

jumatate din cantitatea medie produsa in ultimii 4 ani. Vinul de calitate produs in Romania detine

o pondere foarte mica in totalul productiei de vin, nedepasind niciodata un sfert din productia

totala in ultimii 5 ani. (Tabelul 4.2)

Tabelul 2.3.2

Productia de vin pe categorii de calitate, 1999-2001 (hl)

Tipul de vin 1997 1998 1999 2000 2001

Vin de consum curent 4.670.850 4.296.000 5.040.000 5.747.000 5.932.000

Vin cu denumire de origine 1.167.700 1.074.000 1.680.000 1.916.000 756.000

Ponderea vinului cu

denumire de origine in total

productie(%)

20 20 25 25 11

Sursa: ONV

Pe langa productia interna, anual exista un import de vin care se adauga ofertei interne de

vin. De asemenea, oferta romaneasca de vin se adreseaza nu numai consumatorului roman,

Romania este in mod traditional exportator de vinuri de calitate. Tabelul 4.3 prezinta oferta si

utilizarea vinului in Romania.

Tabelul 2.3.3

Oferta si utilizarea vinului romanesc, 1998-2001 (mii hl)

1998 1999 2000 2001

Productie vin brut 5370,0 6720,0 7663,0 6688,0

Import 41,0 152,0 557,0 7,0

Export 371,0 333,0 467,0 801,0

Disponibil pentru consum 5040,0 6540,0 7217,0 7314,0

Consum pe locuitor: aparent l/an 31,4 41,4 48,0 45,2

Consum pe locuitor: real l/an 23,2 25,3 26,0 20,2

Sursa: CNS

Sortimentul vinurilor produse in Romania este variat incluzand vinuri albe, vinuri rosii ,

vinuri aromate si vinuri spumante. Structura de soi a productiei de struguri din tara noastra este

reprezentata de 71% struguri de vin, 25% struguri de masa si 4% alte destinatii. In cazul

strugurilor de vin, 57% din productie este reprezentata de struguri pentru vinuri albe, 11% pentru

vinuri rosii si 3% pentru vinuri aromatizate.

Sortimentul pentru vinuri albe cuprinde:

- Feteasca alba, este principalul soi pentru producerea de vinuri albe din Romania,

ocupand 23.000 ha. Cultura sa este extinsa aproape in toate podgoriile si centrele viticole, in

special in cele din Transilvania si Moldova. Cultivata pe terenuri cu fertilitate redusa sau chiar pe

pante cu expozitie nord-estica, reprezinta unul dintre soiurile care se poate dezvolta bine in astfel

de conditii. Vinurile obtinute se situeaza la un nivel calitativ care le asigura, in majoritatea anilor,

incadrarea in categoria celor superioare, seci. Acest soi poate produce vinuri cu denumire de

origine si trepte de calitate (VDOC) in 17 centre viticole si cu denumire de origine (VDO) an alte

numeroase areale. La Cotnari, din soiul Feteasca alba se pot produce, in anii favorabili, vinuri de

tip VDOC II, dulci. Cu un continut satisfacator in alcool, cu un extract moderat, cu o aciditate

care le imprima prospetime si cu o aroma fina, specifica soiului, aceste vinuri sunt mult apreciate

de consumatori. La maturitate deplina acumuleaza in majoritatea podgoriilor peste 185 g/l

zaharuri. Preparate dupa o tehnologie speciala, ele pot constitui materie prima in productia

vinurilor spumante in 9 centre viticole din regiunea viticola a Crisanei si Maramuresului. In anii

normali, productia este de 12-14 tone struguri la hectar.

- Feteasca regala. Este unul din cele mai valoroase soiuri romanesti (desi nu are o

vechime mai mare de 60 de ani), gratie unei plasticitati ecologice pronuntate, fiind raspandit in

majoritatea podgoriilor din tara, pe o suprafata de 17.200 ha. Zonele cele mai favorabile pentru

cultivare sunt Podisul Transilvaniei si Dealurile Moldovei. Aceste zone sunt destinate producerii

vinurilor albe, seci, de calitate superioara sau de consum curent, vinuri suple, cu o fructuozitate

pronuntata si o aroma specifica de soi. Vinurile obtinute din acest soi au o tarie alcoolica medie,

aciditate ridicata, sunt discret aromate, fructuoase, proaspete si antrenante, constituind in acelasi

timp si o corespunzatoare materie prima pentru spumante (in 13 centre viticole) si a distilatelor

invechite din vin (in 6 centre viticole). Productiile realizate in general sunt mari, variind in medie

de la 10.5 t/ha pana la 18 t/ha.

- Riesling italian. Soi pentru vinuri albe cultivat in prezent pe suprafete destul de

insemnate (circa 20.000 ha), extins datorita plasticitatii sale ecologice, aproape in toate regiunile

tarii. Din Rieslingul italian se obtin vinuri suficient de armonic constituite, catifelate, ce

pastreaza, cand sunt tinere, aroma specifica soiului; datorita continutului mediu in alcool si

aciditatii ridicate, intra in cuplaj cu cele provenite din Feteasca alba si Feteasca regala,

constituind materia prima pentru spumante intr-un numar de 4 centre viticole din Transilvania si

Crisana. In majoritatea arealelor si anilor produce vinuri de calitate superioara seci, care se ridica

de multe ori la nivelul vinurilor cu denumire de origine. Asigura productii de 15-18 tone struguri

la hectar.

- Aligote. Soi pentru vinuri albe de origine franceza, detine o suprafata de circa 10.600

ha, fiind cel mai raspandit soi pentru vinuri de consum curent din tara. Este cultivat cu

preponderenta in podgoriile din Moldova, din nordul Dobrogei si in centrele viticole din judetul

Braila. El da vinuri seci, cu o aciditate corespunzatoare, care le da prospetime si vioiciune mult

apreciate de consumatori. Productiile obtinute se incadreaza intre 10,7 t/ha si 15,5 t/ha.

- Sauvignon blanc. A fost introdus in cultura in perioada post-filozerica. In prezent se

cultiva pe circa 6.000 ha in aproape toate podgoriile producatoare de vinuri albe de calitate

superioara. Productia medie de struguri difera in functie de arealul de cultura, de la 6,9 t/ha (la

Tirgu-Jiu) la 9,2 t/ha (la Valea Calugareasca).

- Pinot gris. Este un soi din care se obtin vinuri superioare seci introdus in Romania in

perioada postbelica. In prezent, se cultiva pe o suprafata de 3.200 ha, mai mult in podgoriile din

Transilvania si Dobrogea. In centrele viticole ca acelea din Constanta, Alba, Bistrita-Nasaud,

exista reale posibilitati pentru obtinerea de vinuri cu denumire de origine si trepte de calitate

(VDOC). In podgoria Murfatlar si in centrele viticole Aiud si Alba Iulia, in anii favorabili, prin

recoltarea la supramaturare pot fi obtinute vinuri dulci cu denumire de origine si trepte de

calitate, cules la stafidirea boabelor. In prezent, dupa o tehnologie adecvata poate constitui

materie prima pentru spumante. Productiile medii obtinute variaza de la 5,3 t/ha (Blaj) la 9,4 t/ha

(Turda).

- Chardonnay. Soi pentru vinuri albe de calitate superioara. Se cultiva pe o suprafata

relativ mica de circa 1.200 ha mai ales in podgoria Murfatlar. Soiul se caracterizeaza prin

productii scazute de 5,0-7,7 t/ha, compensate de catre concentratiile mari de zaharuri (237-245

g/l). Este reprezentativ pentru podgoria Murfatlar si este folosit pentru producerea de vinuri

dulci.

- Grasa de Cotnari. Soi pentru vinuri albe de calitate superioara, cultivat la Cotnari (in

prezent soiul de baza al acestei podgorii - 750 ha) si Pietroasele-Buzau (100 ha). In toamnele

lungi si insorite, strugurii beneficiaza de instalarea putregaiului nobil (Botrztis cinerea) care

actioneaza favorabil asupra acumularii zaharurilor si a calitatii vinurilor. Productiile sunt mici,

4,7 t/ha la Cotnari si 4,9 t/ha la Pietroasele. Vinurile obtinute sunt alcoolice, echilibrate,

caracterizate printr-un buchet de mare finete. Acest soi produce vinuri cu denumire de origine si

trepte de calitate (VDOC-I).

Sortimentul pentru vinuri rosii cuprinde:

- Merlot. A fost introdus in cultura dupa cel de-al II-lea razboi mondial ocupand 11.420

hectare. Vinurile obtinute sunt echilibrate cu insusiri organoleptice deosebit de apreciat. Au o

culoare rosie-rubinie destul de intensa, care se pastreaza in timp. Prin maturare capata o anumita

suplete mai putin intalnita la vinurile rosii. Concentratiile maxime de zaharuri din must sunt

cuprinse intre 220-242 g/l si fac dovada unei reale aptitudini de supramaturare intalnita la acest

soi, cu toata productia sa ridicata la unitatea de suprafata ce variaza intre 7,5 t/ha (Minis) la 15,7

t/ha (Odobesti). Se pot obtine vinuri ce pot atinge nivelul celor de origine VDO si VDOC.

- Babeasca neagra. Soi vechi romanesc pentru vinuri rosii raspandit in Moldova si in

centrele viticole de pe nisipuri detinand o suprafata de 7.200 ha. Vinurile sunt echilibrate, cu un

continut moderat de alcool, fructuoase, cu aciditate ridicata datorita careia constituie si o materie

prima excelenta pentru spumante rose. Este un soi de perspectiva, cu productii mari la hectar ce

se ridica pana la 16 t/ha. Babeasca neagra figureaza ca soi de baza pentru vinuri rosii de consum

curent, producand vinuri care in unii ani pot atinge chiar nivelul celor de calitate superioara.

- Cabernet Sauvignon a devenit primul soi producator de vinuri rosii. Se intalneste in

toate podgoriile cu conditii ecoclimatice favorabile, detinand cea mai mare suprafata - 11.500 ha,

dand rezultate bune, in special pe pantele puternic insorite, dand vinuri corpolente, cu o

personalitate bine conturata. Productiile sunt de 10-12 tone struguri la hectar, iar in unele areale

poate produce vinuri cu denumire de origine si trepte de calitate (VDOC).

- Pinot Noir. Soi pentru vinuri rosii de calitate superioara raspandit in toate podgoriile

din tara cu exceptia celor din Transilvania. Datorita productiilor mici - intre 4,5 t/ha si 9,0 t/ha a

fost extins intr-o masura mai mica ocupand 1.500 ha. Vinurile obtinute prezinta un inalt potential

alcoolic. Soiul produce vinuri de calitate superioara. In Vrancea este destinat producerii materiei

prime pentru spumant rose.

- Feteasca neagra. Soi pentru vinuri rosii de calitate superioara autohton cultivat in

podgoriile din Moldova din timpuri stravechi (150-200 ani). Suprafata actuala cultivata s-a extins

partial si in Muntenia ocupand 1.129 ha. Productiile sunt foarte diferite de la un an la altul incep

de la o productie de 4,7 t/ha si pot ajunge chiar la 19,0 t/ha. Continutul de zaharuri din must are

limite extreme cuprinse intre 176-251 g/l, motiv pentru care se pot obtine vinuri rosii de calitate

superioara si trepte de calitate.

Sortimentul pentru vinuri aromate cuprinde:

- Muscat Ottonel. A fost introdus in cultura inainte de invazia filoxerei si s-a extins in

toate podgoriile si centrele viticole ajungand in prezent la o suprafata de 8.000 ha. Soiul prefera

ecoclimatul temperat racoros din podgoriile Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si partea de

nord a Moldovei. Productia variaza intre 7,1 t/ha si 9,9 t/ha, iar concentratiile de zaharuri sunt

ridicate cuprinse intre 202-268 g/l, pretandu-se la producerea de vinuri cu denumiri de origine.

- Tamaioasa romaneasca. Soi vechi indigen, cunoscut cu multe secole in urma. In anii

caldurosi, cu toamne lungi si uscate, da vinuri de calitate, cu aroma fina, placuta, bine

echilibrata. Productii de 8-9 tone struguri la hectar se obtin in mod obisnuit. Produce vinuri

aromate dulci, realizate prin culesul strugurilor la supramaturare, incadrate in categoria vinurilor

cu denumire de origine si trepte de calitate (VDOC).

Pe langa soiurile importate, Romania a pastrat o foarte mare bogatie de soiuri

profiloxerice, adica cele produse din soiuri de strugure care dateaza dinainte de 1990. Vinurile

din acest patrimoniu de originalitate exceptionala poarta nume care duc consumatorul cu gandul

la vremurile de demult. In Transilvania gasim Corb sau negru vartos, Iordovan, Iordan, Feteasca

alba, Seina sau Negru moale. Din podgoriile din Banat se obtine Mustoasa de Maderat, Caderca

de Minis sau Creasa de Teremia. In Tara romaneasca amatorul poate alege intre Cramposie de

Dragasani, Berbecel, Braghina sau Tamaioasa Romaneasca, iar in Moldova poate opta pentru

Feteasca neagra de Dealu Mare, Galbena de Odobesti, Francusa de Cotnari, Basicata de Dealu

Mare, Busuioaca de Bohotin sau Grasa de Cotnari. Un mare vin rosu este Feteasca Neagra, care

impreuna cu Codarca de Minis reprezinta valori sigure in cadrul vinurilor rosii mondiale.

Aceasta varietate de soi este oferita consumului sau destinata altor utilizari precum distilatele din

vin.

2.4 Consum, comert intern si international

In 2001, oferta de vin pentru consum a favorizat un consum aparent2[2] de 45,2

l/an/locuitor, in scadere cu 2,8 l/an/locuitor fata de anul precedent. Intr-un clasament mondial

efectuat de Wine Institute din SUA in octombrie 1998 pe baza datelor furnizate de Oficiul

International al Viei si Vinului, Romania se situeaza pe locul 10 in lume, cu un consum mediu

anual pe locuitor in 1996 de 31,5 litri, inaintea Greciei si Ungariei, dar dupa Franta, Italia,

Portugalia, Luxemburg, Argentina, Elvetia, Slovenia, Spania si Austria. Datele Comisiei

2

Nationale pentru Statistica din Romania indica un consum mediu potential anual pe locuitor de

26 l/an/locuitor. Diferenta dintre consumul potential de vin si cel real este compusa din

cantitatile de vin folosite pentru industrializare si consum familial care nu sunt incluse in

raportarile statistice. Urmarit in evolutie, consumul potential si cel real de vin indica o crestere a

consumului mediu anual de vin in Romania in ultimii 7 ani. (Tabelul 5.1)

Tabelul 2.4.1

Evolutia consumului mediu de vin in Romania, 1995-2001

Anul Consum potential (l/locuitor/an) Consum real (l/locuitor/an)1995 19,4 16,61996 20,6 16,11997 26,2 19,51998 31,4 23,21999 41,4 25,32000 48,0 26,02001 45,2 20,2

Sursa: CNS

Din punct de vedere al preferintelor pentru consum, piata bauturilor alcoolice este inca

dominata de consumul de bere, ponderea consumului de bauturi spirtoase in totalul consumului

de bauturi ramanand foarte scazuta. Cantitativ, berea, ca si consumul mediu anual se situeaza

undeva la o medie de 40 l/locuitor si reprezinta concurentul principal al vinului. La un consum

anual mediu pe locuitor de 65.8 litri (in 1996), berea reprezinta 60% (adica 35.8 l/locuitor), iar

vinul numai 40% (adica 26 l/locuitor). Consumul de bauturi spirtoase se situeaza aproape

constant in jurul valorii de 4 l/locuitor/an, detinand o pondere de numai 6% din totalul

consumului de bauturi alcoolice. (tabelul 5.2)

Tabelul 2.4.2

Consumul mediu anual de bauturi alcoolice in Romania, 1985-2001 (l/locuitor)

AnulTotal bauturi alcoolice Vin Bere Spirtoase

l/locuitor l/locuitor % l/locuitor % l/locuitor %

1985 74,4 25,4 34 44,4 60 4,6 6

1987 82,4 29,1 35 48,7 59 4,6 6

1990 65,2 18,5 28 43,5 67 3,2 5

1991 62,9 16,9 27 42,1 67 3,9 6

1998 68,7 23,2 34 41,7 61 3,8 5

2000 68,5 25,3 37 39,2 57 4,0 6

2001 65,8 26,0 40 35,8 54 4,0 6

Sursa: CNS

Desi dupa 1990 consumul real de vin, in termeni reali si relativi a crescut in dauna

consumului de bere, in realitate consumul a crescut ca urmare a cresterii autoconsumului.

Consumatorul traditionalist, necumparator, cu resurse banesti limitate, s-a transformat in

producator de vin pentru consumul propriu si al familiei. Ponderea autoconsumului de vin de

82,9% este superioara celei realizate pe ansamblul bauturilor alcoolice de 66,8% (tabelul 5.3).

Tabelul 2.4.3

Ponderea autoconsumului in consumul de bauturi alcoolice in Romania in 2001 (%)

Bautura Total gospodarii Salariati Tarani

Total bauturi alcoolice 66,8 56,3 79,5

Vin 82,6 77,2 90,7

Bere 8,0 10,1 4,0

Tuica si rachiuri naturale 71,4 73,3 71,2

Sursa: CNS

Din datele Comisiei Nationale pentru Statistica reiese ca autoconsumul de bauturi

alcoolice din Romania depaseste jumatate din consumul mediu anual. Taranii produc aproape in

exclusivitate (90,7%) din vinul consumat in gospodarie si 71,2% din tuica si rachiuri. De fapt, in

traditia rurala romaneasca, productia de struguri este utilizata pentru a produce in acelasi timp

vin si rachiuri, reziduurile rezultate de la mustul de struguri fiind apoi supuse fermentarii pentru

a produce rachiul din struguri.

Vinul nu este destinat numai consumului uman direct. El poate constitui materie prima

pentru alte utilizari. Vinul este in special utilizat pentru obtinerea de produse pe baza de vin si

anume: vinul alcoolizat, distilat de vin, vin arsul, rachiul de vin si otetul de vin. De asemenea,

exista o serie de produse obtinute pe baza de subproduse vinicole si anume: alcool de origine

viticola, rachiul de drojdie, spuma de drojdie, rachiul de tescovina, rachiul aromat de tescovina.

Asa cum am vazut in subcapitolul anterior, Romania este o tara in care autoconsumul de

vin detine peste jumatate din consumul de vin la toate categoriile socio-profesionale. In ultimii

ani, ca tendinta generala se observa o scadere a cantitatii de vin cumparate si o crestere a

autoconsumului. De altfel, aceasta tendinta este consecinta plantarii unei suprafete importante de

vita hibrida destinata aproape in exclusivitate pentru autoconsumul familial.

Daca autoconsumul de vin este foarte ridicat, cantitatea medie de vin cumparata in

fiecare luna indica un consum mediu lunar moderat de 2,1 l/locuitor. Asta inseamna ca anual

sunt puse in vanzare pe piata interna circa 3-4 milioane hl de vin. In tabelul 6.1 sunt prezentate

cantitatile de vin livrate in 2000 la intern pe forme de proprietate. Valoarea productiei livrate la

intern si extern a atins in 2001 cifra de 2.570,7 milioane lei in aceasta cifra incluzandu-se si

valoarea productiei de coniac.

Tabelul 2.4.4

Cantitatea livrata la intern de sectorul privat, mixt si public in 2001

Vin brut

(mii hl)

Vin pt consum

(mii hl)

Vin spumant

(mii sticle ¾)

Vin spumos

(mii sticle ¾)

Vermut

(mii l)

Publ

ic

Mi

xt

Priv

at

Publ

ic

Mi

xt

Priv

at

Publ

ic

Mi

xt

Priv

at

Publ

ic

Mi

xt

Priv

at

Publ

ic

Mi

xt

Priv

at

10,0 202 0,9 579170

9

451

358

221

98 723

745

5257 3 764 34

Sursa: CNS

Incepand din 1996, Romania si-a accentuat caracterul de tara net exportatoare de vin, exportul de vin reprezentand in 1995 circa 0,3% din volumul valoric al exportului romanesc si 30% din cel al exportului de "alimente, bauturi si tutun". Pe piata intenationala, Romania detine o cota de 0,9% din exportul mondial de vin si 1,8% din exportul european. In 1997, exportul romanesc de vin a inregistrat o crestere spectaculoasa cantitativ (+82,6%) si o crestere valorica mai mica de +37,8% determinata de un nivel calitativ inferior al vinului produs in 1996. ponderea exportului in productia interna s-a dublat in 1997 fata de anii precedenti, reprezentand 11% din productia interna.

O evolutie pozitiva a exporturilor de vin romanesc s-a inregistrat si in primele opt luni

ale anului 1998, cand s-au exportat aproximativ 569,5 hl vin, in valoare de aproximativ 30

milioane dolari. Comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior s-a inregistrat o crestere

cantitativa cu 31% si una valorica cu 25%.

Din punct de vedere sortimental, exportul de vin este dominat de vinurile linistite, din

care mai mult de jumatate sunt vinuri albe, urmate de vinurile cu continut alcoolic scazut (sub

13%).

Orientarea geografica a exportului romanesc de vin a cunoscut modificari importante in

ultimul deceniu. Daca inainte de 1989, fostul bloc comunist (CAER) reprezenta principala

destinatie a exportului romanesc de vin, dupa 1990, exportul romanesc de vin a fost orientat catre

tarile Uniunii Europene cu preponderenta. Dupa multi ani de absenta de pe pietele vestice, astazi,

vinul romanesc se regaseste din nou pe pietele vest-europene. Astfel, Germania ramane

principala destinatie a exportului de vin romanesc. Germania importa din Romania in special vin

varsat pe care il imbuteliaza si il vinde pe piata germana ca vin romanesc. Pe locul doi in

exporturile romanesti catre statele membre ale UE se situeaza Marea Britanie, urmata de Suedia,

austria si Olanda. In Marea Britanie se exporta de regula vinuri imbuteliate rosii, realizand o

valoare medie foarte ridicata (105 US$/hl). Rusia si Republica Moldova detin pozitii importante

in destinatiile de export ale vinului romanesc. Astfel, Rusia a devenit a treia piata de export.

Romania continua sa produca vinurile clasice vechi, in timp ce cererea pe piata mondiala

pentru astfel de vinuri este in scadere, fiind inlocuita de noi tipuri de vinuri produse de

producatori noi, foarte dinamici din Africa de Sud, Australia si SUA.

2.5 Politica fiscala in sectorul vitivinicol

Vinul constituie alaturi de bauturile alcoolice, de carburanti si tutun, un produs asipra

caruia toate statele aplica un numar de taxe si impozite. Vinul ca orice alt produs este impozitat

direct prin taxa pe valoarea adaugata de 19% din valoare. In afara de TVA, bauturilor alcoolice li

se aplica taxe speciale de consumatie (accize). Instituite cu dublu scop si anume pentru a creste

veniturile bugetare si pentru limitarea sau descurajarea consumului, accizele au fost introduse

dupa 1990 si in Romania. Stabilite la inceput diferentiat in raport de provenienta interna sau

internationala, taxele speciale de consumatie din Romania au venit in contradictie cu prevederile

GATT, iar dupa nenumarate interventii si notificari ale organismelor internationale, accizele au

fost stabilite in conformitate cu prevederile acordului GATT, ca o suma fixa pe grad de alcool.

Accizele si TVA-ul constituie cele doua elemente determinante ale fiscalitatii aplicate

alcoolului. Dreptul de accize constituie in ultimul timp o sursa importanta a incasarilor fiscale ale

statului. In acest sens, legea a instituit actualizarea trimestriala a dreptului de a acciza in raport de

rata inflatiei. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 instituie o acciza de 34.000 lei pe

litru de alcool pur. Ordonanta 50/1988 actualizeaza accizele pentru vin astfel: pentru vinuri

nespumante 7200 lei hl/1 grad alcoolic; pentru vinuri spumoase 12.000 lei hl/1grad alcoolic;

pentru vinuri spumante 36.000 hl/1 grad alcoolic; si pentru vermuturile si alte produse pe baza de

vin cu o concentratie in alcool de pana la 22%, inclusiv in volum 30.000 lei hl/1 grad alcoolic.

Accizele la vinuri au fost actualizate in septembrie 1999 astfel: vinuri nespumoase 9.360 hl/1

grad alcoolic; vinuri spumoase 15.600 lei hl/1 grad alcoolic; vin spumant 46.800 lei hl/1 grad

alcoolic.

Printr-o noua ordonanta de urgenta, Ministrul Finantelor a incercat la inceputul anului

1999 introducerea unei noi taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului variind intre 50

milioane si 350 milioane lei pe an in functie de productia anuala (pentru o productie de pana la

40.000 hl, 50 milioane, pentru o productie intre 40.000 hl si 120.000 hl, 200 milioane si pentru o

productie de peste 350.000 hl peste 350 milioane). Tentativa Ministerului Finantelor de a

introduce o noua taxa platibila anual a fost anulata de Senat, care considera ca aceasta taxa este o

taxa de autorizare a producerii si comercializarii ce trebuie platita la inceperea activitatii si ca

atare majoritatea producatorilor de vin fiind deja in operare, nu sunt obligati sa o plateasca.

Numeroase studii fiind efectuate in diverse tari demonstreaza efectul fiscalitatii asupra

cererii si consumului de vin. Din punct de vedere al concurentei pe piata, fiscalitatea isi pune

amprenta asupra concurentei. Faptul ca autoconsumul detine o pondere atat de insemnata in

consumul de vin din Romania, face ca acest instrument sa nu aiba eficacitatea dorita, iar

impozitarea sa fie suportata exclusiv de sectorul intreprinderilor, nu si de micii producatori.

Micii producatori privati artizanali din Romania au un avantaj comparativ cu cei autorizati,

deoarece acestia nu sunt obligati la plata TVA si a accizelor. Trebuie tinut cont ca un producator

de vin in Romania are de platit pe langa cele doua taxe indirecte si o serie de taxe si impozite

directe facand ca pe total, nivelul fiscalitatii suportata de industria vinului sa fie exagerat de

mare.

Fiscalitatea exagerata face ca o importanta parte din producerea si comercializarea

alcoolului, inclusiv a vinului sa treaca din sectorul economiei oficiale in cel al economiei

subterane. Astfel, contrabanda cu alcool a devenit o afacere foarte profitabila in Romania, unde

fiscalitatea pe litru de vin depaseste 50% din pretul de vanzare al produsului. Acest lucru creeaza

concurenta neloiala producatorilor ce activeaza legal, diminuandu-le piata si afectandu-le puterea

economica.

Capitolul 3

Coordonatele activitatii S.C. Vincon Vrancea S.A.

3.1 Locul Vincon in viniviticultura judetului Vrancea

Judetul Vrancea reprezinta cel mai mare areal viti-vinicol al tarii, cu o suprafata de 27

630 hectare vii pe rod in anul 2000. Productia obtinuta pe intinsele podgorii de la Panciu,

Cotesti, Odobesti, Jaristea, Tifesti, Bolotesti, Carligele etc, detine o pondere semnificativa in

totalul productiei nationale de struguri si vin. In tabelul urmator, este prezentata suprafata

viticola pe categorii de unitati a Judetului Vrancea in anii 1998, 1999 si 2000. Se observa ca

aceasta suprafata a scazut in fiecare an, insa cu un procent nesemnificativ.

Tabel 3.1.1

Suprafata viticola a judetului Vrancea pe categorii de unitati

NR.

CRT

U.M. 1998 1999 2000

1 Vii pe rod - TOTAL

Sector privat din care:

*societati comerciale si societati agricole private

*gospodarii ale populatiei

HA

HA

HA

HA

27 738

21 143

552

20 591

27 701

21 157

533

20 624

27 630

22412

474

21 9382 Vii altoite si indigene - TOTAL

Sector privat din care:

*societati comerciale si societati agricole

private

*gospodarii ale populatiei

HA

HA

HA

HA

23 950

17 355

522

16 803

23 929

17 385

533

16 852

23 845

18 627

470

18 157

3 Vii hibride - TOTAL

*societati comerciale si societati

agricole private

*gospodarii ale populatiei

HA

HA

HA

18 264

-

3 788

21 232

-

3 772

20 368

4

3 781

Asa cum se poate observa, suprafata viticola a scazut atat la viile altoite, cat si la cele

hibrid, insa aceste diminuari sunt datorate in general defrisarilor si imbatranirii viilor si sunt

nesemnificative in raport cu suprafata totala.

Suprafata de vie aflata in proprietatea VINCON este, surprinzator de numai 360 ha, ceea

ce inseamna o pondere de numai 2,3% din suprafata totala a judetului. Acest fapt se explica prin

achizitionari masive de struguri de la producatorii particulari, carora li se ofera intre 1800-2700

lei/kg de struguri (2001), in functie de continutul de zaharoza din fruct. Spre exemplu, in

campania de toamna a anului 2000, societatea a achizitionat struguri in valoare de aproape

2.000.000 USD. Cele 25 de unitati de productie, pivnite si centre de colectare a strugurilor pot

procesa pe sezon circa 150.000 tone de materie prima.

3.2 Prezentarea S.C. VINCON VRANCEA S.A.

Scurt istoric. Societatea s-a infiintat in anul 1949, beneficiind de un potential ridicat, dat

fiind amplasarea sa geografica. Pe parcursul a doua decenii, vinul produs la VINCON era livrat

vrac spre alte centre de prelucrare si imbuteliere din tara. In anii '70, regimul comunist a dispus

achizitionarea a trei linii de imbuteliere performante, care au fost amplasate la Cotnari, Jidvei si

Murfatlar, din acest motiv VINCON-ul neavand posibilitatea crearii unei imagini de marca pe

piata romaneasca a vinului, iar consecintele nu s-au lasat asteptate. Societatea a fost privatizata in

1999, cand fostul FPS detinea 82% din capitalul social. Principalul investitor a fost doamna

Luchi Georgescu care detine si in prezent peste 50% din actiunile firmei. Al doilea actionar in

ordinea actiunilor detinute este capitanul echipei nationale de fotbal a Romaniei, Gica Popescu,

care in luna mai a acestui an a intrat in posesia a 49% din actiunile firmei, in urma unei oferte

publice de cumparare lansate pe piata valorilor mobiliare.

Date de identificare:

VINCON VRANCEA S.A.

Str. Avantului, nr. 12

Focsani 5300, jud. Vrancea

Tel: 037222100, fax: 037221574

VINCON MARKETING

Bd. Libertatii, nr. 10, bl. 114, sc. 2, ap. 33

Sector 4, Bucuresti

Tel: 013353686, fax: 013353566

VINCON DISTRIBUTION

Str Drumul intre vii, nr. 26

Sector 3, Bucuresti

Tel: 013467987, fax: 013467986

Forma juridica: Societate pe actiuni cu capital privat

Actul de infiintare: Registrul comertului nr J39/225/1991

Cod fiscal: R 1446711

Capital social actual: 129.104.325.000 lei

Obiect de activitate: Fabricarea bauturilor alcoolice distilate

Presedinte: Luchi Georgescu

Director: Georgel Costache

Structura organizatorica si de conducere

 

Directorul general al societatii este Georgel Costache. Cu o pregatire manageriala si

tehnica vasta, atestata de diploma de expert in marketing, gestiune financiara si drept

international, valabila in Piata Comuna, SUA si Romania obtinuta in urma doctoratului sustinut

la Bordeaux, in Franta in 1992, Georgel Costache conduce compania de peste 12 ani.

Vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, specialist in vinuri rosii,

conducand o echipa de ingineri oenoogi si tehnicieni de marca, G. Costache incearca sa faca

apreciate si cunoscute produsele purtand insemnele VINCON, fapt reusit in foarte mare masura,

dat fiind medaliile si destinatiile obtinute la mari concursuri nationale si internationale de profil.

Organigrama societatii comerciale VINCON VRANCEA S.A.

DIRECTOR GENERAL

 

DIRECTORCOMERCIAL

 

DIRECTOR ECONOMIC

 

DIRECTOR TEHNIC

 

CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

 

In perspectiva se impune continuarea procesului de organizare a muncii si de gasire a

celor mai bune cai de crestere a productivitatii muncii. Sunt necesare masuri de imbunatatire in

continuare a managementului practic si de crestere a eficientei utilizarii resurselor umane

disponibile. Dintre acestea, cel putin prioritare sunt urmatoarele:

o       Reproiectarea activitatii generale de management in sensul unei mai mari

deschideri fata de cerintele pietei;

o       Managementul strategic trebuie sa devina foarte activ si previzional, sa

urmareasca cresterea randamentului mediu, a performantelor tehnice si

tehnologice cu impact pozitiv in nivelul productiei fizice;

o       Managementul economic trebuie orientat catre cresterea gradului general de

valorificare a produselor, reducerea si stabilizarea cheltuielilor, modernizarea

sistemului financiar-contabil si statistic, promovarea unei politici de indatorare

strict dimensionate si urmarirea rambursarii la timp a datoriilor.

3.3 Analiza diagnostic a activitatii financiare

Analiza evolutiei veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor financiare pe ultimii 3 ani.

Dupa cum se poate observa din tabelul urmator, veniturile totale au inregistrat o dinamica

negativa in ultimii 3 ani. Astfel, daca in 1999 se inregistrau venituri totale de 110.441.076 mii

lei, in 2000 au scazut cu 16.695.180 mii lei, adica cu 15% fata de nivelul anului anterior.

De asemenea, veniturile totale au scazut si in 2001 fata de 2000 cu un procent de 4,5%,

ceea ce in cifre absolute inseamna 4.373.644 mii lei. Acest fapt se datoreaza in cea mai mare

masura diminuarii veniturilor din exploatare, care in 2000 au scazut semnificativ fata de 1999, cu

18 432 584 mii lei, adica cu 17% fata de nivelul anului precedent.

Tabelul 3.2

Contul de profit si pierderi

Nr.

Crt.

INDICATORI 1999 2000 2001

1 Venituri din exploatare 110 110 447 91 677 863 89 180 525

2 Cheltuieli pentru exploatare 102 927 488 89 215 733 87 812 046

3 Profit/pierdere 7 182 959 2 462 130 1 368 479

4 Venituri financiare 329 923 213 987 191 727

5 Cheltuieli financiare 5 000 981 2 382 209 330 492

6 Profit/pierdere -4 671 058 -2 168 222 -138 765

7 Rezultatul curent al exercitiului 2 511 901 293 908 1 229 714

8 Venituri exceptionale 706 1 854 046 0

9 Cheltuieli exceptionale 414 267 454 517 614 183

10 Profit/pierderi -413 561 1 399 529 -614 183

11 Venituri totale 110 441 076 93 745 896 89 372 252

12 Cheltuieli totale 108 342 736 92 052 459 88 756 721

13 Rezultat brut/profit 2 098 340 1 693 437 615 531

14 Impozit pe profit 1 035 037 334 916 269 348

15 Profit net 1 063 303 1 358 521 346 138

Figura 3.1 Evolutia profitului net

Asa cum se poate observa din figura 3.1, profitul net a inregistrat un nivel ridicat in 2000,

ajungand la suma de 1.358.521 mii lei, pentru ca in anul urmator sa inregistreze o diminuare

semnificativa de 1.012.383 mii lei, ceea ce inseamna in cifre relative un procent de 25,5% fata de

anul 2000. Aceasta se explica prin micsorarea veniturilor totale incasate de firma in 2001,

datorata in special scaderii vanzarilor pe piata interna. Nu acelasi lucru se poate spune despre

vanzarile la export care au inregistrat o crestere de 27,8% in 2001 fata de anul precedent, cand

exporturile au atins suma de 2584741. Exporturile sunt realizate in tari ca: SUA, Marea Britanie,

Norvegia, Finlanda, Danemarca, Polonia, Japonia, si Malesia, si reprezinta aproximativ 3-5% din

cifra de afaceri.

Tabel 3.3

Evolutia cifrei de afaceri

mii lei

NR CRT INDICATOR 1999 2000 2001

1 Cifra de afaceri 108 091 169 84 953 987 103 319 722

In 2000, cifra de afaceri a scazut fata de anul anterior la 84953987, de la 108091169,

diminuandu-se cu 23137182 mii lei, ceea ce inseamna in cifre relative o scadere de 21,4%. In

2001, insa incasarile firmei au crescut la 103 319 722, adica de 1,21 ori, ceea ce inseamna in

cifre absolute 18.365.735 mii lei.

Tabel 3.4

Structura activului

NR

CRT

ACTIV

1999 2000 2001

Total activ din care: 11259703

6125336331 183553329

1 Active imobilizate 70374274 73947488 88353233

Imobilizari necorporale

Imobilizari corporale

Imobilizari financiare

4937

70291842

77495

5531

73853883

88074

8193

88282823

62217

2 Active circulante

Stocuri

Alte active circulante

42222762

29785479

12437283

51388843

37167285

14221558

93555361

67719191

25836170

3 Conturi de regularizare si asimilate - - 1644736

4 Prime privind rambursarea obligatiunilor - - -

Din tabelul anterior se observa o evolutie ascendenta a activului total in perioada

analizata. Astfel, daca in 1999 acesta se situa la nivelul valorii de 112597036 mii lei, in 2000 a

crescut de 1,11 ori, atingand valoarea de 125336331 mii lei. Cresterea inregistrata in 2001 fata de

2000 este mai semnificativa, fiind de 146%, ceea ce in cifre absolute inseamna 58216998 mii lei.

In anul 2001 se observa o pondere ridicata a activelor circulante in totalul activului, fapt datorat

in special cresterii semnificative a stocurilor, ca urmare a cresterii capacitatii de productie.

Capacitatea de productie a atins un nivel actual de 12.500 sticle/luna, ca urmare a achizitionarii

unor instalatii moderne de imbuteliere, import Franta si Italia, fapt reflectat si in sporirea

imobilizarilor corporale in 2001 fata de 2000 cu aproape 20%.

Figura 3.3

Figura 3.4

Tabel 3.5

Structura pasivului

mii lei

NR PASIV 1999 2000 2001

CRT

Total pasiv din care:11259703

6125336331 183553329

1 Capitaluri proprii 74982148 98235658 148346011

2 Provizioane pt. riscuri si cheltuieli - - -

3 Datorii 37485415 27092884 34922260

4 Conturi de regularizare si asimilate 129473 7789 285058

Asa cum se observa din tabelul anterior, capitalurile proprii au inregistrat o evolutie

ascendenta in cei 3 ani de studiu, atingand un nivel de 148.346.011 mii lei in 2001, reprezentand

o pondere semnificativa de aproape 81% in structura pasivului total.

Figura 3.5

 

 

 

Evolutia numarului mediu de angajati

Numarul mediu de salariati a inregistrat o evolutie descendenta pe parcursul perioadei

analizate astfel: in 1999, societatea avea un numar de 764 de angajati, in 2000, 645, iar in 2001,

595 salariati. In 2000, fata de 1999, numarul mediu de angajati a scazut cu 15,5%, adica cu 119

persoane. Acelasi trend s-a mentinut si in 2001, cand au fost disponibilizati inca 50 de angajati, o

diminuare cu 7,8% fata de anul precedent.

Figura 3.6

Evolutia productivitatii muncii

Productivitatea muncii se poate calcula si ca raport intre cifra de afaceri si numarul

mediu de personal. Folosind aceasta formula se poate aprecia dinamica productivitatii muncii in

perioada 1999-2001.

Figura 3.7 mii lei/pers.

Se poate observa ca productivitatea muncii a scazut in 2000 fata de 1999 cu 7%, pentru a

reveni in anul 2001 la valoarea de 173647 mii lei/persoana, inregistrand o crestere de 31,8%,

ceea ce inseamna in cifre absolute 41936 mii lei/persoana. Aceasta crestere a survenit pe fondul

disponibilizarilor de personal, atat in anul 2000 cat si in 2001.

Alti indicatori economico-financiari:

1) grad de mobilizare al activelor:

2) grad de lichiditate al activelor:

3) rata datoriilor:

4) solvabilitate generala:

5) solvabilitate financiara:

6) rata capitalului propriu fata de activele fixe:

7) grad de indatorare:

8) viteza de rotatie a stocurilor:

9) rotatia activelor fixe in CA:

10) rotatia activelor circulante in CA:

11) rotatia activelor totale in CA:

12) rata grevarii veniturilor de datorii:

13) marja profitului:

14) rata rentabilitatii financiare:

15) rata rentabilitatii activelor totale:

16) rata rentabilitatii generale:

NR CRT INDICATORI 1999 2000 2001

1 Grad de imobilizare al activelor 62,5 59 48,1

2 Grad de lichiditate al activelor 37,5 41 50,1

3 Rata datoriilor 33,3 21,6 19

4 Solvabilitate generala 3 4,62 5,25

5 Solvabilitate financiara 0,7 1,15 1,43

6 Rata capitalului propriu fata de activele fixe 1,06 1,32 1,67

7 Grad de indatorare 0,5 0,27 0,23

8 Viteza de rotatie a stocurilor 3,62 2,29 1,53

9 Rotatia activelor fixe in CA 1,53 1,15 1,17

10 Rotatia activelor circulante in CA 2,56 1,65 1,10

11 Rotatia activelor totale in CA 0,96 0,67 1,10

12 Rata grevarii veniturilor de datorii 0,96 0,32 0,34

13 Marja profitului 0,01 0,016 0,0033

14 Rata rentabilitatii financiare 0,0141 0,0138 0,0023

15 Rata rentabilitatii activelor totale 0,0186 0,0135 0,0033

16 Rata rentabilitatii generale 0,0098 0,0147 0,0039

Figura 3.8

Marja normala pentru rata rentabilitatii financiare se incadreaza in limitele 0,35-0,50.

dupa cum se observa din graficul alaturat, rata solvabilitatii a fost mai mare decat marja normala.

In 2000 chiar, aceasta este supraunitara, deci capitalul propriu a fost mai mare decat cifra de

afaceri. Acelasi fenomen se inregistreaza si in 2001, datorita cresterii semnificative a

capitalurilor proprii.

3.4 Concluzii pe baza diagnosticului financiar

Analiza rezultatelor financiare a identificat o serie de aspecte legate de activitatea firmei.

Astfel, rata capitalului propriu a avut valori pozitive, mai mari decat 1, deci o situatie favorabila.

Daca in 1999 inregistra o valoare de 1,06, in 2000 a urmat o evolutie pozitiva ajungand la

valoarea de 1,67. Din aceasta evolutie rezulta ca activele s-au achizitionat din capitalul propriu,

se constata chiar o crestere a capacitatii de autofinantare.

Din evolutia gradului de indatorare, care a scazut de la 0,5 in 1999 la 0,23 in 2000, se

desprinde cresterea independentei financiare a firmei, prin micsorarea ponderii capitalurilor

atrase, imprumutate, in totalul capitalului permanent.

Figura 3.9

Desi cheltuielile totale au scazut constant in cei 3 ani de analiza, in anul 2001 s-a

inregistrat o diminuare importanta a ratei rentabilitatii generale cu 73,5% fata de nivelul anului

2000 si cu 60% fata de nivelul inregistrat in 1999. acest fapt a avut drept cauza diminuarea

consistenta in fiecare an a veniturilor totale. Cu toate acestea, in 2000, rata rentabilitatii generale

a inregistrat o valoare de 0,0147 cea mai inalta in perioada analizata. Desi activitatea desfasurata

este profitabila, se impune o reconsiderare a strategiei manageriale si comerciale a firmei in

viitorul apropiat, pentru a majora efectele obtinute.

Capitolul 4

ANALIZA ACTIVITATII DE MARKETING LA S.C. VINCON S.A.

Marketingul agro-alimentar are o importanta deosebita in economie, dar el prezinta

particularitati ce-l deosebeste de conceptul interdisciplinar de marketing. Doi factori in general

impiedica utilizarea conceptului de marketing interdisciplinar in domeniul agro-alimentar

determinand o particularizare a sa:

         Marketingul se ocupa de regula de deciziile de afaceri si obiective, in timp ce

marketingul agro-alimentar s-a dezvoltat in principal ca un subiect de politica

agricola odata cu interventiile guvernamentale (Baterman, 1976);

         Structura sistemului agricol consta in mii de mici afaceri in care fermierii

individuali au posibilitati limitate de contact cu consumatorii si o capacitate

limitata de management a combinarii dintre produs, pret, promovare si distributie

(Meulenberg, 1986; Ritson, 1986).

4.1 Generalitati privind marketingul vinurilor

O particularitate aparte a marketingului vinului consta in faptul ca putine alte produse

cunosc o disparitate de pret comparabila cu cea inregistrata in domeniul viticol. La modul

general, disparitatile de pret sunt importante in toate privintele: intre regiunile de productie, intre

vinurile rosii si cele albe, intre categoriile de vin etc. In concluzie, este deosebit de dificil de

facut o apreciere generala a diferentelor de preturi existente in sectorul vin, mai ales daca avem

in vedere ca anumite "vinuri de calitate" pot atinge niveluri de pret spectaculoase, in timp ce

anumite vinuri de masa nu pot adesea sa gaseasca o piata de desfacere in ciuda pretului redus.

Calitatea este un criteriu primordial in politica de marketing a vinului. Separarea vinului

in "vin de masa" si "vin de calitate" exprima comportamente diferite ale consumatorilor,

indicand adesea tendinte divergente in evolutia consumului. Din punct de vedere al politicii de

marketing, valorificarea tendintei favorabile manifestata de piata pentru una sau alta din cele

doua categorii de produse este foarte dificila, dat fiind faptul ca schimbarile in structura de

productie viticola presupun perioade foarte mari de timp, astfel incat evolutiile conjuncturale nu

pot fi valorificate prin cresterea ofertei dintr-un anumit sortiment de vin. Mai mult,

comportamentul consumatorilor fata de cele doua categorii de vin poate fi explicat prin elemente

socio-economice distincte. De exemplu, consumul de vin de masa continua o tendinta

traditionalista reprezentata de viata din mediul rural, in timp ce evolutiile de pe piata vinului de

calitate exprima o ruptura de tendintele traditionaliste. Astfel, in timp ce vinul de masa continua

sa reprezinte bautura cotidiana a claselor cu vinuri relativ reduse, "vinul taranului" si "vinul

muncitorului", vinul de calitate este din ce in ce mai mult vinul elitelor, vinul de sarbatoare, vinul

de timp liber. Regulile ce determina cererea pentru cele doua categorii de vinuri sunt diferite. In

timp ce o crestere a nivelului venitului determina o reducere a consumului de vin de masa si

cresterea ponderii vinului de calitate o scadere a venitului nu determina o reducere a consumului,

ci mai degraba substituirea vinului de calitate cu cel de masa.

Calitatea vinului releva un produs alimentar complex. Un aliment comporta un pachet de

caracteristici susceptibile sa aduca consumatorului mai multe satisfactii. Exista caracteristici

nutritionale, igienice, economice, (servicii grefate pe aliment), socio-culturale (simbolism socio-

cultural). Calitatea, asadar, este un concept multidimensional, iar consumatorul alege in functie

de aspectul pe care el il privilegiaza. De asemenea, modul de consum influenteaza din ce in ce

mai mult politicile de marketing. Evolutia catre produsul-serviciu diferentiaza de asemenea din

ce in ce mai mult vinul de masa de cel de calitate. In timp ce vinul de masa ramane in cea mai

mare parte un produs consumat acasa, vinul de calitate devine din ce in ce mai mult un produs-

seviciu. Dezvoltarea restaurantelor, fie ca este vorba de cele gastronomice sau de cele cotidiene

(fast-food, cantine) progreseaza rapid. Astazi mai mult de 40% din cheltuielile alimentare ale

consumatorului american si o treime din cele ale consumatorului canadian merg catre restaurante

in Europa, procentul este mai mic (15-20%), iar in Romania restaurantul ramane inca un serviciu

accesibil unei mici minoritati.

In politica de marketing a vinului, preocuparile crescande ale consumatorului pentru

sanatate joaca un rol esential. Odata cu miscarile organizatiilor de lupta impotriva alcoolului, o

noua ideologie s-a dezvoltat, cea a alimentelor sanatoase, incluzand aici si vinul. Se consuma din

ce in ce mai mult produse "fara zahar", hipolipidice, cu continut caloric redus, vitaminizate, fara

alcool, etc. Stiinta nutritiei, dietetica, informatia nutritionala a consumatorilor joaca un rol deloc

de neglijat in politicile de marketing. Aceasta noua ideologie alimentara a survenit in urma unei

dezvoltari accelerate a industriei agro-alimentare ce a dat nastere unui "rau alimentar": excese de

ingrasaminte, de pesticide, aditivi si coloranti etc. Consumatorul nefiind in masura sa-si

controleze alimentele ce le consuma s-a organizat si reactioneaza.

Controlul concentratiei reziduurilor de pesticide nu era foarte frecvent in trecut. Astazi

exista norme armonizate la nivelul Uniunii Europene ce stabilesc valorile maxime tolerate.

Metodele de analiza si esantionaj se armonizeaza, iar accesul pe piata este din ce in ce mai

restrictionat de aceste norme. Strategia de marketing trebuie sa ia in considerare reglementarile

uniformizate legate de controlul productiei si utilizarii substantelor remanente.

Un alt aspect specific marketingului vinului este nivelul ridicat de fiscalitate ce intervine

in comercializarea acestui produs. Taxa pe valoarea adaugata, accize, taxe vamale, taxe de

licenta pentru comercializare sunt numai cateva din cele mai cunoscute elemente de fiscalitate pe

care diferitele state le aplica acestui produs care alaturi de tutun si carburant sunt surse sigure de

venituri pentru bugetul oricarui stat. De aceea, strategiile de marketing trebuie sa ia in

considerare acest element important, ce mareste adesea substantial presul de vanzare al vinului.

Spre deosebire de celelalte produse alimentare care beneficiaza de regula de o rata redusa a

TVA, vinul, alaturi de alcool, nu sunt incluse in categoria alimentelor sau a produselor de stricta

necesitate si ca atare nu beneficiaza de reducerea TVA.

Nivelul TVA-ului variaza intre 5% in Portugalia, la 25% in Suedia si Danemarca.

Efectul accizelor si al TVA-ului asupra consumului de vin si alte bauturi alcoolice face

obiectul a numeroase studii si analize economice. Aceste studii sunt foarte complexe, sarcina

fiscala constituind un factor explicativ printre multi altii. In particular se pune intrebarea privind

efectul fiscalitatii asupra concurentei intre diferite tipuri de alcool, de exemplu intre vin si bere.

In mod cert un nivel ridicat de fiscalitate determina un nivel scazut de consum.

4.2 Politica de produs

Principala variabila controlabila in mixul de marketing o reprezinta produsul. De-a lungul

timpului, au existat multe incercari de a da o definitie completa conceptului de produs, fiind

definit ca un lucru, ca o compensatie oferita celor ce doresc sa plateasca pentru ea sau ca un

ansamblu de satisfactii.

Zikmund si d'Amigo3[3] definesc produsul ca un ansamblu de satisfactii. Definirea

produsului drept un ansamblu de satisfactii prezinta o serie de avantaje. In primul rand, aceasta

definitie accentueaza satisfactia furnizata de catre produs cumparatorului. Aceasta este o definitie

orientata catre client, fiind foarte consistenta cu conceptul modern de marketing. In al doilea

rand, definirea produsului prin paleta de satisfactii accentueaza ceea ce cumparatorul obtine si nu

ceea ce vanzatorul vinde. Importanta acestei abordari rezida in faptul ca multi cumparatori obtin

beneficii intangibile si psihologice de la produsele cumparate, de care vanzatorii pot sa nu fie la

curent. Interpretarea larga a conceptului de produs permite agentilor de marketing sa segmenteze

piata, deoarece oamenii sunt diferiti in ceea ce priveste propriile lor nevoi, doi oameni diferiti pot

fi satisfacuti in mod diferit de acelasi produs.

Asociatia Americana de Marketing (American Marketing Associations), defineste

produsul drept orice poate fi oferit pe piata pentru prezentare, achizitie folosinta sau consum,

destinat sa satisfaca o nevoie sau o dorinta. Acesta poate cuprinde obiecte fizice, servicii, locuri,

organizatii si idei.

Am vazut mai inainte cand am definit vinul ca produs agro-alimentar ca o serie de

caracteristici intriseci (senzatii olfactive si gustative, efectul euforizant, terapeutic si energetic)

motiveaza comportamentul consumatorilor. Pe de alta parte, semnificatiile sociale, culturale,

religioase si economice influenteaza in egala masura cererea de vin. In definirea unei politici de

marketing a vinului trebuie sa pornim de la conceptul de produs total. Acesta inseamna ca atunci

cand dorim sa dezvoltam o strategie a produsului vin, trebuie sa vedem vinul nu numai ca o

simpla bautura ce are anumite caracteristici detectabile prin metode organoleptice si de laborator,

ci trebuie sa luam in considerare toate aspectele intangibile ce adesea produc consumatorului cea

mai mare parte a satisfactiei oferite de cumpararea si consumul produsului respectiv. Majoritatea

cumparatorilor de vin nu cumpara pur si simplu o bautura alcoolica, ci beneficiaza de servicii

aditionale oferite odata cu produsul. Spawton (1191) noteaza ca aceste extra beneficii includ

pretul, locul de desfacere al produsului, personalitatea podgoreanului, respectabilitatea agentului

3

distribuitor si mixul comunicarii care consta in discutiile directe, jurnalismul vinicol, promovarea

vanzarilor si publicitatea.

Vinul, ca produs, incorporeaza o gama larga de aspecte, de la produsul tangibil (bautura

alcoolica) la aspecte intangibile, servicii si idei. Pe langa caracteristicile primare intrinseci ale

vinului (gust, miros, limpiditate, tulbureala, culoarea, gradul de spumare si joc), dimensiunile

auxiliare ale produsului vin cuprind ambalajul, imbutelierea, reputatia, vechimea, denumirea,

marca, recomandari de consum, prestigiul casei de distributie etc. Toate aceste aspecte pot

furniza beneficii suplimentare care in combinatie cu produsul de baza pot imbunatati satisfacerea

consumatorului. La acestea se pot adauga o serie intreaga de servicii. Daca vinul este

comercializat in restaurant, produsului vin ii sunt asociate o gama intreaga de servicii cum ar fi

ambianta, calitatea servirii vinului, racirea lui, atmosfera din restaurant, promovarea unor

meniuri specifice de mancare etc. In definirea unei politici adecvate a produsului vin un rol

deosebit de important il joaca imbinarea caracteristicilor primare cu cele auxiliare si cu serviciile

aferente.

Gama sortimentala a vinurilor produse intr-o regiune sau o tara joaca un rol major in

definirea strategiei de marketing. In tara noastra se produc potrivit Legii viei si vinului

urmatoarele categorii de vinuri (albe, roze si rosii);

o       Vinuri de consum curent;

o       Vinuri de calitate superioara (VS);

o       Vinuri cu denumire de origine controlata (DOC);

o       Vinuri cu denumire de origine controlata si trepte de calitate (DOCC);

        Cules la maturitatea deplina (DOCC-CMD)

        Cules tarziu (DOCC-CT)

        Cules la innobilarea boabelor (DOCC-CIB)

o      Imbuteliat la producator;

o      Imbuteliere speciala;

o      Vin de vinoteca;

o      Vin medaliat;

o      Soi pur;

o      Vin de butoaiele alese;

o      Comoara pivnitei;

o      Rezerva;

o      Vin tanar;

o      Vin maturat in baricuri;

o      Vinuri speciale ce cuprind vinurile spumante si spumoase, vinuri aromatizate de

tip vermouth si pelin, precum si cele alcoolizate.

In regiunile producatoare, vinul este evident disponibil la locul de consum si constituie o

componenta traditionala a consumului. Frecventa consumului in aceste regiuni este cea mai

ridicata. In ultimii ani, pe plan mondial se constata o diminuare a frecventei consumului, insotita

de o exigenta sporita pentru calitate. In regiunile neproducatoare, frecventa consumului este

evident mai scazuta. In randul acestora exista consumatori avizati, dar un numar din ce in ce mai

mare de amatori consuma vin, fiind foarte atenti la calitatea vinului consumat. Asadar, calitatea

vinului constituie un criteriu primordial in evolutia consumului.

Studiile de marketing din domeniul vinului releva faptul ca criteriile pe care consumatorii

le considera esentiale in alegerea unui vin sunt in ordine: calitatea, buchetul, imaginea,

ambalarea, autenticitatea, influenta si pretul.

Toate studiile de marketing ale vinului indica faptul ca nivelul de calitate este principalul

factor ce influenteaza decizia cumparatorului de a alege un vin sau altul. De exemplu, in SUA

cresterea pretului vinului de calitate importat din Europa nu a fost urmata de o scadere a

consumului, ci din contra de o crestere a acestuia indicand o preferinta clara a consumatorilor

pentru calitate.

Patru caracteristici sunt definitorii pentru a aprecia calitatea unui vin: transparenta,

culoarea, buchetul sau aroma si gustul. Calitatea unui vin consta in transparenta, limpezimea si

calitatea culorii, care trebuie sa fie cat mai apropiata de cea a soiului de strugure din care este

obtinut. Buchetul trebuie sa fie cuceritor si apropiat de caracteristicile soiului. Gustul unui vin de

calitate presupune un echilibru intre aciditate, corpolenta, tanin si alcool.

In lumea comerciantilor de vinuri exista degustatori specializati, ce au atins performanta

nu numai sa evalueze calitatea vinului, dar in acelasi timp sa anticipeze si sa inteleaga

preferintele consumatorului. Abilitatea evaluarii calitatii vinului se bazeaza in mare masura pe

experienta anterioara a degustatorului. Toate aprecierile calitatii vinului sunt subiective, fiind

influentate de memoria vinurilor testate anterior. Astfel, calitatea vinului este mai usor de

recunoscut decat de definit. Cresterea abilitatii degustatorului poate fi ameliorata prin degustari

frecvente si repetate si prin instruirea lor de catre degustatori experimentati. In mediul

degustatorilor de profesie s-au stabilit clasamente si sisteme de clasificare. O grila de clasificare

constituie o inregistrare permanenta a analizelor senzoriale ce pot fi utilizate pentru compararea

unor degustari succesive ale aceluiasi vin sau a unor vinuri diferite. Un exemplu de grila de

clasificare este asa numita "Davis 20-point Scale", definita de catre Departamentul de Viticultura

si Oenologie al Universitatii Davis din California.

"Davis 20-point scale"

Caracte

ristica

Aparenta

Culoare

Aroma

&

buchet

Ascen-

dent

Total acid

Zahar

Consistenta

Savoare

Astringenta

Calitate

generala

Total

Punctaj

2 2 4 2 2 1 1 2 2 2

Potrivit grilei Davis:

  Un scor de 17-20 denota vinurile cu caracteristici stabile foarte bine conturate;

  13-16 vinuri standard care nu au nici caracteristici permanente, dar nici defecte;

  9-12 vinurile sunt acceptabile comercial, dar au defecte identificate;

  5-8 vinurile se situeaza sub acceptabilitatea comerciala;

  1-4 vinurile sunt complet alterate.

Calitatea vinului este data inainte de toate de calitatea strugurilor din care este obtinut.

Calitatea strugurilor depinde direct de compozitia fructului in momentul recoltarii, care la randul

ei este determinata de conditiile climatice in arealul de productie. Cercetarile intreprinse peste tot

in lume demonstreaza ca conditiile climatice reprezinta factorul esential al calitatii strugurilor si

deci al calitatii vinului. Trei factori sunt in mod esential determinati de clima: continutul in

zahar, acidul si pH-ul.

Studii intreprinse recent, indica efecte benefice ale alcoolului consumat cu moderatie

asupra sanatatii constand in protejarea impotriva maladiilor cardiovasculare, efecte favorabile

asupra longevitatii precum si alte beneficii.

In ultimii cinci ani s-au intreprins numeroase studii pentru a analiza efectele diferitelor

componente ale vinului asupra sanatatii. Aceste studii au demonstrat ca vinul poate preveni sau

intarzia aparitia cancerului, elimina bacteriile ce afecteaza stomacul si au efecte antioxidante

specifice. Elementul benefic cel mai aparent continut de vin este reprezentat de compusii fenolici

cunoscuti ca antioxidanti care inhiba formarea tumorilor canceroase si reduce depunerile de

grasime din artere. De asemenea, vinul reduce riscul de cancer la san. Studii intreprinse recent la

Universitatea din Virginia de Vest, SUA, demonstreaza ca vinul reduce riscul infestarii cu

salmonele si inlatura un numar de bacterii ce produc afectiuni ale stomacului. Efectele benefice

ale vinului sunt amplificate de consumul in timpul mesei si de un stil de viata moderat.

Tehnologia moderna, utilajele si liniile de imbuteliere moderne permit societatii

VINCON VRANCEA SA, obtinerea unei game variate de vinuri, dar nu numai. Societatea

produce de asemenea, vinarsuri, bauturi spirtoase, lichior, otet. Se are in plan achizitionarea unor

linii de imbuteliere pentru bere si apa minerala.

Vinuri albe

Cu noile tehnologii, in cadrul societatii s-au obtinut vinurile de calitate superioara

GOLDEN de ODOBESTI si MUSCATEL, vinuri sortiment ce apartin in exclusivitate SC

VINCON VRANCEA SA, cele mai vandute vinuri de consum curent din Romania, ca si soiurile

pure Galbena de Odobesti, Riesling ori Muscat Ottonel, Tamaioasa Romaneasca.

GALBENA DE ODOBESTI, "vinul de aur al Vrancei", cel mai vandut vin din Romania

in reteaua de restaurante, este un soi specific Podgoriei Odobesti, un vin demidulce, cu 18 g/l

zahar natural provenit din struguri.

SOI PUR RIESLING "Podgoria Cotesti" este un vin proaspat, sec, de culoare alb verzui,

obtinut din plaiul viticol CARLIGELE.

Este un vin acid, vioi, sprinten, suficient de rotund, cu prospetime si fructuozitate,

specific podgoriei Cotesti. Temperatura optima de servire este de 6-8oC.

MUSCAT OTTONEL Podgoria Cotesti, vin alb, demidulce, obtinut cu cele mai moderne

tehnologii de vinificare, beneficiind de cele mai prielnice conditii de microclimat, rezultand un

vin galben-verzui, echilibrat si armonios, cu aroma eleganta, de o finete deosebita, caracteristica

soiului Muscat Ottonel. Pentru a-si etala perfect calitatile, se recomanda servirea la o temperatura

moderata de 7-10oC.

Vinuri rosii

Prin aplicarea unei tehnologii apropiata de cea din BORDEAUX-FRANTA, unde se

obtin cele mai bune vinuri rosii din lume, SC VINCON VRANCEA SA a devenit dupa 1994

numarul unu in obtinerea vinurilor rosii de inalta calitate din Romania.

In acest sens, cu ajutorul a 60 de instalatii marca ROTTO si prin aplicare unei tehnologii

moderne (macerarea pe bostina, urmata de o fermentatie nalolactica) s-au obtinut vinuri soi

PINOT NOIR, MERLOT, CABERNET SAUVIGNON, FETEASCA NEAGRA de cea mai buna

calitate.

Prin aplicarea unei macerari pe bostina, cu o durata scurta de 3-4 zile, s-a obtinut PINOT

NOIR REZERVE ce se exporta in Anglia, Finlanda si Suedia, vin mai putin extractiv, rotund,

fructuos, elegant si discret. Vinul prezinta arome bogate din primul an si dezvolta un buchet usor

catifelat din al doilea an de invechire, devenind mai placut la gust, cu personalitate, plin si

echilibrat. Se asociaza discret cu fripturi in sange (porc, vanat). Simfonia de culoare, buchetul

deosebit, finetea si savoarea caracteristica l-au propulsat cu succes in categoria consumatorilor

tineri (20-30 de ani).

CABERNET SAUVIGNON VAMPIRE este regele vinurilor romanesti, fiind obtinut

printr-o selectie riguroasa a teritoriului din podgoria ODOBESTI si o maceratie prelungita pe

bostina de 12-14 zile, care permite obtinerea unui maxim de arome si o buna evolutie a

taninurilor. Este un vin trufas si puternic, plin de vigoare, haiducesc, cu o tinuta care impune

respect si admiratie. Vinul prezinta o culoare rosie intensa cu o frumoasa nuanta rubinie, aroma

specifica amintind de cea de vegetatie salbatica cu seve puternice, peste care se suprapune un

buchet nobil si complex. Vinul este dur si salbatic in primul an, dar se rotunjeste, capata

moliciune si suplete prin invechire in butoaie de stejar si mai apoi in sticla.

Vinul Cabernet Sauvignon se savureaza pe indelete, cu inghitituri mici, cautandu-se

senzatiile de voluptate pe care culoarea, buchetul si gustul le provoaca.

Se exporta in SUA prin TRANSILVANIA CELLARS LOS ANGELES.

MERLOT VALEVERDE, Podgoria Cotesti, este obtinut prin macerare medie de 7-10

zile, fiind un vin cu personalitate distincta, corpolent si armonios, de culoare rosu rubiniu, destul

de catifelat, cu un parfum caracteristic, cu tenta de fructe de padure (mure, zmeura). Se poate

consuma tanar sau dupa invechirea in vase de stejar si butelii de sticla. Prin evolutie relativ

usoara, in vase de lemn de stejar (1-2 ani) se apreciaza prin armonia insusirilor organoleptice

(alcool, culoare intensa si catifelare). Recomandabil a se consuma cu preparate din organe (ficat,

rinichi) si vanat tanar. Este vinul ce a patruns cu cel mai mare succes pe piata SUA.

Gama "DOMAINES VINCON" este o gama de vinuri albe, tinere, obtinute cu cele mai

moderne utilaje de vinificatie (prese pneumatice PRUHLO-Franta, instalatii de fermentare la

temperatura dirijata CADALPE-Italia) ce au permis pastrarea aromelor naturale din struguri:

Riesling, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel si Sarba. Sunt vinuri

fine cu o tarie alcoolica de 12,5% vol., ambalate in butelii de 0,75l, obtinute pe renumitele

podgorii de la Cotesti, Odobesti si Panciu. Sarba este un soi unic in lume, se cultiva doar la

Odobesti, iar vinul obtinut din acesti struguri este un vin dulce. Aceasta gama a fost creata in

urma analizelor preferintelor consumatorilor, care prefera indeosebi vinurile albe, demidulci si

semiaromate.

Gama "VINURI DE AUR TRADITIONALE" cuprinde vinuri albe, dulci si demidulci:

Galbena de Odobesti, Tamaioasa Romaneasca, Muscat Ottonel, Grasa de Moldova, Busuioaca de

Bohotin. Sunt cele mai cunoscute si mai solicitate vinuri de pe piata romaneasca.

Gama "Beciul Domnesc" cuprinde vinuri rosii medaliate cu aur, cu o personalitate

distincta, obtinute prin maturare in butoaie de stejar si invechite in sticle in pivnita construita la

Odobesti in timpul domniei lui Stefan cel Mare.

Gama "VAMPIRE" - gama de vinuri rosii recunoscute si apreciate pentru nobletea.

Finetea si originalitatea lor atat pe piata interna cat si la export.

Gama "PROLES PONTICA" - gama de vinuri cu o popularitate unica, datorata unui

raport excelent pret-calitate, vizand in special consumul in familie, la petreceri, iesiri in natura.

Gama "ESTATE CELLARS" - gama de vinuri conceptualizata ca o familie nobila si

cuprinde o selectie riguroasa a unor vinuri de exceptie, mature, perfect echilibrate.

Societatea mai produce si sortimente de vinuri premiate clasice si traditionale, apreciate

pe piata interna si la export din soiurile cu struguri Sauvignon, Riesling, Muscat, Merlot etc.

Vinuri de export

Merlot '99 este un vin rosu demidulce, proaspat , 100% din struguri Merlot. Rosu

stralucior, fructuos, cu un tanin usor, este tocmai potrivit pentru o cina excelenta.

Cabernet Sauvignon '99 este un vin rosu demidulce, suplu, cu un gust sublim, cu o

aciditate usoara. A fost cel mai vandut vin in 2000.

Merlot '97- vin rosu demidulce, echilibrat, este foarte apreciat, mai ales in Asia (Japonia,

Malaesia, Coreea).

Cabernet Sauvignon '98, rosu, plin de caracter, este unul dintre cele mai vandute vinuri in

tarile scandinavice (Finlanda, Suedia, Norvegia si Danemarca).

Merlot '95. de 2 ani de zile este cel mai vandut vin al VINCON in SUA. A primit multe

distinctii la targurile si concursurile de vin.

Feteasca alba - vin alb cu caracter puternic. Este recomandat a se servi la temperatura de

8-100C impreuna cu preparate din carne alba sau pui.

Riesling 2000 - vin alb sec, tanar, cu o aroma placuta de fructe, bine echilibrat, luminos,

este potrivit pentru o cina speciala, dar si pentru pranz. Este recomandat a se servi la temperaturi

de 8-100C.

Toate vinurile nobile obtinute sunt rodul efortului si daruirii unei echipe de ingineri

oenologi, a unor tehnologii de marca cu o pregatire profesionala deosebita si specializare in

Bordeaux-Franta. Vinurile rosii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir si Feteasca Neagra

reprezinta mandria specialistilor oenologi care au reusit prin talentul lor sa le aseze pe pozitia de

vinuri de clasa medaliate la numeroase concursuri interne si internationale. Calitatea vinurilor

rosii produse de VINCON VRANCEA este atestata totodata si de partenerii stabili pe care

compania ii are de multi ani la export cu firme din SUA, Marea Britanie, Norvegia, Finlanda,

Danemarca, Polonia, Japonia si Malaesia. Valoarea exportului reprezinta circa 8-10% din cifra

de afaceri.

Vinurile vechi si colectia de vinoteca reprezinta pentru companie dovada incontestabila a

valorii traditiei si calitatii in timp a vinurilor obtinute. Peste 50.000 sticle cu vin de exceptie sunt

pastrate in pivnita "Beciul Domnesc", construita la Odobesti in timpul domniei lui Stefan cel

Mare si reamenajata in 1680, edificiu inclus in programele de conservare UNESCO.

Este, de fapt, o mica bijuterie a companiei, o comoara in care se pastreaza vinuri

deosebite, provenite din recolte de calitate exceptionala. Cel mai vechi este din 1949, Cabernet

Sauvignon de Odobesti, insa se pot gasi si alte raritati: un Merlot de Cotesti din 1957, un Pinot

Noir din 1967, un Aligote din 1971, medaliate cu aur la concursurile profesionale din domeniu.

Beciul a fost construit din piatra ponce, esentiala pentru circulatia aerului. De asemenea, in

acelasi scop, vinoteca este prevazuta si cu aerisiri laterale, temperatura si umiditatea ramanand

constante. Nota de autenticitate este data de praful depus pe sticle si panzele de paianjen care

intregesc decorul si te trimit inapoi in timp, pe vremea cand a fost adusa aici cea mai veche

sticla. Vinoteca trebuie apreciata in primul rand pentru buchetul de sticla si pentru culoare,

galben auriu (pentru vinul alb) sau caramiziu (pentru vinul rosu), dar si pentru innobilarea

calitatilor sale in timp.

In cazul vinului, pe langa calitatile intrinseci ale acestuia, un rol important in succesul

produsului pe piata il are ambalarea si etichetarea.

Ambalajul, in general poate include 3 niveluri de material. In cazul vinului, butelia care

este contzainerul in care se vinde vinul este primul ambalaj. Al doilea ambalaj este materialul ce

protejeaza primul ambalaj si care este de regula aruncat cand produsul este desfacut pentru

utilizare, de exemplu cartoanele in care se ambaleaza sticlele de vin. Ambalajul de transport este

necesar pentru a facilita depozitarea, incarcarea-descarcarea, transportul etc., de exemplu paletii

pentru depozitarea si transportul unor loturi de cutii cu vin.

In mod traditional, decizia de ambalare are la baza costul ambalajului si factorii de

productie. Functia de baza a ambalajului este sa contina si sa protejeze produsul. In zilele noastre

insa, numerosi factori au facut din ambalare un important instrument de marketing. Dezvoltarea

magazinelor cu autoservire necesita ca ambalajul sa joace o serie de functii de vanzare precum

atragerea atentiei, descrierea produsului, aparenta, facilitarea transportului etc., companiile sunt

din ce in ce mai constiente de puterea pe care o exercita un bun ambalaj pentru crearea unei

recunoasteri imediate de catre consumator a firmei sau marcii. Decizia de realizare a ambalajului

este foarte importanta si cuprinde un set de decizii referitoare la marime, forma, material,

culoare, text, nume de marca, eticheta, precum si restrictiile impuse in domeniu de diferitele

reglementari.

Publicul este preocupat de ambalaje si etichete care pot fi false sau inselatoare. Intrucat

ambalajul personalizeaza produsul, inmultirea cazurilor de contrafacere este din ce in ce mai

frecventa. Astfel, societatile de vinificatie din Romania trebuie sa investeasca in elemente de

identificare greu imitabile pentru a putea evita contrafacerile si falsurile (vezi "Cotnari-ul cu

holograma"). Si SC VINCON SA s-a confruntat cu asemenea probleme, actionand in justitie pe

cei care au incercat sa imbutelieze si sa comercializeze vinuri falsificate sub insemnele societatii.

Galbena de Odobesti detine primul loc in topul preferintelor falsificatorilor, deoarece

detine o piata importanta cu vanzari semnificative. Temporar, SC VINCON SA a retras din

productie si campaniile publicitare acest vin deoarece s-a dovedit ca se vindea mai multa

Galbena de Odobesti, dar nu din cea produsa de societate.

Consumatorii sunt de asemenea preocupati de dimensiunile si formele ambalajelor care

pot induce in eroare si pot face comparatiile de pret mult mai dificile. Majoritatea statelor au

reglementat volumul buteliilor permise pentru ambalarea bauturilor alcoolice. Multe critici sunt

legate de costul excesiv al ambalajului care mareste artificial pretul produsului. Este cazul

ambalajului secundar, care se arunca imediat ce produsul este dezambalat si se pune problema ce

valoare are acesta pentru cumparator. De exemplu, sticlele cu vin sunt adesea impachetate in

casete individuale din lemn.

Vinul este un produs care, de regula, poarta amprenta si prestigiul producatorului, iar

pentru aceasta imbutelierea in tarile vechi producatoare se face in mod traditional la locul de

productie. Daca pentru vinul de consum curent vanzarea vrac si ambalarea nu pun probleme

deosebite, in schimb pentru vinul de calitate cu denumire de origine controlata se pune problema

controlului autenticitatii.

Ambalarea vinului este generatoarea unei adevarate industrii pe verticala constand din

producerea de butelii, dopuri, etichete, navete, paleti etc. Daca vinul de masa poate fi imbuteliat

in recipienti din plastic, cutii de carton, butoiase din lemn, vinul de calitate se imbuteliaza in

exclusivitate in butelii de sticla.

Aici se pune problema alinierii capacitatii buteliilor si a standardelor de productie a

acestora, astfel incat diferitele segmente din industria verticala a ambalajelor sa fie compatibile.

O serie intreaga de directive europene stabileste volumul buteliilor destinate imbutelierii vinului

in functie de tipul de vin si destinatia lui. Circa 15 capacitati standard sunt admise oficial de

institutiile europene de profil. In afara de volume standard frecvent utilizate au fost stabilite si

volume autorizate pentru colectivitati, dar si pentru consumul intern, pe vapor sau in avion.

Capacitatile sunt garantate mai ales atunci cand buteliile sunt utilizate ca recipienti

masura. Aceasta semnifica faptul ca sticlele corespund unui volum de umplere exact la nivelul

dat, la o temperatura de 200C. Acest continut este recunoscut printr-un mic epsilon marcat pe

fundul buteliei sau pe peretele buteliei in partea de jos. Tot in acelasi loc se marcheaza de regula

distanta ce trebuie pastrata intre extremitatea gatului buteliei si nivelul de umplere al vinului

pentru ca la temperatura de 200C, capacitatea sa fie garantata.

Asa cum mentionam mai sus, butelia reprezinta ambalajul principal pentru vin, dar

alaturi de butelii, ambalajul este format din dop si eticheta. De regula, vinul de calitate se astupa

cu dop de lemn de pluta. Dopul este utilizat pentru individualizarea producatorului si

autentificarea originii. Dopul are inscris pe el efigia firmei producatoare sau de imbuteliere si

alte elemente de siguranta. Alaturi de dop se mai utilizeaza capse metalice, dopuri de plastic sau

cauciuc. Vinurile spumoase sau spumante necesita atat butelii, cat si dopuri speciale, care de

regula sunt asigurate cu o capsula de fixare. Costul dopului pentru vinul de calitate nu este

neglijabil. Dopul se mascheaza cu banderole de plastic, metal sau hartie.

Producatorii si comerciantii trebuie sa-si identifice produsele prin etichetare. Eticheta

poate varia de la o simpla inscriptie atasata produsului pana la elemente grafice ce fac parte

integranta din ambalaj. Eticheta are multiple functii, de la identificarea produsului printr-un

nume, marca, semn, la informarea consumatorului despre continut, data fabricatiei, instructiuni

de folosire, pana la promovarea produsului prin atractivitatea graficii etichetei si chiar constituie

element de autentificare si prevenire a contrafacerilor si falsurilor. Etichetele se demodeaza rapid

si trebuiesc actualizate frecvent.

Pentru vin, eticheta este cartea de identitate a vinului. Producatorul poate avea interesul

sa adauge o contra eticheta dand informatii complementare mai detaliate care i se par

susceptibile de a orienta alegerea consumatorului, in special cele legate de caracteristicile

vinului, gust, textura, cepage, grade, durata optima de conservare, temperatura recomandata

pentru servire, sugestii de feluri de mancare si circumstante de consum, cod de bare. In ceea ce

priveste informatii tehnice se pot indica elemente ale regiunii de productie, randament,

prezentarea unei harti situand regiunea si zonele de productie.

Miscarile de protectie a consumatorilor din Europa au militat puternic pentru inscrierea

pe eticheta a continutului in dioxid de sulf (SO2), utilizat in vinificatie pentru limpezirea si

stabilizarea vinului.

4.3 Politica de pret

Pretul este in egala masura un concept economic si un instrument de marketing. In teoria

si practica economica, dar si in studiile de marketing, pretul reprezinta una dintre cele trei

variabile esentiale ale pietei: cerere, oferta si pret. In studiile de marketing, pretul este o variabila

controlabila cu o situatie oarecum speciala in mixul de marketing. El nu este nici o componenta

pur endogena, dar nici exclusiv exogena. Ca variabila controlabila in functie de situatia din tara

respectiva, pretul poate ocupa o multitudine de pozitii intermediare intre aceste doua situatii

extreme.

Pretul este probabil elementul cel mai flexibil al mixului de marketing, deoarece este

elementul care poate fi schimbat cel mai repede ca raspuns la schimbarile din mediul economic.

Pretul este utilizat ca un instrument de marketing, deoarece el adauga o valoare simbolica

bunurilor sau serviciilor. Un pret ridicat poate sugera un statut social ridicat, pe cand un pret

scazut poate sugera o negociere, sau un discount utilizat pentru a incuraja cumpararea de catre

clienti, care altfel nu ar fi cumparat bunul sau serviciul respectiv.

Insotitor permanent al produsului, pretul nu constituie o reflectare exclusiva a acestuia.

El se transpune ca element de contact si armonizare intre produs si mediul caruia i se adreseaza.

In raport cu rolul intreprinderii la stabilirea pretului produsului, literatura occidentala din

domeniul marketingului utilizeaza perechea de termeni "preturi administrative" si "preturi

determinate". In raport de structura pietei pe care actioneaza, pentru un agent economic, presul

poate fi o variabila mai mult sau mai putin controlabila si deci, poate constitui un element

strategic in mixul de marketing.

In nivelul si structura pretului se reflecta nu numai conditiile interne de desfasurare a

activitatii economice din intreprindere, ci si mediul macroeconomic in care activeaza agentii

economici dintr-un sector de activitate, in cazul nostru viticultura. Pretul uni produs nu poate

avea existenta izolata, el se interconecteaza cu preturile produselor si serviciilor tuturor agentiilor

ce constituie filiera produsului respectiv. Astfel, pretul produsului unei intreprinderi incorporeaza

prin intermediul costurilor, alte preturi apartinand verigilor aflate in amnote in cadrul filierei

produsului. La randul sau, acesta va constitui in aval o componenta a altor preturi.

In aceasta interconexiune a preturilor, foarfeca preturilor poate actiona pozitiv sau

negativ asupra pretului final de vanzare a produsului. In conditiile de tranzitie din Romania, in

care capitalizarea bancilor in conditii de inflatie ridicata, s-a facut in detrimentul capitalizarii

agentilor economici, precum si in conditiile deschiderii forfecii preturilor, structura pretului de

vanzare a vinului reflecta ansamblul conditiilor macroeconomice in care functioneaza viticultura

romaneasca. Structura costului de productie in pretul de vanzare al vinului in anul 1994, asa cum

reiese din figura 3.3.1. indica o situatie de dezechilibru in care structura pretului de vanzare a

vinului 52% o reprezinta fiscalitatea si dobanzile bancare, in timp ce costurile materiale si

salariale reprezinta numai 44%.

In Romania, foarfecele preturilor au actionat si continua sa actioneze in defavoarea

activitatii viti-vinicole, favorizand sectoarele industriale furnizoare de inputuri viticulturii in

dauna activitatii agricole. Fata de anul 2000, in 1993, pretul strugurilor a crescut in medie de 9

ori, pretul vinurilor a crescut de 15-20 ori in timp ce la inputurile industriale folosite de

viticultura, preturile au crescut de peste 100 ori.

Figura 4.3.1. Structura pretului de vanzare a vinului

Desi pretul, asa cum am mai spus este elementul mix-ului de marketing cel mai flexibil,

decizia de pret este cea mai dificila decizie a producatorului sau comerciantului. Pentru stabilirea

pretului de vanzare al produselor, in practica de marketing se utilizeaza diferite metode. Exista

metode simple de stabilire a preturilor. Costul, de regula, reprezinta factorul de baza caruia se

fundamenteaza metodele simple de stabilire a pretului. Cele mai utilizate metode bazate pe cost

sunt:

             Metoda marjei adaugate pretului de vanzare sau costului constand in adaugarea

unei marje procentuale pentru a ajunge la pretul de vanzare;

             Metoda cost-plus este similara metodei anterioare si se bazeaza pe determinarea

costurilor necesare producerii bunului la care se adauga o suma pentru a ajunge la costul de

vanzare;

             Metoda costului mediu se utilizeaza atunci cand se cunosc toate elementele de cost

pentru producerea si marketingul produsului, astfel incat sa se poata determina costul mediu pe

produs. Totusi, pentru a utiliza aceasta metoda, este necesar sa cunoastem cererea produsului,

astfel incat sa dimensionam exact productia. Daca estimarea cererii este gresita, riscul ca pretul

astfel stabilit sa nu asigure suficiente venituri pentru a asigura o activitate profitabila este foarte

mare;

             Metoda pretului tinta de revenire, consta inainte de toate in determinarea costurilor

fixe ale produsului, dupa care se stabilesc veniturile tinta scontate, reprezentand de regula un

procent din investitie ce se adauga la costurile totale pentru a obtine o cifra reprezentand

costurile fixe totale plus venitul tinta.

Metodele de stabilire a preturilor bazate pe cost au la baza elementele cantitative

constitutive ale costului. Indiferent cate elemente cantitative sunt la dispozitia agentului de

marketing, elementele calitative au o mare greutate in decizia de pret. Preturile sunt adesea fixate

pe baza "simtului" pietei. La baza judecatii deciziei sta, cum e si normal, costul necesar

producerii si vanzarii produsului, dar in ultima instanta, pretul trebuie sa dea raspunsul la

intrebarea: "cat pot sa obtin pe acest produs?" Aceasta tehnica de stabilire a pretului, rapida si

usoara, poate fi foarte potrivita atunci cand decizia de marketing se bazeaza pe o foarte buna

cunoastere a pietei, dar o estimare incorecta se poate dovedi de-a dreptul dezastruoasa. Cererea

este un alt punct de pornire pentru a dezvolta o serie de noi metode de stabilire a preturilor de

vanzare, dar aceasta implica estimarea cererii, analiza punctului de echilibru si analiza

marginalista.

Curba cererii poate sa fie estimata, utilizand o serie de metode mergand de la anchetele

de consum privind intentiile si convingerile cumparatorilor, analiza datelor referitoare la volumul

vanzarilor pentru a determina reactia cumparatorilor la schimbarile de pret sau solicitand

directorilor de vanzare sau unor vanzatori experimentati sa previzioneze efectele schimbarilor de

pret asupra vanzarilor. Curba cererii este reprezentarea grafica a relatiei dintre pret si cantitatea

unui produs vandut.

Pentru a masura impactul pretului asupra consumului, stiind ca, in mod normal, cererea

este o functie descrescatoare de pret, elasticitatea cererii in functie de pret reprezinta un indicator

sintetic deosebit de util. Elasticitatea cererii in functie de pret, este exprimata prin relatia: e =

DC/C: DP/P; exprima procentul de crestere a cererii produsului respectiv, cand pretul produsului

creste cu 1%. Raportul cerere-pret se prezinta in general sub forma unei curbe cu panta negativa

ceea ce inseamna ca cererea creste atunci cand pretul scade si invers. Rata cresterii sau

descresterii difera insa de la caz la caz si de la produs la produs.

Cererea unui produs depinde nu numai de pretul produsului respectiv, dar si de pretul

altor produse. Modificarea cererii unui produs ca urmare a modificarii preturilor altor produse

concurente se exprima prin elasticitatea incrucisata.

Vanzarea produselor trebuie, in ultima instanta, sa asigure recuperarea costurilor si sa

genereze un profit. Costurile produsului sunt constituite din costuri fixe si variabile, ceea ce face

ca pe masura ce o cantitate mai mare de produse sunt vandute, costul mediu al produsului sa se

diminueze, iar veniturile totale sa creasca. Exista un punct de echilibru al vanzarilor in care

costurile si veniturile sunt egale, care odata depasit, orice vanzare suplimentara este aducatoare

de profit.

Pe langa o imbinare a estimarii cererii cu analiza punctului de echilibru, agentii de

marketing, utilizeaza adesea analiza marginala pentru a determina costul si venitul conectate cu

producerea si vanzarea fiecarei unitati aditionale de produs. Analiza marginala porneste de la

ideea ca nu atingerea punctului de echilibru sau alte obiective reprezinta tinta afacerilor, ci

maximizarea profitului. Din teoria economica stim ca maximizarea profitului se obtine in punctul

in care costul marginal este egal cu venitul marginal.

In lumea ideala a economistilor in care variabilele si clientii coopereaza perfect, tot ce

trebuie facut pentru a obtine profitul maxim este sa produci si sa vinzi cantitatea de bunuri si

servicii care conduce la situatia in care venitul marginal este egal cu costul marginal. Pentru a

realiza aceasta situatie insa, agentul de marketing ar trebui sa stie exact ceea ce piata cere si la ce

pret. Daca in realitate acest tip de informatie este aproape imposibil de gasit, logica analizei

marginale concentreaza atentia pe nevoia de estimare cat mai exacta a cererii posibile, astfel ca

tehnicile importante ale analizei marginale sa fie utilizate cu succes. Astazi, un numar din ce in

ce mai mare de directori de marketing, utilizand date rezultate din cercetari, experienta proprie si

simtul pietei, sunt capabili sa estimeze cat mai exact situatia cererii. In viitor insa, volumul mare

si exact de informatie si tehnicile moderne de procesare pot face din analiza marginala un

instrument mult mai exact.

La nivelul agentului economic, strategia pretului joaca un rol primordial in mixul de

marketing, intrucat de strategiile de pret adoptate depinde eficienta activitatii economice

desfasurate. La aceasta consideratie se adauga cadrul institutional de reglementare a politicilor de

pret existent in fiecare tara.

In linii mari, elementele fundamentale ale strategiilor de pret se refera la nivelul,

diversificarea si stabilirea preturilor. De nivelul preturilor depinde aderenta produsului la piata,

accesibilitatea consumatorilor la produs constituind criteriul dominant al strategiei. In functie de

stratificarea pietei, intreprinderea poate avea in vedere o strategie a preturilor inalte, a preturilor

moderate sau preturilor joase.

Gradul de diversificare a preturilor reprezinta un criteriu strategic ce se coroleaza cu

strategiile de diversificare sortimentala a produselor, dar poate fi utilizat ca un criteriu in sine.

Referindu-ne la un singur produs, gama preturilor practicate, reflecta diferentierile cantitative

dintre variantele sortimentale ale acestuia. Gradul de diversificare vizeaza atat distantele dintre

treptele de pret, cat si corespondenta dintre largimea gamei sortimentale si cea a preturilor.

Gradul de mobilitate a pretului reprezinta unul dintre elementele strategice ce a castigat

tot mai mult teren urmand indeaproape traiectoria ciclului de viata al produsului, oscilatiile

sezoniere si modificarea conditiilor de pe piata produsului si de pe celelalte piete.

Strategia de pret trebuie sa fie una dintre cele mai dinamice strategii de marketing,

intrucat o atitudine rigida in domeniul preturilor, in conditiile dinamismului actual al pietelor, al

oscilatiilor monetar financiare si a schimbarilor rapide in structura pietelor pot conduce la

eliminarea rapida a agentilor economici de pe piata, sau la pierderea unor segmente importante

de pe piata.

Atunci cand evaluam alternativele de pret pentru fixarea propriului pret de vanzare al

produsului este foarte important: i) sa ne cunoastem concurentii si importanta pretului pentru

piata tinta aleasa; ii) sa determinam obiectivele nivelul preturilor proprii; iii) sa cunoastem foarte

bine costurile; iv) sa cunoastem cererea; v) sa cunoastem influentele legale asupra preturilor.

Pretul bauturilor alcoolice, deci si al vinului prezinta anumite caracteristici ce trebuie

avute in vedere in stabilirea unei politici de pret adecvate. Deoarece preturile oscileaza foarte

mult, nu exista un pret standard pe unitatea de alcool pentru nici un tip de bauturi alcoolice. In

mod clar, preturile normale pe unitatea de alcool sunt mai ridicate in restaurante si localuri

publice decat in magazine si piete. Exista variatii regionale, oferte speciale periodice si reduceri

de pret, iar unele marci de bauturi sunt mai ieftine decat altele chiar la acelasi continut de alcool.

Vinul este o bautura alcoolica in competitie cu alte bauturi alcoolice si anume berea si

bauturile spirtoase. Ponderea vinului in consumul total de alcool difera de la o tara la alta. De

exemplu, in Franta, la inceputul anilor '90, vinul detinea 63% din consumul mediu de alcool pe

persoana, iar berea 34%. In Germania insa, vinul detine numai 15,3% din consumul mediu de

alcool pe locuitor, in timp ce berea detine 83%, iar bauturile spirtoase detin o pondere

neglijabila.

Influenta pretului asupra consumului de alcool este complexa. Modificarea pretului are

influente evidente asupra consumului. Elasticitatea cererii in raport de pret variaza in functie de

timp, loc si tip de bautura.

Influenta pretului asupra consumului poate fi foarte complexa. Pot aparea efecte de

elasticitate incrucisata a pretului, adica datorita cresterii relative a pretului unei bauturi alcoolice

in raport cu altele, consumatorii pot sa aleaga o alternativa mai ieftina, adicpa sa inlocuiasca

bautura al carui pret a crescut cu una mai ieftina. Exista de asemenea, aspectul venitului. Efectele

cresterii preturilor poate fi redus sau anulat prin cresterea veniturilor disponibile.

SC VINCON VRANCEA SA desface pe piata o gama variata de produse, cu preturi

accesibile.

In gama "Vinuri de aur traditionale", preturile sunt invariabile atingand un nivel de

38.913 lei/sticla, cu TVA inclus. Vinurile din aceasta gama sunt ambalate in cutie de carton de

12 sau 6 sticle in functie de necesitatile consumatorilor. Sunt vinuri albe, dulci, demidulci, fiind

cele mai vandute din tara. In aceasta gama regasim Galbena de Odobesti '95, Tamaioasa

Romaneasca '98, Busuioaca de Bohotin '98, Grasa de Moldova '98, Muscat Ottonel '99, Sarba

'98.

Vinurile din gama "Domeniile Vincon" sunt imbuteliate la sticle de 750 ml, ambalate la

cutii de carton de 6 sticle. Pretul unei sticle de vin din aceasta gama este de 57.120 lei, pret cu

TVA inclus. Se observa ca vinurile din aceasta gama sunt mai scumpe, ele adresandu-se in

special clientilor restaurantelor. Se preteaza a fi consumate si la ocazii speciale. Aceasta gama

contine Riesling 2000, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Feteasca Regala, Sarba 2000, Feteasca

Alba, Merlot 2000, Pinot Noir 2000.

De asemenea, vinurile din gama "Domeniile Vincon" sunt imbuteliate si in sticle de 375

ml, ambalate in cutii de carton de 6 sticle, pretabile pentru consumul in avion, pe vapor sau in

diverse ocazii specifice. Pretul se situeaza la nivelul de 28560 lei/sticla. Din gama "Domeniile

Vincon", la aceste sticle se imbuteliaza doar Rieslingul 2000, Galbena Odobesti '95, Pinot Noir

2000, Cabernet Sauvignon 2000.

Din gama "Beciul Domnesc" sunt imbuteliate la cutii de carton de cate 6 sticle

urmatoarele vinuri: Cabernet Sauvignon 1995, Merlot 1995, Pinot Noir 1995, Cabernet

Sauvignon 1997, Feteasca Neagra 1996. Vinurile din aceasta gama sunt cele mai scumpe, 71400

lei/sticla de vin cu TVA inclus. Vinurile din aceasta gama sunt invechite in pivnita "Beciul

Domnesc" construita in Odobesti in timpul domniei lui Stefan cel Mare si reamenajata in 1680.

De asemenea, VINCON produce si vinuri care nu sunt incadrate intr-o gama anume, cum

ar fi: Galbena de Odobesti la sticla de 0,75 l si 1,5 l, la 34748 lei, respectiv 52717 lei, Riesling

'99 - Estate Cellars la 44863, Riesling PREMIAT 38675, Dry Riesling la 39270 lei, Tamaioasa

Romaneasca Proles Pontica la 39.984 etc.

VINCON imbuteliaza si vinuri rosii: Merlot Vampire '96 la 47838 lei si Merlot

Valeverde '95 la 41650 lei, Merlot Premiat Odobesti la 38675 lei, Cabernet Sauvignon Karpaten

Berge la 43792 lei. Acesta din urma a fost creat special pentru consumatorii din Ardeal.

Pentru a satisface si consumatorii cu venituri mai mici, care nu isi pot permite vinuri fine,

scumpe, premiate, VINCON a creat o alternativa, imbuteliind vin la litru: Traditional la 13328

lei, Galbena de Odobesti, Muscatel rosu 15232 lei, Muscatel alb 15946 lei si vin Pelin la 17255

lei/litru.

Oferta cuprinde si vinuri la PET de 2 litri: Podgoriile Vrancei alb si rosu, Muscatel alb,

Galben de Odobesti.

Vincon Vrancea

Lista de produse

Valabila la data de 20.05.2002

Cod Denumire produs sticle Pret de lista/sticla

Vincon in cutie fara TVA cu TVA

0 1  2 3 4

  GAMA 'VINURI DE AUR TRADITIONALE'      

70638 Galbena de Odobesti '95/carton 12 32,700 38,913

70635 Tamaioasa Romanaeasca '98/carton 12 32,700 38,913

70636 Busuioaca de Bohatin '98/carton 12 32,700 38,913

70637 Grasa de Moldova '98/carton 12 32,700 38,913

70639 Muscat Ottonel '99/carton 12 32,700 38,913

70689 Sarba '98/carton 12 32,700 38,913

70643 Galbena de Odobesti '95/folie 6 32,700 38,913

70640 Tamaioasa Romanaeasca '98/folie 6 32,700 38,913

70641 Busuioaca de Bohatin '98/folie 6 32,700 38,913

70642 Grasa de Moldova '98/folie 6 32,700 38,913

70644 Muscat Ottonel '99/folie 6 32,700 38,913

70690 Sarba '98/carton 6 32,700 38,913

  GAMA 'DOMENIILE VINCON' 750 ml      

70655 Riesling 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70656 Sauvignon Blanc 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70657 Muscat Ottonel 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70658 Feteasca Regala 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70659 Feteasca Alba 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70660 Sarba 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70686 Cabernet Sauvignon 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70687 Merlot 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

70688 Pinot Noir 2000 750 ml/carton 6 48,000 57,120

  GAMA 'DOMENIILE VINCON' 375 ml      

70682 Riesling 2000 Sticla 375 ml/carton 6 24,000 28,560

70683 Galbena de Odobesti '95 Sticla 375 ml/carton 6 24,000 28,560

70684 Pinot Noir 2000 375 ml/carton 6 24,000 28,560

70685 Cabernet Sauvignon 2000 375 ml/carton 6 24,000 28,560

0 1 2 3 4

  VIN SOI ALB    

70501 Galbena de Odobesti '98/carton 12 29,200 34,748

70556 Galbena de Odobesti '98/folie 6 29,200 34,748

70566 Galbena de Odobesti '98 (1,5 L) 6 44,300 52,717

       

70536 Riesling '99 - Estate Cellars 12 37,700 44,863

70539 Riesling PREMIAT 12 32,500 38,675

70617 Dry Riesling 12 33,000 39,270

       

70504 Tamaioasa Romaneasca '97/carton 12 32,900 39,151

70558 Tamaioasa Romaneasca '97/folie 6 32,900 39,151

70535 Tamaioasa Romaneasca '97 - Estate Cellars 12 37,700 44,863

70569 Tam. Romaneasca '98 - Proles Pontica 0,75 L 12 33,600 39,984

70574 Tam. Romaneasca '98 - Proles Pontica (1,5 L) 6 51,800 61,642

       

70533 Muscat Ottonel - Proles Pontica 0,75 L 12 33,600 39,948

70573 Muscat Ottonel - Proles Pontica (1,5 L) 6 51,800 61,642

       

70571 Feteasca Regala - Proles Pontica (1,5 L) 12 51,800 61,642

70532 Feteasca Regala - Proles Pontica 0,75 L 12 33,600 39,984

       

70537 Feteasca Alba '98 - Estate Cellars 12 37,700 44,863

70550 Sauvignon Blanc 12 24,300 28,917

  GAMA 'BECIUL DOMNESC'      

70661 Cabernet Sauvignon 1995 6 60,000 71,400

70662 Merlot 1995 6 60,000 71,400

70663 Pinot Noir 1995 6 60,000 71,400

70664 Cabernet Sauvignon 1997 6 60,000 71,400

70665 Feteasca neagra 1996 6 60,000 71,400

       

  VIN SOI ROSU    

70510 Merlot Vampire '96 12 40,200 47,838

70513 Merlot Valeverde '95 12 35,000 41,650

70518 Merlot Special reserve '95 Aura 12 35,000 41,650

70534 Merlot '97 - Proles Pontica 12 33,600 39,984

70572 Merlot '97 - Proles Pontica (1,5 L) 6 51,800 61,642

70540 Merlot PREMIAT - Odobesti '97 12 32,500 38,675

       

70511 Cab. Sauvignon Vampire '96 12 40,200 47,838

70519 Cab. Sauvignon Special reserve '94 Aura 12 35,000 41,650

70520 Cab. Sauvignon + Merlot '94 - Aura 12 35,000 41,650

70593 Cab. Sauvignon Karpaten Berge 12 36,800 42,792

       

70512 Pinot Noir Vampire '96 12 40,200 47.838

70516 Pinot Noir Reserve '95 12 42,000 49,980

70521 Pinot Noir Aura '93 12 35,000 41,650

70541 Pinot Noir Premiat - Odobesti '96 12 32,500 38,675

       

70538 Feteasca Neagra '98 - Estate Cellars 12 37,700 44,863

       

70531 Busuioaca 98 - Proles Pontica 0,75 L 12 33,600 39,984

70570 Busuioaca 98 - Proles Pontica (1,5 L) 6 51,800 61,642

         

0 1 2 3 4

  VIN LA LITRU      

70615 Traditional 12* 11,200 13,328

70170 Golden de Odobesti 12* 12,800 15,232

70678 Muscatel - rosu 12* 12,800 15,232

70197 Muscatel - alb 12* 13,400 15,946

70702 Vin Pelin 12* 14,500 17,255

         

  VIN LA PET      

70301 Podgoriile Vrancei - alb - 2 litri PET 6 25,000 29,750

70302 Podgoriile Vrancei - rosu - 2 litri PET 6 25,000 29,750

70523 Muscatel - alb - 2 litri PET 6 25,750 30,643

70674 Golden de Odobesti - rosu - 2 litri PET 6 25,750 30,643

Asa cum se poate observa, produsele VINCON, prin preturile afisate se adreseaza unei

plaje intinse de consumatori, care, in funcsie de veniturile obtinute, pot opta pentru unul din

vinurile purtand marca VINCON.

4.4 Politica de distributie

Valorificarea oportunitatilor pietei si finalizarea efectiva a activitatii unei intreprinderi

sunt conditionate de ajungerea acestora la consumatorii sau utilizatorii finali, de satisfacerea

nevoilor pentru care au fost concepute.

Pentru a desemna continutul si mecanismul sferei economice care acopera spatiul si

timpul dintre productie si consum, stiinta marketingului a optat pentru notiunea de distributie - o

notiune corespunzatoare, incluzand procese si activitati eterogene.

Conceptul de distributie se refera, mai intai, la "traseul" pe care il parcurg marfurile de

piata, pana ajung la consumatori; producatorul, intermediarii si consumatorul - participanti la

deplasarea succesiva a marfurilor de-a lungul acestui traseu - alcatuiesc ceea ce in terminologia

marketingului se numeste un "canal de distributie": (exista si canale fara intermediari). Conceptul

de distributie se refera, apoi, la ansamblul operatiunilor (vanzare, cumparare, concesiune,

consignatie, etc.) care marcheaza trecerea succesiva a marfurilor de la un agent de piata la altul,

pana la intrarea lor definitiva in sfera consumatiei. El include, mai departe, lantul proceselor

operative la care sunt supuse marfurile in traseul lor spre consumator; este vorba de "distributia

fizica" sau "logistica" a marfurilor.

Notiunea de distributie se mai refera, in sfarsit la aparatul tehnic: retea de unitati, dotari,

personal care realizeaza asemenea procese si operatiuni.

Distributia se refera, deci, la circuitul si la cel economic al marfurilor, la sistemul de

relatii care intervine intre agentii de piata, la activitati ale unei mase largi eterogene de unitati,

apartinand mai multor profile economice.

Prin pozitia pe care o ocupa in mecanismul proceselor economice - ca activitate de

intermediare intre producator si consumator - distributia indeplineste un deosebit de important

rol economic si social.

Astfel, prin intermediul distributiei se finalizeaza activitatea economica a

intreprinderilor, se incheie ciclul economic al produselor: intreprinderea producatoare

(comerciala) redobandeste in forma baneasca resursele investite in producerea (comercializarea)

produselor impreuna cu un profit pentru activitatea desfasurata, iar consumatorul intra in posesia

bunurilor necesare.

In economia moderna, productia si consumul nu mai sunt practic posibile fara prezenta

distributiei.

Cat de importanta este aceasta prezenta, rezulta din examinarea legaturii realizate de

distributia intre productie si consum pe fiecare din cele doua planuri ale ei: spatial si temporal.

Sub raport spatial, distributia pune in contact centrele de productie cu cele de consum - aflate,

uneori, la distante apreciabile. Abordata pe plan temporal, distributia apare ca un regulator intre

productie si consum, sprijinindu-le desfasurarea lor specifica - concentrata temporal, sezoniera

sau uniforma, "amortizand" efectele nesincronizarilor.

De luat in calcul si faptul, ca in realizarea legaturii dintre producator si consumator,

distributia nu se limiteaza la rolul unui intermediar pasiv: dimpotriva, ea isi asuma rolul de

exponent al preocuparilor acestora, informand si influentand atat pe producator, cat si pe

consumator, sporind sansele realizarii produselor si satisfacerea cerintelor de consum.

De luat in calcul si faptul ca, in realizarea legaturii dintre producator si consumator,

distributia nu se limiteaza la rolul unui intermediar pasiv: dimpotriva, ea isi asuma rol de

exponent al preocuparilor acestora, informand si influentand atat pe producator cat si pe

consumator, sporind sansele realizarii produselor si satisfacerea cerintelor de consum.

Examinat in mod dinamic, rolul economic si social al distributiei este in continua

crestere, pe masura dezvoltarii societatii, a progresului economic si social general. Este suficient

sa se raporteze activitatea desfasurata, in sfera distributiei, la dinamismul fortelor de productie, al

productiei materiale, pe de o parte, al consumului (personal sau productiv) pe de o parte. Avand

menirea sa asigure difuzarea unei mase de produse si servicii in continua crestere si diversificare

si sa raspunda, totodata, exigentelor tot mai ridicata ale consumatorilor, distributia trebuie sa-si

sporeasca in mod corespunzator capacitatea de lucru, sa-si perfectioneze formele si metodele.

Ca variabila a mixului de marketing, distributia este luata in consideratie, in deciziile

intreprinderii (deopotriva strategice si tactice), in diferite variante, apreciate ca fiind cele mai

indicate intr-o etapa data, pentru anumite categorii de produse, de piete, etc. Cercul optiunilor,

sfera combinatiilor posibile este destul de larga, astfel incat si-n cazul distributiei se poate vorbi

de un adevarat submix de marketing.

Problematica distributiei, ca variabila a mixului, este foarte larga si eterogena; ea se

delimiteaza insa in doua domenii esentiale:

a)      Stabilirea si functionarea canalelor de distributie, a formelor de distributie, de

circulatie economica a marfurilor specifice acestor canale;

b)      Distributia fizica a marfurilor, respectiv a proceselor operative prin care

marfurile trec succesiv pentru a ajunge la consumatori.

Distributia produselor VINCON este asigurata de o societate auxiliara, desprinsa de

firma mama, cu sediul in Bucuresti, sector 3, str. Drumul intre Vii, nr. 26, intitulata S.C.

VINCON DISTRIBUTION SRL. Toate produsele comercializate de Vincon trec prin aceasta

firma, cu acoperire nationala, care are incheiate contracte cu unu, doi pana la 3 subdistribuitori

locali. Firma detine depozite in Bucuresti, Focsani, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase mari ale

tarii. Transportul asigurat de VINCON DISTRIBUTION este realizat in urma solicitarii

beneficiarului si numai in cazul in care exista capacitate de transport in zona respectiva. De

regula, se asigura transportul daca nivelul comenzii este suficient de mare sa asigure incarcarea

mijloacelor de transport la capacitatea optima.

Distributie directa, fara intermediari se realizeaza numai in Bucuresti, in supermarketuri

gen METRO, BILLA, MEGA IMAGE, etc.

Pentru a stimula agentii distribuitori se organizeaza concursuri cu tombola cu premii

constand in produse electrocasnice sau bani. De asemenea, firma acorda discount-uri in functie

de cantitatea aprovizionata, fidelitatea si frecventa aprovizionarii.

4.5 Politica promotionala

Promovarea este poate cel mai atractiv element al mixului de marketing. Reclamele ne

inconjoara in fiecare zi, iar multe dintre ele sunt inteligent construite, atragatoare si colorate.

Vanzarea directa, reclama, publicitatea si vanzarea promotionala reprezinta cele patru sub-seturi

ale promovarii. Eforturile promotionale sunt de doua feluri. Ele implica fie o comunicare directa

fata in fata, fie una indirecta prin intermediul unui mediu de comunicare. Ii revine agentului de

marketing si determina care este abordarea cea mai potrivita pentru fiecare situatie.

Peste tot in lume, bauturile alcoolice sunt printre cele mai promovate produse. In 2000, in

Marea Britanie 163 milioane lire sterline au fost cheltuite in reclame pentru bauturi alcoolice.

Dintre acestea 3,8 milioane lire sterline au fost cheltuite pentru reclama la vin. Pe langa reclama

directa, reclama indirecta prin sponsorizari se adauga la cifra de afaceri globala a promovarii

bauturilor alcoolice. Industriile producatoare de alcool si cea a reclamelor si publicitatii

argumenteaza ca atata timp cat alcoolul este un produs legal, trebuie sa existe posibilitatea legala

de promovare prin reclama si publicitate.

Politica de promovare, indiferent de forma de promovare aleasa, au ca obiectiv final

cresterea vanzarilor produsului respectiv sau serviciului. Posibilitatea ca promovarea bauturilor

alcoolice sa aiba efecte sociale adverse, este deja recunoscuta si de aceea au fost stabilite reguli

specifice de promovare de catre insasi reprezentantii industriei de alcool. Promovarea bauturilor

alcoolice, in categoria carora se inscrie si vinul, trebuie facuta cu un sens al responsabilitatii fata

de consumator si societate. Actiunea organizatiilor de lupta impotriva alcoolului care au

sensibilizat foarte mult opinia publica, i-a determinat pe reprezentantii industrie de alcool din

Europa sa adopte reguli proprii prin care sa se asigure ca reclamele pentru bauturile alcoolice

sunt strict controlate. Pe langa auto-reglementarea introdusa de industriile alcoolului insasi,

guvernele si institutiile internationale au stabilit seturi de reglementari proprii. In consecinta,

promovarea comerciala a bauturilor alcoolice este supusa unor limitari prin care consumul de

alcool nu poate fi prezentat ca sociabil sau pentru potolirea setei, iar creatorii de reclame trebuie

sa evite incurajarea sau descrierea unor stiluri de viata ce pot fi daunatoare consumatorilor. De

exemplu, nici consumul excesiv si nici cel solitar nu trebuie incurajate.

Reclamele pentru bauturile alcoolice nu trebuie sa se adreseze tinerilor pana la 18 ani

prin mediul de comunicare utilizat, prin stilul prezentarii sau prin contextul in care ele apar.

Alcoolul nu poate fi asociat cu nici o activitate sau loc in care consumul poate afecta siguranta

personala. In caz particular, consumul nu poate fi asociat cu nici o activitate ce necesita

concentrare pentru a fi executata in siguranta, precum condusul autovehiculelor, operarea

masinilor, activitati legate de apa sau inaltimi. Pentru bauturile cu continut redus de alcool, nu se

pot insera in reclame sugestii ca ar exista un nivel "sigur" al consumului.

Reclamele nu au voie sa sugereze ca o bautura va accentua masculinitatea, feminitatea

sau ca pot influenta succesul social, sportiv sau sexual. Alcoolul nu trebuie sa fie prezentat ca un

factor de succes pentru o petrecere sau un eveniment. Chiar daca este pe deplin legitima,

informatia despre taria alcoolica a unei marci, nu este acceptabila utilizarea in reclame a tariei

alcoolice pentru a crea atractii. Marcile nu trebuie sa fie prezentate in forma unei provocari

pentru bauturi.

In Uniunea Europeana, statele membre au introdus reguli nationale care reglementeaza

promovarea bauturilor alcoolice. In 1996, Comisia Europeana a adoptat cartea verde referitoare

la comunicatiile comerciale in cadrul pietei unice, prin care publicitatea comerciala asupra

alcoolului trebuie sa cuprinda consideratii de sanatate publica, protectia consumatorului si a

mediului.

In Carta Europeana a Alcoolului, stabilita de Organizatia Mondiala a Sanatatii se

prevede ca: "toti copiii si adolescentii au dreptul sa creasca intr-un mediu protejat de

consecintele negative ale consumului de alcool si in masura posibilului, protejati de promovarea

bauturilor alcoolice". Ca parte a strategiei de actiune impotriva alcoolului, Carta sugereaza ca

fiecare stat membru "sa implementeze masuri stricte de control, recunoscand existenta limitarilor

sau interzicerea in anumite tari a reclamei directe sau indirecte si sa se asigure ca nici o forma de

reclama nu se adreseaza in special tinerilor, de exemplu prin asocierea alcoolului cu sportul".

Aceasta Carta a fost semnata de toate statele membre, iar necesitatea elaborarii ei a fost data de

faptul ca astazi in Europa, 84 milioane de cetateni sunt fie bautori cu probleme, fie afectati de

problemele bautorilor.

In elaborarea unei politici de promovare a vinului, nu putem face abstractie de

reglementarile existente care limiteaza posibilitatile de promovare. Mai mult, elaborarea unei

strategii promotionale a produsului presupune o imbinare a celor patru elemente ale promovarii,

vanzarea directa, reclama, publicitatea si promovarea vanzarilor. In cazul bauturilor alcoolice

printre care si vinurile, restrictiile auto impuse, precum si cele legale obligatorii necesita o

abordare deosebita a strategiei de promovare. Exista insa forme specifice moderne de promovare

a vinurilor. De exemplu, combinarea ofertei turistice cu metode de promovare a vinurilor a facut

ca vinul italian sa-si mentina pozitia pe piata SUA in ciuda evolutiilor recente de pe aceasta

piata. Includerea podgoriilor si cramelor in traseele turistice, a facut ca vinul italian sa fie

cunoscut acasa la el si apoi sa fie solicitat pe pietele americane. Turismul a devenit o practica

curenta de promovare a vinurilor. Combinarea turismului cultural si de placere cu evenimentele

promotionale ale vinului, precum targuri internationale, zilele vinului, zilele localitatilor de

origine. In Europa de Vest si in special in Franta, marile case de vinificatie, constituite de

familiile aristocrate intemeietoare sunt tot mai des preluate de grupuri financiare, care combina

atractivitatea castelelor si conacelor cu interesul pentru vinul produs aici.

Centrele vinicole de traditie din Romania ar trebui sa ia in considerare posibilitatea

dezvoltarii unor trasee turistice care sa includa cramele, pivnitele, centrele de vinificatie ce pot

manifesta atractie pentru turisti. De asemenea, organizarea de degustari pentru grupuri de turisti

cu posibilitatea vanzarii directe de vinuri dupa degustare, pot constitui elemente ale unei politici

promotionale pro-active. Din pacate, aceste practici de promovare de mare succes sunt foarte

putin valorificate de producatorii romani.

In ultimii ani, comertul electronic cu vin a luat o amploare foarte mare. Promovarea

vinurilor pe Internet a devenit o practica curenta a producatorilor si comerciantilor de vinuri.

Lipsa infrastructurii de comunicatie, in special a sistemului de plata electronic la noi in tara, face

ca vinul pe retelele de calculatoare si deci prezenta sa in cel mai mare supermarket mondial sa fie

limitata.

Concursurile de vin, zilele vinului sau sarbatoarea vinului au inceput sa devina

manifestari promotionale cu oarecare traditie si in Romania. Cu toate acestea, astfel de

manifestari organizate la noi in tara, nu au inca drept obiectiv atragerea de viitori consumatori

sau cresterea consumului celor existenti, ci reprezinta mai degraba reuniuni ale viticultorilor,

oenologilor si autoritatilor locale. Reprezentarea profesiei la astfel de manifestari se face numai

din partea firmelor mari producatoare, sectorul privat fiind reprezentat. Orientarea catre client a

acestor manifestari se impune daca se doreste ca ele sa devina adevarate campanii de promovare

a vanzarilor si nu simple reuniuni campenesti cu participarea acelorasi firme si specialisti.

Penetrarea de noi piete sau cucerirea de noi segmente de piata se poate utiliza prin

combinarea unei politici promotionale cu o politica de preturi adecvata care sa vizeze in special

grupurile socio-economice cu venituri in crestere ce tind sa dobandeasca un statut social superior

manifestat si prin schimbarea preferintelor de consum. Noul stil de viata spre care sunt atrase

aceste grupuri socio-economice, implica si un nou model de consum, fiind atrasi de vinuri din

sortimente superioare cu preturi superioare. Campaniile publicitare si promotionale se pot

sprijini, acolo unde legislatia permite, pe efectele energetice si terapeutice ale vinului.

Conotatiile sociale si politice ale vinului pot fi cu succes valorificate cu ocazia manifestarilor

culturale, reuniunilor politice, stiintifice de prestigiu, precum si a celor mondene.

SC VINCON VRANCEA S.A. desfasoara o intensa activitate de promovare prin

intermediul Departamentului de Marketing, infiintat in anul 2000 in Capitala in cadrul caruia

activeaza circa 20 de tineri, majoritatea proaspat absolventi.

In decursul unui an se deruleaza 2-3 campanii, fie la nivel national, fie la nivel regional.

In sezonul rece se contracteaza prezentarea de spoturi TV, cu durata de 30 de secunde. Societatea

are contract de exclusivitate cu TVR1 pentru emisiunea "Tezaur folcloric". De asemenea, au fost

prezentate spoturi publicitare si pe postul de televiziune PRO TV, in cadrul rubricii VREMEA.

La radio se organizeaza concursuri cu premii constand in produse marca VINCON pe

urmatoarele posturi de radio: Europa FM, Radio Uniplus, Radio Contact. In presa scrisa, SC

VINCON VRANCEA S.A. inregistreaza o buna colaborare cu revista "Playboy" si cu

"Academia Catavencu", dar si cu "Revista Vinurilor" si alte publicatii. Tot in sezonul rece, firma

practica publicitatea "out-door", in zona Valea Prahovei, intre Campina si Comarnic, prin

montarea de panouri publicitare, dat fiind afluxul mare de turisti in aceasta perioada a anului.

In sezonul cald, se deruleaza campanii regionale, de obicei pe litoralul romanesc. Si aici

se practica publicitatea out-door, prin montarea de panouri publicitare pe DN 32, intre Constanta

si Mangalia.

Se incheie contracte cu posturile de radio locale pentru organizarea unor concursuri cu

premii ce constau in produse VINCON. De asemenea, firma a achizitionat programe-pachet

promotionale de la firme specializate ce asigura o promovare agresiva pe mai multe planuri. Sunt

de mentionat si actiunile de sampling in restaurante, baruri in care sunt folosite meniuri, pahare

etc. purtand sigla VINCON. Trimestrial, sunt distribuite materiale promotionale gen pliante,

afise, brosuri, pixuri, brichete, realizate de firme specializate.

In 2002, campania de pe litoralul romanesc s-a desfasurat in perioada 15 iulie-15 august

si a avut in centrul atentiei, vinurile din gama "Domeniile Vincon" - vinuri albe, tinere, obtinute

cu tehnologii superioare import Franta si Italia.

In anul 2001, politica de promovare a societatii Vincon a avut in centrul atentiei vinurile

din gama "Vampire" cu scopul de a le face cunoscute si publicului autohton, fiind stiut faptul ca

aceste vinuri detin cea mai mare pondere in exportul pe piata americana al societatii.

O alta colaborare de succes a firmei, in materie de promovare a fost cu clubul de fotbal

"Universitatea Craiova", ce activeaza in prima divizie a campionatului national de fotbal. In acest

caz s-a promovat marca VINCON si nu produsele firmei. Colaborarea dintre SC VINCON S.A.,

reprezentata de Luchi Georgescu si patronul acestui club a avut efecte deosebit de benefice

pentru imaginea firmei, numele VINCON fiind inscriptionat pe tricourile jucatorilor, iar

panourile publicitare amplasate pe marginea terenului de fotbal au dus numele VINCON in toate

orasele mari ale tarii, unde echipa a disputat meciuri. Din pacate, aceasta colaborare a incetat.

Totusi, se pare ca numele VINCON este predestinat sa fie asociat cu fotbalul, deoarece Gica

Popescu, component al echipei nationale de fotbal a Romaniei, a achizitionat de curand, prin

oferta publica de actiuni pe piata Rasdaq 49% din actiunile firmei.

La capitolul premii si distinctii, produsele VINCON detin un palmares de invidiat.

Vinurile VINCON au obtinut locul 1 la concursul de vinuri si bauturi alcoolice Novvin 2001,

desfasurat sub auspiciile Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, cu 14 medalii de aur,

8 medalii de argint si o medalie de bronz. Pe locul 2, la mare distanta s-a clasat "Cramele

Prahova" cu numai 3 medalii de aur, una de argint si una de bronz. Pe plan national, VINCON

detine suprematia absoluta in concursurile organizate. In 2000, societatea a participat cu succes

la Expozitia Mondiala de la Hanovra, unde vinurile sale au fost primite cu un real interes.

Lista medaliilor obtinute de Vincon se poate consulta la Anexa nr.

In prezent, se lucreaza intens la imaginea firmei, cu ajutorul unor firme de specialitate,

iar din iarna acestui an se pare ca vom avea o noua sigla, o noua gama de produse, o noua

strategie de piata.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Din parcurgerea capitolelor III si IV ar trebui sa rezulte principalele masuri menite sa creasca profitul si functionalitatea intreprinderii, extinderea pe piata, cresterea disponibilitatilor banesti si a credibilitatii la banci in vederea contractarii de credite.

In domeniul producerii si comercializarii vinurilor concurenta pe piata romaneasca este

acerba, deoarece pe langa producatorii de prestigiu pe piata activeaza o multitudine de

intreprinderi mici si necunoscute, dar care ocupa o pondere insemnata. Majoritatea acestora

imbuteliaza vinuri la PET-uri de 1,5 litri sau 2 litri, cu provenienta dubioasa si de proasta

calitate. Proliferarea falsurilor si neputinta organelor statului de a le stopa, desi reglementari

juridice in acest sens exista, (vezi Legea viei si vinului), fac din piata vinului si a bauturilor

alcoolice in general, o sursa de venituri sigure pentru economia subterana.

Acest fapt conduce la diminuarea veniturilor firmelor mari ce activeaza in podgorii

consacrate, dar si la alterarea imaginii lor prin contrafacerea bauturilor purtand marca Vincon,

Cotnari, Jidvei, Murfatlar etc. Daca in producerea si comercializarea alcoolului brut, piata a dat

semne de stabilizare dupa masura introducerii monopolului de stat, in ceea ce priveste vinul mai

sunt multe de facut. In acest an s-a initiat un proiect de lege prin care toate persoanele juridice ce

au ca obiect producerea si comercializarea vinului, si isi desfasoara activitatea in marile areale

viticole ale tari sunt obligate sa prezinte organelor in drept productia obtinuta, capacitatea de

stocare, produse auxiliare rezultate din procesul de productie etc. pana la data de 31 decembrie a

anului respectiv. Aceasta masura are drept scop stabilirea unei cifre reale a productiei totale pe

tara obtinuta in cazul agentilor economici.

O alta problema a pietei vinului din Romania o reprezinta importul masiv de vin din

Republica Moldova, import ce a atins cote maxime in 2000 si 2001 si ameninta valorificarea

productiei autohtone. Se importa in special vin vrac, la preturi modice de catre firmele mici

mentionate mai sus, care mai apoi este scos pe piata la preturi foarte mici, accesibile paturilor

sociale defavorizate. Daca in tarile dezvoltate se merge pe principiul "sa bei mai putin si mai

bun", la noi acesta nu se respecta".

Cele mentionate mai sus sunt principala cauza a diminuarii veniturilor totale in 2001 la

S.C. VINCON VRANCEA S.A. si in consecinta a profitului net. Toate acestea in conditiile in

care valoarea exporturilor a crescut in 2001 fata de 2000, insa nu indeajuns de mult pentru a

contracara scaderea vanzarilor pe piata interna. Totusi activitatea intreprinderii se situeaza in

zona profitabilitatii.

Revenind la activitatea de marketing se pot preciza urmatoarele aspecte foarte

importante: In prezent se lucreaza cu agentii specializate precum "Daedalus", "Mercury", S.C.

Nilson", "G.F.K.", D.N.S. Resource" pentru realizarea unor studii de piata cantitative si calitative

in ceea ce priveste consumul autohton de vin.

Conform celor relatate de domnul Vlad Senders, coordonatorul media al societatii, pana

la sfarsitul anului 2002 vom asista la schimbarea imaginii VINCON. Pe baza acestor studii de

piata se vor stabili preferintele consumatorilor pentru o gama anume de vinuri, pentru un soi, sau

pentru societate insasi. Se va schimba si modul de etichetare printre altele. Toate aceste decizii

au la baza constatarile si propunerile unor esantioane de consumatori reuniti in Focus Grupuri. In

acest sens, departamentul de marketing ce activeaza in capitala, in cadrul caruia sunt angajati

tineri cu o pregatire superioara de specialitate, va fi centrul de greutate.

In ceea ce priveste politica de produs se remarca largirea gamei sortimentale de la an la

an, precum si o preocupare intensa privind calitatea produselor Vincon Vrancea. Ca urmare a

investitiilor in retehnologizare si achizitionare de instalatii moderne import Franta si Italia.

Intreprinderea detine locul fruntas la toate concursurile si manifestarile de gen nationale si

internationale. In 2000 societatea a participat la Expozitia Mondiala a Vinurilor de la Hanovra,

unde a lasat o buna impresie chiar si printre marile tari producatoare: Franta, Italia, Spania.

Preturile practicate de societate sunt accesibile unui sector larg de consumatori, care pot

obtine vinuri net superioare calitativ la preturi variind intre 2-3 USD / sticla.

Politica de distributie este bine pregatita si aplicata, fapt confirmat de prezenta produselor

purtand insemnele Vincon aproape peste tot, incepand de la supermarketuri si pana la mini-

magazinele de cartier.

In ceea ce priveste politica de promovare, firma desfasoara periodic campanii nationale

sau regionale, apeleaza la publicitatea out-door prin panouri amplasate pe drumuri nationale

intens circulate, si nu in ultimul rand la clipuri audio-video si presa scrisa. Avand in vedere

intentia apropiata de a schimba imaginea firmei, politica de promovare va trebui sa-si intensifice

actiunea, pentru a o face cunoscut publicului larg cat mai repede.

Concluzionand, marketingul vinurilor la S.C. VINCON VRANCEA S.A. atinge un nivel

inalt si constant de organizare, fapt ce contribuie la clasarea printre cele mai cunoscute societati

de profil, atat pe plan national dar mai ales international. Asadar, sa nu uitam ca vinul poate fi un

bun mesager al tarii noastre in lume.

Bibliografie

1. Manole Victor si colab. - Agromarketing, ASE, Bucuresti, 1999

2. Florescu E. - Marketing, Ed. Marketer, Bucuresti, 1992

3. Cotea Valeriu - Tratat de oenologie, Ed. Ceres, Bucuresti, 1985

4. Cotea Valeriu - "Vinul in existenta umana", Discurs rostit la Academia Romana, in

Agricultura Romaniei nr. 51-52/1994

5. Piata vinului: Situatie si Perspectiva nr. 1/1996, nr.2/1997 si nr.2/198, editata de Institutul de

Economie Agrara a ASAS

6. Revista patrivitas nr. 19-20/1995 editata de Organizatia patronala a Viticultorilor si

Vinificatorilor din Romania

7. Gherasim C. - Viticultura si vinificatie pentru uzul studentilor, Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1986

8. Manole Victor - Mix marketingul produselor agroalimentare in: Tribuna Economica nr. 4

/1994

9. Maga T. si Voicu R. - Managementul unitatilor agroalimentare, ASE, Bucuresti, 1997

10. Moisa D. - "Vinul romanesc si concurenta europeana" in Tribuna Economica nr. 51-52, 1996

11. Manole V., Vintila R., Zahiu L. - Management-Marketing agroalimentar, Selectie de lectii si

studii de caz, Lito ASE, 1998

12. Legea Viei si Vinului nr. 67/1997

13. Hotararea Guvernului nr. 314/1999 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii Viei

si Vinului

14. Revista vinurilor nr. 5/2002, editata sub autoritatea Asociatiei Degustatorilor Autorizati din

Romania.