VIN SPIONII, VIN PUHOI L · PDF fileLipsiþi de limba maternã în ºcoli,...

11

Lupta cu spionii strãini este o ocupaþie maiveche, moºtenitã de societatea noastrã de latãtuca Stalin. Pe vremea lui, sub pretextul

luptei cu spionii, au avut de suferit sute de mii desuflete nevinovate – savanþi, oameni politici ºi de cul-turã, comandanþi de oºti. Se schimbã timpuri ºi gen-eraþii, iar lupta cu spionii rãmîne la ordinea zilei.

Aflãm cã în sudul Basarabiei îºi fac de cap spioniiromâni. Cine sunt ei ºi cum acþioneazã am aflat nudemult, dupã o manifestaþie de protest din 11 iuniecurent, organizatã în faþa Consulatului General alRomâniei din Odesa de cãtre reprezentanþii comu-nitãþii moldoveneºti din regiune. O televiziune dinOdesa a pregãtit un reportaj de la manifestaþie. În celevizionate, l-am auzit ºi vãzut pe un tînãr participant lamiting cu urmãtoarea explicaþie. În ajunul zilei de 15iunie, cînd îl omagiem pe Mihai Eminescu, de pestePrut vin mai multe autocare cu români. Cazaþi înfamiliile cetãþenilor ucraineni, ei desfãºoarã acþiunisubversive, românizîndu-i ºi cumpãrîndu-i pe toþi,dîndu-le cetãþenie româneascã ºi paºapoarteromâneºti. Despre aceasta a vorbit un alt participant,de la Cetatea Albã, dacã nu greºesc.

Nu e a bine, dacã la tot pasul þi se nãzar spioniromâni. Dacã în niºte ansambluri muzicale de copiivedem echipe diversioniste (diversiune ideologicã) ºine ferim de ele ca dracul de tãmîie, înseamnã cã seîntîmplã ceva cu noi, ceva rãu de tot. Dacã vom con-tinua tot aºa, riscãm sã transformãm localitãþile noas-tre în teritorii izolate de civilizaþie, de parcã ar fiundeva în junglele Amazoniei. În faþa aºa-zisuluipericol românesc, uitãm ºi de bunul simþ ºi de ele-mentara ospitalitate omeneascã.

Membrii Asociaþiunii ASTRA, Despãrþãmîntul„Mihail Kogãlniceanu” din Iaºi – oameni de culturã,profesori universitari – veniþi în regiune cu prilejultradiþionalelor Denii eminesciene în iunie curent, aurãmas, bunãoarã, ºocaþi de primirea ce li s-a fãcut laSatu Nou, raionul Sãrata, sau la Reni. Avuseserãacolo înþelegeri prealabile sã fie primiþi cu programulpregãtit. Mitingul moldovenilor din Odesa a pus în

gardã autoritãþile locale. Li s-a adus aminte de vig-ilenþa ºi de riposta pe care trebuie s-o dea uneltirilorspionilor strãini.

Nu vi se pare, fraþilor, cã, aºa stînd lucrurile maideparte, am putea sã ne dezvãþãm a comunica în modnormal cu lumea ce ne înconjoarã? Înþeleg cã ni-ibine în gãoacea noastrã ºi nu ne place cînd cinevaîndrãzneºte sã ne tulbure liniºtea la care þinem atît demult. Vedeþi, însã, cã nu mai trãim în evul mediu, casã ne ascundem de restul lumii dupã zidurile feudeinoastre. ªi mai zicem cã am vrea sã ne integrãm înEuropa mileniului trei…

Cronicar

*

„NOI SUNTEM ÎN STARE SÃ NE APÃRÃMDE INVAZIA ROMÂNEASCÃ”

Aºa a declarat pentru Telecompania Academia,din Odesa, într-o emisiune din 14 iulie curent, A.Fetescu, preºedinte al Asociaþiei Naþional-Culturale aMoldovenilor din Ucraina. „Mi v sostoianii zascititisebea ot rumanskogo nasestviia” – aºa sunã celespuse de el în limba rusã, precum au fost rostite. Ni s-a dat de înþeles cã cele declarate de liderul moldoveanpornesc de la întreaga comunitate a moldovenilor dinUcraina, pe care o reprezintã. Sã ºtiþi cã nu este chiaraºa. Cunoscînd cum stau lucrurile de ani de zile,putem afirma, fãrã teama de a greºi, cã în regiuneaOdesa conaþionalii noºtri trãiesc cu grijile ºi nevoilelor grele, iar Asociaþia Moldovenilor cu sarcina ideo-logicã pe care o are de la fondarea sa – de a luptaîmpotriva aºa-numitei românizãri a etnosului„moldovenesc”. Din punct de vedere naþional-cultur-al ºi sub aspectul pãstrãrii identitãþii etnice, situaþiaromânilor sud-basarabeni este jalnicã, fãrã exagerãri.Au fost deznaþionalizate mai bine de douã treimi dinºcolile cu predare în limba românã (moldoveneascã).

În localitãþile populate preponderent de confraþiinoºtri, în bibliotecile ºcolare ºi sãteºti, ca ºi cu ani în

Revista românã nr. 3 (73)/ 2013

VIN SPIONII, VIN PUHOI...

EE DD II TT OO RR II AA LL

22 Revista românã nr. 3 (73)/ 2013

urmã (în perioada sovieticã), predominã literatura îngrafie chirilicã. Un spectacol de teatru sau o lansarede carte aici sunt percepute ca ceva descendent dinspaþiul extraterestru. Niºte proiecte culturale cu ade-vãrat valoroase pentru conaþionali, cum n-au existat,aºa nici nu existã pînã în prezent. Valoroase, adicãcapabile sã depãºeascã nivelul amatorismului ºisuperficialului ce dominã, de cele mai multe ori, lanivel local ºi raional în regiune.

Aceastã situaþie nu-l neliniºteºte cîtuºi de puþin peA. Fetescu. Faptul de ce nu-l neliniºteºte se explicãfoarte uºor. Asociaþia pe care o conduce, în tandemcu administraþiile locale, nici nu-ºi propune, princeea ce face, sã creeze condiþii în care moldoveanuldin sudul Basarabiei ar evolua ca nivel de culturã,inteligenþã, percepere a valorilor naþionale, în primulrînd. Ei au nevoie sã menþinã comunitatea moldove-neascã izolatã de restul spaþiului românesc, în pri-zonieratul nostalgiilor comuniste postsovietice. Camembrii acestei comunitãþi nu cumva sã înceapã avorbi corect limba maternã (fãrã rusisme), ca nucumva, în cîntecele ºi dansurile lor, sã depãºeascãnivelul veseliilor de nuntã ºi sã promoveze valorileautentice ale cîntecului ºi dansului românesc.

În fine, ca nu cumva, Doamne fereºte, sã-ºi deaseama cã moldoveanul, ca ºi dobrogeanul sau mara-mureºeanul, e viþã a aceluiaºi neam.

Pentru a evita toate aceste fenomene nedorite, seimpune ca moldoveanul sud-basarabean sã fie scutitde orice influenþe nedorite, în primul rînd de pesteDunãre, iar de cîþiva ani – ºi din partea Chiºinãului.Se cere ca el sã fie þinut aici, între Dunãre ºi MareaNeagrã, în stepa strãmoºeascã, cu tradiþionalele sãr-bãtori ºi festivaluri moldoveneºti, organizate, fireºte,de Asociaþia Moldovenilor. Niºte schimburi culturaleefective, la nivel de ºcoli, biblioteci, case de culturã,între comunitatea moldoveneascã ºi restul spaþiuluiromânesc, practic nu existã. Din lipsã de mijloace,colective aparte nu-ºi pot permite sã plece la Galaþi,Iaºi sau Brãila, pentru a participa la vreun festival sauconcurs.

Mai rãmîne un lucru. Mai rãmîne ca nimeni dedincolo de stepa Bugeacului sã nu-i tulbure liniºteapatriarhalã, sã zacã tot (sau aproape tot) aºa cum zaceacum, cu gîndul la vremea de odatã, cînd salamul ºivodca costau o nimica toatã ºi ne era aºa de bine subconducerea înþeleaptã a partidului comunist. Pentruca strãinii de peste Dunãre sã nu se abatã asupranoastrã cu viziunile ºi ideile lor infecte, ei sunt cata-logaþi drept duºmani, iar A. Fetescu, ca un bravcomandant de oºti, declarã cã moldovenii dinregiunea Odesa sunt în stare sã se apere de invazia

româneascã. Cine, aºadar, sunt duºmanii de care neapãrãm de ne sar capacele?... Chiar în primãvara tre-cutã a încercat sã ne atace un detaºament de vreo 70de inºi – Corul Academic „G. Musicescu” alFilarmonicii din Iaºi. Le-am dat riposta cuvenitã. Ausã þinã minte mult ºi bine aflarea în sudul Basarabiei,cu mai mulþi ani în urmã, artiºtii renumitului teatrubucureºtean „Nottara”. Sãlile caselor noastre de cul-turã au fost goale. De istoricii, scriitorii de dincolonici nu mai vorbim. Înainte mai reuºeau ei, cîte unul-doi, sã ajungã pe la Reni sau Ismail, cu activitãþile lorsuspecte. Acum nu mai ajung, cã noi ne apãrãm cuîndemînare.

La modul serios, ar fi de spus cã, de fapt, comuni-tatea moldoveneascã din regiunea Odesa suferã nu deinvazia românilor, ci de invazia inculturii ºi adegradãrii intelectuale, în condiþiile în care se face totposibilul pentru a o izola de orice contacte civiliza-toare cu confraþii din spaþiul românesc european.Lucru dupã care ºi A. Fetescu, ºi autoritãþile locale dediferite niveluri vorbesc, fãrã a se sinchisi, desprenecesitatea de a respecta caracterul neaoº, specificulirepetabil al comunitãþii moldoveneºti din regiune,dreptul moldoveanului de a se autoidentifica, caetnie, aºa cum gãseºte el de cuviinþã. Aºa este, oricecetãþean are asemenea drept. Am ajuns, însã, la situ-aþia cînd moldovenii din regiunea Odesa, mai ales înTransnistria istoricã (raioanele Kotovsk, Ananiev,Krasnae Okna), se declarã cu uºurinþã, la recen-sãmintele populaþiei, nu moldoveni, ci ucraineni.Lipsiþi de limba maternã în ºcoli, de o via?a culturalãnaþionalã autenticã, de libera comunicare cu confraþiidin alte zone geografice, ei au fost deznaþionalizaþi,adicã asimilaþi, adicã ºi-au încetat existenþa ca grupetnic autohton.

Exact aceleaºi procese au loc azi în raioaneleregiunii Odesa din Basarabia istoricã. Despre asta artrebui sã declarãm cu orice ocazie potrivitã ºi sãtragem alarma, nu despre invazia româneascã. Înstarea la care s-a ajuns în prezent, nu mai este nevoiede nici o invazie. Procesele distructive, ce ruineazãcomunitatea moldoveneascã, n-au fost aduse deundeva de aiurea, ci au evoluat ºi au dat rod acasã, însînul comunitãþii. Aºa cã haideþi sã nu cãutãm invaziiºi nãvãlitori pe care am da vina.

[Articole publicate în almanahul „Sud-Vest”, anul II, nr. 8(13), august 2013, p. 1 ºi 2]

Cînd soarele acestei vericapricioase îºi celebra sol-stiþiul rãsfãþîndu-se în

veºmintele-i aurii, nourii ceiplumburii ai morþii i-au dat tîrcoalecolegului ºi prietenului nostru, profe-sorul Vasile Albu – dascãl de istorieºi slovã pãmînteanã, bun român ºiîmpãtimit oºtean al AsociaþiuniiASTRA, ale cãrei idealuri le-a slujitconstant rãpindu-i, harnic ºi darnic,întreaga-i fiinþã, deoarece un ºir deani a fost preºedintele despãrþãmîntului „Chioar” dela ªomcuta Mare, teritoriu de laudã ºi vie spirituali-tate româneascã. Ni-l amintim ca pe un bãrbat falnic,cu pãrul nins de povara anilor ºi de noianul grijilorce-l cumpãneau. Statura-i impozantã, croitã parcã dinstejarii porþilor maramureºene, pãrea de nedoborîtnicicînd ºi de cãtre nimeni. Dar n-a fost sã fie aºa. Cuvorba-i domoalã ºi chibzuitã, profesorul Albu te„aºeza” cuminte în meandrele istoriei ºi filologieideprinse conºtiincios, în tinereþea sa, la vestita ªcoalãa Clujului. Nu puteai scãpa, cu una cu douã, de la„lecþia” magistrului ascultat întotdeauna cu atenþie ºipînã la capãt în tot ce avea a-þi spune documentat ºide-a dreptul captivant. Desigur, el cobora din stirpeaînvãþaþilor ardeleni a cãror „împãrãþie” credem cã nuare sfîrºit.

Era, vorba lui Camil Petrescu, „UN OM ÎNTREOAMENI”, un veritabil APOSTOL al ÞãriiChioarului cu care se logodise tainic, þinutul respec-tiv devenindu-i ideal ºi veºnicie. Tocmai de aceea,

cîntarea tristã a corurilor sãtenilor dela Buciumi, ªomcuta Mare oriFinteuº a suspinat la slujba prohodu-lui în acele zile de solstiþiu, în pragde Sînziene, îndoliind natura, hãt,pînã spre Þara Lãpuºului... Dar, maiales, l-au plîns sufletele cinstiteregretîndu-l pe omul care a pus atîtapasiune ºi pricepere în favoarea actu-lui de culturã. Profesorul Albu„suferea” de o molipsitoare trudãcontinuã subsumatã educaþiei perma-

nente, fie cã aceasta se numea intelectualã, esteticãsau civicã. Într-un cuvînt „zestre” oferitã cu generoz-itate generaþiilor ce s-au perindat la catedrã ºi nunumai. Prin obºtescul sãu sfîrºit, venit din pãcate preade timpuriu, brutal de repede ºi-n suferinþã, plecareadintre noi a profesorului Vasile Albu lasã un gol greude depãºit, tocmai acum cînd asistãm la o uºoarãrevigorare a sentimentului patriotic, din pãcate hulitde „unii” într-un timp relativ recent. Conºtiinþele nea-mului sunt chemate, aºadar, sã apere tot ceea ceînseamnã valoare ºi identitate româneascã.

Ne vine greu sã ne împãcãm cu gîndul cã de acumîncolo nu-l vom mai întîlni pe domnul Albu pe lareuniunile Astrei ºi cã nu-i vom mai admira zîmbetulsincer izvorît din bunãtate ºi din privirea-i cu ade-vãrat umanã ...

Liviu DÎRJANLiviu DÎRJAN

33Revista românã nr. 3 (73)/ 2013

I N M E M O R I A MI N M E M O R I A M

PROFESORUL VASILE ALBU

Cu adîncã mîhnire rememorãm un an de la trecerea din viaþã (12octombrie 2012) a celui care ar fi putut împlini zilele acestea

80 de ani (n. 1933) – CLAIN PETRU, director al SC Construcþii Hidro,membru fondator al Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu" dinIaºi, fervent ºi permanent susþinãtor al activitãþilor culturale astriste.

Fie-i amintirea pururi vie!

Revista românã nr. 3 (73)/ 2013 44

Preacuviosul Pãrinte Arhim. MelchisedecVelnic s-a nãscut în anul 1961, în comunaCepleniþa din judeþul Iaºi, primind la botez

numele de Mihai. A urmat cursurile SeminaruluiTeologic de la Mãnãstirea Neamþ, în perioada anilor1979-1984, ºi ale Institutului Teologic de GradUniversitar din Bucureºti, între anii 1985-1989.Urmînd chemãrii tainice a lui Dumnezeu, dupã ter-minarea studiilor a îmbrãþiºat viaþa monahalã, par-curgînd diferitele etape ale nevoinþelor ºi rînduielilorcãlugãreºti, dupã cum urmeazã: la data de 1 iulie 1989a fost închinoviat la Mãnãstirea Putna, în data de 7 sep-tembrie 1989 a fost tuns în monahism la MãnãstireaPutna, de cãtre Preacuviosul Pãrinte Arhim. IachintUnciuleac, cu numele Melchisedec, în ziua de 10 sep-tembrie anul 1989 a fost hirotonit Ierodiacon dePreafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, în data de 15august anul 1990 a fost hirotonit Ieromonah de cãtrePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunciMitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, în data de 7

decembrie anul 1990 a fost hirotesit Protosinghel decãtre Preasfinþitul Pãrinte Gherasim Putneanul,Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei ºiRãdãuþilor din acea vreme, în ziua de 7 decembrie anul1992, în urma alegerii de cãtre soborul mãnãstirii, afost numit Stareþ al Mãnãstirii Putna de cãtre Înalt-preasfinþitul Pãrinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºiRãdãuþilor, în data 7 martie anul 1993 a fost hirotesitArhimandrit tot de cãtre IPS Pãrinte Pimen,Arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor, iar din ziua de 1mai anul 1997 devine exarh al Arhiepiscopiei Suceveiºi Rãdãuþilor.

Printre lucrãrile importante realizate de cãtrePreacuviosul Pãrinte Arhim. Melchisedec Velnic laMãnãstirea Putna se numãrã înfiinþarea Schitului„Sfîntul Prooroc Ilie” din Sãlaº ºi a Schitului„Acoperãmîntul Maicii Domnului” din MunteleDoisprezece Apostoli, continuarea ºi definitivarealucrãrilor de refacerea a schiturilor Sihãstria Putnei,Daniil Sihastru, Pojorîta, redeschise în timpul stãreþiei

INTERVIU CCU PPREACUVIOSUL INTERVIU CCU PPREACUVIOSUL PÃRINTE AARHIMANDRIT PÃRINTE AARHIMANDRIT

MMEELLCCHHIISSEEDDEECC VVEELLNNIICCMMEELLCCHHIISSEEDDEECC VVEELLNNIICC – – STAREÞUL MMÃNÃSTIRII PPUTNA STAREÞUL MMÃNÃSTIRII PPUTNA

(I)(I)

II NN TT EE RR VV II UU

Pãrintelui Arhim. Iachint Unciuleac, pictarea din nou abisericii voievodale a mãnãstirii, construirea a douãcorpuri de chilii pentru cãlugãrii mãnãstirii, coorgani-zarea, împreunã cu Arhiepiscopia Sucevei ºiRãdãuþilor ºi cu Consiliul Judeþean Suceava, a mani-festãrilor din anul omagial „ªtefan 500. 1504-2004”,refacerea arhondaricului „Mitropolit Visarion Puiu” ºiconstruirea arhondaricului ºi bisericii „SfîntulNicolae”, înfiinþarea, în anul 2005, a Centrului deCercetare ºi Documentare „ªtefan cel Mare” ºi organi-zarea, în cadrul Centrului, a Simpozionului anual deistorie „Colocviile Putnei”, înfiinþarea, în anul 2006, aFundaþiei „Credinþã ºi Creaþie” ºi organizarea de ediþiiale simpozionului anual pe teme umanistice, înfi-inþarea de ateliere de picturã, sculpturã, de aurit ºiargintat obiecte de cult, în care lucreazã vieþuitoriimãnãstirii, organizarea de tabere de iconografi,invitarea ºi gãzduirea preoþilor, monahilor, elevilor dinBasarabia ºi Nordul Bucovinei în pelerinaj laMãnãstirea Putna, gãzduirea ºi organizarea de taberecreºtine de varã pentru tineret (consfãtuiri naþionaleASCOR), recuperarea obiectelor de patrimoniu luatede la mãnãstire în perioada comunistã ºi recuperareaunor importante proprietãþi ale mãnãstirii confiscate înperioada comunistã.

„Pentru toþi aceºti ani, care au trecut din 1992 ºipînã acum, mai întîi de toate îi sunt recunoscãtorBunului Dumnezeu, care mi-a cãlãuzit paºii, MaiciiDomnului, care m-a chemat în aceastã sfîntã mãnã-stire, ºi mãritului Voievod ªtefan, care m-a primit castareþ. De s-a fãcut ceva bun în aceºti 20 de ani, a fostcu mila, cu darul ºi cu ajutorul lui Dumnezeu, iar de s-au fãcut ºi greºeli, acestea sunt ale mele. Toate le-amvãzut ca pe un dar de la Dumnezeu ºi gîndul meu seîndreaptã cu recunoºtinþã cãtre toþi cei care mi-au fostalãturi, printre care Înalt Preasfinþitul ArhiepiscopPimen al Sucevei ºi Rãdãuþilor, Preasfinþitul Episcop-Vicar Gherasim Putneanul ºi Pãrintele Stareþ IachintUnciuleac, aceºtia din urmã trecuþi la Domnul, caremi-au cãlãuzit paºii ºi mi-au dat din smerenia ºi dinfrumuseþea vieþii lor duhovniceºti, chiar dacã eu nu m-am ridicat niciodatã la mãsura lor. Însã atît timp cît voitrãi, nãdãjduiesc sã le urmez exemplul personal pe carel-au lãsat tuturor: de smerenie, de cuminþenie, deascultare, de slujire a Bisericii ºi de jertfire pentruobºtea monahalã a Putnei, cît ºi pentru obºtea ceaîntreagã a neamului nostru”, a declarat StareþulMãnãstirii Putna, cu prilejul împlinirii, la 7 decembrieanul 2012, a douãzeci de ani de stãreþie a vestitei chi-novii ºtefaniene…

5

– Pentru început, aº dori sã vã întreb,Preacuvioase Pãrinte Stareþ, cum se simte zbuciu-mul lumii româneºti, pe vremuri de crizã, laMãnãstirea Putna? Ajunge neliniºtea lumii pînãaici?

– Ca întotdeauna, în Bisericã, unde Îl avem peDomnul nostru Iisus Hristos, sufletul românuluipoate fi simþit cel mai bine, cu bucuriile ºi cunecazurile lui. Sunt mulþi români care s-au apropiatmult de Dumnezeu în aceste vremuri grele, dupãcum sunt ºi mulþi care s-au înstrãinat de El, uniiîntr-atît de mult, încît ºi-au pus capãt vieþii. Lipsade credinþã i-a adus aici. N-au crezut în viaþa dedincolo, pentru care ne pregãtim aici, nu au avutîncredere cã Dumnezeu îi poate ajuta, prin pocãinþãºi rugãciune. S-au gîndit cã lumea aceasta este totulºi, nevãzînd altã scãpare, ºi-au luat zilele. Unuicredincios, necazul îi dã putere sã se smereascã ºisã se plece sub scutul puternic al lui Dumnezeu, ºiatunci este salvat. Cine se încrede numai în forþelesale proprii, acela se pierde. Mîntuitorul nostruIisus Hristos ne-a spus foarte ferm, clar ºi limpede,cã „Fãrã Mine nu puteþi face nimic”, „Eu suntCalea, Adevãrul ºi Viaþa”.

– Preacuvioase Pãrinte Stareþ, ce pot face sluji-torii sfintelor altare – preoþii – pentru a-i ajuta ºipe cei mai slabi în credinþã, atunci cînd se aflã înmomente de grea cumpãnã?

– Mai întîi de toate, clerul trebuie sã-i redearomânului nãdejdea cã nu este singur, cã existãCineva care îi poartã de grijã. Cã dacã omul arecredinþã ºi-L are pe Dumnezeu înlãuntrul sãu, areabsolut de toate. Sãrãcia materialã nu trebuie sãdetermine ºi o sãrãcie sufleteascã. Credinþa faceminuni. Avem nenumãrate exemple în istorie cînd,pentru credinþa lor, românii au fost ocrotiþi deDumnezeu, iar planurile vrãjmaºilor n-au reuºit.Spunea un professor cã „În istorie se aud bubuindpaºii lui Dumnezeu”. Iar un cronicar, vorbinddespre domnul Moldovei, Sfîntul Voievod ªtefancel Mare, scria: „A fost gîndul lui Dumnezeu cuel”; aceasta pentru cã ºi gîndul lui a fost laDumnezeu. Cred cã dacã tot poporul ar spune, într-un cuget: „Doamne, ai milã de noi!”, Dumnezeune-ar rîndui conducãtori vrednici, care ar schimbafaþa þãrii, chiar ºi faþa lumii. Însã nouã ne este greusã ne smerim ºi sã ne pocãim. În mîndrie, înînchipuire ºi în îndreptãþirea de sine, este foartegreu sã te smereºti ºi sã ceri ajutor de Sus. De


aceea, este mare nevoie de lucrãtori în via Lui,adicã de un cler care sã arate poporului cã slujeºteunui Dumnezeu Viu, care poartã de grijã turmeiSale. Cãci Dumnezeu nu-ºi pãrãseºte niciodatãturma Sa, dar nici nu o ajutã împotriva voinþei ei.Iar noi refuzãm ajutorul, binecuvîntarea, bunãtateaºi milostivirea Lui, prin modul în care trãim.

– Dintre toate provinciile istorice româneºti,Moldova pare cea mai cuprinsã ºi aprinsã de cred-inþã. Aici sunt cele mai multe mãnãstiri, bisericilese umplu în fiecare duminicã, de aici pleacã cei maimulþi credincioºi în pelerinaje, în toatã þara. Deunde vine aceastã dragoste de Dumnezeu amoldovenilor?

– Este adevãrat cã mulþi spun cã în Moldova estemai multã credinþã. Cred cã este în fireamoldoveanului sã fie mai apropiat de Dumnezeu,pentru cã se smereºte, iar întîia faptã a credinþei estesmerenia. „Dacã este sã vorbim despre dum-nezeire”, spune Sfîntul Isaac Sirul, „trebuie sã vor-bim despre smerenie”. Iar model sã ne fie smereniaMîntuitorului nostru Iisus Hristos. Virtutea smere-niei parcã este mai bine aºezatã în sufletulmoldoveanului. Cu siguranþã, ºi mãnãstirile au avuto influenþã în aceastã privinþã. Dar nu numaimoldovenii au în sînge credinþa, ci toþi românii. Lanoi credinþa este primitã din moºi-strãmoºi, este olucrare lãuntricã, interioarã, de sute de ani. Dacã înMuntenia ºi Transilvania se vede mai puþin, este ºifiindcã acele provincii au fost încercate mai mult înistorie. Ardealul a avut Golgota lui de urcat ºi nu s-a fãcut de rîs, ci a dat mulþi sfinþi BisericiiOrtodoxe. Cîþi n-au vrut sã îl abatã de la credinþacea dreaptã, sã i-l scoatã pe Dumnezeu din suflet ºin-au reuºit? Dacã are cicatrice, nu este de mirare,sunt vitregiile istoriei. Nãdãjduim, cu darul luiDumnezeu, cã sãmînþa cea bunã se va rãspîndi,credinþa se va înmulþi ºi vom fi mai uniþi în Duh ºiîn iubirea de Adevar.

– În altã ordine de idei, Preacuvioase PãrinteArhimandrit, dupã canonizarea Voievodului ºiDomnitorului ªtefan cel Mare, din anul 1992, aþifost ales ºi numit Stareþ al mãnãstirii ºi aþi pututsimþi ºi mai bine modul cum se raporteazã româniila Sfîntul ªtefan. Aþi simþit cã s-a schimbat ceva,odatã cu proclamarea canonizãrii oficiale?

– Înainte de anul 1992 accentul cãdea mai multpe ziua de pomenire a Sfîntului Întîi Mucenic ºiArhidiacon ªtefan, pe 27 decembrie, ocrotitorul

Sfîntului Voievod ªtefan. În fiecare an, înainte deanul 1992, în a treia zi de Crãciun se fãcea parastasºi se þineau cuvîntãri la mormîntul SfîntuluiVoievod. Din anul 1992, centrul de greutate s-amutat pe 2 iulie, ziua trecerii la cele veºnice ºi ziuade prãznuire ca sfînt. ªi de la an la an vãd cãpoporul nu îl percepe numai ca pe un sfînt oarecaresau ca pe un domnitor important, ci îl percepe ca peun mãrturisitor al credinþei. Spun aceasta pentru cãvãd cã vin la mormîntul Sfîntului ªtefan an de antot mai mulþi români din þarã ºi români ºi ortodocºidin strãinãtate, ca odinioarã primii creºtini lamormintele martirilor.

În niciun an nu am trimis invitaþii clericilor orialtcuiva pentru a participa la sãrbãtoarea din 2 iulie,ci doar ierarhilor. Cu toate acestea, în anul 2012, deexemplu, în zi de luni, au fost mii de credincioºi, iarslujitori la Sfîntul Altar au fost nu mai puþin de 106,dintre care patru ierarhi. Au liturghisit împreunãclerici din þara noastrã, din Basarabia, din Italia, dinAnglia, din nordul Bucovinei. Au venit un numãrfoarte mare de preoþi români, dar ºi ucraineni, mon-ahi ºi monahii din nordul Bucovinei, cãci ei simtsfinþenia voievodului.

Cînd vezi un creºtin, cînd vezi un ierarh, un dem-nitar cã îngenuncheazã în faþa mormîntuluiSfîntului Voievod ªtefan, aceasta aratã cã acestpopor, cã cei care îngenuncheazã au nevoie de put-erea ºi de ajutorul Sfîntului Voievod ªtefan. Suntconºtienþi cã ªtefan a avut o putere deosebitã, cã înel, cã prin el s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu,ºi cã, într-adevãr, „a fost gîndul lui Dumnezeu cuªtefan”, cum se spune într-o cronicã, adicã a fost olucrare deosebitã cu acest om hãrãzit, chemat ºiaºezat de Dumnezeu la locul necesar pentru acelevremuri. Iar el a rãspuns chemãrii ºi s-a dovedit pedeplin a fi cu adevãrat omul lui Dumnezeu, cu toategreºelile, cu toate pãcatele sale, cele care au fost, nucele pe care încearcã unii sã i le punã în cîrcã.

– Cum vã explicaþi aceastã polarizare, pe de oparte români care atît de mult îl cinstesc, îl simt capãrinte, îl iubesc, îl vãd pe Sfîntul Voievod ºiDomnitor ªtefan cel Mare ca sfînt, în timp ce alþii,din contrã, îl vãd nici mãcar ca pe un personajmajor al istoriei noastre, darãmite ca pe un maresfînt?

– Fiecare îl judecã dupã a sa putere, dupã a sa pri-cepere ºi ale sale simþuri ºi simþãminte. Fiecare îlpercepe dupã ceea ce are înlãuntrul lui. Cei care


iubesc valorile, adevãrul, frumosul, binele ºi vir-tuþile, aceia le gãsesc pe toate acestea în Sfîntulªtefan. Dar cei care sunt stãpîniþi de anumite patimise agaþã de patimi ºi se opresc la cele ale omului.Voievodul ªtefan a fost ºi el supus greºelii, ca omde rînd, dar a lãsat greºeala ºi pãcatul în spate, le-apãrãsit, nu s-a oprit la ele, ci ºi-a îndreptat cugetulcãtre Iisus Hristos Domnul, care este modelul nos-tru desãvîrºit, care mereu ne aratã calea ºi ne dã put-ere. ªi astfel prin el s-a sãvîrºit o lucrare a luiDumnezeu pentru þãrile române ºi pentru întreagaEuropã. ªi, fie cã naþia românã este conºtientã saunu, fie cã naþiile europene sunt conºtiente sau nu, cuel s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu, lucrudovedit în tot ceea ce au scris istoricii români ºistrãini despre cine a fost Domnitorul ªtefan celMare ºi ce a însemnat el pentru neam, pentru þarã,pentru Europa ºi creºtinãtate.

Legat de atribuirea eronatã a mai multor copii,existã un studiu special al istoricului Sorin Iftimi, încare se aratã cã nu existã niciun document ferm caresã ateste cã ªtefan ar mai fi avut ºi alþi copii în afarãde Petru Rareº din relaþii nelegitime. Este cunos-cutã o singurã astfel de relaþie, cu Maria Rareº, dincare, în urma pocãinþei ºi a smereniei pentrugreºealã, fãrã îndoialã, s-a nãscut un vrednic vlãs-tar. Cãci Petru Rareº a fost cel care a ºtiut sã punãstavilã valului de schimbãri în credinþã care veneaudin Occident, în urma Renaºterii ºi Reformei, acelduh lumesc care despuia biserica de icoane, oriînlocuia frumoasele fresce bizantine cu chipurilerealiste în care se vedea doar omul carnal, nu sfîn-tul, omul îndumnezeit, transfigurat de Duhul celPreasfînt. Acest fiu al Voievodului ªtefan cel Mare,singurul care este atestat ca nelegitim, a stat în faþaacestui val care venea sã distrugã relaþia omului cuDumnezeu. ªi iatã chipul la care trebuie sã ajungãomul pe pãmînt, chipul înduhovnicit, pictat laMãnãstirile Voroneþ, Moldoviþa, Probota, ºi în inte-rior, dar mai ales în exterior. Aici avem Biblia tîl-cuitã în imagini, viaþa Bisericii în imagini, pentru asluji omului în drumul sãu cãtre Dumnezeu. Prinadevãrul ºi frumuseþea lor, aceste fresce au spus înculori cã nu ceea ce se întîmplã în Occident esteadevãrat ºi important, ci important este sã te menþiipe verticalã, în strînsã legãturã ºi unire cuDumnezeu prin sfinþii Lui.

– Strãinii care vin la Mãnãstirea Putna pleacãîmbogãþiþi ºi mãrturisesc cã întîlnirea cu Sfîntul

ªtefan cel Mare, cu epoca sa, este o valoare care îiîmbogãþeºte. Oare statul nu are datoria de a reliefaidentitatea ºi valorile româneºti în lume?

– Lipsa de credinþã, lipsa de voinþã bunã ºicuratã, lipsa de dragoste de neam ºi de valorile strã-moºeºti, toate acestea fac ca politicile ºi programeleculturale sã nu vorbeascã lumii despre Mãria Saªtefan. Oamenii de culturã care sunt adînc înrãdãci-naþi ºi cunosc foarte bine istoria neamului, oameniicare au o aºezare, un echilibru, cu toþii vor vorbi cuevlavie ºi vor avea cuvinte alese la adresa MãrieiSale ªtefan Vodã.

Oare de ce Zoe Dumitrescu-Buºulenga, academi-cianul, a scris în testament sã fie îngropatã laMãnãstirea Putna, lîngã ªtefan ºi Eminescu? Pentrucã ea a iubit valorile ºi a fost un om de o culturã ºide o spiritualitate deosebite. Oare un creºtin auten-tic iubeºte non-valorile? Ea a cunoscut foarte binevaloarea Sfîntului ªtefan ºi a lui Eminescu, care,iatã, s-au întîlnit aici, ºi a cerut sã fie ºi ea lastreaºina Putnei, lîngã ªtefan ºi Eminescu, lîngãsfinþii, lîngã domnitorii, lîngã pãrinþii iubitori deneam ºi de credinþã strãmoºeascã.

Închipuirea de sine a unora i-a fãcut sã îi deni-greze pe ªtefan, pe Eminescu, pe Creangã ºi pe alþioameni cu adevãrat importanþi din istoria noastrã.Omul care are echilibru înlãuntrul sãu ºi nu estestãpînit de patima închipuirii de sine nu va critica,nu îl va vorbi de rãu pe celãlalt. Omul valoros sepleacã smerit ºi atunci este apreciat ºi iubit maimult. Cine grãieºte de rãu, cine se ridicã împotrivaneamului ºi a valorilor noastre naþionale? Cei carenu au puþinã smerenie, care nu recunosc cã ce aucreat înaintaºii noºtri sunt cu adevãrat valori ºi cãceea ce au lãsat înaintaºii noºtri este seva din carene tragem, din care ne hrãnim, ºi cã fãrã de ea nuvom dãinui ca neam ºi ca þarã. Închipuirea de sineface mult rãu în societatea de astãzi. Limpezimeaminþii, curãþia minþii nu o poate avea oricine. Unom plin de închipuire de sine nu va putea dobîndiniciodatã o minte curatã, nu va putea pãtrundetainele cele adînci ale cunoaºterii de sine ºi alecunoaºterii lui Dumnezeu, ale cunoaºterii adîn-curilor sufletelor celor ce vieþuiesc în Dumnezeu.

Interviu realizat de Stelian GOMBOª


– Domnule Secretar de stat Stejãrel Olaru, aþiefectuat o vizitã în Ucraina, în special în regiunileunde existã comunitãþi româneºti. Care, dupãpãrerea Dumneavoastrã, sunt realizãrile lor înplan cultural ºi cu ce probleme se confruntã? Înce mãsurã, în soluþionarea acestor probleme,românii din Ucraina pot conta pe susþinerea ºiajutorul din partea statului român? Care suntconcluziile la finalul acestei cãlãtorii?

Stejãrel OLARU: Sunt mai multe întrebãri,dar, în mãsura posibilitãþilor, veþi avea parte de unrãspuns complex. Vizita a fost una lungã. Ne-amaflat în Ucraina o sãptãmînã întreagã. Am începutvizita la Kiev. Am avut întîlniri cu parteneriinoºtri din cadrul Ministerului de Externe alUcrainei, apoi am avut o vizitã la Ministerul

Culturii. Au fost abordate diverse subiecte dinrelaþia bilateralã dintre cele douã state vecine ºiprietene ºi, evident, cu accent pe viaþa comu-nitãþilor de români din Ucraina. Pentru cã acesta afost rostul vizitei mele în Ucraina, practic, sã mãinteresez de felul în care românii convieþuiesc alã-turi de ucraineni ºi de celelate minoritãþi înUcraina modernã. Apoi, vizita a continuat în zonaOdesa, unde sunt probleme mai complicate, undeexistã semne de întrebare în ceea ce priveºte acce-sul românilor la servicii generale, care þin de viaþaculturalã, viaþa religioasã în limba românã etc.Dupã aceea vizita mea în Ucraina a continuat înzona Transcarpatia ºi iatã, în regiunea Cernãuþi,unde situaþia este mult mai diferitã, în sensul încare lucrurile sunt în general pozitive, pentru cã


„AM VVENIT ÎÎN UUCRAINA „AM VVENIT ÎÎN UUCRAINA SÃ MMÃ IINTERESEZ DDE FFELUL SÃ MMÃ IINTERESEZ DDE FFELUL CUM RROMÂNII CCONVIEÞUIESC CUM RROMÂNII CCONVIEÞUIESC

ALÃTURI DDE UUCRAINENI”ALÃTURI DDE UUCRAINENI”IINNTTEERRVVIIUU CCUU IISSTTOORRIICCUULL IINNTTEERRVVIIUU CCUU IISSTTOORRIICCUULL

SSTTEEJJÃÃRREELL OOLLAARRUUSSTTEEJJÃÃRREELL OOLLAARRUUO VIZITÃ MULT AªTEPTATÃ…

Sãptãmîna trecutã la Cernãuþi s-a aflat înt-o vizitãoficialã secretarul de stat în Departamentul politicipentru relaþia cu Românii de Pretutindeni, domnulStejãrel Olaru, împreunã cu Ambasadorul României laKiev, domnul Cornel Ionescu. Vizita oaspeþilor românia început cu depunerea coroanelor de flori la bustul ºistatuia poetului Mihai Eminescu din oraºul Cernãuþi,vizitînd totodatã Casa lui Aron Pumnul, care se aflãîntr-o stare avariatã, apoi diplomaþii români au vizitatuniversitatea cernãuþeanã, Catedra de filologieromânã ºi clasicã, unde s-au întîlnit cu cadrele univer-sitare, s-au aflat ºi la Biblioteca „Glasul Bucovinei”,de pe strada 28 iunie, din Cernãuþi. Secretarul de stata avut ºi o întîlnire oficialã la Administraþia regionalãde stat Cernãuþi cu viceguvernatorul regiunii,Gheorghii Galyþi, ºi cu preºedintele Consiliuluiregional, Mihai Gainiceru. Foarte interesantã s-adovedit a fi întîlnirea domnului secretar de statStejãrel Olaru cu liderii asociaþiilor româneºti ºi cuziariºtii români din Cernãuþi. Dupã încheierea viziteioficiale în þara noastrã, i-am solicitat domnuluiStejãrel Olaru un interviu.

Foto de Nicolae HAUCA

românii din aceastã zonã se declarã români, îºisusþin identitatea lor de români ºi aceasta nu facedecît sã ne bucure.

– Ce urmeazã sã întreprindã ºi statulucrainean, ºi statul român, în vederea intensi-ficãrii dialogului în plan cultural ºi umanitar întreambele þãri? Ce rol le oferiþi organizaþiilor pub-lice ºi nonguvernamentale din Ucraina ºiRomânia în aceastã privinþã?

Stejãrel OLARU: ªi acum ar trebui practic,pentru cã vã sunt dator cumva cu un rãspuns laprima întrebare, dar iatã cã rãspunsul este legat,totuºi, de cea de-a doua întrebare. Ce facem noi?Noi încercãm sã construim, sã susþinem pentruromânii din aceste comunitãþi proiecte culturale,pentru cã sunt proiectele care susþin identitateaculturalã a acestor comunitãþi. Românii trebuie sãnu-ºi piardã identitatea culturalã, naþionalã. ªiaceste lucruri se întîmplã atîta vreme cît sufletullor este hrãnit ºi cu ceea ce numim noi culturaromânã. Proiectele noastre sunt diverse, ele þin înprimul ºi în primul rînd de felul în care se potorganiza manifestãri culturale în rîndul comu-nitãþii. Ce fel de manifestãri organizãm, ce fel deacþiuni culturale susþinem? Apoi ne intereseazãfoarte mult cum evolueazã învãþãmîntul în limbaromânã, ne intereseazã de asemenea dacã suntsolicitãri în acest sens ºi dacã partea ucraineanãrãspunde la aceste solicitãri, solicitãri ale comu-nitãþii. Am rugat, de altfel, comunitatea de românide aici, din zona Cernãuþi, care a avut mai multedemersuri în ultima perioadã cãtre statul român ºicãtre statul ucrainean, ca învãþãmîntul universitarsã se dezvolte pe acest palier. Iatã, este una dinsolicitãrile concrete de a se înfiinþa o facultate depedagogie ºi multe altele. ªi atunci i-am rugat pecei interesaþi de acest subiect sã se mobilizeze caîmpreunã sã mergem la discuþii cu prietenii noºtriucraineni ºi sã le arãtãm cã dorinþa comunitãþiiromâne nu constituie doar simple vorbe, ci suntmanifestãri concrete, semnãturi adunate în acestsens, demersuri cît se poate de concrete pentru caprocedurile sã poatã fi demarate de parteaucraineanã.

– În ultimii ani România, ºi în mod specialinstituþia pe care o reprezentaþi, susþine ºi încura-jeazã, în mãsura posibilitãþilor, apariþia presei delimba românã de peste hotare, inclusiv dinUcraina. Va fi continuatã aceastã iniþiativã ºi-n

viitor?Stejãrel OLARU: Da, este unul din palierele

pe care acþionãm la Ministerul de Externe, ºianume acela de a promova proiecte româneºti dindomeniul media, care se desfãºoarã în comu-nitãþile de români. Susþinem ziare, posturi de tele-viziune sau radio, în mãsura în care ele existã sause doresc a fi înfiinþate. Susþinem atît financiar,aceste mijloace de informare în masã, dar am vreasã existe în acelaºi timp mai multã dorinþã ºiputinþã din partea prietenilor ucraineni, a statuluiucrainean. Ne dorim ca aceºtia sã investeascã maimult în astfel de manifestãri culturale, pentru cã,sã nu uitãm cã în România, pentru o comunitate deucraineni care se ridicã undeva la 50 mii, statulromân finanþeazã din buget 5 reviste ale comu-nitãþii ucrainenilor, patru în limba ucraineanã ºiuna în limba românã. Aº fi vrut ca sã existe reci-procitate în acest domeniu, ca sã nu mai vorbesccã în momentul acesta noi comparãm o comuni-tate de 50 de mii de ucraineni în România cu sutede mii de români în Ucraina.

– Vã rog, domnule secretar de stat StejãrelOlaru, sã vã referiþi în continuare la proiectelecare vor fi sprijinite anul acesta de cãtreDepartamentul politici pentru relaþia cu Româniide Pretutindeni, în special, la acele proiecte careau fost înaintate de cãtre comunitatearomâneascã din Ucraina?

Stejãrel OLARU: Nu am în faþã o listã, dar vãpot spune din memorie cã sunt sprijinite iniþiativedin domeniul media, ziare, reviste, emisiuni radioºi TV, sunt sprijinite publicarea de cãrþi, bibliote-ci, realizarea unor filme documentare despreromânii din Ucraina. De asemenea, prin proiectelesprijinite de Departamentul politici pentru relaþiacu Românii de Pretutindeni, pot fi întîlnite anulacesta diverse manifestãri culturale, de data aceas-ta organizate pe teritoriul României: tabere, ºcolide formare ºi multe alte activitãþi de acest gen.

– Mai înainte, în regiunea Cernãuþi soseauloturi de carte româneascã pentru completareafondurilor bibliotecilor ºcolare ºi celor din local-itãþile cu populaþie româneascã din Ucraina. Esteposibilã reluarea acestei practici atît de nece-sare?

Stejãrel OLARU: Da, ne dorim ca sã revig-orãm schimbul de carte. Mã refer aici la faptul cãam vrea ca atît ucrainenii din România sã poatã

99Revista românã nr. 3 (73) / 2013

beneficia de transportul de cãrþi în limbaucraineanã în România, aºa cum ºi românii dinUcraina ar trebui sã beneficieze de astfel de cãrþiîn limba românã. Peste tot pe unde am fost amrugat comunitãþile de români sã facã solicitãri înacest sens, sã ne spunã exact ce fel de carte ar doriºi unde, ca sã ne putem organiza mai bine.

– Domnule Stejãrel Olaru, Programul ARCeste unul din cele mai mari proiecte pe care lederuleazã Departamentul politici pentru relaþiacu Românii de Pretutindeni ºi care se bucurã demare succes în rîndul tineretului român de pre-tutindeni. Cîþi copii ºi tineri vor avea posibilitateaîn aceastã varã sã-ºi întremeze sãnãtatea pelitoralul românesc al Mãrii Negre, în TabãraSulina, cîte locuri au fost rezervate pentruromânii din Ucraina ºi prin ce diferã actualaediþie a acestui proiect de cele precedente?

Stejãrel OLARU: Sunt douã tabere. De fapt, eaceeaºi tabãrã, dar e organizatã în douã locuri. LaSulina, aºa cum aþi amintit dumneavoastrã, dar ºila munte, într-un loc care se numeºte PoianaPinului, ºi care este foarte plãcut, foarte atrãgãtor,cu pãduri, unde aºteptãm în cele douã locuriaproximativ 2 mii de copii ºi tineri, care în perioa-da iulie-august sã vinã sã se poatã relaxa învacanþã în aceste tabere. Cele mai multe locurisunt rezervate tinerilor, copiilor din RepublicaMoldova, apoi ne-am concentrat cu predilecþiecãtre Ucraina, Ungaria ºi Serbia, fiind rezervateacestor þãri alte cîteva sute de locuri. Sã sperãm cãparticipanþii la aceste tabere vor putea sã-ºi facãformalitãþile în timp util, astfel încît sã fie prezenþila manifestãrile de vacanþã culturale din iulie ºiaugust din cele douã tabere.

– Recent redacþia principalã a emisiunilor înlimba românã a Postului de radio „Ucraina-Internaþional” a marcat 45 de ani de aflare înspaþiul informativ internaþional. Prin ce suntimportante emisiunile acestui post de radio pentruascultãtorii din România?

Stejãrel OLARU: Esenþa meseriei pe careDumneavoastrã o practicaþi la radio „Ucraina-Internaþional” este aceea de a informa ascultã-torul. Dar, în acelaºi timp, un segment extrem deimportant este acela de a sprijini pe partea cultur-alã, educaþionalã aceste comunitãþi, sau ascultã-torii dumneavoastrã, astfel încît aceºtia pe de oparte sã fie informaþi la zi cu ceea ce se întîmplã,

în general, în lume, dar în acelaºi timp sã nu-ºiuite tradiþiile, obiceiurile, rãdãcinile. Cu altecuvinte, astfel de emisiuni sunt extrem de utile.Interesul pentru astfel de emisiuni reiese ºi dinfaptul cã noi în România, la radioul public, la tele-viziunea publicã, dedicãm timp de antenãminoritãþilor în general ºi minoritãþii ucrainene, înspecial. Aºa cum, evident, avem segmentul deradio România internaþional, cum ar veni echiva-lentul dumneavoastrã, care se adreseazã celor dinafara graniþelor, în special celor din Ucraina.

– În numele cititorilor noºtri vã mulþumim,domnule secretar de stat Stejãrel Olaru, pentru cãaþi acceptat sã ne acordaþi acest interviu!

Stejãrel OLARU: Cu multã plãcere! Vãmulþumesc frumos ºi sper sã ne reauzim cît mairepede.

Interviu realizat de Vitalie ZÂGREA


Catedrala Sf. Nicolae din CernãuþiCatedrala Sf. Nicolae din Cernãuþi

Pentru a înþelege atributul de orfism ºi, consecu-tiv, de poet orfic, reamintim esenþialul din mitullui Orfeu, zeul muzicii în vechea Eladã, ºi impli-

caþiile sale simbolice ºi metafizice rãsfrînte asupra poeziei.Dupã cele mai multe surse tradiþionale, Orfeu era de

origine tracã, fiul al regelui Oeagru ºi al zînei Caliope.Adoptat de greci, Orfeu aduce aici ideea de nemurire, inex-istentã anterior în patria lui Homer (pentru cã muzicadesfãºoarã veºnicia). Apollo, zeul artelor (muzica esteînsumarea metafizicã a tuturor artelor) îi dãruieºte lira, iarcîntecele sale erau atît de vrãjitoare, încît îmblînzeau sãl-bãticiunile, furtunile mãrii, clinteau pînã ºi stîncile. Soþiasa, nimfa Euridice, moare muºcatã de o viperã. Orfeuroagã pe Zeus sã o readucã pe pãmînt, acesta se înduplecã,dar cu condiþia sã nu se uite la Euridice în timpul reveniriidin infern. Dar Orfeu nu respectã consemnul, astfel cã,spre sfîrºitul cãlãtoriei, întorcîndu-ºi privirile înapoi sprenimfã, aceasta moare a doua oarã ºi pentru totdeauna.Acest lucru deoarece Euridice era muzicã purã, cîntul celmai sublim al zeului. Iar muzica este incaptabilã. Odezmãrginire etericã.

Dupã pierderea Euridicei, dispreþuind carnalul,menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic îl sfîºiepe Orfeu ºi îi azvîrl capul în rîul Hebros, de unde trece înmarea Egee. Capul continuã sã cînte (pentru cã muzicaeste faptã a minþii, ºi este eternã), ajunge în insula Lesbos.Aceasta devine leagãnul poeziei lirice, atingînd apogeul cucelebra poetã ºi muzicianã Sappho. ªi tot aici are loc insti-tuirea unui oracol ºi a unor misterii orfice, iar lira este ridi-catã de zei la cer, unde formeazã constelaþia lirei.

Privitã prin prisma multiplei simbolice orfice, poezia,muzicã a verbului, este un mister care nu se înþelege decîtcu misterul din noi înºine, setos de elanurile zborului elib-erator cãtre cele mai înalte creste ale simþirii ºi gîndirii,luînd pe aripi frumosul ºi sublimul naturii pentru a leînveºnici în prezenturi absolute.

Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchim-ic al unei poezii orfice intrã urmãtoarele elemente: capaci-tatea de cîntare, caracterul incantatoriu ºi caracterul iniþi-atic. Poezia nu este nici metricã, nici rimã, nici metaforã.Este fluid muzical, fior metafizic, eliberare în inefabil –indiferent de mijloacele stilistice utilizate.

Cuvîntul „poezie” derivã de la grecescul poiein – careînsemneazã a face, a crea, iar la anticii elini recitareapoeziilor era acompaniatã de lirã. Prin urmare, poezia tre-buie sine qua non sã dezvolte virtuþile cîntului, ale muzicii.

Care sunt aceste virtuþi? Fenomenologia muzicii sedesfãºoarã în trei momente; sunet, stingerea sunetului,naºterea unui sunet nou din energia dezvoltatã ºi indusãde sunetul precedent, acest lucru la indefinit, astfel cãPlaton a putut afirma cã muzica este „veºnicie în miºcare”.ªi fiind melodioasã, o poezie induce sentimentul eternitãþiiºi, prin aceasta, este orficã.

Incantaþia – cantabilitatea unitã cu caracterul ritualicde instituire a logicii interne a poemului – pregãtescabsorbþia transfiguratoare în inefabil. Exemplu absolut depoezie orficã este eminesciana Peste vîrfuri. Melodicitateapoeziei, trãsãturã fundamentalã a liricii lui Eminescu, carea fructificat în mod unic eufonia, cantabilitatea graiuluiromânesc, împlineºte rolul amintit mai sus, de a inducesentimentul miºcãrii fãrã sfîrºit, „eternitatea în miºcare”,proprie muzicii, de care vorbeºte autorul Dialogurilor. Înpoezia Peste vîrfuri, incantaþia ritualicã este efectuatã demiºcãrile din naturã – alunecarea lunii pe cer ºi bãtaia frun-zelor codrului, miºcãri continuate de sunetul cornului, decimiºcarea muzicalã ca atare, care transferã ºi amplificã rit-ualul miºcãrii indefinite a veºniciei, pregãtind în modulacesta iniþierea în negrãitul unei morþi iniþiatice, pierderede sine într-o beatitudine fãrã de nume: „Dintre ramuri dearin/ Melancolic cornul sunã.// Mai departe, Mai departe,/Mai încet, tot mai încet, / Sufletu-mi nemîngîiet/ Îndulcindcu dor de moarte”.

Poezia orficã iniþiazã în nemurire. Lucrul acesta îlîmplineºte prezentul etern poetic. Cãci scrie Pindar:„Numai cele frumoase se cuvine sã le arãtãm oamenilor”,pentru cã „cine înfãptuieºte frumosul, arde slava lui cuvãpaia imnurilor de glorie”. „În armonia lucrurilor nepier-itoare se pãstreazã ceea ce voi atinge cu strunele”.Cugetarea înaltã îºi aflã cale în Verb ºi astfel devineAdevãr peren. Secvenþele de prezent etern devin tezaurulAducerilor aminte, ºi în felul acesta, natura – „aºtrii ºi flu-viile ºi valurile mãrii te strigã din netimp înapoi”. Cel cejertfeºte celor mai frumoase devine el însuºi tînãr ºi frumos– un oaspete al eternitãþii melosului.

Înainte de a trece la exemplele unor poeme în întreagalor desfãºurare, trebuie de spus cã existã strofe, distihurisau un singur vers care sunt purã incantaþie ºi iniþiere. Aºaare loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, princare ne iniþiazã în misterul absolutului cîntului:„Privighetori din alte þãri/ Vin doina sã ne-asculte”. Saufinalul din poezia lui Lucian Blaga, Cîntãreþii bolnavi:„Rãni ducem – izvoare/ – deschise sub hainã./ Sporim nes-fîrºirea/ c-un cîntec, c-o tainã”. Iatã interdicþia lui Hafiz


PPOOEEZZIIAA OORRFFIICCÃÃGeorge POPAGeorge POPA

AA MM FF II TT EE AA TT RR UU

adresatã celor cred cã-i pot descifra misterul inefabiluluidin gazelurile sale.”Nu-þi pune isteþimea ca sã-nþelegi ce-am spus,/ Cãci pana-mi are-o tainã ºi scrie cu nespus”. ªiversul lui Arthur Rimbaud: „ªi poate cã adevãrul neaºteaptã în jurul nostru cu îngerii sãi plîngînd”.

Lirica poetei ºi cîntãreþei din Lesbos, Sappho, denu-mitã a zecea Muzã, este paradigmaticã pentru poezia orficãa antichitãþii:

Mi se pare-ntocmai la fel cu zeiiOmul care lîngã tine se-aºeazãªi de-aproape dulcile ºoapte-þi soarbe

Fruntea-nclinînd.

ªi surîsul fermecãtor þi-admirã.Tare-atunci în piept inima-mi doare.De cum te zãresc glasul mi se moaie

ªi mi se stinge.

Limba mi se usucã-n gurã,Foc cumplit sub piele mi se strecoarã,Sã mai vãd cu ochii nu pot ºi tare-mi

Vîjîie-auzul.

De sudoare-s plinã ºi mã cuprindeUn tremur; ºi mai galbenã sunt la chipu-miDe cum este firul uscat de iarbã:

Parc-aºi fi moartã. (trad. C.I. Balmuº)

Sappho nu descrie aici un bãrbat, ci instituie o prezenþãinductoare a reacþiei totale a unei fiinþe totale faþã de ototalitate pe care o resimte ca fiind cosmicã. Ni se prezin-tã cu o deosebitã forþã liricã freamãtul sîngelui, icoanelevizionare ºi cutremurul transfigurator încercate la vedereaiubitului. Asemuindu-l cu zeii, poeta trãieºte înfiorareasacrã a unei hierofanii, a prezenþei unei fãpturi cereºti.Aceastã adevãratã revelaþie dezlãnþuie o suitã precipitatãde reacþii din ce în ce mai intense: glasul i se îneacã, limbai se usucã, inima o doare, o arºiþã-i cotropeºte trupul, ochiii se întunecã, urechile-i vîjîie, un tremur îi zguduie întrea-ga fãpturã, capãtã paloare de moarte. Este transa, estemoartea iniþiaticã. Pentru Sappho, fiorul dragostei estesublimul care „atunci cînd apare, sfarmã totul ca un trãs-net”, cum afirmã Longinus în Tratatul despre sublim.

Iatã lapidar ºi deosebit de expresiv, în viziunea geniu-lui popular, inducþia morþii iniþiatice în dragoste: „La fîntî-na lui Novac/ Se-ntîlneºte drag cu drag,/ Se sãrutã pînãzac.// La fîntîna din rãzor/ Se-ntîlneºte dor cu dor,/ Sesãrutã pînã mor”. Nu se întîlnesc ºi se contopesc douãnume, ci douã principii – ale dragului ºi dorului, douã sim-boluri vii, perene.

În poezia Pe lîngã plopii fãrã soþ, existã o gradaþie aincantaþiei care poartã progresiv iubita pînã la intrareainiþiaticã în a deveni luminã din luminã, Dumnezeu dinDumnezeu, raza din ochii ei putînd aprinde o stea ce poartãpînã în veºnicie, astfel cã „Ai fi trãit în veci de veci”; pen-tru cã iubirea poetului vine samsaric din cealaltã vecie, ceatrecutã, culminaþia iniþierii fiind aprinderea candelei iubirii

cu flacãra farmecului ei sfînt.În lirica profund amarã a lui Giacomo Leopardi,

poemul Infinitul ocupã un loc privilegiat, semnînd osecvenþã de înseninare, de exorcizare a acestei vieþi asuferinþei ºi nimicniciei care l-a fãcut pe poet sã exclame„E funesto per chi nasce il di natale” – nefericit e cel ce senaºte în ziua sa natalã.

Refugiat în naturã, aºezat la marginea unui lac ºi cufun-dat în binefãcãtoarea pace, poetul uitã nu numai lumea, darºi pe sine însuºi. Devenit una cu nemãrginirea mobilã afirii, el îºi pierde identitatea, persistînd doar o purãîncîntare fãrã nume:

Mi-e drag de mult acest colnic pustiuªi-acest frunziº ce din atîtea pãrþiAscunde ochiului adînca zare.M-aºez aici ºi cu privirea þintãEu îmi închipui nesfîrºite spaþiiªi supraomeneºti tãceriªi-o pace-atîta de profundã, Cã inima aproape se-nspãimîntã.ªi-apoi cînd vîntul freamãtã prin ramuriNemãrginita liniºte-o aseamãnCu acest glas; ºi-mi amintesc veciaªi timpii duºi ºi timpul cel de azi,Cel viu, ºi cîntul sãu. În necuprinsSe-neacã al meu gînd. ªi ce-ncîntareSã naufragiez în vasta mare...

În felul acesta, totul devine înalta bucurie a „naufragiu-lui”, a absorbþiei în acea muzicã pancosmicã, acel suflu alindefinisabilului: „Cosi fra questa/Imensità s’annego ilpensier mio/ E il naufragar m’e dolce in questo mare” –dorinþã asemenea Isoldei în finalul dramei wagneriene: „Indes Wonnesmeeres / wogenden Schwall,/ in dem tönendenSchall/ in des Welt-Atmes/ wehendem All – / ertrinken,/versinken – / unbewust –/ höchste Lust!”. În valurileunduitoare ale mãrii extazului, în adiindul Tot al sufletuluilumii – sã mã înec – sã mã cufund – fãrã de nume – ceamai înaltã voluptate!”.

Poezia lui Charles Baudelaire Harmonie du soir –Armonia serii – este de asemenea exemplarã ca magie ºiiniþiere orficã. Incantaþia datoritã melodicitãþiiexcepþionale, însoþitã de miºcarea ritualicã suitoare, poartãcu perfectã logicã internã cãtre iniþierea într-un mister, celal sacralitãþii ºi perenitãþii iubirii:

E ceasul cînd pe lujer în seara ce se stinge,Cãdelniþînd miresme, se-evaporã-orice floare;ªi zvonuri ºi arome se-nvãlmãºesc uºoare;Vals trist ºi o sfîrºealã ce sfîºie ºi-nfrînge.

Cãdelniþînd miresme, se-evaporã-orice floare;ªi freamãtã-o vioarã pe-o inimã ce plînge.Vals trist ºi o sfîrºealã ce sfîºie ºi-nfrînge.Frumos ºi trist e cerul, altar fãrã hotare.

ªi freamãtã-o vioarã pe-o inimã ce plînge.O inimã duioasã pe care neantu-o doare!

1212 Revista românã nr. 3 (73) / 2013

Frumos ºi trist e cerul, altar fãrã hotare,Iar soarele-n apune se-neacã-n propriu-i sînge.

O inimã duioasã pe care neantu-o doare,Din tot ce-a fost luminã orice fãrîmã strînge!Iar soarele-n apune se-neacã-n propriu-i sînge.Icoana ta în mine potir arzînd mi-apare!

Mallarmé, care – prin decantarea extremã a realului ºiprin transmutarea sensurilor cuvintelor datoritã contam-inãrii lor sensice ºi fonemice – „divina transpoziþie”, – atentat sã ajungã la „tenebrele absolute” înþelese ca„Neant”, – încredinþeazã muzicii identitatea acestui Gol;dar „Neant”, care însemneazã extincþie iniþiind spre „con-templarea eternitãþii”: eterul spiritualitãþii pure, ce se con-fundã cu negrãitul. Cã mistica poeziei lui Mallarmé este oiniþiere în inefabil, o dovedeºte suavul poem Sainte(Sfînta):

La geam vechi santal tãinuindCe-n ceas tîrziu se decolòrãDin alãuta-i scînteindCîndva cu flaut sau mandorã,

E Sfînta palã rãsfoind Tom de demult ce se diºterneDintr-un Magnificat curgîndCîndva la fine de vecerne:

La acest geam ca un potirAtins de-o harfã modulatãDe-un înger cu zbor de zefirPentru falanga delicatã

Cu care ea, – cînd ºi santalªi carte-apun, – unduie seriiPe-acest penet instrumental,Muzicianã a tãcerii.În fapt de searã, la fereastra care ascunde un santal,

poetul evocã duetul de altã datã dintre violã ºi flaut, saudintre violã ºi mandorã. Amintirea acestei muzici sereaprinde prin imaginea Sfintei Cecilia, patroana muzicie-nilor, care rãsfoieºte o carte de imnuri sacre, fluid imateri-al „ºiroind” în spaþiul vibrant al poemului. Asimilarea eter-nului feminin muzicii înfãptuieºte asocierea a douã puritãþimenite sã ne înalþe, ºi a douã mistere: al devenirii – muzi-ca – ºi al creaþiei – principiul feminin, – mistere care seinterfereazã în acea evoluþie fenomenologicã în treimomente – viaþã, moarte, renaºtere.

Inaudibilã fizic, muzica rãmîne unica realitate, umplîndatît spaþiul lãuntric, cît ºi pe cel exterior ºi confundînd totulîn aceeaºi vibraþie a negrãitului.

Starea inefabilã generatã de cînt, în forma ei cea maiînaltã, mai purã, mai „creatoare” este o stingere iniþiaticãducînd spre înviere într-o bucurie fãrã nume, – beati-tudinea deplinei descãtuºãri ontice. În felul acesta inefa-bilul cîntului, poezia „salveazã fiinþa”, afirmã autorulDupã amiezii unui faun.

Rilke ºi-a ales drept simbol al universului sãu poeticdin Sonetele cãtre Orfeu, pe zeul muzicii, pentru cã acestastrãbãtuse moartea ºi renãscuse, o învinsese prin natura saonticã, muzica fiind renaºtere perpetuã. ªi totodatã, înfãp-tuieºte dizolvarea noastrã iniþiaticã – noi cei numerici – îninefabil, aºa cum scrie în Sonetul cãtre Orfeu II,13:

Fii înaintea oricãrei despãrþiri, ca ºi cum s-ar aflaîn urma ta, ca iarna care tocmai sfîrºeºte.Cãci printre ierni, e-o iarnã ce-atît te va ierna, cã inima þi-o-ntrece ºi supravieþuieºte.

Sã mori neîncetat în Euridice –, ºi suie cîntînd iarã,ºi mai mult slãvind, suie-napoi în raportul curat.Între cei ce se sting în apunerii þarã,fii un cristal care, sunînd, s-a spart cu sunetu-odat’.

Fii – ºi cunoaºte ºi a nefiinþei stare,infinit întemeind lãuntrica-þi vibrare,deplin s-o desãvîrºeºti în aceastã unicã oarã.

Printre uzatele, ca ºi printre mutele, fãrã de nume,rezerve ale deplinei naturi, – negrãitele sume –extatic sã te numeri – ºi numãrul fã-l ca sã piarã.

Cum sã evitãm stingerea definitivã ºi sã intrãm în cir-cuitul eternitãþii? Trebuie, afirmã Rilke „sã murim neînc-etat în Euridice”: sã intrãm în ciclicitatea perenitãþii pro-prie muzicii: sunet, apunerea sunetului, renaºtere într-unnou sunet, datoritã necesitãþii interne a armoniei careînsemneazã suirea cãtre un nou raport; iar acest lucru, îndublu sens: muzica, aºa cum a gîndit Pitagora, este unraport al numerelor; dar ºi viaþa este un raport întrenumere. Suntem numerici ºi nu entitãþi monadice – însin-gurãri absolute. Parcurgerea procesualitãþii trifazice amuzicii face ca moartea sã fie mereu întrecutã. Fiecaresunet, fiecare clipã poartã acel impuls suitor care strãbateprin moarte cãtre o mai înaltã treaptã de fiinþare. ªi astfel,prin cînt, ne menþinem pe orbita eternitãþii.

Terþina finalã a sonetului rezumã ideea poeticã aveºniciei umane: suiº sincopat, energizat de chemareacãtre inexprimabil; clipa ta, care este numãr, fãrîmã,adaug-o totalitãþii inefabile” a naturii, pentru a ne pierde, ane absorbi în Unul universal, idee hindusã, idee goetheanãºi nietzscheanã, idee din finalul operei Tristan ºi Isolda.

Poeziile de mai sus sunt doar cîteva exemple de creaþiidin lirica universalã dezvoltînd complexitatea miticã ºisimbolicã a spiritului orfic, pe care îl aflãm rezumat în lir-ica lui Pindar: „Muritorilor le sunt date zile nemuritoare”,deoarece „existã o vecie a vremii”; acest lucru are loc cîndpoetul „însãmînþeazã strãlucire”, cînd suflul sãu poeticvieþuieºte în „curãþia picãturilor de rouã ºi se înalþã cãtreEter” pentru „a da în floare pe înãlþimile sofiei”. Ca atare,trebuie spus cã este eronat a se considera orice poezie cafiind prin definiþie orficã. Poezia este orficã atunci cîndtransfigureazã ºi iniþiazã spiritual.


Odatã cu destrãmarea ImperiuluiAustro-Ungar, în aceastã parte aEuropei s-au constituit noi state,

printre care ºi Regatul Sîrbo-Croato-Sloven(viitoarea Iugoslavie), ce încorpora ºi o parteimportantã a Banatului, cu o numeroasã popu-laþie româneascã. Din nefericire, autoritãþilesîrbe au neglijat dezvoltarea ei culturalã, maimult decît atît, au supus-o unui accentuat procesde slavizare. Potrivit recensãmîntului efectuat înanul 1921, în întreaga Iugoslavie trãiau 151.000de români, iar în Banatul sîrbesc 74.000. Înrea/litate, în aceastã provincie se aflau aproxima-tiv 80.000 de români1.

Între anii 1919-1926, românii de aici nu aubeneficiat de o presã în limba lor maternã, iarpuþinii lor intelectuali abia în 1923 au putut sãconstituie o societate, intitulatã ,,AsociaþiaCulturalã a Românilor din Regatul Sîrbo-Croato-Sloven”, care nu a fost recunoscutã de oficialitãþiºi, de aceea, nu a reuºit sã-ºi înceapã activitatea.Tot în 1923 s-a înfiinþat Partidul Român, subconducerea preotului Teodor Petricã, iarconaþionalii noºtri au dat semne de emanciparepoliticã. Au avut loc numeroase disensiuni chiarºi între români, iar în cele din urmã a izbînditideea de a întemeia o filialã a Astrei, avînd învedere realizãrile ei în anii dificili din vremeaImperiului Austro-Ungar.

Filiala din Iugoslavia a fost înfiinþatã laPetruvãsela, lîngã Panciova, la 19 martie 1936,cu prilejul unei mari adunãri a intelectualilor ºiþãranilor români din 29 de sate. S-a adoptatStatutul Astrei ºi s-a constituit un Comitet provi-zoriu de acþiune, alcãtuit din 20 de membri: 9preoþi, 5 învãþãtori, 2 directori de bãnci, un ingin-er agronom, un contabil ºi 2 agricultori.Conducãtorul filialei a fost ales Ioan Mitãr,vicepreºedinte Teodor Petricã, iar secretar Lazãr

Cîrdu, toþi preoþi. Sediul se afla în oraºul Vîrºeþºi astriºtii îºi propuneau: fondarea de cãmine ºicase culturale, de biblioteci poporale, muzee,cercuri de literaturã ºi muzicã ºi altele. Limbileutilizate erau românã ºi sîrbo-croatã, iar fon-durile proveneau din cotizaþii, donaþii, investiþi-ile fãcute de întreprinderi2.

Conducerea se baza pe un sprijin consistentdin partea Astrei, atît material, cît ºi moral,deoarece se formaserã mai multe tabere în sînulei, care se acuzau reciproc de subminarea intere-selor românilor. La 10 decembrie 1936 s-adesfãºurat o Adunare generalã la Vîrºeþ, încadrul cãreia s-a hotãrît ca filiala sã uneascãtoate energiile româneºti din zonã, avînd învedere cã de la 1918 nivelul de trai nu s-aîmbunãtãþit ºi de aceea trebuia urmatã o nouãstrategie, trasatã de Astra. Se urmãrea ca minori-tatea românã sã egaleze ca dezvoltare celelaltenaþiuni din Iugoslavia, atît economic, cît ºi cul-tural. Au fost întemeiate 6 despãrþãminte:Biserica Albã, Vîrºeþ, Alibunar, Panciova, Cuvinºi Petrovgrad, în rîndul lor ducîndu-se o cam-panie de propagandã în favoarea atragerii a cîtmai multor români. Chiar de la început, acþiunileAstrei au fost privite cu neîncredere, în specialde cãtre þãrani, deoarece sãptãmînalul„Nãdejdea”, editat de un grup de intelectuali,inocula în rîndul cititorilor ideea cã interesele lornu sunt apãrate de Asociaþie3.

S-au constituit cîteva cercuri culturale, primulla Coºtei, în luna martie 1937. Ioan Mitãr i-ainvitat pe þãrani sã se înscrie în Asociaþie ºi ,,sãpunã umãrul” la propãºirea minoritãþii române.Douã sãptãmîni mai tîrziu a fost întemeiat aldoilea, la Petruvãsela; cu acest prilej preºedintelefilialei a prezentat un scurt istoric al Asociaþiei.În ceea ce priveºte activitatea publicisticã, s-adecis sã se tipãreascã sãptãmînalul Foaia


Dragoº-ªtefan PETRESCUDragoº-ªtefan PETRESCU

ASTRA, STINDARD AL CULTURII ROMÂNE

ÎN BANATUL IUGOSLAV

poporului român, începînd din iunie, care sãcuprindã 6 pagini. În luna septembrie a fostdeschisã la Vîrºeþ librãria ,,Astra”.

Anul 1937 a consemnat ºi reuniunea dintreComitetul Central de la Sibiu ºi ComitetulIntelectualilor Români din Banatul iugoslav,ocazie cu care a fost luatã decizia ca în fiecare satromânesc din zonã sã se înfiinþeze un cerc cultur-al. Din nefericire, lucrul nu a fost posibil dindiferite motive, doar cîteva localitãþi ruralereuºind sã se organizeze astfel, iar acþiunile nuerau semnificative4.

Mult dorita conciliere între grupuri a avut locîn 1938, cînd s-a ales un nou comitet de acþiune,alcãtuit ºi din reprezentanþi ai ziarului„Nãdejdea”, iar preotul Adam Fiºtea a devenitpreºedinte. De numele sãu sunt legate importanterealizãri: un total de 38 de cercuri culturale,aflate în localitãþile româneºti. La 22 mai 1938 s-a desfãºurat Adunarea generalã în oraºul Vîrºeþ,consideratã de organizatori drept ,,praznicul cul-turii ºi pãcii”, cu participarea a peste 1.500 dereprezentanþi ai celor 6 despãrþãminte, a min-istrului plenipotenþiar la Belgrad – Victor Cãdere– ºi a altor oficialitãþi. Sfîrºitul dezbaterilor a fostîncununat de un festival în care s-au implicatpeste 4.000 de oameni, cei mai mulþi fiindromâni.

Unele cercuri culturale au avut o slabã activi-tate, iar cele din afara plasei Vîrºeþ nu beneficiaude aprobarea autoritãþilor; abia în octombrie1938 ele ºi-au început manifestãrile, cu acordulMinisterului Afacerilor Interne. De la Asociaþiatransilvãneanã s-au primit pentru bibliotecã 652de cãrþi, cele mai multe avînd subiect religios5.

Eforturile generoase ale Astrei au dat roade ºiîn teritoriile locuite de români în afara graniþelorde azi ale þãrii, educaþia în spiritul tradiþionalfiind principalul mijloc de acþiune asupraconaþionalilor noºtri supuºi unui destin nefericit.În deschiderea Adunãrii generale de la Sibiu (8-9 septembrie 1940), Mitropolitul Ardealului – dr.Nicolae Bãlan – sublinia în legãturã cutrunchierea României: ,,Oricît de mult s-arcutremura pãmîntul sub picioarele noastre, nutrebuie sã ne clãtinãm în credinþa noastrã înmarele ideal românesc. Suntem datori sã ne

îndrumãm toatã viaþa noastrã, toate gîndurile ºisimþirile noastre spre o singurã þintã: hotarele”6.

Note:1. Mihail A. Blenche, Românii de peste hotare, în

Românii de la sud de Dunãre, p. 296.2. Gligor Popi, Românii din Banatul iugoslav între cele

douã rãzboaie (1918-1941), Ed. de Vest, Timiºoara, 1996,p. 264-270.

3. Ibidem, p. 198-200.4. Iuliu Moldovan, Raportul general. Astra din Banatul

iugoslav, în ,,Transilvania”, nr. 6, 1937, p. 477-478.5. Gligor Popi, op. cit., p. 203-206.6. Iuliu Moldovan, Raport la Adunarea generalã de la

Sibiu, în ,,Transilvania”, nr. 9-10, 1940, p. 150.


Catedrala Episcopalã din VârºeþCatedrala Episcopalã din Vârºeþ

În Nota autorului. Exerciþiude restituire, o introducere lao lucrare cu caracter mono-

grafic dedicatã lui Iorgu G. Toma(1871-1935), mã întrebam dacã, încondiþiile politice europene actualeºi ale globalizãrii, mai este util sãevocãm pe cei care au privit cuîncredere pînã la marginile pãmîn-tului românesc, realizînd ceea ce senumeºte România Mare, denumirecare poate fi înlocuitã cu cea deRomânia Normalã. Cei care au gîn-dit unirea Bucovinei cu România,pregãtind acest moment cu multtimp înainte de toamna tîrzie a anu-lui 1918, au fost puþini, dar crezul ºijertfa lor a fost de ajuns sã împlineascã lipsa ºiindiferenþa celei mai mari pãrþi din societatearomâneascã din Bucovina (aproape numai 34% dintotalul populaþie, la 1910), care aºteaptã ca soarta sã-i fie hotãrîtã, ca de atîtea ori, de alþii. Între cei puþini,intelectuali proveniþi din lumea satelor, care aurefuzat „raiul” habsburgic, „þara model a monarhiei”,„arhitectura ideii europene”, „o Europã în miniaturã”,au refuzat sã devinã „homo bucovinensis”, de limbãºi culturã germanã, Iorgu G. Toma se distinge printr-o viaþã exemplarã de luptã ºi jertfã pentru neamul sãuobidit ºi umilit în propria lui þarã, care, pentru sacri-ficiul fãcut, n-a aºteptat nici recunoºtinþã, nici avere,nici mãriri. Cum a ajuns acest fiu de þãran la o aseme-nea conºtiinþã? De la pãrinþii sãi, tatãl, Gavril Toma,care nu ºtia carte, deºi a fost primar al tîrgului Vama(1871-1874), ºi de la mama sa, Ana, nãscutãLupaºcu, a putut învãþa buna purtare ºi bunul simþ alcelor ºapte ani de acasã, însã a citi ºi a scrie, a socoti,a învãþat cu Ilie Albu, învãþãtor nãscut, nu fãcut, unfel de Domnu’ Trandafir, care a dat un prestigiudeosebit ºcolii din Vama, insuflînd elevilor sãi dor-inþa de învãþãturã. Învãþãtorul Ilie Albu a vãzut încopilul Iorgu Toma un viitor intelectual de vazã ºi ainsistat pe lîngã pãrinþi, cum se fãcea atunci ºi s-afãcut mereu pentru copiii dotaþi, proveniþi din familii

þãrãneºti, sã fie dat la Gimnaziulgreco-ortodox din Suceava, înfi-inþat în 1860, dupã îndelungateinsistenþe ale românilor, actualulColegiul Naþional „ªtefan celMare” din Suceava. Chiar în anulintrãrii lui Iorgu G. Toma la gim-naziu în 1882/1883, „s-a deschis” ºiînvãþãmîntul în limba românã, claseparalele, cu preluarea obiectelor înlimba pãrinteascã, numite„despãrþitura româneascã”, obþinutecu greu, prin intervenþia intelectu-alilor de frunte, împreunã cu mitro-politul Silvestru MorariuAndrievici. Ca elev de liceu, a ben-eficiat de biblioteca clandestinã

româneascã, alcãtuitã din cãrþi româneºti, primite depeste graniþã, care funcþiona chiar în incinta ºcolii,fiind administratã de elevii din cursul superior, dar ºicu ºtiinþa ºi concursul unor profesori români, întrecare Simeon Florea Marian. Cãrþile româneºti erauconsiderate subversive, iar dacã aveai nenorocul sã fiiprins citind cãrþi româneºti de cãtre un profesorneamþ, erai admonestat cu dezgust: „Dacã vrei sãciteºti cãrþi valahe, apoi du-te în Valahia”. Din liceudateazã primele încercãri literare, primele manifestãriculturale, amplificate în anii studenþiei, ca student alfacultãþii de drept, a Universitãþii germane dinCernãuþi, deschisã în 1875. La Cernãuþi, a venit încontact cu alþi studenþi români ºi cu alte ideiromâneºti, una dintre acestea fiind aplicarea în viaþapracticã, în ºcoalã ºi în administraþie, dar ºi în viaþaparlamentarã, a autonomiei Ducatului Bucovina,desprinsã de Galiþia, cu dietã ºi guvern propriu. Înacest sens milita Societatea Academicã „Junimea”, alcãrei preºedinte a fost ales în douã rînduri, membriiacestei societãþi fiind animaþi de ideea slujirii intere-selor fundamentale ale românilor prin culturã, princuvîntul rostit ºi scris, prin folosirea limbii române înºcoalã ºi în administraþie. Tineretul universitar deatunci voia sã-ºi facã cunoscute ideile prin scris ºi, înacest sens, Iorgu G. Toma, împreunã cu Petre


Ion CERNATIon CERNAT

IIOORRGGUU GG.. TTOOMMAA,O VVIAÞÃ ÎÎNCHINATÃ IIDEALULUI NNAÞIONAL

Ionescu, Constantin Berariu ºi ªtefan Bodnãrescu, ascos o revistã, „Încercãri literare”, care n-a avut viaþãlungã, lipsind fondurile necesare pentru tipãrire.

Un eveniment cu urmãri pozitive asupra întãririiconvingerilor naþionale, la care a participat împreunãcu alþi studenþi, a fost Congresul studenþesc de laConstanþa, þinut în septembrie 1894, prilej de întãrirea legãturilor între fraþi, cei din afara Regatului fiindprimiþi cu dragoste frãþeascã ºi purtaþi prin mai multeoraºe din România, impresionantã fiind primirea dela Iaºi. Autoritãþile austriece reprimau orice mani-festare care viza unirea Bucovinei cu României,acuzînd intelectualitatea româneascã de iredentism,în special pe preoþi ºi pe învãþãtori. Studenþii care auparticipat la Congresul de la Constanþa au fostanchetaþi de poliþia austriacã din Cernãuþi, aceastãacþiune culturalã ºi naþionalã fiind privitã ca o activi-tate subversivã faþã de imperiul bicefal. Iorgu G.Toma a scãpat de cercetare ºi de pedeapsã asprã,deoarece a plecat „în strãinãtate” cu paºaportul pri-etenului sãu, Eugen Tarnavschi, care l-a apãrat, ca sãnu aibã neplãceri cu autoritãþile militare, fiind chiaratunci în armatã, urmînd cursurile ªcolii Militare înurma cãrora a obþinut gradul de sublocotenent. „De laCongresul acesta – relateazã Iorgu G. Toma – mi-aurãmas, în afarã de discuþiunile lui, adînc întipãrite însuflet ºi în memorie, primirea adevãrat frãþeascã, decare ne-au învrednicit studenþii ieºeni, ºi refuzul silital guvernului român de a ne îngãdui, la înapoiere,vizitarea capitalei României, unde ajunserãm însãtotuºi, studenþii înlãturînd toate obstacolele ºi anga-jîndu-se cu poliþia într-o hãrþuialã destul de serioasã,la statuia lui Mihai Viteazul”

La terminarea studiilor juridice, în 1896, nu fãrã osancþiune înscrisã în certificatul de absolvire (pier-duse ºi bursa în 1893), dupã ce „a trecut cu succesbun” examenul de judecãtor, s-ar fi putut crede cã sis-temul juridic austriac din Bucovina va îngloba înangrenajul sãu perfecþionat pînã la pedanterie,asemenea întregii administraþii, un funcþionar supusºi prea plecat împãrãþiei ºi statului habsburgic,asemenea multor altora, dar, deºi era notat negativ, cuun trecut „prea pronunþat în direcþia naþionalã”, „pro-fesiunea de magistrat cezaro-crãiesc nu m-a pututîmpiedica în manifestarea fãþiºã a sentimentelor meleromâneºti”. Conºtiincios, corect ºi absolut integru afost Iorgu G. Toma ca magistrat, mai întîi între 1899-1906 ca judecãtor la Rãdãuþi, apoi la Suceava, pînã în1905, unde avanseazã pînã la rangul de consilier detribunal, însã n-a uitat de îndatoririle lui de român,desfãºurînd o intensã activitate pe teren cultural, lit-erar ºi politic. La Rãdãuþi, pune bazele, împreunã cu

arhimandritul Teofil Patraº de la Putna, societãþii„Internatul de bãieþi români ortodox-oriental”, insti-tuþie necesarã pentru copiii dotaþi, fiii unor familiimodeste, care urmau gimnaziul la Rãdãuþi.

Pentru Iorgu G. Toma ºi pentru alþi intelectualiromâni din Bucovina, anul 1900 reprezintã începutulunei noi etape de maturizare a conºtiinþei româneºti,cînd se pun bazele, de cãtre Iancu Flondor ºi GeorgePopovici, Partidului Poporal Naþional Român, cu unprogram politic de apãrare ºi promovare a drepturilorromânilor. Integrat curentului naþional-democrat,Iorgu G. Toma participã la disputele politice în legã-turã cu purtarea tricolorului care a divizat intelectual-itatea româneascã. Poziþia membrilor PartiduluiPoporal Naþional Român este clarã ºi tranºantã: „Ceeste crucea pentru creºtin, este tricolorul pentruromân, un simbol plin de sfinþenie”. Dacã la început,tricolorul era purtat de elevi ºi studenþi sub formaunor panglici ºi cocarde, prinse la costumul popular,la începutul secolului al XX-lea, purtarea tricoloruluise generalizeazã, cuprinde lumea satelor, cînd steag-ul românesc este cusut pe cingãtori, pe hainele de sãr-bãtoare ºi este þesut în lãicere ºi covoare. Reacþiaautoritãþilor la afiºarea oarecum ostentativã a tricol-orului a fost la început violentã, zelul prigoanei tem-perîndu-se cînd fruntaºii românilor le-au amintit cãAustria acceptase tricolorul românesc în 1848-1849,în timpul revoluþiei, ºi cã nu se vor despãrþi acum detricolor „ cînd este simbolul neamului nostru nobil”,„drapelul naþionalitãþii române din toate þãrile locuitede români”, cum a zis Kogãlniceanu.

Din 1906, Iorgu G. Toma funcþioneazã laTribunalul din Suceava, continuînd lupta naþionalã,politicã ºi culturalã, fiind vicepreºedinte al societãþii„Clubul Român”, iar din 1907 devine preºedinte alsocietãþii culturale „ªcoala Românã”. Cu prilejuljubileului de 25 de ani de activitate al Societãþii,Iorgu G. Toma întocmeºte, în 1908, o amplã mono-grafie intitulatã „ªcoala României, societate culturalãîn Suceava”, lucrare de referinþã pentru istoriaînvãþãmîntului românesc din Bucovina. Ca membrual Partidului Naþional Român, creat la 31 ianuarie1909, a luat parte la frãmîntãrile politice interne dinpreajma izbucnirii Primului Rãzboi Mondial (1914-1918). A colaborat la mai multe ziare ºi reviste, pub-licînd articole de analizã social-politicã, programe,dãri de seamã, învãþãturi juridice, rapoarte, poezietradusã ºi originalã, semnate cu numele sãu sau cupseudonim – Delamunte, Delavamã – în „Junimealiterarã”, în jurul cãreia erau reuniþi toþi scriitoriibucovineni, „Gazeta Bucovinei”, „Patria”, „Revistapoliticã”, „Deºteptarea”, „Apãrarea naþionalã”,


„Viaþa poporului” etc. Peste hotarele trasate de strãi-ni, Iorgu G. Toma a ºtiut sã stabileascã legãturi cul-turale cu intelectualii din România, cu N. Iorga înspecial, la revistele cãruia a scris, ba, chiar, cu totriscul, l-a gãzduit în casa sa „cu frãþeascã prietenie”,atunci cînd N. Iorga a vizitat Bucovina, bucurîndu-sede aprecierea marelui savant care spunea: „Nu mãmir cã ºtie atît de bine nemþeºte, mã mir cum de ºtieatît de bine româneºte”.

În timpul Primului Rãzboi Mondial, declaraþia deneutralitate a României (3 august 1914) ºi, apoi,intrarea în rãzboi, în 15 august 1916 contra PuterilorCentrale, a dezlãnþuit o nemaipomenitã persecuþiecontra tineretului naþionalist din jurul revistei„Junimea literarã”. Mulþi dintre tinerii naþionaliºti,printre care ºi Iorgu G. Toma, s-au refugiat înRomânia, unde, în unire cu refugiaþii români dinTransilvania, au desfãºurat o febrilã activitate propa-gandisticã pentru intrarea României în rãzboi contraAustro-Ungariei ºi pentru unirea Bucovinei cu ÞaraMamã. La Bucureºti, refugiaþii din Bucovina au for-mat Comitetul refugiaþilor bucovineni, subpreºedinþia istoricului Ion Nistor. Poziþia lor a fostcunoscutã prin revista editatã în acest scop, „RevistaBucovinei”, al cãrei prim numãr a apãrut la 1 aprilie1916 cu un articol de fond semnat de Iorgu G. Toma,în care anunþa scopul revistei: „de a strînge pe toþirefugiaþii din Bucovina sub un singur drapel, spre a leordona forþele ºi scrisul…”. Iorgu G. Toma împreunãcu Vasile Lucaciu ºi alþi refugiaþi români dinBucovina ºi Transilvania au semnat un memoriucãtre Consiliul de Miniºtri de la Bucureºti, în care sespunea: „Glasul conºtiinþei care ne-a povãþuit a treceCarpaþii ºi sã venim în regat ne îndeamnã acum…sãne facem pe deplin datoria de a fi cît mai folositorioºtirii româneºti ºi statului român”, cerînd sã se inter-vinã pe lîngã guvernul þarist, sã se elibereze pri-zonierii români din Rusia, care sã lupte sub flamurileromâne”. Guvernul român a trimis o misiune înRusia, în iunie 1917, formatã din ofiþeri activi ºi dinpropagandiºti de peste hotare „între care mã gãseamºi eu, ca singur propagandist bucovinean”.

Dupã tragedia înfrîngerii României în toamna ºiiarna anului 1916, dupã retragerea la Iaºi, dar ºi dupãbucuria refacerii armatei române, Iorgu G. Toma estetrimis în misiune în Rusia, ca „naþionalist propaga-tor”. În Rusia este prins de revoluþia bolºevicã, care-l îndepãrteazã de þarã, rãzboiul civil împingîndu-lpeste Volga ºi Urali, prin Omsk, Tomsk, Krasnoiarskºi Ircutsk, ca, în ianuarie 1918, sã ajungã laVladivostok. I se spunea de cãtre membrii misiunilorstrãine, din Anglia ºi Franþa, „Generalul român”, iar

ofiþerii ºi soldaþii români îi spuneau „seniorul”,dovadã a prestigiului de care se bucurã în aceleîmprejurãri grele, descrise în „Jurnalul pribegieimele”, pierdut în cea mai mare parte. Revine în þarã,în aprilie 1919, ºi intrã în legãturã cu vechii tovarãºide idei, grupaþi acum în jurul revistei „GlasulBucovinei”. Bucovina, unitã cu Þara, avea un guvernlocal, la Cernãuþi, avînd în frunte, la început, pe IancuFlondor, apoi pe Ion Nistor, care-l cheamã pe IorguG. Toma sã îndeplineascã funcþia de secretar generalal guvernului. Se înscrie în Partidul Democrat alUnirii, care milita pentru integrarea rapidã aBucovinei în structurile statului România Mare. Afost deputat în primul Parlament al României între-gite ºi a participat la toate marile acte politice din tim-pul guvernãrii liberale din 1922-1926. Iorgu G. Toma„a fãcut politicã fãrã ambiþii ºi fãrã pofte”, dupã cumspunea N. Iorga, n-a fãcut nici avere, în schimb i-aajutat pe consãtenii lui ºi pe toþi þãranii din zona demunte. Retras la vila lui din Vama, scrie, publicã,pregãteºte pentru tipar traducerile din Lenau ºi stihuridin alte graiuri, precum ºi versurile originale, punebazele societãþii „Mihai-Vodã Racoviþã” ºi a soci-etãþii de turism „Pietrele Doamnei”, continuã„îndeletnicirile literare ºi culturale, singurele caremai sunt în stare sã mã facã sã uit ºi sã nu regret”.Acest mare patriot, naþionalist-democrat, s-a stins peun pat de spital la Cîmpulung Moldovenesc, în 13ianuarie 1935, dupã care a intrat, alãturi de toþi ceicare au fãcut România Mare, în uitarea nemeritatã aurmaºilor, care nu-ºi gãsesc timp sã priveascã înapoi.

Note:1. Ion Cernat, Cu Iorgu G. Toma despre naþionalism ºi

verticalitate, Editura PIM, Iaºi, 20042. Mihai Iacobescu, Bucovina ºi mitul habsburgic, în

„Lumea Carpaticã (Sv)”, martie-mai, 2002, p.24-28.3. Constantin Morariu, Cursul vieþii mele. Memorii,

Editura Hurmuzachi, Suceava, 1998.4. Iorgu G. Toma, Autobiografie, în „Glasul muntelui”,

Cîmpulung Moldovenesc, nr.41 din 27 ianuarie 1935, p.2-9; Iorgu G. Toma, Autobiografie în „ ªcoala Românã, soci-etate culturalã în Suceava”, monografie ilustratã,Suceava,1908, p.182.

5. Patria, Cernãuþi, anul III, nr.251, 14/26 martie 1899,p.3.

6. Iorgu G. Toma, Autobiografie, op.cit.7. Constantin Berariu, Tricolorul românesc, Cernãuþi,

1901, p.20-21.8. Ibidem, p.22.9. N. Iorga, Oameni care au fost, vol.III, Bucureºti,

1936, p.430.10. Ion I. Nistor, Amintiri bucovinene din vremea

unirii, editura Alfa, Iaºi, 2000, p.250.


Preambul. În secvenþa precedentã a aces-tui studiu1, doar în treacãt (ºi-ntr-o notã desubsol) fãceam menþiunea, sã zicem „în

avanpremierã”, cã ºablonizarea vine din aval2, saudin amonte3, fãrã a aduce nici un fel de alte pre-cizãri. Adãugãm cã plaga aceasta, pe care o numim– pentru prima datã (din cîte ºtim) în lingvisticaromânã – ºablonizare4 poate veni, nu numai dinamonte ºi din aval, ci chiar din ambele „orizonturi”ale construcþiei textului: ºi din amonte, ºi din aval,sincron.

Astfel, spre a ne mãrgini doar la domeniul fonet-ic, de la care am pornit discuþia, ilustrãm deocam-datã cu un minim de exemple:

– din amonte vine „ºablonul” vocalic (-o-) înpronunþarea neologismului prOpOgandã (în vor-birea popularã ardeleneascã), respectiv consonantic(-r-): repeRcuRsiune (în limbajul hiperurbanistic);

– din aval: braNcoNaj/braNcoNier, iNdeNtic/iNdeNtifica, iNtiNerar etc;

– din amonte ºi din aval, adicã bilateral ºi sin-crom, vine ºablonul (-e-) în pronunþia „prezi-denþialã” a celui supranumit (de cãtre V.C.Tudor,A. Pãunescu ºi alþi mari patrioþi comuniºti aplau-daci) „geniul Carpaþilor”: „cEtEþEni (aiR.S.România)”, respectiv ºablonul (-a-) pronunþîndîn varianta „parlamentarã” – mai mult sau maipuþin ironicã, dar sigur de mahala ! – a prenumeluiºi a numelui unui parlamentar (prea) liberal ºi (multprea) „vocal”: dAn mAhAlAche etc.

Dar, desigur, a enunþa doar, nu-seamnã deloc c-am rezolvat problemele „dinamicii”, generãrii ºipropagãrii „ºablonului” ºi ale „ºablonizãrii” limbii,fenomen – precum s-a putut ºi se va putea constataºi-n continuare – foarte complex.

Pînã aici ne-am referit doar la domeniul fonetic,cel mai vizibil, mai credibil ºi de necontestat. Darfenomenul ºablonizãrii este omniprezent: în lexic(lexicologie), în ortografie, în gramaticã (morfolo-gie ºi sintaxã), domenii din care, deloc sistemastic,am preluat pînã aici exemple spre ilustrare,urmãrind prioritar sã ne convingem cititorii de exis-tenþa real-maleficã a fenomenului ºablonizãrii, pe

care studiile de limbã ºi gramaticile româneºti depînã acum l-au ignorat. Toate aceste compartimenteîºi aºteaptã clasificãri ºi studii aprofundate de aiciînainte.

A lãsa cercetarea unei asemenea teme în stadiulactual ar semãna, desigur, a superficialitate. Or, noitocmai „buruiana” asta ne propunem s-o combatem(ca ºi-n cercetarea de pînã aici), ºi-n aceastãsecvenþã ºi, promitem, ºi-n urmãtoarele.

Din dorinþa mãrturisitã deja, de a dovedi credi-bilitate, ºi de a cîºtiga adepþi, vom „spicui” în con-tinuare secvenþe ale unor rezultate, sã le spunem „deetapã”, cîºtigate pînã acum ºi care vor fi finalizate înviitor.

ªablonizarea din amonte (V), vizînd sistemulgramatical/sintactic al sintagmelor posesive (mai„stufoase” ca multe altele) – obiectul prezentuluiarticol – va ilustra cel mai penetrant ºi convingãtorurmãtorul mesaj cãlinescian, pe care-l preluãmdrept motto.

** *

Motto: „Superficialitatea este o boalã naþionalã; de aceea noi,

români, nu progresãm”.(G. Cãlinescu, Enigma Otiliei)5.

I. Sigur, G. Cãlinescu – dar ºi alþi mari oamenide culturã6 – privea aceastã superficialitate global:social-politic ºi cultural, în general. Îndrãznim sãcredem cã ºi felul imatur în care gîndim ºi neexprimãm (prea mulþi dintre noi) aceste gînduri,intra în îngrijorãrile marelui intelectual român,autor al unicei în felul ei, inegalabilei, monumen-talei Istorii a literaturii române de la origini pînãîn prezent7. Chiar prioritar.

Despre fenomenul ºablonizãrii limbii, am maiscris8. Dar importanta problemã a direcþiilor ºi sen-surilor mecanismului de generare ºi proliferare aleacestui indezirabil fenomen n-am atins-o decît lasuprafaþã (ceea ce ar putea sã-nsemne chiar super-ficial, servitute împotriva cãreia – precum am afir-


Viorel HODIªViorel HODIª

ªªAABBLLOONNIIZZAARREEAA DDIINN AAMMOONNTTEEIn memoriam GRIGORE VIERU

mat deja – ne pronunþãm). De aceea – vãzînd cîtã superficialitate dovedesc,

ºi-n aceastã privinþã, unele forþe mass-media, ba,mai rar, chiar ºi unii mari scriitori! – am hotãrît sãducem, cît ne stã în putinþã, ofensiva spre elucidareaºi stîrpirea cauzelor ºi efectelor acestei buruieni înlanul limbii. Cu alte cuvinte, metaforic vorbind(metaforic ºi nu prea!), îndemnul nostru stãruitoreste sã ne plivim neghina holdei, prioritar în scris,cãci fenomenul e de proporþii: „gîndind ºablonard,ne exprimãm ºablonard !”9.

Mergem pe exemple. Din autori de notorietate,pe cît se poate, fãrã a ignora, desigur, nici limbavorbitorilor de rînd.

1. Dornic a „marca” la zi, calendaristic, o tragicãºi atroce execuþie de-acum peste douã secole înTransilvania noastrã martirã un mileniu, reporterulclujean al „României libere” îºi iuþeºte condeiul,mult mai interesat sã nu „scape ocazia” decît sã-ºigîndeascã atent prima frazã, debutînd – doar aparentcorect – „cu stîngul”, mai rãu chiar decît superficial.Iatã:

„Unul dintre cele mai barbare episoade ale isto-riei recente ALE [sic!] Transilvaniei s-a petrecutexact acum 288 [realmente, aritmetic ºi istoric,„exact acum” 228 !] de ani. În data de 28 februarie1785, Horea ºi Cloºca au fost torturaþi cumplit,traºi pe roatã ºi executaþi în Alba Iulia”10.

Lãsînd la o parte febrilitatea (care-n cazul de faþãn-are nimic comun cu „exactitatea”) jurnalistic/cal-endaristicã, specificã unor tabloide superficiale11,(ca ºi precaritatea cunoºtinþelor de cea mai simplãaritmeticã), sã ne concentrãm atenþia asupra mecan-ismelor gramaticale ale structurii frazei, asupraarticolelor/pronume ALE ºi a referenþilor lor.

Ne-ntîlnim în text cu douã asemeneaarticole/pronume.

a) În „(unul dintre ... episoade) ALE istoriei”,ALE, ca pronume, îºi are referentul sãu cert, valid,în pluralul neutru episoade: ALE=„episoade/episoadeLE” (= „episoade ale isto-riei”)!

Al doilea ALE, însã, contrar opiniei autoruluitextului – care-l considerã identic cu primul, avînd,în consecinþã, acelaºi referent (neutrul pluralepisoade(LE > ALE) – nu-ºi va putea dovedi valid-itatea referenþialã în sintagma posesivã ALE (=

„episoade” ale) Transilvaniei, cîtã vreme acest„obiect posedat” (episoade > ALE) aparþine „pos-esorului” sãu, femininul singular istoriei (cãci isto-ria „are” episoade, nu Transilvania !). Altfel spus,episoadeLE (> ALE) constituie „obiectul” istorieica „posesor”, nicidecum al Transilvaniei.„Posesorul” Transilvaniei îºi are ca „obiect pose-dat” singularul feminin istoriei, substituibil prinarticolul/pronume feminin singular A: A(=„istoriA”) Transilvaniei12.

b) Explicaþia simplã, necesarã ºi suficientã, a„derapajului” gramatical al jurnalistului nostrugrãbit din exemplul supus analizei aici ºi acum, nupoate fi alta decît trasarea-ºablon, mecanicã, aprecedentului „obiect posedat” (ALE), aparþinîndprimei sintagme posesive, (episoade) ALE istoriei,din amonte, fãrã sã-ºi mai punã problema referentu-lui (istoriA/istorieI = A). Avem de-a face, deci, cudouã asemenea sintagme:

– ALE (=„episoadeLE”) istoriei, sintagmã pos-esivã corectã;

– *ALE (=„episoadeLE) Transilvaniei, sintag-mã posesivã incorectã, agramatã.

Sigur, sintagma posesivã corectã este:– (episoade ale istorieI recente) A13

Transilvaniei.Reconstruind cele douã sintagme posesive din

„cioburile” rezultate din analizã, prima propoziþie atextului, corectatã, va fi:

Unul dintre cele mai barbare episoade ALEistoriei recente A Transilvaniei s-a petrecut acumdouã sute douãzeci ºi opt de ani.

2. Spre consolidarea cîºtigurilor de pînã aici,dãm încã douã exemple, unul din limbajul tehnic alcronicarilor sportivi, unde fenomenul abundã, altuldin cel academic, istoric (chiar fiind text tradus), încare ºablonizarea este, precum toatã lumea se ºiaºteaptã, o raritare .

a) „[Rada] Este un produs al ºcolii de fotbal ALlui Gicã Popescu”(Alexandra Dragu, R.Gal Pal)14;

b) „Despre problema originii evreieºti abunicULUI dupã tatã A lui Vasile Alecsandri s-ascris mult [...]” (Neagu Djuvara)15.

Comentariile ample asupra exemplului de maisus (1 a) sunt valabile întru totul ºi-n cazul acestora


(2 a ºi b), revenindu-ne doar sarcina corectãrii, maiprecis a „deºablonizãrii”16 lor:

– ... produs al ºcolii de fotbal A lui GicãPopescu;

– ... problema originii evreieºti a bunicului dupãtatã AL lui V. A.

II. Învederãm, în continuarea comentariilor depînã aici, un aspect, nu lipsit de interes. ªi anume,în ce mãsurã se poate considera important dacã„derapajul”, în confecþionarea „ºablonului”,porneºte de la o sintagmã posesivã corectã (ca încazurile analizate deja), sau de la alta, incorectã.Cãci sunt numeroase structurile în care „ºablonul”este prelevat, din start, dintr-o sintagmã posesivãagramatã, avîndu-ºi „obiectul posedat” exprimatprintr-un articol/pronume (AL, A, ...) raportat la unreferent greºit, ca-n exemplul urmãtor:

„Încã de la începutul anilor 50, conducerea departid ºi de stat a României a încercat ºi a reuºit sãlãrgeascã accesUL în învãþãmînt, în general, ºi înînvãþãmîntul superior, în special, A fiiLOR ºifiiceLOR clasei muncitoare ºi A þãranilor coopera-tivizaþi […]”17.

1) Constatãm, la început, faptul cã referentulindubitabil, accesUL (neutru singular), trebuia„reluat”, adicã pronominalizat18, în conformitate cucele prestabilite pînã aici19, prin articolul/pronumeAL (neutru singular), nu prin A (feminin singular),din moment ce nu „gãsim” în amonte un asemeneafeminin singular, presusupozabil referent alternativ,pînã sus-sus de tot: conducereA. (Iar identitatea degen ºi numãr între aceste entitãþi ale sintagmei pos-esive este obligatorie). În nici un caz conducereAnu poate „servi” ca referent/„obiect posedat” al„posesorului” multiplu, ... A fiilor ºi fiicelor: nicilingvistic, nici logic, (nici mãcar ... politic !)*conducereA (nu era) A fiilor ºi fiicelor (ci A par-tidului-stat)! Adevãratul „obiect posedat” al „pos-esorilor” îl reprezintã accesUL: fiii ºi fiicele„aveau/posedau” accesUL (în învãþãmînt). Deci,sintagma posesivã corectã este: AL (= „accesUL”)fiilor ºi fiicelor ..., nu: *A (=„conducereA”) fiilor ºifiicelor.

2) Totuºi, A, ca „obiect posedat” greºit, agra-mat, devine „ºablonul” în urmãtoarea sintagmã pos-

esivã, cu toate cã referentul acesteia este aici altul,ºi anume, „posesorul” multiplu din precedenta sin-tagmã posesivã: fiilor ºi fiicelor. Cãci fiii ºi fiicele(sunt) AI20 þãranilor, nu-i deloc vorba cã *accesul(în învãþãmînt ar fi) A, (ºi nici mãcar *AL)þãranilor; cu atît mai puþin *conducereA ... (A)þãranilor!

Suma sumarum, constatãm cã acolo unde super-ficialitatea noastrã ancestralã „fãureºte” ºabloaneîntr-o veselie, nu mai conteazã dacã falsificãm osintagmã ab originem corectã sau agramatã! Luîndîn braþe falsul „ca bun ºi corect”, îl putem multipli-ca oricît dorim!: cu el „spargem ºi munþii”, vorbaunui marº triumfalist al tinerilor brigadiericomuniºti români, dupã model comsomolist soviet-ic: „Înfruntînd furtuni,/ spargem munþii-n pumni!”.

Curînd, însã, a apãrut ºi replica parodicã a aces-tui fals triumfalism aberant, care replicã „ne vinemãnuºã” drept final:

„Din greºealã în greºealã – spre ’Victoria’ finalã !”

Trãim un apãsãtor sentiment de „tristeþe iremedi-abilã” (Topîrceanu), cã etapa comunistã pe care amtraversat-o – cu minciuna instituitã politicã de stat,cu „dubla gîndire” ºi cu toate celelalte tareorwelliene21 – ne-a „deranjat” visceral gîndirea (ºitot ce atîrnã de la ea) atît de adînc în cinci decenii,încît rãmîne de vãzut dacã ne vor ajunge zece ca sãni le „reparãm”!

Note:1. Aspecte ale ºablonãrii limbii (IV), Revrom,

XVII(2011), 2(64), p. 8-9.2. Ibidem, p. 8/1/4, în ex.: „sã relIgItImeze pe

Sarkozy” (pentru: sã relEgItImeze).3. Ibidem, p. 9/2/notele 7 ºi 8, în ex. ca „aveam un

belºug de pãr pe care surorile mele îl numeau ’galben’,dar pe care mie îmi plãcea sã mi-l închipui ’auriu’, pãrPE CARE [sic!] nursa noastrã [...] era grozav de mîn-drã”.

4. O slãbiciune a noastrã este cã de la început amoscilat între aceºti doi termeni geminaþi: ºablonare ºiºablonizare, optînd, în cele din urmã, pentru ºablo-nizare. Motivul, mai mult pragmatic, este cã acesta,fiind mai abstract, exprimã mai bine fenomene din afaralimbajului tehnic (mecanic) propriu-zis: „ºabloniza [...]a aplica mecanic o manierã de lucru, o idee consider-atã ca model [ºablon + iza]”. În timp ce ºablonaînseamnã strict tehnic „a trasa, cu ajutorul unui ºablon,


forma sau dimensiunile unei piese [cf. germ. sch-ablonieren]” (V. NDULR (sau NDUR)/08, sv. ºablonºi ºabloniza, p. 1605). Pentru abrevieri, v. secvenþa (I)a acestui studiu, Revrom, XVI(2010), 3(61), p.17/2/Note.

5. Ap. Creºtinul azi, 1(138)/2013, p. 3/1/1/6. Din rîndul cãrora, aici îl putem cita pe Constantin

Rãdulescu Motru, Sufletul neamului nostru. Calitãþibune ºi defecte (1910), în vol. Etnicul românesc.Naþionalismul, Ed, Albatros, Bucureºti, 1996, p. 127-238.

7. ed. princeps, Bucureºti, Ed. Fundaþiilor Regale,1941, 1.141 p. in folio (ed. a II-a, revãzutã, adãugitã ºiîngrijitã de Al. Piru, Bucureºti, Ed. „Minerva”, 1988).

8. V. Revista Românã, numerele: 3(61)/2010,4(62)2010, 1(63)/2011 ºi 2(64)/2011.

9. Ibidem, nr. 1(63)/2011, p. 10/2/3.10. Rolib nr. 6808/1 III 2013, p. 11/4/2.11. Cîtã vreme ziarul „România liberã” vrem sã cre-

dem cã încã mai este îndeoºte considerat cotidian politicde înaltã þinutã.

12. Este, desigur, obligatoriu de menþionat ºi expli-cat acest detaliu de gramaticã istoricã, în conformitatecu care articolul hotãrît feminin singular –A (la nomi-nativ/acuzativ) devine (>) –I (la genitiv/dativ): casA >caseI, competenþA > competenþeI, datoriA > datorieI,istoriA > istorieI etc. Mai menþionãm „paradoxul” –vizibil chiar în exemplele de mai sus – ce constã în fap-tul cã acest articol singular –I se aplicã, nu singularu-lui, cum ar fi logic, ci pluralului substantivelor femi-nine, rãmînînd, totuºi, la singular!: casÃ > casE >caseI, competenþÃ > competenþE > competenþeI, fatÃ> fetE > feteI, ºcoalÃ > ºcolI > ºcoliI etc. Excepþia oconstituie grupul femininelor terminate la singular nom-inativ în –IE, care primesc direct, enclitic (prin alipirela urmã), articolul hotãrît despre care vorbim : datorIE> datorieI, familIE > familieI, istorIE > istorieI,librãrIE > librãrieI etc.

13. istoriA (>istorieI), ca „obiect posedat” (femininsingular), se substituie – în orice sintagmã posesivã –prin articolul/ pronume –A (de la forma cea mai simplãde nominativ singular a articolului hotãrît –A), indifer-ent de caz. (Standardizarea acestei forme simple denominativ este valabilã ºi pentru celelalte genuri ºinumere: articolele/ pronume vor fi al (la masculin-neu-tru singular, chiar ºi pentru substantivele care se ter-minã în –e, primind, paradoxal, articolul omonim cupluralul feminin-neutrelor: –le: frat-E-LE, nastur-E-LE, preºedint-E-LE; num-E-LE, prenum-E-LE, pron-um-E-LE etc, ), ai (pentru oricare masculine plural) ºiale (pentru toate femininele ºi neutrele plural) indifer-ent de caz!

Acesta este unul dintre fenomenele specificeevoluþiei istorice a limbii române de la latina vulgarã

(popularã) pînã la dacoromâna literarã de astãzi.Niciuna dintre limbile „surori” neolatine contemporanenouã n-a urmat aceastã cale.

14. Adevãrul 6270/17 2010, p. 30/4/1.15. Giuvara, Neagu, Între Orient ºi Occident.

Þãrile române la începutul epocii moderne (1800 –1848). Traducere din francezã de Maria Carpov, ed. aVII-a, Ed. „Humanitas”, Bucureºti, (1995, 2002, 2005,2006, 2007, 2008) 2009, (435 p.), p. 29/2. Este super-fluu a preciza cã ºablonizarea „este româneascã”, nu„franþuzeascã”! Altfel spus, responsabilitatea nuaparþine autorului, ci traducãtorului.

16. Menþionãm cã termenul deºabloniza/deºablo-nizare (precum ºi: pluraliza/-re, singulariza/-re,pronominaliza/re – asupra cãrora am fãcut menþiunea latimpul ºi la locul potrivite) îmi aparþin(e), nefiind ates-tat(e) de dicþionarele uzuale româneºti, inclusiv de NoulDicþionar Universal al Limbii Române, ed. a III-a,Bucureºti, Ed. Litera Universal (Tiparul ºi legãtoriaGraficom, Italia), 2008, 1872 p., in folio.

17. H.C.M. nr.1215/8 XI 1951, citat de dl. VasilePop în Studenþi ieºeni neîngenunchiaþi (II), Revrom,XVIII(2012), 1(67) martie, p. 19/1/1.

18. V. supra, nota 16.19. V. supra, notele 12 ºi 13.20. Încã puþinã gramaticã. Pronominalizarea unei

entitãþi lingvistice eterogene multiple (avînd compo-nenþi de diverse genuri gramaticale) dã, de regulã, cîºtigda cauzã masculinului plural considerat prioritar. Deci:(fii ºi fiice) AI þãranilor, nu: *ALE þãranilor, în ciuda„apropierii” topice i-mediate a componentei feminine:... fiice AI (þãranilor) .... Aici vecinãtatea (contigui-tatea) „cedeazã”, spre deosebire de alte situaþii, înfavoarea prioritãþii masculinului.

21. V. Eric Blair, numit George ORWELL (1903 –1950), Republica animalelor (1945) ºi 1984 (apãrut în1949).


Neamul românesc din Buvovina a avut ofrumoasã zi de sãrbãtoare, o zi demîngîiere ºi întãrire sufleteascã, ziua în

care îndrãzneþul aviator român Aurel Vlaicu, acla-mat de zeci de mii de oameni, s-a ridicat în nouri,sfidînd vîntul potrivnic care cãuta sã-l împiedice înexecutarea zborului.

Invitat de un cerc de prieteni ºi cunoscuþi, admi-ratori ai geniului sãu inventator, ºi sprijinit deSocietatea pentru cultura ºi literatura românã,Vlaicu s-a hotãrît sã execute un zbor în Cernãuþi.

Un comitet de intelectuali a îngrijit de toatepregãtirile ºi duminicã, în 21 aprilie, aviatorul fãcuun zbor îndrãzneþ – dupã ce cu o zi înainte fãcuse unstrãlucit zbor de probã – care deºi nu reuºi pînã lafine dupã cum dorise aviatorul, ne-a umplut inimilede bucurie, mîndrie ºi încredere. Pentru ca sãamuþeascã ºi cei ce din rãutate sau neºtiinþã criticauzborul prim, Vlaicu, conºtient de ceea ce poate, afãcut, o sãptãmînã mai tîrziu, un al doilea zbor –dupã ce fãcuse înainte de acesta iarãºi un zbor deprobã – care a avut o reuºitã splendidã, în faþa cãreiaau trebuit sã tacã ºi semeþia ºi rãutatea.

Vlaicu, care nu e un simplu pilot, ci ºi inventa-torul aparatului sãu, e un aviator din cei mai dibaci,mai siguri ºi mai eleganþi. A uimit îndrãzneala cucare a executat primul zbor, cu tot vîntul furios carecãuta sã-l împiedice în drumul triumfului sãu, a sur-prins siguranþa cu care a aterizat, în împrejurãrideosebit de nefavorabile la primul zbor, dar mai alesa încîntat eleganþa neîntrecutã a zborului.

Uºurinþa cu care s-a ridicat Vlaicu de la pãmîntla aceste patru zboruri – cãci patru a fãcut, calculîndºi zborurile de probã, care, curios lucru, au fost înambele rînduri superioare zborurilor principale –numai dupã un drum de vreo 10-20 metri, apoi sig-uranþa ºi preciziunea aterizãrii i-au cîºtigat ovaþiu-nile întregului public asistent ºi – ceea ce e maiinteresant – felicitãrile cãlduroase ale cunoscãto-rilor. Au fost zborurile lui Vlaicu un evenimentsportiv de prima importanþã pentru Cernãuþi ºi

Bucovina, s-a admirat genialitatea inventatorului,care a construit un aparat superior din multe punctede vedere tuturor aparatelor mai nouã, ºi siguranþaaviatorului, care cîrmuieºte cu atîta destoinicieaparatul sãu. Pentru noi, românii, zborurile acesteau avut o mare importanþã culturalã ºi naþionalã.Pentru noi n-a zburat cine ºtie ce aviator venit sã-ºicîºtige nume ºi bani, pentru noi a zburat un român,feciorul economului Vlaicu din Binþinþi, lîngãOrãºtie, ºi a zburat în faþa a cîtorva zeci de mii deoameni, între care erau ºi sute de acei care nevorbesc de rãu, care ne dispreþuiesc, care cautã sãdovedeascã altora, ba chiar ºi unora dintre noi, cãsuntem un popor inferior, fãrã culturã, fãrã calitãþilece se cer unui neam ce aspirã cãtre un viitor. În faþaacestora a zburat Vlaicu ºi, ridicîndu-se triumfãtorîn aer, a simbolizat ridicarea noastrã, a însemnatînvingerea noastrã prin muncã ºi rãbdare.

Din inima noastrã a dispãrut îndoiala, din minteanoastrã s-au ºters gîndurile negre ºi în locul lor s-asãlãºluit încrederea în puterile unui neam care are omare dozã de vitalitate, care-i înzestrat cu strãlucitecalitãþi care aºteaptã sã fie trezite, îndrumate, spriji-nite ºi care desigur vor învinge, asigurînd neamuluinostru locul ce i se cuvine între neamurile lumii.

Lacrimile de bucurie ce-au izvorît cu prisosinþãdin ochii multor spectatori erau prinosul de dragosteºi recunoºtinþã a românilor bucovineni pentru cea-surile de mîndrie ºi bucurie sufleteascã cu care ne-adãruit acest distins fiu al neamului nostru, rãsãritdin talpa neamului nostru, care ne-a dat trecutulnostru glorios ºi care ne este ºi nãdejdea viitoruluinostru.

Sã ne trãiascã ºi sã înainteze tot victorios pe dru-mul izbînzilor, care nu sunt numai izbînzile sale, ciºi izbînzile întregului neam.

[„Junimea literarã” (Cernãuþi), An. IX, nr. 5, mai1912, p. 96]


AA RR HH II VV AA

AAUURREELL VVLLAAIICCUU ÎÎNN BBUUCCOOVVIINNAAAAUURREELL VVLLAAIICCUU ÎÎNN BBUUCCOOVVIINNAA

George TOFANGeorge TOFAN

Þinutul pe care îl locuiesc românii întreVidin ºi Timoc are înfãþiºarea unui mare tri-

unghi, cu vîrful la Coºava, sat chiar în îndoitura ceamare a Dunãrii, de deasuprea Calafatului ºi de subCetatea. De la acest vîrf pînã la baza aºezatã pe rîulde graniþã de cãtre Serbia sunt în linie dreaptã, de-a lungul fluviului, cam 35 km. Pînã la celãlaltunghi sudic, latura poate sã aibã însã pe puþinaproape de douã ori atît.

Pãmîntul e încins de douã pãrþi de Dunãre ºi dealta de Timoc. Latura de sud, de la Vidin înainte,prin Molãlìa, Calinìc, Fundeni, Ràbrova, Perìlovãþ,Boròivãþ pînã la Hàlova, trece peste vãi, dealuri,pãduri. Apele cele mari rãmîn pe-aici româneºti.De o parte ºi de alta a lor rãsunã aceeaºi limbã.Oamenii sunt chiar prin aceasta apãraþi, cuprinºicum se gãsesc ºi simþindu-se în strînsoarea caldã aaceluiaºi braþ etnic. [...]

[Românii dintre Vidin ºi Timoc, Bucureºti, 1923, p. 5-6]

*

Românii aºezaþi din vremuri uitate în Bulgaria,în pãmîntul dintre oraºul Vidin ºi apa Timocului,locuiau [pe la 1850] în aproape patruzeci de sate ºica la vreo 40.000. [...] Atît de-o parte cît ºi de altaa apei Timocului, pînã în Dunãre, dincolo la sîrbiºi aici la bulgari, se gãsesc români de-ai noºtri. Înmare numãr ei se trag din pãrþile Olteniei, de undeau plecat cu grãmada pe la 1830, ca sã scape de totfelul de apãsãri la care-i supunea stãpînirea ruse-ascã lãsatã asupra þãrilor noastre. N-au plecatcumva oameni slabi, sperioºi ºi sãraci, ci frunteacãtunelor, sufletele dîrze, care în loc sã se îndoaie,nu ºovãiau sã porneascã, încãrcîndu-ºi neveste,copii ºi avut în cãruþe, spre þara turceascã, unde pe-atunci, dacã erai creºtin, nu te lua la oaste, iar biruriplãteai mai puþine decît acasã. Numai cu vreo optani înainte se sculaserã, din aceleaºi locuri, atîþiadintre ei, în rãscoala pandurilor, sub steagul luiTudor Vladimirescu, Domnul Þãranilor, cel îmbrã-

cat în cãmaºa morþii. De aceea satele româneºti dinjudeþul bulgãresc al Vidinului sunt ºi astãzi atît demîndre. Duc mai departe datina strãmoºilor. [...]

Cînd te dai jos din barcã sau din vapor pe malulbulgãresc al Dunãrii ºi laºi îndãrãt Vidinul, care elocuit aproape numai de bulgari, de turci ºi deevrei, te trezeºti într-o adevãratã þarã de þãrani, aºacum nu se mai întîlneºte la noi. Þara aceasta deþãrani e o þarã româneascã. Oamenii trãiesc în sate.Li se zice ºi haine-albe, cum e portul vechi al olte-nilor, ca sã se deosebeascã de albãstrimea oraºuluisau de þãranii bulgari de mai la miazãzi, îmbrãcaþiîn straie întunecate. [...]

Dacã porneºti cu cãruþa prin sate, strãbãtînd undrum rotund de dus ºi întors, vezi douãzeci deaºezãri ºi faci vreo optzeci de kilometri, adicã celpuþin douã zile. Iatã cîteva nume de comune, unele


Emanoil BUCUÞAEmanoil BUCUÞA

RROOMMÂÂNNIIII DDIINNTTRREE VVIIDDIINN ªªII TTIIMMOOCC– LA 1923 ªI LA 1930 –

mai mici, de cîte opt sute de capete, dar altele de 5-6.000 ºi mai mult.

Cînd vrei sã ieºi din Vidin, cãruia ºi azi româniiîi dau denumirea veche, Dii, cum îl cunoºteauDomnii noºtri de demult, care-l cucereau pentruscurtã vreme cu sabia, nu uita sã ieºi pe la PoartaGunoiului. [...] Pe ea nu strãluceºte mai puþin lunacu raze de piatrã deasupra intrãrii ºi are pentru noimarele merit cã duce în mahalaua româneascã aVidinului, Kumbair, sau, tãlmãcind acest cuvîntturcesc în limba noastrã, Dealul de nisip. Aici s-auaºezat, sub streaºina cetãþii pãgîne ºi dincolo deºanþul cu apã care o înconjoarã, românii veniþi dela sate ºi opriþi sã se mute în oraº, pãstrat numaiturcilor. Astãzi Kumbairul ºi-a pierdut numele ºirostul ºi nu mai e decît o mahala a Vidinului. O bis-ericã îºi ridicã turla albã peste copaci; în ea se cîntãîncã româneºte.

Dacã vrei s-o iei chiar pe marginea apei, deunde vezi mereu malul românesc mai înalt din faþã,satele prin care treci se cheamã ªeu ºi Cutova,pline de salcîmi, Stanotîrn ºi Coºova sauGumãtarþi, cu trestii ºi pãpuriº, Isãnul ºiFlorentinul, de piatrã, Satu Nou, cu mulþi bulgarifoarte ciudaþi, ºi Vîrfu, chiar în gura a trei hotare,bulgãresc, românesc ºi sîrbesc, Racoviþa ºi Baleipe ºerpuiturile rîului Timoc, pînã la Bregova. Aicizidari aromâni veniþi din Macedonia au clãdit,acum vreo optzeci de ani, la 1857, biserica de pia-trã, care seamãnã, ºi cu zidurile mohorîte, ºi cu tur-nul neisprãvit, ºi cu zidul de împrejmuire, mai multa cetate decît a loc de închinare. Dacã din Bregovao tai drept peste plai, ca sã ajungi iarã în Vidin, laºisãtucele de pãdure Rechitniþa ºi Deleina la dreaptaºi te opreºti întîi în Gînzova, cuibãrit într-o scu-fundãturã. De-aici, printre Tianuþul Ciorocãlina,Dincoviþa de-a dreapta ºi Ciunguruº, Negovaniþ,Halvagii ºi Kirimbeg de-a stînga, te cobori, prinInova, Smîrdan ºi Cãpitanuþ, în oraº la Vidin. Petot acest cîmp tãbãrau, la 1878, trupe de-ale noas-tre, care se trezeau cu uimire tot între români. [...]

Iatã cã o mînã de panduri ai lui Tudor au scãpat,prin mutare în altã þarã, de orice înrîurire a oraºelornoastre ºi s-au pãstrat pînã astãzi întocmai. Parcãies din vreme la un cuvînt de vrajã, aºa cum arãtauatunci. Vin înainte femeile înalte, în mãrãmi albe ºizãvelci cusute în culori, cu picioarele în papuci,nevestele cu un copil în braþe ºi cu altul de mînã,iar bãtrînele cu furca în brîu; vin bãrbaþii cu cãciuli

în cap, cu zeghea pe umeri ºi cu iþarii albi cu gãi-tan negru ºi deschiºi puþin în pãrþi de opincã.Malurile sunt pline de viþã de vie ºi oamenii iesdintre araci cu cãldãruºe pline de vin, ca sã-þi deasã bei, dupã ce þi-au strigat sã opreºti caii în ºosea.Pe cîmp stau coapte holdele de grîu sau fîºîieporumbul, în care se pierde cal ºi cãlãreþ. Cãruþelescîrþîie spre schele sub povara sacilor de grîne. Josîn luncã pescarii pleacã în zori cu halãul sau cuplasa la pescuit. Pe înãlþimi, pãdurenii cu secureape umãr se înfundã în pãdure. Haina lor se faceposomorîtã ºi privirea mai cruntã. Printre olteni s-au amestecat aci ºi bãnãþeni coborîþi prin Serbia.Pe o palmã de loc, atîþia þãrani trãiesc din atîteaîndeletniciri.

Þara româneascã se pãstreazã între ei ca într-ooglindã. Nu ne desparte decît un luciu de apã, dardespre noi se vorbeºte acolo ca în basme. A fostodatã ca niciodatã... Sã le coborîm cîteodatã bas-mul pe pãmînt ºi sã-i cãutãm, nu numai ca tîrgov-eþii de zilele trecute, dar ºi ca þãranul acela carepornise sã gãseascã Marea.

[„Boabe de grîu”, An. I, nr. 7, sept. 1930, p. 443-446]


Þara minciunii

Dumnezeule de ce m-ai lãsat singur în þara minciunii

ºi eupãcãtosulsã nu ºtiu ce se întîmplãîn jurºi sã aud numaicum þipã în apele ceruluiun pescãruº

ori poateacesta e îngerulsuferind de pãcatele meleîn care m-am ziditnerãbdãtorca sã ies la un limanal adevãrului...

Întotdeauna

Întotdeauna ceva rãmîne nerostit

ca aerulprin care seminþele zboarãîntre cer ºi þãrînã

cãutînd un loc al lorsub soarele acestace nu-mi aparþineiar cerul îmi zicecã sunt rãtãcitul

purtînd sub tãlpicimitire întregi...

Întoarce lin auzul

Cînd nu voi putea aprinde lumina-n pupileºi nu voi fi totuna cutimpul

sã nu mã întrebice mai facsau încotro m-am pornitcã-n lumea ce va fiatunci s-o cuprind tãcerile nu vor mai cunoaºterostul cuvintelor

iar auzul nu va puteafi minþit de vocaleca ºi aici

între hotarele luminii...

Poem rãtãcit

Adunaþi la un locsuntem o turmã de gînduri

care nu ºtie pe undepãstorul o firãtãcindºi dacã cineva maiare nevoie deprezenþa luicînd turma nu semai vrea pãstoritã


PP OO EE SS II SS

SIMION GOCIUSIMION GOCIU

Nãscut la 1 septembrie 1948 în satul Molniþa, raionul Herþa, regiuneaCernãuþi, Simion Gociu a urmat Facultatea de Filologie de la Universitateade Stat din capitala Bucovinei, fiind dupã aceea ziarist la „Zorile Bucovinei”

(concediat ca „element nesigur”), profesor la Cupca ºi Molniþa, din nou ziarist. În 1992lanseazã publicaþia raionalã „gazeta de Herþa”, apoi publicaþia republicanã a românilordin Ucraina „Concordia” (în 1995”, odatã cu prima revistã pentru copiii români dinUcraina – „Fãgurel”.Debuteazã cu versuri în 1964, dupã care se înºiruie volumele: Sãrutul spicelor (1984),La þãrmure de suflet (1989), Oul gastronomic (1998), Lacrima toamnei (1999), Bunã

dimineaþa, septembrie (2004), Curcubeu rãstignit (2009), 101 poeme (2012), la care adãugãm plachetele de versuri pen-tru copii: Ambasadorul luminii (2004), Culoarea vacanþei (2006), apoi cãrþile de poveºti pentru copii: Dar cine eºti tu?(1999), Simt-a-varã ºi Visul lui Pãtrunjel (2005), Pretextul ministrului Cuco (2007), culegerea de povestiri Priporulcãprioarelor (2008) ºi cartea de schiþe, tablete ºi eseuri Sincer vorbind (2000).Membru-fondator al Societãþii pentru Culturã Româneascã „Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi ºi membru alprezidiului (1989-1994), laureat al Premiului pentru poezie al Societãþii Scriitorilor Bucovineni (Suceava, 2000) ºi alPremiului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2005), a fost distins de Preºedinþia României, în anul 2000, cu

Medalia jubiliarã „150 de ani de la naºterea lui Mihai Eminescu”.

ºi pentru ce i-ar mai trebuiun pãstor cu sentimenteledecapitateîn þara marelui frigunde ninge doar cu metaforeîn formã de aripicã lebãda e pe altundevapentru izbãvirea cuvîntuluidin care au evadat toþi îngerii

ºi privighetoareamoare într-o povestede Oscar Wilde...

Joc miraculos

Eu te rog sã iei aminteCum mã joc printre cuvinte.

ªi te mirã cum se schimbãFermecate de-a mea limbã,

Cum rãsar dintre culoriPe un strat vegheat de floriªi cum ele, rorurate,Seamãnã a nestemate.

Din pomi, gata sã te-nfrupte,Cad cuvinte-n loc de fructe.

Iatã-un fluture cum zboarãNoi cuvinte sã-mi rãsarã.

ªi cum timpul e de treier,Stau în scripca unui greier.

Cele dintre ierburi deseParcã-ar fi niºte crãiese.

Soarele pînã asfinte,Are raze de cuvinte.

Liniºtea din stea cînd cerneFulgi de vise peste perne,

Mã petrec în somn cuminteTot miracol de cuvinte.

Cîntec de neam

Se leagãnã ramul unde mi-i neamulacesta de oamenicãruia-i semeni.

(Cu busuioculDesfatã norocul.)

Are satele veºnic lipite de streºinifrumoase de dealurisau verzile maluri.

(Încinse cu brîuriMîndre de rîuri.)

Iute ca sãgeata, tare ca piatra,nu este el gloatace-ºi schimbã vatra.

(Steaua îi scapãrãTaina ce-l apãrã.)

Cînd strãinul intrã ca spinulsub piele ºi coace –rabdã ºi tace.

(Statornic ca gliaînfruntã stihia.)

Mulþumit cu puþinul – chiar ºi pelinulîi miere pe masãla dînsul în casã.

(Îi paºte un zimbrufloarea de cimbru.)

Domnul sã þinã în nimb de luminã aceastã suflareîn sfinte hotare.

(Sã-l aibã izvorulce mîntuie dorul.)


REFERINÞE CRITICE

Lirica sa, credincioasã unui suflet elegiac, poartã untragism subiacent; ea, disciplinatã, cu vers cantabile, tur-natã în tipare care ar putea insinua o meticulozitate con-tabilã, se varsã în delta unei senzualitãþi adormite, neispi-titã de descãrcãri tribuniste. Fãrã accente oraculare, aºadar,S. Gociu îºi transformã în paginã visãtoria, suplinind oabsenþã proiectatã himeric (Adrian Dinu Rachieru)

În lirica lui Simion Gociu se distinge un eclectismde formule poetice care converg dinspre tradiþionalism ºiromantic, în primele volume, spre expresionism, în cele mairecente. [...] De la volumul de debut ºi pînã la ultimul pub-licat, el parcurge un drum al tentaþiilor metamorfozelorpoetice, multiplele ipostaze ale eului liric punînd în luminão modalitate de gîndire ºi de expresie liricã distincte, un scri-itor de talent. Scrib aventurat în cãutarea adevãrului, autorulresuscitã teme ºi motive devenite tradiþionale în lirica nord-bucovineanã, în ritmuri cel mai adesea de lied, baladã sausonet, conferindu-le noi conotaþii (Catinca Agache)

Viganello, 25 nov. 2012

Dragul meu Prieten George,

Azi mi s-a întîmplat un lucru ciudat. Încercînd sã facpuþinã ordine în textele tale - „poezia orficã” etc., dau deniºte texte în francezã, bine scrise! Îmi zic: „De cinesunt?” (În aºa hal a naufragiat memoria mea! De speri-at…). ªi deodatã vãd numele lui Maurice Clavel („Deuxsiècles chez Lucifer”). Atunci mi s-a pãrut cã mã afluîntr-o zonã cunoscutã. Nu am putut vedea cã textele erauale mele!1 Pe atunci (acum vreo 10 ani în urmã?) scriamla computer. ªi mai ales dau de un text dramatic dinCaietele lui Nietzsche. Nietzsche a intrat în infern pen-tru „le retourner”, a-l transfigura în „source lumineuse”.Dar eºueazã. ªi iatã pagina bulversantã, unde, contraroperei sale, el mãrturiseºte:

„Le vide toujours, le vide, rien que le vide: terreurd’avoir découvert la fausseté de tout… Le vide, plus depensée, les fortes passions tournent autours des sujetssans valeur; être le spectateur de ces absurdes mouve-ments pour et contre… Catastrophe. Peut-être la valeurdans toute chose consiste-t-elle à être fausse? Peut-êtredevrait-on croire en dieu, non parce qu’il est, mais parcequ’il est faux? Peut-être le désespoir est-il la con-séquence d’une foi dans la divinité de la vérité? Peut-êtrela mensonge, l’introduction artificielle d’un sens,seraient-ils une valeur, un sens, une fin?”.

E un text tragic care devine „néant du néant”. E legatde iluminarea „écrasante” a copilãriei sale. „Vu Dieudans sa Gloire”. Un Dumnezeu despre care ar fi spus maitîrziu: „Ce pãcat cã el nu existã! El m-ar fi înþeles!”.

Tu cunoºti poate acest text, dar nu m-am putut abþinesã þi-l spun sau reamintesc.

… ªi cînd mã gîndesc cã Heidegger a redus operapostumã Volonté de puissance la o „variation dans levide” (cotat de Jean Baufret, pe care-l apreciam mult)! Ede presupus cã Heidegger a înþeles prea puþin demãsuratragicã a lui Nietzsche…

Deci despre ce lucruri mari am scris. Dar nu are cinesã le înþeleagã. Din America, Gabriel Stãnescu care editaOrigini (ziarul), mi se adresa: „Salvaþi cultura românã!”.Eu nu o puteam face, dar i-am trimis un text cu ce mãinteresa. El desigur nu le-a înþeles. ªi aºa, am avut de-aface cu „ciurucuri”, o mare tristeþe! Pînã ai apãrut Tu,George. ªi m-ai salvat pe mine! Prin tine am înþeles cã

acele douã mariaje ale mele s-au datorat „neºtiinþei”mele. Nu ºtiam cã în majoritatea cazurilor cei doi con-juncþi merg pe drumuri paralele care niciodatã nu seunesc. (Credeam cã e chiar „bine”, fiecare cu autonomiasa). În ce falsitate am trãit! Mã aflam în ignoranþã! Vai,nu-mi vine a crede. De abia acum „vãd”. ªi eram atît deiubitã de studenþi! Cãci sãracii, ei ºtiau ºi mai puþin. ªiapoi, a ºti nu e totul, sã poþi ºi comunica asta… Asta amcam învãþat încetul cu încetul… La început nu ºtiam cumse fac lecþiile. Cãci abia terminasem Doctoratul ºiExamenul de stat, mi-au ºi gãsit niºte licee ºi m-auchemat (La Ftau, în munþi. Cu zãpadã enormã, laînceput). Asta tu ai putea povesti cu mare farmec! Dar eunu mã pot întoarce la niºte amintiri: sunt palide.

Nu ºtiu care proverb (rus ori românesc): „Cînd aidinþi, nu ai ce mînca, ºi cînd ai ce mînca nu ai dinþi”…Noroc cã totuºi, existã ºi un noroc, cu „agencements”neprevãzute…

*Deci iatã cu memoria mea „semi-naufragiatã” cum

mã uimesc rééllement. E colosal acel Tratat de uimire(ce-l ºtiu de la tine). Se întunecã repede. Ce rãu îmipare. Eu rãmîn cu ataºamente solare. Acest Noiembrie afost un dar, cu soarele lui! Au deviat poate sezoanele?

De necrezut cã trãim pe o asemenea planetã cu infi-nite mistere. E o poezie ºi a planetei dar cu aspectemonstruoase (nu le voi iubi niciodatã): Sunt ºi filme…dar tare trase de pãr. Tot Natura, cum spune Lucreþiu„Caro”.

Te îmbrãþiºez cu mult drag, „Sogni d’oro”! A taSvet.

5Viganello, 12 Martie 2013

George, carissimo!

Azi de dimineaþã am recitit din PE PAGINI DEETER: aºa de frumos! Orficul cînt

abis ºi cermagic transmutãîn nou mister.

ªi colosalul al tãu Transposibil:Verbul meu, scrisul,înaripare


SSSS CCCC RRRR IIII SSSS OOOO RRRR IIII ÎÎÎÎ NNNN TTTT RRRR EEEE DDDD EEEE SSSS CCCC HHHH IIII SSSS EEEE

Scrisori de laSVETLANA PALEOLOGU MATTA

poartã-n deschisulminþilor rare

gonind pe-ntinsul mãrii de-azurspre neatinsulDincolo pur.

Ador acest catren ultim! (poate cel mai mult din ce aiscris). Extrem de frumos, mereu ºi mereu o luminoasãpurificare. Ce lucruri frumoase am scris noi doi, tu fiindcorifeul, eu urmîndu-te cît puteam. ªi þi-am scris ºiIntroducerea; Orfeu! Mare onoare ºi bucurie pentrumine!

Cît de bun, de generos, de îngãduitor ai fost mereu cu

mine! Citesc alte lucruri. A sosit la mine „Dacia literarã”:f. frumos scrie Emanuela Ilie: Drumul spre sud. ªi A.D.Rachieru cu Creangã al lui dens ºi cu razele pulverizateîn tot textul! F. bine ºi el criticul! („dezinvolt, spumant”spune receptarea).

…ªi (aºa cum scrii în Trei feþe ale sublimului,vorbind de Shakespeare) rãul ca originea tragicului.Experienþã radicalã ºi cauze indescifrabile! Asta gîndire,da!... Ce mari profunzimi vin de la tine, George! Putereapoeziei nu are margini, îl citezi tu pe Shakespeare (Ceidoi tineri de la Verona). Meditaþia lui Hamlet: deschideinfinitul, scrii tu! (Eu asta nu am perceput, citind de mult,în traduceri, ºi mai ales fiind „acasã” cu Racine ºiCorneille, care nu au acest infinit). Mi-i revelezi tu! a fiHamlet, „prinþul sublimitãþii poetice” cu spiritul ºi fan-tomele tatãlui ucis; „Universul sãu moral e transmutat înpoezie”, spui tu! Ce minuni citesc la tine, George! ªi laRegele Lear: o tragi-comedie a încurcãturilor „celînþelept e bufonul, ºi smintitul e rege!”. Cãci„Shakespeare a fost marele bufon martor al straniuluidestin uman”… Iatã cã citez frazele tale, aºa cum mi lerepet cu o mare rezonanþã ºi asimilez cîte ceva dinaceastã „chintesenþã de pulbere”!... (a folosit-o ºi Cioran,

fãrã a pomeni de surse).ªi Natura preia conflictul actorilor: „Suflaþi, voi,

vijelii… Urlaþi! ªi întunecaþi, voi, ploilor în cascade!Potopiþi clopotniþele noastre…”. Or, rul absolut laRichard III „hidos, diform, pervers”, Iago, LadyMacbeth. Dar acolo unde divinul a dezertat, spui tu,Shakespeare îi ia locul ºi iartã. Asta spune ºi noul Papã,Francisc din Argentina, acum la Roma: „Legea divinã,întãritã, împacã totul”.

ªi tu conchizi cu acest mare adevãr: „Creãm cuvisurile noastre o icoanã himericã pe care o suprapunempe chipul fiinþei iubite” (ne jucãm singuri aceastã farsã. ªiîn Faust II, Elena Greciei se mãritã cu un Faust medieval:femeia legendarã era importantã la Goethe, dãdea o mai

mare substanþã iubitelor lui – Charlottevon Stein…).

Închei cu cîntul din Furtuna: În fundul mãrii doarme tatãl tãuDin oasele lui mãrgeanul naºteDin ochii sãi mãrgãritare…ªi nimfele oceanuluiÎi sunã glasu-n orice ceas:Ding, dong, ding, dong…Cu scrisul tãu am vrut sã mã bucur

participativ cu tine, împãrtãºindu-miaceastã mare prietenie! Te îmbrãþiºezcerîndu-mi scuze pentru hieroglifelemele… Ce bogãþii în doi, cîte îmi dai,George! Nivel sclipitor (aºa cumiubesc!).

PS. Îþi mulþumesc ºi pentru: „La fiilede Minos et de Pasiphaé”. Citatul din Phèdre o marevrajã. Toatã viaþa ne-o schimbã! Revine altceva (dispareºi ideea morþii ºi te afli într-un timp indecis, ceva-þi scapã– asta e de bine!). Cît de mult ne dã creierul nostru, custructura lui foarte complexã, uluitoare!

PS. Eu nu sunt „analistã”... Nici nu mã mai atrage; ce-mi vine spontan din structurã ºi sens, e perfect. Maideparte dãuneazã (pentru mine) opera. Îmi place misterulei! Explicîndu-l e diminuat. Am depãºit faza analizelor(cînd predam la liceu etc.). Eu rãmîn la intuiþiile mele, viipuþin instabile (ce emoþii!)

PS. Pe o ilustratã reprezentînd muntele Santo Antãodin Cabo verde.

Uite, muntele cel imens, e al tãu ºi te caþeri pe el,atingînd ºi norii, iar eu am jos drumuleþul îngust între ier-buri… ªi ce puternic peisaj! Aºa ceva nu gãseºti înElveþia. E o vigoare ºi forþã în tufe ºi copaci viguroºi, ºiiarba foarte înaltã în plan! Fiecare cu un drum al sãu, deziua Palmelor.

Pa, a ta Svet


Cu o anume sfialã m-amapropiat de rezumatultezei de doctorat a lui

Eugen Munteanu, Influenþa mod-elelor clasice asupra traducerilorromâneºti din secolul al XVII-lea.Lexicul. Iar dupã o lecturã atentã,încordatã – „privilegiu” de nespecial-ist –, am lãsat textul deoparte,rãmînînd pe gînduri. Nu-mi dauseama cît risc afirmînd cã presimt înlucrarea pe care încã n-am avut prile-jul sã-o rãsfoiesc o izbîndã din soiulcel bun. În termeni uzaþi, un studiu dereferinþã (altcineva ar fi zis: „deexcepþie”, dar nu-mi place sintagmaasta de lemn lucios). Rigoare ºisupleþe, minuþie ºi lãrgime de vederi, o mobilitatecomparatistã susþinînd interpretãri doldora deerudiþie specificã; ar fi bine ca diletanþii sã sesmereascã aflînd cã lingvistul ieºean a manipulat peparcursul elaborãrii tezei circa 7000 de fiºe. Oricum,la vîrsta lui, care încã þine de tinereþe, fostul meucoleg de la Institutul „A. Philippide” este – sã nu neferim de cuvinte, tocmai de cuvinte – un sapient.Nu-i de colo sã te descurci ºi în greacã, ºi în latinã(cîþi dintre noi cunosc aceste limbi?), sã ai habar deslavonã sau ebraicã, sã parcurgi cu o rãbdarenesfîrºitã mii de pagini de scriere chirilicã, pliro-forisind concepte peste concepte prin confruntareaplinã de acribie, în regim intertextual, a atîtor struc-turi lexicale ºi semantice. ªi sã ai, la capãtul acestorinvestigaþii, temeinic argumentate certitudini.Munteanu Eugen (cel bine-zãmislit) este, fãrãîndoialã, un cercetãtor fericit.

Pogorînd, fãrã teamã ºi reproº, în hãþiºul tãlmãcir-ilor religioase din secolul al XVII-lea, el prizeazã

„interferenþele” între limbaromânã ºi limbile clasice cu ofineþe a nuanþei care merge pînã ladetectarea amprentei, chiar ºi vagi,a limbii-sursã, sesizabilã înevoluþia unor termeni sau a unorexpresii mai mult ori mai puþintransparente. ªi cîte ºerpuiri,nãpîrliri, încuscriri de sensuri în„cîmpul semantic” cercetat! Amreþinut, pentru destindere, cîtevamostre: „tãmîie mixtã” (care nupricep ce înseamnã), „mîntuireapãcãtoºilor”, care nu ºtiu cînd vasã fie, cãci par sã-ºi fi luat de-ogrijã, „libaþie”, euforic act, carenãdãjduiesc sã se producã fãrã

întîrziere, la o „împreunã petrecere”, unde sã putemcinsti cum se cuvine „hrana cea preste fire”. Aºa sãne ajute Dumnezeu!

… Era în toamna lui 1993. August… Sã facem unscurt salt peste timp, pînã în zilele de acum. EugenMunteanu bãtea la porþile Uniunii Scriitorilor. Care,de bunã seamã, i s-au deschis. Secondo tempo…

Eugen Munteanu este, pentru vremurile noastreprãvãlite în pragmatism, un cãrturar aproapeneverosimil. Un soi de rara avis, solicitînd oportretizare de tentã oximoronicã. Autor de cãrþi deînvãþãturã multã pentru care a fost recompensat cupremii academice, profesorul ieºean ºtie vreo optlimbi (ºi pe ruseºte…), poliglotismul acesta mai cãnefiresc fiind suportul unei erudiþii de cuprinzãtorspectru. Dacã vreunul ºi-ar închipui cumva cãînvãþatul nostru e un ins hirsut, precum savanþiibãrboºi de prin filme, ar fi departe de adevãr. EugenMunteanu nu-i un benedictin dintre aceia care cînd-va se claustrau într-o chilie sau într-o cãmãruþã tic-


PPPP RRRR OOOO FFFF IIII LLLL UUUU RRRR IIII

GÎNDURI/ RRÎNDURI DDESPRE EEUGEN MMUNTEANUGÎNDURI/ RRÎNDURI DDESPRE EEUGEN MMUNTEANU

Florin FAIFERFlorin FAIFER

Nu e uºor sã conturezi un portret al lui Eugen Munteanu încercînd sã-i surprinzi, în cîteva accente,fizionomia spiritualã. Riºti sã te confrunþi cu o serioasã dozã de surprinzãtor sau, dacã vreþi, de imprevizibil.Dar ai, în schimb, ºansa sã aproximezi profilul unui personaj care s-a instalat, din ce în ce mai confortabil,în postura unei personalitãþi.

Sã încercãm s-o oglindim, în doi timpi ºi cîteva miºcãri de condei. Aºadar… Primo tempo. Suntem în urmãcu aproape douã decenii, cînd Eugen Munteanu trãia emoþiile susþinerii doctoratului.

sitã de opuri grele, el arborînd – atunci cînd nu selasã absorbit, cu adumbriri, în lumea lãuntricã – ofaþã seninã, deschisã, cu agerimi care îl predispunprieteniei întru spirit. Carisma serveºte unei strategiia afirmãrii, urmãritã cu obstinaþie, dar reuºita de pînãacum a fost posibilã ºi graþie unei uriaºe puteri demuncã, optimismului inepuizabil, încrederii în sineºi în rosturile disciplinelor cãrora li s-a dedicat.

Nici o preþiozitate, nici o scorþoºenie în studiilelui ce investigheazã, într-un spectacol deopotrivãanalitic ºi sintetic, întinse cîmpuri, nu doar seman-tice. Rigoarea, în scrierile pe care le-a elaborat, facecasã bunã cu supleþea interpretativã, acribia stã mînãîn mînã cu dezinvoltura, astfel cã, într-un demersambiþios ºi cîºtigãtor, problemele dificile îºilimpezesc înþelesul. Eugen Munteanu, se observãasta în cãrþile lui, este adeptul unei gaia scienza, oscienza viva pe care o practicã alegru, dezvãluindu-ºi(aparent) fãrã efort valenþele de literat. A ºi scris, dealtfel, cronici ºi eseuri, a comentat competent traduc-erile altora – el însuºi fiind un avizat ºi temerar tra-ducãtor.

Opþiunile de tãlmãcitor (ºi, cîteodatã, de editor)ale lui Eugen Munteanu intimideazã: SfîntulAugustin, Thomas de Aquino, Jacob Grimm,Wilhelm von Humboldt, Jean Jacques Rousseau,Ernst Renan, Rivarol, Swedenborg sunt autoriitraduºi cu cãrþi întregi, uneori cu mai multe… Seadaugã ºi alþii, prin diferite publicaþii: Ockham,Catullus, Meister Ekchart, Gadamer, Coºeriu… Deadãugat neapãrat Septuaginta din greceºte ºi, dinlatineºte, Carmina Burana, celebra antologie depoezie medievalã, alcãtuitã împreunã cuLucia-Gabriela Munteanu. Cu partenera sa de cerc-etare ºi de viaþã a colaborat ºi la Aeterna Latinitas.Micã enciclopedie a gîndirii europene în limba lat-inã, dupã cum se pare, cea mai cuprinzãtoare lucrarede acest fel din cultura româneascã.

Stãpîn pe cuvinte, ca filolog, omul de carte, iatã, seînfãþiºeazã ºi ca un sofologhiotatos stãpîn pe cuvînt,valorificat în potenþa lui expresivã. Astfel cã, dacã neraportãm la un receptor virtual, lovitura, nu doar deimagine, e dublã – stîrneºte interesul specialistului,dar, prin stil, poate atrage ºi un cititor obiºnuit. Cumziceau confraþii de pe timpuri ai lui Eugen Munteanu,cãrturarul ºtie sã îmbine utile dulci.

O „înfruntare” de mai demult

Într-o dimineaþã de decembrie a unui an care setot îndepãrteazã, s-a petrecut la Universitatea de Arte

„G. Enescu” din Iaºi un mic eveniment. O înfruntareîntre doi „grei” pentru ocuparea postului de confer-enþiar universitar în cadrul Departamentului deTeatru. S-au prezentat doi candidaþi, unul ºi unul:Alexandru-Marcel Dobrescu (dupã cum scrie înacte) ºi Ioan Holban. Ceea ce, sã recunoaºtem,promitea un spectacol.

În prelecþiunea pe care a þinut-o, în decurs de oorã, Alexandru Dobrescu a dezvoltat tema ce i s-apropus: „Victor Hugo – teoretician al teatruluiromantic”. A fãcut-o cu multã siguranþã de sine, clarºi apãsat, urmãrind, ca sã rãmânem la limbajul dindomeniu, o „punere în scenã” a ideilor emise. Ideicare, proiectate sub un orizont de generalitãþi – cualte cuvinte, referindu-se într-o mai micã mãsurãdecât s-ar fi cuvenit la sfera teatrului –, au fostplasate într-un context ce le punea bine în evidenþã.Nimic improvizat, nici o slãbiciune în discurs, careºi-a pãstrat de la început pânã la sfârºit turnura per-sonalã. O manierã convingãtoare care, însã, s-ar ficerut întrucâtva „ajustatã” þinând seama de nivelul depercepþie al tinerilor învãþãcei, sfioºi atunci când daude zonele rarefiate ale culturii.

O surprizã a fost, în orice caz, feeling-ul luiAlexandru Dobrescu pentru teatru, spaþiu faþã decare redutabilul foiletonist nu pãrea sã manifeste uninteres deosebit. De altfel, aruncând o privire asupralistei sale de lucrãri, textele referitoare la dra-maturgie sau la spectacologie... încã pãreau cãaºteaptã sã fie scrise.

Într-o expunere mai (dacã nu cumva ºi un picprea) scurtã, sprijinindu-se confortabil pe citate, IoanHolban s-a arãtat mai puþin preocupat de „regia”celor ce le avea de comunicat, de „mizanscena”teoriilor evocate. Poate sub imperiul unei anumeemoþii, neaºteptatã la vorbitorul dezinvolt pe care îlcunoaºtem, Holban a avut un debit alert, punând laîncercare capacitatea de percepþie a auditoriului, for-mat în principal din studenþi din anii mici. A com-pensat prin felul apropiat, cu o notã de cãldurã, încare ºi-a susþinut prelecþiunea. Riscurile dezinvol-turii erau compensate de formaþia lui de cercetãtor(zece ani de muncã în landul lexicografiei, laInstitutul „A. Philippide”), ca ºi de experienþa ante-rioarã, atât cât a fost sã fie, la facultatea de care acumcãuta sã se reapropie. Conteazã, în context, ºi faptulcã Ioan Holban activa de multiºor – ca director! – înmediul teatral. Orice s-ar spune, un atu incontestabil.


Se zice cã profesorul FF ar fi împlinit ovîrstã respectabilã. Se poate. Studenþii(mai precis junele) mã întrebau mereu

cîþi ani are: cînd le rãspundeam, ziceau cã nu sepoate. ªi nu greºeau.

Rar un om atît de tînãr, la o vîrstã la care alþiicred c-au terminat socotelile cu activitatea.

Rar un altoi de culturã solidã, de tip clasic,pe o minte deschisã la nou.

Florin Faifer a ºtiut sã fie sobru ºi ludic, cîndera cazul. S-a fãcut iubit de studenþi ºi de amici.A admirat mereu sexul frumos, cu discreþie ºicavalerism. A scris mult, cu acribie, cu seriozi-tate: despre teatrul românesc, despre cel univer-sal, despre criticii români. Dar a atacat ºi

subiecte colaterale, ºi-a impus punctul devedere faþã de mondenitãþi ºi politicieni. Apolemizat, ori a vorbit cu tandreþe, despre cãrþi,spectacole, actori apropiaþi punctului sãu devedere. Portretizeazã exact, dã verdicte juste,ironizeazã fin.

A condus doctorate ºi a creat doctori în artelespectacolului. Mã întîlnesc ºi acum cu el încomisii de examen ºi admir, în continuare,ºtiinþa analizei subtile ºi profunde pe care o facereferatelor ºi tezelor doctorale.

ªi l-am mai invidiat pe colegul meu pentruceea ce constituie mîndria lui: familia. Mama,tatãl, fiul, toþi cu antecedente & recunoaºteri înlumea literaturii. ªi Florin s-a luptat, de cînd îlºtiu, sã þie vie memoria pãrinþilor, publicînd ºirepublicînd cãrþile lor. Acestea au apãrut în maimulte ediþii, iar Ciubãr Vodã de LaurenþiuFaifer s-a ºi montat, din cîte ºtiu, pe douã scene(unul din spectacole l-am ºi vãzut, pe scenaLuceafãrului). Ba chiar a editat un DVD cumelodii compuse de mama sa, MargaretaFaifer, interpretate de actori ºi soliºti ieºeni.

Mai demult, a scris o carte despre cãlãtorii,aºa cum apar ele în literatura românã. Susþinea,pe-atunci cã este compensatorie: cartea unuiom care n-a apucat sã vadã lumea, în schimb acunoscut-o prin ochii altora. Din fericire pentruel, regretul a dispãrut, în ultimii ani Florinfãcînd dese excursii prin Europa. Ba chiar,povestea, l-a cunoscut, de-aproape, peDomingo!

Într-un an aniversar, nu pot decît sã-i dorescputere de muncã ºi sã aºtept noi volume dedi-cate artei pe care o iubim amîndoi: teatrul.


FFLLOORRIINN FFAAIIFFEERRFFLLOORRIINN FFAAIIFFEERR, , UN TTEATROLOG MMODERN, DDE MMODÃ VVECHEUN TTEATROLOG MMODERN, DDE MMODÃ VVECHE

Bogdan ULMUBogdan ULMU

Încerc sã mã duc cu anii înapoi. Treizeci de aniîn urmã, pe o noapte cu lunã, cu o lunã fru-

moasã ºi stranie, în tovãrãºia a douã trãsuri, pepodiºul dinspre Reni, pentru întãia oarã ieºeam dinsatul meu, ca sã dau cu ochii d-un tîrg mai mare.Vãzusem Baimaclia, mã dusesem ºi pîn-la Congaz,dar tîrgurile astea, dupã spusa celor doi prieteni aimei cu cari cãlãtoream, nu erau nimic pe lîngã Reniºi Galaþi, – mai cu seamã pe lîngã Galaþi, unde netrimiteau la învãþãturã pãrinþii noºtrii.

Tovarãºii mei de cãlãtorie, de atunci, erau înain-tea mea, la învãþãturã, cu trei, patru ani!

Eu, acum, pentru întãia oarã, îmi purtam pasulpe aici, prin locuri noi, mã uitam cu ochi strãini ladînºii, iar ei, fãcînd pe mai marii ºi pe atotºtiutorii,îmi tot speriau mintea cu minunãþiile pe care am sã

le vãd ºi la Reni, ºi la Galaþi.Din ce în ce mai înstrãinat ºi mai departe de

casã ºi de ai mei, mã podidea plînsul ºi-i tot între-bam dacã o sã venim degrabã înapoi, sã mai potvedea pe mama, pe care o lãsasem plîngînd dupãmine.

„De Crãciun!...“ le era rãspunsul...„Cîte zile sînt pînã atunci?“„Ia, vreo sutã douãzeci!...“„O sutã douãzeci de zile, fãrã sã mã mai întorc

acasã ºi fãrã sã mai vãd pe ai mei?“ Gîndul acestamã pornea iar pe plîns! Ei mã mîngîiau cumputeau.

Iar cînd mai mãsuram în minte depãrtarea, cãdoar des de dimineaþã pornisem din sat ºiajungeam tocmai acum, noaptea tîrziu, mi se pãrea


MMMMEEEEMMMMOOOORRRRIIIIAAAA PPPPÃÃÃÃMMMMÎÎÎÎNNNNTTTTUUUULLLLUUUUIIII RRRROOOOMMMMÂÂÂÂNNNNEEEESSSSCCCC

RREENNII ((II))RREENNII ((II))State DRAGOMIRState DRAGOMIR

Textul pe care îl prezentãm mai jos face parte din volumul „Din Basarabia“, tipãrit în 1908, foarte prob-abil la Iaºi. Numele autorului înscris pe copertã este Ispas, pseudonim sub care, indubitabil, se ascunde StateDragomir.

Nãscut în 1870, la Coºtangalia – judeþul Cahul ºi decedat în 1920, la Iaºi, State Dragomir a fost actor ºiregizor la Teatrul Naþional din Iaºi, precum ºi profesor la Conservatorul de Muzicã ºi Declamaþiune dinacelaºi oraº. A dat scenei româneºti mai multe piese de teatru (dramele Actor sau nebun? [1900?] ºi ReginaDraga, 1903, comedia Cilibi Moisi 1890-1891, 1905, dramele istorice în versuri Moartea lui ªtefan cel Mare,1904, ªtefãniþã Vodã, 1909-1910, ºi Ioan Vodã cel Cumplit, 1913-1914, dramatizãrile dupã prozele lui MihaiEminescu Sãrmanul Dionis ºi Fãt-Frumos din lacrimã), precum ºi numeroase traduceri (unele în versuri) dinmarii dramaturgi ai lumii (Shakespeare, Bjornson, Molière, Sudermann, Tolstoi, Dostoievski þ.a.) A versifi-cat, de asemenea, Cîntarea României, a lui Alecu Russo. Îndeosebi din 1905, colaboreazã frecvent la cotidi-anul ieºean „Evenimentul“, cu studii, cronici dramatice, articole despre viaþa teatrului, dar ºi cu prozã, ver-suri, impresii de cãlãtorie, articole pe teme sociale ºi politice, semnate ºi cu pseudonimele Roºeanu, DinRoºcani, Din Lãrguþa, Nid Luhac [Din Cahul], Costa N. Galia, Ispas º.a. În anii 1914-1916 a fost prim-redactor al „Evenimentului“, calitate în care a coordonat campania de presã în favoarea intrãrii Românieiîn rãzboi de partea Antantei.

În primãvara anului 1908, State Dragomir întreprinde o cãlãtorie pe meleagurile natale, pe itinerariulIaºi – Ungheni – Chiºinãu – Tighina – Reni – Cahul, cãlãtorie pe care o descrie în reportajul sui generis inti-tulat „Din Basarabia“. În fapt, descrierea locurilor (re)vãzute se împleteºte cu rememorarea anilor copilãriei,precum ºi cu o anchetã întinsã, þintind sã surprindã mentalitatea oamenilor dintre Prut ºi Nistru, la aproape100 de ani de la anexarea teritoriului de cãtre Imperiul Þarist. Este ºi ceea ce deosebeºte aceastã carte deaceea a lui N. Iorga, Neamul românesc din Basarabia, ºi de aceea a lui D.C. Moruzi, Ruºii ºi românii, ambeledin 1905.

Textul ales reprezintã capitolul al III-lea al cãrþii, consacrat târgului basarabean de pe malul Dunãrii.

Victor DURNEA

cã n-am sã mai ajung vremea sã mã vãd iar printre-ai mei!

Tãcerea nopþii, întreruptã de zgomotul sonor alcopitelor cailor, ca ºi de strãnutul lor, de vorba camgroasã a vizitiului, care îndemna caii, de luna care,cu razele-i reci, ne urmãrea, fãrã s-o putem lãsa înurmã, ºi care parcã-mi vorbea în altã limbã, iar nuca de obicei; luna, aºa de schimbãtoare ºi de fãþar-nicã, toate acestea mã predispuneau la atîta melan-colie ºi la atîta regret, cã pãrãsesc o viaþã frumoasãca aceea a copilãriei, pe care nu era s-o mai gãsesc.Iar cînd intrai în Reni ºi am ajuns la gazda care erasã ne adãposteascã, tristeþea mea nu-ºi avea sfîrºit.Cãutau sã mã mîngîie, zãdarnic!

A doua zi trebuia sã plecãm la Galaþi, laºcoalã!... Ei cu toþii erau veseli, numai eu, cu jalea-n suflet.

„Aºa plîngeau ºi ei, cînd au plecat întãi laºcoalã, ºi acum uite-i, ce veseli sînt, aºa ai sã fii ºid-ta, la anul!“– îmi spuse d-l P.

Aceasta m-a mai liniºtit puþin; nu m-a oprit însãca peste noapte sã nu ud perna cu lacrimile mele.

A doua zi, des de dimineaþã, eram sculaþi.Pînã la plecarea vaporului, care era la douã

dupã-amiazã, camarazii mã luarã ºi mã duserã prinReni. Ce impresie frumoasã!

Casele puse în orînduialã ºi-n linie dreaptã!Ici, o clãdire cu douã rînduri, alãturi o magazie

bogat asortatã, iar în mijlocul tîrgului, piaþa ceeamare, pe care se-nãlþa soborul, o bisericã mare ºifrumoasã, care nu se asemãna, cu biserica de scîn-duri, din sat de la mine.

ª-apoi, peste toate, lume, multã lume, care semiºcã de colo pînã colo...; ºi cu cît ei mi-atrãgeauatenþia asupra acestor minunãþii, nemaivãzute, cuatît mã simþeam mai trist ºi mai strãin!

Din mic ce eram, îmi pãrea cã sînt ºi mai mic!Ei mi-arãtau, în dreapta ºi-n stînga, magazii,

case, biserici, Dunãrea, care curgea mãreaþã ºi-nfiorãtoare, ºi cu cît toate acestea luau proporþiimari, proporþii pe care mintea nu mi le puteacuprinde, cu atît lumea satului meu mã atrãgea ºimã fermeca! Ce n-aº fi dat sã mã vãd, aºa, ca prinfarmec, înapoi pe lîngã ai mei.

Pe cînd îmi perindam lumea copilãriei mele ºi-mi duceam mintea în timpuri vechi, zãresc Renii.

Case moldoveneºti, mici, neîncãpãtoare; uliþineîngrijite ºi pãcãtoase, ogrãzile caselor dãrãpã-nate; ici, în faþa casei, o vacã sau doi boi; colo, ofemeie care alungã un viþel, mai la deal, un rus

beat, care merge legãnîndu-se de cît pe ce sã dea înDunãrea; iar cu cît înaintam, cu atît trenul mergeamai încet ºi mai alene. Peste Dunãre ºi-n depãrtãri,în zare, munþi ce lovesc norii cu vîrfurile lor, iar pevãi, aburi ca un fum, care dau un nimb de poezielocurilor þãrii noastre.

Trenul se apropie încet, încet de garã ºi seopreºte. Lume, mai deloc: vreo doi funcþionari, carimerg, dar încet ºi leneº, de colo pînã colo.

Un domn elegant, aºteptat de-ai sãi, femeie ºicopii, schimbã cele dintãi salutãri pe greceºte, iarun evreu vinde pe ascuns niºte bilete de loterieungarã... Îmi iau rãmas bun de la tovarãºii mei, cucari eram sã [mã] mai întîlnesc.

Un izvoºcic c-un cal pãcãtos mã ia ºi mã duce,dar cu greu, înspre tîrg... iar din grãdina de lîngãgarã, un rus îi trage dintr-o harmonie o ruseascã, derupe pãmîntul.

Clãdirile mari, din copilãrie, de-acum treizecide ani, dispãruserã; magaziile cele frumoase erauniºte case lungãreþe, care se þineau una de alta, de-a lungul tîrgului!...

Oamenii, cari odinioarã mã impresionau pînã laadîncã emoþie, în legãturã cu amintirile copilãriei,


acum îmi excitau curiozitatea de a-i afla ce ºi cumgîndesc ºi simt, precum ºi ceea ce vor.

............................................................................

În faþã, soborul de altãdatã! De jur-împrejurpiaþa, pe ea cãruþi ale sãtenilor de prin împrejurimi.La o micã distanþã de unde stau, þin magazii maimulþi moldoveni: Chiriac, de o parte; Calciu maiîncolo; Botezatu, mai la vale; Crîngu, mai în jos!

Sãtenii îºi pun la cale nevoile; iar mai înspresearã clopotele încep a suna sonor ºi puternic: mînie Ispasul (Înãlþarea).

Oamenii se descopãr, îºi fac semnul crucii ºi-ºiîndreaptã, rugãtori, ochii înspre semnul lui Crist,de pe vîrful bisericii.

În acest timp, doi grãniceri îºi fac drum, cãlãripe niºte cai roibi, frumoºi, ºi înainteazã prinmulþime, fãcîndu-ºi ºi ei datoria de creºtini.

Pe searã, se lasã o umbrã de melancolie, caredevine tristeþe, în mijlocul clopotelor, care nu-ºiînceteazã decît tîrziu sunetul lor, care aduce ºi-nãlþare, dar ºi durere ºi apãsare sufleteascã!...

Cînd înceteazã ele, în grãdina publicã s-audprimele acorduri ale muzicii militare din Ismail,care e de curînd adusã, în locul lãutarilor români,cari au cîntat pînã mai ieri. Lumea se-ndreaptãînspre cazin, dar cu paºi înceþi, pare cã se duce labisericã!...

Treci prin grãdiniþa de curînd fãcutã de cãtreactualul primar Gãitan, care a fost întãrit în aceastãdemnitate, deºi a întrunit, la alegerile comunale,mai puþine voturi decît Mavrodin, fostul primar:Guvernatorul a trecut peste voinþa alegãtorilor.

Muzica cîntã la cazin pentru membrii clubuluiºi pentru cei cari plãtesc intrarea. În grãdiniþa delîngã cazin, se plimbã pînã tîrziu, noaptea,nevoieºii ºi cei de clasa II-a, cum le zic membriicazinului!

Cît cîntã muzica, lumea se plimbã, ca sã fievãzutã, defilînd prin faþa membrilor mai însemnaþi,cari stau pe terasa cazinului, cu aer important ºicercetãtor. Cum înceteazã, toþi îºi iau locuri pe lamese ºi totul reintrã în liniºte!... O tãcere, de þi s-arpãrea cã oamenii aceºtia n-au darul graiului.

Cucoanele îºi mãsoarã unele altora hainele ºimodele, iar bãrbaþii, cu aere din ce în ce mai impor-tante ºi mai înþepate, par a-ºi zice unii altora: uite,mã vezi, eu sînt!...

Numai cîþiva studenþi ºi ghimnaziºti, dimpreunã

cu colege de-ale lor, vînturã viu praful, care seridicã în nouri mici ºi rotocolnici! Ei grãiesc viu, semiºcã uºor, pun la cale serbãri, reprezentaþii...

Din cînd în cînd, cu mînele dinapoi, pãrînd cãpune lumea la cale ºi o împarte cum vrea, cîte untip strãbate, în chip falnic ºi mãreþ ºi cu aere de gîn-ditor plictisit, prin faþa cazinului ºi aruncã priviride dispreþ celor dimprejurul lui.

...Iar luna lunecã încet pe bolta lumii ºi dã viaþãgîndurilor, întunecînd suferinþile!...

.........................................................................

Unii, într-un tîrziu, cînd încep cei mulþi sã seretragã ºi sã rãmînã cei obicinuiþi ai cazinului,încep convorbiri, ici colea. Într-un colþ al grãdinei,doi studenþi; mai încolo, la o masã, un preot cufamilia sa; pe la alte mese, colonelul, pristavul;apoi fraþii D..., dintre care unul a fost pãnã mai aniitrecuþi comisar al Gãrii de Nord în Bucureºti, iaracum s-a retras în Basarabia, unde i-a rãmas averedin pãrinþi; apoi fraþii R..., originari din Ploieºti, þinmoºie în arendã... (Vãlenii), apoi dl P..., la care amfost gãzduit, acum treizeci de ani, ºi care, minune,a rãmas tot aºa. L-am recunoscut imediat. Familiabãtrînului P..., care, cu regretul unor vremuri buneîn suflet, trãieºte visînd viaþa de altãdatã ºi înfrun-tînd nevoile timpurilor pe care le-a apucat; apoibãtrînul Donca D..., fratele fostului primar alRenilor, Take Davidoglo, care avea foarte mulþiprieteni în România, în special la Galaþi; ºi dupãaceea, bãtrînul A... Apoi mai sînt cîþiva negustori,º-apoi nimeni, în afarã de doi notari, care-ºi poartãsîmbetele, ºi de primarul actual, care, triumfãtorasupra fostului primar Mavrodin, îºi plimbã cuimportanþã ºi cu oarecare drept la recunoºtinþaorãºenilor, simpatica sa persoanã. Aceºtia constitu-iesc elita oraºului; ei învîrtesc politica localã; eipun la cale tot.

Deºi de origini deosebite, totuºi limba curentãîn care îºi fac convorbirile e limba româneascã.Mai mult, se silesc s-o vorbeascã corect, luîndu-seîn aceasta dupã chipul cum o vorbesc fraþii D., pre-cum ºi a acelora cari, stînd necontenit în contact cugãlãþenii, împrumutã ceva din corectitudinea pro-nunþiei limbii din Þarã. Cînd vor sã vorbeascã maideosebit ºi mai ales, pe româneºte îºi preschimbãideile ºi impresiile. În toþi anii, în timp de varã,membrii cazinului angajeazã lãutari din þarã, de pela Galaþi ºi Brãila. În anul acesta numai, membrii,



dupã îndemnul colonelului, au luat muzica militarãa regimentului din Ismail. Ea cînta bucãþi alese ºi,din cînd în cînd, ºi bucãþi româneºti pentru a satis-face plãcerea românilor, cari iubesc mult muzicaromâneascã.

Întreaga politicã localã consistã în întîietatea pecare vor s-o ocupe unii din ei la cazin. Au rãsturnatpe bãtrînul D... ºi au pus în loc pe bãtrînul Al..., dincare pricinã cel dintãi se mãrgineºte a sta la elacasã ºi a nu se arãta pe la cazin decît numai cîndnu sînt ceilalþi membri.

Alegerile pentru comunã, cãci legile româneºtisînt încã în vigoare, ca formã numai, nu mai prez-intã niciun interes. Alegãtorii pe oricine ar alege,nu voinþa lor hotãrãºte, dar a guvernatorului. Poatesã-ntruneascã lista pe care o vor orãºenii cu 200 devoturi în plus, guvernatorul numeºte pe cine-iplace. Ideea conºtientã de naþionalitate, unii o au,iar alþii habar n-au. E de ajuns cã unii o preþuiesc ºili-i dragã. E de ajuns cã România, pentru ei, e unideal. E de ajuns cã pentru dînºii sîntem modelul deimitat.

Aceºtia constituiesc elementele care, deocam-datã, sînt mentorii politici, literari ºi artistici aiRenilor. În casã, vorbesc româneºte; pe uliþe, deasemenea; la cazin nu mai puþin. Primesc ºi citesc„Universul“!...

La acest club al lor, pe lîngã acest ziar româ-nesc, mai primesc ziarul francez „L’Illustration“ ºiapoi, din ziare ruseºti „Beserabskii jiznii“,„Drug“...; iar unul citeºte „Moldovanul“ luiMadan; la fiul unui defunct doctor, am zãrit ºi alteziare din þarã, ca „Dimineaþa“, „Epoca“ etc. Însfîrºit, atmosfera sufleteascã dominantã e cearomâneascã, pãnã-n prezent, deºi, cum am maispus, nu sînt între membrii clubului decît vro doisau trei români, de originã. Nu-i mai puþin adevãratînsã cã ruºii se silesc, prin mijloace de atracþie, s-o-nlocuiascã.

Românii sînt foarte bine priviþi de ei ºi românii,de asemeni, îi privesc foarte bine. Trãiesc, socialvorbind, perfect. Nu fac nicio deosebire, îi trateazãca pe ruºi, ºi românii, de-asemeni, îi trateazã peruºi ca pe români. Din pricina acestei simpatii ºi aacestei cãlduri, românii îºi ºterg cu vremea dinconºtiinþã ºi, pe nesimþite, ideea primordialã deromâni. În chiar clubul acesta, sînt cîþiva tineri carifac operã de propagandã ruseascã. Ei îºi zic liber-ali, revoluþionari, în opoziþie cu elementele de maisus, pe care le trateazã de reacþionare. Ei vorbesc,

ºi zgomotos, ruseºte; ei cîntã, ºi turbulent, ruseºte;ei joacã teatru (diletanþi), ºi cu entuziasm, ruseºte.

Pe la oarele zece ºi jumatate, aceºti aºa numiþilibuovnii au început a juca, sus la cazin, unde au oscenã de teatru: Vtoroia molodosti (A douatinereþe) a lui Noverjin. I-am vãzut!... Au jucatcum au putut; destul c-au jucat!... Publicul care-iîncuraja era compus mai mult din evrei. Tineriirevoluþionari îºi socot ca o mîndrie sã-i cîºtige departea lor, cu cari duc viaþã-n comun. Ei vor sã-iintroducã între membrii clubului, fiindcã... sînt lib-erali!...

Rolul principal îl joacã o domniºoarã Schvartz,cãreia ºi evreii, ºi studenþii îi fac manifestaþii zgo-motoase.

Din aceastã pricinã, restul publicului, compusdin români, greci, e în grãdina cazinului, cucolonelul ºi pristavul în frunte, ºi protesteazã,abþinîndu-se de la manifestaþiunea acestui tineretzburdalnic ºi inconºtient, cum îl numeºte, într-unmoment de indignare, unul dintre studenþiimoldoveni, care îºi dã seamã de ce-nsemneazãasta. – Va sã zicã, pe de o parte, o luptã de ambiþiipersonale între cei cîþiva membri ai clubului, careaduce, dupã ea, pe nesimþite, pierderea conºtiinþiiromâneºti, iar pe de alta, lupta conºtienþii, pentruidealul politic ºi naþional rusesc, a cîtorva tineri,cari vor, cu orice preþ, sã-nlocuiascã atmosferadominant româneascã cu-o alta, care-i pe placul lorºi pe interesul celor cari vor sã tragã foloase,oricînd ºi din orice.

„Lupta aceasta surdã e lupta politicã cea ade-vãratã ruseascã în contra elementelor strãine denaþionalitatea lor... Prin ºcoalã, teatru ºi bisericã,ne furã conºtiinþa.

Noi, orbi, nu vedem nimic; noi, bun element deîmbrobodit, ne lãsãm seduºi de buna lor purtarefaþã de noi; noi, prin faptul cã sîntem creºtini, ca ºidînºii, uitãm cã sîntem români“, îmi spune la ieºirestudentul, în a cãrui tovãrãºie eram. Uite, mîne eIspasul (Înãlþarea), du-te puþin ºi la bisericã, ca sãte convingi de ce fel de politicã fac moldovenii dinpartea locului!...“

Cînd am citit programul celei de a XIX-aediþii a Deniilor eminesciene, organizateca în fiecare an în preajma zilei de 15

iunie de ASTRA ieºeanã, ideea unor spectacoleoferite de fanfara ºi formaþia de dansuri a ansam-blului de copii „Hudiºteanca” din judeþul Botoºani,pe traseul Iaºi-Galaþi, cu prelungire în cîteva local-itãþi cu populaþie preponderant româneascã dinzona Odesei, raioanele Reni, Sãrata, Tatarbunar,Ismail, încheiate apoi la Colibaºi, în RepublicaMoldova, mi s-a pãrut o ofertã culturalã deosebit deimportantã ºi generoasã. În spiritul unor relaþii debunã vecinãtate ºi interes reciproc dintre stateleromân ºi ucrainean, sub semnul unificator al cul-turii ºi artei, mi-a apãrut de asemenea deosebit detentantã propunerea doamnei Areta Moºu,preºedinta despãrþãmîntului „M. Kogãlniceanu”din capitala moldavã, de a prezenta, în deschidereaspectacolui folcloric în Ucraina, scurte expuneri cu

o paralelã privind viaþa ºi activitatea celor doi maripoeþi romantici, contemporani, Taras ªevcenko ºiMihai Eminescu. Tema nu era, la noi, cu totulnouã. Comparaþii între destinul uman, apoi, întreopera artisticã, orizontul de culturã, locul ºi rolul deexponenþi ºi mesageri în plan naþional ale celor doiscriitori s-au mai fãcut, fie de cercetãtori literariprecum profesorii Ioan Rebuºapcã, Dan HoriaMazilu, fie, mai de curînd ºi mai insistent, de suce-veanul Ion Cozmei, recent traducãtor al Cobzaruluiucrainean în limba românã. Sã reþinem, dintredemersurile acestuia din urmã, amplul ºi semni-ficativul studiu Mihai Eminescu ºi Taras ªevcenko– sub semnul unei sintagme viabile: poet naþional,publicat în nr. 2 din 2012 al revistei „Mantaua luiGogol” editatã de Asociaþia Cultural Creºtinã aUcrainenilor din România „Taras ªevcenko”.Eminescu ºi ªevcenko, în tandem, au apãrut deasemenea evocaþi în luãrile de cuvînt cu ocazia


GGGG EEEE OOOO GGGG RRRR AAAA FFFF IIII EEEE SSSS PPPP IIII RRRR IIII TTTT UUUU AAAA LLLL ÃÃÃÃ

ÎN SAÎN SATU-NOU (SÃRATU-NOU (SÃRATTA), A), DIN UCRAINA, STDIN UCRAINA, STAATULUILE PLÎNGTULUILE PLÎNG

Doru SCÃRLÃTESCUDoru SCÃRLÃTESCU

numeroaselor festivitãþi organizate în cinstea poet-ului ucrainean, în România, mai ales cu prilejul sãr-bãtoririi celor 150 de ani de la moarte, în preajmamonumentelor sale din Negostina, Baia Mare,Tulcea, Bucureºti, dar ºi cu ocazia unor sim-pozioane, ºezãtori literare, serbãri ºi festivaluri dela Siret, Suceava, Rona de Sus, Ruscova, Sighet,Caransebeº… Ecouri de caldã preþuire au ajunspînã în Parlament, la Camera Deputaþilor, princuvîntul omagial al lui ªtefan Buciuta, reprezentantal Uniunii Ucrainenilor din România. Era darfiresc, în pandant cu atîtea dovezi româneºti depreþuire pentru poetul ucrainean, un rãspuns pemãsurã al vecinilor noºtri rãsãriteni faþã de iniþiati-va doamnei Areta Moºu de la ASTRA ieºeanã. Cucît entuziasm, mãrturisesc, mi-am imaginatexpunerea mea despre ªevcenko ºi Eminescu – doipoeþi romantici lîngã busturile lor din faþa ºcoliigenerale, în Satu-Nou, Novoselivka Sãratei. ªi cucîtã bucurie aºteptau copii din Hudeºti sã sedesfãºoare în faþa colegilor ºi sãtenilor din aceeaºilocalitate. Din pãcate, n-a fost sã fie.

Dar sã derulãm, de la capãtul lor, firul eveni-mentelor. Deniile eminesciene s-au deschis la Iaºi,urmînd o bunã ºi lungã tradiþie, de aproape douãdecenii, sub genericul, acum, al sintagmei „Pe dru-mul lung ºi cunoscut”, cu trimitere, pe de o parte,la peregrinãrile poetului, ajuns, în anii ado-lescenþei, pe cînd „îºi fãcea mendrele printreartiºti”, ºi-n portul gãlãþean de la Dunãre, iar maitîrziu, cãtre sfîrºitul scurtei ºi zbuciumatei salevieþi, tocmai la Odesa ºi Kuialnik, pe malul laculuiLiman, pentru tratament „cu ape ºi nãmol”. Pe dealtã parte, cu aerul lui uºor nostalgic, versul emi-nescian face trimitere la propriul drum al deniilor,lung, cum am vãzut, nu întodeauna lin, nici el, darbogat în realizãri ºi satisfacþii pentru echipaieºeanã. ªi anul acesta, ele au început la 13 iunie înspaþiul „sacru” al Copoului, la Muzeul „MihaiEminescu”, cu „Conferinþele Astrei”, susþinute,mai întîi, cu ºtiuta-i siguranþã ºi patos demonstra-tiv, de profesorul Traian Diaconescu, decanul devîrstã al latiniºtilor ieºeni (Eminescu ºi antichitateagreco-latinã), apoi, în aceeaºi frumoasã þinutã aca-demicã, de mai tînãra lectoriþã de la Facultatea deLitere, Livia Iacob (Eminescu în critica actualã), înfine, într-o demonstraþie de comprehensiune ºi sen-sibilitate artisticã, de poetul ºi traducãtorul chilianstabilit în România, Mario Castro Navarrete(Posibilitatea traducerii lui Eminescu în limba

spaniolã). În continuare, manifestarea s-a mutat înpreajma bãtrînului tei „al lui Eminescu”, a cãruiistorie încã din vremea lui Gh. Asachi, fascinantã,aproape miraculoasã, ne-a prezentat-o fostul direc-tor al Grãdinii Botanice din Iaºi, profesorulMandache Leocov; dupã un ritual statornicit de anibuni, lîngã icoana sãpatã în piatrã a poetului au locacum depuneri de flori, o slujbã de pomenire, unspectacol prezentat de grupul vocal „Ihos” de laColegiul Naþional de Artã „Octav Bãncilã”, unrecital folcloric susþinut de talentatele solisteRodica Ioniþã Grosu ºi Ancuþa Carp-Pulhac.Urmãtoarea etapã, din 14 iunie s-a desfãºurat laGalaþi, printr-un popas iniþial la interesanta statuiea lui Mihai Eminescu din Parcul Central aloraºului, datînd din anul 1911, urmat, la primitorulsediu al Bibliotecii „V.A. Urechia”, de continuarea„Conferinþelor Astrei”, lansãri editoriale ºi revuis-tice, recitaluri din liricã proprie ºi eminescianãdatorate unor scriitori ºi actori gãlãþeni, în fine, deun spectacol folcloric oferit de ansamblulbotoºãnean „Hudiºteanca”.

În ceea ce priveºte periplul nostru ucrainean,lucrurile nu s-au mai petrecut la fel de bine ca înatîtea alte rînduri. Cu toate cã au fost îndepliniteformalitãþile cerute de oficialitãþile ucrainene, deconsulatul român din Odesa, de liderii locali, n-amputut înnopta la Reni ºi nici vorbã de susþinereavreunui spectacol în aceastã localitate. Am dormitla Galaþi ºi, în dimineaþa zilei de 15 iunie, am por-nit spre Ucraina. La Satu-Nou – Novoselivka, undeam ajuns în dupã-amiaza aceleiaºi zile, nici þipeniede om. La Borisãuca, în raionul Tatarbunar, nu ne-a aºteptat nimeni din partea organelor locale, daram fost bine gãzduiþi (ºi pãziþi!) la o mãnãstire, pringrija inimoasei maice stareþe, moldoveanca OlenaGrosu. Nici aici nu s-a putut desfãºura vreo mani-festare în cinstea lui Eminescu. În aer plutea un izde îngrijorare ºi de teamã, pe care le-am simþit nuatît în cuvintele, cît mai ales în privirile ºi gesturileunor bãºtinaºi, din pãcate, ºi ale unor reprezentanþiai filialelor locale ale ASTREI. Totul, pe un fundalde anacronice ºi ridicole manifestãri recente xeno-fobe: pichetarea de cãtre protestatari „moldoveni” aConsulatului român din Odesa, decapitarea statuiilui Eminescu la Adâncata (Hliboca) – Cernãuþi.Dar copiii noºtri, în frumoasele lor costumetradiþionale, sfidînd prejudecãþi ºi meschine calculepolitice, s-au oprit dimineaþa la bisericaromâneascã a satului, cu rugãciuni, lumînãri ºi


colaci de pomenire, bun prilej de cunoºtinþã ºischimb de impresii cu oameni ai locului, miraþi ºiei de atîtea absurde greutãþi ºi opreliºti. În sfîrºit, în16 iunie, la amiazã, la Utconosovca, din raionulIsmail, intrãm într-un cãmin cultural, unde sîntemaºteptaþi de primãriþã ºi de vreo zece localnici, lacare se adaugã un grup de prieteni de laUniversitatea din Cahul, în frunte cu decanulFacultãþii de litere, Ion Axente. Abia acum sedesfãºoarã, conform programului, spectacolul fol-cloric „Se-ntîlneºte dor cu dor”, susþinut de for-maþia localã „Dor basarabean” ºi de ansamblul„Hudiºteanca”. „N-am venit sã revendicãm teri-torii, n-am venit sã vã ocupãm – a spus în cuvîntulei de salut, de pe scena cãminului, cu lacrimi înglas, d-na Areta Moºu – am venit sã vã aducem unmesaj de pace ºi de prietenie, deopotrivã pentruromâni (fie cã-i numiþi români ori moldoveni) ºipentru ucraineni, prin mijlocirea poeziei, a cîntecu-lui ºi a dansului, a artei care nu cunoaºte graniþe deloc ºi de timp…”; „Unde sînt oamenii atît de mulþi– se întreba în final domnia-sa – cu care ne-amîntîlnit ºi am petrecut altã datã pe aceste meleaguri,în zile de sãrbãtoare, tinerii pe care i-am primit înþarã, la studii, în tabere de odihnã la munte ori lamare, pãrinþii ºi rudele ce i-au însoþit, toþi cei pecare i-am primit în casele noastre ºi i-am omenit?”.

Într-adevãr, ne întrebãm ºi noi, de cine se tematît de mult naþionaliºtii ucraineni ºi susþinãtorii lordin umbrã? Am venit cu bunã credinþã, însoþiþi dedouã simboluri ale popoarelor noastre întruchipatede poeþii lor titulari, sã aducem un mesaj de fru-moasã ºi rodnicã vecinãtate, de înfrãþire. ªi deîncredere într-un viitor comun, dorit mai prielnic,într-o Europã prosperã. Nu cu intenþii rãzboiniceam venit. Soldaþii noºtri: o doamnã idealistã incur-abilã, un profesor septuagenar, un grup de copiiîntre 7 ºi 12 ani. Singurele noastre arme: cîntecele,dansurile, versurile despre dragoste ºi despre fru-museþea locurilor natale: Mai am un singur dor, Pelîngã plopii fãrã soþ... Gloanþele nostre: florile, pecare le-am aºezat cu aceeaºi dãruire, cu preþuire ºipioºenie, la impozanta ºcoalã din Satu-Nou –Novoselivka Sãratei, raionul Tatarbunar, pe posta-mentele busturilor gemene ale celor doi scriitori.Ori la poalele Monumentului soldaþilor români dinPrimul rãzboi mondial, din Babele, raionul Ismail,locul de baºtinã al generalului AlexandruAverescu. Cînd am fãcut-o, alãturi de noi, nici din-tre oficiali, nici dintre oamenii locului, nu s-a aflat

nimeni. Ce explicaþii puteam sã dãm, în faþa ochilormiraþi ºi întrebãtori ai copiilor din HudeºtiiBotoºanilor, care ºi-au susþinut, totuºi, cu conºtiin-ciozitate, programul lor, pe dalele de piatrã din faþaºcolii amintite din Satu-Nou? Dar în tremurul aeru-lui încins de varã mie mi s-a pãrut cã, printr-o min-une, cei doi barzi naþionali clãtinau a mustrarefrunþile lor, cãtre umbrele ce se bãnuiau de dupãperdelele ferestrelor lãcaºului de învãþãmînt, apoi,dincolo de el, cãtre casele ermetic închise aleromânilor din satul dintr-o datã pustiu ºi, maideparte, cãtre zãrile largi, spre zarva politicianistã aCernãuþilor ºi Odesei. Mi s-a pãrut, doamne!, laplecare, cã în colþul ochilor busturilor de metalizvorîserã cîþiva stropi de lacrimi. La Satu-Nou, eucred cã ºi acum statuile plîng. Va veni însã, oare, ovreme cînd ele îºi vor ostoi tristeþea ºi vor rîde însoare? Poate cã atunci cînd va avea loc miraculoasa„ocupaþie”, proorocitã de un alt scriitor, reputatpoet, prozator, eseist ºi traducãtor, suceveanulªtefan Tcaciuc, fost preºedinte al UniuniiUcrainenilor din România, deputat în parlamentulromân: „Taras ªevcenko reprezintã pentruucraineni ceea ce reprezintã Mihai Eminescu pen-tru români. În ziua cînd România va fi ocupatã deTaras ªevcenko ºi Ucraina de Mihai Eminescu, înziua aceea Cobzarul ºi Luceafãrul vor strãbate braþla braþ lumea în lung ºi-n lat ºi tot la braþ vor urcaîn împãrãþia celor douã limbi materne, ucraineanaºi româna, iar Ucraina ºi România vor rãmîne celemai frumoase icoane în memoria umanitãþii.”. Dã,doamne, ca zilele acestei utopice ocupaþii reciprocesã vinã cît mai curînd!

Parcã pentru a compensa nejunsurile anterioare,dupã trecerea graniþei în Republica Moldova, de ominunatã primire s-au bucurat delegaþia ieºeanã ºiformaþia copiilor din Hudeºti la Colibaºi, în luncade pe malul stîng al Prutului, unde sîntem aºteptaþipînã spre miezul nopþii de 16 iunie, unde neregãsim cu echipa Universitãþii din Cahul ºi undesîntem întîmpinaþi în faþa Casei de culturã cu pîineºi sare, cu cîntece ºi jocuri, de un numãr mare desãteni entuziaºti, vîrstnici ºi tineri, mulþi tineri, înfrunte cu inimosul primar Ion Dolganiuc, neîntre-cut dansator, suflet al formaþiilor artistice din local-itate. Cu sentimentul datoriei împlinite, potrivitþelului ºi menirii Astrei, acelea de a dura, dincolode limite ºi constrîngeri geografice sau istorice,punþi de înþelegere ºi prietenie între oameni, neîntoarcem acasã.


Cu destui ani în urmã, nici nu îmi maiamintesc în ce împrejurare, ochii mi-aucãzut pe o imagine ce m-a frapat. Era

fotocopia unui tablou ce înfãþiºa un þãran bãtrîn: faþabrãzdatã de riduri adînci, ºuviþe lungi ºi rare de pãralb cãzînd pe umeri, mustaþã bogatã, straie albe,bundiþã ce mãrturisea ani de ploi, vînt ºi soaredogoritor... De ce m-a frapat? Pentru cã erastrãbunicul meu! Sau, mã rog, aºa pãrea. Îlcunoscusem în copilãrie ºi figura lui, chiar dacãmama, nepoatã-sa, îmi spusese cã fusese un om dur,emana împãcare, dãruire, bunãtate. Pentru copilul ceeram, era imaginea unui sfînt ce trebuia sã ºadã înicoanele bisericii (acelea nu-mi plãceau, cã erauîntunecate).

Mai tîrziu, într-o emisiune tv, aveam sã revãdtabloul acela: era Niculae ªorodoc, pãlimarul. Unþãran bucovinean de altãdatã, pus pe carton cu culoriîn ulei de cãtre un pictor de care habar n-avusesemcã a existat vreodatã: George Löwendal. Cine a fost?Cînd a trãit? Ce a lucrat? Unde a locuit?... O cascadãde întrebãri m-a izbit atunci. ªi aveam sã aflurãspunsuri de la o doamnã în vîrstã, cu pãr alb ºivoce domoalã, cu þinutã aristocraticã, cu ochi strãlu-citori: Lidya Löwendal Papae, fiica acestui pictornecunoscut mie. Dumneaei vorbea în prim plan, iarde jur împrejur, în plan secundar, pe pereþiilocuinþei, se înºirau numeroase figuri de þãrani ce-miaminteau de copilãria mea minunatã dintr-un sat sit-uat în inima Bucovinei, înconjuratã de numeroºibãtrîni cu plete ºi mustãþi, îmbrãcaþi mereu în straieromâneºti albe ca sufletele lor. ªtiu cã e o imagineprea idilicã a comunitãþii în care am crescut, cã vorfi fost ºi ei furioºi uneori, ºi-or fi altoit ºi ei odrasleleori nevasta, s-or fi sfãdit ºi ei cu megieºii, or mai ficãlcat ºi ei strîmb din pricinã de tentaþii feminine oribahice, dar o fãceau discret, protejîndu-ºigospodãria ºi obrazul.

Pe aceºti oameni i-am întîlnit dãunãzi, într-odupã-amiazã de cuptor, într-un vechi tîrg nord-mol-dav devenit, prin eforturile oamenilor lui, un orãºel

cochet, primitor ºi cald. La Gura Humorului, la orala care aristocraþii altor spaþii îºi iau, cu eleganþã,ceaiul, în 25 iulie 2013, s-a petrecut un evenimentelegant ºi discret, minunat de elegant ºi poate preadiscret: vernisajul expoziþiei George Löwendal,ecoul celei deschise cu o sãptãmînã înainte în fostacapitalã a Bucovinei, Cernãuþi, în cadrul proiectuluiDialoguri estetice bucovinene. Expoziþia urma sãrãmînã deschisã publicului pînã la sfîrºitul luiaugust.

Sub mottoul „Îþi mulþumesc, strãine, cã ai milãde trecutul nostru...”, Fundaþia Löwendal îi aduceacasã pe þãranii zugrãviþi de un adevãrat psiholog-pictor acum mai bine de 70 de ani, dar ºi pe cel carei-a zugrãvit – baronul George Löwendal. Omul aces-ta cu ochi mari ºi cu un zîmbet ºãgalnic agãþat încolþul gurii mã priveºte pe sub borurile unei pãlãriiimense care-i scoate în evidenþã faþa cu gropiþe înobraji ºi mã îndeamnã la a mã bucura de viaþã, lajoacã, la abordarea relaþiei cu viaþa cu optimism, cuîncredere, cu curaj. E o fotografie micã, marcatã depatina vremii, dar face atît de vie prezenþa artistuluiglobal Löwendal printre noi!

Cãci da, George baron Löwendal, despre carecriticul Valentin Ciucã spunea cã „veritabil om deRenaºtere, George Löwendal a aspirat spre modeluluomo universale”, e un exponent al unei globalizãricare, acum un veac, încã nu era foarte evidentã; nãs-cut la Sankt Petersburg (27 aprilie/10 mai 1897), dinmamã rusoaicã ºi tatã descendent al familiei regeluiFrederic al III-lea al Danemarcei ºi Norvegiei,copilãreºte lîngã Kiev, unde-ºi face ºi studiileliceale, revine la Sankt Petersburg pentru a studiabelle-arte, este surprins de revoluþia bolºevicã încapitala þaristã, îºi pierde tatãl (ofiþer imperial ucisîntr-o misiune ce urmãrea salvarea lui Nicolae al IIlea) ºi mama (deportatã în Uzbekistan), ajunge înBasarabia de unde, dupã unirea din martie 1918, sestabileºte la Bucureºti, învaþã limba românã ºi, pînãla dispariþia sa (1964) va munci ºi va expune, vacontribui esenþial la dezvoltarea patrimoniului cul-tural naþional ºi nu numai. „A fãcut de toate ºi a


ÎNTOARCEREA UNUI LORDÎNTOARCEREA UNUI LORD

Oltea PRELUCÃ

CCCC UUUU RRRR CCCC UUUU BBBB EEEE UUUU LLLL AAAA RRRR TTTT EEEE LLLL OOOO RRRR

fãcut bine. Talentul lui plural a dovedit cã, în sferaspiritualului, marile arte se pot întîlni în substanþaunor exprimãri marcate de talent ºi de generoasedeschideri artistice. Vocaþia umanistã a pictorului s-a potenþat continuu prin exerciþiile de admiraþie înraport cu capodoperele lumii”, aprecia acelaºi criticieºean într-o lucrare consacratã artei bucovinene, Unsecol de arte frumoase în Bucovina.

O viaþã de om. De artist. De român. Cãci a fostmai român decît cei care-ºi fac din originea etnicã undrapel ºi un slogan. Cãci numai un mare românpoate sã se adreseze celor ce-i iau în derîdereromânismul astfel: „Dumneata eºti român prinocazia naºterii, dar eu sunt român prin liberã opþi-une”. Numai un bun ºi sensibil român s-ar fi coborîtde la rangul nobiliar ºi filiaþia sa aristocraticã sãcunoascã ºi sã nemureascã pe þãranul român, plecîndde la principiul cã „þãranii aceºtia au clãdit þara, eisunt pãrinþii întregului popor”, pe care l-a exprimat,repetat, familiei sale. „Chipurile de þãrani dinBucovina, remarcabile prin acuitatea observaþiei,

expresivitatea desenului ilustrîndveºnica dramã a þãranului român, mãci-nat de suferinþe ºi lipsuri, în luptã cugreutãþile vieþii, impresioneazã profund”(Emil Satco, Enciclopedia Bucovinei).

A fost, dincolo de ataºamentul sãufaþã de ceea ce însemna cultura ºi civi-lizaþia româneascã, ºi a rãmas un ireme-diabil îndrãgostit de Bucovina, pentru cã„acolo am petrecut cei mai fericiþi ani aivieþii mele”, cum mãrturiseºte în Însem-nãrile sale, o Bucovinã întreagã, bãtutãla pas, admiratã din multiple unghiuri deobservaþie, transpusã pe cartoanele ce l-au însoþit mereu: „poate nu existã kilo-metru pãtrat, în acest colþ al României,prin care sã nu fi trecut ºi sã nu fi pictat;nu este nici un pisc de munte, nici omãnãstire ºi nici o regiune în care sã nufi pictat scene din viaþa þãranilor ºi nes-fîrºitele lor portrete”.

Puternica sa personalitate, activitateasa complexã (a fost pictor, scenograf,regizor, actor, balerin, cîntãreþ deoperetã, a cochetat cu poezia, a înfiinþatprimul teatru de marionete în spaþiulromânesc, a fost membru fondator alUniunii Artiºtilor Plastici din România,a fost director de teatru ºi profesor uni-versitar) au fost evocate, în alese cuvinte

ºi cu evidente emoþii, de gazdã – prof. VeraRomaniuc, directorul Muzeului ObiceiurilorPopulare de la Gura Humorului – ºi de invitaþi:Ariadna Avram, preºedinta Fundaþiei Löwendal,prof. Petru Bejan, Vasili Boeciko, consulul Ucraineila Suceava.

Au fost prezente cîteva zeci de persoane, de laºcolari veniþi de mînã cu bunicii lor, pînã la nonage-nari. Spunea doamna Romaniuc, referindu-se la ceiprezenþi în salã, cã unii dintre spectatori l-au cunos-cut personal pe înzestratul pictor, în vremea cîndacesta a locuit la Gura Humorului, lucrînd laportretele þãranilor pe care-i zugrãvea în 40 deminute ori, uneori, cinci ceasuri, rãgaz în care,bãtînd blînd la uºã, era primit în sufletele lor sincere,încãrcate de temeri ºi de nãdejdi, gata sã sedestãinuie ca înaintea unui prieten.

Drumul cãtre descoperirea omului-artistLöwendal s-a deschis cu sunetele limpezi, domoale,ale flautului profesorului Nicolae Maxim, de laConservatorul bucureºtean, el însuºi fiu al


meleagurilor noastre nord-moldave, bucãþile muzi-cale alese avînd darul de a aºterne calmul ºi rãbdareacu care sã asculþi povestea unei vieþi atît de energiceºi atît de puþin ºtiute. În acestã atmosferã ºi-a spusAriadna Avram poveºtile: a bunicului ei, pe care n-a apucat sã-l cunoascã pentru a-l þine minte, ºi aFundaþiei ce pãstreazã numele lor scandinav. ªi aucurs vorbele. Nu prea multe, dar încãrcate de emoþie,de trãire fireascã a descendentului unui mare artist.ªi am aflat povestea vieþii lui George Löwendal, învarianta prescurtatã, desigur. Am mai aflat desprepreocupãrile, visurile ºi realizãrile sale, desprefamilia sa, despre expoziþiile la care a participat,despre lucrãrile sale rãspîndite în cele patru vînturiale lumii, despre colecþiile rãmase fiicelor sale,despre contribuþia lui George baron Löwendal lapãstrarea patrimoniului cultural românesc dinBucovina (s-a împotrivit mitropolitului VisarionPuiu, care, luînd modelul ucrainean, voia sãvãruiascã în alb toate frescele mãnãstirilor din parteanoastrã de Þarã, dupã cum s-a împotrivit ºi a reuºitsã opreascã vînzarea Voroneþului cãtre un oareºicareamerican multimilionar, act pus la cale de AnaPauker). Am aflat despre înfiinþarea FundaþieiLöwendal, în 2010, ºi despre activitatea acesteia,despre scopul pe care ºi l-au propus, acela de a val-orifica creaþia lui George Löwendal, dar ºi spri-jinirea ºi încurajarea artei contemporane, a creaþieitinere. Ne-au fost dezvãluite proiecte de perspectivãale fundaþiei: extinderea concursului naþional descenografie pentru tineret la nivel internaþional, sud-est european mai întîi ºi apoi, de ce nu, mondial,realizarea unei expoziþii itinerante Löwendal (anulviitor se vor comemora 50 de ani de la trecerea sa înlumea fãrã dor), care sã cutreiere Europa, sã ajungãinclusiv în nordul scandinav, la matricea existenþialãa Löwendalilor, publicarea însemnãrilor artistului, aîntîlnirilor sale cu þãranii bucovineni, scrise cu talentºi umor, identificarea urmaºilor þãranilor lui ºirealizarea unor interviuri cu aceºtia, continuareaexplorãrii moºtenirii baronului pentru descoperireaoperei sale rãspînditã prin lume, realizarea unui cat-alog al operei sale...

Criticul de artã Petru Bejan, de la Iaºi, a precizat,dintru începutul intervenþiei sale, cã vorbeºte despreo personalitate puþin cunoscutã dar de-a dreptul fab-uloasã, care a realizat o adevãratã saga vizualã aBucovinei, un pictor format pe tiparul avangardeiruse curajoase ºi constructiviste, un pictor cu ochiascuþit ºi profund în acelaºi timp, ce-ºi concentreazãatenþia pe felul în care personajele sale îºi ges-

tioneazã expresivitatea. În acest context, GeorgeLöwendal este vãzut ca fiind un promotor al avan-gardismului în spaþiul artistic românesc într- vreme(începutul sec. XX) cînd pictura româneascã eraoarecum amorþitã ºi mult prea idilicã. Considerãportretele þãranilor adevãrate studii de antropologiesociologicã, recunoscînd aplecarea artistului cãtretipologia umanã, cãtre civilizaþia ruralã, pe careacesta o considera mai bogatã, mai autenticã, maivaloroasã decît cea cultã, a oraºelor-tîrguri aflate încãutarea identitãþii.

„Perioada atît de bogatã a vieþii mele, trãitã acolo– în Bucovina – unde am creat mai mult decît înrestul vieþii mele este datoritã cred numai acelui faptcã am fost purtat de aripile dragostei populaþieiîntregi care mã înconjura”, preia curatoarea DoranaCoºoveanu din însemnãrile artistului. ªi tot ea neaminteºte cã perioada bucovineanã a artistului „afost perioada la care se va întoarce nostalgic toatãviaþa, pentru cã acolo, sub dominaþia minunilor pic-turale istorice ale zugravilor de biserici, sub vrajafrumuseþii curate a naturii, dar ºi a afecþiunii oame-nilor, a simþit îmbrãþiºarea larg cuprinzãtoare a unuipopor primitor ºi generos”.

L-a iubit Bucovina. L-au iubit oamenii ei, pentrucã ºi el i-a iubit, i-a înþeles, i-a mîngîiat cu vorba ºii-a luminat cu penelul sãu. Peisajele lui sunt ade-vãrate mãrturii despre ce a fost cîndva, bisericile luiaºiºderea, martori muþi ai trecerii timpului pestelocuri, ca ºi peste oameni. Se cuvine sã-l redescoper-im, sã-l cunoaºtem, sã-l aducem între oamenii care,iremediabil, i s-au nemurit în sufletul sãu mare ºigeneros ºi care, prin urmaºii lor, îi sunt datori.Pentru lumina din ochii lui, pentru zîmbetul cu careîºi însoþea cuvintele, pentru încrederea într-o altfelde viaþã, pentru hãrnicia ºi perseverenþa cu care i-ascos în lume, pentru evlavia cu care s-a apropiat despiritualitatea lor, pentru tenacitatea cu care a luptatpentru ei ºi moºtenirea lor, pentru zestrea lãsatãurmaºilor lor. Se cuvine sã-l preþuim pentru cã, de cenu, el este, sau, mai degrabã, poate fi un brand alBucovinei ºi, ca orice brand, trebuie pus pe firma-ment, acolo unde ºi-a rezervat, de multã vreme, unloc binemeritat. ªi acest Lord al artei tocmai s-aîntors acasã.


Autorul tezei este cunoscut în lumea arteiromâneºti în triplã ipostazã de actor,manager ºi pedagog. Subiectul lucrãrii

de faþã ni se pare unul important, deoarece puþinidoctoranzi au dovedit, în ultimii ani, apetenþã pen-tru realitatea plãcutã ºi mai puþin plãcutã a orga-nizãrii instituþiilor de spectacol în ultimul sfert deveac.

E un demers interdisciplinar, de teatrologie, sta-tisticã, politici culturale ºi sociologie. Lucrarea,excesiv documentatã, are pe alocuri sclipiri deerudiþie, problematica fiind adusã permanent încontext istorico-politic, citatele alese dovedind cul-turã ºi seriozitate a abordãrii. Iar metoda – person-alitate ºi chiar spirit polemic.

Capitolul 1, Introducere, debuteazã cu opolemicã: doctorandul e împotriva lui... J.J.Rousseau. Scopul tezei – sã afirme moralitateateatrului ºi utilitatea lui. Analizã ºi evaluare a mod-elului teatral românesc, „cel atît de contradictoriuprin reuºite, dar ºi prin stagnare, prin creativitate,dar ºi prin lipsa de motivare a artiºtilor” (pag. 6-7).

Aducînd în sprijinul afirmaþiilor cifre ºi sondaje,Vlad Rãdescu remarcã paradoxuri de tranziþie: aufost perioade în care numãrul reprezentaþiilor a cres-cut, dar al spectatorilor a scãzut! Desigur, observaþi-ile nu au valoare de generalizare, în ultimii douãze-ci ºi patru de ani relaþia teatru/public prezentîndoscilaþii, plusuri ºi minusuri, în funcþie de prestigiulfirmei ºi localizarea ei.

O întrebare a tezei, care apare în acest capitol ºicontinuã pînã la finele ei: mai e nevoie de teatru?Rãspunsul nu poate fi decît afirmativ, deci nu tre-buie filosofat în exces. Mai ales cã un om de teatrunu poate concepe alt rãspuns. De peste 45 de ani audaceastã îngrijorare ºi stau liniºtit, cum ºi teatrulînsuºi stã.

Cap. 2. Genurile proxime & teatrul. Ele ar fi:proximul istoric – dupã 6 martie 1945; proximul

estetic; ºi unul geografic. Pentru perioada comunistã, s-ar putea explica

succesele ei (fiindcã au fost!, recunosc!), prin citat-ul, bine ales, „nefericirea ne face creativi” (Eric G.Wilson). Artiºtii au fost obligaþi sã convieþuiascã custructurile de partid, cenzorii ºi informatorii, iarumilinþa lor genera inspiraþii artistice.

Cap. 3. Mai e nevoie de teatru? Cum spuneammai sus, da! Prin el, demonstreazã autorul, compen-sãm nevoia de sacru. ?i, mai mult, teatrul multiplicãsacrul. „Prin apelul la spectacol, publicul se alãturãunei obiectivitãþi reflectatã de Marele Timp Mitic”(bine aleasã definiþia din des-citatul Sorin Criºan!).Aici Vlad Rãdescu încearcã, cu succes, o trecere-nrevistã, eruditã, a civilizaþiilor & mentalitãþilor, dinantichitate pînã azi.

Cap. 4. Raport despre starea teatrului. De dupã1989. Analizã lucidã, dinãuntru, a fenomenului,evidenþiind lumini ºi umbre. Trecerea de la entuzi-asmul romantic al eliberãrii, la dezamãgirea obser-vaþiei cã schimbarea n-a avut loc în profunzime.Modificarea funcþiei de director, în manager.

Sunt comentate, în oglindã, teatrul etatizat ºi celalternativ. Cel de repertoriu, ºi cel de proiect.Tematica teatrului independent din România.Apãrîndu-l pe cel din urmã, doctorandul alege uncitat din Cristina Modreanu, care spunea, cu regret,despre selecþionerul FNT din 2012, cã a ignoratmiºcarea de teatru independent din ultimii zece ani.„La umbra falnicului stejar al teatrului românesc, dece nu am avea grijã ºi de apariþia noilor lãstari?” (seîntreabã VR, cu ecou din Delavrancea, la pag. 107).ªi mai comenteazã, cu sclipiri dramatice, raportulsubzistenþã/ supravieþuire, grevat de numãrul preamare de absolvenþi actori – accesul lor în teatrele derepertoriu fiind, practic, blocat.

Ciudat! Un ex-director de teatru de repertoriu (îndouã rînduri!) ºi un cadru didactic în funcþiune,exprimã reticenþe faþã de sistemele în care s-a înreg-


O TEZÃ DE DOCTORAT:TEATRUL ROMÂNESC ªI EXPERIENÞELE

CULTURALE POSTDECEMBRISTE, DE VLAD RÃDESCU

Bogdan ULMUBogdan ULMU

imentat!...Se mai încearcã o clasificare: cîte categorii de

public avem. Într-un top al celor mai bune specta-cole de dupã 89 intrã Trilogia anticã, Ghetto, TitusAndronicus; spectacole cam vechi, opineazãcomentatorul. E o involuþie în arta spectacolului, orio formã de nostalgie? „Nici stagnare, nici nostalgie,doar o dureroasã diluare” (trage concluzia, cu lucid-itate, Carmen Stanciu – pag. 140).

Analiza unui declin – Teatrul Nottara ºi expri-marea unui adevãr neplãcut – regizorii importanþiocolesc Capitala. ªi? Nu se aratã afectaþi nici man-agerii, nici comedienii!

Doctorandul preia ºi afirmaþii discutabile: unadin ele – doar 2% dintre români merg la teatru!Imposibil! Fiindcã de mici sunt aduºi la teatru, cuºcoala. Sau: un singur spectacol genial am avut, înRomânia – Troilus ºi Cresida. Oare? Am o listã dedouãzeci, pe care o þin la dispoziþia curioºilor...

Cap. 5. Teatrul românesc de dupã 89 ºi literatu-ra. Raportul dintre repertoriu ºi scenarii posibileextra-dramatice. O polemicã cu afirmaþia lui MirceaGhiþulescu cã înnoirea teatrului se face prin text, nuprin regie. Desigur, e evident, axiomatic (ºi) prinregie! Iar dramatizarea este ºi un gest cultural! –zice VR. Just!! Încã din 1867 apare Dama cucamelii cu Mihail Pascaly. Se reia, des. Apoi aparpe scenã Anna Karenina, Învierea, FraþiiKaramazov.

Mai aproape de noi, Istoria ieroglificã, Tinereþefãrã bãtrîneþe, Adela, Dimineaþa pierdutã, Niºteþãrani (Cãtãlina Buzoianu); Lãpuºneanul, Pãdureaspînzuraþilor, Karamazovii (Dan Micu); Baltagul(Penciulescu); Tinereþea lui Moromete (AncaOvanez); Ion (Dan Alecsandrescu); Arta conver-saþiei ºi o listã cu dramatizãri jucate pe scenelenoastre dupã 1989, cu oprire pe Dostoievski. Eutilã, fiindcã subiectul e rar abordat în teatrologianaþionalã.

VR vrea teatru de artã, mai bun, valoros, oferittuturor cu generozitate. Pãstrînd sintagma paradox-alã a lui Vitez, „un teatru elitist pentru toþi”!

Cap. 6. Regia ºi teatrul românesc. Un joc decuvinte al autorului: „regia = regina”. Sã nu uitãmcã o spune un actor!

Aici, sunt trecute-n revistã personalitãþi ºi ºcoliregizorale. Sunt creionate portrete de regizori dingeneraþii diferite: Cãtãlina Buzoianu („nu mairegãsesc omogenitate ºi spirit în teatrele dinBucureºti, spun asta cu mare amãrãciune”; de altfel,

o confesiune a artistei este deprimantã, prinînºiruirea de nedreptãþi depistate, ºi te obligã sã te-ntrebi: dacã un regizor consacrat este atît de deza-mãgit, cum o fi unul ghinionist?), Purcãrete, VictorFrunzã (practicantul unui „teatru cald”, careinoveazã fãrã ostentaþie).

Cap. 7. Teatrul românesc & politici culturale. Oconcluzie ciudatã: deºi sub cenzurã, T. Bulandra nuera inferior, axiologic, celui... ieºit de sub cenzurã!Interesant! Probabil unde Ciulei ºi Pintilie, în oriceregim politic, tot ei erau!

La fel, Teatrul Mic ºi Giuleºti. Uneori, chiarPiatra. ªi aici deplînge situaþia teatrelor indepen-dente, dar ºi remanierea catastrofalã a ICR, ori des-fiinþarea canalului tv România Cultural. „Eficienþaautoritãþii statului, în domeniul culturii, lasã mult dedorit”. Da, aºa e! Dar ce-i de fãcut? Teza de faþã, caºi discuþiile care se vor isca în jurul ei, nu schimbãnimic: din pãcate...

A apãrut „directorul însingurat” (e citat M.Moraru). Dar nu ºi regizorul (Manea)? Actorul?(marele Emil Botta, spre exemplu). Dramaturgul?(Horia Lovinescu era unul dintre ei). Criticul?(Valentin Silvestru, dupã 90, a fost un teatrologînsingurat, solitudinea contribuind, cert, la moarteasa).

Cap. 8. Concluzii. „Nu am ocolit diferenþelemarcante dintre teatrele din Capitalã ºi cele dinprovincie”. Care-s? ªi-n favoarea cui? TeatrulMaghiar din Cluj & cel din Sibiu, ori cel german dinTimiºoara, în ultimii ani, nu-s sub teatrele dinCapitalã! Dimpotrivã!

Teatrul de repertoriu nu-i, automat, teatru deartã; de acord. Dar teatrul independent, este? Demeditat.

Dintre multele citate-concluzii posibile ºiimposibile, am ales: „Teatrul converteºte trecutul,în prezent” (G. Banu). Sau: este obligat teatrul sãaibã un mesaj? De multe ori, lipsa lui e maifecundã! (P. Þuþea).

Teatrul de artã: se vede forþa violentã a ideilor,„cum ele îndoaie ºi chinuie corpurile” (Vitez). „Nuputem da vina doar pe guvernanþi”; fireºte! Noiimanageri sunt la fel de ineficienþi, rutinaþi ºi parcãobligaþi sã repete greºelile antemergãtorilor (cu miciexcepþii). Unde-i opera artisticã a prezentului?Unde, statutul artistului, updatat? Politicile publicenu s-au fãcut simþite-n România. Sau, nu cum ne-am fi aºteptat...


gropi

la noi în sat,cîrciuma-i vizavi de cimitir –o groapã pentru vii ºi una pentru morþi, paradoxaloferindu-ºi reciproc aceeaºi perspectivã,între ele: un drum fãrã indicatoare,al cãrui capãt nu ºtie nimeni unde e.pe drum te poþi poticni de asfaltul tare ºi poþi cãdeaîntr-una din gropi.

o groapã pentru morþi ºi una pentru vii.între ele, iatã omulîºi vinde ultimele cãrãmizi de la casã pentru tãriile pãmîntului,sau pentru o altã casã, în pãmînt – acelaºi lucru,se ridicã doar ca sã se poticneascã în faþã,renunþînd de bunãvoie la cuvînt.cîrciuma ºi cimitirul amuþesc spiritualodatã cu moartea dorinþei de viaþã.neantul întins a sãpat în banal o groapã pentru vii ºi una pentru morþi,iar bezna a cãzut peste ele,ºi a strivit toate conºtiinþele dinãuntru.ºi în amurg,oamenii se tîrºîie de-a curmeziºul drumului, din gropa cu vii în groapa cu morþi.în cimitir, lumînãrile se aprind devreme,în cîrciumã, vremea a stins lumînarea demult.

De dragoste

cînd s-a-mbolnãvit þoi de cancer lumea-a zis cã mioara o sã-l lasesã putrezeascãcã s-a fãcut a dracului femeia dupã rãzboi,nu îi mai suportã bãrbatului nici viaþa, d-apãi moartea.

adevãrul e cã nici þoi nu era mai cumsecade:bea mult ºi strica prin casã –pica gospodãria pe el!nu degeaba ieºea mioara în bãtãturã ºi-l blestemade se auzea pînã-n capul satului.

odatã, la un paºte, i-a luat nevesti-siicoºul cu ouã roºii din cãmarãºi l-a dat pe bãuturã,atunci mioara l-a blestemat rãu,sã se aleagã praful de el.aºa zicea lumea, cã s-a ales praful de þoi numai din gura mioarei.

ºi de atunci lui þoi i-a fost mai rãu ºi mai rãudin bãuturã? din blestem?ºi dupã un an a fãcut cancer la stomaciar mioara nu s-a mai uitat la ouã, le-a vîndut, a vîndut totnumai sã se facã þoi bine,nu s-a fãcutºi l-a mîncat cancerul de viu,sau aºa spune lumea,cã nu se puteau apropia de casa lui,cã duhnea de la o poºtã a mort.

numai mioara, bodogãnindu-l mereua avut grijã pînã în ultima clipãsã îi fie lui þoi bine.nu i-a fostºi l-a mîncat cancerul de viu.

la înmormîntare singurã mioaraa mers dupã elºi nu l-a plîns, nu l-a plîns niciodatã,de cînd l-a îngropat pe þoinu mai deschide gura.


PPPP OOOO EEEE ZZZZ IIII AAAA TTTT ÎÎÎÎ NNNN ÃÃÃÃ RRRR ÃÃÃÃ

MIRUNA ªTEFANA BELEA

Nãscutã la 23 decembrie 1992. A obþinut numeroase premii pentru creaþie, între care:Marele Premiu „Constantin Virgil Bãnescu”, 2011; Marele Premiu „Gellu Naum”, 2011;Trofeul „Jozsef Pildner”, Tîrgoviºte, 2010; Marele Premiu „Lyceum – Petre Andrei”,Suceava, 2010; Premiul I, Concursul Internaþional de Creaþie Originalã „Basmele RegineiMaria”, ediþia a VI-a, Bucureºti; Premiul I, secþiunea Poezie, Concursul Naþional de Creaþie„În dulcele stil... modern”, ediþia a III-a, Satu Mare; Premiul revistei Poesis, Concursul

Naþional de Creaþie „În dulcele stil... modern”, Satu Mare; Premiul I – eseu literar, Concursul Naþional „Ioan PentruCulianu”, ediþia a XI-a, Iaºi; Premiul I – prozã, Concursul Naþional de Creaþie Literarã „Marin Preda”, ediþia a III-a,Teleorman. S-a numãrat printre finaliºtii concursului de eseuri „Shakespeare School Essay Competition” 2011. A obþi-nut Premiul I la Concursul internaþional de creaþie literarã ºi traduceri „Veronica Micle”, ediþia a XV-a, 2011.

De curînd, la Chiºinãu, aapãrut o Antologie depoezie româneascã din

Moldova în versiune spaniolã,tradusã de Maria Augustina Hîncu,poetã ºi hispanistã cu nume simbolic.Aceastã antologie bilingvã este unherald al spiritului poetic românesc înspaþiul hispanofon, realizat cu ºtiinþãºi suflet de o tînãrã romanistã de laChiºinãu. Florilegiul cuprinde 44 depoeþi, din secolul XX pînã azi, ºi esteprefaþat de poeta panamezã LuzLescure ºi de poetul român IulianFilip.

Traducerea, spune poetapanamezã Luz Lescure, „este un act de iubire, Deiubire pentru cuvîntul scris, pentru comunicareaumanã”. Din acest sentiment de iubire faþã de fraþiilatini de limbã spaniolã s-a nãscut ºi aceastã cartecare este „o poartã de intrare” în lumea creaþiei poet-ice din Moldova. „Dacã a scrie poezie este o formãînaltã de comunicare, a interpreta ºi a o ridica sprealte latitudini, este o formã ºi mai înaltã de a contribuila aceastã comunicare umanã”. Judecata de valoare apoetei din Panama este, fãrã îndoialã, dreaptã.

Aceastã antologie poeticã este motivatã de vir-tuþile estetice ale poeziei din Moldova, dar ºi de con-textul internaþional deschis cunoaºterii ºi promovãriilimbilor neolatine dincolo de graniþele lor geografice.Prin configuraþia tematicã ºi prin realizarea artisticã,acest florilegiu, reprezentativ pentru un genius locidin Romania Orientalã, constituie un univers imagi-nar paradigmatic care meritã sã fie cunoscut pemeridianele lumii.

Poezia româneascã de la Dosoftei la Eminescu ºiapoi, prin Arghezi ºi Blaga, prin Nichita Stãnescu ºiSorescu, reprezintã o planetã, chiar dacã luminile einu se revarsã în lume din pricinã cã limba românã nueste o limbã de mare circulaþie. Tot astfel ºi poeziadin Moldova, din ultimul secol, are un destin similarla hotarele rãsãritene ale Europei. Experimentul poet-

ic al traducãtoarei este de bun augur,cãci selecteazã poeme care transfig-ureazã condiþia umanã, fizicã ºimetafizicã, polarizatã în jurul iubiriide cetate ºi divinitate, în forme cla-sice, moderne sau postmoderne, sin-cronizate cu marea poezie europeanã.

Referindu-se la tematica antolo-giei, Luz Lescure se opreºte lagenialul poem al lui AlexeiMateevici: „A putea citi ºi înþelege cãun frate poet a scris la începutul sec-olului trecut „limba noastrã-i graiulpîinii, limba noastrã-i frunzã verde,limba noastrã-i limbã sfîntã” este undar luminos oferit lectorilor de limbã

spaniolã „prin care putem stabili mirifice ºi sfinte apeale limbii românã”. Gîndurile ºi verbul lui GrigoreVieru, Nicolae Dabija ºi Valeriu Matei, dar ºipoemele inspirate ale altor poeþi din aceastã antologierãscolesc sufletul ºi ne îndeamnã la înnobilarea clipeinoastre cãlãtoare.

Dacã lectorul hispanofon simte ideea ºi sentimen-tul poeþilor români, acest miracol se datoreazã tra-ducãtoarei, care are, deopotrivã, har poetic ºiinstrucþie filologicã. A studiat la Aix-en Provence, laMarseille, la Barcelona, unde a cunoscut poezia marea Franþei ºi a Spaniei ºi a cutezat sã întocmeascã pen-tru cititorii hispanofoni aceastã inspiratã antologie apoeziei româneºti din Moldova. Acest florilegiuseamãnã, în ultima instanþã, cu o microgalerie carepoartã urbi et orbi lumini ale spiritului creator româ-nesc.

Sã coborîm puþin la critica de text a traducerilor.Maria Augustina Hîncu a înþeles cã traducerea esteact de echivalare funcþionalã a structurilor lingvisticeºi metalingvistice din original. Dacã versul liberpoate fi echivalat în forme confine cu textul þintã,versul clasic, cu forme prozodice muzicale, bazate peritm, mãsurã, rimã, cezuri etc., este dificil deechivalat. Traducãtorii gãsesc însã soluþii deechivalare care, prin pierderi ºi compensaþii, refac


POEÞI ROMÂNI DIN MOLDOVAÎNTR-O VERSIUNE SPANIOLÃ MEMORABILÃ

Traian DIACONESCUTraian DIACONESCU

DDDD IIII NNNN GGGG RRRR ÃÃÃÃ DDDD IIII NNNN AAAA EEEE DDDD IIII TTTT OOOO RRRR IIII AAAA LLLL ÃÃÃÃ

Sã ne amintim cã rondelul apare în literaturafrancezã a secolului XIV, ilustrat apoi deCharles d`Orleans, Villon, Clement Marot

º.a. Aceastã încîntãtoare poezie de formã fixã, ca ºisonetul, continuã sã fie cultivatã ºi de cãtre unii par-nasieni, de la Théodore de Banville pînã la cunoscu-tul D`Annunzio. ªi literatura românã a adoptat ron-delul cu o ispititoare ºi plãcutã vocaþie, Al.Macedonski ilustrîndu-l prin excelenþã, frumuseþea ºiclasica armonie a versurilor lui fiind gustate încã demulþi iubitori ai poeziei adevãrate. Rondelul vine ºi elcu partea de romantism, caracterizat prin preemi-nenþa sentimentului asupra raþiunii, dar ºi cu oculoare specificã, individualizatã, dincolo dearmonie, echilibru, sobrietate, prin sintagmatica curaportul ei de subordonare care defineºte rolulrepetiþiei ce întãreºte ideea de bazã a temei, gînduluiºi conceptului exprimat. Fãrã a forþa nota, dupãopinia noastrã aceastã sintagmã bisatã ar avea impor-tanþa unui concept nu obligatoriu romantic, cît alunuia de un complex de trãsãturi profunde ºi, nu ºtimde ce, acum ne gîndim la ceea ce înseamnã de faptspecificul unei culturi, al unei culturi, vrem sãspunem, cu specific naþional.

Rãsfoim cu oarecare reþinere o nouã carte de ron-deluri, cu gîndul cã dupã atîtea discursuri poetice deaceastã facturã, trecute prin lectura noastrã, ce ammai putea citi cu interes? Vasile Fluturel ne surprinde

plãcut cu volumul Rondeluri (Vasiliana ’98, 2013),mai mult, autorul scrie, în cea mai mare parte, ron-deluri remarcabile prin supleþe ºi ideile transmise.Desigur, abilitatea, inspiraþia ºi talentul pentru aºaceva nu au apãrut din neant, scriitorul are la „activ”consistente volume de versuri, asupra unora pro-nunþîndu-se critic, între alþii, ºi profesorul mult regre-tat Constantin Ciopraga. Din prefaþa acestui volum,sub semnãtura poetului Constantin Mãnuþã, el însuºiautor ºi de rondeluri, o prefaþã cu titlul „Sub luminarondelului”, cu un minunat moto de Rainer MariaRilke, desprindem esenþa ºi diversitatea tematicã aversurilor, de la „Rondelul zãrii întomnate” (cu unmoto din Horia Zilieru) pînã la „Rondelul Iaºului”(cu o dedicaþie academicianului Constantin Ciopraga,in memoriam). Sã dãm doar douã exemple dintre celemai frumoase rondeluri: „Ninge ca-n abecedar”,/Undeva spunea Poetul;/ În cohorte, fulgi de var/Înãlbesc tot acaretul./ Chiar de merge internetul,/Puºtii toþi la geamuri sar:/ „Ninge ca-n abecedar”,/Dupã cum spunea Poetul./ Vrînd sã scape de coºmar,/Supãrat tot pãsãretul/ Se retrage sub umbrar/ Ca sã-ºifacã tabietul./ „Ninge ca-n abecedar...” („Rondelulninsorii”, dedicat lui Al. Husar) ºi „Nãscut sunt înpoiana de pe vale,/ Unde-am vãzut lumina primadatã/ ªi n-aº schimba cu nimeni niciodatã/ Sãtuculmeu cel cu sclipiri astrale./ Acolo Dumnezeu pãºeaagale/ Iarna, prin troienele de vatã;/ Nãscut sunt în


O NOUÃ CARTE DE RONDEURI

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC

corola muzicalã a originalului. Poemul Limbanoastrã de Mateevici pierde din armonia sa prozod-icã, dar micropoemul Pasãrea, scris în vers liber deVieru, dobîndeºte drept de cetate ºi în limba spaniolã.Iatã versurile: „Cînd s-a întors/ La puii ei cu hranã/Gãsise cuibul gol/ ªi-a ameþit. I-a cãutat/ Pînã-i albisepana/ ªi-n cioc/ Sãmînþa a încolþit” (Pasãrea). Înspaniolã: „Cuando ha vuelto/ A sus pollitos con lacomida/ Ha encontrado el nido desierto/ Y ennudeci-do./ Los ha buscado/ Hasta que su ploma fue cana/ Yen el pico/ La semilla ha germinado. (El pájaro)Aºadar, poezia modernã, descãtuºatã de forme fixe,are ºansa unor echivalãri mirabile.

Prin aceastã antologie, hispanofonii vor cunoaºtepoeþi români din Moldova care ating cu fruntea steleºi, sub semnul lui ªtefan cel Mare ºi Mihai Eminescu,îºi cultivã limba strãbunã, neolatinã, ca pe un scut

mirific care le apãrã geneza, continuitatea ºi unitatealor etnicã ºi lingvisticã, limba romanicã, sorã a limbiispaniole, ci ºi suspinele unei istorii dureroase, simi-larã cu cea din America latinã. Conºtiinþa de neam ºide limbã a românilor din Moldova ne aprinde înmemorie torþa luptei trecute a românilor dinTransilvania ºi a marilor ei poeþi mesianici. Poeþii dinMoldova vor contribui la sporirea cunoaºterii culturiiromâneºti ºi la întãrirea solidaritãþii internaþionalefaþã de un popor, prin genezã ºi limbã, european.

În finalul acestei scurte recenzii consider, ca ºipoeta panamezã menþionatã mai sus, cã aceastã fru-moasã antologie poeticã este o „unealtã de luminã”cu „plinã semnificaþie umanã”, cãreia i se potrivesccelebrele versuri argheziene: „Carte frumoasã, cinstecui te-a scris”.

Deºi rod al unei germinaþii îndelungate ºi alunei pasiuni neostoite parcã întru totul,romanul Ochiul Dragonului (Editura

Paralela 45, Piteºti, 2011, 456 p.), al regretatului IonMoise, are totuºi o tentã vãdit polemicã, dupã cumautorul însuºi mãrturiseºte în precuvîntarea acestuia,arãtînd cã a dorit sã ofere cititorilor ,,un roman antiBram Stocker”. Altfel spus, a dorit sã restituiebeletristicii efigia istoricã a voievodului ºi imagineasa aºa cum au pãstrat-o cronicile ºi aºa cum s-a per-petuat ea în inimile românilor de-a lungul istorieimultiseculare.

În realizarea acestui demers, el a jertfit douãdecenii din viaþã efortului de documentare, fapt pen-

tru care volumul sãu incumbã zeci ºi sute de dateistorice, lecturate ºi analizate de autor, unele în limbaromânã, iar altele în latinã, germanã sau maghiarã,descoperite în arhivele clujene, bistriþene saubraºovene, ceea ce justificã ponderea predominantã acadrului transilvan al acþiunii.

Structurat pe 37 de capitole ºi desfãºurat pe întin-derea a 456 de pagini, romanul bistriþeanului reprez-intã o operã prodigioasã, în cadrul cãreia sunt expuse,într-un mod atractiv, informaþii mai mult sau maipuþin cunoscute din istoria Þãrii Româneºti a celuide-al XV-lea secol. El se deschide cu prezentareaepisodului unei execuþii desfãºurate la Adrianopol,ale cãrei victime sunt cîþiva membri ai familiei


O ÎNCERCARE LITERARÃ DE RESTITUIRE O ÎNCERCARE LITERARÃ DE RESTITUIRE A IMAGINII ISTORICE A LUI VLAD ÞEPEªA IMAGINII ISTORICE A LUI VLAD ÞEPEª

Iulian-Marius MORARIUIulian-Marius MORARIU

poiana de pe vale,/ Unde-am vãzut lumina primadatã./ În seri cu lunã plinã, dulci cavale/ Vrãjeau atîtalume dintr-o datã,/ De-aceea inima mi-i ancoratã/ De-un fir de iarbã ºi de trei petale./ Nãscut sunt în poianade pe vale...” („Rondelul satului natal”, cu moto„Veºnicia s-a nãscut la sat” de Lucian Blaga).

Volumul Rondeluri, îmbrãcat într-o elegantãhainã graficã, are o structurã interioarã pe mãsuratrãirilor ºi obsesiilor poetului, încît secvenþele: „Lapas prin anotimpuri”, „Sub clar de lunã”, „Poetul ºilumea”, „Oameni ºi… oameni”, „Rãdãcini” nu suntdeloc întîmplãtoare, ele constituie în fapt o concepþiedespre fiinþa omului ca existenþã, întãrind modal-itãþile prin care se reflectã gîndirea, meditaþia ºidevenirea. Rondelul este ºi el un „mod” care oferãposibilitatea exprimãrii unei meditaþii ce se fixeazãpe esenþa textului. Vasile Fluturel simte ºi creeazãrondelul care transpirã elemente de moralã, socialã,culturalã etc., toate acestea avînd motive de inspiraþiedin naturã ºi istorie, din literaturã ºi tradiþii, din viaþacotidianã cu realitãþile ei inevitabile. Cititorulrecunoaºte influenþa scrisului în general, dar mai alespe cel impregnat de lumina rãsãritã în chip tainic prinharul ºi etica scriitorului, care încãlzeºte sufletul ºitransfigureazã universul interior. Dedicaþiile pe careautorul le face, aproape fiecare rondel fiind închinatca semn de preþuire ºi afecþiune (între alþii – AliceCãlugãru, Gavril Istrate, Gellu Naum, Eugen Doga,Mihai Cimpoi, Ana Blandiana, George Bãdãrãu,Horia Zilieru, Nicolae Dabija, Constantin Ciopraga,

Grigore Vieru) reflectã direct sau indirect priviri ilu-minate de comuniune ºi spiritualizare, de empatie ºipronunþare a calitãþilor celor ce gîndesc ºi creeazã înideea modelãrii interiorului uman, o cerinþã esenþialãa demnitãþii fiinþei, ea însãºi într-o continuã ºi nobilãdevenire.

De la volumul de debut Cinci puncte cardinale(1996) (în timp a scris peste zece cãrþi de versuri,cugetãri, note de cãlãtorie, micropoeme, epigrame,articole ºi interviuri, monografii), Vasile Fluturel aparcurs un drum creator care-l impune în peisajul lit-eraturii ieºene contemporane. Aceastã recentã cartede rondeluri consfinþeºte o operã temeinicã, de har ºisensibilitate, apreciatã cum se cuvine ºi de critica lit-erarã. El trãieºte ºi iubeºte poezia ca pe o fiinþã cucalitãþi deosebite care-i ºopteºte cuvinte inspirate,dialogînd liric pe tema trecerii ºi petrecerii prin lumeºi divulgîndu-i cã viaþa ar fi mult mai insuportabilãfãrã lumina alb-argintie a vãzduhului cu logos ºi dorde înãlþime. Nu putem încheia aceastã sumarã cron-icã fãrã a reda fragmente din rondelul de început ºidin cel de sfîrºit al cãrþii: „Zîmbeºte-un ghiocel defatã/ Cu-aripi de cer în ochi senini.../ Irump iarsevele-n grãdini,/ Trezind la viaþã glia toatã...”(„Rondelul fetei-ghiocel”) ºi „În dorul unor clasicevalori/ Ce-ºi au statura bine conturatã/ Scriu ºipoezie, uneori,/ Cu ritmuri ºi cu rime împãnatã./ Poetde modã veche-s cîteodatã…” („Rondelul poetuluiIII”).


Dãneºtilor (element de simetrie al operei, ce se vaînchide tot cu o execuþie, a lui Vladislav), aflatã înrivalitate cu cea domnitoare, context în care suntprezentaþi în antitezã fiii domnitorului Vlad Dracul:Radu cel Frumos ºi Vlad Þepeº. Aici, dupã ce descriefelul în care au ajuns ostateci ai Porþii, realizeazãportrete ale amîndurora, prezentîndu-i în mod com-parativ ºi reliefînd deosebirile marcante dintre ceidoi.

În capitolele urmãtoare, naratorul descrie ascensi-unea la tron a viitorului voievod la o vîrstã fragedã,pe cînd era doar de 18 ani, prezintã soluþia gãsitã deel pentru stîrpirea corupþiei încã din timpul exiluluiadrianopolitan – þeapa, dupã care descrie domniilevoievodului ºi momentele de exil care le-au întrerupt,precum ºi relaþiile sale cu maghiarii sau cu ?tefan celMare. Totodatã, el prezintã ºi declinul lui Vladislav,dar ºi crîmpeie din viaþa unor oameni ale cãror des-tine se vor intersecta cu cel al lui Þepeº.

Opera, deºi densã din punct de vedere infor-maþional, nu constituie o lecturã grea ºi obositoare,acest lucru datorându-se echilibrului între descrieri,dialoguri ºi naraþiuni. Astfel, descrieri ale unei bãtãliicuprind partea lor de date ºi cifre, dar sunt alternatecu schimburi de replici între protagoniºti. Altminteri,Ion Moise se dovedeºte un maestru al dialogului, pe

care îl foloseºte adesea (alteori preferã monologulinterior, pentru a transmite trãirile personajelor ºifrãmîntãrile lor), nu doar pentru a prezenta un eveni-ment, ci ºi pentru a reliefa anumite stãri ale person-ajelor între care se desfãºoarã el, dar ºi pentru areliefa anumite trãsãturi morale ale acestora (ºiretenia– în cazul lui Albu; teama – cazul lui Berivoi, alostaºilor care pierduserã bãtãlia, a lui Vladislav).

O mare calitate a operei o reprezintã, alãturi decele prezentate anterior, ºi abundenþa figurilor de stil,folosite fie cu rol descriptiv, fie cu scopul de a întãrianumite afirmaþii. Epitete, comparaþii ºi metafore cecreioneazã adesea o imagine aproape hiperbolicã alui Þepeº (de exemplu: ,,eºti atît de aprig încît deochii tãi ºi diavolul se teme” – p. 103), personificãrice evidenþiazã faþete ale cadrului acþiunii, toate aces-tea întregesc eºichierul structurii stilistice a romanu-lui.

Dincolo de aspectul stilistic, lucrarea se distinge ºiprin profunzimea ideilor prezentate aici, precum ºiprin valoarea lor moralã. Fiorul nobil de a eliberaÞara Româneascã de sub robia otomanã ºi de a opune la adãpost de interesele maghiare, regretulprovocat domnitorului ºi lui Stepan Turcu derãzboaiele interne dintre creºtini, generatoare de crizeinterne, tristeþea provocatã de pierderea lui Berivoi,sunt doar cîteva dintre multele exemple caredovedesc acest lucru ºi conferã lucrãrii valoare ºi dinacest punct de vedere.

Un ochi critic, pornit pe iscodiri ºi pe descoperireaerorilor, ar putea observa prezenþa constantã a unorscene de-a dreptul concupiscente (care îl au de obiceiprotagonist pe Radu cel Frumos), precum ºi bogatulrepertoriu de arhaisme care împodobeºte naraþiunea,ºi le-ar putea taxa drept minusuri ale lucrãrii. Departede a scãdea din valoarea ei însã, acestea conferã unplus de autenticitate ºi de valoare operei. Scenele,,deocheate” au, asemenea altor scene de la curte,rolul de a familiariza cititorul cu atmosfera de aici, întimp ce arhaismele, alãturi de termeni turceºti cedenumesc ranguri în administraþie ºi armatã ºi detoponime sunt rodul activitãþii documentare, descon-spirînd pasiunea ºi seriozitatea autorului ºi con-tribuind la crearea unui cadru realist al acþiunii, care,alãturi de simetria romanului, îi conferã trãsãturi ce l-ar putea lesne încadra în genul denumit.

Datoritã calitãþilor enumerate mai sus, volumul luiIon Moise poate fi considerat o capodoperã a litera-turii contemporane ºi o piesã reprezentativã din teza-urul beletristicii bistriþene, ce oferã cititorului o lec-turã deopotrivã educativã ºi plãcutã.

Îmi închipui cã tot atît a primit ºi din partea comisieide doctorat cînd ºi-a susþinut lucrarea (conducãtorºtiinþific ilustrul istoric, universitarul Mihai

Iacobescu), publicatã anul acesta la Editura Tracus Artedin Bucureºti cu titlul Traian Brãileanu. Dialectica uneiistorii personale. Opul este cu adevãrat impresionant ºi afost elaborat în urma unor cercetãri minuþioase, avînd labazã o vastã bibliografie, lucrare despre care cu siguranþãse va scrie în termeni admirativi ºi care topeºte în paginileei prima carte despre sociologul bucovinean – TraianBrãileanu. Întruchipãrile raþiunii. Fapte, idei, teritorii alerealitãþii din interbelicul bucovinean.

Douã aspecte ar fi de semnalat din capul locului:– pentru a intra în labirintul operei lui Traian Brãileanu

ºi a nu te pierde acolo, e nevoie de firul unei formaþii int-electuale solide;

– demersul filozofico-sociologic al autorului-cercetãtors-a concretizat într-o scriere profundã ºi extrem de echili-bratã, unde se evidenþiazã personalitatea complexã a pro-fesorului nãscut la Bilca (14 sept. 1882) ºi asasinat indirectla Aiud (3 oct. 1947), iar, în subsidiar, originalitatea uneicãrþi masive ºi competenþa truditorului.

Pînã a examina activitatea ºi opera marelui cãrturarbucovinean, Al.Ov. Vintilã trece în revistã aspectelepolitice, economice ºi culturale din teritoriu, înainte ºidupã Unirea din 1918. Se ºtie cã Imperiul Habsburgic, caorice alt imperiu, a promovat o politicã agresivã de colo-nizare a Þãrii Fagilor ºi de distrugere a primatului numer-ic al românilor, cum bine se exprimã autorul cãrþii.Exemplele ce urmeazã vor fi, din acest punct de vedere,edificatoare. Dacã în 1775 ponderea românilor era de77,35%, în anul Marii Uniri, conform datelor Conferinþeide pace de la Paris, populaþia româneascã scãzuse la jumã-tate, reprezentînd doar 39,56%. Pe de altã parte, din cifreleoferite de istoricul M. Iacobescu, în preajma primuluirãzboi mondial, dintre marii proprietari ai terenurilor agro-silvice, 81 erau evrei, 45 armeni (posibil sã fie vorba deruteni), 16 polonezi, iar 52 români, aproximativ o treime.Situaþia se prezintã pentru autohtoni ca un dezastruinimaginabil, din moment ce aceºtia deþineau la acea datãdoar 2,3% din totalul suprafeþei pe care le-au stãpînitînainte ca Bucovina sã intre în componenþa ImperiuluiHabsburgic. Amintim în acest sens cã la nivelul comerþu-lui, avînd în vedere datele din lucrare lui Al.Ov. Vintilã,prima prãvãlie româneascã apare la Suceava abia în 1938,fiind falimentatã de evrei, cei ce chiar la vremea naþional-izãrii din 1948 deþineau majoritatea exploatãrilor forestiereºi fabricilor de prelucrare a lemnului, mulþi din ei cãmãtaricare au împovãrat împrumuturile þãranilor români cu

dobînzi variind în perioadainterbelicã între 15% ºi 35%.

O altã informaþie, preluatãde la istoricul Ion Nistor, e cuadevãrat uluitoare: în noiem-brie 1918 are loc în Bucovinao loviturã de teatru, încercîn-du-se crearea RepubliciiUcrainene Coþmani (ce struþo-cãmilã!) ºi numai vigilenþa ºipromptitudinea românilor au zãdãrnicit încã o rupturã dintrupul þãrii prin arestarea guvernului intempestiv alcãtuit.

Aceste condiþii atît de vitrege, chiar ºi dupã Unire, audeterminat reacþia de apãrare a elementului autohton, înfrunte situîndu-se elita româneascã, din care a fãcut parte ºiTraian Brãileanu, ajuns decan la Universitatea din Cernãuþi,membru al Academiei de ºtiinþe Politice de pe lîngãColumbia University din New York, fost ministru al edu-caþiei într-una din cele mai grele perioade pentru România,14 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941 (…).

Sociolog ºi filozof, cu lucrãri fundamentale în domeni-ul socio-politicii, traducãtor din Kant ºi Aristotel, gînditorcreºtin pentru care familia era sfîntã, a fãcut greºeala capi-talã a vieþii sale prin aceea cã i-a susþinut pe legionari. E ade-vãrat cã, avînd o formaþie de intelectual de mare calitate, ºi-a prezentat demisia în urma asasinãrii în noiembrie 1940 alui Virgil Madgearu ºi Nicolae Iorga, însã a revenit asupragestului, fiind convins sã rãmînã în guvern alãturi de for-maþiunea politicã de extremã dreaptã. Urmarea? La schim-barea de regim, i se prezenta un bogat act de acuzare, deunde nu va lipsi culpa dezastrului þãrii, a crimelor de rãzboisau a facilitãrii intrãrii armatelor fasciste pe teritoriulRomâniei, fiind condamnat la 20 de ani cu detenþie severã.

Punînd în balanþã opera sa de excepþie ºi activitateapoliticã ºi avînd în vedere cã asupra savantului bucovineanplaneazã ºi la aceastã orã serioase rezerve, Al.Ov. Vintilãexprimã ferm o poziþie la care subscriem în totalitate: Fãrãechivoc, este necesar ca mãcar acum, în al doisprezeceleaceas, sã ne debarasãm de prejudecãþi, de orice fel ar fiacestea, ºi sã încercãm, pe cît posibil, sã punem într-oluminã dreaptã trecutul nostru, ºi aici mã refer la perioadainterbelicã, moment cînd ºi Traian Brãileanu s-a afirmatplenar (…). Cã atît revista „Iconar” cît ºi „Însemnãri socio-logice”, cu apariþie sub protectoratul lui Traian Brãileanu,au alunecat cu timpul spre politicã, e adevãrat, dupã cum lafel de sigur e cã universitarul din capitala Bucovinei a mil-itat pentru educarea populaþiei, inclusiv sub aspect politic,înfiinþîndu-se prin Grupul de la Cernãuþi, dupã model fin-landez, Universitatea þãrãneascã, fãrã sã lipseascã din pro-gram, dupã Leon Þopa, trei obiective:


Ioan ÞICALOIoan ÞICALO

NOTA ZZECE NOTA ZZECE PENTRU AAL. OOVIDIU VVINTILÃPENTRU AAL. OOVIDIU VVINTILÃ

Poet matur, pe deplin format, Mihai LiþuMunteanu se impune ca o voce liricã distinctãîn peisajul literar ieºean. Creaþia liricã, izvorîtã

dintr-o bogatã experienþã de viaþã, iradiazã uneori oatmosferã gravã, meditativã, avînd în centrul ei cupredilecþie metafora ºi tonul elegiac al trecerii timpului,în mijlocul unei existenþe dilematice ºi furtunoase.

Un cîntec sfîºietor despre viaþã, moarte ºi iubire estevolumul Lupta cu ecoul (Editura Timpul, Iaºi, 2013).Temele ºi motivele poetice sunt aceleaºi ca ºi-n volumeleanterioare, dar în acesta din urmã predominã un acut sen-timent al zbaterii ºi neliniºtii metafizice.

Lupta cu ecoul este poezia care dã titlul volumului ºiparcã e o întoarcere în lumea copilãriei, la jocurile nevi-novate de prin codrii, cînd se aºteptau rãspunsurile

ecoului: „Nisipul nu produce ecou/ Provine din lupta din-tre pãmînt ºi mare./ Se scaldã mereu între apã ºi soare/De aceea e vechi ºi totuºi e nou...// Nisipul nu produceecou/ Dar în firul de nisip ne regãsim,/ ªi cînd visãm ºicînd iubim./ Mai creºte un fir de iarbã ºi viaþa începe dinnou”.

Toatã poezia este o îndelungatã ºi constantã confe-siune despre frumoasa naturã de acasã, din Bucovina,despre oameni ºi locuri, despre cei duºi pe alte tãrîmuri:„Mã urc pe munte ºi lumina pare aproape/ Întinzi mîna ºiprinzi în palme soarele./ Printre creste de munþi zboarã-ncîrduri cocoarele/ Ochii cei dragi plutesc pe valuri deape.// Mã urc pe munte ºi prind în braþe lunã/ Fulgi denea culeg de pe creste./ Prin ochii tãi deschid largi fere-stre/ Cãtre izvorul de dor care ne adunã.// Cînd urc pe


POETUL ÎN FAÞA DILEMELOR VIEÞII

Constantin MÃNUÞÃConstantin MÃNUÞÃ

1. Limba ºi literatura românã, înþelegînd prin aceasta„învãþãmîntul datinilor”, folclorului în general ºi introduc-erea în cunoaºterea literaturii culte;

2. Istoria, înþelegînd istoria vieþii noastre naþionale dinpunct de vedere politic, economic, legislativ, cultural;

3. Dreptul – cunoaºterea legilor þãrii, începînd cu con-stituþia ºi terminînd cu legile dreptului civil.

Dincolo de modelul strãin, ridicarea nivelului de culturãal sãtenilor avea la bazã teoria lui Traian Brãileanu a comu-nitãþii morale, ai cãrei membri sunt persoane ºi nu indivizi,unde funcþioneazã coeziunea integralã, o relaþie sufleteascãstabilã cu oameni ce au idealuri, îºi iubesc patria, cred înDumnezeu ºi în Revelaþie, adicã în Hristos ºi în lucrarea Luiîn ei prin Duhul Sfînt. E de la sine înþeles cã într-o asemeneacomunitate nu avea ce cãuta idolul marxisto-leninisto-comunist al luptei de clasã. Sociologul bucovinean are învedere în tratatele sale aºezarea societãþii pe bazele solideale creºtinismului tradiþional, iar Al.Ov. Vintilã face lasfîrºitul unui subcapitol o constatare justã, apreciind cã soci-ologia profesorului cernãuþean, în general, poate fi consid-eratã una eminamente a nãdejdii.

Ideile deja expuse vor fi reluate ºi amplificate în volumulPolitica, apãrut în 1928, cu douã pãrþi: ªtiinþa politicii ºiArta politicii. Aici savantul face ºi teoria statului, cu genezãîn instinctul de conservare al grupului social faþã de altegrupuri. În cartea aceasta el acordã o importanþã deosebitãelitelor, împãrþind forma de guvernare statalã în oligarhie(unde circulaþia ºi rolul elitelor are parte de o perturbareaccentuatã), ºi democraþie, în interiorul cãreia elitele, întot-deauna meritocratice, aºezate pe valorile morale creºtine, aurol fundamental. La un pas distanþã se discutã problematicanaþiunii, omul de ºtiinþã T. Brãileanu accentuînd cã naþion-alismul nu aparþine unor agitatori, ci este singurul principiude coeziune socialã, care în cursul istoriei a menþinut echili-

brul grupurilor sociale, a creat cultura caracteristicãfiecãrui grup.

În sfîrºit, în 1940 îi apare, dupã Al.Ov. Vintilã, cea maicuprinzãtoare ºi cea mai originalã scriere, avînd ca titluTeoria comunitãþii omeneºti. În paginile ei se regãsesc celedouã alternative ale omului: acesta are posibilitateaurcuºului anevoios cãtre Dumnezeu prin dragoste, oripoate alege sã coboare în vãile lumii materiale, aflatemereu sub stãpînirea acerbã a egoismului. Puterea în statfolositã cu înþelepciune, adicã înscrisã în preceptele bib-lice, zice autorul, nu va crea tensiuni sociale ºi nici nu vaduce omenirea la revoltã. Dimpotrivã, plecînd de la individºi atenþia pe care o va acorda cultivãrii Eului spiritual, seva edifica o comunitate sãnãtoasã îndreptatã cu faþa cãtremîntuire. Pãrãsirea ordinii morale e gravã ºi-l duce pe omsub imperiul ordinii naturale, transformîndu-l într-o mon-adã fãrã ferestre. Prin aceastã prismã, T. Brãileanu pune îndiscuþie problema statului totalitar, sociologului repugnîn-du-i orice fel de tiranie, cãci despotul îºi distruge în primulrînd propriul suflet prin distrugerea comunitãþii în care adevenit suflet.

Dublul efort al lui Al.Ov. Vintilã, acela de a recuperaopera de o incontestabilã valoare a cãrturarului cernãuþeanºi de a o interpreta sine ira et studio, meritã a fi apreciat lasuperlativ, concluzia, cumpãnitã, aparþinîndu-i înîntregime: Aºadar, putem sã afirmãm fãrã rezerve, sinte-tizînd, cã Traian Brãileanu este singurul filosof comuni-tarist autentic din cultura românã, creatorul unui arealsociologic inconfundabil, titularul unui construct noologicprin excelenþã, cu ramificaþii spre o dezbatere susþinutãdespre naþiune, dar ºi despre elite, spaþiu al configurãriiparadigmei comunitãþii omeneºti, cu o concepþie dez-voltatã în baza unei filosofii sociale întemeiate pe învãþã-tura hristologicã.

munte adun în braþe stele,/ Adun însuflet lumina cu albã zãpadã,/Steluþe albe adun de prin ogradã/Razele stelare prefãcute în inele...”(Putna).

Obsesiv revine „chemareamunþilor de-acasã”, integrarea înelementele naturii: „Iar mã cheamãmunþii de acasã/ Sã le calccãrãrile,/ Întunecate-s în decembriezãrile/ Tot mai multã ceaþa edeasã// Paºii se afundã în zãpadã/Urmele sunt grele pe pãmînt/Pãdure, la umbra ta am sã-mi facmormînt,/ Cã tu nu laºi soarele sãcadã!” (Chemare), urcarea la munþifiind un fel de „transhumanþã”,anunþînd o viaþã grea, plinã deprimejdii, asociatã cu „urcarea lamãnãstire”, unde viii pot aprinde olumînare pentru cei duºi într-oviaþã de apoi, pe care nimeni n-ocunoaºte: „V-aþi aºezat acolo, suspe munte/ Înfrãþiþi cu brazii încãrcaþi de cetini,/ Acolonumai lupii vã sunt prieteni/ªi nourii negri vã mîngîie pefrunte.// Acolo, sus cerul vã este aproape/ Lui Cristos sã-i faceþi închinare./ Rugãciunea aduce o alinare/ Pentrucei care din luminã vor sã se adape!// Omule, de urci lamãnãstire/ Lumina din ceruri te va cuprinde,/ O lumînarepentru morþi de vei aprinde/ Din cer vei primi un semn deiubire !// Din ceruri coboarã un imn de proslãvire/ Cãtrecei ce-au fost ori nu mai sunt./ ªi ei au nevoie de unjurãmînt/ Sã doarmã liniºtiþi în cimitire..../ Omule, urcãmai des la mãnãstire!” (Urcarea la munte).

Existã ºi o alternativã inversã a urcãrii, chiar dacãpoetul afirmã în Hotãrîre cã „Dealul vreau sã-l urc/ Lunamã-aºteaptã/ Cãrarea nu e dreaptã/ În stele mã încurc”,aceea a coborîrii, cînd soarele este la crepuscul: „Dacãsoarele se aflã la amurg/ Revine mîine iar în rãsãrit./ Cãtu repeþi drumul la infinit/ Dar eu cobor, nu mai urc, numai urc...// În genunchi mã-nchin la Demiurg/ E preascurt urcuºul pentru oameni./ N-apuci sã-i înþelegi, cred-inþa, sã le sameni/ Cãci spre vale cobor, ºi nu mai urc, numai urc!” (Coborîre), finalizîndu-se cu rãmînereaamintirii unei cruci.

Jinduind, nu fãrã regrete, dupã o „noapte de gheaþã”,poetul se vrea un spirit cosmic, atunci cînd în dealul þin-tirimului vor bate clopotele de aramã: „Dacã-mi cîntãsub streaºinã rîndunelele/ ªi razele lunii mã cheamã,/ Voiîmbrãþiºa pe rînd toate stelele/ În deal, la þintirim vor bateclopote de-aramã!” (Dacã).

Natura cu munþii, rîurile, izvoarele ºi pãdurile esteomniprezentã în poezia lui Mihai Liþu Munteanu, fiindun fel de spaþiu fizic pentru împlinirea iubirii, convins defaptul cã „izvorului vieþii” trebuie sã-i întindã o punte.

Iubirea, o temã dragã poetului,pãstreazã uneori simple rezonanþedin poezia eminescianã: „Pe altan-am sã mai iubesc/ Aºa cum te-am iubit pe tine/ Cu tine florilezîmbesc/ Cu tine zilele sunt pline”(Decizie).

Aripã frîntã este poezia în carepoetul rãzvrãtit declamã cã înviaþã ar fi vrut sã fie vultur ºi nucorb, sã contribuie la eradicareastãrii de jale din inima sa, numaiatunci cînd vor fi pedepsiþi ceicare au distrus pãdurile din munþiinoºtri. O incantaþie dureroasã ºiplinã de semnificaþii este poezia„Ascultã-mã...”, unde poetul seroagã de ierburi, de lunã ºi destele, de izvoare sã i se îndeplin-eascã dorinþele.

Dintre toate anotimpurile separe cã iarna este cel preferat, celpuþin aºa cum reiese din poeziile:

Iarnã grea, Iarnã ºi amintiri, Nopþi de iarnã,Zãpada,etc.: „M-apasã nopþile lungi de iarnã/ Peste gîn-duri noaptea se aºterne,/ Noroc cã nopþile nu sunt eterne/Cã mintea pe vecie ar trebui dã doarmã!” (Nopþi deiarnã), încadrîndu-se în cohorta poeþilor care cîntãBahluiul (de la Alecsandri, încoace) într-o atmosferãtristã, glacialã: „O iarnã grea m-apasã, pe creier/ ªuierãvîntul nebun ºi hai-hui,/ Iarna aceasta ce calcã greoi peBahlui/ Nu-i a mea ºi nici a unui greier!// Ierni mari ºigrele au fost/ Peste plaiurile noastre legendare,/ Dar ne-am fãcut în istorie un rost/ Cu zile bune ºi cu zile amare.//Vom ieºi anevoie din iarnã/ Cãci zãpezile ne-au troienitsperanþa,/ Pe deasupra însã pluteºte aroganþa/ Ce tindepeste oameni sã se aºtearnã!”(Iarnã grea) amintindu-ºide iernile de altãdatã cu mari troiene, ca-n pastelurile luiV. Alecsandri, cînd copilul era ocrotit de imaginea sfîntãa mamei: „Vino, iarnã cu zãpezile-n troiene/ Sã-miamintesc iernile de altãdatã./ Cînd mama curãþa fulgii depe gene/ ªi-mi sãruta cu drag fruntea îngheþatã...” (Iarnãºi amintiri).O rugã sfîºietoare, de adîncã durere lasã Mihai LiþuMunteanu urmaºilor în poezia De treci în adormire:„ªtiu cã voi trece în adormire/ Sã nu cãutaþi, sã mã trez-iþi./ Pe pãmîntul acesta n-am pus interzis/ E-al tuturorcelor ce trãiesc în neºtire!// De nu am avere ºi nu am nicicruce/ Cerul e de vinã cã-i de stele plin,/ Învrednicit de afi cu norul cel divin/ Cãtre cele sfinte mã voi duce...// Numã treziþi din adormire/ Mã visez dus între înþelepþi,/ Demerg pe drumul celor drepþi/ Urc pe cãrarea cãtrenemurire!"..


Foaia româneascã, sãptãmînal al românilor din Ungaria(Jula – director Eva ªimon), An. LXIII, nr. 12, 22 mart. 2013,12 p.

Astra blãjeanã (Blaj – redactor ºef Silvia Pop), An. XVII,nr. 2 (67), iun. 2013, 88 p.

Dacoromania (Alba Iulia – director Ion Strãjan, redactorºef Ion Mãrgineanu), nr. 65, 2013, 80 p.

Glasul Bucovinei (Cernãuþi – Bucureºti – redactor ºefAlexandrina Cernov), An. XIX, nr. 73 ºi 74, 2012, 136 + 146p.

Analele Putnei (Putna – redactor ºef ªtefan S. Gorovei),An. VIII, 2012, nr. 1, 440 p.

Familia românã (Baia Mare – redactor ºef TeodorArdelean), An. 14, nr. 2(49), iun. 2013, 148 p.

200 de ani de la rãpirea Basarabiei de cãtre imperiulrus ºi consecinþele ei asupra istoriei românilor, Simpozioninternaþional la Tîrgu Neamþ, 12 mai 2012, Lucrare coordonatãºi prefaþatã de Emanuel Bãlan, Gigel Bîrliba ºi Stejãrel Istrate,Edit. Sfîntul Ierarh Nicolae, Brãila, 2012, 204 p.

Nicolae Cârlan, Ciprian ºi Iraclie Porumbescu, Studii,articole, materiale, Editura Lidana, Suceava, 2012, 176 p.

Eufrosinia Cojocaru, Legendele Dunãrii ºi alte poveºti,Editura Zigotto, Galaþi, 2012, 66 p.

The deportations from the neighbouring Chernivtsyregion (Ukraine) in 1944-1953 and from the Bricheny,Oknitsa and Edinets regions (Moldova) in 1949-1951,Chiºinãu, 2013, 176 p.

Cezar Ivãnescu ºi Lucian Vasiliu, Dialoguri televizate(despre cãrþi ºi nu numai...), Prefaþã de Ioan Holban, Ediþie(coordonare) de Alfredina Iacobitz, Editura Junimea, Iaºi, 182 p.

Bucovina literarã, Cernãuþi, 1942-1944, Bibliografie deAlis Niculicã, Triptic documentar ºi crestomaþie de IonFilipciuc, Biblioteca „Mioriþa”, Cîmpulung Moldovenesc,2012, 280 p.

Societatea Scriitorilor Bucovineni, Sol omnibus lucet,Antologie realizatã de ªtefan Alexandru Bãiºanu, CarmenVeronica Steiciuc ºi Alis Niculicã, Editura Lidana, Suceava,2012, 680 p.

Petru Ursache, Mioriþa, Dosarul mitologic al uneicapodopere, Cu ilustraþii ºi postfaþã de ªtefan Arteni, EdituraOpera Magna, Iaºi, 2013, 326 p.

Mihai Camilar, Calendarul popular bucovinean, Puntepeste veacurile misterului existenþei, Ediþia a doua revãzutã ºiadãugitã, Editura Muºatinii, Suceava, 2012, 386 p.

Vasile Diacon, Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc ºifaptele sale, Schiþã de monografie, Editura Pim, Iaºi, 2012,200 p. + ilustraþii.

Mircea Irimescu, Societatea pentru Cultura ºi LiteraturaRomânã în Bucovina (1862-2012) la 150 de ani. Vol. II:Voluntariat bucovinean. Membrii Societãþii, EdituraSeptentrion, Rãdãuþi, 2013, 728 p.

Anuarul Muzeului Literaturii Române Iaºi, An. V,2012, Editura Junimea, Iaºi, 150 p.


FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH FLASH

Ajunsã la a XVII-a ediþie, Tabãra de culturã ºicivilizaþie româneascã „Acasã la noi” reprezin-tã pentru Asociaþiunea ASTRA, pentru

susþinãtorii programului ºi mai ales pentru participanþi, unprilej de mare emoþie româneascã. Cu aceastã ocazie, copi-ii ºi tinerii români din teritoriile aflate în prezent în afaragraniþelor României se bucurã de activitãþile iniþiate ºiorganizate de despãrþãmintele Astrei din România ºi deorganizatorii din localitãþile-gazdã. Pentru mulþi dintrebeneficiari, taberele organizate în diferite zone aleRomâniei constituie o ocazie unicã de a se bucura de fru-museþile naturale ºi valorile spirituale ale unei þãri pe careo simt aproape, vorbindu-i graiul, dar pe care nu au avutprilejul sã o viziteze. Invitaþii se bucurã de toatã grija orga-nizatorilor, interesaþi sã le îmbogãþeascã cunoºtinþele deistorie, de geografie, de culturã ºi de civilizaþieromâneascã, sã-i sprijine în perfecþionarea limbii române,prin itinerarii culturale specifice.

Iniþiatã la Iaºi, în anul 1997, sub înaltul patronaj alGuvernului României, prin Ministerul Educaþiei ªiCercetãrii ºi al Asociaþiunii Astra, prima ediþie a Taberei s-a desfãºurat la Dezna, în judeþul Arad. Din 1998, încondiþiile în care nu a mai primit susþinere financiarã dinpartea organismelor guvernamentale, Asociaþiunea a sta-bilit propria strategie pentru continuarea ºi desfãºurareaacestei activitãþi. Astfel cã, din acel an, grupurile de copiiºi tineri sosite din afara þãrii au devenit oaspeþi ai familiilorastriste din localitãþile unde s-a desfãºurat tabãra. O impor-tantã contribuþie au avut-o despãrþãmintele dinTransilvania, care, la fiecare ediþie, au primit sute de copiiºi tineri români, însoþiþi de dascãlii lor. Putem enumera aicidespãrþãmintele Nãsãud, Alba Iulia, Blaj, Covasna-Harghita, Sibiu, Sebiº, Fãget, Buteni, Sãcele, Braºov,Bacãu, Baia Mare, ªomcuta Mare, Seini, Satu Mare, Tg.Lãpuº, Cluj, Dej, Orãºtie, Cîmpeni, Aiud, Beclean,Botoºani, Arad etc.

O bunã impresie au fãcut oficialitãþile locale, dar ºifamiliile care i-au gãzduit pe copii, prin implicarea activãîn susþinerea programului ºi donaþiile de rechizite ºcolare,manuale, cãrþi, dicþionare, sume de bani ºi calculatoare.

Toþi cei care au luat parte la activitãþile Taberei de cul-turã ºi civilizaþie româneascã „Acasã la noi” au avut capunct de plecare, pe teritoriul României, capitala culturalãa Moldovei, Iaºul, despre care Nicolae Iorga spunea cã„este înainte de toate o bisericã, biserica bisericilor pentrutrecutul nostru”. Pentru vizitatori, Iaºul rãmîne un vestitloc de pelerinaj, oraº al culturii ºi al renaºterii naþionale.

Grupurile invitate anul acesta la Tabãra „Acasã la noi”au însumat 390 de invitaþi, originari din: Chiºinãu,Strãºeni, Cãuºeni, Ialoveni, Criuleni, Oniþcani, Mãgdãceºti(raionul Criuleni), ªtefan Vodã, Anenii Noi, Grigoriopol,Bãhrineºti (raionul Floreºti) – Republica Moldova,Cernãuþi, Herþa – Ucraina.

Tabãra asigurã acestor tineri posibilitatea de a vizitaRomânia, de a conºtientiza faptul cã de o parte ºi de alta aPrutului, ºi în jurul graniþelor României, trãieºte aceeaºinaþiune, de a cunoaºte istoria naþionalã, de a-ºi perfecþionalimba românã, de a comunica cu tinerii din alte zone, pre-cum ºi cu gazdele, de a participa la diferite activitãþi cul-tural-educative (festivaluri, hramuri, drumeþii, hore, nunþi,reuniuni, conferinþe etc.).

Ediþia a XVII-a a Taberei „Acasã la noi” a fost coordo-natã de Areta Moºu.

Despãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºimulþumeºte tuturor susþinãtorilor celei de-a XVII-a ediþii aTaberei de Culturã ªi Civilizaþie Româneascã „Acasã lanoi”:

Botoºani: Susþinãtori: Primãria Municipiului Botoºani(primar Ovidiu Iulian Portariuc), Colegiul Naþional „A.T.Laurian”, Consiliul Judeþean, Teatrul „Mihai Eminescu”.Persoane implicate: prof. Ioan Onofrei (director ColegiulNaþional „A.T. Laurian”, prof. Corneliu Filip (preºedinteDespãrþãmîntul „A.T. Laurian”), prof. Sorin Nistoricã(Despãrþãmîntul „A.T. Laurian”), prof. Mariana Mîþu(preºedinte Despãrþãmîntul ASTRA Oniþcani).

Dorohoi: Susþinãtori: Seminarul Teologic Ortodox„Sfîntul Ioan Iacob” (director pr. prof. Constantin Muha),Primãria Municipiului Dorohoi. Persoane implicate: prof.Titus Tomiuc (preºedinte Cercul ASTRA „DumitruFurtunã”), prof. Valuþa Murariu (director Casa Municipalãde Culturã), prof. Mihaela Þuca, prof. Mihail Cerneleanu,Nicole Vasilcovschi (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi), prof. Eleonora Cercavschi (directorLiceul Teoretic „ªtefan cel Mare ºi Sfînt” Grigoriopol).

Vatra Dornei: Susþinãtori: Primãria MunicipiuluiVatra Dornei, Primãria Comunei Poiana Stampei,Consilier ing. Gicã Apetrii, Liceul „Vasile Deac” (directorprof. Iulia Usatiuc), pãrinþii elevilor din ªcoala Gimnazialãnr. 4, Vatra Dornei. Coordonatori: prof. Ancuþa Voivod(director al ?colii cu cl. I-VIII nr. 4), înv. Anica Facina(coordonator al Cercului ASTRA Vatra Dornei), prof.Alina Dupu-Leonte, înv. Viorica Afloarei, prof. DoinaMoroªan, înv. Florentina Bighiu (ªcoala cu cl. I-VIII nr.


AAAA SSSS TTTT RRRR AAAA ÎÎÎÎ NNNN EEEE XXXX PPPP AAAA NNNN SSSS IIII UUUU NNNN EEEE

TABÃRA DDE CCULTURÃ ªI CCIVILIZAÞIE RROMÂNEASCÃ „„ACASÃ LLA NNOI”

eeddiiþþiiaa aa XXVVIIII-aa,, iiuulliiee-aauugguusstt 22001133 ((II))

1), prof. Irimie Bighiu, Mãdãlina Condrea; prof. ClaudiaNestor (preºedinte Despãrþãmîntul ASTRA „MihailEminescu” Strãºeni).

Bucureºti: Susþinãtori: Primãria Sectorului 5 (primarDaniel Marian Vanghelie), Colegiul Tehnic de IndustrieAlimentarã „Dumitru Moþoc”, ªcoala Centralã. Persoaneimplicate: Prof. Dia Daria Stoicescu (preºedinte CerculASTRA Bucureºti), Prof. Maria Norocica Cojescu (secre-tar ºtiinþific Cercul ASTRA), Prof. Monica Ancuþa, Prof.Oana Soare, Prof. Ileana Oproiu, Prof. Mihaela Bratu,Prof. Diana Hãrtescu; Lidia Jubea (preºedinteDespãrþãmîntul „Valul lui Traian” Tighina).

Arieºeni (jud. Alba): Susþinãtori: Consiliul JudeþeanAlba (preºedinte Ion Dumitrel). Persoane implicate: prof.Oliviu Iacob (Preªedinte Despãrþãmîntul „Eugen Hulea”),prof. Ioan Bîscã (consilier Consiliul Judeþean), Radu Neag(secretar Despãrþãmîntul „Eugen Hulea”), Vera Balan(Despãrþãmîntul ASTRA „Petre ªtefãnucã” Ialoveni).

încel-Pãnade (jud. Alba): Susþinãtori: Primãria ºiConsiliul Local Sîncel. Persoane implicate: prof. LenuþaBloj (director al ªcolii Gimnaziale „Ion Pop Reteganul”Sîncel), prof. Silvia Pop (preºedinte DespãrþãmîntulASTRA „Timotei Cipariu” Blaj), Feodosia Bunescu (pri-mar Bãhrineºti, raionul Floreºti).

Bisoca (jud. Buzãu): Organizator ºi susþinãtor:Fundaþia pentru copii „Sfîntul Sava” Buzãu. Persoaneimplicate: Preot Mihail Milea, secretar Ionuþ Butea(Fundaþia pentru copii „Sfîntul Sava” Buzãu); VladTalpalaru, Cãtãlin Tarhon (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi), Nicolae Tudoreanu (preºedinteDespãrþãmîntul ASTRA „Vasile Moga” Feºteliþa),Octavian Zelinski (preºedinte Despãrþãmîntul ASTRAAnenii Noi).

Zlatna (jud. Alba): Organizatori ºi susþinãtori:Primãria Zlatna (primar Silviu Ponoran), DespãrþãmîntulASTRA „Ampeia” Zlatna, Fundaþia „Alba Iulia 1Decembrie 1918 pentru unitatea ºi integritatea României”.Persoane implicate: ec. Melania Forosigan (preºedinteDespãrþãmîntul ASTRA „Ampeia”), Adrian Puiuleþ, ec.Ioan Strãjan (Fundaþia „Alba Iulia 1 Decembrie 1918),prof. Ana Gheorghiþã (director Liceul Teoretic „PrincipesaNatalia Dadiani” Chiºinãu), prof. Areta Moºu(vicepreºedinte ASTRA), prof. Vica ?uþurman, MarianHariuc, Cristian Beþivu (Despãrþãmîntul „MihailKogãlniceanu” Iaºi).

Roman (jud. Neamþ): Susþinãtori: PrimãriaMunicipiului Roman (primar Dan Laurenþiu Leoreanu),Colegiul Naþional „Roman-Vodã”, Asociaþia „Muºatinii”.Persoane implicate: prof. Mihaela Tanovici (directorColegiul Naþional „Roman-Vodã”), prof. Ovidiu Albert(preªedinte Asociaþia „Muºatinii”), prof. Eugenia Ciutac(preºedinte Cercul ASTRA Mãgdãceºti).

Gledin (jud. Bistriþa-Nãsãud): Susþinãtori: ConsiliulJudeþean Bistriþa-Nãsãud, Primãria Municipiului Reghin,Despãrþãmîntul ASTRA Nãsãud, Despãrþãmîntul ASTRAReghin. Persoane implicate: Prof. Ioan Seni (preºedinteleDespãrþãmîntul Central Nãsãud), preot Ioan Titieni

(Gledin), Remus Lungu (consilier CJ Bistriþa-Nãsãud), I.Neagoº, Florin Sãsãrman, V. Duda, T. Pampa, DãnuþArchiudean, M. Avram, C. Ardelean, D. Podobea, R.Ciuta, D. Cîrcu, M. Pop, Cristi Nicula, Nelia Nicula;Cornel Cotuþiu; Victor Cãpãþînã (primar Cojuºna, raionulStrãºeni); Nicolae Robu (vicepreºedinte DespãrþãmîntulASTRA „Mihail Eminescu” Strãºeni).

Botiza – Poiana Izei (jud. Maramureº): Organizatoriºi susþinãtori: Parohia Botiza, Parohia Poiana Izei.Persoane implicate: Preot Ioan Pop (Parohia Poiana Izei);Preot Isidor Berbecar (Parohia Botiza), prof. Valeria Bilþ(preºedinte ASTRA Lãpuºanã), Irina Achiri (CerculASTRA „Gh. Asachi” Herþa), Vasile Bîcu (Societatea„Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi).

Colegilor din cadrul Despãrþãmîntului ASTRA „MihailKogãlniceanu” Iaºi, coordonatori ai grupurilor de copii:Vica Þuþurman, Nicole Vasilcovschi, Marian Hariuc, VladTalpalaru, Cãtãlin Tarhon, Cristian Beþivu.

În perioada 22-28 august 2013, la Sf. Gheorghe ºi laÎntorsura Buzãului (jud. Covasna), la invitaþia ºi cu sprijin-ul direct al familiei ing. Ioan ºi Teodora Bãlan, un grup de20 de tineri din regiunea Cernãuþi (coordonator: IurieLevcic) a participat la un program cu caracter multicultur-al (coorganizator: Despãrþãmîntul ASTRA Covasna-Harghita – preªedinte prof. dr. Luminiþa Cornea).

7Dorohoi: Prezentarea „Revistei române”,

cu glasurile de acasã

Despre românii din Transnistria, nu se spunsau scriu prea multe în peisajul media cotid-ian.

Viaþa, aspiraþiile lor, dificultãþile pe care sunt nevoiþisã le escaladeze, nu prea au sorþi de izbîndã de a devenibreaking-news-uri. Într-o societate româneascã în carespiritul de apartenenþã este pe cale de disoluþie,momentele de rezonanþã în care se încearcã sã se recu-pereze trecutul ºi, cît de cît, sã se amaneteze prezentulpentru un viitor improbabil, sunt „stropi” din existenþanoastrã ca popor. În rîndul acestor gînduri ªi faptemiºcãtoare, includem ªi ediþia a XVII-a, 16-23 iulie2013, a Taberei de culturã ªi civilizaþie româneascã„Acasã la noi”, organizatã de Asociaþiunea pentruLiteratura Românã ªi Cultura Poporului Român(ASTRA), care a inclus, pe itinerariul ei, timp de ºaptezile, ºi Dorohoiul. Gazda românilor – elevi ºi cadredidactice de la Liceul Teoretic „ªtefan cel Mare ºiSfînt”, din oraºul Grigoriopol ºi satul Cocieri(Transnistria) – a fost Seminarul Teologic Liceal „Sf.Ioan Iacob” Dorohoi, care a asigurat excelente condiþiide cazare ªi masã, apreciate de oaspeþi.



Alãturi de evenimentele în care participanþii au fostimplicaþi – coordonatorii acestora fiind Valuþa Murariu,ing. Mihail Cerneleanu ºi prof. Titus Tomiuc, se impuneo remarcã aparte ºi pentru activitatea desfãºuratã laCasa municipalã de culturã, într-una din zilele taberei,care a avut ca moderatori pe Olga Zingan (RaionulGrigoriopol) ºi Corneliu Drescanu. Demersul cultural,care a însemnat momentele artistice ale elevilor doro-hoieni cu cele ale românilor din Republica Moldova,punînd în valoare, deopotrivã, virtuþile poetice, muzi-cale ºi coregrafice, a inclus ºi prezentarea publicaþiei„Revista românã” – nr. 2/2013, editatã deDespãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” al AsociaþieiASTRA – Iaºi (director – Areta Moºu, redactor-ºef –Liviu Papuc). Din cuprinsul revistei se remarcã rubriciprecum „Interviu”, „Amfiteatru”, „Poesis”, „Geografiespiritualã”, „Memoria pãmîntului românesc”, „Poeziatînãrã”, „Din grãdina editorialã”, „ASTRA în expansi-une” ºi cuprinzînd pagini semnate de nume consacrateºi articole incitante, cu subiecte istorice, ºcolare, cultur-ale, de evenimente, inclusiv cele de privesc legãturile curomânii din afara graniþelor þãrii, în special cu cei depeste Prut.

„Revista Românã atrage prin sumarul bogat ºidivers, prin realizarea graficã modernã, dar mai ales,prin mesajul ei, cît ºi prin paginile cu cele mai intere-sante momente din comuniunea prezentului, dintreromânii din diferite zone geografice”, a apreciat pr.prof. Constantin Muha, directorul Seminarului teologicdorohoian.

Corneliu DRESCANU

7

Tineri de la Nistru în vizitã la Eminescu, Enescu ºi Creangã,dar ªi la ªtefan cel Mare ºi Sfînt

ªi în aceastã varã, 67 de elevi ªi cadre didacticede la Nistru, adicã 45 din ºcoli ale raionuluiCrîuleni ªi 22 din oraªul Grigoriopol de din-

colo de Nistru, sub autoritatea separatistã, s-au aflattimp de o sãptãmînã (17-24 iulie) într-o tabãrã de varãgãzduitã de municipiile Botoºani ºi Dorohoi.

Prezenþa lor a fost posibilã datoritã susþinerii dinpartea primãriilor Botoªani (primar Ovidiu IulianPortariuc) ªi Dorohoi (primar Dorin Alexandrescu), cîtªi a gazdelor, Colegiul Naþional „A.T. Laurian”Botoºani ºi Seminarul teologic liceal (director preotConstantin Muha), care au asigurat cazarea oaspeþilor lainternatele ªi masa la cantinele celor douã unitãþi deînvãþãmînt liceal.

Tinerii au avut ocazia sã cunoascã meleagurilebotoªenene ªi dorohoiene, poposind la marile personal-itãþi, adicã Memorialul „Mihai Eminescu” de la Ipoteºtiºi la lacul cu nuferi din codru, la muzeul „GeorgeEnescu” din Dorohoi ºi casa memorialã „Nicolae Iorga”din Botoªani, dar ºi la alte obiective de larg interes, cumar fi sãlile muzeelor de istorie ªi etnografie dinBotoºani, de ªtiinþele naturii ºi sticlãrie-porþelan dinDorohoi, dar ºi ºtrandul „Lebãda” de la margineaBotoªanilor.

Cu sprijinul unor sponsori, cele douã grupuri deelevi basarabeni ºi transnistreni au putut sã cunoascã,poate prima datã, munþii: ai Bucovinei, Neamþului,Hãºmaºului, dar sã se ªi reculeagã la mormîntul de laPutna al Marelui Voievod al întregii Moldove.

Cu deosebire elevii de la Grigoriopol – Transnistria(care de peste un deceniu fac zilnic naveta, cale de 18km, din oraªul lor, Grigoriopol, la liceul „ªtefan celMare ºi Sfînt” din satul Doroþcaia, de pe malulNistrului, spre a învãþa în limba românã, interzisã lor înºcolile de acasã), care au vorbit despre emoþiile trãiteacolo, în întîlnirile avute cu reprezentanþii primãriilorgazdã de la Dorohoi ºi Botoºani. Oaspeþii din raionulCrîuleni au ajuns sã traverseze Carpaþii prin fascinan-tele Chei ale Bicazului pînã în staþiunea Lacul Roºu dinHarghita, dupã ce s-au plimbat cu vaporaªul pe lacul deacumulare al hidrocentralei de la Bicaz.

„De neuitat pentru noi toþi, a declarat presei profe-soara Mariana Mîþu din Oniºcani, conducãtoarea grupu-lui din raionul Crîuleni, rãmîn ªi vizitele noastre la casamarelui nostru povestitor Ion Creangã, despre carefiecare am învãþat în ºcoalã, dar acum am ºi vãzut casaºi ograda copilãriei, dar ºi personajele din nemuritoarelescrieri. ªi cum am putea uita ºi întîlnirea noastrã cu glo-rioasele ziduri ale cetãþilor voievodale de la Suceava ºiNeamþ, sau cele vãzute în interiorul salinei de laCacica? Ori celebrele biserici pictate, incluse înPatrimoniul mondial UNESCO, de la Voroneþ ºiSuceviþa?

Pentru toate cele adunate în sufletul, în memoriafiecãruia din noi, recunoºtinþã ºi mulþumiri AsociaþiuniiASTRA, care ne-a adus Acasã la noi, în România”.

Corneliu FILIP

7Vacanþã de neuitat

pe urmele lui Mihai Eminescu la Botoºani

Pentru mulþi o tabãrã de varã în România esteun vis, pentru 35 tineri din mai multe localitãþidin raionul Criuleni ªi un grup de 9 profesori,


acest vis a devenit realitate, prin participarea la Tabãrade Culturã ªi Civilizaþie Româneascã „Acasã la noi”,ediþia a XVII-a, de la Botoºani, în perioada 17-24 iulie2013.

Ca ªi în anii precedenþi, tinerii din raionul Criuleniau beneficiat de un program special, atît prin itinerariulturistic inclus în agenda programului, cît ªi prin grija decare ne-am bucurat pe tot parcursul din partea organiza-torilor.

Programul taberei a început la Iaªi. Dupã o întîlnirecu viceprimarul Iaºilor, dl. Mihai Chirica, am vizitatBiserica Mãnãstirii „Trei Ierarhi” ºi Muzeul Unirii. Amluat drumul Botoºanilor. Cazarea în minunatul oraºBotoºani a oferit grupului nostru o posibilitate unicã dea cunoaºte cele mai pitoreºti locuri ale urbei, de a comu-nica cu tinerii din zonã, precum ºi cu gazdele, de a vizitadiferite obiective istorice ºi culturale.

Astfel, vizita la Muzeul de Istorie, Casa Memorialã„Nicolae Iorga” ºi galeriile de artã ale Muzeului deEtnografie ne-au îmbogãþit orizontul de cunoºtinþe ºispiritul, am descoperit unele dintre tainele acestui spaþiueminescian.

Un loc aparte în programul nostru a fost drumeþia peurmele lui M. Eminescu în codrii Ipoteºtiului ºi prinîmprejurimile lacului cu nuferi. Aici ne-am pãtruns ºinoi de iubire ºi speranþã, ne-am simþit ca pe o adevãratã„gurã de rai”, ne-am tãmãduit inima ºi ochiul.

Culmea înãlþãrii spre Dumnezeu a fost traseul mãnã-stiresc Putna-Voroneþ, mãnãstiri mereu pline de tainaCrucii, o sintezã de evlavie ºi artã, unde rugãciunea zid-itoare de suflet frumos se uneºte cu munca artisticã, zid-itoare de luminã.

Clipe de neuitat am trãit în împãrãþia basmelor sfã-tosului bunic din Humuleºti, vizitînd Casa Memorialã„Ion Creangã” din Tg. Neamþ.

Tot în cadrul acestei vizite tinerii au putut vedeaCetatea Sucevei – cetatea de scaun a lui ªtefan cel Mare– ºi Cetatea Neamþului, construcþii impunãtoare princare trecutul valorificã prezentul. Vizitarea Cetãþilor afost o adevãratã lecþie de istorie, ne-a captivat ºi pe noi,cei maturi. Tinerii au fost încîntaþi sã descopere în real-itate priveliºtile pe care le-au vãzut doar în filme sau încãrþile de istorie.

Surpriza taberei a fost excursia în mãreþia stîncilordin Cheile Bicazului ºi de la Lacul Roºu, din judeþulHarghita, unde am descoperit ceea ce natura, în mãies-tria ei, a dãltuit în piatrã.

Odatã ajunºi aici, un peisaj incredibil s-a deschisprivirii: un uriaº baraj, construit integral cu cimentobþinut la fabrica de la Bicaz, care are o înãlþime de 127de metri ºi o lungime de 435 de metri. Dupã baraj,urmãtoarea oprire a fost, negreºit, cea de la CheileBicazului, locul în care rîul Bicaz a sãpat în roca durã amuntelui pentru a lãsa moºtenire, pentru vecie, un peisaj

de-o frumuseþe sãlbaticã. Plimbarea prin chei pînã lastaþiunea Lacul Roºu ne-a încîntat, pentru cã serpen-tinele erau atît de strînse, încît nici n-aveai cum sãghiceºti ce alte minunãþii vor urma.

Lãsînd în urmã Cheile, am urcat ca sã vedem ºisplendorile altui lac, de data aceasta unul natural, LaculRoºu. Roºu, pentru cã Pîrîul Roºu carã neîntrerupt res-turi de gresie roºie, vopsind în aceastã culoare tot ceînconjoarã apa. Lacul e spectaculos nu prin dimensiuni,ci prin frumuseþea pe care o degajã, din apele salerãsãrind trunchiurile copacilor ce creºteau, în urmã cumai bine de 150 de ani, pe aceste locuri. Legenda spunecã pe la 1837, într-o varã cu ploi vijelioase, o bucatã dinperetele Stîncii Ucigaºului s-a desprins, rãmînîndstavilã, pentru totdeauna, în calea unui pîrãu, Bicãjelul.S-a format, astfel, un lac de baraj natural, singurul deacest fel din România, iar urmele actului sãu de naºteresunt ºi acum trunchiurile brazilor rãmase în picioare, caniºte singuratice semne din alte vremuri.

Ultima zi de tabãrã ne-am aflat în Botoºani, unde amavut o întîlnire de suflet, la Primãria Municipiului, cuoficialitãþi locale, care ne-au fãcut donaþie cartea Împre-unã au fãurit Istoria, de Laurenþiu C. Maftei, pentrubiblioteca personalã, aceastã carte dorindu-se a fi unimbold întru cunoaºterea operei româneºti de istorie,civilizaþie ºi culturã.

Întregul traseu parcurs în aceste zile a fost plin detrãiri ºi învãþãminte. Tinerii din raion au fost ºi maiaproape de istoria ºi cultura neamului românesc, impre-siile fiind pe mãsura celor vãzute:

„Zilele petrecute în tabãra Acasã la noi, la Botoºani,îmi vor rãmîne pentru mult timp în amintire. Am avutun program interesant, m-au impresionat excursiileminunate, Cetatea Neamþ, Mãnãstirea Putna, bisericilevizitate. Sunt încîntatã cã am avut norocul de a partici-pa la aceastã tabãrã. Mulþumesc tuturor organizatorilorºi sper ca în anii urmãtori tradiþia acestei tabere sã seextindã, aducînd noi surprize tinerilor din Basarabia”(Valeria Zolotco, Oniþcani).

„Am rãmas plãcut impresionatã de locurile pitoreºtivizitate, care m-au marcat ºi mereu îmi voi aminti cubucurie. Programul activitãþilor a fost completat cuvizite la o serie de obiective istorice ºi culturale, un bunprilej pentru mine de a cunoaºte realitãþile acestei þãri,dar ºi pentru a aduce la o masã de discuþie propria expe-rienþã, propria viziune. Scopul taberei de varã a fost maimult decît atins. Mulþumesc” (Viorica Bulgac,Oniþcani).

„Ca sã cunoºti istoria trebuie sã te afli în sînul ei.Excursia în România mi-a deschis mai larg orizontul decunoºtinþe, mi-a satisfãcut curiozitatea. Astfel am trãit ogamã de emoþii pozitive personale, vizitînd locuri vechi,necunoscute, cu priveliºti spectaculoase. Aceastã cãlã-torie va rãmîne de neuitat nu prin pozele fãcute, ci prin

impresiile rãmase în sufletul fiecãruia” (Sandu Mîþu,Oniþcani).

Pe toatã perioada sejurului am avut toatã atenþia ªigrija domnului prof. Corneliu Filip, scriitor, preºedin-tele Despãrþãmîntului „A.T. Laurian” Botoªani, motivpentru care îi mulþumim din suflet, precum ªi tuturorcelor implicaþi în buna organizare a ºederii noastre laBotoºani.

Cuvinte de mulþumire adresãm ºi doamnei prof.Areta Moªu, vicepreºedintele Asociaþiunii ASTRA ºipreºedintele Despãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu”Iaºi, prin intermediul cãreia ni s-a oferit ocazia de a nebucura de frumuseþile naturale ºi valorile spirituale aleunei þãri în care ne simþim ca acasã.

Suntem profund recunoscãtori doamnei MarianaMîþu, preºedintele Despãrþãmîntului ASTRA „AretaMoºu” Oniþcani, care organizeazã ºi însoþeºte în aldoilea an tinerii din raionul Criuleni în România.

Ala UNGUREAN

7Punte de dor ºi frãþietate, de la Strãºeni

la Vatra Dornei

E mijlocul lui iulie ºi, ca în fiecare varã, neastîm-pãrul Aretei Moºu, preºedinta DespãrþãmîntuluiASTRA Iaºi, îi mobilizeazã pe toþi astriºtii din dreaptaºi din stînga Prutului spre împlinirea proiectului pe carel-a demarat în urmã cu 17 ani ºi care, iatã, curînd vaajunge la... majorat, Tabãra de Culturã ºi CivilizaþieRomâneascã „Acasã la noi”.

La Vatra Dornei e agitaþie mare. ªcoala gimnazialãNr. 4 urmeazã sã primeascã oaspeþi dragi de la Strãºeni,constituiþi în grupul folcloric „Firicel de busuioc”.Directorul instituþiei, prof. Ancuþa Voivod, avîndu-lealãturi pe colegele ºi colaboratoarele sale: înv. VioricaAfloarei, prof. Alina Dupu-Leonte ºi prof. DoinaMoroºan, pe elevii implicaþi în reuºita acþiunii ºi pepãrinþii acestora, fac planuri, întocmesc programul, vincu propuneri ºi idei, freamãtã de nerãbdare.

ªi... miercuri, 17 iulie, la ceasul înserãrii, autocarulcu numãr de Republica Moldova opreºte în faþaPrimãriei. Oaspeþii coboarã ºi se îndreaptã spre Casa deCulturã „Platon Pardãu”, unde sunt întîmpinaþi de dor-neni, cu mic, cu mare, iar o bucovineancã de 8 ani,Aura, îmbrãcatã într-un autentic costum popular dinzonã, îi îmbie sã guste din colacul rumen, þinut în braþe,pe un mãiestrit ºtergar þesut în casã.

În Salonul Alb, facem cunoºtinþã, iar prof. AncuþaVoivod rosteºte cuvinte de vibrantã emoþie româneascã.Prof. Claudia Nestor, coordonatoarea grupului ºi

preºedinta Despãrþãmîntului ASTRA „MihailEminescu” de la Strãºeni, îi zugrãveºte în cuvinte elo-gioase pe însoþitorii sãi, prof. Doina Sîrbu, instructorartistic, ºi prof. Sergiu Diaconu, instructor ºi corepeti-tor, numit „omul-orchestrã” la el acasã, pentru cã ºtie sãcînte la toate instrumentele. Acum ºi-a adus doar vrãji-ta sa cobzã.

De o generozitate copleºitoare, Dan ºi AdrianaStãnescu ºi-au pus casa lor ºi casa pãrinteascã la dispoz-iþia oaspeþilor, gãzduindu-i pe toþi într-un peisaj debasm, ca-n ilustratele de altãdatã, iar ceilalþi pãrinþi aufinanþat cheltuielile legate de masã.

Ziua de 18 iulie este dedicatã cunoaºterii oraºuluiVatra Dornei. Primarul municipiului, domnul IlieBoncheº, unul dintre susþinãtorii taberei, primeºtegrupurile reunite în superba Salã a Oglinzilor dinPalatul florentin, cum mai este cunoscutã clãdireaPrimãriei. Se þin alocuþiuni din suflet (Anica Facina,Ancuþa Voivod, Claudia Nestor, Ilie Boncheº), apoi,oaspeþii, în costume populare, cîntã piese din folclorulbasarabean. Primarul primeºte în dar chipul mareluiEminescu, þesut manual pe un covoraº, se fac fotografii.

La Muzeul de Etnografie avea sã ne facã oprezentare extrem de captivantã prof. VictoriaOstaficiuc, iar la Muzeul de ªtiinþe Naturale prof. dr.Liubomira Olariu ne-a plimbat printre exponatele dinfauna ºi flora dorneanã. Am trecut prin toate ateliereleºi sãlile de la Clubul Copiilor ºi Elevilor, ne-am închi-nat în Catedrala „Sfînta Treime”, am urcat ºi am coborîtcu telescaunul pe Dealu Negru, iar seara, pe scenaFestivalului Naþional al ansamblurilor folclorice alecopiilor ºi tinerilor, „Dorna, plai de joc ºi cîntec” – Inmemoriam, prof. Gavril Moroºan, „firicelele debusuioc” de la Strãºeni au încîntat un public numeros,care i-a rãsplãtit cu binemeritate aplauze.

O zi de neuitat a fost ºi cea de 19 iulie. Suntem prim-iþi la Poiana Stampei, comunã fãrã seamãn de frumoasã,de tînãrul primar, ing. Viluþ Mezdrea, de prof. DorinaPaicu, ea însãºi interpretã de folclor ºi formatoare detalente. S-au vizitat ºcoala, Casa de Culturã, Muzeullocal. Pr. Paroh Domiþian Tãtaru avea sã ne primeascãîn biserica satului, monument istoric, ºi avea sã necapteze atenþia cu povestea construirii ei, pe vremeaocupaþiei austro-ungare, ºi cu alte întîmplãri despreoamenii locului.

În sala de festivitãþi a Primãriei, dupã un programartistic susþinut de elevi ai ªcolii din Poiana Stampei,îndrumaþi de prof. Dorina Paicu ºi prof. OvidiuTodaºcã, apoi de grupul de la Strãºeni, dupã darul ofer-it primarului, acelaºi minunat covor cu chipul luiEminescu, maºina ne duce la Tihuþa, pasul din Carpaþicare desparte Moldova de Transilvania. VizitãmCastelul lui Dracula ºi Mãnãstirea de la Piatra Fîntînele.Seara, oaspeþii susþin un spectacol de o orã pe terasa de


pe pietonala oraºului, lîngã fîntîna artezianã.În ziua de Sfîntul Ilie, ajungem în Parcul Naþional

Cãlimani, locul unui dezastru ecologic. Vîrful NegoiulRomânesc a fost decopertat, în dorinþa regimului comu-nist ceauºist de a exploata zãcãmîntul de sulf pur.Muntele a fost mutilat, sulful a rãmas în adîncuri,pãdurile au dispãrut, peisajul a devenit selenar. Alãturi,vîrful Pietricelu priveºte semeþ ºi verde locul fosteiexploatãri miniere. Oaspeþii sunt impresionaþi, facfotografii, culeg bobiþe de afine ºi fragi de prin tufiºuri.

În decorul acesta sãlbatic, actorul Petru Ciubotaru,de la Teatrul Naþional „Vasile Alecsandri” din Iaºi, pri-etenul nostru drag, ne oferã un recital extraordinar, dinoperele lui Tudor Arghezi, Ion Creangã, NichitaStãnescu, Marin Sorescu... S-au alãturat, întru trãireartisticã ºi româneascã, Claudia Nestor, cu douã poeme,copiii Iustin, Maria ºi Aura, elevi ai Vioricãi Afloarei,cu dramatizarea „La cireºe”.

La Complexul monahal de la Gheorghiþeni, aveau sãne impresioneze clopotniþa înaltã, în stil maramureºean,clãdirile cu ornamente migãlite în lemn de meºteri pri-cepuþi, peluzele multicolore, struþii din þarcul larg.

„Seara prieteniei” a prilejuit gazdelor ºi oaspeþilorcîteva ore de înãlþare sufleteascã. S-a cîntat, ne-am prins

în hora strãmoºeascã, am fãcut schimb de daruri, ªcoalaNr. 4 a primit covoraºul cu Eminescu pentru cabinetulde Limba Românã, subsemnata a dedicat oaspeþilorpoemul Amintire, inspirat de rãpirea Basarabiei, AlinaDupu-Leonte a cîntat piesa „Eminescu”. Vibrante luãride cuvînt au avut prof. Ancuþa Voivod, prof. DoinaMoroºan, înv. Viorica Afloarei, prof. Claudia Nestor.

Doina Sîrbu ºi Sergiu Diaconu s-au întrecut pe eiînºiºi în cîntec, iar copiii toþi, deveniþi un grup omogen,au recitat, au citit impresii, pagini de jurnal, au cîntat ºiau dansat, în acelaºi ritm ºi spirit românesc, ca niºte fraþice sunt, strãnepoþi ai Marelui ªtefan al Moldovei, auconstruit o punte de dor ºi de prietenie adevãratã, de laStrãºeni la Vatra Dornei ºi de la Vatra Dornei laStrãºeni (pentru cã la anul dornenii vor purcede laStrãºeni), punte pe care o doresc durabilã, temeinicã,beneficã...

Anica FACINA


Uniþi de Eminescu

La nord de Delta Dunãrii, în Bugeac, local-nicii au pãstrat statuile cu Lenin. Cinevorbeºte româneºte a început sã ridice

fruntea ºi sã întrebe unde este bustul lui Eminescu.Printre ucraineni, cînd aminteºti de poetulromânilor, trebuie sã vorbeºti neapãrat despre poe-tul Taras Þevcenko ºi sã te gîndeºti la tovarãºulLenin.

Înainte de Denii eminescieneÎn 23 ºi 24 mai 2013, preºedintele

Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu”,Areta Moºu, ºi preotul Cãtãlin Urserescu din Iaºi auvizitat Bugeacul, sudul vechii Basarabii istorice,astãzi parte a regiunii Odesa din Ucraina. Delegaþiaieºeanã a strãbãtut traseul pe care l-au urmat, înperioada 13-16 iunie a.c., 45 de delegaþi ai ASTRA,cuprinzînd ansamblul folcloric „Hudiºteanca” dinjudeþul Botoºani, în cadrul manifestãrii culturaleDenii eminesciene, aflatã la a XIX-a ediþie. ÎnGalaþi, Areta Moºu a vizitat impecabila BibliotecãJudeþeanã „V.A. Urechia”, unde s-au desfãºuratconferinþele ASTREI din cadrul Deniilor. LaArhiepiscopia Dunãrii de Jos, delegaþii l-au întîlnitpe Lucian Petroaia, consilier în cadrul SectoruluiÎnvãþãmînt ºi Activitãþi cu Tineretul. Pãrintele con-silier a promis cã va angrena, în cadrul Deniilor dela Galaþi, corul Seminarului Teologic alãturi de ºcoliºi reprezentanþi ai Colegiului „V. Alecsandri”, aiUniversitãþii „Dunãrea de Jos”. Areta Moºu a sub-liniat cã un rol important îl vor avea elevii ºi profe-sorii de la Colegiul Naþional „Costache Negri” dinGalaþi – primul director al liceului pedagogic„Costache Negri” a fost profesorul de limba românãGrigore Petrovan (1893-1907), nãscut la Ismail, înBugeac.

Vãmi cu nemiluitaDelegaþii astriºti au plecat din Galaþi cãtre Reni,

parcurgînd în patru ore cei 26 de km. Au trecut perînd prin vãmile româneascã, moldoveneascã ºi

ucraineanã. Republica Moldova stãpîneºte o fîºieîngustã, cu acces la Dunãre. Fîºia e atît de subþireîncît, undeva printre vãmi, traficul devine haotic –pe o singurã bandã se întîlnesc camioanele ºi auto-turismele care intrã sau ies din Republicã.

Vameºii ucraineni au încruntat privirea cînd augãsit sub scaune ºi în portbagajul maºinii cãrþiledonate de cãtre Asociaþia „Danubiana” Galaþi.„Aveþi cãrþi din 1950Þ Scoateþi cutiile sã verificãmcãrþile”, a tradus colegul moldovean vorbeleucraineanului. Soarele strãlucea în crug, briza bãteadinspre Dunãre, þipãtul unor pãuni se auzea repetatîn difuzoarele vãmii. Sã nu te chinui sã înþelegi de cecîntã pãunii la vamã sau de ce nu e voie sã treci cãrþidin anii ’50.

Multiculturalism da, românism baLa Consiliul Raional Reni, reprezentatul

autoritãþii locale ne-a întîmpinat cu o carte de poeziiale etniilor conlocuitoare; în Reni, românii suntmajoritari trãind alãturi de ucraineni, gãgãuzi, ruºi.Administraþia oraºului Reni a rãspuns pozitiv lapropunerile astriste de a fi, în iunie, gazdã primi-toare mesagerilor culturii de la noi. Ghidul dele-gaþilor a fost Eugen Rãuþã, preºedinte al unei asoci-aþii culturale din zonã. „Orice proiect cu banieuropeni trebuie aprobat la Kiev, unde aº fi nevoit sãfac multe drumuri costisitoare. Pentru cei dinRepublica Moldova aprobarea pentru proiectetrasfrontaliere vine de la Chiºinãu, mult maiaproape”, a explicat Eugen Rãuþã de ce nu ajunge lasacul cu bani europeni. Birocraþia ucraineanã arepicioare de lut ºi mai mult împiedicã avîntul eco-nomic al regiunii, unde Reni ºi Ismail sunt porturi laDunãre, iar Odesa, la Marea Neagrã.

Slavã agriculturiiDin goana maºinii, nu zãreºti pãmînt nelucrat

prin vechea Basarabie – spre deosebire de pîrloagaprezentã peste tot în România. Localnicii dinBugeac se agaþã de agriculturã ca înecatul de un pai.Terenurile, pînã în zare, se þin mãnoase, înverzite,


ROMÂNII DIN BASARABIA ISTORICÃ,ÎNTRE LENIN ªI „SARA PE DEAL”

Radu ÞUÞUIANURadu ÞUÞUIANU

acoperite cu grîu, porumb sau plante medicinale.Prin sate, bãºtinaºii ºi-au construit sere de legume,plãtesc împreunã instalaþii de irigat ºi cultivã roºii,varzã, produse pe care le vînd samsarilor cu tiruriruseºti. În anii cînd Rusia nu primeºte pãtlãgele ºicurechi din Ismail, preþul legumelor scade odatã cuprofitul ºi atunci locuitorii se jeluiesc de se aude laOdesa. Preocupaþi de comerþ, puþini mai þin seama lace limbã vorbesc. În satul Babele (Oziornoe),românii convieþuiesc în armonie cu celelalte naþii.Ultimele tensiuni s-au stins dupã ce statuia unui vul-tur a fost amplasatã în centrul satului, întru amintireasoldaþilor cãzuþi în Marele Rãzboi. În perioada inter-belicã, prin orice localitate mai rãsãritã din Bugeac,monarhii României „dodoloaþe” au ridicat monu-mente cu vulturi de fier purtînd cruce în cioc. Însatul Babele (Oziornoe), fostul primar ºi profesorPetru Þchiopu a avut grijã ca vulturul sã þinã iarãºiaripile desfãcute.

Legãturi cu IaºulÎn satul Erdec-Burnu (Utkonosovka), tradus

Cioc-de-Raþã, Anatol Popescu, preºedinte alAsociaþiei „Basarabia” a Românilor din regiuneaOdesa, a prezentat starea presei din regiune, nevoiade emisiuni radio în limba maternã ºi problemele pecare le întîmpinã ansamblul sãu folcloric, cãruia i seinterzice sã mai þinã spectacole. Ucraina s-a angajatîn faþa României ºi a Uniunii Europene cã va prote-ja minoritãþile naþionale, însã reflexele naþionaliste oîmpiedicã sã se þinã de cuvînt. Copiii lui Anatol seuitã la desene animate în limba rusã, în vreme cetatãl lor sfãtuieºte delegaþia astristã sã evite oraºulOdesa, unde românii sunt percepuþi drept „ocu-panþi”.

Pe blogul sãu, www.utkonosovka.blogspot.ro,Anatol prezintã istoria satului natal: „LocalitateaUtkonosovka / Erdec-Burnu este o aºezare ruralã,situatã pe malul drept al lacului Cãtlãbuga, care larîndul sãu face parte din biosfera Delta Dunãrii.Anume pe malurile acestui lac, la 16 noiembrie 1485domnitorul Moldovei ªtefan cel Mare ºi Sfîntînvinge armata turceascã, documentele istorice ºicronicarii menþionînd acest eveniment drept«Bãtãlia de la Cãtlãbuga». În cinstea acestei victoriiasupra pãgînilor, ªtefan cel Mare construieºte o bis-ericã în tîrgul Iaºilor. Aceastã bisericã cu hramul«Sf. Nicolae Domnesc» existã ºi azi în capitalajudeþului Iaºi”. Aproape de Ciocul-de-Raþã se aflãcetatea Ismail. Þtefan cel Mare a dezvoltatfortãreaþa, dar în 1484 Baiazid al II-lea a cucerit

oraºul, care a intrat sub stãpînire otomanã. Pe loculbastionului, regii României Mari au construit unmonument renovat astãzi de rusofoni. În preajmapiramidei cu cruce fluturã panglici negru-portocalii,reprezentînd un reinventat ordin militar sovietic.

„Moldoveanul” supãratÎn regiunea Odesa activeazã o miºcare a

moldovenilor care nu vor sã fie confundaþi curomânii. Condusã de un domn Fetescu, Asociaþianaþional-culturalã a moldovenilor din Ucraina îºitransmite mesajele prin organul de presã„Luceafãrul”. În numãrul din mai 2013, Asociaþia apublicat o scrisoare deschisã cãtre secretarul generalal Consiliului Europei, dl. Thorbjorn Yangland,cãruia îi aduce la cunoºtinþã: „Moldovenii dinUcraina sunt cuprinºi de indignare cã Parlamentulromân a adoptat Legea care încalcã DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului la auto-identifi-care, incluzîndu-i prin lege în «români de pretutin-deni» pe cetãþenii din diferite þãri ºi diferite naþion-alitãþi (aromâni, basarabeni, bucovineni, cuþovlahi,herþeni, maramureºeni, moldoveni, moldovlahiº.a.)”.

Creºtinii de lîngã LeninÎn localitãþi precum Ismail sau Borisãuca, tovarãºul

Ulianov, care a adus revoluþia bolºevicã în estulEuropei, are statui chiar în faþa instituþiilor deînvãþãmînt sau administrative. La micã distanþã demonumentul leninist se înalþã mîndrã cîte o bisericã.Douã entitãþi îºi disputã aprig tutela fiecãrui lãcaº decult: Mitropolia Moldovei ºi Patriarhia Moscovei.Patriarhia Românã dã doar semne de prezenþã discretã.

În 1991, în regiunea Odesa erau 16 ºcoli generalecu predare integralã în limba românã, la toatemateriile, iar astãzi au mai rãmas doar ºase, celelaltezece au devenit mixte, adicã au predare în românã,ucraineanã sau rusã. Chipurile, aceasta ar fi alegereapãrinþilor, care vor sã îºi dea copiii în ºcolile delimbã ucraineanã, mai performante, fiind monitor-izate de cãtre stat. Se spune cã ºcolile etniilor suntlãsate de izbeliºte, profesorii avînd grija salariilormici sau neplãtite. Statul ucrainean nu dã fonduripentru activitãþile culturale ale etniilor din regiuneaOdesa ºi rezultã o calitate scãzutã a limbii românevorbite de bãºtinaºii din Bugeac.

(articol publicat în almanahul „Sud-Vest”, anulII, nr. 6(11), iunie 2013, p. 2 ºi 4)



În comuna Mãnãstirea Humorului,judeþul Suceava, România, s-adesfãºurat seminarul internaþional

„Iniþiative transfrontaliere”, la care au partici-pat reprezentanþi ai autoritãþilor locale, aibusiness-ului mic ºi miljociu, membri ai aso-ciaþiilor culturale ºi jurnaliºti din Ucraina,România ºi Republica Moldova. În cadrulSeminarului internaþional „Iniþiative trans-frontaliere”, participanþii au discutat despreperspectivele realizãrii în comun a unorproiecte transfrontaliere, þinîndu-se cont defaptul cã, începînd cu anul 2014, va fi lansatun nou program de finanþare de cãtre UniuneaEuropeanã. Iatã ce ne-a spus Nelu Todireanu,preºedintele Fundaþiei „ANA”, unul dintreiniþiatorii acestui seminar.

– Ne-am adunat la Mãnãstirea Humorului,alãturi de un ONG nou creat, mã refer la„Centrul de dezvoltare Nord-Est”, o serie deoameni dornici de a scrie proiecte, dornici dea accesa fonduri europene. Bineînþeles aveminvitaþi ºi din Moldova, ºi din Ucraina, dejaparteneri tradiþionali, cu care vom scrie împre-unã proiecte ºi vom face ca fondurile europenesã fie mai accesate în proporþie mai mare.

L-am întrebat pe domnul Cornel Grosar,preºedintele Asociaþiei „Iuventus” dinSuceava, care a fost scopul acestui seminar ºicare sunt rezultatele spre care tind organiza-torii? „Scopul a fost de a forma o echipã pen-tru a atrage fonduri, nu doar fonduri europene,dar ºi fonduri pe care le pune la dispoziþie stat-ul român, dar ºi pentru a continua tradiþiaproiectului transfrontalier, chiar dacã nu se vamai numi la fel direcþia pe care se merge în2014-2020, important este sã existe un nucleude oameni, în primul rînd. Sigur cã ei reprez-intã niºte asociaþii, oameni cu care ne-amcunoscut de-a lungul timpului, care au demon-strat cã pot lucra în echipã ºi au cãpãtat cred-ibilitate ºi experienþã”, a menþionat domnulCornel Grosar.

JUNIMIªTII CERNÃUÞENI ÎN CÃUTAREA UNOR PARTENERI PENTRU

IMPLEMENTAREA PROIECTELOR EUROPENE

Vitalie ZÂGREAVitalie ZÂGREA


Din partea Ucrainei, la seminar au participat mem-bri ai asociaþiilor culturale, întreprinzãtori, reprezen-tanþi mass-media, printe aceºtia numãrîndu-se ºi dom-nul Gheorghe ªodrîngã, director al întreprinderii destat al Ocolului silvic Herþa, care a recunoscut cã aparticipat pentru prima datã la o asemenea întrunire,foarte interesantã pentru el ºi importantã, în specialpentru cei care vor sã deruleze diverse proiecteeuropene ºi sunt în cãutarea unor parteneri potenþiali.De aceeaºi pãrere a fost ºi Ion Vieru din satulMihoreni, raionul Herþa, membru al Ligii TineretuluiRomân Junimea din Cernãuþi: „Aceste trei zile sper cãnu au fost petrecute în zãdar, ne întoarcem acasã cudorinþa de a scrie ºi de a implementa cît mai multeproiecte transfrontaliere. Sperãm cã proeictele pecare le vom scrie ºi implementa sã aducã un marefolos atît comunitãþii româneºti din Ucraina, cît ºicelorlalte pãrþi participante la ele, cum este Româniaºi Republica Moldova. Ne dorim ca astfel de întîlnirisã fie organizate cît mai dese, deoarece datoritã lorreuºim sã obþinem cît mai multe cunoºtinþe, infor-maþii, experienþã pentru a scrie ºi desfãºura aseme-nea proiecte”.

Olga Batîr, din Republica Moldova, s-a numãratprintre tinerii din aceastã þarã care au participat laseminar. Domniºoara Olga ne-a spus cã ºi-a doritfoarte mult sã iniþieze un proiect care ar putea fi deru-

lat între Republica Moldova, România ºi Ucraina.„Din momentul în care ne-am întîlnit ºi am discutatcu potenþialii parteneri din cele trei þãri, cred cã vomreuºi sã-l scriem ºi sã-l punem în aplicare”, a sub-liniat Olga Batîr.

ªi Alexandru Cristea, consilier local al municipiu-lui Oneºti, România, a participat la seminar: „Mãbucur nespus de mult de faptul cã am avut ocazia sã necunoaºtem ºi sã descoperim foarte multe oportunitãþipe care aceste þãri le au împreunã. ªi am maidescoperit un lucru foarte interesant, cã fiecare dintrenoi venim dintr-o anumitã zonã cu o bogatã culturãspecificã, fiecare în parte reprezintã o resursã pentruacest grup. Ne-am propus sã avem colaborãri viitoareîn zona proiectelor transfrontaliere, sã valorificãmoportunitãþile de finanþare puse la dispoziþie atît deUE, cît ºi de alþi finanþatori care existã în prezent, înspecial în Republica Moldova ºi Ucraina, ºi sunt sigurcã vom reuºi sã aducem un plus de valoare în comu-nitãþile pe care le reprezentãm fiecare dintre noi”.

Suntem mai mult decît siguri cã acest seminarinternaþional va fi de un real folos pentru cei care auparticipat la el ºi care deja s-au decis sã vinã cu ideifrumoase ºi, împreunã cu parteneri din cele trei þãri:Ucraina, România ºi Republica Moldova, sã imple-menteze proiecte benefice pentru întreaga comuni-tate.

Comunitatea Românilor din Serbia, reprezentantulsocietãþii civile la nivel de minoritate a iniþiat procesulde retrocedare a clãdirii „Luceafãrul” din centrul spiri-tual al românilor din Serbia – Vârºeþ. Imobilul„Luceafãrul”, perla pieþii centrale din Vârºeþ, un monu-ment istoric-cultural de primã importanþã pentruminoritatea naþionalã românã, respectiv pentru nece-sitãþile de funcþionare a mediului asociativ românescdin Serbia.

Clãdirea „Luceafãrul” este un important factor cul-tural, educaþional ºi economic pentru toþi românii dinSerbia, iar la întocmirea dosarului privind cererea derestituire s-a ataºat ºi statul român, prin intermediul cor-pului diplomatic în Serbia. Comunitatea Românilor dinSerbia (CRS) în baza legii ºi Statului de drept aºteaptãsoluþionarea pozitivã, adicã anularea deciziei din 1947prin care a fost naþionalizatã ºi confiscatã clãdirea„Luceafãrul” ºi retrocedarea ei românilor.

Deasemenea, CRS acordã o atenþie deosebitã cândeste vorba de refacerea reþelei ºcolare, pãstrarea ºcoli-ilor cu predare în limba românã în Voivodina ºi

predarea orelor în limba românã în Serbia de Rãsãrit,începând cu anul ºcolar 2013/14 în baza celor 1617 decereri depuse în conformitate cu prevederile legaleprivind dreptul la educaþie în limba maternã. În aceastãordine de idei, din 1 Septembrie, în Serbia de Nord-Esttrebuie sã înceapã predarea obiectului – Limba Românãcu elementele de culturã naþionalã.

Comunitatea Românilor din Serbia cere organelorcompetente, implicit Consiliului Naþional Român(CNMNR), instituþie abitatã sã monitorizeze activitateacu drept consultativ, care are competenþe sã ia mãsurilenecesare ºi concrete privind cadrul general ºi introduc-erea orelor de limba românã în Timoc. ComunitateaRomânilor din Serbia ºi societatea civicã sprijinã pe toþiromânii din Serbia, când este vorba de exercitarea ºiimplementarea drepturilor elementare, respectiv pãs-trarea identitãþii ºi spiritualitãþii pe întreg teritoriulSerbiei.

Declaraþie adoptatã de Adunarea Anualã aComunitãþii Românilor din Serbia,

Uzdin, 29 August 2013

D E C L A R A Þ I E

Revista românã nr. 3 (73) / 2013

S U M A RS U M A REDITORIALVin spionii, vin puhoi... / 1

IN MEMORIAMLiviu DÎRJAN – Profesorul Vasile Albu / 3

Interviu cu Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Melchisedec VELNIC – Stareþul Mãnãstirii Putna (I) / 4

– interviu de Stelian GOMBOª

„Am venit în Ucraina sã mã interes de de felul cum românii convieþuiesc alãturi deucrainieni”, Interviu cu istoricul Stejãrel OLARU, realizat de Vitalie ZÂGREA / 7

AMFITEATRUGeorge POPA – Poezia orficã / 11Dragoº-ªtefan PETRESCU – ASTRA, stindard al culturii române

în Banatul iugoslav / 14Ion CERNAT – Iorgu G. Toma, o viaþã închinatã idealului naþional / 16Viorel HODIª – ªablonizarea din amonte.In memoriam Grigore Vieru / 19

ARHIVAGeorge TOFAN – Aurel Vlaicu în Bucovina / 23Emanoil BUCUÞA – Românii dintre Vidin ºi Timoc – la 1923 ºi la 1930 – / 24

POESIS: Simion GOCIU / 26

SCRISORI ÎNTREDESCHISE / 28

PROFILURIFlorin FAIFER – Gînduri / rînduri despre Eugen Munteanu / 30Bogdan ULMU – Florin Faifer, un teatrolog modern, de modã veche / 32

MEMORIA PÃMÎNTULUI ROMÂNESCVictor DURNEA – Reni (I) / 33

GEOGRAFIE SPIRITUALÃDoru SCÃRLÃTESCU – În Satu-Nou (Sãrata), din Ucraina, statuile plîng / 37

CURCUBEUL ARTELOROltea PRELUCÃ – Întoarcerea unui Lord / 40Bogdan ULMU – O tezã de doctorat: Teatrul românesc ºi experienþele

culturale postdecembriste, de Vlad Rãdescu / 43

POEZIA TÎNÃRÃ: Miruna ªtefana BELEA / 45

DIN GRÃDINA EDITORIALÃTraian DIACONESCU – Poeþi români din Moldova

într-o versiune spaniolã memorabilã / 46Nicolae BUSUIOC – O nouã carte de rondeluri / 47Iulian-Marius MORARIU – O încercare literarã de restituire a imaginii istorice

a lui Vlad Þepeº / 48Ioan ÞICALO – Nota zece pentru Al. Ovidiu Vintilã / 49Constantin MÃNUÞÃ – Poetul în faþa dilemelor vieþii / 51

FLASH / 53

ASTRA ÎN EXPANSIUNETabãra de Culturã ºi Civilizaþie Româneascã „Acasã la noi”,

ediþia a XVII-a, iulie-august 2013 / 54Radu ÞUÞUIANU – Românii din Basarabia istoricã, între Lenin ºi „Sara pe deal” / 60Vitalie ZÂGREA – Junimiºtii cernãuþeni în cãutarea unor parteneri pentru imple-

mentarea proiectelor europene / 62Declaraþie / 63

Editor: ASTRADirector: Areta Moºu

vicepreºedinte al ASTREI,preºedinte al Despãrþãmîntului„Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi

Redactor-ºef:Liviu Papuc

[email protected]

Colegiul de redacþie:Ion Agrigoroaieiªtefania BejanDumitru BuneaIoan CaproºuBogdan CreþuVictor DurneaFlorin Faifer

Mircea-Cristian GhengheaEmanuela Ilie

Iulian Pruteanu-IsãcescuValentin Talpalaru

Radu ÞuþuianuBogdan Ulmu

Vadim Bacinschi (Odesa)Vasile Barbu (Uzdin)

Maria Danilov (Chiºinãu)Vitalie Zâgrea (Cernãuþi)

Director economic:ec. Costel Moga

Culegere computerizatã:Elena Þîrdea

DTP: Doina BuciuleacWebmaster: ªtefan Fulea

Banca Comercialã RomânãSucursala „Al.I. Cuza” Iaºi

cont lei:RO07RNCB0178011093390001

Redacþia:Iaºi, str. Titu Maiorescu nr.2,

Bl. B, ap. 43, cod poºtal 700460

Telefon: 0232/219213e-mail:

[email protected] Despãrþãmîntului:

http://astraculturalaiasi.wordpress.com„Revista românã” online:

http://astra.iasi.roedu.net/revistaromana

Coperta I –Coperta I – Catedrala Reîntregirii din Alba IuliaCatedrala Reîntregirii din Alba IuliaISSN 1224-2454

VIN SPIONII, VIN PUHOI L · PDF fileLipsiþi de limba maternã în ºcoli,...

Documents

Transcript of VIN SPIONII, VIN PUHOI L · PDF fileLipsiþi de limba maternã în ºcoli,...