UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILORCLUJ-NAPOCA

Şerban Mircea Anul II

Marketing

ISTORIA ECONOMIEI

Cluj-Napoca2013-2014

1. Citate reprezentative despre istoria economiei şi importanţa ei.

,,Istoria gândirii economice este una dintre cele mai vaste şi pasionante ştiinţe.

Nimeni nu poate pretinde până în prezent, că a realizat o sinteză a istoriei

gândirii economice universale. Subiectul este prea cuprinzător şi nu stă în

puterea unei persoane, oricât de bogate şi variate i-ar fi sursele documentare de

care dispune. ”

(Toader Ionescu, Istoria gândirii economice universale şi româneşti)

,, Preţul real al oricărui lucru, ceea ce îl costă în realitate pe acela care doreşte

să obţină acest lucru. Este truda şi osteneala pentru dobândirea lui. “

(Adam Smith, Avuţia naţiunilor)

„Un economist este un expert care va știi mâine de ce lucrurile pe care le-a

prevestit ieri nu s-au întâmplat”.

(Laurence J. Peter)

,, Economia noastră este rezultatul a milioane de decizii pe care le adoptăm în

fiecare zi referitoare la producţie, economisire şi, mai ales, investiţii. „

(Dwight Eisenhower)

,, Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi ca mama

libertăţii. Ea este cu totul conservatoare: păstrătoare adică a onestităţii

caracterului, a fericirii casnice şi a binelui social. Ea potoleşte frământarea şi

aduce mulţumirea; ea face pe oameni prietenii ordinii şi ai siguranţei publice. “

(S. SMILES)

2

„Oricine oferă cuiva un târg îşi porpune să procedeze astfel: dă-mi ceea ce

doresc eu, și vei căpăta ceea ce dorești și tu. [...] Ne adresăm nu omeniei, ci

ecoismului lor, și niciodată nu le vorbim de nevoile noastre ci de avantajele lor

proprii.”

(Adam Smith, Avuţia naţiunilor)

‚‚ Istoria este întotdeauna scrisă greşit, de aceea este nevoie să fie atât de des

rescrisă. „

(George Santayana)

,, Un economist este un expert care va ştii mâine de ce lucrurile pe care le-a

povestit ieri nu s-au întâmplat astăzi. “

(Laurence J. Peter)

,, Istoria ţării se cântăreşte pe cântarul timpului. “

(Pramatha Chaudhuri)

„Economia, dacă n-are nici o pată, e o virtute, o virtute socială îndeosebi; dar

este în primul rând şi o virtute individuală. Într-adevăr, acel care economiseşte se

lipseşte de una şi de alta, se stăpâneşte, se opreşte în faţa povârnişului

plăcerilor fără măsură; face astfel un act de prevedere şi de tărie sufletească.”

(H. Mariton)

,, Economia este baza societăţii. „

(Morihei Eushiba, Arta Păcii)

,, Istoria este o versiune a evenimentelor trecute asupra cărora oamenii s-au pus

de acord. “

(Napoleon Bonaparte)

3

,, Viziunea guvernamentală asupra economiei poate fi rezumată în câteva fraze

scurte: Dacă o ramură economică funcţionează, inpoziteaz-o. Dacă se

încăoăţânează să funcţioneze, reglementeaz-o. Dacă se blochează,

subvenţioneaz-o. “

(Ronald Reagan 1986)

4

2. Citate despre bani

,, Banii nu sunt altceva decât o formă de sclavie impersonală , în locul vechii

sclavii personale”

(Lev Nicolaevici Tolstoi)

„Poate că banii sunt un lucru rău, dar nici sărăcia nu e mai brează.”

(Eric Linkalter)

,,Banul vorbeşte în limba înţeleasă de toate naţiunile”

(Aphra Behn)

,,Banii care vin prea uşor se duc tot atât de uşor”

(Honore de Balzac)

,,Nu există decât o singură categorie care se gândesc la bani mai mult decât

bogaţii. Aceştia sunt săracii.”

(Oscar Wilde)

„Un om este mai atent la banii lui decât la principile sale .”

(Ralph Waldo Emerson)

„Cu banii pe care îi cheltuiești cu un singur viciu, hrănești doi copii.”

(Benjamin Franklin)

,,Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omeneşti”

(Vasile Alecsandri)

,,Dacă banii sunt singura ta speranţă în a-ţi obţine independenţa, nu vei fi

niciodată independent. Singura garanţie pe care o are cineva în lumea aceasta

constă din rezerva lui de cunoaştere, experienţă şi talent.”

(Henry Ford)

5

„Banii nu încep niciodată o idee. Este întotdeauna ideea ce porneşte banul”

(Owen Laughlin)

„Banul duce la destrămarea imperiilor şi la prăbuşirea cetăţilor.”

(Miron Costin)

„Cand este vorba de bani, toţi sunt de aceeaşi religie.”

(Voltaire)

,,Viaţa celui care munceşte are două stări fundamentale: sau are bani şi nu are

timp să-i cheltuiască, sau are timp, dar nu are bani. ”

(Mark Twain)

6

3. Biografii ale istoricilor economiei

Adam Smith (5 iunie 1723- 17 iulie 1790)

A fost un economist, om politic şi filozof scoţian, una din figurile marcante ale

iluminismului scoţian. Lucrarea sa, Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor

ei a fost una din primele incercari de a studia dezvoltarea istorica a industriei si

comertului in Europa. Aceasta lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplina

academica moderna si a furnizat una dintre cele mai bune argumentari intelectuale

pentru comertul liber si capitalism. A introdus in economie conceptul de mana invizibila.

A început studiile la vârsta de 14 ani, din 1737 până la 1740 la universitatea din

Glasgow, unde a luat parte la cursurile profesorului Francis Hutcheson. Între 1740 şi

1746 a studiat filosofia la Colegiul Balliol din Oxford.

În anul 1751, la vârsta de numai 27 de ani, Adam Smith era profesor de logică la

universitatea din Glasgow, iar în 1752 era profesor de filozofie morală, pentru care era

și mai bine plătit. Studenții lui aveau vârste cuprinse între 14 și 16 ani. Limba de

predare era latina, Smith a fost însă un pionier al predării în limba engleză. În această

perioadă s-a imprietenit și cu David Hume. N-a mai trait să se poata bucura de succesul

prietenului său, James Watt, care a inventat mașina cu aburi. A murit în anul 1790, la

vârsta de 67 de ani. Dupa moartea sa au fost arse, conform dorinței sale, numeroase

schițe și manuscrise private.

Considerat “părintele Economiei politice” Adam Smith a fost contemporan cu

fiziocrații francezi, a preluat elemente ale gândirii acestora, ca și de la W. Petty,

Cantillon și Turgot, dar a elaborat o paradigmă de gândire proprie, care s-a constituit în

modelul întregii școli economice liberale, dominând gandirea economică până în

perioada dintre cele două razboaie mondiale.

7

Fernand Braudel (24 august 1902- 27 noiembrie 1985)

A fost un istoric francez, aparținând curentului cunoscut drept Școala Analelor.

Moștenitorul lui Lucien Febvre, Braudel a știut cel mai bine să fructifice

patrimoniul intelectual și instituțional al Annales, dându-le o dimensiune internațională.

Fiul unui învățător din Lorena, celebrul istoric de mai târziu invoca, de câte ori avea

posibilitatea, anii de formare în satul său natal, unde învățătorii săi povesteau “istoria

Franței ca și când ar celebra o slujbă religioasă”. 

Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana și lumea mediteraneană în

timpul lui Filip al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. Toate studiile

metodologice ale lui F. Braudel sunt cuprinse în lucrarea Ecrits sur l’Histoire.

Lucien Febvre (22 iulie 1878- 26 septembrie 1956)

A fost un istoric modernist francez.

A studiat la Şcoala Normală Superioară din Paris, la secţia de litere. În 1911 îşi

susţine teza de doctorat cu titlul Philippe II et la Frenche-Comte, un studiu de istorie

regională prin care încearcă să definească formulele politice şi instituşionale din

provincia franceză în timpul celei de a doua jumătpţi a secolului al XVI-lea.

În 1928 prin lucrarea ,,Martin Luther” pune problema ,,raporturilor dintre individ şi

colectivitate” considerată a fi o problemă ,,capitală a istoriei”. În acelaşi spirit al istoriei

mentalităţilor este gândită şi cartea publicată în 1942 ,,Le Probleme de l’incroyance au

Xvle siecle”.

Opera lui Febvre este de o extraordinară varietate cuprinzând probleme

teoretice ale istoriei, studii de istorie a civilizațiilor, a instituțiilor, a mentalităților, istoria

religiilor și probleme de istorie economică și socială. Adversar al istoriei politice

tradiționale a promovat o istorie împotriva evenimentului, axată pe marile probleme ale

civilizației și având permanent în centrul ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura

8

istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic

abordările în istorie. Spre sfârșitul vieții, Lucien Febvre a reeditat o parte din cele 500

de articole publicate în diferite reviste de-a lungul carierei sale în trei culegeri tematice:

Au coeur religieux au XVI-siècle, Pour une histoire à part entière și Combats pour

l’histoire. Ele sunt în cea mai mare parte reflexii metodologice prin care Lucien Febvre

poate fi considerat un istoric care pune probleme și nu un istoric ce epuizează a

inventaria.

Henri Berr (31 ianuarie 1863 - 19 noiembrie 1954)

Educat la Școala Normală Superioară din Paris (1881-1884), Berr a predat timp

de mai mulți ani în Douai și Tours și între 1896 și 1925 a fost profesor la Liceul Henri IV

din Paris, câștigând între timp doctoratul în 1899 cu o teză despre filozofia și istorie. În

1900 el a fondat Revue de synthese historique , un jurnal dedicat integrării istoriei și

științelor sociale, iar în 1924 a fondat Centrul Internațional de sinteză din Paris. Între

timp, el și-a asumat sarcina enormă de editare a unei întreprinderi cooperative

intitulată L'Evolutia de L'Humanité, 100 vol.. (65 publicate între 1920 și 1954), o serie

de monografii istorice destinate ca un studiu sintetic al civilizației din preistorie până în

prezent.

BERR însuși a dezvoltat o teorie destul de complicat de sinteză istorică bazată

pe o distincție de trei tipuri de relații cauzale: succesiune de fapte, relații constante sau

necesitate, și de conectare internă sau rațională a faptelor. Contribuțiile sale au inclus

alte stabilirea unui alt jurnal, știință, în 1936, o serie de cărți despre problema Alsacia-

Lorena și Germania, precum și un roman filozofic, L'Hymne à la vie (1942, "Imnul Life").

9

Karl Heinrich Marx ( 5 mai 1818- 14 martie 1883)

Fondator al socialismului ştiinţific, al materialismului dialectic şi istoric şi al

economiei politice ştiinţifice.

Marx a studiat dreptul la Universitatea din Bonn şi apoi istoria şi filozofia la

Universitatea din Berlin. În 1841 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată Deosebirea

dintre filozofia naturii la Democrit şi filozofia naturii la Epicur.

În 1842 devine redactorul Gazetei renane(Rheinische Zeitung) din Köln, care se

transformă sub conducerea lui într-un ziar al democraţiei revoluţionare, dar care este

interzis în martie 1843 de guvernul prusac. În 1843, Marx se căsătoreşte cu Jennz von

Westphalen.

Marx s-a ocupat în mod deosebit de economia politică, dând o primă şi

aprofundată analiză critică a economiei politice burgeze în Manuscrise economice-

filozofice din 1844. În această lucrare abordează problema înstrăinării şi a

dezumanizării omului în condiţiile societăţii capitaliste. În 1844 şi Engles au scris Sfânta

familie, în care încep să pună bazele concepţiei materialiste asupra istoriei.

Expulzat din Belgia la izbucnirea revoluţiei din 1848, Marx pleacă la Paris, iar apoi la

Köln, unde înfiinţează, împreună cu Engels, Noua gazetă renană (Neue Rheinische

Zeitung, iunie 1848 - mai 1849). În paginile acesteia militează pentru crearea pe cale

revoluţionară a unei republici germane democratice şi unite. După înfrîngerea revoluţiei

din Germania, este expulzat succesiv din Prusia şi Franţa şi se stabileşte definitiv la

Londra. 

Marx şi Engels îşi continuă activitatea revoluţionară şi, datorită lor, la 28

septembrie 1864 este întemeiată, la Londra, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor

(Internaţionala I). Marx a întocmit Manifestul constitutiv şi aproape toate documentele

mai importante ale acestei organizaţii. 

În aceeaşi perioadă, Marx lucrează intens la principala sa operă, Capitalul. În 1859

apare lucrarea saContribuţii la critica economiei politice. În România, primele traduceri

din lucrările lui Marx au apărut în 1883, iar printre cele dintîi lucrări editate se

10

numără: Manifestul Partidului Comunist (1892), Cuvîntul despre problema liberului-

schimb (1893), Muncă salariată şi capital (1911).

Marx a îmbinat munca ştiinţifică cu o intensă activitate revoluţionară, militînd

consecvent pentru unitatea mişcării muncitoreşti internaţionale. A fost creatorul teoriei

şi tacticii revoluţiei proletare. Împreună cu Engels, a elaborat concepţia revoluţionară

despre lume - materialismul dialectic. Extinzînd această nouă concepţie despre lume

vieţii sociale, Marx şi Engels au elaborat materialismul istoric - ştiinţa legilor de

dezvoltare a societăţii. Crearea materialismului dialectic şi a materialismului istoric a

însemnat o adevărată revoluţie în filozofie. Descoperind legile obiective ale dezvoltării

sociale, a creat economia politică ştiinţifică. Pornind de la imposibilitatea de a se

împăca interesele de clasă ale proletariatului cu cele ale burgheziei, a arătat rolul istoric

al proletariatului de creator al unei societăţi noi, fără exploatare umană. Marx a creat

teoriasocialismului ştiinţific, în opoziţie cu diferitele teorii ale socialismului utopic, care

au existat pînă la el.

Friedrich Engels(28 noiembrie 1820- 5 august 1895)

Engels s-a născut în Barmen-Elberfeld , primul fiu al al unui industriaș german

din domeniul textilelor. A fost un flozof politic german, din secolul al XIX-lea. Împreună

cu partenerul său, mai bine cunoscutul Karl Marx, Engels a dezvoltat teoria comunistă,

a fost coauthor al Manifestului Partidului Comunist(1848).

În 1847, Engels și Marx au început să scrie împreună o broșură, bazată pe

lucrarea lui Engels Principiile Comunismului. Broșura de 12000 de cuvinte a fost scrisă

în șase săptămâni și era astfel concepută încât să facă teoria comunismului accesibilă

unui public cât mai larg.

Totodată, a fundamentat teoria socialismului științific, sub denumirea de

materialism dialectic, prin cea mai relevantă dintre scrierile sale, Dezvoltarea

socialismului de la utopie la știință 1880, o broșură rezumativă a lucrării sale de mai

11

mari dimensiuni Domnul Eugen Duhring revoluționează știința, cunoscută și ca Anti-

Duhring 1878. Friedrich Engels murit în 1895, la Londra.

Marc Bloch (6 iulie 1886- 16 iunie 1944)

A fost un istoric francez, membru al Rezistenței. Provine dintr-o familie

de evrei din Alsacia. Tatăl său, Gustav Bloch, a fost profesor de istorie romană

la Sorbona.

Marc Bloch a absolvit Școala Normală Superioară la Paris după care și-a

continuat studiile la Dresda și Berlin unde se inițiază în metodologia de lucru germană.

A fost profesor de istorie laMontpellier și Amiens, apoi din 1919 conferențiar

la Strasbourg, universitate considerată vitrina inteligenței franceze la începutul

secolului. În 1920 își susține teza de doctorat cu lucrarea Rois et serfs, un chapitre

d’histoire capétienne. Al doilea război mondial va pune punct carierei sale, este exclus

din funcțiile publice de către regimul de la Vichy din cauza originii evreiești, dar este

“reabilitat” profesional și detașat la Universitatea din Clermont-Ferrand și apoi la cea din

Montpellier. În 1943 intră în rezistență, este arestat, torturat și ucis de nemți în iunie

1944.

Nicolae Iorga(6 iunie 1871- 27 noiembrie 1940)

A fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg,

poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, professor

universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist,

Romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. 7

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat

Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu

diploma ,,magna cum laude” , apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și

12

Leipzig, obținând doctoratul la numai 23 de ani. Dotat cu o memorie extraordinară.

Cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Opera

sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domenii, de familii, istoria

bisericii, a armatei, a comerțului.

Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii

Române din Paris("Fontenay-aux-Roses"). A editat și condus numeroase ziare și

reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-

Européen", "Floarea darurilor" etc.). Nicolae Iorga a avut un sfîrșit tragic, fiind ridicat de

la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legiunea decapitată.

Douglass North(n. 1920) este un economist american. În anul 1993, a câștigat

cu Robert Fogel Premiul Nobel pentru cercetări în istoria economiei prin aplicarea

teoriilor economice și a metodelor cantitative pentru explicarea schimbărilor economice

și instituționale.

Principalele lucrări: Institutional Change and American Economic Growth,

Cambridge University Press, 1971 (with Lance Davis)., The Rise of the Western World:

A New Economic History, 1973 (with Robert Thomas).

13

4. Premiul Nobel pentru economie

Premiul Nobel pentru economie este un premiu pentru contribuții

extraordinare în domeniul economiei. Este în general considerat unul dintre cele mai

prestigioase premii pentru această știință. Numele oficial este Premiul Sveriges

Riksbank în științele economice în memoria lui Alfred Nobel. Premiile Nobel poartă

numele unuia dintre cei mai cunoscuți oameni de pe planetă – savantul și omul de

afaceri suedez Alfred Nobel, care a avut o contribuție decisivă asupra omenirii.

Savantul s-a născut în 1833 (1833-1896), iar printre cele mai remarcabile invenții ale

sale se numără dinamita.

Ca și laureații Premiului Nobel în Chimie și Fizică, laureații

în economie sunt selectați de către Academia Regală Suedeză de Științe.Premiul a

fost acordat prima oară în 1969 economiștilor Jan Tinbergen și Ragnar

Frisch pentru ”descoperirea și utilizarea modelelor dinamice în analiza

proceseloreconomice”. 

Ultimii laureați ai premiului Nobel pentru Economie sunt americanii

Thomas J. Sargent și Cristopher A. Sims pentru ”progresul înregistrat în cercetarea

relațiilor dintre măsurile de politică economică și impactul lor

asupra economiei reale”.

Premiul Nobel pentru Economie 2012 a fost decernat americanilor Alvin

Roth și Lloyd Shapley pentru studiile lor legate de piețe și de modalitățile de ajustare

a actorilor.. "În acest an premiul recompensează o problemă economică centrală:

cum să asociezi diferiți agenți în cel mai bun mod posibil", a anunțat comitetul

Nobel." Roth (61 de ani) este profesor la Harvard Business School și este specializat

pe teoria jocurilor (la fal ca un alt fost laureat, John  Nash). Shapley (89 de ani) este

considerat cel mai mare teoretician în materie de jocuri, ambii laureați fiind promotori

ai economiei experimentale.

14

5.Lombardarea, Porto-franco

Lombardarea

Operaţiune efectuată de o bancă prin care se acordă un împrumut

garantat cu hârtii de valoare, îndeosebi cu obligaţiuni, rente de stat şi bonuri de

tezaur emise de stat, sau obiecte de valoare depuse în gaj. Pentru această

operaţiune băncile percep o dobândă numită taxă de lombard, care este

superioară taxei scontului.

Porto franco

Un port liber( sau porto franco) este un port aflat într-o zonă economică

liberă, cu o jurisdicţie mai relaxată comparativ cu ţara în care este localizat.

Aceasta înseamnă, în mod normal, să fie scutit de taxe vamale sau să aibă un

regim vamal special cu reglementări vamale favorabile. La început, unele porturi

se bucurau şi de autonomie politică. Multe aeroporturi naţionale au porturi libere.

15

6. Ce cărţi în limba română scrise de autori români sau

traduse cunoaşteţi despre cizele economice ?

Istoria comerțului exterior și a politicii comerciale românești- Maria Mureșan

Isoria economică mondială- Olaru Corneliu

Huma C.,Chiriac. D ,,Efecte ale crizei economice și financiare în unele localități urbane

mici din România” 2012

Alex Berca, ,, Crizele economice și ciclicitatea lor” , 2011

Romeo Aurelian Popovici ,, Cicluri, dezechilibre, crize economice ”, 2010

Emilian Dobrescu, ,,Cartea crizelor” , 2010

16