1

1

I. DE LA GENEZA ETNICA LA GENEZA STATALA

I. 1. Civilizatia si istoria daco-getilor

Procesul de indo-europenizare; etnogeneza tracilor

In perioada de trecere spre epoca bronzului (2700/2500 2000/1900 i. Hr. ) a avut

loc procesul de indo-europenizare a spatiului carpato-danubiano-pontic prin patrunderea,

din steeple nord-pontice, a unor valuri successive de comunitati de pastori indo-europeni,

purtatori ai civilizatiei kurganelor

. Patrunderea acestor triburi de pastori a determinat multiple transformari de ordin

cultural, social, etnic. Indo-europenii si-au impus cultura materiala si spirituala si i-au

asimilat pe autohtoni.

Infloritoarele culturi ale autohtonilor au fost distruse. Vechile culturi eneolitice

(Petresti, Gumelnita, Cucuteni, Vadastra) cu ceramica pictata au disparut. In locul lor au

aparut culturi noi (Foltesti, Cernavoda III, Cotofeni) cu:

- ceramica grosolana, decorata cu motive incizate;

- morminte tumulare, de inhumatie cu schelete presarate cu ocru

Locul gintilor matrilineare a fost luat de o organizare patriarhala, ierarhica a

societatii.

Locuitorii au inceput sa vorbeasca o limba indo-europeana.

In epoca bronzului (2000/1900 1200/1950 i. Hr.) din populatia indo-europeana

raspandita in S-E Europei, dupa un indelungat proces de diferentiere, au luat nastere

popoarele atestate de izoarele scrise antice: grecii, ilirii, tracii.

Tracii au creat la noi civilizatia bronzului, ei sunt cei mai indepartati stramosi

directi ai poporului nostru, raspanditi in Peninsula Balcanica si la nord de Dunare.

Geneza civilizatiei geto-dace

In timpul primei varste a fierului (1200/1150 450/400 i. Hr.) a avut loc

diviziunea tracilor in doua ramuri:

- tracii propriu-zisi (ramura sudica) si,

- daco-getii (ramura nordica)

Din marele neam tracic s-au diferentiat daco-getii, ca ramura nordica a tracilor, in

spatiul carpato-danubiano-pontic, deci ei sunt autohtoni in acest spatiu.

Daco-getii au fost creatorii si purtatorii culturii hallstattiene in spatiul carpatodanubiano-

pontic dupa cum dovedesc vestigiile ansamblului cultural Basarabi

descoperite pe intreg teritoriu carpato-dunarean.

Aparitia proprietatii private a determinat diferentierea sociala dupa avere care a

condos la stratificarea societatii si aparitia claselor sociale:

- tarabostes (pileati) aristrocratia militara si sacerdotala;

- comati producatorii liberi, marea masa a populatiei (agricultori,

mestesugari)

2

Daco-getii traiau organizati in triburi si uniuni de triburi conduse de sefi militari

(regi).

Triburi daco-getice:

- apulli zona Alba Iulia

- burii malul Oltului

- carpii Moldova Centrala

- costobocii nordul Moldovdei si Maramures

- crobyzii si tryzii Dobrogea

Triburile stapaneau un teritoriu cu o asezare mare, fortificata (dava), adevarat

centru administrativ:

- Argedava (Dobrogea)

- Buridava (jud. Valcea)

- Piroboridava (jud. Galati)

- Tamasidava (jud. Bacau)

- Sucidava (jud. Olt)

- Cotnari

- Stancesti (jud. Botosani)

- Batca Doamnei (jud. Neamt)

- Cetateni (jud. Arges)

- Sarmisegetusa (Muntii Orastiei) centru politic inconjurat de un system

de fortificatii alcatuit din cetatile:

- Costesti

- Blidaru

- Piatra Rosie

- Banita

- Capalna

- Tilisca

Cetatile intarite si mormintele priciare descoperite atesta existenta, in sec. al IVlea

i. Hr., a unor formatiuni politice in sudul Olteniei, nordul Dobrogei, nordul Moldovei.

Dovezile arheologice, la care se adauga maruriile izvoarelor narrative, atesta

existenta unor puternice uniuni de triburi conduse de basilei (regi) si in secolele

urmatoare:

- sec. al IV-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de rex Histrianorum din

Dobrogea care se opunea scitilor;

- 335 i. Hr. uniunea de triburi din nordul Dunarii infranta de Alexandru

Macedon;

- 300 i. Hr. Si 292 i. Hr. confruntarile dintre uniunea de triburi din centrul

Munteniei conduda de Dromichaites, cu resedinta la Helis si Lisimah, care

este luat prizonier;

- sec. al III-lea i. Hr. mentionarea intr-o inscriptie de la Histria a uniunii

de triburi din sudul Moldovei condusa de Zalmogedikos;

3

- sec. II-III i. Hr. uniunea de triburi condusa de regale Rhemaxos, apoi de

fiul acestuia, din Dobrogea, care salveaza Histria atacata de tracii sudici ai

lui Zoltes;

- inceputul sec. al II-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de Oroles, in

estul Transilvaniei, care se lupta cu bastarnii;

- inceputul sec. al II-lea i. Hr. uniunea de triburi condusa de Rubobostes,

in Transilvania.

Limba daco-getilor

Dacii si getii vorbeau aceeasi limba, afirma geograful antic Strabo. Ei au fost

numiti geti in izvoarele grecesti si daci in izvoarele latine, dar ei erau unul si acelasi

popor.

Limba daco-getilor este un dialect al limbii traco-dace care face parte din familia

limbilor indo-europene, dintr-un grup care mai cuprinde: sanscrita, persana, sciatica,

limbile popoarelor baltice, limbile slave (grupul satem). Celalalt grup cuprinde greaca,

latina, celtica, germana (grupul kentum).

Limba traco-daca a disparut, s-au pastrat putine urme: nume de plante medicinale,

nume proprii de personae, locuri, rauri (cca. 160 de cuvinte).

Religia daco-getilor

o daco-getii credeau in zei:

- zeul suprem al cerului si al pamantului a fost Zalmoxis (sau Gebeleizis)

- un zeu al razboiului, Derzelas sau Derzid,

- o zeitate feminina pe nume Bendis, ce corespunde zeitelor Artemis sau

Diana din mitologia greaca, respectiv romana.

o Daco-getii credeau in nemurire, in viata de dincolo de moarte

alaturi de Zalmoxis, zeul suprem. De aceea ei primeau moartea cu

seninatate.

o Mortii erau incinerati iar cenusa era depusa in urne ce se ingropau

in pamant.

o Cultul consta in slujbe, ceremonii si incantatii facute de preoti, de

obicei pe munte.

o Slujbele religioase aveau loc in sanctuare cum sunt cele

descoperite la Costsesti, Blidaru, Piatra Rosie, etc.

o La fiecare 4 ani ei comunicau cu Zalmoxis prin intermediul unui

razboinic dac sacrificat, ce urma sa-I vorbeasca zeului supreme

despre nevoile lor.

Contacte cu alte popoare

Alaturi de daco-geti, in unele regiuni au patruns, in diferite perioade:

- ilirii (Oltenia, sec. al VIII-lea i. Hr.)

- scitii (Transilvania, 600 i. Hr.)

- tracii sudici (Dobrogea, sec al IV-lea i. Hr.)

- bastarnii (Moldova mijl. sec. Al III-lea i. Hr.)

4

- celtii, creatorii culturii La Tene, in sec. al III-lea i. Hr., au patruns

in Dacia (in Transilvania, Maramures, Oltenia) contribuind la

dezvoltarea metalurgiei fierului, olaritului (roata olarului) si

emiterea monedelor.

Acestia au fost asimilati de daci.

- grecii, pe tarmul dobrogean an Pontului Euxin unde au intemeiat,

incepand cu a doua jumatate a sec. al VII-lea i. Hr., coloniile;

Histria, pe malul golfului, astazi lacul Sinoe;

Tomis (Constanta);

Callatis (Mangalia).

Au avut loc schimburi culturale care au determinat progresul dacilor. Acestia au

preluat de la greci:

- roata olarului;

- tehnici noi de metalurgie;

- folosirea monedei;

- modele de organizare politica.

Izvoarele scrise despre daco-geti:

Hecataios din Milet (sec. VI-V i. Hr.) aminteste de getii de la sud de Dunare;

Herodot, Istorii (sec. al VI-lea i. Hr.) vorbeste despre rezistenta dacilor impotriva lui

Darius la trecerea lui prin Dobrogea pentru a-i infrange pe sciti;

Tucidide, Razboiul Peloponesiac (sec. al V-lea i. Hr.) mentioneaza pe geti ca fiind

aliati ai Atenei;

Strabon, geograf grec;

Trogus Pompeius (sec I i. Hr.) informatii despre getii din Dobrogea din sec. al. IV-lea

i. Hr. si din Transilvania si Moldova din sec. al II-lea i. Hr.;

Iustinus, istoric roman din sec. al. II-lea i. Hr. ofera informatii despre getii din sec. al. Ivlea

i. Hr.;

Flavius Arianus, istoric si geograf grec (sec. al II-lea i. Hr.), in Anabasis relateaza

expeditia lui Alexandru Macedon (335 i. Hr.) impotriva dacilor de la nordul

Dunarii;

Diodor din Sicilla (sec. I i. Hr.) aminteste despre existenta dacilor in Campia Dunarii in

sec IV-III i. Hr.;

Inscriptiile de la Histria din sec. III-II i. Hr.

Statul dac (sec. I i. Hr. - sec. I d. Hr. )

Sec. I i. Hr. societatea geto-daca a cunoscut un accentuat proces de structurare

care a condos la aparitia statului dac, care era o monarhie militara.

Burebista (82-44 i. Hr.) primul rege dac

A unit triburile geto-dace si a creat un stat puternic cu centrul la Sarmizegetusa

Regia in zona Muntilor Orastie.

A construit o armata puternica cu care a cucerit teritorii intinse:

5

- in jurul anului 50 i. Hr. supune cetatile grecesti pontice, de la gurile Bugului

pana la Dionysopolis;

- incepand cu anul 60 i. Hr. cucereste teritoriile ocupate de celti, in sud-vestul si

nord-vestul Daciei;

- in anul 48 i. Hr. campanile la sud de Dunare, in Peninsula Balcanica.

Limitele statului dac in timpul lui Burebista, conform geografului antic Strabo

erau:

- in nord Carpatii Padurosi;

- in vest Dunarea mijlocie si Slovacia;

- in sud Muntii Haemus (Balcani);

- in est gurile Bugului si Marea Neagra.

Imperiul roman constituia un pericol pentru statul dac, motiv pentru care

Burebista s-a amestecat in razboiul civil de la Roma dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l

pe Pompei. Victoria lui Caesar a fost urmata de organizarea unei expeditii de pedepsire a

lui Burebista intrerupta de moartea conducatorului roman(44 i. Hr.).

La moartea lui Burebista, statul dac s-a destramat. S-au format patru, apoi cinci

unitati statale: in Transilvania, in Moldova, in Maramures, in regiunea subcarpatica a

Munteniei.

Urmasii lui Burebista

Deceneu (44 i. Hr.) rege si mare poet (concentra in mainile sale puterea laica si

religioasa), a preluat conducerea statului lui Burebista, dar statul condos de acesta

se limita in zona Muntilor Orastie.

Comosicus a fost rege si mare poet al statului dac din Transilvania.

Coryllos-Scorilo (? - 68/69 i. Hr.) a fost rege timp de 40 de ani in statul dac cu centrul

in Muntii Orastie.

Diurpaneus-Duras (68/69 87 d. Hr.) a condus statul dac cu centrul in Muntii

Orastiei. In iarna 85/86 d. Hr., dacii au facut o incursiune in provincial Moesia

impotriva romanilor pe care ii infrang. Domitian a impartit Moesia in Moesia

Superior si Moesia Inferior si a pregatit o campanie in Dacia.

Coson rege al statului dac in nordul Munteniei, s-a amestecat in razboaiele civile de la

Roma in timpul lui Octavian Augustus.

Cotiso (sf. sec. I d. Hr. inc. sec. II d. Hr.) rege al statului dac din Banat, a facut

incursiuni la sud de Dunare.

Dicomes rege al unui stat din centrul si sudul Moldovei, a participat la lupta de la

Actium (31 d. Hr.) dintre Octavianus si Marc Antonius, de partea celui din urma.

Roles (sf. sec. I i. Hr.) rege al unui stat dac din Dobrogea, s-a aliat cu romanii in iarna

29/28 i. Hr. si a luptat impotriva celorlalti regi daci din Dobrogea, Dapix si

Zyraxes care se impotriveau romanilor.

6

DECEBAL (87-106 d. Hr.)

A refacut unitatea statului dac care era mai putin intins decat statul lui Burebista,

dar mai puternic. Statul dac condus de Decebal, cu capitala la Sarmizegetusa Regia,

cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, centrul si sudul Moldovei.

A avut mai multe confruntari cu romanii:

- 87 d. Hr., armata romana condusa de gen. Cornelius Fuscus a atacat Dacia si a

fost infranta la Turnu Rosu;

- 88 d. Hr., o armata romana condusa de gen. Tettius Iulianus a atacat Dacia prin

Banat. Decebal a incheiat pace cu Domitian si a devenit client al Romei (89 d. Hr.)

- 101 102, armata romana condusa de imparatul Traian (98 117) a atacat Dacia

si a provocat grele infrangeri dacilor; Decebal a cedat si incheiat pacea cu romanii in

conditii foarte grele pentru Dacia.

- 105 106, Traian, dupa construirea podului peste Dunare de la Drobeta, ataca

din nou Dacia pe care o cucereste in intregime sip e care o transforma in provincie

romana.

I. 2. Trasaturile civilizatiei in Dacia

In anul 106, in urma victoriei obtinute de armata romana asupra dacilor teritoriul

locuit de daci a fost divizat astfel:

- provincia Dacia, care cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, a

carei populatie autohtona a fost supusa unui intens proces de romanizare;

- o parte a teritoriului (sudul Moldovei, Muntenia, si partea de rasarit

a Olteniei) a fost anexat provinciei Moesia inca din anul 46;

- teritoriul locuit de dacii liberi (costobocii, carpii, dacii mari):

Maramures, Crisana, nordul Moldovei. Prezenta dacilor liberi la granitele

provinciei a impus aducerea unui numar mare de legiuni si construirea de

fortificatii (castre).

Provincia Dacia

- in anul 106, a fost organizata ca o provincie de rang imperial, subordonata

direct imparatului, administrate de un guvernator numit Legatus Augusti

pro Praetore, cu capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa;

- a fost reorganizata administrativ in 117-118 de imparatul Hadrian care a

impartit Dacia in :

Dacia Superioara: cuprindea Transilvania si Banatul, cu

capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa; era administrata

de un Legatus Augusti pro Praetore;

Dacia Inferioara: cuprindea Oltenia, era administrata de un

procurator Augusti

- O reorganizare administrative a Daciei a fost realizata tot de imparatul

Hadrian, care in 121-122 a impartit provincial Dacia in:

Dacia Superior;

Dacia Inferior;

7

Dacia Porolissensis, situate in N. Daciei

Superioare, cu capitala la Napoca,

administrata de un procurator Augusti.

- ultima organizare administrativa a fost realizata de imparatul Marcus

Aurelius, in 168, in trei unitati administrative, pastrandu-se insa unitatea

provinciei:

Dacia Porolissensis, in nordul provinciei Dacia cu capitala la

Napoca;

Dacia Malvensis, in Oltenia si Banat, cu capitala la Malva, pe Olt;

Dacia Apulensis, in Transilvania, cu capitala Apulum.

Aceste unitati administrative au fost puse sub conducerea unui guvernator

(Legatus Augustus pro Praetoretrium Daciarum).

- 271 a avut loc retragerea aureliana, cand imparatul Aurelian a retras

armata si administratia romana din Dacia, stabilind granite Imperiului

Roman pe linia Dunarii. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie dacoromana

care in conditiile marilor migratii, in urma procesului de

etnogeneza, a dat nastere poporului roman si limbii romane.

Elemente ale civilizatiei romane in Dacia

- limba Latina a fost introdusa in Dacia prin intermediul soldatilor romani si

colonistilor adusi din peninsula Balcanica. Limba Latina folosita in administratie, armata,

in relatiile de schimb, in justitie a fost preluata de autohtoni;

- cultura matetriala (ceramica, uneltele, obiectele de podoaba), de calitate

superioara, s-a raspandit in Dacia. Activitatea economica, edilitara, administrativa s-a

intensificat. Orasele s-au dezvoltat prin constructii de strazi, edificii, terme, apeducte,

monumente, a fost construita o retea de drumuri;

- cultura spirituala credintele si obiceiurile romane au fost adoptate de daco-geti

sau autohtonii au practicat in continuare cultul divinitatilor proprii, dar sub nume romane.

I. 3. Etnogeneza romaneasca: semnificatia sintezei

Etnogeneza romaneasca procesul de formare a poporului roman.

O data cu poporul roman s-a format si limba romana.

Locul: la nord si sud de Dunare, spatiul carpato-danubiano-pontic

Durata: sec. I i. Hr. sec. VIII d. Hr.

Etnogeneza romaneasca s-a realizat prin simbioza a doua elemente:

- componenta dacica;

- componenta romana

Romanizarea: este un proces complex specific lumii romane in cadrul careia elementele

civilizatiei romane (cultura materiala si spirituala, limba latina) patrund in toate

compartimentele vietii unei provincii astfel incat duce la inlocuirea limbii vorbite cu

limba latina si la insusirea unui nou mod de viata de catre autohtoni. Procesul de

romanizare s-a desfasurat in intreg spatiul locuit de daco-geti, cuprinzand si teritoriile

locuite de dacii liberi.

8

Romanizarea si etapele romanizarii:

1. Etapa preliminara (sec. I i. Hr. sec. II d. Hr.) romanizarea a avut o

intensitate redusa, s-a realizat fara interventia statului roman, prin scimburile culturale

ale geto-dacilor cu populatia romanizata din peninsula Balcanica care au influentat

arhitectura, ceramica geto-daca, etc.

2. Etapa romanizarii propriu-zise (106-275) romanizarea a capatat un caracter

organizat prin interventia statului roman pentru organizarea provinciei Dacia si a

cuprins toate sferele societatii (economica, politica, sociala, culturala). S-a realizat prin

factorii romanizarii. Din simbioza dacilor cu romanii au rezultat daco-romanii.

3. Etapa romanizarii dupa parasirea Daciei de catre romani (275-sec. VIII)

(armata si administratia romana) in contextul marilor migratii romanizarea a continuat

si dupa parasirea Daciei de catre romani prin intermediul romanilor ramasi in Dacia dar

si datorita legaturilor cu lumea romana de la sud de Dunare care au favorizat si

raspandirea crestinismului.

Factorii romanizarii:

Administratia. Prin intermediul administratiei romane, formata din functionari

provinciali (procuratori) si functionari locali (magistri sau prefecti) din orase

sau comunitati rurale, ce foloseau ca limba oficiala limba latina, romanizarea

a capatar un caracter organizat.

Armata. Fiind o provincie de granita, expusa atacurilor barbarilor de la hotare,

provincia Dacia avea nevoie de un sistem de aparare bine organizat. De aceea,

imparatii romani au dispus construirea unui numar mare de castre, cum erau

cele de la: Apulum, Dierna, Micia, Porolissum, Romula, in care stationau in

numar mare legionari (Legiunea a XIII-a Gemina la Apulum, Legiunea a V-a

Macedonica la Potaissa) sau trupe auxiliare (Micia). Intre acesti soldati si

populatia autohtona au avut loc schimburi culturale, soldati cu nume dace au

intrat in armata romana, ceea ce a contribuit la intensificarea romanizarii

provinciei Dacia.

Veteranii. Dupa satisfacerea stagiului militar, o mare parte a veteranilor au parasit

armata dar s-au stabilit in provincia Dacia. Ei au ocupat functii administrative,

au primit compensatii banesti, pamant, si-au intemeiat familii pe teritoriul

provinciei, contribuind astfel la procesul de romanizare.

Colonistii. In provincia Dacia au fost colonizati, in mod organizat, un numar mare de

locuitori din celelalte provincii ale imperiului, vorbitori ai limbii latine

populare, purtatori ai culturii romane. Acestia au patruns in toate domeniile

economiei (agricultura, minerit, mestesuguri), au populat vechile asezari si au

intemeiat altele noi, de tip roman: canabae (asezari rurale situate in jurul

castrelor) si mai tarziu, vicus, pagus si villa rustica. Convietuind cu

autohtonii, aflati intr-un contact nemijlocit cu acestia, colonistii au

imprumutat daco-getilor elemente de civilizatie romana, constituindu-se intrun

factor activ al romanizarii.

Urbanizarea. Dupa cucerire, Dacia a fost supusa unui intens proces de urbanizare

prin construirea dupa model roman, uneori pe locul vechilor asezari, a unui

numar mare de orase cu statut de municipia (Dierna, Porolissum, Tibiscum,

Troemsis) sau cu statut de coloniae (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta,

9

Napoca, Apulum, Potaissa). Centre administrative, economice, culturale,

orasele au constituit puncte de schimb cultural intre autohtoni si noii veniti,

contribuind astfel la romanizarea provinciei Dacia.

Viata economica. Activitatea economica din toate domeniile(agricultura, minerit,

mestesuguri, constructii, schimb de marfuri) a constituit un alt factor al

romanizarii datorita legaturilor ce s-au stabilit intre autohtoni si colonisti in

cadrul activitatilor desfasurate pe teritoriul Daciei romane si datorita

participarii lor la viata economica a Imperiului.

Justitia. Normele juridice romane au fost introduse si aplicate pe teritoriul provinciei,

ceea ce a impus autohtonilor cunoasterea acestor norme si exercitatea

drepturilor lor in limba latina, contribuind astfel la desfasurarea procesului de

romanizare. Norme ale dreptului roman se vor regasi in dreptul romanesc

cutumiar de mai tarziu.

Viata culturala. A fost atestata existenta de scoli in cadrul carora se invata scrisul si

cititul in limba latina pe intreg teritoriul stapanit de romani, in Dacia si Moesia

Inferior.

Viata religioasa. Fenomenul interpretatio romana (preluarea unor divinitati dace

sub nume romane: Zalmoxis, Bendis), adorarea unor divinitati romane

(Inunona, Mineva, Jupiter, Venus), practicarea cultelor in limba latina au dat

nastere elementelor de sincretism religios (contopirea unor divinitati

asemanatoare, dar de origini diferite, intr-una singura), ceea ce demonstreaza

legaturile spirituale daco-romane, influentele reciproce care au aujutat la

romanizarea autohtonilor din Dacia.

Continuitatea daco-romana dupa retragerea aureliana

Dupa retragerea aureliana (275) teritoriul Daciei a continuat sa fie locuit de o

populatie romanizata (daco-romanii). In acest sens stau marturie numeroase dovezi

descoperite in spatiul carpato-dunarean.

Dovezi arheologice:

Ceramica de factura daco-romana din sec V-VI descoperita in asezarile de

la Bratei, Soporu de Campie, Verbita, Sarata Monteoru;

Morminte si obiecte crestine: Napoca, Apulum, Biertan, Dej;

Ziduri ridicate in sec. al IV-lea la Sarmizegetusa

Dovezi numismatice:

Tezaurele descoperite la Sarmizegetusa, Napoca, Potaissa, Dierna, etc.

Dovezi epigrafice:

Inscriptia de pe inelul de la Micia;

Inscriptii pe ceramica descoperita la Porolissum si Romula;

Inscriptie descoperita pe o caramida la Gornea;

Inscriptia de pe donariul de bronz de la Biertan.

Dovezi lingvistice:

Hidronime (nume de rauri) ce deriva din cele folosite in epoca romana:

Alutus (Olt), Maris (Mures), Samus (Somes), Crisius (Cris).

Toponime (nume de locuri): Napoca, Drobeta, Apulum, etc.

10

Crestinismul factor al romanizarii

Crestinismul a patruns in Dacia inca din timpul stapanirii romane, persecutiile

imparatilor romani impotriva crestinilor fiind consemnate in incriptii descoperite in mai

multe asezari din Dobrogea.

Intreg spatiul carpato-dunarean a nentinut contactele cu Imperiul Roman si dupa

retragerea aureliana, in timpul imparatului Constantin cel Mare (306-337) si in timpul

imparatului Justinian (527-565) stapanirea imperiului extinzandu-se la nord de Dunare.

Intreg spatiul locuit de populatia daco-romana cunoaste o intensificare a raspandirii

crestinismului mai ales dupa Edictul de la Milan (313), prin care Constantin cel Mare

acorda libertate religioasa crestinilor din Imperiu, si dupa interzicerea cultelor pagane de

catre imparatul bizantin Teodosius I (379-395). Dupa aceasta data are loc organizarea

crestinilor din regiunea Dunarii in episcopii (Tomis, Durostorum), ridicarea de basilici

paleocrestine la Tomis, Histria, Callatis, Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta,

Porolissum.

Un rol importan in raspnadirea crestinismului in spatiul carpato-danubiano-pontic

l-au avut misionarii crestini Ulfilas (care a predicat in limbile greaca, latina, gota), Sava

Gotul, Dionisie cel Mic (in Dobrogea). Au fost descoperite numeroase obiecte crestine la

Biertan (donariul de bronz), Tomis (opait), Apulum, Dej (opait crestin de bronz),

Tibiscum, etc.

Principalele cuvinte crestine din limba romana sunt de origine latina: biserica

vine de la latinescul basilica in timp ce crestinii occidentali folosesc pentru biserica

termenul ecclesia; Dumnezeu vine de la latinescul Domine Deus. Tot din limba latina

au fost preluate si cuvintele: cruce, inger, crestin, preot, botez etc. Acest lucru dovedeste

vechimea dar si caracterul latin, occidental al crestinismului romanesc.

Autohtoni si migratori

Dupa retragerea romana, populatia daco-romana ramasa in Dacia a cunoscut

valuri succesive de populatii migratoare.

Mai intai, pe teritoriul fostei provincii romane s-au asezat dacii liberi, in grupuri,

iar populatia daco-romana s-a extins dincolo de granitele provinciei ceea ce a condus la

uniformizarea culturii romanice in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic.

Primele migratii au avut loc in sec. IV, migratorii in drumul lor spre centrul,

vestul sau sudul Europei trecand si peste teritoriul locuit de daco-romani. Influenta

migratorilor a fost redusa, contactele cu autohtonii rezumandu-se la plata unui tribut din

partea autohtonilor. Pe teritoriul Daciei a ramas un numar mic de migratori care au fost

asimilati de populatia romanizata.

Principalele populatii migratoare

Gotii: popor germanic, erau impartiti in doua ramuri: ostrogotii si vizigotii. Au

fost primii migratori care s-au asezat in Dacia. Prezenta lor este atestata de

descoperiri arheologice precum: tezaurul de la Pietroasa, mormintele princiare de

la Apahida, necropolele de la Targsor. In anul 376 ei au fost infranti de huni si

alungati peste Dunare.

Hunii: popor asiatic, nomad, s-au stabilit in Campia Panonica. In timpul lui Attila

au ajuns o mare putere si au facut incursiuni in toata Europa. Dupa moartea lui

Attila (453) stapanirea hunilor s-a destramat.

11

Gepizii: popor germanic, s-au asezat in Pannonia, de unde tineau sub stapanire

Dacia. La inceputul sec. al VI-lea li s-a alaturat un alt neam germanic,

longobarzii, cu care au intrat in conflict. Infranti de longobarzi au trecut in

Transilvania unde au fost asimilati. Prezenta lor este atestata de descoperirile de la

Moresti si Apahida.

Avarii: originari din Mongolia, in sec. al VII-lea s-au asezat in Pannonia. Au

dominat Europa Centrala pana in sec. al VIII-lea cand au fost invinsi de Carol cel

Mare. Au facut incursiuni in Peninsula Balcanica. Au fost prezenti in Dacia in

sec. VII-VIII dupa cum dovedesc vestigiile de la Felnac si Teius.

Slavii: au aparut in sec VI in Muntenia si Moldova, de unde au organizat expeditii

impotriva Imperiului Bizantin. In sec. al VII-lea au trecut in numar mare in

Peninsula Balcanica, separand astfel romanitatea orientala din nordul Dunarii de

cea din sudul Dunarii care a fost asimilata de slavi. Slavii ramasi in Dacia au fost

asimilati de populatia autohtona romanizata. Influenta slavilor asupra acestei

populatii s-a manifestat in domeniul culturii materiale, al limbii, etc.

Bulgarii: au migrat la sf. sec. VII la sud de Dunare unde au intemeiat un stat

puternic. Au constribuit la separarea tot mai profunda a romanitatii orientale.

In timpul migratiei daco-romanii au rezistat invaziilor pastrandu-si fiinta etnica, limba

latina si cultura.

Formarea poporului roman si a limbii romane; componentele limbii romane

Dupa anul 275, pe parcursul a catorva secole, in spatiul carpato-dunarean, a avut

loc desavarsirea etnogenezei romanesti.

Poporul roman s-a format din simbioza a doua componente etnice: dacii si

romanii in teritoriul delimitat de Carpati, Dunare, Marea Neagra si Balcani. Poporul

roman a locuit permanent teritoriul de la nord de Dunare.

Limba romana s-a format paralel cu poporul roman, este o limba neolatina, cum

sunt si limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana.

Limba romana s-a format in doua etape:

1. preluarea limbii latine de catre daco-geti. Acestia au folosit latina populara, vulgara

(vorbita);

2. transformarea treptata a limbii latine vorbite intr-o limba romanica de factura

orientala, numita romana comuna (straromana sau protoromana). Influenta

elementelor slave a fost nesemnificativa, nu a schimbat caracterul latin al limbii

romane, ci a dus la imbogatirea vocabularului

Migrarea masiva a slavilor la sudul Dunarii (602) a divizat romanitatea norddunareana

de cea sud-dunareana, din limba romana formandu-se patru dialecte:

dialectul daco-roman, la nordul Dunarii;

dialectul aroman;

dialectul meglenoroman;

dialectul istroroman, ultimile trei la sud de Dunare.

Aceasta migratie a facut sa creasca ponderea elementului romanic la nord de

Dunare, unde limba romana a avut o evolutie diferita, slavii ramasi aici fiind asimilati de

12

autohtoni. Influentele lingvistice slave nu au putut schimba caracterul latin al limbii

romane, ele limitandu-se doar la imbogatirea vocabularului.

Componentele limbii romane:

substratul lingvistic traco-dacic: cca. 160 de cuvinte cu derivatele lor (10%

din lexicul romanesc);

stratul lingvistic latin: 60% din vocabularul limbii romane;

adstratul lingvistic slav: cca. 20% din vocabular.

La acestea s-au adaugat imprumuturile din alte limbi, unele din epoca medievala

(maghiara, turca), altele din epoca moderna (franceza, italiana, germana).

Procesul de formare a poporului roman si a limbii romane s-a incheiat in sec. al

VIII-lea.

I. 4. Constituirea statelor medievale Transilvania, Tara Romaneasca

(Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea

Societatea romaneasca in sec. IX-XIII

Despre societatea romaneasca in sec. IX-XIII vorbesc o serie de izvoare scrise ale

caror informatii sunt completate de descoperirile arheologice.

Primele mentiuni despre romani au aparut in izvoare medievale din sec. VII-VIII.

Izvoare scrise ce contin informatii despre romani:

- Tratatul militar bizantin Strategikon, din sec. al VII-lea, este prima

atestare documentara a populatiei de la nordul Dunarii, denumita cu

termenul de romani;

- Geografia armeana a lui Moise Chorenati, din sec. al IX-lea, mentioneaza

taracareia ii zic Balak (Valahia);

- Cronica turca Oguzname, din sec. al IX-lea vorbeste despre tara

vlahilor;

- Despre administrarea imperiului scrisa de imparatul bizantin Constantin

al VII-lea Porfirogenetul, in sec. al X-lea, vorbeste despre populatia

romanica de la gurile Dunarii si despre originea ei latina;

- Vasile al II-lea Macedoneanul, imparat bizantin, in sec. al X-lea, ii

aminteste pe romani cu termenul de vlahi;

- Inscriptia de la Mircea Voda, din sec. al X-lea, vorbeste despre un jupan

Dimitrie;

- Podoaba Istoriilor a geografului armean Gardizi, din sec. al XI-lea, ii

localizeaza pe romani intre Dunare si un munte mare;

- Istoricul bizantin Georgios Kedrenos ii numeste pe romani blachi;

- Cronicarul bizantin Kekaumenos, in sec. al XI-lea precizeaza ca romanii

se trag din daci;

- Cronica ruseasca Povestea anilor care au trecut, din sec. al XI-lea, ii

mentioneaza pe vlahi;

- Alexiada Anei Comnena, ofera informatii despre structuri politice din

Dobrogea conduse de Tatos, Satza si Sestlav;

- Cronicarul bizantin Ioan Kynnamos, in sec. al XII-lea, scrie despre

multime de blachi din Dobrogea;

13

- Poemul german Cantecul Nibelungilor, din sec. al XII-lea dar care

prezinta evenimente din sec. al X-lea, ii aminteste pe vlahi si pe tara

vlahilor;

- Epopeea franceza Cantecul lui Roland ofera stiri despre romani;

- Corespondenta dintre Ionita cel Frumos si Papa, din sec. al XIII-lea

vorbeste despre originea latina a romanilor;

- Cronica notarului anonim al regelui Bela al IV-lea, Gesta Hungarorum

(Faptele ungurilor),redactata in sec. al IX-lea, despre tara romanilor,

organizarea lor, despre primele formatiuni politice prestatale din

Transilvania;

- Legenda sfantului Gerard aminteste despre existenta unor formatiuni

politice romanesti in Transilvania.

Cercetarile arheologice au scos la suprafata un numar foarte mare de asezari din

sec. IX-XIII (peste 1500), pe care arheologii le-au incadrat in complexul cultural Dridu,

prima cultura romaneasca, care, prin caracteristicile ei, dovedeste incheierea procesului

de etnogeneza a poporului roman. Conform acestor descoperiri, romanii erau organizati

in obsti satesti teritoriale numite, de catre istoricul Nicolae Iorga, romanii populare.

Asezarile fortificate, descoperite la Fundu Hertii, Slon (Prahova), Moresti, Dabaca,

Vladimirescu (Arad) etc., specifice culturii Dridu, si inventarul acestora atesta

stratificarea societatii si existenta unui conducator cu functii politico-administrative.

Obstile satesti au evoluat din obstile gentilice (ce aveau la baza legaturile de

rudenie dintre membrii obstii) specifice dacilor si, mai tarziu, daco-romanilor. Obstile

satesti au capatat, cu timpul, un caracter teritorial, legaturile de rudenie pierzandu-si

importanta.

Obstile satesti teritoriale erau comunitati umane ce-si desfasurau activitatea pe un

anumit teritoriu (hotarul obstii) pe care il aveau in stapanire, conduse de cnezi sau juzi.

Obstile satesti s-au grupat in uniuni de obsti (autonomii populare), ce purtau diferite

denumiri: codri, campuri, tari, ocoale,etc.

Acestea au stat la baza formarii cnezatelor si voievodatelor ca structuri politice

prestatale

Structuri politice romanesti din sec. al IX-lea sec. al XIII-lea:

TRANSILVANIA

Cronica lui Anonimus vorbeste despre existenta la jum. sec. al IX-lea, a trei

formatiuni politice romanesti:

- Voievodatul lui Menumorut, situat in Crisana, cu centrul la Biharea;

- Voievodatul lui Glad, in Banat, cu centrul la Cuvin;

- Voievodatul lui Gelu, in Podisul Transilvaniei, cu centrul la Dabaca;

Legenda Sfantului Gerard mentioneaza existenta, la jum. sec. al XI-lea, a doua

voievodate romanesti, ce au opus rezistenta expansiunii maghiarilor spre rasarit:

- Voievodatul lui Ahtum, in Banat (intre Mures si Cris), cu centrul la

Morisena;

- Voievodatul lui Gyla, in centrul Transilvaniei, cu centrul la Balgrad (Alba

Iulia).

14

Din aceste izvoare aflam despre organizarea interna si legaturile politice,

economice, religioase cu Bizantul.

Informatiile izvoarelor scrise au fost completate cu informatiile oferite de

sapaturile arheologice care au scos la suprafata cetati din acea vreme: Moigrad, Moresti,

etc.

TARA ROMANEASCA

Diploma cavalerilor ioaniti, din 1247, mentioneaza existenta a cinci formatiuni

politice prestatale romanesti la sud de Carpati:

- Tara Severinului, in estul Banatului si vestul Olteniei;

- Cnezatul lui Ioan, in sudul Olteniei;

- Cnezatul lui Farcas, in nordul Olteniei;

- Voievodatul lui Litovoi, intre Olt si Jiu;

- Voievodatul lui Seneslau, in stanga Oltului.

MOLDOVA

Existenta unor stucturi politice romanesti la rasarit de Carpati este confirmata de

izvoarele narative ale vremii (Oguzname, literatura bizantina, cronici rusesti,

documente din cancelaria germana si papala). Aceste izvoare vorbesc despre locuitorii

spatiului dintre Carpati si Nistru:

- volohi, in Cronica lui Nestor;

- walati (valahi), intr-o diploma papala din sec. al XIII-lea;

- ulakes, in Oguzname;

dar si despre tarile acestora:

- Ulakili (tara Vlahilor), in Oguzname;

- Tara Brodnicilor, in sudul Moldovei;

- Tara Berladnicilor, in centrul Moldovei;

- Tara Volohilor, in sudul Moldovei;

- Tara Bolohovenilor, in nordul Moldovei.

Marturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile arheologice care

constau in grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida un conducator,

cum sunt cele de la:

- Fundu Hertii;

- Ibanesti;

- Horodistea;

- Tudora;

- Dersca;

- Pocreaca Satu-Nou, etc.

Denumirile stravechi de tari, codri, campuri, ocoale, care s-au pastrat pana

azi in Moldova, presupun existenta, in aceste locuri, a unor formatiuni politice prestatale

(autonomii romanesti) din perioada de inceput a Evului Mediu.

- Tara Sipenitului;

- Codrii Cosminului;

- Codrii Orheiului;

- Codrii Lapusnei;

15

- Codrii Hertei;

- Campul lui Dragos, etc.

DOBROGEA

Existenta unor structuri politice romanesti intre Dunara si Marea Neagra este

atestata inca din sec. al X-lea. O inscriptie din 943, descoperita la Mircea Voda, aminteste

de un jupan Dimitrie, conducatorul unei formatiuni politice formate in jurul fortificatiei

de la Mircea Voda.

O alta marturie, din a doua jum. a sec. al X-lea a fost descoperita pe peretii

complexului monastic de la Murfatlar care mentioneaza pe jupan Gheorghe.

Intre 971-1204, Dobrogea a fost organizata de Imperiul Bizantin ca o unitate

militar-administrativa, numita thema Paristrion (Paradunavon), condusa de un strateg.

In opera sa, Alexiada, Ana Comnena vorbeste despre existenta, in a doua jum. a

sec. al XI-lea, a trei conducatori locali:

- Tatos, stapanea sudul Dobrogei si avea resedinta la Dristor;

- Satza, stapnea nord-vestul Dobrogei si avea resedinta la Vicina;

- Sestlav, stapanea nord-estul Dobrogei si avea resedinta la Preslav.

Tot Ana Comnena mentioneaza, la 1094, un alt fruntas al vlahilor, Pudila.

Intr-o diploma din anul 1230 a tarului bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) este

mentionata Tara Cavarnei situata intre Mangalia si Varna.

Statul Asanestilor

- 1185, toamna datorita fiscalitatii excesive impuse de Imperiul Bizantin

ce se afla intr-o profunda criza, vlahii din peninsula Balcanica, condusi de

fratii Petru si Asan, impreuna cu romanii nord-dunareni, cumanii si

bulgarii, au declansat o puternica rascoala;

- 1187 rascoala s-a incheiat cu victoria vlahilor, care s-au constituit intr-un

puternic stat in nordul Peninsule Balcanice, stat numit Statul Asanestilor

sau Imeriul Vlaho-Bulgar, cu capitala la Tarnovo. Primul conducator al

acestui stat a fost Asan.

- 1196 Asan a fost ucis de catre boieri, conducator a devenit fratele

acestuia, Petru.

- 1197 Petru a fost asasinat si el de catre boieri iar conducerea a fost

preluata de Ionita, fratele lui Asan si Petru.

- 1197-1207 a domnit Ionita cel Frumos (sau Ionita Caloian cum a fost

numit de greci) care a obtinut titlul de rege si recunoasterea oficiala a

statului sau, atat din partea Bizantului, cat si din partea papei.

- 1201 au inceput ostilitatile cu Imperiul Bizantin. Ionita a cucerit cetatile

Constanta (in Muntii Rodopi) si Varna, apoi a incheiat pace cu Bizantul

care a cunoscut independenta statului Asanestilor.

Ionita a cerut papei coroana de tar si sceptrul; papa Inocentiu al IIIlea

a fost de acord, cu conditia convertirii la catolicism.

- 1204, 7 noiembrie trimisul papei l-a uns pe arhiepiscopul Vasile ca

patriarh al bisericii vlahe si bulgare.

16

- 1204, 8 noiembrie la Tarnovo, Ionita a fost incoronat ca rege al

vlahilor si bulgarilor si a primit sceptrul, diadema, bula, hrisovul de

recunoastere si dreptul de a bate moneda, din partea papei.

- 1204 cruciada a patra a cucerit Constantinopolul si a creat Imperiul Latin

de Rasarit. Noul imparat, Balduin de Flandra, nu a recunoscut statul lui

Ionita. A izbucnit un conflict care s-a terminat tragic pentru Balduin de

Flandra care a fost prins si inchis la Tarnovo.

- 1207 Ionita cel Frumos a fost ucis. Locul sau a fost luat de Asan Burul

(1207-1218).

- 1218 tronul a fost ocupat de nepotul lui Ionita, Ioan Asan al II-lea, in

timpul caruia statul atinge culmea puterii si intinderii sale: de la Dunare la

Adrianopol si de la Marea Neagra la Marea Adriatica. In tompul sau, statul

a devenit bulgar.

- 1258 - la moartea lui Caliman al II-lea, dinastia vlaha a asanestilor se

stinge.

Formarea voievodatului Transilvaniei

A avut loc in doua etape:

1. sec. IX-XI: aparitia formatiunilor politice prestatale romanesti mentionate de

sursele maghiare si atestate si de descoperirile arheologice:

sec. X: inaintarea ungurilor asezati in Campia Panonica in Transilvania s-a

lovit de rezistenta romanilor de aici organizati in voievodate (mentionate

in Gesta Hungarorum);

sec. XI: dupa crearea regatului Ungariei prin incoronarea lui Stefan I ca

rege apostolic si crestinarea ungurilor in rit catolic a inceput cucerirea

organizata a Transilvaniei, prin infrangerea voievozilor formatiunilor

politice romanesti din centrul Transilvaniei si Banat.

2. a doua jum. a sec. XI-XII:

organizarea treptata a teritoriului cucerit prin crearea comitatelor, unitati

administrativ-teritoriale aflate sub autoritatea regelui Ungariei; primul

comitat creat a fost Bihor (1111), apoi au fost create Crasna si Dabaca

(1164), Alba, Cluj, Timis (1117), Satu Mare (1187), Caras (1200) si la

inceputul sec. al XII-lea, Tarnava, Arad, Zarand;

dupa incercarea esuata a regalitatii maghiare de a impune propriul model

de organizare politica pricipatul (primul pricipe al Transilvaniei,

Mercurius, a fost mentionat in documente din anul 1111), a avut loc

organizarea politica a Transilvaniei ca voievodat (institutie specific

romaneasca) cu o larga autonomie in cardul regatului maghiar, condusa de

un voievod numit de rege. Astfel, in anul 1176, voievod al Transilvaniei

era Leustachius;

organizarea politica a Transilvaniei a fost insotita si de organizarea

religioasa prin infiintarea episcopatelor catolice;

pentru intarirea stapanirii maghiare in Transilvania, au fost colonizati

secui, sasi, cavaleri ai ordinelor cavaleresti (teutoni si ioaniti):

a. secuii: de origine turca, au participat la actiunile militare ale

maghiarilor impotriva romanilor. Mai intai s-au asezat in Bihor,

17

apoi, in sec. al XII-lea, se gaseau pe Tarnave si Mures, in sec. al

XIII-lea s-au asezat in estul Transilvaniei, la limita Carpatilor

Orientali. Conform intelegerii pe care o aveau cu maghiarii, secuii

aveau rolul de a apara trecatorile Carpatilor impotriva invaziilor

din rasarit. In schimb isi pastrau forma proprie de organizare si

conducere.

b. Sasii: au fost colonizati in scopuri de aparare, dar si economice. Ei

au fost adusi din zona Rhinului si Flandra dar, cel mai numeros

grup a fost adus din Saxonia. Primul grup a fost colonizat la jum.

sec. al XII-lea in judetele Alba si Hunedoara. Un alt grup s-a

stabilit in zona Sibiului. Ultimul grup a fost colonizat la inceputul

sec. al XIII-lea in zona Brasovului. Sasii au contribuit la

dezvoltarea oraselor medievale Sibiu, Tarnave, Brasov, Orastie,

Bistrita. Privilegiile acestora au fost consemnate in Bula de aur a

sasilor (1224) acordata acestora de regele Andrei al II-lea.

c. Cavalerii teutoni: au fost adusi, in anul 1211, in Tara Barsei de

regele Andri al II-lea cu scopul de a opri incursiunile cumanilor

aflati in Muntenia. Cu toate ca se bucurau de numeroase privilegii,

teutonii au incercat sa-si extinda stapanirea la sud de Carpati si sa

iasa de sub autoritatea regelui Ungariei. De aceea, in 1225 ei au

fost alungati din Tara Barsei.

d. Cavalerii ioaniti (ospitalieri): au fost colonizati in Banat, de catre

regele maghia Bela al IV-lea care a consemnat privilegiile acestora

intr-o diploma din anul 1247. In aceasta diploma sunt mentionate

formatiunile politice romanesti de la sud de Carpati.

Formarea statului medieval Tara Romaneasca (Ungro-Vlahia)

A cunoscut trei etape:

1. - Invazia mongola din 1241 a oprit expansiunea maghiara la sud de

Carpati si a permis afirmarea cnezatelor si voievodatelor romanesti

amintite in Diploma Cavalerilor Ioaniti;

- Incercarea unui urmas al lui Litovoi, voievod din dreapta Oltului, de

unigicare a acestor formatiuni prestatale si de iesire de sub suzeranitate

maghiara, in 1272-1275. Ca raspuns, regele maghiar Ladislau IV a

organizat, in 1277, o expeditie militara in urma careia voievodul roman a

fost ucis, iar fratele lui, Barbat, a fost luat prizonier.

2. - incercarea de unificare a formatiunilor politice prestatale romanesti

dintre Carpati si Dunare a pornit din stanga Oltului, de la voievodatul lui

Seneslau, pe fondul crizei politice a regatului maghiar si slabirii

dominatiei tatare asupra teritoriilor romanesti la inceputul sec. al XIV-lea;

- unificarea politica a cnezatelor si voievodatelor romanesti de catre

Basarab I Intemeietorul (1310-1352)

- 1324 recunoasterea stapanirii lui Basarab asupra teritoriului ce cuprindea

Banatul Severinului, Oltenia, Muntenia si teritorii de la nordul gurilor

Dunarii (Basarabia) , de catre Carol Robert de Anjou;

18

- 9-12 noiembrie 1330 batalia de la Posada si infrangerea lui Carol Robert

de Anjou; cucerirea independentei noului stat fata de regalitatea maghiara;

- contributia adusa la intemeierea Tarii Romanesti de catre voievozii romani

din Transilvania care, nemultumiti de politica maghiarilor in Transilvania,

au trecut la sud de Carpati, fapt consemnat de cronicile din sec. XVIIXVIII

si cunoscut ca descalecatul lui Negru Voda din Fagaras.

3. consolidarea statului prin cearea institutiilor interne si afirmarea ca stat

medieval de sine statator in timpul urmasilor lui Basarab I: Nicolae

Alexandru (1352-1364), Vladislav Vlaicu (1364-1377), Radu I (1377-

1384), Dan I (1384-1386), pana la sfarsitul sec. al XVI-lea.

Intemeierea statului medieval Moldova

A cunoscut trei etape:

1. 1353 crearea de catre regalitatea maghiara, in contextul luptelor cu tatarii, a

unei marci de aparare in nord-vestul Moldovei cu centrul la Baia, pusa sub conducerea

voievodului maramuresean Dragos, structura ce s-a suprapus peste structurile romanesti

din zona. Aceasta marca este considerata Moldova Mica si era vasala regelui Ungariei.

2. rascoala romanilor din Maramures sub conducerea voievodului Bogdan ce

stapanea un cnezat format din 22 de sate, aflat pe valea Izei, cu resedinta la Cuhea.

Rascoala a fost urmata de descalecatul acestuia in Moldova.

- 1359 a avut loc descalecatul lui Bogdan in Moldova, unde i-a alungat pe

urmasii lui Dragos.

- Ludovic de Anjou a castigat independenta Moldovei.

3. Desavarsirea teritoriala prin incorporarea Tarii de Jos (sudul Moldovei), si

consolidarea instutionala a statului medieval Moldova care s-au realizat sub urmasii lui

Bogdan: Latcu (1365-1374), Petru Musat (1347-1391), Roman I (1391-1394), Stefan I

(1394-1399).

Formarea Dobrogei

Nucleul statului a fost Tara Cavarnei mentionata intr-o diploma a lui Ioan Asan

al II-lea la 1230.

1346 in fruntea statului se afla Balica care s-a amestecat in razboiul civil de la

Constantinopol.

1347 Dobrotici, fratele lui Balica, a urmat la conducerea statului in Dobrogea.

La inceput acesta era vasal Bizantului, fiind numit despot. Treptat a devenit autonom

fata de imperiu si a unificat tarile dintre Dunare si mare intemeind Dobrogea.

1388 Ivanco, fiul lui Dobrotici, urmatorul conducator al Dobrogei, a participat

alaturi de Mircea cel Batran la luptele cu turcii si, probabil, a fost ucis.

Mircea cel Batran a anexat Dobrogea la Tara Romaneasca.

19

II. CIVILIZATIA ROMANEASCA IN CONTEXT EUROPEAN

II. 1. Biserica si domnia

A. Tara Romaneasca si Moldova biserica si domnia au fost principalele institutii

ale statelor medievale romanesti.

Organizarea institutionala:

o Domnia: institutia centrala reprezentata de domnul tarii care avea

urmatoarele atributii:

Administrative: numea dregatorii, acorda privilegiile

boieresti, stabilea impozitele;

Judecatoresti: scaunul domnesc era cea mai inalta

instanta de judecata;

Legislative: adopta acte legislative;

Militare: comandantul armatei (mare voievod).

o Sfatul Domnesc alcatuit din dregatori, aveau atributii politice,

administrative si judecatoresti.

- Banul Olteniei in Tara Romaneasca si Portarul Sucevei in

Moldova eu cele mai importante dregatorii;

- Vornicul: conducatorul curtii domnesti, redacta hotararile

domnului;

- Logofatul: seful cancelariei domnesti, redacta hotararile

domnului;

- Vistierul: se ocupa cu evidenta veniturilor si cheltuielilor

domniei;

- Spatarul: purta spada domnului la ceremonii, era seful

cavaleriei;

- Stolnicul: avea grija meselor si ospetelor de la curte;

- Paharnicul: se ocupa cu aprovizionarea pivnitei domnesti;

- Comisul: se ingrijea de grajdurile domnesti;

- Postelnicul: supraveghea camera de culcare a domnului;

- Clucerul: se ocupa de camarile domnului;

- Slugerul: avea rolul aprovizionarii curtii domnesti cu carne.

o Adunarea tarii se intrunea periodic, reunea reprezentanti ai starilor

privilegiate (uneori participau si tarani liberi) si hotara in chestiuni legate de

alegerea domnului, stabilirea impozitelor, semnarea tratatelor si declansarea

razboaielor.

o Biserica institutie importanta a statelor medievale romanest, i-a sprijinit

pe domnitorii romani. Mitropolitii si episcopii erau numiti de catre domn.

o Mitropolitul al doilea demnitar in stat era cea mai importanta figura a

Sfatului Domnesc, intaiul sfetnic al domnului,participa la scaunul de judecata al

domnului, loctiitor al domnului in caz de vacanta a tronului, el il incorona pe seful

statului.

20

Organizarea bisericeasca

Tara Romaneasca:

1359 infiintarea mitropoliei Tarii Romanesti la Curtea de Arges, capitala tarii.

Era dependenta de Patriarhia din Constantinopol, patriarhii urmau sa fie numiti

de catre patriarhul ortodox din Constantinopol.

1370 a fost infiintata Mitropolia Severinului.

1503 au fost infiintate Episcopia Ramnicului si Episcopia Buzaului.

Au fost ridicate manastiri precum: Vodita, Tismana, Cozia, Dealu, etc.

Moldova:

1401 a fost infiintata Mitropolia Moldovei la Suceava;

1404 a fost infiintata Episcopia Romanului;

1471 a fost infiintata Episcopia de Radauti;

1597 a fost infiintata Episcopia de Husi.

Odata cu organizarea bisericii au fost ctitorite o serie de biserici si manastiri:

Neamt, Putna, Voronet, Moldovita, etc.

Organizarea administrativ-teritoriala

Tara Romaneasca: judete, conduse de reprezentanti ai domnului, judeti cu functii

administrative, judecatoresti.

Moldova: tinuturi, conduse de un staroste sau parcalab(in cazul tinuturilor ce aveau

in cadrul lor si cetati).

B. Transilvania

Transilvania, pana la 1541 Voievodatul vasal regelui Ungariei, cu o larga

autonomie in cadrul regatului maghiar.

Organizare institutionala:

Voievodul: prerogative limitate (nu era singurul stapanitor)

Era numit si revocat de rege.

Atributii: - judecatoresti

- militare (comandant militar)

- administrative (guvernator)

Sfatul voievodului: Vicevoievodul, comiti, notari;

Atributiile vicevoievodului:

- rol consultativ

- indeplinea functii publice sau la curtea suveranului

- conducea Transilvania in lipsa voievodului

- atributii uneori administrative, legislative, judecatoresti.

Congregatia generala: adunari reprezentative compuse din reprezentantii nobilimii

maghiare, clerului catolic, patriciatului sasesc, fruntasilor secuilor, in general

oamenilor liberi. Era convocata de rege sau de voievod. Romanii erau in

majoritate aserviti si nu aveau dreptul de a participa la aceste adunari.

Transilvania Principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman (1541-1688)

21

Organizare institutionala:

Principele: era denumit de Dieta si confirmat de Sultan.

Sfatul Principelui: format din 12 membri alesi din randul natiunilor privilegiate

(cate 4 din fiecare): nobilii maghiari, patriciatul sasesc, fruntasii secuilor,

conditionat de apartenenta la una dintre religiile recepte (catolica, luterana,

calvina, unitariana).

Dieta: compusa din 150 de membri, se intrunea de doua ori pe an. Formata din

reprezentantii natiunilor privilegiate (maghiari, sasi, secui), hotara in chestiunile

de interes general.

Organizarea administrativ-teritoriala a Transilvaniei:

Comitate maghiare conduse de comiti;

Scaune secuiesti organizate cu scopuri militare in partea rasariteana a

Transilvaniei, in numar de sapte;

Scaune sasesti: sapte la numar, cel mai important fiind scaunul Sibiului;

Districte sasesti: doua (Brasov si Bistrita);

Scaunele sasesti si cele doua districte s-au organizat in sec. XV intr-o organizatie

teritoriala si politica autonoma (scoasa de sub jurisdictia voievodului) numita

Universitatea Sasilor.

Districtele romanesti: numite initial tari (terra), isi aveau originea in fostele

organizatii autohtone ale romanilor, erau situate in regiunile de granita, in Banat,

in Fagaras, sau Hunedoara. Un district romanesc cuprindea un numar de cnezate

si voievodate locale, ce se conduceau dupa dreptul lor stravechi.

Organizarea bisericeasca:

Biserica catolica subordonata arhiepiscopiei de Calocea, cuprindea trei episcopii:

o Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba-Iulia;

o Episcopia Oradiei;

o Episcopia Cenadului.

Biserica ortodoxa era reprezentata de o serie de biserici si manastiri romanesti din

Maramures (Cuhea), Tara Fagarasului (Scorei), Tara Barsei (Scheii Brasovului),

Hunedoara (Strei, Densus) etc.

Asezamintele religioase romanesti din Transilvania se aflau sub jurisdictia

episcopilor ortodocsi de la sud si rasarit de Carpati, iar dupa organizarea

mitropoliilor din Tara Romaneasca si Moldova au intrat sub jurisdictia acestor

mitropolii.

22

II. 2. Politica externa a voievozilor romani

1. Mircea cel Batran (1368-1418) Tara Romaneasca

1388 1389, iarna Mircea cel Batran a participat cu un corp de oaste la batalia de la

Kossovopolje (Campia Mierlei) impotriva turcilor si a anexat Dobrogea la Tara

Romaneasca.

1389 a incheiat alianta cu domnul Moldovei, Petru I (1374-1391), pentru a contracara

pretentiile Ungariei de a-si extinde stapanirea asupra tarilor romane, mai ales ca

regele Ungariei Sigismund de Luxemburg (1387-1437) era nemultumit de

preluarea Banatului Severinului, Amlasului si Fagarasului de catre Mircea.

1389, 10 decembrie la Radom s-a incheiat, prin mijlocirea domnului Moldovei, tratatul

de alianta cu regele Poloniei, Wladislav Jagello, impotriva Ungariei.

1393 a intreprins o expeditie la Karinovasi, in sudul Muntilor Balcani, incheiata cu

succes.

1394, 10 octombrie batalia de la Rovine incheiata cu infrangerea armatei otomane

condusa de Baiazid Ilderim (Fulgerul).

1395, 7 martie Brasov, tratat de alianta cu regele Ungariei Sigismund de Luxemburg,

impotriva turcilor.

1396 cruciada antiotomana de la Nicopole, organizata de Sigismund de Luxemburg cu

participarea lui Mircea cel Batran si a cavalerilor occidentali (in special a celor

burgunzi):

- 1396, vara cruciatii au cucerit Vidin, Rahova, Nicopole;

- 1396, 25 septembrie a avut loc lupta de la Nicopole incheiata cu un dezastru

pentru cruciati care s-au retras in dezordine. Mircea a pierdut cetatea Turnu.

1397, septembrie-octombrie a avut loc infruntarea cu turcii in Campia munteana

incheiata cu izgonirea turcilor si recuperarea cetatii Turnu.

1403, 23 septembrie a reinnoit prin intermediul lui Alexandru cel Bun, alianta cu

Wladislav Jagello.

1406, noiembrie initiativa lui Sigismund de Luxemburg de a organiza, impreuna cu

Mircea cel Batran, o noua cruciada antiotomana.

1402-1413 s-a amestecat in luptele pentru tron in Imperiul Otoman, sustinandu-l mai

intai pe Musa, apoi pe Mustafa, dar amandoi au pierdut in fata lui Mahomed.

1417 a platit tribut Portii in schimbul protectiei acordate de sultan si recunoasterii de

catre acesta a independentei Tarii Romanesti.

2. Alexandru cel Bun (1400-1432) Moldova

1402, 12 martie Alexandru cel Bun a incheiat o intelegere cu regele Poloniei,

recunoscand suzeranitatea acestuia, pentru a opri ofensiva Ungariei in Moldova.

1410 domnul Moldovei a trimis la Grnwald trupe in sprijinul regelui Poloniei,

impotriva cavalerilor teutoni.

1411, 25 mai la Roman, Alexandru a reinnoit tratatul cu regele Poloniei, indreptat

impotriva Ungariei.

1412, 15 martie la Lublau, Ungaria si Polonia au semnat un tratat care punea in pericol

existenta Moldovei.

23

1420 Alexandru cel Bun a respins primul atac turcesc asupra Moldovei, la Chilia si

Cetatea Alba.

1422 domnitorul moldovean a trimis un corp de oaste la Marienburg, pentru a sprijini

Polonia impotriva cavalerilor teutoni care au fost invinsi.

3. Iancu de Hunedoara Transilvania

1441-1456 Voievod al Transilvaniei.

1446-1453 guvernator al Ungariei.

1453-1456 capitan general al Ungariei.

1441, octombrie incursiune a lui Iancu de Hunedoara in Serbia unde a provocat o grava

infrangere turcilor.

1442, 18 martie incursiune turceasca in Transilvania; Iancu a fost infrant la Santimbru.

1442, 22 martie turcii in retragere, urmariti de Iancu de Hunedoara au fost infranti

langa Sibiu.

1442, primavara dupa alungarea trupelor turcesti din Tara Romaneasca a adus pe tronul

tarii pe Basarab II si a creat astfel un front antiotoman.

1442, 2 septembrie victoria impotriva turcilor pe raul Ialomita.

1443 Campania cea lunga la care au participat Ungaria, despotul sarb Brancovici si

oastea Tarii Romanesti:

1443, septembrie crestinii au trecut Dunarea in Peninsula

Balcanica provocand infrangeri turcilor, ocupand orasele Ni si

Sofia. Trupele lui Iancu au fost oprite la trecatorile Balcanilor;

1443, 12 decembrie dupa lupta de la Zlatia, in conditiile iernii,

oastea crestina s-a retras.

1444, iulie Pacea de la Seghedin pe 10 ani, incheiata de sultanul Murad al II-lea cu

regele Ungariei, Vladislav I, la insistentele Papei, a renuntat la pacea cu turcii.

1444 alianta antiotomana la care au participat Ungaria, Venetia si oastea Tarii

Romanesti condusa de Vlad al II-lea.

1444 Cruciada de la Varna:

1444, 20 septembrie cruciatii au trecut Dunarea, indreptandu-se spre

Nicopole si Varna. Au cucerit Vidin, Nicopole;

1444, 10 noiembrie in batalia de la Varna, campania s-a incheiat cu

infrangerea cruciatilor si moartea regelui Ungariei, Vladislav I.

1445 o noua alianta la care au participat Ungaria, Tarile Romane si Gheorghe

Kastriotul, conducatorul albanezilor.

1445, august Campania de la Dunare: a provocat infrangeri grave turcilor, a fost cucerit

Giurgiul.

1448 alianta cu Vlad Tepes si Bogdan II pe care i-a ajutat sa ocupe tronul Tarii

Romanesti, respectiv al Moldovei;

1448, 18-20 octombrie lupta de la Kossovopolje s-a incheiat cu victoria turcilor.

1456, 21-22 iulie la Belgrad, victoria lui Iancu de Hunedoara.

A fost oprita, pentru 75 de ani, expansiunea Imperiului Otoman spre

Centrul Europei.

24

4. Vlad Tepes (1456-1462; 1467) Tara Romaneasca

Confruntarile cu Imperiul Otoman:

1459 a refuzat plata tributului.

1461 alianta cu regele Ungariei, Matei Corvin.

1461-1462, iarna a atacat punctele fortificate turcesti de la sudul Dunarii, intre Rahova

si Chilia.

1462, 16 iunie Atacul de noapte de langa Targoviste asupra taberei turcesti incheiat cu

retragerea armatei turcesti condusa de Mahomed al II-lea.

1462 incheierea unei reglementari (capitulatie) intre sultan si Radu cel Frumos (noul

domn) care consemna cresterea tributului de catre Poarta dar si pastrarea

independentei Tarii Romanesti, protejarea acesteia de catre sultan. Poarta respecta

suveranitatea statului roman.

5. Stefan cel Mare (1457-1504) Moldova

4 aprilie 1459 v- la Overchelauti, Stefan cel Mare a fost recunoscut domn de catre regele

Poloniei, Cazimir al IV-lea, in schimbul juramantului de vasalitate si cedari

Hotinului.

1462 un nou acord cu Polonia prin care a recuperat Hotinul.

26 ianuarie 1465 a atacat si cucerit cetatea Chilia, ocupata de unguri; aceasta actiune a

condus la deteriorarea relatiilor cu Ungaria.

1465, toamna campania lui Matei Corvin, regele Ungariei, in Moldova; acesta a cucerit

Roman, Targu Neamt, si s-a indreptat spre Baia;

14 decembrie 1467 la Baia, trupele maghiare au suferit o infrangere zdrobitoare din

partea ostilor moldovene.

1469, vara la Lipnic, Stefan a zdrobit hoardele tatarilor ce au invedat Moldova.

7 martie 1471 la Soci, domnul Moldovei l-a infrant pe domnul Tarii Romanesti, Radu

cel Frumos.

21 noiembrie 1473 pe raul Vodna, Stefan cel Mare l-a infrant pe Radu cel Frumos si l-a

indepartat de la putere.

1473 a refuzat plata tributului.

10 ianuarie 1475 batalia de la Vaslui (Podu Inalt) incheiata cu victoria moldovenilor.

12 iulie 1475 alianta antiotomana cu Matei Corvin.

26 iulie 1476 Valea Alba (Razboieni), moldovenii au fost infranti, dar au reusit sa-I

alunge pe turci din Moldova si infrangerea s-a transformat in victorie.

14 iulie 1484 turcii au cucerit Chilia.

9 august 1484 turcii au cucerit si Cetatea Alba.

15 septembrie 1485 la Colomeea, tratat de vasalitate cu regele Poloniei Cazimir IV,

care a promis sprijin impotriva turcilor.

16 noiembrie 1485 i-a infrant pe turci la Catlabuga.

Primavara 1486 victorie impotriva turcilor la Scheia.

1487 tratat cu turcii, a reluat plata tributului, iar sultanul a recunoscut independenta

Moldovei.

1489 tratat de alianta cu Matei Corvin si a primit de la regele Ungariei Ciceul si Cetatea

de Balta drept posesiuni, rupand astfel relatiile cu Polonia.

25

26 octombrie 1497 la Codrii Cosminului, armata poloneza a fost infranta de cea

moldoveana.

12 iulie 1499 tratatul Moldovei cu Polonia prin care inceta vasalitatea Moldovei fata de

regele polon.

Sec. XVI s-a instaurat treptat regimul dominatiei otomane (dominatie care s-a

manifestat in plan politic, dar si in plan economic) asupra Tarilor Romane,

datorita instabilitatii politice in interior (a crescut influenta boierilor in alegerea

domnilor) si expansiunii turcilor care au transformat centrul ungariei in Pasalcul

de la Buda si Transilvania in Principat autonom supus Portii Otomane (1541).

6. Mihai Viteazul (1593-1601) Tara Romaneasca

1593 a aderat la Liga Crestina creata de imparatul Rudolf al II-lea din care faceau parte

Spania, Venetia, Statul Papal, ducatele italiene (Mantua, Ferrara si Toscana),

Principatul Transilvaniei si Moldova.

13 noiembrie 1594 a ucis pe creditorii levantini si unitatea turceasca din Bucuresti si i-a

izgonit pe turci de pe teritoriul tarii.

Decembrie 1594-Ianuarie 1595 campanie impotriva Imperiului Otoman: ostile reunite

ale celor trei Tari Romanesti i-au infrant pe turci la Giurgiu, Rusciuc, Silistra,

Serpatesti, etc.

20 mai 1595 tratat de alianta cu Sigismund Bathory pe care l-a recunoscut ca suzeran in

schimbul sprijinului impotriva turcilor, tratat semnat de boieri. Un tratat

asemanator a incheiat si cu principele Transilvaniei si Stefan Razvan (Moldova).

1595 campania turceasca impotriva Tarii Romanesti.

13/23 august 1595 lupta de la Calugareni, turcii au fost infranti dar Mihai a fost obligat

sa se retraga si sa astepte sprijinul aliatilor. A fost parasit de aliatii sai din celelalte

principate romane; cucerirea oraselor Bucuresti si Targoviste de catre turci.

6-8 octombrie cu sprijinul aliatilor a fost eliberat Targoviste.

20 octombrie 1595 turcii au fost infranti definitiv la Giurgiu.

Ianuarie 1597 a reluat plata trbutului catre turci in schimbul pacii si a recunoasterii sale

de catre sultan ca domn al Tarii Romanesti.

Martie 1598 pace cu turcii care au recunoscut independenta Tarii Romanesti.

30 mai/9 iunie 1598 Targoviste, tratat de alianta cu Rudolf al II-lea care i-a promis lui

Mihai sprijin financiar in schimbul recunoasterii suzeranitatii imparatului asupra

Tarii Romanesti.

Unirea Principatelor

1 mai 1599 Andrei Bathory, principele Transilvaniei, a incheiat pace cu Imperiul

Otoman.

- Mihai a incercat refacerea frontului ontiotoman prin cucerirea Transilvaniei

si Moldovei (conduse de principi ce ii erau rivali).

18/28 octombrie 1599 batalia de la Selimbar incheiata cu infrangerea lui Andrei

Bathory.

1 noiembrie 1599 intrarea lui Mihai in Alba Iulia si recunoasterea sa ca principe al

Transilvaniei de catre Dieta.

26

Primavara 1600 campania impotriva lui Ieremia Movila si ocuparea Moldovei.

- s-a realizat unirea politica a celor trei tari romanesti care aveau acum

un singur domn: Mihai Viteazul.

18 septembrie 1600 la Miraslau, Mihai a fost infrant de nobilii maghiari ajutati de

generalul Basta.

- interventia Poloniei si preluarea tronului Moldovei de catre Ieremia

Movila.

- Targoviste, Mihai a fost infrant de polonezi si a devenit domn in

Tara Romaneasca, Simion Movila.

Martie 1601 la Praga, Mihai a primit sprijin de la imparat pentru reluarea luptelor in

Transilvania si ocuparea Tarii Romanesti.

3/13 august 1601 la Guraslau, cu ajutorul lui Basta, Mihai l-a invins pe Sigismund

Bathory, principele Transilvaniei.

9/19 august 1601 Mihai Viteazul a fost asasinat de imperiali pe Campia Turzii.

II. 3. Politica si diplomatie in sec XVII

Secolul al XVII-lea este caracterizat printr-o mai mare stabilitate politica.

Domnitorii romani au renuntat la conflictul deschis cu Imperiul Otoman, inlocuindu-l cu

actiuni diplomatice menite sa stranga legaturile dintre cele trei Tari Romanesti si sa le

apropie de puterile europene ostile turcilor (Imperiul Habsburgic, Polonia si Rusia).

Daca in prima jumatate a sec. al XVII-lea, regimul dominatiei otomane (instituit

inca din 1538) a fost mai usor, in a doua jumatate a secolului, acest regim a devenit tot

mai apasator culminand, la inceputul sec. XVIII-lea cu instaurarea, in Tara Romaneasca

si in Moldova, a regimului fanariot.

Regimul politic al dominatiei otomane asupra Tarilor Romane s-a manifestat sub

doua forme: dominatia economica si dominatia politica.

Dominatia economica a constat in:

a) obligatiile banesti ce trebuiau platite Portii:

- haraciul sau tributul reprezenta sumele de bani ce trebuiau

platite de domnitorii romani in schimbul mentinerii pacii si

pastrarii autonomiei interne a Tarilor Romane;

- pecheurile darurile in bani sau natura (blanuri, cai, etc.) pe

care domnitorii romani erau obligati sa le plateasca cu ocazia

diferitelor evenimente ce aveau loc la curtea sultanului

(casatorii, urcarea pe tron a sultanilor, etc.);

- cumpararea domniei sume de bani ce erau platite sultanilor

sau dregatorilor acestuia de catre pretendentii la tronul Tarilor

Romane, pentru a li se acorda domnia;

- confirmarea domniei (din a doua jumatate a sec. al XVII-lea)

sau mucarerul obligatie in bani, anuala sau trienala, ce era

platita de domnitori sultanului pentru mentinerea lor pe tron.

b) obligatiile in natura (cereale, vite, cai, etc.) si obligatiile in munca (transport,

constructii, etc.)

27

c) monopolul comercial: dreptul turcilor de a cumpara produse agricole la preturi

foarte mici.

Dominatia politica s-a exercitat prin:

- amestecul sultanilor in numirea domnitorilor a fost cauza duratei mici a

domniilor, pe tronul Tarilor Romane perindandu-se, in aceasta perioada,

un numar foarte mare de domnitori;

- controlul asupra politicii duse de domnitor prin intermediul boierilor

romani de la curtea domneasca cat si prin trimisii Portii (in special greci).

Acest lucru a permis instaurarea unui climat de insecuritate politica,

domnii si principii din cele trei Tari Romane fiind expusi intrigilor de la

curte si subordonati intereselor boierilor, respectiv nobililor. S-a instituit,

astfel, regimul boieresc in Tara Romaneasca si Moldova si regimul

nobiliar in Transilvania.

Chiar si in conditiile crizei de autoritate cu care s-a confruntat domnia in Tarile

Romanesti, pe parcursul sec. al XVII-lea, au existat domnitori si principi (in

Transilvania) care s-au distins prin politica abila dusa cu scopul iesirii din sfera de

influenta a Imperiului Otoman.

Cele mai importante domnii:

1. Matei Basarab (1632-1654), in Tara Romaneasca:

Politica interna:

- cu sprijinul boierilor romani a incercat inlaturarea boierilor greci din sfatul

domnesc;

- a urmarit dezvoltarea economica a tarii;

- a sprijinit construirea de lacasuri de cult.

o Politica externa:

- a initiat legaturi cu habsburgii si cu regele Poloniei in scopul realizarii

unei aliante antiotomane;

- a intretinut relatii cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I, cu

care a incheiat, in 1633, un tratat de alianta prin care cei doi isi promiteau

sprijin reciproc. Acest tratat a fost reinnoit in 1635, 1636, 1638, 1640,

1647 si cu fiul acestuia Gheorghe Rackoczi II, in 1650 si 1651;

- 1650 a incheiat o intelegere de ajutor reciproc cu hatmanul cazacilor,

Bogdan Hmelnitki;

- s-a aflat in conflict cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, Care urmarea sa-i

ocupe tronul.

2. Vasile Lupu (1634-1653), in Moldova

Politica interna:

- s-a sprijinit pe boierii greci in conducerea tarii ceea ce i-a nemultumit pe

boierii pamanteni;

- om de cultura, a ridicat numeroase biserici si manastiri (Biserica Trei

Ierarhi din Iasi).

28

Politica externa:

- 1639, a incercat sa-l indeparteze de la tron pe Matei Basarab, dar a fost

infrant in luptele de la Ojogeni si Nenisori (Ialomita);

- 1638, tratat de alianta cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi I;

- 1644-1648, perioada de imbunatatire a relatiilor cu Matei Basarab;

- 1646, a incheiat o conventie de buna vecinatate si de extradare cu

Transilvania;

- 1653, ultima incercare a lui Vasile Lupu de a ocupa tronul Tarii

Romanesti s-a incheiat cu infrangerea suferita la Finta si indepartarea sa

de pe tron.

3. Serban Cantacuzino (1678-1688) in Tara Romaneasca

Politica interna:

- intarirea autoritatii domnesti pentru a pune capat anarhiei provocate de

grupurile boieresti.

Politica externa:

- a urmarit incheierea unei aliante antiotomane cu Imperiul Habsburgic;

- 1683, cand a avut loc asediul esuat al turcilor asupra Vienei, chiar daca a

participat cu trupe alaturi de Imperiul Otoman la acest asediu, a ajutat

trupele imperiale oferindu-le informatii despre actiunile turcesti;

- dupa infrangerea armatelor turcesti la Viena, Serban Cantacuzino a intrat

in tratative cu imparatul german in vederea incheierii unei aliante

antiotomane;

- 1684-1688, contacte diplomatice cu Imperiul Habsburgic, habsburgii

promitandu-I domnia ereditara si titlul de baron in cadrul imperiului.

Tratativele nu au fost finalizate datorita mortii domnitorului.

4. Constantin Brancoveanu (1688-1714) in Tara Romaneasca

Politica interna:

- s-a preocupat de intarirea autoritatii domnesti in raport cu boierii;

- a reorganizat sistemul fiscal;

- a sprijinit Biserica prin construirea de lacasuri de cult si prin danii

acordate acesteia;

- a contribuit la inflorirea culturii prin sprijinul acordat tiparirii de carti in

tipografiile din Targoviste si Ramnic;

- 1714, datorota intrigilor boierilor pe langa sultan, a fost mazilit, apoi

executat impreuna cu cei patru fii ai sai, la Istanbul.

Politica externa:

- a urmarit permanent mentinerea unor relatii bune cu Imperiul Otoman

pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la politica sa externa antiotomana;

- la inceput relatiile cu imparatul german au fost incordate, domnitorul

roman fiind nevoit sa respinga doua atacuri ale habsburgilor asupra Tarii

Romanesti: in 1689 si in anul 1690, cand domnitorul i-a alungat pe

habsburgi din Transilvania;

29

- a incercat incheierea unei aliante cu Polonia indreptate impotriva turcilor,

dar a renuntat la acest proiect datorita incapacitatii de lupta a Poloniei;

- cu Moldova relatiile au fost incordate;

- 1709, intre Tara Romaneasca si Rusia lui Petru cel Mare s-a incheiat o

conventie secreta indreptata impotriva turcilor.

5. Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn al Moldovei

Politica interna:

- a luat masuri pentru intarirea puterii centrale;

- s-a sprijinit pe mica boierime si pe oraseni impotriva marilor boieri;

- a realizat o reforma fiscala.

Politica externa:

- s-a orientat spre o alianta antiotomana cu Rusia care se afla in plina

ascensiune;

- 13 aprilie 1711, la Luk, a incheiat un tratat de alianta cu tarul Rusiei,

Petru cel Mare, tratat care prevedea ajutor militar reciproc impotriva

turcilor;

- iulie 1711, la Stanilesti, ostile rusesti si moldovene au fost infrante de

turci, iar Dimitrie Cantemir s-a refugiat la curtea tarului Rusiei.

Incepand cu anul 1711, in Moldova si 1716, in Tara Romaneasca, Imperiul

Otoman a inlocuit domniile pamantene cu domniile fanariote (fanariotii erau greci din

cartierul Fanar al Constantinopolului, considerati diplomati foarte abili, motiv pentru care

erau folositi de sultani in chestiuni de politica externa).

30

III. PREMISELE CONSTITUIRII ROMANIEI MODERNE

III. 1.Relatiile statelor romanesti cu Marile Puteri. Criza orientala.

Sec. al XVIII-lea apare Problema Orientala sau Criza Orientala determinata

de tendinta Austriei, Rusiei si Prusiei de a anexa teritorii ale Imperiului Otoman aflat in

criza, la care se adauga lupta pentru eliberare de sub dominatia otomana dusa de

popoarele balcanice. Rivalitatea dintre Marile Puteri, a determinat izbucnirea a sase

razboaie ruso-austro-turce care se vor desfasura pe teritoriul Tarilor Romane, cu mari

pierderi umane, materiale, teritoriale.

Tarile Romane ocupau un loc important in cadrul Crizei Orientale.

Tendinta domnitorilor romani de a se alia cu puterile vecine pentru a iesi de sub

suzeranitate otomana a determinat Imperiul Otoman sa Restranga autonomia

Principatelor si sa inlocuiasca domniile pamantene cu cele fanariote. In acelasi timp, in

Transilvania s-a instituit regimul dominatiei habsburgice.

Regimul fanariot in Tara Romaneasca si Moldova:

1711 inceputul regimului fanariot in Moldova;

1716 inceputul regimului fanariot in Tara Romaneasca;

Primul domnitor fanariot a fost Nicolae Mavrocordat, mai intai in Moldova, apoi

si in Tara Romaneasca.

Trasaturile regimului fanariot:

- domnitorii erau numiti de sultan dintre grecii din carteirul Fanar al

Constantinopolului, ce detinusera functii importante in ierarhia Imperiului;

- teritoriul principatelor romane era considerat parte integranta a Imperiului

Otoman, prin urmare parti din teritoriu puteau fi instrainate in functie de

interesele Portii;

- Tarile Romane nu aveau dreptul sa intretina o armata proprie;

- Economia fiind subordonata Portii otomane, au crescut obligatiile catre

turci si s-a mentinut monopolul acestora asupra economiei;

- Tarile Romane nu aveau dreptul la o politica externa proprie, in relatiile cu

alte tari interesele acestora fiind reprezentate de sultan.

Cu toate acestea Tarile Romane aveau un statut aparte in cadrul Imperiului

Otoman, acestea mentinandu-si autonomia interna.

Regimul fanariot, prin dominatia exercitata de Poarta, fiscalitatea excesiva si

coruptia administratiei din Tara Romaneasca si Moldova a avut ca efect accentuarea

saraciei ce a devenit tot mai apasatoare pentru romani care au initiat o serie de demersuri,

pe langa Marile Puteri, menite sa la elibereze de sub aceasta dominatie.

Pe de alta parte, prin actiunile lor reformatoare in plan economic, social si politic,

domnii fanarioti au contribuit la modernizarea societatii romanesti in spiritul ideilor

iluministe.

Opera reformatoare a domnilor fanarioti:

Constantin Mavrocordat, a avut mai multe domnii in Tara Romaneasca si Moldova intre

1730-1769. A luat masuri pentru reformarea administratiei, justitiei, finantelor.

31

- refoma fiscala: desfiintarea darilor si inlocuirea lor cu un impozit anual

fix, ce putea fi platit in 4 rate;

- reforma sociala, infaptuita in 1746 in Tara Romaneasca si in 1749 in

Moldova, a constat in desfiintarea serbiei si a legaturii de pamant a

taranilor care se putea rascumpara. Ei au devenit clacasi, fiind obligati sa

presteze zile de claca pe pamantul boierului (12 zile pe an in Tara

Romaneasca si 24 in Moldova).

Alexandru Ipsilanti, domn in Tara Romaneasca (1774-1782; 1796-1797) si in Moldova

(1786-1788) a infaptuit reforme in invatamant, justitie si finante.

Scarlat Calimachi, domn al Moldovei in 1806, 1807-1810, 1812-1819 a tiparit la Iasi, in

1816-1817, Codul lui Calimachi, o culegere de legi inspirata din Codul austriac

si Codul lui Napoleon.

Ioan Gheorge Caragea, domn al Tarii Romanesti (1812-1818), a promulgat, in 1818, un

cod de legi (Legiunea lui Caragea) inspirat din Codurile occidentale. El a marit

obligatiile taranilor clacasi fata de boieri.

Regimul habsburgic in Transilvania

1683 asediul esuat al Imperiului Otoman asupra Vienei, moment care marcheaza

intrarea in defensiva a Portii Otomane si expansiunea Imperiului Habsburgic in

Ungaria si Transilvania;

1686 victoria austriecilor impotriva turcilor la Buda;

1687 la Mohacs, Imperiul Habsburgic a obtinut o noua victorie asupra turcilor si a

anexat Ungaria;

1687, octombrie s-a semnat tratatul de la Blaj intre principele Transilvaniei, Mihail

Apafi si imparatul Leopold I prin care Imperiul Habsburgic acorda protectie

militara Transilvaniei impotriva turcilor si a fost acceptata instalarea armatei

austriece in 12 orase din Transilvania;

1688 Dieta de la Sibiu, sub presiunea austriecilor, a hotarat acceptarea protectiei

imperiale austriece impotriva turcilor si renuntarea la suzeranitatea otomana;

1691, 4 decembrie a fost emisa Diploma Leopoldina, act ce a jucat rol de constitutie; in

18 puncte erau stabilite organizarea Transilvaniei si statutul sau in cadrul

Imperiului Habsburgic, astfel:

- erau mentinute vechile legi feudale reglementate prin Tripartitul lui

Werboczi, Compilatae Constituones si Aprobatae Constituones;

- erau mentinute vechile privilegii ale sasilor si secuilor;

- se mentinea sistemul celor trei natiuni privilegiate (unguri, secui, sasi);

romanii erau considerati tolerati in Transilvania si nu aveau dreptul sa participe la

viata politica a tarii;

- nu existau decat 4 religii recepte (recunoscute, oficiale: catolica, calvina,

luterana si unitariana); religia ortodoxa nu era acceptata;

- Transilvania devenea provincie a Imperiului Habsburgic, guvernata in

numele imparatului de un guvernator ajutat de un guberniu cu atributii politice,

administrative si judiciare;

- se mentinea Dieta Transilvaniei, dar aceasta avea atributii limitate (nu

mai avea dreptul de a alege guvernatorul, care era numit de imparat);

- comandantul armatei era austriac.

32

1694 s-a infiintat, la Viena, Cancelaria Aulica a transilvaniei cu scopul integrarii

provinciei in Imperiul Habsburgic si consolidarii stapanirii habsburgice in

Transilvania;

1699, 26 ianuarie Pacea de la Karlowitz Imperiul Otoman a renuntat la pretentiile de

suzeranitate asupra Transilvaniei;

1692-1701 a fost organizata Biserica Greco-Catolica prin unirea unei parti a romanilor

ortodocsi cu Biserica Catolica, acest lucru contribuind la dezvoltarea culturii si a

limbii romane, la emanciparea romanilor din Transilvania;

1703-1711 rascoala condusa de Francisc Rackoczi al II-lea, a cuprins o mare parte a

Transilvaniei. Se urmarea inlaturarea stapanirii habsburgice in Transilvania.

Initial, rasculatii au obtinut cateva victorii ce au culminat cu proclamarea lui

Rackoczi ca principe al Transilvaniei. Apoi, neintelegerile dintre rasculati au dus

la infrangerea rascoalei incheiata cu Pacea de la Satu Mare;

1765 Transilvania a devenit Mare Principat, pastrandu-si autonomia in cadrul

Imperiului Habsburgic.

Reformele monarhilor luminati Maria Tereza (1740-1780) si Iosif al II-lea (1780-

1790):

1759 a fost infiintata Mitropolia Ortodoxa Romana;

1777 a fost emis actul Ratio Educationis prin care a fost reorganizat

invatamantul, ceea ce a permis multor romani accesul la educatie;

1781 edictul de toleranta religioasa prin care religia ortodoxa era considerata

legala;

1785 patenta imperiala care desfiinta iobagia si legarea de glie a iobagilor.

Acesta patenta a fost anulata la insistentele nobililor.

Conflictele dintre Marile Puteri (Rusia, Austria, Turcia) desfasurate pe teritoriul

Tarilor Romane. Razboaiele ruso-austro-turce.

Razboiul ruso-turc din 1710-1711, la care a participat si Dimitrie Cantemir, domnul

Moldovei, s-a incheiat cu victoria turcilor in batalia de la Stanilesti (18-22 iulie

1711). In 22 iulie 1711, s-a incheiat pacea de la Vadul Husilor prin care rusii au

cedat turcilor cetatea Azov.

Razboiul austro-turc din 1716-1718, s-a incheiat cu victoria Austriei. Prin semnarea

pacii de la Passarovitz (1718), Turcia ceda Austriei si teritoriile romanesti Banat

si Oltenia.

Razboiul ruso-austro-turc din 1736-1739, in cursul caruia Rusia a reusit sa ocupe

Moldova, s-a incheiat cu infrangerea Austriei si semnarea pacii de la Belgrad, prin

care Oltenia a fost retrocedata Tarii Romanesti. Banatul ramanea in continuare in

posesia habsburgilor.

Razboiul ruso-turc din 1768-1774, in cursul caruia Rusia a ocupat Tarile Romane,

inlaturandu-i pe domnitorii fanarioti. La Congresul de pace de la Focsani (24 iulie

1772-22 martie 1773), delegatii ale boierilor romani au inmanat Congresului

memorii prin carfe cereau, in virtutea vechilor capitulati, independenta Tarilor

Romane si punerea lor sub granita colectiva a Marilor Puteri (Rusia, Austria,

33

Prusia). Turcia infranta a cerut pacea. In urma pacii de la Kuciuk-Kainargi (10/21

iulie 1774), Rusia a castigat dreptul de a interveni pentru protejarea Tarilor

Romane. Austria, prin presiuni asupra turcilor, a reusit sa anexeze partea de nord

a Moldovei, Bucovina (1775). Rusia a elaborat o serie de proiecte pentru

organizarea sud-estului Europei, cu intentia clara de a anexa Principatele Romane.

Aceste proiecte au fost:

- proiectul grecesc care viza impartirea teritoriilor europene din Peninsula

Balcanica intre Rusia si Austria si refacerea Imperiului Bizantin;

- proiectul dacic care viza formarea unui stat tampon, cu numele Dacia,

constituit din Tara Romaneasca si Moldova.

Razboiul ruso-austro-turc din 1787-1791/1792, declansat de incercarea de punere in

practica a proiectului grecesc. Turcia a fost infranta dar, presati de evenimentele

din Franta, habsburgii s-au grabit sa semneze pacea de la itov (24 iulie 1791).

Razboiul s-a incheiat anul urmator, cu pacea de la Iasi (1792) cand Rusia a

obtinut de la turci teritoriul dinte Bug si Nistru si recunoasterea stapanirii sale

asupra Crimeei. Rusia a devenit, astfel, vecina Tarilor Romane.

Razboiul ruso-turc din 1806-1812, a fost declansat de Rusia sub pretextul comiterii de

abuzuri asupra Tarilor Romane de catre turci. Armata rusa a ocupat Tarile

Romane. Razboiul s-a incheiat cu pacea de la Bucuresti (16/28 mai 1812) care

prevedea anexarea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre Rusia. Acest teritoriu

va primi numele de Basarabia.

Dupa revolutia de la 1821, Imperiul Otoman a fost obligat, prin conventia rusoturca

de la Akkerman (25 septembrie-7 octombrie 1826), sa revina la domniile

pamantene. S-a instituit protectoratul rusesc asupra Tarilor Romane.

Razboiul ruso-turc din 1828-1829, incheiat cu semnarea tratatului de pace de la

Adrianopol care a limitat foarte mult dominatia Imperiului Otoman asupra

Principatelor. Tarile Romane au intrat sub ocupatie ruseasca (1828-1834). Au fost

introduse in Tara Romaneasca si Moldova, Regulamentele Organice.

Regulamentele Organice

primele Constitutii romanesti care au jucat rol de legi fundamentale pana la 1858;

se bazau pe principiul democratic, modern al separarii puterilor in stat;

au fost introduse la 1 iulie 1831 in Tara Romaneasca si la 1 ianuarie 1832 in

Moldova;

prevederi:

o puterea executiva era exercitata de domn, ales pe viata de o Adunare

Obsteasca Extraordinara. Domnul numea si revoca ministri, initia si

sanctiona legi, el era ajutat de un Sfat format din 6 ministri. Putea sa

dizolve Adunarea Obsteasca cu acordul puterilor suzerana si protectoare;

o puterea legislativa era detinuta de Adunarea Obsteasca, prezidata de

mitropolit, era formata din boieri si avea rolul de a adopta legi;

o puterea judecatoreasca era detinuta de tribunale si de Inaltul Divan

Domnesc, care era instanta suprema;

o a fost instituit bugetul tarii;

34

o a fost stabilit un impozit unic: capitatia, pentru tarani si patenta, pentru

negustori si meseriasi;

o infiintarea militiei pamantene;

o dezvoltarea invatamantului.

III. 2. Constiinta nationala si emancipare politica

Miscarea de emancipare nationala a romanilor din:

A. Transilvania

- Ioan Inochentie Micu Klein (1692-1768), episcop unit, a luptat pentru

drepturile romanilor din Transilvania, care erau mentinuti la statutul de natiune tolerata

cu toate ca reprezentau populatia majoritara, prin afirmarea vechimii si originii lat