Facultatea de Relații Economice InternaționaleCiclul de Studii universitare de licență

Anu III – cursuri cu frecvență Anul universitar 2014-2015

Semestrul al II-lea

Curs de Dezvoltarea gândirii critice și creative

Aspecte metodologice • Cursurile vor aborda problematica definitorie pentru corelația

dinamică dintre gândirea critică și cea creativă, cu specială referire a aplicarea acestor precepte pentru înțeegelerea fenomenologiei economice;

• Disciplina se va finaliza cu un examen scris a cărui pondere va fi de 60% din nota finală;

• Activitățile de la seminar – referate, recenzii, proiecte, studii de caz, simulări- au o pondere de 40% din nota finală, după cum urmează:

• recenzia unui articol din BID – 10 pp• un studiu de caz sau un eseu pe baza unei problematici

oferite în prealabil – 10 pp;• participare activă la dezbateri 20 pp.

• Disciplina se poate promova doar dacă la examen se obține punctajul aferent notei 5;

Unele considerațiuni metodico-didactice

• Rolul universității moderne nu mai este acela de diseminare a informației ci a devenit unul în care se oferă cunoaștere și capacitatea de a pune informațiile a lucru într-un mod interactiv și pentru o finalitate determinată și palpabilă;

• Societatea prezentului dar mai ales cea a viitorului are nevoie de indivizi care caută rațiunea de a fi a fenomenelor și proceselor economice, înțeleg coreațiile dintre acestea și își folosesc rațiunea pentru a lua deciziile cele mai bune;

• Gândirea critică este un proces nu un scop în sine.

Cont.

• Gândirea critică este o competență cheie în societatea bazată pe cunoaștere și creativitate, utilă în toate disciplinele și profesiile;

• Gândirea critică reprezintă procesul de folosire a acelor competențe cognitive sau strategii care maximizează probabilitatea de a obține rezultate favorabile;

• Gândirea critică înseamnă să ai abilitatea de a culege și evalua informații și evidențe despre fenomene, procese sau stări de fapt, într-un mod echilibrat și reflexiv, pentru a desprinde concluzii bazate pe argumente solide;

• Gândirea critică critical presupune consum de timp, de energie, competență și dedicare;

Trebuie înțeles clar

• Ce reprezintă gândirea critică, respectiv cea creativă, și de ce sunt acestea importante și utile?

• De ce este nevoie de credibilitate și relevanță – să înțelegem de unde trebuie să culegem informații și natura faptelor cotidiene;

• Trebuie să evaluăm determinanții argumentării;• Că este important să descifrăm valențele și

limitele argumentării.

Termeni de baza

InterpretareAnalizaEvaluareDeductieExplicatie

Accepțiuni conceptuale

• Termenul „critic„ - când se aplică persoanelor care judecă sau judecăților lor, acestea nu doar au voie dar în anumite circumstanțe chiar pot, implică efortul de a vedea un lucru clar și just astfel încât să se poată distinge între bine și rău ci și între perfect și imperfect ci și că ansamblul poate fi judecat și evaluat corect„. (Webster’s Dictionary of Synonyms).

• Termenul „ creativ„ - are 3 accepțiuni corelate (Webster’s New World Dictionary)

• A crea sau a fi capabil să creezi;• A avea sau a demonstra imaginație și inventivitate artistică sau intelectuală;• Stimularea imaginației și a forței de a inova.

Corelații biunivoce

• Există o foarte strânsă corelație între compunerea mentală a lucrurilor și critica acestei arhitecturi conceptuale;

• Gândirea care surprinde logica lucrurilor;• Raționarea ca un act de creație; • Geniul creativ-ca regulă sau ca excepție; Limbajul ca element de

ghidare;• Corelația dintre talentul înnăscut, climatul societal și automotivarea –

Exemple mari;• creativitatea este mai bine înțelească dacă ne referim la gândirea de zi

cu zi;

• Elementele gândirii. Gândirea critică și creativă este arta de a gândi despre maniera de a gândi astfel încât:

• Să identificăm punctele tari și pe cele slabe – gândirea critică;• Să le recompunem într-o formă îmbunătățită –gândirea creativă.

Unele definiții

• GC „este un exercițiu intelectual structurat prin care o persoană conceptualizează, aplică, analizează, sintetizează și evaluează informațiile culese sau generate prin observare, experiență, reflecție, raționare sau comunicare cu scopul de a se ghida în procesul de acționare. Acest proces se bazează pe valorile intelectuale universale cum ar fi: claritatea, acuratețea, precizia, consistența, relevanța, probe corecte, raționalitate, transparență, corectitudine.

• GC se bazează pe: deziderate și provocări; ipoteze; date empirice; conceptualizări; raționamente care conduc la concluzii; implicații și consecințe; obiecțiuni în raport cu opinii și poziții alternative; cadre de referință.

• GC are 2 componente principale: • un set de informații și convingeri cu ajutorul cărora se generează și procesează

competențe;• Un comportament bazat pe angajamentul intelectual de a folosi acele competențe

pentru configurarea atitudinii.

Cont.

• GC este „este un proces de raționare rezonabilă și reflexivă focalizat asupra deciziei cu privire la ce să credem sau să facem„ (Robert Ennis)

• GC este „ un proces de raționare competent și responsabil care ne conduce la judecăți de valoare prețioase pentru că este sensibil la context, se bazează pe criterii și este unul autocorectiv„. (Matthew Lipman)

• „gândirea critică este gândirea despre propria gândire, atunci când fiecare dintre noi gândim la modul în care ne putem face gândirea mai bună„ (Richard Paul)

Cont. • GC are în vedere „examinarea ipotezelor, desprinderea sensurilor

ascunse, evaluarea evidențelor și configurarea concuziilor„; (se ridică probema cum anume?)

• „ abilitatea de a examina o problemă, dilemă sau situație, de a integra toate informațiile disponibile cu privire la aceasta, de a ajunge la o soluție

sau la testarea ipotezei asumate și de a justifica acel punct de vedere„. (Warnick și Inch)

• „ Un mod de gândire – despre un subiect, conținut sau provocare – în conformitate cu care cel care analizează își îmbunătățește calitatea procesului analitic pe calea luării în considerare a structurilor logice optime și impunerea unor standarde intelectuale predeterminate„. (Richard Paul;Linda Elder). Acești autori invită la:

• Formularea unor întrebări esențiale; • Culegerea unor informații relevante;• Testarea tuturor concluziior și a soluțiilor;• Abordarea unui proces deschis și inteligent de analiză;• Identificarea și analizarea asumțiior, implicațiilor și a efectelor practice;• Comunicarea rezultatelor

Ken Petrees insistă asupra explicării și pune accentul pe:

• Suficiență – dispunem de un adecvat sprijin argumentativ pentru afirmația respectivă;

• Relevanță - dispunem de o prezentare pertinentă a informațiilor cu privire la problema respectivă;

• Credibilitate – relevanța argumentelor este suficient de solidă; provin datele din surse sigure și necontestabile?

• Consistență – sunt elementele de sprijin corelate între ele, la nivel intern și extern, și cu ceea ce noi cunoaștem despre experiența și observațiile altora și despre sursele relevante?

• Actualitatea – se mai menține presantă problema sau este una depășită?

• Accesibilitate - dispunem de materialele necesare pentru a verifica relevanța și robustețea concluziilor desprinse? Sunt acceptate sursele secrete sau cele anonime?

• Obiectivitate – sunt bazele de date corecte și nedistorsionate? Provin acestea de la organisme sau de la persoane credibile

Cont.

• Edward Glaser definea GC ca „ abilitatea de a lua în considerare 3 lucruri: • atitudinea de a fi dispus să iei în considerare, într-o formă inteligentă, problemele și temele care se

afă în fața experienței de viață a individului;• Cunoștințele despre metodele de analiză, investigare și raționare logică;• Competența de a aplica acele metode.

• GC necesită un efort coerent de examinare a convingerilor sau formelor de cunoaștere în lumina probelor care le sprijină și de a desprinde concluziile cu privire la tendințele relevante.

• GC necesită, de reguă, abilitatea de a recunoaște problemele, de a identifica mijoace posibile de soluționare a lor, de a culege și structura informații pertinente, de a recunoaște asumții și valori încă neconfigurate, de a deține și folosi limbajul cu acuratețe, claritate și non-discriminare, de a interpreta evidențele și a evaua argumentele, de a recunoaște existența (sau inexistența) rcorelației logice între postulate; de a desprinde valoroase concluzii și generalizări; de a supune testării concluziile și generalizările indiferent de unde ar proveni acestea; de a reconstrui fundamentee credințelor pe baza unei vaste experiențe; de a face care judecăți de valoare cu privire la anumite ucruri sau calități prezente în viața de zi cu zi.

• (Edward M. Glaser, An Experiment in the Development of Critical Thinking, Teacher’s College, Columbia University, 1941)

GC presupune abilitatea de a:• Recunoaște problemele și de a găsi mijloacele adecvate de abordare a acestora;• Înțelege importanța prioritizării și a ordinii de preferință în ce privește

rezolvarea acestora;• Colecta și organiza stocul relevant de informații;• Recunoaște asumpțiile (ipotezele) și valorile neexprimate încă; • A înțelege și folosi mijloacele de comunicare cu acuratețe, claritate și

discernământ; • A interpreta datele, înțelege evidențele și evaluând argumentele; • A recunoaște existența (sau non-existența) corelațiilor logice dintre afirmații; • A desprinde concluziile și generalizările cele mai valoroase; • A supune la testare cocluziie și generalizările de la oricine ar proveni acestea;• A reconstrui fundamentele convingerilor pe baza unei experiențe ample; • De a formula judecăți care despre anumite lucruri; • Intr-o frază• „Un efort consecvent de examinare a diverselor forme ale cunoașterii doar în

baza unor probe care o susțin sau o neagă,pe aceasta sau concluziile conexe cu aceasta„

S. Ferrett identifică următoarele caracteristici ale celui care gândește critic:

• Știe să formuleze întrebări pertinente; • Poate evalua cu abilitate afirmațiile și argumentele; • Are forța să accepte că nu dispune de înțelegerea adecvată și de informațiile

necesare; • Înțelege sensul termenului curiozitate; • Este preocupat să găsească soluții noi; • Are capacitatea de a defini un set de criterii pentru analizarea aspectelor care îl

preocupă; • Este preocupat să examineze credințe, asumpții și opinii și să le reconsidere pe

baza faptelor; • Îi poate asculta cu atenție pe alții și poate oferi feedback; • Își amână judecățile de valoare până când a cules și analizat toate faptele; • Caută probe în sprijinul ipotezelor și credințelor; • Este capabil să își modifice opiniile dacă au apărut noi factori relevanți; • Examinează probemele cu minuțiozitate și caută dovezi;• Are puterea de a respinge informațiile incorecte sau redundante;• Înțelege că GC este un proces continuu de autoevaluare.

În altă accepțiune, cei care gândesc critic trebuie să:

• Dispună de o imaginație activă care le permite să investigheze fenomene și procese care nu s-au mai produs dar vor avea impact asupra muncii lor ;

• Să aibă capacitatea de a anticipa evenimente, rezultate sau accidente. Anticipație este parte din gândirea creativă.

• Dispună de spirit de observație. Rezultatele muncii noastre depind deseori de lucruri mărunte;

• Aibă capacitatea de a abstractiza și de a partaja aceste abstracțiuni într-o manieră coerentă cu ceilalți;

• Fie capabili să identifice, să descrie și să folosească reațiile (cauză-efect, multi-cauzalitate, simbioză) dintre fenomene;

• Fie capabili să structureze atent ceea ce observă, experimentează sau cercetează și să producă noi cunoștințe;

• Fie dispuși și capabili să remită spre analiză ideile și experimentele lor altor specialiști; Să aibă capacitatea de a accepta – în anumite cazuri chiar să solicite- alte opinii și critici la adresa muncii lor;

• Solicite și să foosească periode adecvate de timp pentru a rezolva probemele.

La nivelul „American Philosophical Association„ se consideră că o persoană care gândește critic este aceea care:

• Este de regulă dubitativă; • Este foarte bine și corect informată; • Este încrezătoare în raționalitate; • Este open-minded, fexibilă și fair-minded în procesee de evaluare• Dă dovadă de onestitate atunci când își configurează opiniie proprii; • Dovedește prudență atunci când emite judecăți de valoare; • Dispune de capacitatea de a-și schimba opiniile tradiționae;• Înțelege exact natura probemelor care o preocupă; • Are capabilitatea de a se ocupa d eprobeme complexe; • Are răbdarea de a căuta informațiile cele mai relevante; • Este preocupată să selecteze cele mai bune criterii; • Dovedește consecvență în obținerea aceor rezutate care au nivelu de

precizie permis de natura problemei și de circumstanțele existente.

Trăsături ale procesului de gândire critică

• GC este reflexivă;• GC implică o serie de referențiale minimale; • GC este autentică;• GC presupune să fii rezonbil;

Componente

• Formularea de întrebări; • Încercarea de a răspunde la întrebări prin

reflectarea profundă a acestea; • Încrederea în rezutatele demersurilor noastre.