Decizia de Creditare Pe Termen Scurt

CAPITOLUL 17

DECIZIA DE CREDITARE PE TERMEN SCURT

CUPRINS 17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt

în gestiunea financiara a întreprinderii 17.2 Analiza manageriala si economico-financiara

a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt 17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit 17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt 17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt 17.6 Activitati tutoriale

CONCEPTE

Deficitul de resurse pe termen scurt Creditul pe termen scurt (tipuri) Analiza manageriala a solicitantului Analiza performantelor economico-financiare Gruparea firmelor dupa performante Analiza cantitativa si calitativa a cererii de credit Surse de rambursare a creditului Garant iile pentru creditul pe termen scurt Resurse si plasamente în creditare Contractul de credit Gruparea creditelor în functie de risc Fluxurile determinate de creditul pe termen scurt

Decizia de creditare pe termen scurt

17.1 Deficitul de resurse pe termen scurt în gestiunea financiara

a întreprinderii

În gestiunea financiara a firmei se înregistreaza pe parcursul anului

decalaje între necesarul si existentul de disponibilitati banesti. Aceste decalaje sunt generate de doua cauze principale:

1. Diferenta dintre imobilizarile totale în activele firmei (mai mari) si fondurile proprii (mai mici);

2. Dereglari în încasarea rezultatelor economice, dereglari care determina un deficit de trezorerie.

Prima cauza este prezenta în majoritatea întreprinderilor, ca un principiu de lucru generat de existenta în economie a unor surse ce pot fi solicitate (creditul, bugetul de stat, disponibilitatile unor agenti economici) pentru a realiza o activitate economica mai mare decât o poate acoperi capitalul propriu al firmei, precum si de motivatia costului de atragere a capitalului de lucru.

De aceea, activele curente (circulante) sunt acoperite doar partial din capitalul propriu (fondul de rulment). Cea mai mare parte a acestor active au drept corespondent în pasiv obligatiile firmei catre furnizori, salariati si fata de banci (creditul pe termen scurt) -vezi figura nr. 17.1.

Figura nr. 17.1

A doua cauza provine din deficientele destul de frecvente ale decontarilor cu clientii în conditiile blocajului financiar din economie. Prelungirea peste limitele normale a perioadei în care activele curente ale întreprinderii ramân sub forma de creante (încasarile nu intra în firma în momentul tr, ci în momentul tre, figura nr. 17.1) face ca trezoreria firmei sa înregistreze un deficit în defavoarea capitalului de lucru.

Cauzele principale ale decalajului

Acoperirea partiala a activelor circulante

Efectele blocajului financiar

Finan tele întreprinderii

Având în vedere aceste fenomene, sistemul bancilor comerciale raspunde, la solicitarea firmelor, prin acordarea de credite pe termen scurt adecvate decalajelor dintre activele curente, pe de o parte si sursele proprii si datorii din exploatare (pasivele), pe de alta parte.

Punctul de plecare în stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt îl reprezinta Situatia lichiditatilor (cash flow-ul) la sfârsitul trimestrului precedent si previziunile din trimestrul prognozat. Cu ajutorul informatiilor respective se întocmeste bugetul (planul) de trezorerie - baza de referinta pentru stabilirea tipurilor de credite pe termen scurt posibil de solicitat de catre întreprinderi (vezi figura nr. 17.2).

Figura nr. 17.2

Raspunsul bancilor comerciale


1. Credite globale de exploatare, în lei

Nivelul acestui credit depinde de diferenta dintre activele curente si pasivele curente, fiind destinat sa acopere obligatiile de plata pe termen scurt ale întreprinderii. Acest credit, determinat trimestrial, se acorda agentilor economici prin contul curent, pentru a acoperi deficitul de trezorerie în trimestrul prognozat (figura nr. 17.2; 1).

2. Credite pentru active constituite temporar (cheltuieli si stocuri), în lei si valuta

Formarea unor stocuri si efectuarea de cheltuieli în afara activelor cuprinse în planul de trezorerie se datoreaza unor cauze economice determinate de primirea în avans a unor materii prime, întreruperea productiei, greutati în expedierea produselor finite etc.

Termenul maxim de acceptare la creditare a acestor stocuri si cheltuieli este de 12 luni.

3. Credite pentru active în stocuri si cheltuieli sezoniere, în lei

Specificul procesului de productie din întreprinderile care prelucreaza materii prime agricole solicita din partea acestora sa formeze stocuri care sa se consume într-o perioada mai mare de un trimestru, fara a depasi 12 luni de la constituire.

4. Credite pentru productia de export si exportul de produse, în lei si valuta

Imobilizarile cerute de realizarea exportului au în vedere perioada de productie (aprovizionarea cu materii prime, mater iale, semifabricate, subansambluri, combustibil, energie etc. din tara si din import) sau de prefinantare a exporturilor, precum si perioada de decontare cu partenerii straini (pe baza documentelor care atesta livrarea marfurilor la export).

Perioada de imobilizare admisa este tot de 12 luni, cu exceptia imobilizarilor pentru produse cu ciclu lung de fabricatie, unde termenul este mai mare.

5. Credite pe documente remise spre încasare

Aceste credite au în vedere imobilizarile de active în decontari cu clientii, imobilizari consemnate în documente (cecuri) remise de firma spre încasare. Perioada de creditare este de maxim 45 de zile, numai daca activele respective nu au fost cuprinse în planul (bugetul) de trezorerie sau nu au asigurata o alta sursa de finantare.


6. Facilitati de cont (overdraft – descoperire de cont), în lei

Pentru agentii economici cu o situatie economico-financiara foarte buna dar care, din anumite cauze bine justificate, nu pot face fata temporar platilor, se pot acorda credite pe termen de pâna la 15 zile si într-o suma limitata.

În linii generale, acestea sunt cazurile în care o banca comerciala vine în întâmpinarea firmelor. În programul de creditare al bancilor comerciale au fost incluse si alte obiective de creditare, ca urmare a diversificarii pietei financiare si monetare, inclusiv practicarea deschiderii de linii de credit. Astfel, bancile comerciale acorda credite pe termen scurt pentru operatiuni de scont, factoring, pentru valuta vânduta, marfurile vândute în rate, completarea veniturilor proprii pentru investitii etc. De asemenea, bancile comerciale acorda credite pe termen scurt în valuta pentru importul de bunuri si servicii, deschiderea liniilor de credit tip revolving, documente remise spre decontare etc.

Pornind de la aceste necesitati si de la oferta bancilor comerciale de a le onora, sistemul bancar si întreprinderile procedeaza la fundamentarea si adoptarea de decizii de creditare. Procesul decizional în materie de credite cuprinde urmatoarele etape: 1. Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare

de credit; 2. Analiza solicitarii de credit; 3. Adoptarea deciziei de creditare; 4. Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite pe termen scurt

detinut de banca comerciala.

Parcurgerea acestor etape se realizeaza cu ajutorul unui fond de informatii economice, financiare, manageriale, monetare provenit din sistemul bancar, din economia nationala si din întreprindere. În unele cazuri, sunt solicitate informatii si de pe piata financiar-monetara internationala (curs valutar, dobânzi, alocatii de credite în valuta etc.).

17.2 Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit pe termen scurt

În momentul în care o întreprindere se adreseaza bancilor comerciale cu o solicitare de credit pe termen scurt, acestea procedeaza la realizarea unei analize detaliate si în domenii diferite privind firma respectiva. Pentru a începe analiza, întreprinderea este solicitata sa depuna o documentatie economica si financiara complexa (vezi Cadrul 17.1).

Diversificarea obiectivelor de creditare

Etapele procesului decizional


Cadrul 17.1

- Documente care atesta legalitatea înfiintarii firmei; - Cererea de credite semnata de persoanele autorizate din întreprindere; - Contul de profit si pierderi; - Ultimul bilant contabil; - Situatia stocurilor si cheltuielilor pentru care se solicita creditarea (cantitati, valori, cauze,

termene de valorificare); - Situatia contractelor de livrare; - Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul în curs sau Planul de afaceri; - Grafic de rambursare a cred itului si de plata a dobânzilor; - Lista bunurilor materiale si a valorilor ce constituie garantii asiguratorii pentru creditul

solicitat; - Alte documente necesare analizei.

A. Analiza manageriala (analiza aspectelor nefinanciare privind firma)

În fata bancii comerciale, firma trebuie sa vina, în primul rând, cu o activitate economica în masura sa nu prezinte riscuri majore în perioada de utilizare a creditului. În acest scop, întregul univers intern si extern al întreprinderii este supus unei analize si interpretari riguroase, pentru a fi depistate efectele posibile ale unor evenimente politice, sociale, economice, militare sau ale unor schimbari tehnologice, în evolutia cererii, precum si cele ale influentei inflatiei, recesiunii, îmbatrânirii produselor etc.

Riscurile generate de aceste fenomene sunt completate cu analize detaliate privind produsele fabricate de firma solicitatoare de credite, precum si pietele pe care desface si se aprovizioneaza firma în cauza. Analiza scoate în evidenta aspectele de calitate ale produselor, pozitia firmei pe piata produselor sale, calitatea si starea financiara a principalilor sai clienti etc.

Pentru aprecierea firmei conteaza foarte mult metodele de marketing aplicate de managerii sai, competitivitatea produselor si stabilitatea segmentelor de piata cucerite. Totodata, intereseaza si marimea efortului facut de întreprindere pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, precum si preocuparea de a gasi noi piete, de a rezista concurentei producatorilor de produse similare, din tara si din import.

Conteaza, de asemenea, conditiile de munca, posibilitatile reale de productie, problemele sociale din întreprindere, relatiile cu sindicatele, asigurarea cu forta de munca calificata, cu materii prime si energie din surse de aprovizionare sigure si alternative.

Activitate fara riscuri majore

Preocuparea managerilor pentru noi piete


Conditiile economiei de piata cer si o analiza a calitatilor manageriale ale conducatorilor firmei. Între însusirile analizate se înscriu înclinatia spre inovare si creativitate, cunostintele în domeniul financiar, în marketing, în managementul productiei si al personalului, cinstea, integritatea personala, flexibilitatea etc.

Pentru managerii actuali, formati în conditiile economiei centralizate, însusirea cel mai greu de dezvoltat este asumarea raspunderii pentru gestionarea eficienta a patrimoniului. Cultivarea si sprijinirea acestei însusiri prin privatizare, legislatie etc. reprezinta o sansa reala pentru iesirea din criza a economiei si a fiecarei întreprinderi în parte, precum si pentru utilizarea corecta si eficienta a creditelor angajate de firma.

Toate aceste sub-domenii ale managementului firmei sunt analizate de inspectorul bancar si comunicate, spre interpretare finala, comitetului de directie al bancii comerciale, pe baza unei Fise de analiza a aspectelor nefinanciare ce caracterizeaza activitatea clientului. Comitetul de directie transforma informatiile privind managementul firmei în calificative prezente în calculul ratingului de credit (vezi Cadrul 17.2).

Cadrul 17.2 I. Caracteristicile clientului a) Generale (nivelul local, regional, national sau international al firmei; daca este sau nu în

sistemul de cotare la bursa); /2 indicatori/ b) Financiare (auditare, cifra de afaceri, rentabilitate, solvabilitate); /4 indicatori/ c) Managementul (experienta si stabilitatea conducerii, obiectivele strategice); /2 indicatori/ d) Ramura de activitate (perspective si protectie) ; /1 indicator/ II. Caracteristicile creditului a) Istoricul relatiei de credit client-banca; /1 indicator/ b) Conditii de eligibilitate; /1 indicator/ c) Adm inistrare (costuri de operare); /1 indicator/ d) Sursa de rambursare; /1 indicator/ e) Colaterale (garantii speciale) /1 indicator/ Nota: Fiecare din cei 14 indicatori este calificat prin cinci niveluri calitative (criterii).

Criteriul 1 corespunde cu cea mai buna caracterizare data firmei, iar criteriul 5 corespunde cu un calificativ foarte slab. Media ponderata a acestor calificative da Ratingul m ediu de credit.

Înclinatia spre inovare a managerului

Asumarea ras-punderii pentru gestionarea firmei


B. Analiza performantelor economico-financiare

Pentru acceptarea cererii de credite, rolul hotarâtor îl au performantele economice si financiare realizate de întreprinderea solicitatoare în perioada imediat precedenta (uneori se cer ind icatori si pentru o perioada mai mare - de circa trei ani) si cele estimate pentru perioada de angajare a creditului.

Astfel, Banca Comerciala Româna face lunar o analiza a agentilor economici care solicita sau au angajate credite, pentru cel putin 60% din volumul creditelor aflate pe rol. Aceasta analiza scoate în relief dinamica indicatorilor privind bonitatea clientului:

- Cifra de afaceri;

- Capitaluri proprii;

- Rezultatul exercitiului;

- Fondul de rulment;

- Necesarul de fond de rulment;

- Trezorerie neta;

- Lichiditate;

- Solvabilitate;

- Gradul de îndatorare generala si financiara;

- Viteza de rotatie a activelor circulante;

- Rentabilitate;

- Acoperirea dobânzii;

- Rata valorii adaugate;

- Politica de dividende.

Luarea în calcul a cererii de credit presupune o analiza conc reta a

tututor indicatorilor privind bonitatea agentului economic. În acest scop, banca prelucreaza datele din Bilantul înaintat de client. Simplificând indicatorii de activ si de pasiv stabiliti de banca, obtinem forma redata în Cadrul 17.3.

Rolul hotarâtor al performan-telor economice si financiare


Cadrul 17.3 ACTIV PASIV

Pe baza acestor posturi din bilant, se determina indicatorii care

caracterizeaza bonitatea firmei. Redam o parte dintre acestia, ceilalti fiind cunoscuti de la capitolele referitoare la deciziile privind procesul de consum (ciclul de fabricatie) sau privind procesul de productie. Fondul de rulment = I P – I A; Necesar fond de rulment = II A – II P; Trezorerie neta = IIIA – IIIP sau FR – NFR; Lichiditate imediata = (IIA + IIIA) – Stocuri – Clienti

incerti/Datorii cu scadenta < 1 an x 100 Lichiditate < 100% necorespunzatoare; 100-120% satisfacatoare; 120-150% buna; peste 150% foarte buna.

I A Active imobilizate

II A Active realizabile

III ATrezorerie+

I P Pasive pe termen lung

II P Datorii curente < 1 an

III P Trezorerie -

A C T I V E CIR- CU- LAN- TE

DA-TO- RII T O T A L E


Solvabilitate = Total activ – Stocuri nevandabile – Clienti incerti – – Alte active incerte / Datorii totale x 100

Solvabilitatea sa fie > 100 Grad de îndatorare: Generala = Datorii totale : Capitaluri proprii x 100; Financiara = Datorii financiare totale : Capitaluri proprii x 100 Calificativ GI generala GI financiara

Bun pâna la 60% pâna la 30% Satisfacator 60 – 100% 30 – 70% Necorespunzator peste 100% peste 70%

Principalii indicatori economici si financiari, care redau

performanta firmei si care sunt stabiliti pe baza datelor din Situatia patrimoniului, a celor constatate de inspectorul bancar sau raportate suplimentar de firma, sunt reprezentati de:

17.3 Analiza efectiva a solicitarii de credit

O data cu acceptarea solicitantului printre clientii bancii, se acorda firmei respective o recunoastere oficiala a performantelor sale, exigenta analizei bancare fiind considerata de prim rang. Obtinerea de catre firma a unui rating bun (ce tinde spre o medie egala cu 1) nu exclude derularea activitatii de analiza a cererii de credit si a creditului solicitat.

A. Identificarea scopului si a nivelului creditului solicitat

Scopul solicitarii trebuie precizat foarte clar sub forma deficitului de resurse pe care îl va suplini creditul cerut. De asemenea, cererea de credit trebuie sa se încadreze în prevederile legislatiei bancare si în Normele metodologice de lucru ale bancii comerciale respective.

Dupa precizarea si acceptarea scopului în care este solicitat creditul, echipa de decizie trece la analiza nivelului cantitativ al cererii. Nivelul solicitarii se determina pe baza analizei fluxului de lichididate (cash flow) si a capacitatii de rambursare de la sfârsitul trimestrului precedent precum si a datelor din prognozele pe trimestrul luat în calcul (din bugetul firmei sau determinate de inspectorul bancar).


Dupa stabilirea si acceptarea nivelului valoric al creditului, echipa de decizie trece la negocierea dobânzii si a comisioanelor ce revin bancii. Dobânzile stabilite de banci au în vedere dobânda de referinta practicata de Banca Nationala si dobânda de depozit acordata firmelor si persoanelor fizice care îsi pastreaza disponibilitatile banesti în conturi la banca respectiva. La aceste dobânzi, banca comerciala adauga dobânda proprie (care îi acopera propriile cheltuieli si profitul), rezultând dobânda propusa solicitatorului de credit.

În privinta Comisioanelor, bancile practica "tarife" pentru analiza cererii de credite de catre experti, pentru utilizarea sau neutilizarea creditului etc. Nivelul dobânzilor si al comisioanelor este corelat si cu practica celorlalte banci de pe piata creditului, el fiind un element de concurenta bancara.

B. Identificarea surselor de rambursare a creditului

Nivelul creditului, al dobânzilor si al comisioanelor, convenit în urma negocierilor, urmeaza sa fie comparat de echipa de decizie cu posibilitatile reale de rambursare a creditului si de plata a dobânzii si comisioanelor. Aceste posibilitati sunt cuantificate ca prognoza pe perioada de angajare a creditului negociat.

În cazul creditelor cu risc redus, banca solicita o singura sursa de achitare; pentru celelalte tipuri de credite cu risc ridicat, bancile solicita si o a doua sursa de rambursare. Prima sursa este reprezentata de lichiditatea ce rezulta din circuitul economic normal al firmei. Sursa colaterala, reprezentata de regula de garantia depusa de firma, trebuie identificata clar si corect de catre inspector si echipa de decizie.

Pentru a se preciza daca solicitantul este solvabil la data rambursarii, se determina indicatorii de solvabilitate, lichiditatea la o anumita data, precum si Nivelul fluxului de numerar în perioada achitarii creditului si a dobânzii. Astfel, din bugetul de trezorerie, întocmit pentru trimestrul în care va avea loc rambursarea, trebuie sa rezulte un excedent cel putin la nivelul obligatiilor firmei catre banca în cauza. Totodata, echipa de decizie apreciaza mersul conversiei activelor firmei în numerar, în corelatie cu planul de esalonare a rambursarii negociat în procesul decizional al creditarii.

C. Identificarea garantiilor creditului

Un moment important în procesul de adoptare a deciziei de creditare este reprezentat de identificarea si verificarea atenta a garantiilor pe care firma solicitatoare de credit le prezinta. Garantiile sunt o asigurare suplimentara pentru rambursarea la termen a creditelor angajate si pentru plata dobânzilor aferente, alaturi de încasarile curente din vânzarea rezultatelor activitatii economice.

Garantia - o asigurare suplimentara

Stabilirea nivelului dobânzii si al comisioanelor

Cele doua surse de rambursare a creditului


În acceptiunea bancilor comerciale, pot constitui garantii pentru creditele pe termen scurt urmatoarele valori:

- garantii de la Guvernul României; - garantia bancara data de alta banca decât cea care da creditul

negociat; - depozitul bancar al firmei (cash-ul colateral); - garantii reale mobiliare cu sau fara deposedare; - contract de asigurare pentru rate si dobânzi; - ipoteca; - cesiunea de creante; - fidejusiunea (cautiunea); - garantia de firma ; - alte garantii.

În cazul, clientilor care se confrunta cu greutati financiare, acestora

li se cere sa semneze bilete la ordin. Garantia este supusa unei analize privind valoarea sa reala si

autenticitatea dreptului solicitantului de credit asupra bunului folosit drept gaj.

Astfel, garantia bancara data de o alta banca în favoarea bancii creditoare se verifica în privinta valabilitatii documentu lui bancar, în privinta valorii, a valabilitatii în timp si a bonitatii bancii emitente.

Ipoteca are în vedere bunurile imobiliare ale firmei, iar cesiunea creantele solicitantului de credite asupra altor agenti economici.

Pentru a fi acceptate de banca, garantiile trebuie sa îndeplineasca cumulativ mai multe conditii: sa poata fi transformate rapid în lichiditati, bunurile sa fie în circuit civil, bunurile gajate sa fie în stare buna, sa existe piata pentru valorificarea bunurilor ce constituie garantie etc. Valoarea bunurilor se ia în calcul pe baza unui coeficient variabil aplicat la valoarea de piata a bunurilor respective sau a garantiei oferite (coeficient care variaza de la 100% – în cazul garantiilor bancare, spre exemplu - la 60% pentru gajul fara deposedare).

Pentru majoritatea garantiilor, banca încheie cu solicitantul de credite contracte de gaj, de depozit bancar, de cesiune sau de garantie imobiliara, specificându-se baza legala si obligatiile firmelor creditate de a pastra în bune conditii bunurile gajate si de a le folosi, în caz de producere a riscului, la rambursarea creditului primit. Contractele respective însotesc în final contractul de credit ce se încheie cu agentul economic dupa adoptarea deciziei de creditare.

În scopul diminuarii riscului de nerambursare a creditului, bancile comerciale solicita beneficiarului de credite si de scrisori de garantie bancara sa asigure bunurile aduse drept garantie la societati de asigurare-reasigurare.

Contracte de gaj, de depozit, de cesiune etc.

Garantii pe termen scurt

Tipuri de garantii supuse analizei

Conditii pentru garantie si valoarea garantiei


17.4 Adoptarea deciziei de creditare pe termen scurt

Dupa parcurgerea etapelor de fundamentare, echipa de decizie realizeaza actul final al procesului decizional, adoptarea deciziei. Înainte de a se pronunta în favoarea firmei, banca realizeaza o corelare a sumelor solicitate cu propriile resurse de creditare, cu restrictiile legale, cu evolutia costului capitalului împrumutat etc.

A. Corelarea cu disponibilitatile de resurse

Pentru orice banca comerciala, exista restrictia în materie de

creditare data de limitarea resurselor sale si a celor procurate de pe piata interna si externa. O administrare eficienta presupune o prognoza realista a resurselor de creditare pe termen scurt, cuplata cu preocuparea de largire a gamei de resurse la un cost optim, dat de dobânzile de depozit platite de banca, de dobânda creditelor cumparate de la Banca Nationala si de rezervele minime obligatorii ce trebuie depuse la Banca Nationala a României.

De aceea, adoptarea deciziei de creditare este dependenta de evolutia resurselor bancii respective. Corelatia necesara se realizeaza prin Situatia trimestriala privind prognoza si administrarea resurselor si plasamentelor bancare, redata, în mod simplificat, în Cadrul 17.7.

În faza de proiectare, pe baza situatiei resurselor si a plasamentelor, bancile îsi întocmesc Programe de credit, cu defalcari pe tipuri de credite, pentru agentii economici cu capital de stat si, respectiv, privat. Aceste defalcari, sub forma de plafoane, sunt transmise sucursalelor, constituind limite maxime de angajare de credite în trimestrul respectiv.

În perioada de realizare, zilnic, sucursalele judetene ale bancilor comerciale raporteaza nivelul creditelor angajate, iar saptamânal se analizeaza creditele grupate pe categorii dupa obiectul creditat, cauzele nerambursarii la termen etc.

Restrictia limitei resurselor bancii

Programele de creditare ale bancilor comerciale


Cadrul l7.7

SITUATIA RESURSELOR SI PLASAMENTELOR

Indicatori Luna I Luna II Luna III Resurse de creditare

1. Pasive externe 2. Pasive interne 3. Total resurse (1 + 2) 4. Alte active I. Total resurse de creditare (3 – 4) Plasamente

5. Credite interne - pe termen scurt - pe termen mediu si lung 6. Active interbancare

II. Necesar total de credite (5 + 6) III. Necesar de resurse (II – I) IV. Surplus de resurse (I – II)

Pe lânga corelatiile de ordin cantitativ, bancile urmaresc si respectarea unor constrângeri de ordin juridic în legatura cu acordarea de credite. Astfel, Legea privind activitatea bancara interzice acordarea de credite unui singur agent economic într-un volum mai mare de 20% din capitalul si rezervele bancii respective.

B. Adoptarea si comunicarea deciziei de creditare

Fiecare banca comerciala, în functie de principiile politicii manageriale, stabileste competenta diferitelor structuri ierarhice în privinta aprobarii creditelor. De regula, aceste competente sunt stabilite sub forma unor limite cantitative, începând cu comitetele directoare de la nivel de agentie, filiala sau sucursala, pâna la presedintele bancii si comitetul de directie din centrala bancii comerciale respective.

Bancile comerciale pun ca o restrictie importanta pentru adoptarea deciziei existenta capacitatii de rambursare din partea solicitatorului de credite, pe întreaga perioada de creditare. Ofiterii de credite au în vedere portofoliul de contracte si comenzi ale clientului, cash-flow-ul previzionat, precum si o relatie de extrapolare a mediei încasarilor zilnice din ultimul trimestru pentru perioada viitoare (vezi relatia 17.10 utilizata de Banca Comerciala Româna).

Conditionarea deciziei de capacitatea de rambursare


Relatia 17.10

Cr = Σ I / 90 x p x 70% x Ra x Fe

unde:

Cr reprezinta capacitatea de rambursare a clientului; ΣI/90 = suma încasarilor zilnice din ultimul trimestru; p = perioada de valabilitate a creditului solicitat (în zile); Ra = rata de actualizare (în functie de rata inflatiei); F e = factor de extrapolare (extrapoleaza în perioada viitoare media

încasarilor realizate în perioada expirata).

Banca nu va acorda credite solicitantilor care nu îndeplinesc cerinta

ca suma creditului solicitat sa fie mai mica decât capacitatea de rambursare.

Dupa adoptare, decizia de creditare este comunicata solicitantului. Acesta, împreuna cu unitatea bancara care acorda efectiv creditul, procedeaza la încheierea Contractului de credit.

Contractul de credit precizeaza suma acordata de banca, obiectul creditat, modalitatea de efectuare a platilor din credit, esalonarea acordarii, dobânda (si posibilitatea indexarii pe parcurs), comisioanele, termenele si ratele de rambursare, garantiile, alte drepturi si obligatii, sanctiunile etc.

C. Analiza realizarii deciziei de creditare

Pe parcursul perioadei de utilizare a creditului, bancile analizeaza evolutia starii economice si financiare a debitorului, precizând nivelul riscului de nerambursare a creditului angajat. Aceasta analiza se refera la serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-si onora datoriile). În functie de numarul de zile de întârziere a platii ratelor si a dobânzii, serviciul datoriei determina o clasificare a creditului în mai multe categorii (vezi tabelul urmator). Serviciul datoriei Calificativ pentru credit Pâna la 15 zile standard 16 – 30 zile în observatie 31 – 60 zile substandard 61 – 90 zile îndoielnic peste 91 zile pierdere

Prevederile contractului de credit


În functie de categoriile de calificare a creditului, banca comerciala aplica diferiti coeficienti de provizionare. Astfel, pentru credite în observare, coeficientul este de 0,05, pentru credite substandard, 0,2, iar la cele calificate drept pierdere coeficientul este egal cu 1.

17.5 Fluxurile de fonduri determinate de creditul pe termen scurt

Adoptarea deciziei de creditare are menirea de a veni în întâmpinarea necesarului de fonduri din întreprindere. Între banca si firma solicitatoare de credit pe termen scurt se realizeaza un flux de fonduri benefic pentru echilibrul gestiunii financiare. Fluxurile catre unitatea economica sunt completate de fluxurile financiare, dar si monetare, care leaga cele doua institutii, banca si firma (vezi figura nr. 17.3).

Figura nr. 17.3

În mod concret, dupa confirmarea aprobarii creditului, o parte din

resursele bancii comerciale (Pasive) se îndreapta catre plasamentele pe termen scurt (1a), cealalta acoperind activele interbancare (rezerva obligatorie la B.N.R.), prin legatura (1b). Apoi, fluxul de fonduri se îndreapta spre întreprindere (1c), intrând în principal în componenta deciziei financiare privind activele (mijloacele) circulante, ca informatie yvn (vezi capitolul 9). În unele cazuri, creditul pe termen scurt poate fi localizat si în deciziile financiare privind reparatiile mijloacelor fixe, cercetarea stiintifica etc.

Creditul primit se alatura prin legatura (1e) fluxului intern al autofinantarii pentru a acoperi cheltuielile financiare generate de procesul de consum necesar formarii, refacerii si dezvoltarii elementului mijloace circulante al structurii economice a firmei (cheltuieli de tipul ycp).

Fluxurile mone-tare determinate de decizia de creditare


Pe parcursul utilizarii creditului si la scadenta se stabileste si un flux invers, de la întreprindere catre banca (circuitul 2 în figura nr. 15.3). Plata dobânzilor, a comisioanelor si rambursarea creditului preiau o parte din veniturile financiare ale firmei (2a); aceste venituri ajung la banca (2b), refacând resursele de creditare si acoperind o parte din cheltuielile de functionare a bancii.

Între firme si banci apar si alte fluxuri legate de formarea depozitelor banesti la banci (ca resursa de creditare) - circuitul 3 - si de plata catre firme a dobânzii de depozit (circuitul 4).

Fluxurile determinate de creditarea pe termen scurt a întreprinderilor si de relatiile banesti cu bancile sunt cuprinse în componenta bugetului financiar al firmelor, în structura deciziilor de finantare sau distinct, într-o anexa privind corelatiile cu sistemul bancar.

17.6. Activitati tutoriale

Modelul de îndrumare si organizare a pregatirii si învatarii îl aveti la

sfârsitul capitolului 1.

ÎNTREBARI RECAPITULATIVE

• Care sunt cauzele care justifica apelarea de catre întreprinderi la fonduri din afara gestiunii lor interne?

• Cum raspund bancile la solicitarile agentilor economici pentru acoperirea deficitelor de fonduri pe termen scurt?

• Ce tipuri de analize realizeaza bancile asupra agentilor economici solicitatori de credit pe termen scurt?

• Cum se cuantifica indicatorii privind activitatea manageriala si performanta economico-financiara?

• De ce este necesara si o analiza în dinamica a bonitatii firmelor solicitatoare de credit pe termen scurt?

• În ce masura Planul de trezorerie poate fi considerat documentul hotarâtor în stabilirea nivelului creditului cerut de firma?

• La ce analize se supun garantiile prezentate de solicitatorul de credite? • Ce poate întreprinde banca comerciala în cazul în care se constata o crestere a riscului de

nerambursare si o încalcare a prevederilor din contractul de credit? • În cuprinsul caror decizii din bugetul firmei sunt cuprinse fluxurile de fonduri determinate

de creditul pe termen scurt?

Fluxurile monetare în faza de rambursare


TESTE DE AUTOVERIFICARE

17.1 În gestiunea financiar a a firmei apar decalaje între necesarul si existentul de fonduri pentru activitatea economica. Printre cauzele acestor decalaje se afla:

a) prevederea din start a unui capital propriu mai mic decât cel de lucru; b) diferentele de cost pentru capitalul propriu si pentru capitalul împrumutat; c) existenta în economia nasionala sau pe plan international a unor surse disponibile ce pot fi solicitate de firme; d) dorinta actionarilor de a avea un divident pe actiune mai mare; e) blocajul financiar din economie. Care din aceste cauze se datoreaza deficientelor din derularea decontarilor firmei cu clientii sai?

17.2 Bancile comerciale acorda mai multe categorii de credite pe termen scurt:

a) globale de exploatare; b) pentru active constituite temporar; c) pentru productia de export; d) pe documente remise spre încasare; e) overdraft. Care dintre acestea se refera la situatia descoperirii de cont si se acorda pentru o perioada de cel mult 15 zile?

17.3 Ratingul de credit are în vedere caracterizarea clientului si a creditului. El ia în

considerare: 1. Aspecte generale privind firme; 2. Aspecte financiare; 3. Istoricul relatiei de credit; 4. Conditiile de eligibilitate; 5. Managementul; 6. Costul de operare; 7. Sursa de rambursare; 8. Garantii speciale (colaterale). Care sunt indicatorii care îl caracteri-zeaza pe client :

a) 1,2,3; b) 1,2,4; c) 1,2,5; d) 2,3,4; e) 3,4,5.

17.4 Dar indicatorii care caracterizeaza creditul solicitat:

a) 1, 2, 3, 4, 5; b) 1, 2, 4, 5, 6; c) 4, 5, 6, 7, 8; d) 3, 4, 6, 7, 8; e) 2, 3, 4, 5, 6.

17.5 Pentru determinarea indicatorilor de bonitate se utilizeaza datele din Bilantul firmei.

Aveti formula: Datorii totale: Capitaluri proprii x 100. Ce reprezinta:

a) Fondul de rulment; b) Gradul de îndatorare financiara; c)Gradul de îndatorare generala; d) Necesar de fond de rulment ; e) Lichiditatea imediata.

17.6 Drept garantie pentru creditele acordate sunt luate în calcul mai multe categorii de bunuri

la o valoare cuprinsa între 60% si 100%. Care din urmatoarele conteaza drept garantie doar cu 60% din valoare:

a) garantiile guvernamentale; b) garantia bancara; c) depozitele colaterale ale firmei; d) garantia reala mobiliara fara deposedare; e) cesiunea de creante.


17.7 Formula capacitatii clientului de rambursare a creditului este:

Cr = S I/90 x p x 70% x Ra x Fe

Care din factorii respectivi reda efectele inflatiei:

a) S I/90; b) p; c) Ra; d) F e; e) Cr. 17.8 Banca comerciala îsi constituie provizioane în functie de calificativul dat creditelor pe

baza analizei serviciului datoriei. În care situatie coeficientul de previzionare este egal cu 0 :

a) credite în observatie; b) standard; c) substandard; d) îndoielnice; e) credite pierderi.

17.9 Lichiditatea imediata , ca indicator de apreciere a bonitatii firmei, are un nivel bun, daca:

a) < 100%; b) peste 150%; c) Între 100 si 120 %; d) între 120% si 150%; e) = 100%.

17.10 Gradul de îndatorare generala, pentru a fi necorespunzator, trebuie sa aiba nivelul:

a) pâna la 60%; b) = 60%; c) 60-100%; d) = 100%; e) peste 100%.

STUDII DE CAZ SI EXERCITII

17.1 Clasificarea firmelor Pentru a clasifica firmele pe baza ratingului de credit, stabiliti media criteriilor având urmatoarea situatie: La firma A, numarul de criterii pe indicatori este:

- criteriul 1 = 3; - criteriul 2 = 6; - criteriul 3 = 2; - criteriul 4 = 2; - criteriul 5 = 1.

La firma B: - criteriul 1 = 5; -criteriul 2 = 3; -criteriul 3 = 3; -criteriul 4 = 1; - criteriul 5 = 2.

La firma C: - criteriul 1 = 2; - criteriul 2 = 2; - criteriul 3 = 3; - criteriul 4 = 1; - criteriul 5 = 6.


17.2 Dezbatere

Organizati o discutie libera privind rolul pe care o banca comerciala

îl acorda analizei manageriale în clasificarea firmelor si în acordarea de credite. Precizati cum poate fi apreciata preocuparea conducerii firmelor pentru promovarea inovarii în tehnologie, asimilarea de noi produse, cucerirea de noi segmente ale pietei.

17.3 Referat

Întocmiti un referat în legatura cu rolul creditarii în acoperirea necesarului de fonduri pe termen scurt pentru o întreprindere aflata în diferite stadii de dezvoltare sau în pragul unui esec. Comentati rolul pe care o banca comerciala si-l asuma în economia de piata, pentru a influenta favorabil activitatea micro-economica.

17.4 Teme pentru cercetarea stiintifica - Fundamentarea complexa, la nivel de firma si de banca comerciala,

a deciziei de creditare pe termen scurt.

- Modalitati de îmbunatatire a bonitatii firmei pentru a corespunde exigentelor bancilor comerciale;

- Evaluarea garantiilor bancare pe baza principiilor economiei de piata;

- Previzionarea surselor de rambursare a creditelor si de plata a dobânzilor cu ajutorul bugetului previzionat;

- Modalitati de rambursare a creditelor pe termen scurt în cazurile de dificultate financiara.

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOVERIFICARE

17.1 e; 17.2 e; 17.3 c; 17.4 d; 17.5 c; 17.6 d; 17.7 c; 17.8 b; 17.9 d; 17.10 e.

Nota: Pentru a obtine nota 10,00, trebuie sa rezolvati toate cele 10 teste.

Decizia de Creditare Pe Termen Scurt

Documents

Transcript of Decizia de Creditare Pe Termen Scurt