7/27/2019 Curs Izvoarele Ist. 25.03.2013

http://slidepdf.com/reader/full/curs-izvoarele-ist-25032013 1/2

Curs Izvoarele istoriei contemporane, 25.03.2013.

- the power of memory, the memory of power and the power over memory;

- memoria – toate conștiințele sunt determinate de aceasta; - 2 tipuri: individuală (= o acumulare de

evenimente prin care individul a trecut)/colectivă (= trasează un cadru social în care indivizii marcațide conștiință națională își ordonează istoria comunității);

- memoria comunității umane – se apropie de ideea de mit: în conexiune cu identitate

națională 

- „memoria” = „ un instrument puternic în încercarea de a înțelege, de a judeca și cunoaște”; 

- problematica memorie – națiune – comunitate - tradiție; 

- conexiunea dintre memorie și regimul politic/putere politică; = întrebare: cum este restructurată

memoria, este propusă o versiune oficială, sau „reinstalată” într-un mod violent îndeosebi dupărăzboi/revoluție? = importanța istoricilor în politică; (cum influențează politică – prin analogii cu

trecutul/ politica externă este dependentă de experiența istorică); 

= cum memoria colectivă cenzurează sau orientează/influențează direcțiile politicii (politica

externă și internă); - există o legătură între memorie și justiție? Care sunt consecințele/valențele

amneziei?

-collective memory is always the outcome of a series of ongoing intellectual and political

negotiations; it is never a unitary collective mental act.

- Pierre Nora, lieux de mémoire  –  în conexiune cu nostalgia națională; - apart from the power ofmemory to influence the present, there is also the power of the present to influence memory.

- memorie—istorie: As Snyder points out, history and memory are mutually dependent, and

neither can be studied apart from the other, but without separate conceptions the study of neither

can proceed.86 While historical images of the past are often derivative of memory, they are not

reducible to it. Or, to put it differently, historians cannot discount memory, but they cannot count on

it, either.

- memorie-putere politică: memoria poate fi percepută drept o „putere simbolică”///

conexiunea cu legitimitatea: puterea încearcă să se legitimeze prin apelul la tradiție, la memoriacolectivă; 

Instituții implicate în definirea memoriei oficiale-colective: școala, istoricii, politicienii,

intelectualii, artiștii-scriitorii;= paliere de construcție: cultural-politic-societal.

Studiu de caz:

- analiza: relația dintre memorie și prezent mult mai puternică; = perioadele de criză determină o

conștientizare mai accentuată a deciziilor luate în trecut asupra prezentului;

- România post 1989: - amnezia comunistă, nevoia de a uita = trebuia pus ceva în loc! =

recuperarea miturilor politice interbelice: constituția, monarhia, europenizarea etc = o reconstrucție

7/27/2019 Curs Izvoarele Ist. 25.03.2013

http://slidepdf.com/reader/full/curs-izvoarele-ist-25032013 2/2

a memoriei colective (a fost un eșec? – opinia publica și monarhia?), care ar susține coeziunea socială

 într-un context de instabilitate economică; 

- experiențele colective – război, revoluție; 

- post-1945: memoria individuală traumatizată/memoria colectivă – mișcarea de Rezistența,integrată în memoria națională;

- dar, experiențele limită nu încurajează amnezia? – sau o selectare a amintirilor (cele privind

eroismul oamenilor, ignorând imaginea cadavrelor etc. )? (post 1945, situația era diferită de cea post

1918: numărul mult mai mare de victime, Holocaustul, bomba atomică = o imagine apocaliptică);

-- history and justice should be liberating, even to some extent be about breaking with the

past – and not about creating moral identifications with the past.

- Franța –  regimul Vichy : - ocupația germană – les années noires; - anii 70-80 =reusrgența

dezbaterilor + procesul lui Klaus Barbie (1987); - principala problemă anti-semitismul regimului +contribuția la holocaust;

- Rezistența – comuniștii au încercat să monopolizeze această temă; - contrapondere

 – de Gaul.

- problema „le devoir de mémoire” = nevoia de a face dreptate victimelor - =condamnarea

celor acuzați = în acest caz, istoricii sunt chemați nu să prezinte imparțial evenimentele/faptele, ci să

adune dovezi care să probeze vinovăția, să legitimeze condamnarea;

Elite – memoria oficială – inventarea tradiției:

- we can extract three main functions of tradition, determined by the role it plays within the

national community: tradition as a form of communication between the past and the present;

tradition as a “common property” of all the community’s members – that ensures the basis for the

group’s unity and the necessary elements to the social dialogue both among members, and between

them and the political power; and tradition as a form of ideology, reflecting the interpretative

process that sets the directions for adapting and instrumenting traditions according to the principles

of the dominant ideology. Also, a theoretical approach of the concept of “tradition” cannot ignore

the semantic structure of “inventing tradition” suggested and incorporated into the flow of ideas by

the historian Eric Hobsbawm. The expression “inventing tradition” refers to a series of practices

meant to inculcate certain values and behavioural norms, and is defined as a process of “symbolising

and ritualising” that, through the idea of “repetition”, implies automatically continuity with the past .

Conceived on the background of the non-usage and unsuitability of the genuine tradition within the

new socio-political context, the “invented traditions” could be classified into three fundamental

categories: traditions that establish and symbolise the social cohesion of the members of a

community; traditions that legitimise the functioning of political, cultural, or economic institutions

and the relations of authority; and traditions whose main goal is socialization, inculcating the

system’s values, the beliefs and behavioural norms to the community