COSTURILE BAZ A FUNDAMENTRIIPREURILOR

Costurile- baza a fundamentarii preturilorCea mai simpla definitie considera costul ca fiind totalitatea cheltuielilor determinate de realizarea marfurilor. Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate prin alocarea, utilizarea si consumul unui factor de productie pentru producerea si comercializarea unui volum de bunuri economice. Definirea costului presupune mai nti, definirea finalitii sale i a obiectului su, deoarece toate procedeele de elaborare a costului decurg din aceti doi vectori fundamentali.Finalitatea costului poate fi determinat:a) contabil, prin nsumarea cheltuielilor angajate cu ajutorul contabilitii analitice pentru a cunoate nivelul costului efectiv al unui anumit produs;b) economic, cnd ntreprinderea vrea s mearg mai departe cu investigaiile sale.Costul de oportunitate (sau costul economic) reprezint costul opiunii pentru o anumit alternativ n detrimentul alteia, aceasta exprimndu-se n uniti fizice de bunuri sau servicii la care este necesar s se renune pentru a produce sau a achiziiona un alt bun.Costurile contabile reprezint expresia bneasc a consumurilor de resurse ocazionate de producerea i desfacerea unei mrfi (sau a unei anumite cantiti dintrun bun sau serviciu).Costuri implicite cuprind acele cheltuieli necesare produciei, care nu presupun plti ctre teri, ele fcndu-se pe seama resurselor proprii ale unitii n cauz. Costurile implicite,reprezentnd salariul cuvenit proprietarului i venitul normal al capitalului sunt evaluate ca venituri ce ar putea fi ncasate dac resursele ar fi folosite n cea mai bun activitate concurent.Costurile simple pot fi urmrite pe elementele primare.Costurile complexe sunt cele care grupeaz mai multe costuri simple.Costurile directe sunt identificabile i msurate n momentul efecturii lor i pe fiecare produs.Costurile indirecte sunt ocazionate pe fabricarea ntregii producii.Costul global (CG) reprezentnd ansamblul costurilor corespunztoare unui volum dat al produciei.Costurile fixe sunt independente de volumul produciei (taxe i impozite, amortizarea capitolului fix, nclzirea, iluminatul fabricii) Costurile variabile sunt cheltuielile care se modific odat cu volumul fizic al produciei.Costul marginal este suplimentul de cost antrenat de o unitate suplimentar de producie; sau este creterea costului determinat de creterea produciei cu o unitate.Costul mediu sau Costul unitar (CM) reprezint costurile globale pe unitatea de produs.Costul fix mediu (CFM) reprezint costul fix ce revine fiecrei uniti de producie.Costul variabil mediu (CVM) este raportul dintre costul variabil total i volumul de producie.Costul total mediu (CTM) este costul total suportat de fiecare unitate de producie.Minimizarea costurilor nseamn reducerea costurilor pe unitatea de efect util sau pe unitatea de rezultat, avnd un rol determinant n maximizarea profiturilor. Raportul este indirect proporional.Volumul produciei dincolo de care se poate obine profit se numete pragul rentabilitii.Limita pn la care firma poate suferi reducerea preului depia n raport cu nivelul costului su marginal este punctul(pragul)de nchidere.Pentru a-si fundamenta deciziile, managaerii trebuie sa stie cat costa un anumit lucru(produs, utilaj , serviciu. Acest lucru e numit obiect de cost sau purtator de cost si poate fi orice element pentru care se doreste o cuantificare a costurilorn termeni monetari, costul exprim (msoar) nsumarea resurselor utilizate pentru obiectul su.Din punct de vedere al timpului, costurile se stabilesc pe perioade scurte sau lungi.

Costul element de fundamentare a preului n optica productorului vnztorn economia de pia, relaia dintre cost i pre i dezvluie caracteristica dominant de legtur indirect, deoarece costul influeneaz indirect asupra preului format pe pia.n funcie de raportul cerere-ofert, ale crui dimensiuni sociale sunt recunoscute prin mecanismul pieei, cnd se poate cunoate de fapt, care este oferta i care este cererea, costul fiecrui productor poate fi mai mic, egal sau mai mare dect preul.n cazul n care costul este mai mare dect preul, nseamn c productorul nu acoper n ntregime cheltuielile, rezultnd pierderi.Cnd costul este egal cu preul, nseamn c productorul i acoper integral cheltuielile, dar nu obine profit.Dac costul este mai mic dect preul, nseamn c productorul acoper n ntregime cheltuielile obinnd profit.Aadar, fiind o rezultant a echilibrrii cererii cu oferta la pia, preul nu se formeaz n funcie de cost, ci n funcie de posibilitatea de echilibrare la un anumit nivel al su a celor dou componente ale pieei.Nivelul costului de producie este n exclusivitate problema productorului.Cunoaterea caracteristicilor de legtur indirect ntre cost i pre determin preocupri constante ale productorilor de a-i optimiza costul acionnd asupra reducerii lui, pentru a-i asigura un profit ct mai ridicat.Concurena direct prin pre antreneaz indirect o concuren prin cost.Orice productor trebuie s-i realizeze o fundamentare a costului i a marjei profitului, pentru a putea aprecia, mai nti ca legitimitile pieei s acioneze asupra nivelului preului, dac poate opta sau nu pentru fabricarea produsului respectiv.Elaborarea calculelor previzionate de cost i de pre este necesar n mai multe variante, pentru a ne putea alege varianta cea mai bun.

Ipostaze n care apare costul ca element de fixare a preului de vnzaren metodologia fundamentrii i stabilirii preurilor, costul de producie prezint sensuri multiple:a) costul, ca msur a efortului productorului, cuprinde elementele de cheltuieli cunoscute: materii prime i materiale, combustibil, energie, ap, salariu, CAS i ajutorul de omaj, amortismentul fondurilor fixe, cheltuieli pentru tehnica nou, dobnzi i alte cheltuieli bneti.b) costul n raport cu timpul, se folosete n fundamentarea preului prospectiv, de regul, ca mrime antecalculat i, numai n mod excepional, ca mrime post-calculat.Fundamentarea preurilor pe baza costurilor antecalculate este regula general a formrii preurilor i, totodat, condiia asigurrii valabilitii lor pe un interval de timp.Folosirea antecalculaiilor de costuri i stabilirea preurilor noilor produse este legat i de necesitatea utilizrii produselor etalon, prin costurile i preurile lor recunoscute deja n relaiile de schimb pe piaa intern i mondial.Pentru produsele la care nu se pot gsi etaloane avnd caracter de unicat sau comenzi ocazionale, n stabilirea preurilor se folosesc costuri post-calculate, analizate critic.n condiiile economiei de pia, costurile de producie servesc la fundamentarea preurilor de ofert n urmtoarele ipostaze: cost individual; cost de echilibru; cost concurenial; cost marginal.Costul individual (Ci) al fiecrui productor este folosit n calculele economice privind fundamentarea preului de ofert deoarece, ca orice vnztor, unitatea productoare nu poate, principial, s conceap desfacerea produsului obinut cu pierderi.Este legat de raiunea de a fiina ca agent economic, de a fi rentabil, de a prospera. Pretul de oferta propus de producator este format din costul individual al producatorului si marja profitului individual al producatorului luand in consideratie si obligatia de plata a impozitului pe Cifra de Afaceri aplicand procedeul de calcul al acestuia in pret.Costul de echilibru (Ce) ntre productorii de ramur, a crui dimensiune este determinat prin formarea liber a preului la pia; se poate vorbi, deci, de un cost recunoscut de pia pe baza raportului cerere-ofert.Preurile libere n condiiile unei concurene reale tind s se apropie de preul de echilibru care, la rndul lui, presupune un cost de echilibru.Costul de echilibru apare ca un cost n jurul cruia oscileaz costurile individuale, ai crei productori se preocup n particular s nu-l depeasc.Costul concurenial (Cc) este costul individual cu nivelul cel mai sczut. El acioneaz prin imprimarea tendinei de reducere a costurilor individuale crend premisele reducerii preurilor. Costul marginal (Cm) este costul creterii produciei peste nivelul optim al acesteia, producie obinut cu cel mai cobort cost mediu.Costul marginal poate fi folosit pentru stabilirea preului la nivelul su, uneori peste acest nivel, tiut fiind c un asemenea nivel de pre (p = Cm sau p > Cm), pe seama volumului relativ redus al produciei, aduce ntreprinderii profituri sigure i ridicate. Dar, o asemenea ipostaz a costului n funcia preului apare fie n situaie de monopol, fie n situaii dictate de autoritatea public, urmrindu-se economisirea resurselor deficitare sau reflectarea diferenierilor marginale ale consumului acestora n diferite momente ale produciei.Preul comparabil pe piaa mondial st la baza apropierii preurilor interne de cele internaionale, a competitivitii produselor prin pre.Aici intervin urmtorii factori: competitivitatea performanelor tehnice, productivitatea muncii determinat de nzestrarea tehnic, performanele utilajelor, pregtirea forei de munc i gradul de cointeresare a ei, factorul monetar, disciplina comercial etc.Pe lng calitatea de a fi element structural distinct, ca punct de sprijin al preului, costul mai are i calitatea de a fi baza de calcul a profitului n momentul fundamentrii preului de ofert, cnd venitul net se apreciaz n raport cu efortul total de producie sau elemente importante de efort. n structura preului fundamentat, pornind de la cost, profitul poate fi stabilit ca marj cu nivel absolut . Pretul de oferta fundamentat este format din costul de produs si profitul stabilit pe produs in pretul unitar de oferta al producatorului. Pot exista situaii (ramuri, produse, concepte de dimensionare a profitului), n care profitul i rata lui s se raporteze nu la costul total, ci la pri (elemente) ale acestuia: salarii, valoarea adugat.n aceast ipostaz, costul servete la analiza prin comparare a costului unui produs cu costul unui produs reprezentativ, ales ca etalon, din economia intern sau mondial. n acest fel, costul individual va putea s se apropie de costul concurenial intern sau extern.

MECANISMUL I FUNCIILE PREURILOR

Mecanismul formari preurilorDefinit in termenii cei mai generali, pretul reprezinta o suma de bani primita sau platita pentru cedarea, respectiv obtinerea unui bun sau serviciu.Sub aspect economic, pretul este expresia baneasca a valorii bunurilor si serviciilor care fac obiectul schimbului, dar in prezent pretul nu se mai limiteaza doar la valoarea bunurilor si serviciilor care fac obiectul schimbului ci cuprinde in sfera sa alte acte si fapte putandu-se astfel vorbind de pretul actiunilor,obligatiunilor si a altor titluri de valoare, pretul concesiunilor, pretul locatiilor de gestiune, pretul capitalului imprumutat(dobanda) sau a celui utilizat(amortizarea sau chiria).Astfel, economia n ansamblul ei poate fi: exclusiv de pia, planificat sau mixt.Eseniale pentru economia de pia sunt urmtoarele:1. existena unor uniti economice independente, autonome unele fa de altele;2. legturi directe de vnzare-cumprare ntre acesta;3. existena preului liber sau liberalizat.Fiecare ntreprindere i elaboreaz planul, i stabilete preurile de vnzare, i gestioneaz liber capitalul (fondurile), ia decizii cu privire la utilizarea creditelor i cu privire la schimburile interne i internaionale.Legtura cu statul este realizat prin impozite taxe. ntreprinderile publice au autonomie financiar. Preurile se stabilesc, de asemenea, liber de ctre ntreprinderi n contextul autonomiei financiare.Elucidarea problemei coninutului preului necesit s abordm valoarea ca fiind o mrime abstract, care poate fi explicat att din punct de vedere obiectiv si subiectiv.Conform teoriei obiective, valoarea este dat att de munca ncorporat n marf, ct i de utilitatea mrfii.Utilitatea, reprezentnd gradul de satisfacie pe care l poate obine consumatorul avnd n vedere att nsuirile produsului ca valoare de ntrebuinare, dar i cantitatea de uniti de valoare de ntrebuinare necesare. Conform teoriei subiective a valorii, se apeleaz la valoarea estimativ (apreciat, aproximat), pe care omul o ataeaz diferitelor bunuri dorite, n funcie de aptitudinile acestora de a satisface nevoile de consum, calitatea i raritatea lor, dificultile de procurare de ctre consumator .Se poate reine c susintorii teoriei obiective a valorii se situeaz pe poziia ofertanilor, a celor care doresc s-i acopere prin pre cheltuielile i s-i asigure obinerea profitului.

Funciile preurilorPrincipalele functii ale preturilor sunt:1. Frunctia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor contsta in aceea ca prin intermediul preturilor indicatorii eforturilor si efectelor ce caracterizeaza activitatiile economico-sociale capata o expresie baneasca concreta. In acest context pretul apare ca instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agenti economici in toate fazele circuitului economic (aprovizionare, productie, desfacere).2. Functia de informare a agentilor economici prin intermediul caruia de pe-o parte factorii de productie sunt orientati spre utilizarile cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile. Pretul este acela care il determina pe producator sa extinda, sa restranga sau sa abandoneze anumite activitati. In acest fel el e cea mai importanta sursa de informatii pentru adoptarea deciziilor de alocare si realocare a resurselor pe domenii.3. Functia de stimulare a agentilor economici producatori prin recuperarea cheltuielilor si asigurarea profitului ca premiza a continuitatii activitatii economice. Ofertantii sunt stimulati sa creasca productia acelor bunuri pentru care se ofera preturi avantajoase pe piata, dar in acelasi timp, preturile actioneaza ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de productie in scopul cresterii profitului incasat.4. Functia de parghie economica e justificata in primul rand prin aceea ca preturile cuprind in structura lor elemente valorice considerate fiecare ca fiind parghii economice(salarii, impozite, contributii, dobanzi, taxe, profit, comisioane).In al doilea rand prin aceea ca pretul unui produs se incadreaza intr-un sistem de preturi ale altor produse cu care se afla in raportul de proportionalitate denumite si preturi relative.In al treilea rand prin aceea ca preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici actionand in doua faze importante , in faza aprovizionarii prin preturile factorilor de productie si prin faza desfacerii prin preturile produselor livrate.5. In anumite situatii pretul este un factor de redistribuire a veniturilor si patrimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate. Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor constrangeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice si sociale. Constrangerile se manifesta sub forma unor elemente normative si a unor elemente sau conditii obiective.

Rolul ofertei i a cereri n formarea preului unui bunOferta Problemele legate de oferta de mrfuri privind nivelul, structura i eficiena economic fac obiectul calculului economic al productorilor. Oferta consta in cantitatea dintr-un bun sau dintr-un serviciu pe care diferiti agenti economici sunt dispusi sa o furnizeze la un anumit pret si la un moment dat.ntreprinderea autonom decide asupra combinaiilor necesare ale factorilor de producie: capacitatea de producie, resursele de materii prime, resursele umane, resursele financiare, pentru a obine un volum al produciei pentru care s-a informat asupra cererii de pia.Dac cererea poate absorbi producia ntreprinderii considerate, atunci productorul se preocup pentru determinarea acelui nivel al produciei pentru care va obine profitul maxim, pragul rentabilitii, elasticitatea ofertei n raport cu preul, pentru a alege cea mai bun pia de desfacere.n acest context, n legtur cu oferta trebuie cunoscute urmtoarele aspecte ale calculului economic al productorului i care vor fi studiate n ordinea urmtoare:1. determinarea nivelului produciei pentru care se obine profitul maxim.Profitul este maxim pentru acel volum al produciei pentru care preul de vnzare este egal cu costul marginal al produsului (costul marginal reprezint sporul de cost) necesar pentru obinerea unei uniti suplimentare de produs.El are mare importan n luarea deciziilor privind mrirea ofertei de mrfuri. Se determin raportnd creterea costului total la creterea produciei.Maximizarea profitului presupune ca finalizarea fiecrei uniti suplimentare de producie s necesite un spor de cost ct mai mic.n caz contrar are loc creterea costului marginal, adic a sporului de cost pe care-l reclam sporirea produciei i se diminueaz eficiena.n concluzie, cantitatea oferit de productor depinde, pe de o parte, de condiiile sale de producie reflectate n costul mediu, de costul marginal i, pe de lat parte, de preul de vnzare.2. pragul rentabilitii unei ntreprinderi reprezint punctul pentru care un anumit nivel al produciei (cifrei de afaceri), preul este egal cu costul mediu i, deci, profitul este nul.Pe total, ncasrile sunt egale cu cheltuielile.El poate avea ca semnificaie fie momentul i condiiile din care ntreprinderea ncepe s devin rentabil, fie momentul i condiiile n care ntreprinderea nceteaz s mai fi rentabil.n condiiile concurenei, productorii trebuie s fie preocupai de delimitarea pragului rentabilitii.3. elasticitatea ofertei n raport cu preul.Elasticitatea ofertei reprezint amploarea reaciei ofertei la variaiile eventuale ale preului de vnzare.Daca elasticitatea ofertei in raport cu pretul este pozitiva(>1) oferta poate fi elasctica, daca elasticitatea ofertei in raport cu pretul este =1 oferta este unitara, iar daca elasticitatea ofertei in raport cu pretul este mai