CURS 4

METODICA ÎNSUŞIRII / CONSOLIDĂRII DEPRINDERILOR ELEMENTAR

SPORTIVE DIN GIMNASTICĂ

Indiferent de nivelul la care se efectuează procesul de predare-învăţare, conţinutul

motric specific gimnasticii acrobatice implică efectuarea unor mişcări care nu se

întâlnesc, în mod obişnuit, în activitatea cotidiană. El (conţinutul) supune

musculatura somatică a corpului uman, la contracţii şi destinderi repetate, solicită

coordonarea permanentă a activităţii muşchilor agonişti cu cei antagonişti şi impune

organismului – pe ansamblu – elaborarea unor reacţii adaptative continue (la nivel

vestibular, circulator, respirator etc.). De asemenea, trebuie menţionat că în

gimnastică nu se folosesc mişcări izolate, singulare decât în faza iniţială a învăţării

motrice. Specifice sunt grupele de mişcări legate, care alcătuiesc în final “exerciţiul”.

Aceste câteva considerente (pe lângă altele nemenţionate aici) fac din gimnastică o

disciplină caracterizată prin complexitate.

La nivelul învăţământului primar, predarea deprinderilor motrice specifice

gimnasticii prezintă unele particularităţi metodice, determinate de: nivelul redus a

capacităţii motrice a subiecţilor practicanţi (în condiţiile în care ei trebuie să realizeze

mişcări cu un grad considerabil de coordonare – supleţe – forţă, pe fondul adoptării

permanente a unei ţinute corporale corecte, estetice şi expresive), necesitatea

asistenţei nemijlocite a executanţilor şi asigurarea unui spaţiu de lucru specific dotat

corespunzător cu cerinţele de realizare a unor activităţi didactice eficiente.

Învăţarea/consolidarea deprinderilor motrice din gimnastica acrobatică se

realizează prin abordarea simultană (tematică sau/şi netematică), în conţinutul

majorităţii lecţiilor, atât a unor elemente statice cât şi dinamice. Activitatea de

predare-învăţare trebuie să tindă (după etapa de însuşire primară) spre efectuarea unor

acţiuni motrice care să se apropie de structurile de mişcare ce caracterizează

conţinutul gimnasticii acrobatice (atât cât se poate la acest nivel de învăţământ).

!Recomandări metodice:

- conţinuturile de învăţare specifice gimnasticii acrobatice se vor putea include în

planul tematic anual, sub forma unor cicluri tematice (unităţi de învăţare motrică),

numai în perioadele de activitate planificate în sala de sport (sezonul rece). Dacă se

optează pentru eşalonarea acestor conţinuturi numai în primul semestru, lungimea

ciclului tematic va fi (orientativ) de 10-12 lecţii. În această situaţie, activitatea de

învăţare motrică se va centra pe consolidarea elementelor însuşite în anul precedent şi

pe învăţarea elementelor statice şi dinamice noi, prevăzute în programa de

specialitate. În al II-lea semestru, în funcţie de opţiunile elevilor şi ale cadrului

didactic (în special la nivelul claselor a III-a şi a IV-a), se mai poate planifica (sau

nu!) un sistem de lecţii (cca. 6-8) pentru consolidarea / fixarea deprinderilor şi/sau

manifestarea priceperilor motrice specifice gimnasticii acrobatice. În acest caz, în

majoritatea situaţiilor de învăţare, sistemele de acţionare vor consta din structuri

motrice mai complexe (legări de elemente), exersate global. Poate exista şi situaţia în

care planificarea conţinuturilor se realizează doar pentru semestrul al II-lea, mai ales

la clasele I-II, atunci când capacitatea motrică generală a copiilor (prin diferitele sale

component) se situează încă la un nivel nesatisfăcător;

- în acţiunea de învăţare motrică, accentul va fi orientat spre însuşirea corectă

a mişcărilor. Pentru corectarea elementelor statice se va interveni cu atenţionări

verbale, poziţionări ale segmentelor (prin intervenţia directă a cadrului didactic)

folosirea unor repere, puncte de sprijin în timpul exersării (scară fixă, bară de perete

etc.). În etapa de consolidare / perfecţionare a elementelor statice, se vor utiliza şi

forme de întrecere, vizând corectitudinea şi expresivitatea execuţiei sau durata

menţinerii poziţiei respective. Pentru corectarea elementelor acrobatice dinamice se

pot folosi: atenţionarea verbală, redemonstrările şi intervenţia directă - care să

favorizeze menţinerea grupată a corpului şi viteza de rotaţie optimă;

- în faza de consolidare / perfecţionare, rostogolirile se exersează şi înlănţuit

(2-3 rostogoliri) sau pot fi precedate - urmate de alte elemente acrobatice.

Rostogolirile din ghemuit (după însuşirea lor corectă!) pot fi introduse şi în conţinutul

ştafetelor sau a parcursurilor aplicative. Pentru a evita alterarea structurii motrice,

cât şi eventualele accidentări, rostogolirile vor fi prevăzute la începutul ştafetei, fără a

fi precedate de alergare.

Evaluarea nivelului de însuşire a conţinuturilor din gimnastică, se va putea realiza

la sfârşitul unui ciclu tematic, printr-o formă de evaluare sumativă, apreciindu-se

(conform S.N.Ş.E.E.F.S.):

- corectitudinea însuşirii conţinutului motric specific, în cazul în care se execută la

proba de control, elemente statice şi dinamice în mod izolat (la clasele I-II; pentru

efectuarea a două elemente, se acordă calificativul “suficient”);

- cursivitatea şi corectitudinea execuţiei, atunci când proba de control constă din

“legări de elemente acrobatice” (2-3 elemente pentru calificativul “suficient”-

satisfăcător, la clasele a III-a şi a IV-a).

MINIJOCURI SPORTIVE

Jocurile sportive (minijocurile) sunt activităţi motrice care presupun implicarea

unor colective în derularea conţinuturilor specifice. De aceea, ele contribuie – pe

lângă ameliorarea capacităţii motrice – la formarea unor relaţii interpersonale şi în

final, la realizarea coeziunii grupului de elevi. Atât în procesul instructiv-educativ

orientat spre modelarea comportamentului motric specific, cât şi în timpul practicării

globale a jocului (minijocului), se pot dezvolta o serie de componente caracteriale

pozitive, ca: spiritul de colaborare şi întrajutorare, disciplina conştientă, stăpânirea de

sine, înfrângerea pornirilor egoiste şi a agresivităţii, răspunderea pentru faptele

proprii şi asumarea acţiunilor grupului, respectul faţă de parteneri şi oponenţi etc.

Conţinutul motric al jocurilor sportive, deşi prezintă elemente şi corelaţii de o

deosebită complexitate, totuşi se constată cu destulă uşurinţă că la fundamentul lor se

situează deprinderile motrice de bază: mersul, alergarea, aruncarea-prinderea şi

săritura. Această realitate face posibilă adaptarea jocurilor sportive, sub forma

minijocurilor, la particularităţile motrice şi psihice ale copiilor de vârstă şcolară mică.

Extinderea practicării jocurilor sportive - adaptate pentru copii, sub forma de

minijocuri - a determinat includerea în programa de educaţiei fizică a

minihandbalului, minibaschetului şi minifotbalului.

!Recomandări metodice generale pentru mini-jocurile sportive

Conţinuturile aparţinând mini-jocurilor sportive se constituie în teme de lecţie,

vizând cu precădere învăţarea procedeelor tehnice de bază sau aplicarea acestora în

cadrul unor structuri de joc simple, cuprinzând 2-3 deprinderi specifice înlănţuite.

Conţinutul mini-jocului pentru care s-a optat, se programează de regulă în

perioada de lucru în aer liber, fie în sem. I; II sau în ambele semestre, în de clasă.

Dacă există condiţii, el poate fi programat şi în perioada de lucru în sală.

Învăţarea mini-jocurilor trebuie realizată prin sisteme de lecţii / cicluri tematice

(6-10 lecţii succesive), asigurându-se continuitatea demersului didactic. Consolidarea

procedeelor învăţate se va face prin integrarea acestora în conţinutul ştafetelor,

jocurilor dinamice sau a celor pregătitoare.

Forma principală de generalizare - aplicare o reprezintă jocul bilateral, cu reguli

simplificate. Deoarece jocul bilateral nu permite participarea simultană a tuturor

copiilor la joc, cadrul didactic va organiza clasa pe grupe, acestea realizând prin

rotaţie temele lecţiei.

Practicarea jocului bilateral trebuie extinsă şi în afara procesului didactic, în

timpul liber, din iniţiativă proprie sau în competiţii organizate în şcoală.

Evaluarea – conform SNEEFS

CONŢINUTUL ŞI METODICA FORMELOR DE ORGANIZARE A PROCESULUI

INSTRUCTIV-EDUCATIV DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT, ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

PRIMAR (şi preşcolar)

Formele de organizare sunt:

- în regimul zilei de şcoală (gădiniţă):

a) Lecţia/activitatea de educaţie fizică

b) Gimnastica zilnică

c) Recreaţia/pauza organizată

d) Momentul de educaţie fizică

- în afara orarului şcolii:

e) Gimnastica de înviorare

f) Activităţile sportive - concursurile

g) Serbarea

h) Excursia - plimbarea

i) Tabăra - colonia

! a) Lecţia de educaţie fizică (activitatea comună de la nivelul grădiniţelor - a

fost tratată în cadrul capitolului afectat acestui nivel de învăţământ) – este forma de

bază prin care se organizează educaţia fizică şi sportivă. Ea se desfăşoară, în

învăţământul primar, de 2-3 ori/săptămână (vezi schema orară), în regimul zilei de

şcoală.

Sub aspect tipologic, la acest nivel de învăţământ predomină lecţiile de

învăţare şi cele de consolidare a deprinderilor motrice de bază, a celor utilitar-

aplicative şi a celor elementar sportive. Nu lipsesc nici lecţiile cu teme doar din

dezvoltarea calităţilor motrice (de regulă, în sezonul friguros – vezi condiţiile

limitate de bază materială) care deşi nu sunt recomandabile, determină tipul lecţiei de

dezvoltare a calităţilor motrice. Tipul de lecţie cel mai frecvent utilizat este cel mixt,

unde se cuplează două teme cu obiective instructiv-educative diferite. În acest

context, trebuie să subliniem recomandarea de a nu se cupla două teme de învăţare, o

temă de învăţare cu alta de verificare sau două teme de verificare.

Din punctul de vedere al structurii, lecţia prezintă şase verigi: (I)Organizarea

colectivului de elevi; (II)Pregătirea specifică a organismului pentru efort;

(III)Influenţarea selectivă a aparatului locomotor; (IV)Abordarea / rezolvarea temelor

şi obiectivelor de lecţie, (V)Scăderea treptată a nivelului de efort şi (VI)Încheierea

organizată a lecţiei.

Durata verigilor lecţiei este variabilă, de la o clasă la alta. În medie,

repartizarea timpilor pe verigile lecţiei prezintă următoarele valori: 2-3min.,veriga I;

3-5min.,veriga II; 6-7min., veriga III; 30-35min., veriga IV (verigă tematică); 2-

3min., veriga V; 1-2min., veriga VI.

Recomandări:

- în vederea conştientizării participării elevilor la lecţie, este necesar să fie

anunţate (în veriga I) scopurile (temele) şi obiectivele acesteia. La nivelul copiilor din

clasele I-II, enunţarea conţinutului didactic ce urmează a fi supus procesului de

instruire, se poate realiza şi în veriga 4, cea “tematică”;

- la veriga a II-a, ponderea mijloacelor va fi dată de exerciţiile din şcoala

mersului şi alergării, jocurile dinamice şi exerciţiile de front şi formaţii;

- la veriga a III-a, sunt recomandate în special exerciţiile libere sau cele cu

obiecte uşoare grupate în complexe de dezvoltare fizică;

- la veriga a IV-a, atât pentru dezvoltarea calităţilor motrice cât şi pentru

formarea deprinderilor motrice, principalul mijloc (şi metodă) de instruire trebuie să-l

reprezinte jocul. Ca procedee de organizare a exersării, cel frontal (simultan cu

întreaga clasă) este cel mai eficient, deoarece dă posibilitatea cadrului didactic să aibă

control asupra întregului colectiv şi să impună elevilor aproximativ acelaşi nivel de

efort;

- pe parcursul întregii lecţii se recomandă asigurarea judicioasă a alternanţei

dintre efort şi repaus.

- elevii, începând din clasa I, trebuie obişnuiţi să se prezinte la lecţia de

educaţie fizică în echipament adecvat.

b) Gimnastica zilnică – se desfăşoară simultan cu toţi elevii din clasele I-IV,

fie la începutul zilei de şcoală fie în recreaţia (pauza) mare.

Cuprinde exerciţii libere de dezvoltare fizică, simple şi cunoscute de către

elevi. Exerciţiile se grupează în complexe, care se schimbă după o anumită perioadă

de timp (după cca. 4-6 săptămâni).

Fiecare clasă va avea locul său bine precizat pe terenul de sport, iar elevii vor fi

însoţiţi la locul de activitate de către cadrele didactice care predau la clasele

respective.

c) Recreaţia/pauza organizată – se poate realiza de regulă în unităţile de

învăţământ în care “pauza mare” are o durată de 15-20min.

Conţinutul activităţii cuprinde exerciţii ca: jocuri dinamice, ştafete, parcursuri

aplicative, întreceri. Exerciţiile fizice (sub diferite forme) trebuie să fie simple,

cunoscute, să angreneze în activitate un număr mare de elevi, iar solicitările de efort

să se situeze la un nivel mediu.

Activităţile se vor desfăşura sub conducerea şi supravegherea unui cadru

didactic.

d) Momentul de educaţie fizică, (“minutul de înviorare”) – se realizează pe

parcursul lecţiilor/activităţilor din programul zilnic, altele decât cele de efs, ori de

câte ori se constată apariţia, la copii, a stării de oboseală. În aceste cazuri, se întrerupe

activitatea curentă şi se execută 3-4 mişcări simple de braţe, trunchi şi picioare - în

ritm vioi, în condiţii de aerisire a sălii de clasă.

Fiecare exerciţiu se repetă de 2x8 timpi, durata totală a acestui gen de activitate

fiind de cca. 1,30min.

e) Gimnastica de înviorare – se realizează dimineaţa, după trezire, individual

sau în grup familial, în locuinţă, într-o încăpere bine aerisită sau în aer liber, într-un

echipament lejer.

Programul cuprinde 6-8 exerciţii, care să angreneze principalele regiuni

musculare şi etaje articulare.

Durata totală a activităţii va fi de 8-10min.

Exerciţiile pot fi executate pe autocomandă, muzică sau conform

recomandărilor şi comenzilor prezentate zilnic în emisiunile radio -TV.

Pentru a forma această obişnuinţă, educatoarea / învăţătoarea va alcătui un

complex de înviorare pe care îl va executa zilnic (4-6 săptămâni) cu elevii, înainte de

începerea primei activităţi din orar. Pe măsură ce copiii învaţă exerciţiile, acestea se

vor recomanda pentru a fi executate şi la domiciliu, dimineaţa, imediat după trezire.

În colectivităţile de copii (grădiniţe cu orar prelungit, în drumeţii şi excursii cu

înnoptare etc.) gimnastica de înviorare se desfăşoară cu toţi copiii, sub comanda unor

instructori desemnaţi în prealabil.

f) Activităţile sportive - concursurile: reprezintă forme superioare de

organizare care au ca scop principal disputarea întâietăţii sportive.

Concursurile se organizează pe ramuri/probe sportive, iar învăţătorilor (şi

cadrelor de specialitate) le revine sarcina de a organiza faza pe clasă şi de a participa

cu cei mai buni copii la faza pe şcoală.

Comisiile metodice de învăţători, vor elabora calendarul sportiv pentru clasele

I-IV şi-l vor integra în programul competiţional al şcolii - pe care îl stabileşte catedra

de educaţie fizică.

Pentru învăţământul preşcolar, mai specifice sunt formele de activitate sub

formă de întrecere, organizate pe perechi, pe linii, pe echipe - dispuse în coloane

paralele, pe coloane orientate faţă în faţă etc. Stabilirea învingătorilor, în cazul

întrecerilor, trebuie să aibă la bază numai criteriul îndeplinirii sarcinilor motrice, fără

a include aspecte de genul “nu aţi fost cuminţi”, “nu aţi păstrat alinierea”, etc.

g) Serbarea – Este o activitate extradidactică cu conţinut artistic şi/sau sportiv,

care se desfăşoară periodic, cu ocazia unor date aniversare.

Dintre elementele de conţinut ale educaţiei fizice, cel mai frecvent utilizate în

cadrul acestui gen de activităţi, sunt: complexele de exerciţii de dezvoltare fizică, -

libere sau cu obiecte (steguleţe, cercuri, bastoane etc), realizate sincronizat, prin

comandarea ritmului sau pe fond muzical; exerciţii acrobatice; exerciţii de gimnastică

ritmică; programe de gimnastică aerobică etc.

Conţinuturile sportive ale programului vor fi stabilite în funcţie de locul şi

spaţiul disponibil, serbările putând fi organizate în încăperile clasei, în sala de sport,

pe scenă, în curtea şcolii etc.

La serbările numai cu conţinut sportiv, se pot introduce în program, pe lângă

cele menţionate şi jocuri dinamice, întreceri cu caracter distractiv şi concursuri.

h) Excursia – este o activitate turistică care presupune deplasarea unui grup, în

afara localităţii, pe un itinerar precizat, având durata de una sau mai multe zile.

Scopul excursiei este destinderea şi recreerea.

Pe durata excursiei, practicarea exerciţiilor fizice se realizează prin următoarele

forme:

- deplasări (prin mers pe jos) de la locul de staţionare la diferite

obiective turistice;

- exerciţii, jocuri, întreceri, la locul de popas din mediul natural;

- practicarea unor sporturi de sezon (săniuş, înot etc);

- gimnastica de înviorare, când excursia prevede şi înnoptare;

- jocuri distractive (“de cabană”).

Conţinutul activităţilor se va programa în corelaţie cu particularităţile de vârstă

şi sex ale copiilor.

Cadrul didactic va supraveghea în permanenţă activitatea copiilor,

preîntâmpinând împrăştierile necontrolate care pot conduce la rătăciri.

Plimbarea se organizează cu grupele de grădiniţă, în localitate sau în

împrejurimile acesteia. În funcţie de loc şi condiţiile naturale, în momentele de

staţionare se vor realiza: jocuri dinamice, ştafete şi parcursuri.

i) Tabăra – reprezintă o formă de organizare a activităţii pe perioada

vacanţelor şi are drept scop odihna, recreerea şi valorificarea influenţelor benefice ale

mediului natural.

Coloniile sunt organizate de grădiniţe şi case de copii, având de regulă, durata

de 21-28 de zile.

Fiecare grup de copii este condus de un cadru didactic, care răspunde de

întreaga activitate a copiilor, pe durata transportului şi a şederii în tabără.

Pentru buna desfăşurare a acţiunilor se constituie un “comandament” care

alcătuieşte programul şi orarul zilnic ce va fi respectat de toţi participanţii (copii şi

cadre didactice !).

Activităţile specifice educaţiei fizice şi sportului vor cuprinde: gimnastica de

înviorare; practicarea sporturilor de sezon; plimbări şi excursii; activităţi sportive

libere; exerciţii fizice incluse în cadrul unor serbări organizate pe perioada taberei;

jocuri distractive; vizionări de spectacole sportive; întâlniri cu personalităţi sportive

reprezentative etc.