CAPITOLUL 1 DESCRIEREA GENERALA A ZONEI STUDIATE Situatia geografica...........................................................................................................................................6 1.1 1.2 1.3 1.4 1.4.1 1.4.2 1.4.3 1.4.4 1.4.5 1.4.6 Incadrarea in organizarea administrativa.........................................................................................6 Limite si vecinatati..........................................................................................................................9 Cai de acces..............................................................................................................................10 Conditii stationale....................................................................................................................10 Conditii geologice..........................................................................................................................10 Elemente de geomorfologie...........................................................................................................10 Conditii climatice .........................................................................................................................11 Conditii edafice.........................................................................................................................17 Conditii hidrologice.....................................................................................................................19 Sinteza climatica.........................................................................................................................20

1.4.7 Tipuri de statiuni (cum influenteaza conditiile stationale si cele climatice existenta faunei).........................................................................................................................................................21 1.5 Conditii de vegetatie....................................................................................................................23

1.5.1 Vegetatia forestiera - incadrarea fitogeografica (principale tipuri de padure, vegetatie arbustiva si cea erbacee din padure); distributia padurilor pe clase de varste...................................................................23 1.5.2 Vegetatia pajistilor (raspandirea, principalele asociatii de pajisti, productivitatea etc.)............................................................................................................................................................27 1.5.3 1.5.4 1.5.5 1.5.6 1.5.7 Culturi agricole (principalele culturi si ponderea lor)....................................................................27 Relatia fauna - vegetatie.....................................................................................................................28 Influiente ale industriei zootehnice...................................................................................................30 Zone influentate de industrie, minerit, lacuri de acumulare,etc.......................................................30 Surse de poluare a apelor............................................................................................................31 lor,

1.5.8 Organizarea zootehniei in zona studiata (specii, efective orientative,zone pasunate) .................................................................................................................................................................. 31 1.5.9 Atitudinea populatiei si distributia asezarilor umane.......................................................................31

1.5.10 Alte influente antropogene asupra faunei........................................................................................31 1.8 Concluzii privind relatia fauna - biotop..............................................................................................32

Capitolul 2 STUDIUL FAUNEI.....................................................................................................................................35 2.1 Principalele specii de vanat, efectivele si dinamica lor pe ultimul deceniu...........................................35 2.2 Ecologia si biologia principalelor specii cu particularitati in zona studiata...............................................38 2.3 Studiul bonitatii pentru principalele specii...............................................................................................54 2.4 Compararea efectivelor reale cu cele normale......................................................................................60 2.5 Normalizarea efectivelor.....................................................................................................................60 Capitolul 3 MODUL ACTUAL DE GOSPODARIRE.........................................................................................................68 3.1 Organizarea fondului, administrarea, paza si masuri de prevenire a imbolnavirilor..........................69 3.2 Asigurarea hranei.......................................................................................................................................69 3.3 Asigurarea conditiilor de liniste si adapost ...........................................................................................72 3.4 Combaterea braconajului............................................................................................................................73 3.5 Masuri de prevenire a poluarii mediului, cu influente asupra vanatului.................................................74 3.6 Masuri de ocrotire a puilor........................................................................................................................74 3.7 Recoltare si valorificare............................................................................................................................74 3.8 Trofee obtinute..........................................................................................................................................79 3.9 Rezultate economice obtinute pe ultimii cinci ani......................................................................................79 Capitolul 4 MASURI PRIVIND REALIZAREA UNUI ECHILIBRU AL FAUNEI CU ACTIVITATILE DIN AGRICULTURA, SILVICULTURA, ZOOTEHNIE 4.1 Interrelatii intre modul actual de practicare a agriculturii si efectivele faunei (culturi, perioade de combaterea daunatorilor si influiente asupra puilor si vanatului mic); pagube produse culturilor agricole de catre vanat.......................................................................................................................................................81 4.2 Gospodarirea arboretelor si influenta ei asupra hranei, linistei si adapostului.......................................82 4.3 Exploatarea pasunilor, evolutia compozitiei lor, circulatia bolilor din mediul salbatic in cel domestic si invers; concurenta la hrana..............................................................................................................................85 4.4 Masuri propuse pentru realizarea echilibrului intre evolutia faunei si celelalte sectoare.............................86 Capitolul 5 MASURI PRIVIND COMPLETA UTILIZARE A POTENTIALULUI CINEGETIC SI SALMONICOL...................................................................................................................................................89

5.1 Analiza ocuparii biotopului, respectiv a niselor trofice si posibilitatii de extindere a raspandirii speciilor ca si a introducerii altora.......................................................................................................................................89 5.2 Populari si repopulari cu specii de vanat.................................................................................................90 5.3 Studiul potentialului nutritiv al arboretelor in perioada iarna primavara...............................................91 5.4 Studiul potentialului nutritiv al arboretelor in perioada vara - toamna........................................................91 5.5 Posibilitati de marire a capacitatii trofice si al adapostului prin masuri silviculturale..........................92 5.6 Studiul raspandirii vanatului in perioada de iarna - primavara si propuneri privind distributia hranitorilor...........................................................................................................................................................93 5.7 Calculul necesarului de hrana complementara si compararea cu potentialul trofic natural al fondului de vanatoare (eventual chiar pe zonele de vanat)..........................................................................................94 5.8 Necesarul de hrana complementara: producerea, achizitionarea si conservarea (calculul necesarului de ogoare, suprafata, planul lor de cultura)......................................................................................................96 5.9 Amenajari si instalatii necesare, distributia lor pe cartierele de iernat................................................98 5.10 Constructii necesare................................................................................................................................99 5.11 Masuri de paza, combaterea bolilor si ocrotirea puilor.............................................................................105 5.12 Masuri de realizare a echilibrului intre categoriile de consumatori...................................................106 5.13 Recoltarea faunei, cantitati de carne si trofee pe care se poate conta dupa aplicarea masurilor..................................................................................................................................................108 Capitolul 6 STUDIUL ECONOMIC................................................................................................................................110 6.1 Investitii necesare in primii cinci ani....................................................................................................110 6.2 Lucrari executate cu munca personalului....................................................................................................112 6.3 Venituri in primii cinci ani......................................................................................................................112 6.4 Eficienta economica (rentabilitatea calculata dupa norme legale)..........................................................177 6.5 Concluzii..........................................................................................................................................199 Capitolul 7 MASURI PRIVIND PROTECTIA MUNCII.................................................................................................120 7.1 Pastrarea, portul si folosirea armelor de vanatoare..................................................................................120 7.2 La vanatorile individuale......................................................................................................................122 7.3 La vanatorile colective..........................................................................................................................123 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................124

CAPITOLUL 1 DESCRIEREA GEOGRAFICA A ZONEI STUDIATE 1.1 Situatia geografica:

Zona luata in studiu este reprezentata de Fondul de vanatoare nr. 10 Milas care este situat in treimea superioara a raului Lechinta, mai exact pe cursul paraului Milas, afluent al raului Sieu; in nord-vestul masivului Calimani,. 1.2 Incadrarea si organizarea administrativa: Fondul de vanatoare nr. 10,Milas are o suprafata de 13.117 ha si este administrat de AJVPS Bistrita. Din punct de vedere al administratiei teritoriale este situat in judetul Bistrita -Nasaud, pe raza comunei Milas si partial pe raza comunelor :Silivas-Smihaiu de Campie Suprafata fondului de vanatoare nr.10 Milas cuprinde intreaga suprafata a U.P.II Lechinta U.P. III Sieu si la care se adauga terenurile agricole comunale. In tabel este prezentata suprafata fodului de vanatoare rezultata din insumarea suprafetelor productive cinegetic, pe moduri de folosinta (de la coloana 2 la 5), a luciului de apa (coloana 1) si a celei neproductive cinegetic (coloana 7).

U.M PRODUCTIVA CINEGETIC PENTRU: Vanatul balta deRestul speciilor de vanat Arabil Pasuni (fanete vii (izlazuri) livezi) 3 3286 25,05 4 2190 16,69 Gol de Total mun-te 2+3+4+5

NEPRO- TOTAL DUCTIVA GENERAL CINEGETIC col.

Luciu de apaPadure (cursuri de apa,lacuri, balti,etc) 70 Ha. % 1 10 0,08 2 7371 56,19

5 -

6 12857 98,02

7 260 1,98

8 13117 100

Repartitia suprafetelor in functie de modul de folosinta este redata in tabelele urmatoare: Structura suprafetei cinegetic productive:

NUMAR

DEMODUL

DE PROPRIETATI

(DE DENUMIREA

SUPR.

IDENTIFICAREFOLOSINTA PE NATURA(INCLUSIV (STRUCTURA) LUCIUL DE APA) DE SUPRAFATA

PESTE100 HA) DE PROPRIETARULUI, A (HA) STAT, COMUNALE, UNITATII DE STAT, A ASOCIATII COMUNEI, A ASOCIATIEI DE PARTICULARE SAU PARTICULARI SAU A PARTICULARI COMUNEI DE CARE NEASOCIATI APARTIN PROPRIETATILE NEASOCIATE 3 Stat Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati Propr. comunale Propr. comunale Propr. comunale Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati Part. neasociati 4 Lechinta Com Milas Com.Sieu Com. Silivas Com. Lechinta Com. Sieu Com. Smihaiu de C Com. Lechinta Com.Milas Com. Sieu Com. Lechinta Com. Milas Com.Silivas Com.Milas R.N.P. 5 5506 444 696 100 75 450 100 500 1586 1200 100 1790 100 200 10 12.857

1 I I I I I I I II II II III III III III IV

2 Padure Padure Padure Padure Padure Padure Padure Arabil Arabil Arabil Pasuni Pasuni Pasuni Pasuni Luciu de apa

, TOTAL SUPRAFATA CINEGETIC PRODUCTIVA Structura suprafetei neproductiva cinegetic:

NUMAR DEMODUL IDENTIFICARE DE FOLOSINTA

DENUMIREA FIECAREI LOCALITATI, A SUPRAFATA (HA) INSTALATIILOR, A INCINTELOR IMPREJMUITE, POLIGOANELOR SI AEROPORTURILOR 3 4

1

2

I II

Drum forestier -

O.S. Milas Fanaturi imprejmuite

60 200 260

TOTAL SUPRAFATA NEPRODUCTIVA 1.3. Limite si vecinatati: Limitele si vecinatatile se redau in tabelul de mai jos : PUNCTE CARDINALE Nord Est Sud Vest 1.4 Cai de acces: VECINATATI F.V Teaca F.V. Murers O.S. Lechinta F.V Monor LIMITE Cununa Dealului Sos. Reghin -Cluj Cununa Dealului Riul Monor

Fondul de vanatoare nr. 10 Milas este accesibil printr-o retea de drumuri publice de 18 km si o retea de drumuri forestiere de29,2 km. Reteaua de drumuri existente face ca accesibilitatea fondului sa fie foarte buna. 1.5 Coditii stationale: 1.5.1 Conditii geologice Formatiunile geologice existente in cadrul Fondului de vanatoare nr. 10 Milas fac parte din zona flisului, de varsta cretacica. Sunt formate din asociatii de sisturi argiloase, marnocalcare cenusii si negricioase, calcare litologice, gresii calcaroase precum si conglomerate. Depozitele existente s-au format in Aptian si Barremian si s-au identificat doua straturi: stratul de Bistra si stratul de Babsa. Rocile sedimentare nefiind rezistente la eroziune au avut o influent hotratoare in formarea reliefului actual. Substratul litologic a influentat puternic dinamica reliefului cat si conditiile de sol, astfel pe gresiile calcaroase s-au format soluri bogate in substante nutritive. 1.5.2 Conditii geomorfologice:

Teritoriul Fondului de vantoare nr.10 Milas,din punct de vedere geografic se afla situat pe cursul paraului Lechinta, afluent al raului Sieu. Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul se incadreaz in subprovincia Carpatica; tinutul Carpatilor Orientali de Nord; subtinutul muntilor flisului.

Unittile geomorfologice fac parte din Muntii Curmaturii, in vecinatatea Masivului Hsmas, cat si din Muntii Tarcului. Altitudinea minim este de 640 m(U.P. IV Milas), iar cea maxim este de 1372,5 m - Vf. Primejdios(U.P. IV Milas).Altitudinea dominant este cuprins intre 900-1100 m. Formele de relief cele mai frcvent intalnite sunt versanti puternic inclinati cu portiuni frecvente accidentate. Expozitia generala este vestica,determinata de paraul Dmuc. Fondul de vanatoare nr. 10 Milas prezinta o puternica fragmentare datorita vailor afluente ale paraielor existente, acestea fiind adanci si inguste. Predomina expozitia partial insorit cu pante cu inclinare: 16-30 g-(70% din suprafata) 31-40 g-(28% din suprafata) Peste 40 g-(2% din suprafata)

Inaltimile si diametrele arborilor, precum si consistenta arboretelor se reduc de la baza versantilor catre culme. 1.5.3 Conditii climatice:

Fondul de vanatoare nr.10 Milas se incadreaza, prin pozitia sa geografica,in clima temperata, iar regional la tranzitia dintre climatul estic, cu accentuat grad de continentalizare si a celui vestic, cu un pronuntat climat de munte. Dupa "Geogrfia Fizica a Romaniei"(vol. I),teritoriul analizat face parte din zona climatica temperatcontinentala,sectorul cu influente baltice,tinuturile de munti mijlocii favorabili padurilor, subtinutul Carpatilor Orientali, districtul de padure, pajisti montane si alpine. Principalele date climatice din zona au fost culese de la statiile meteorologice Bistrita

Regimul termic:

Regimul termic este favorabil molidului,bradului si fagului pana la o altitudine medie de 1150 m. Peste aceasta altitudine, factorul termic devine limitativ pentru buna dezvoltare a fagului si a bradului.O alta caracteristica o reprezinta inversiunile termice ce apar in zonele depresionare la sfarsitul toamnei si iarna. Caracteristica regiunii este frecventa mare a brumelor care tin o perioada destul de indelungata. Datele caracteristice regimului termic sunt redate in urmatorul tabel: Date meteorologice Temperatura aerului I II III IV V Lunile VI VII VIII IX X XI XII Anual

Medii lunare anuale(C) Amplitudinea temperaturii anuale. Temperatura absoluta. Temperatura absoluta.

si -3 -2,5

2,4

8,8

14

17,5 19,5

18,9

14,8 8,9 3,1

-1,1

8,4

medii maxima minima

22,8C 38,6C -inregistrat in 17.08.1952 -28,6C -inregistrat in 25.01.1942 Primavara: 8,5C Toamna: 8,9C

Temperatura medie pe anotimpuri si sezon de vegetatie.

Vara: 18,6C Inceputul, sfarsitul,Inceput: 07.III durata medie si suma temperaturii mediiSfarsit: 03.XII diurne >0C. Inceputul, sfarsitul,Inceput: 22.IV durata medie si suma temperaturii medii Sfarsit: 09.X diurne >10C. Data medie a primului inghet. Data medie a primului inghet. Regimul pluviometric:

Iarna: -2,3C Suma temp.medii diurne >0C: 3252C Durata medie: 272 zile

Suma temp.medii diurne >10C: 2784C Durata medie: 171 zile

19.X 21.IV

Cantitatea de precipitatii anuale este diferentiata in functie de altitudine. Astfel,pe varfurile cele mai inalte se inregistreaza precipitatii de cca. 1050 mm, in timp ce in zonele cele mai joase,acestea ajung la 650 mm. Frecvent in timpul verii se semnaleaza ploi torentiale sub forma de averse, in urma carora debitele paraielor cresc si produc pagube importante in special instalatiilor de transport. Lunile cele mai bogate in precipitatii sunt: mai, iunie si iulie, iar cele mai sarace sunt: noiembrie, decembrie si ianuarie. Precipitatiile de iarna se acumuleaza aproape integral la suprafata solului sub forma de zapada, iar primavara acestea se topesc marind puternic debitul apelor. Nu se semnaleaza perioade de seceta,volumul mai scazut de precipitatii de la finele sezonului de vegetatie nu are influenta negativa asupra vegetatiei forestiere. Nebulozitatea cea mai mare se intalneste in zona culmilor. Umezeala relativa a aerului este mai mare iarna (86%) si mai mica vara (72%).In general regimul pluviometric satisface exigentele speciilor principale din cadrul ocolului (molid, brad si fag).

Zapezile moi si umede pot provoca pagube importante prin ruperea cracilor sau culcarea arborilor tineri .Chiciura si poleiul pot produce si ele pagube atunci cand se acumuleaza in cantitati mari. Datele caracteristice sunt prezentate in tabel, dupa cum urmeaza:

Date meteorolog ic Umezeala I relativa a 8 aerului (%). Precipitatii atmosferic 8 e medii lunare si anuale, pe anotimpuri si sezon de vegetatie (mm). II 86 III 85 IV 82

Lunile

V 82

VI 81

VII 80

VIII 79

IX 78

X 8

XI 84

XII 84

Anual 82

17,

20,0

31,2

36,4

92,5

101,1

109,9

73,7 0

56,

44,7

20,9

26,8 640,0

Primavara:160,1 mm; Vara:293,7 mm; Toamna:121,9 mm; Iarna:64,6 mm Sezon de vegetatie: 478,6 mm Data medie a primei si ultimei ninsori. Durata medie a primului strat de zapada si durata medie a stratului de zapada. Evapotrans0 piratia potentiala medie lunara si anuala. 0 12 15.IX 10.V

100 zile

30

52

62

60

48

30

1

1

0

476

Indice de 31,9 ariditate "De Martonne"

32,0

30,2

23,2

45,9

48,0

44,7

30,1

27,1 28,4

19,1

36,1

34,8

Regimul eolian:

Vanturile cele mai frecvente bat din directiile: vest si nord-vest, orientarea generala a reliefului oferind o gama foarte variata a regimului eolian. Valorile caracteristice regimului eolian sunt prezentate in urmatorul tabel: Date meteorologic N Frecventa medie a 4,5 vantului pe directia: (%) Viteza medie a vantului pe 2,0 directia: (m/s) Cel mai periculos vant este crivatul (vant puternic, rece si uscat); el determina geruri mari, ingheturi puternice si viscole. Viteza obisnuita a vantului in zona montana este de 2-3 m/s, cele din vest avand o viteza ceva mai mare, provocand dese doboraturile vant de intensitate mare. Vanturile sunt puternic influentate de conditiile orografice. In vaile adanci vantul bate in lungul axului acestora,intensificandu-si viteza. Datorita brizelor de munte si de vale se formeaza norii cumulus in timpul verii deasupra culmilor inalte. Iarna determina formarea ceturilor si a norilor stratiformi precum si scaderea temperaturii pe vai si in depresiuni. Datorita acestui fapt depresiunile si vaile sunt acoperite adesea de ceata si nori, in timp ce culmile raman insorite. Pagubele produse de vanturile puternice sunt favorizate si de starea arboretelor si anume: existenta unor arborete cu consistenta redusa sau cu goluri; existenta unor arborete excesiv de dese, neparcurse cu lucrari; prezenta arborilor cu putregai la radacina sau tulpina; terenuri cu inclinare mare;] 2,0 1,8 1,6 0,5 2,0 3,0 2,8 NV 5,0 E 3,8 Directia SE 6,0 S 0,5 SV 5,8 V 12,5 NV 15,0 14 Calm

depunerile de zapada, chiciura sau polei din coroana arborilor.

1.5.4 Conditii edafice:

In scopul cunoasterii repartitiei spatiale a tipurilor genetice de sol, a caracteristicilor si a relatiilor cu vegetatia forestiera, pentru constituirea si caracterizarea ecosistemelor forestiere s-au amplasat profile principale de sol, care au fost analizate ulterior in laborator. Punctele de studiu au fost repartizate in toate unitatile geomorfologice, pe formatiile litologice importante, pe diverse unitati de relief, in arborete naturale si artificiale, cu compozitii si productivitati diferite. La interpretarea datelor s-a utilizat lucrarea "Sistemul roman de clasificare a solurilor", editia 1980. Factorii ecologici principali ce au influentat si au contribuit la formarea solurilor din cuprinsul fondului de vanatoare nr.10 Milas sunt: substratul litologic, clima, relieful, regimul hidrologic si vegetatia. Din analiza datelor prezentate a rezultat o repartitie pe fond a tipurilor si subtipurilor de sol conform urmatorului tabel: CLASA TIPUL DE SOL SUBTIPUL DE SUCCESIUNEA SUPRAFATA

SOL 1 Cambisoluri 2 Sol eumezobazic 3 -tipic -litic -gleizat -pseudogl Total Sol brun acid Total Total Cambisoluri Spodos oluri Sol brun feriiluvial -tipic -litic Total Spodosoluri Soluri neevoluate Litosoluri -tipic -tipic -litic

ORIZONTURILOR 4 Ao-Bv-C Ao-Bv-R Ao-BvGo-CGo Ao-Brw-Bv-C

Ha 5 3611,79 884,52 663,39 294,84 5454,54

% 6 49 12 9 4 74 16 3 74 93 2 2 4 3

Ao- Bv-r Ao-BvR-R

1179,36 221,13 1400,49 6855,03

Aou- Bs-R Aou-BsR-R

147,42 14742 294,84

-

221,13

Total soluri neevoluate TOTAL

221,13 7371

3 100

1.5.5 Conditii hidrologice:

Din punct de vedere al retelei hidrografice, solurile sunt bine aprovizionate cu apa, apa ce provine atat din precipitatii, cat si din apa freatica. Un rol foarte important il joaca si apa scursa din topirea zapezilor reprezinta aproximativ 30% din totalul de apa. Temperatura medie a apelor este cuprinsa intre 3-8C.Apele ingheata in perioada 20 decembrie- 10 martie. Reteaua hidrologica Influenteaza pozitiv dezvoltarea vegetatiei, insa se semnaleaza ca un deosebit factor de risc, caracterul ei torential in anumite perioade care, combinat cu riscul pe care-l prezinta friabilitatea substratului geologic, poate genera, printr-un transport excesiv, calamitarea instalatiilor si constructiilor hidrologice din zona. Nu sunt recomandate plantatiile pure. Molidul cu inradacinarea lui superficiala nu poate utiliza, decat in mica masura intregul potential productiv.

Principalele paraie care strabat teritoriul fondului de vanatoare nr.10 Milas sunt: Paraul Sieu Paraul Lechinta; Paraul Monor; Paraul Silivas; Paraul Glodu; Paraul Asau;

Aceste paraie nu au un caracter permanent, ci doar in anumite perioade ale anului. Se revarsa in Paraul Lechinta, care la randul sau se revarsa in rau lSieu. 1.5.6 Sinteza climatica:

Dupa Kppen, teritoriul fondului de vanatoare studiat se incadreaza in provincia climatica D.f.b.x. Este incadrat in climtul IVC (muntilor mijlocii favorabili padurilor), cu temperatura medie anuala cuprinsa intre 89C, precipitatiile medii anuale de 640 mm, cu vanturi predominante din nord-vest cu viteze mai mari iarna si primavara, capabile sa doboare arboretele de conifere. Temperatura celei mai calde luni este cuprinsa intre 18-22C. Iarna tine mai mult de 4 luni pe an si prezinta temperaturi scazute. Acest climat este favorabil dezvoltarii vegetatiei forestiere formata din amestecuri de rasinoase. Elemente caracteristice pentru climatul regiunii studiate sunt: - scaderea cu altitudinea a ingheturilor timpurii si tarzii precum si a gerurilor de iarna; - scaderea cu altitudinea a gradului de continentalism termic; - un regim pluviometric de tip continental cu cantitati de precipitatii suficiente tot timpul anului; - stratul de zapada se caracterizeaza prin continuitate protejand bine solul contra inghetului. Sintetizand datele climatice, putem concluziona ca acestea sunt favorabile dezvoltarii biocenozelor din cadrul fondului. 1.5.7 Tipuri de statiuni (cum influenteaza conditiile stationale si cele climatice existenta faunei): Statiunile forestiere reprezinta sinteza conditiilor de mediu rezultate in urma interactiuni factorilor orografici, climatici si vegetativi. Pe teritoriul fondului de vanatoare nr.10 MIlas s-au identificat, in urma studieri tipurilor de soluri, a tipurilor naturale de padure si a conditiilor climatice 6 tipuri de ststiuni. Numerotarea statiunilor s-a realizat dupa "Sistematica unitatilor de baza ale tipologiei forestiere".

Clasificarea, ponderea lor in suprafata fondului de vanatoare, cat si categoria de bonitate este prezentata in urmatorul table:

NR. CRT. TIP DE STATIUNE 1 2 Etaj montan de molidisuri (FM 3) 2.1.2.0.bonitate eroziune.

BONITATEA

SUPRAFATA

%

Montan de molidisuri, i inferioara(Bi), Pe stancarie si m

115,03

2

3

2.3.3.2.- Montan de molidisuri, bonitate mijlocie(Bm), brun acid edafic submijlociu, cu Oxalis-Dentaria + acidifile. 2.3.3.3.-Montan de molidisuri, bonitate superioara(Bs), brun acid si andosol edafic mare si mijlociu cu Oxalis-Ddentaria + acidifile. Total FM 3 Etaj montan de amestecuri (FM 2) 3.1.2.0.- Montan de amestecuri de bonitate i inferioara(Bi), stancarie si eroziune excesiva. 3.3.3.2.- Montan de amestecuri cu bonitate m mijlocie(Bm), brun edafic mijlociu cu Asperula-Dentaria. 3.3.3.3.- Montan de amestecuri cu bonitate s superioara(Bs), brun edafic mijlociu cu Asperula-Dentaria. Total FM2 Total fond de vanatoare Bonitate inferioara 13 14 Bonitate mijlocie Bonitate superioara TOTAL

800,23

11

4

s

600,26

8

5 6 7 8

1515,52

21

106,10 294,84

1 4

9

5454,54

74

10 11 12

5855,48 7371 221,13 1095,07 6054,80 7371

79 100 3 15 72

1.6 Conditii de vegetatie: 1.6.1 Vegetatia forestiera:

Conform celor aratate la punctul 1.2 mai mult de 50% din suprafata fondului de vanatoare (aproximativ 56%)este acoperita cu padure, astfel ca se incadreaza in: Etajul montan de molidis(FM3) si Etajul montan de amestecuri(FM2). Dupa natura provenientei, padurile din cadrul fondului de vanatoare nr. 10 Milas se prezinta astfel:

Se inregistreaza mai multe tipuri fundamentale de padure. Evidenta acestora este prezentata in urmatorul tabel: Nr crt Tipuri naturale de padure Cod 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 111.1 111.3 111.4 116.2 121.1 134.1 134.2 151.1 221.2 411.1 Denumire Molidis normal cu Oxalis acetosella Molidis de altitudine mare cu Oxalis acetosella Suprafata ocupata Productivitate Ha s m 600.26 372.15 72.90 115.03 3348.16 73.71 106.1 428.11 73.98 2106.38 % 8 5 1 2 46 1 1 6 1 28

Molidis cu Oxalis acetosella pe soluri scheletice m Molidis de limita pe stancarie Molideto-bradet normal cu flora de mull Amestec de rasinoase si fag pe soluri scheletice i s m

Amestec de brad, molid si fag pe stancarii cristaline i Molideto- laricet cu Oxalis acetosella m

Bradeto-faget cu flora de mull de productivitate m mijlocie Faget normal cu flora de mull s

11

414.1

Faget cu Festuca altissima

m

74.25 7371

1 100

Total gerneral Dintre toate acestea, cele mai raspandite sunt: 121.1- Molideto-bradet normal cu flora de mull..........46% 411.1- Faget normal cu flora de mull.............28%

Avand in vedere ca numai aceste doua tipuri de padure sunt prezente intr-un procentaj mai mare(celelalte fiind situate sub 10%), vom face o descriere detaliata a acestora: 121.1 Molideto- bradet normal cu flora de mull:

Ocupa cea mai mare suprafata din fondul de vanatoare(46%). Arboretele cercetate se gasesc la altitudini de 600-1200 m, pe expozitii variate, dar mai des pe cele umbrite, mai mult in partile mijlocii sau inferioare ale versantilor, pe diferite pante, ajungand pana la foarte repezi. Arboretele sunt compuse dintr-un amestec de molid si brad, in proportii variate; diseminat se gasesc fagul si paltinul de munte, putand ajunge la facies. Consistenta naturala de 0,8-0,9. Productivitate superioara la molid si brad, mijlocie la fag. Regenerarea naturala se produce in bune conditii. Tinerturile de molid si brad se instaleaza in ochiuri sau in portiuni cu consistenta ceva mai mica. Subarboretul, de obicei, lipseste; uneori se gasesc exemplare rare de maces de munte, soc rosu, etc. Patura erbacee este bine dezvoltata si formata mai ales din Oxalis-acetosella si Salvia glutinosa, la care se adauga: Luzula albida, Majanthemum bifolium, Euphorbia amygdaoides. 411.1 Faget normal cu flora de mull:

Arboretele din acest tip, sunt intalnite la altitudini cuprinse intre 700-1200 m. Se localizeaza pe versanti cu panta lina, coame late, platouri, dar uneori si pe versanti repezi; expozitiile sunt variate. Arboretele sunt formate din fag, la care se adauga diseminat bradul si paltinul de munte, mai rar molidul si ulmul de munte.Consistenta naturala 0,8-1,0. Productivitate superioara. Regenerarea naturala se produce foarte activ. Tinereturile de fag se instaleaza in abundenta, fie in grupe, fie pe toata suprafata, numai in ochiuri luminoase. Subarboretul de obicei, lipseste din cauza umbrei prea dese sau cel mult este reprezentat, prin exemplare rare de zmeur, salba, tulichina, soc comun,soc rosu, etc. Patura erbacee este formata din Asperula odorata, Allium ursinum, Mercurialis perennis, cat si specii ca: Dryopteris filix mas, Dentaria glandulosa, etc. Distributia pe clase de varsta:

Este destul de bine proportionata existand un procent destul de bun, atat pentru arboretele tinere in care se adaposteste vanatul, cat si pentru cele mature, in care se hraneste:

1.6.2 Vegetatia pajistilor:

Pajistile se afla de obicei dincolo de limita superioara a padurilor, dar mai apar si intercalate intre trupurile de padure, precum si la limita inferioara a fondului. Pajistile din cuprinsul fondului de vanatoare se incadreaza in urmatoarele unitati de vegetatie: I-Unitatea B37- pajisti alpine mediueuropene, cuprinde urmatoarele asociatii de specii: Carex Curvula, Orchloo-Junceto trifidi. II-Unitatea C7- tufarisuri hercinice si nord carpatice de jneapan cu raristi de Larix decidua, Pinus cembra, Picea abies cu Rhododendron myrtifolium si Alnus viridis- cuprinde urmatoarele asociatii de specii: Campanulo abietinae- Juniperetum, Campanulo- Vaccinietum myrtilli, Rudodendro myrtifollii- Vaccinium. III-Unitatea D55- paduri est carpatice de molid- pasunile intercalate in aceasta zona cuprind urmatoarele asociatii de specii: Hieracio rotundati- Piceetum, Violo delinastae- Nardetum, Festuco- Brometea. 1.6.3. Culturi agricole: Conform fisei fondului, in suprafata acestuia, pe langa padurii, mai intra in alcatuire si: Teren arabil, fanete: 3286 ha; Pasuni, izlazuri: 2190 ha.

Insumate, aceste suprafete reprezinta 41,74% din suprafata fondului. Aceste suprafete apartin comunitatilor comunelor aflate pe raza teritoriala a fondului, cat si diversi proprietari particulari. Din fisa fondului de vanatoare, rezulta ca pe suprafata acestuia, in perioada 2000-2001, au existatculturi speciale(lucerna- 0,3ha; trifoi- 0,3 ha; cartofi- 0,4 ha), destinate hranei vanatului.

1.6.3. Relatia fauna- vegetatie: Vegetatia este suportul consumatorilor primari, cu alte cuvinte ea sta la baza piramidei trofice si influenteaza intreaga fauna. In ceea ce priveste felul vegetatiei si influenta acestea asupra vietii vanatului apar doua aspecte: Influenta vegetatiei pasunilor si poienilor; Influenta vegetatiei padurilor.

Bonitatea unui fond de vanatoare depinde de suprafata impadurita. Biotopul favorabil al cerbului il constituie padurile de mare intindere,linistite, cu sol fertil, bogate in hrana, strabatute de ape curgatoare si cu mocirle bune pentru scaldatori. Conditiile de hrana sunt mai bine indeplinite de padurile de amestec de foioase si de rasinoase, cu poieni, cu arborete avand clase de varsta normale, deci atat parchete cu iarba frageda si lastari, cat si arborete de varsta mijlocie bune pentru adapost, precum si arborete de varsta inaintata producatoare de jir sau cu alte fructe de padure. O mare parte din hrana cerbului o constituie frunzele arborilor foiosi, de aceea padurile de rasinoase pure nu constituie un mediu ideal. Lipsa foioaselor poate fi compensata aici de plante ce alcatuiesc subarboretul: salcia capreasca, plopul tremurator, socul, etc. Pentru adapost servesc arboretele de varsta mijlocie, ca si cele de varsta inaintata, dar cu subarboret. Capriorul prefera padurile de foioase sau de amestecb de rasinoase si foioase, deoarece hrana de vara o constituie frunzele arborilor (in proportie de 50%). Atat din punct de vedere al hranei, cat si al adapostului, capriorul prefera arboretele tinere sau cele de varsta inaintata, cu subarboret de 1 - 2 m. Conformatia corpului si coarnele mici permit sa se strecoare prin desisuri. Mistretul este un animal de padure, in cazuri exceptionale traind in alte habitate decat padurea (Delta Dunarii). Arboretele de amestecuri de rasinoase si foioase ii asigura atat hrana de baza (jir), cat si adapostul (in desisuri sta peste zi si le paraseste noapte in cautarea de hrana). Al doilea aspect al acestor relatii este dat de consecintele pe care le resimte vegetatia de pe urma vanatului. Sub acest aspect se apreciaza ca distributia in mozaic a padurilor, terenurilor productive si a pasunilor care se intrepatrund este favorabila ambelor parti. Se stie ca mistretul produce pagube insemnate fanetelor si culturilor agricole prin ramare si distrugerea culturilor prin daramare si consumare. Pentru padure mistretul este mai mult folositor decat daunator, deoarece contribuie la combaterea biologica a daunatorilor animali, iar prin ramat creeaza conditii bune pentru regenerarea naturala a arboretelor. Experienta efectuata de Negrutiu A. in acest sens este edificatoare: in urma aruncarii unor seminte de porumb intr-un arboret, intr-un an de fructificatie si a mobilizarii pamantului de catrea mistreti, semintisul instalat a fost mult mai valoros decat in suprafete invecinate. In ceea ce priveste capriorul si cerbul, acestia rod coaja numai in cazuri de necesitate, in urma careia tulpina viitorului arbore se deformeaza, temporar, si se pierde partea din crestere anuala. Ursul nu provoaca pagube majore habitatului in care traieste. Suprafetele impadurite au rol hotarator in existenta unei populatii de ursi intr-un anumit teren, stiindu-se preferinta ursului pentru paduri intinse si linistite, neumblate sau putin umblate, cu stancarii si doboraturi de vant unde sa-si poata amenaja barlogul. De mare importanta pentru mentinerea ursului intr-un teren sunt desisurile unde se adaposteste ziua. La fel este de neconceput ca mistretul sa habiteze in lipsa padurii. Cerintele sale se indreapta atat spre arboretele mature de fag producatoare de jir pentru hrana cat si spre desisuri si arborete tinere pentru adapost.

Capriorul produce pagube neinsemnate datorita slabei concentrari si capacitatii scazute de roadere, insa mistretul si mai ales cerbul pot produce pagube mari in special in cazul cresterii densitatii efectivelor pe anumite arii. Se stie ca mistretul produce pagube insemnate fanetelor si culturilor agricole prin ramare. Insa aceasta poate avea si efect folositor mai ales in padure favorizand instalarea semintisului. In ce priveste cervidele lucrurile stau diferit, acestea, datorita unui necesar mai mare de hrana pot produce pagube serioase. "Roaderea, decojirea si consumarea de catre cervide , pot reduce rata dezvoltarii la unele conifere depreciind viitorul lemn. Impactul cel mai negativ il resimt arborii tineri, ranirile ducand la pierderea sporului de crestere, conformatii defectuoase, reduceri in dimensiuni sau chiar uscare ducand la nereusita regenerarii pe suprafete mai mari sau mai mici.Cel mai probabil sa fie consumati sunt mugurii terminali a exemplarelor intre 30 - 60 cm inaltime. [] Preferinta cervidelor pentru anumite specii a fost studiata in unele paduri europene. Rezultatele arata ca plopul tremurator si salciile sunt intotdeauna preferate in timp ce aninul, mesteacanul si molidul sunt mai putin preferate. Predispozitia arborilor la cojire de catre cervide e maxima cand circumferinta este in jur de 10 cm si varsta de cel putin 8 ani. In arboretele mai batrane aleg arborii mai tineri, iar in stadiile desis-prajinis aleg arborii mai grosi. Coaja este luata de la aproximativ 0,75 - 1,25 m deasupra solului ,dar poate ajunge si la 1,70 m deasupra solului. Fagul este cel mai des afectat vara cand se ridica seva iar cambiul este activ, iar rasinoasele sunt decojite iarna, coaja acestora fiind bogata in apa si minerale." (T.H. Clutton - Brock) In zona fondului de vanatoare luat in studiu nu s-au inregistrat pagube semnificative. Aceste pagube provocate florei forestiere pot duce la schimbarea proportiei compozitiei specifice. Aceasta a dus ca in anumite zone sa se recurga la o hranire complementara in anumite arii controlate dar la care vom face referire in capitolele urmatoare. In zona fondului de vanatoare luat in studiu nu s-au inregistrat pagube semnificative. Pentru reducrea sau evitare pagubelor produse de vanat sa ajuns sa se recurga la o hranire complementara in anumite arii controlate, dar la car vom face referire in capitolele urmatoare. Din cele de mai sus se poate vedea ca "atat aria de raspandire, cat si densitatea vanatului intr-o anumita regiune sunt determinate, pe langa altele, in primul rand, de existenta hranei"(V. Cotta).

1.7 Influente ale industriei si zootehniei: Situarea geografica a fondului a facut ca acesta sa fie ferit de marile activitati industriale. La ora actuala sursele de poluare sunt minime si nu reprezinta o amenintare asupra starii de sanatate a biotopului. Exploatarile forestiere, care se desfasoara cu un grad sporit de mecanizare, constitue principalul factor ce aduce repercursiuni linistii vanatului.

Pe langa acestea se mai adauga si activitatea zilnica a populatiei din localitatile invecinate. Se constata o circulatie intensa a populatiei din zona pe drumurile si potecile de pe cuprinsul Fondului de Vanatoare. Avandu-se in vedere ca o mare parte din fondul de vanatoare se afla pe raza mai multor comune si ca una din ocupatiile locuitorilor o reprezinta cresterea animalelor, pasunat intensiv si abuziv exercita cea mai mare presiune asupra biotopului. "Conflictul de interese dintre vanat si animalele domestice duse la pasune in padure apare mai cu seama in locului de iernat a vanatului, daca oile i-au mancat hrana in timpul verii."(Comsia, A. M.) Aceasta arata ca vitele care pasuneaza in padure sunt concurenti directi la hrana si totodata pericliteaza populatiilor de cervide in iernile grele prin consumarea hranei acestora. Totodata "pasunatul in zone de interes cinegetic nu se rezuma la concurenta la hrana, distrugeri de cuiburi, etc., ci in majoritatea cazurilor animalele domestice sunt vectori ai multor boli, pierderile cauzate pot fi greu de recuperat."(V. Nesterov). 1.8 Atitudinea populatiei si distributia asezarilor umane: Atitudinea populatiei fata de animalele salbatice a fost si este o problema complexa, sensibila si greu de solutionat care nu trebuie privita doar in plan local. Practic de-a lungul anilor nu a fost niciodata solutionata. Putem aminti cateva elemente faunistice care au disparut din fauna tarii noastre de-a lungul timpului, datorita placerii omului de a ucide. Dintre acestea putem aminti: zimbrul, bourul, castorul, dropia. Si astazi, relatia om - natura poate fi privita ca o lupta inegala indreptata intr-un singur sens din pacate, omul incercand sa modeleze natura dupa propriile interese de cele mai multe ori antagoniste cu cele ale naturii si la fel de multe ori meschine. In fiecare zi dispar cateva zeci de plante si animale de pe intreg Globul datorita expansiunii omului. O alta problema care se ridica zi de zi este aceea a pradatorilor, care nu sunt priviti cu ochi buni de populatie avand in vedere pagubele ce le produc in special in randul turmelor de animale. La noi in tara desi pastorii sunt obisnuiti cu existenta pradatorilor, ignoranta si necunoasterea vietii salbatice este totusi simtita. O buna dovada este ca populatia rurala nu vede ca fiind un lucru rau faptul ca prezenta cainilor in padure este ingaduita, iar in cazurile cand acesti caini au fost impuscati, stapanii acestora au reactionat violent. Necunoasterea vietii salbatice si ignoranta rezida si din faptul ca inca se mai intalnesc cazuri de capturi de iezi si vitei de ciuta. Totodata s-au intalnit cazuri cand ciobanii au capturat cu caini si purcei de mistret. Desi in fisa fondului de vanatoare nu se prezinta cazuri de braconaj, din relatarile paznicului de vanatoare si a padurarilor din zona putem mentiona ca ele exista, acestea inregistrandu-se in special la caprior, iar in anii fara fructificatie, secetosi, cad prada laturilor mistretii care ataca culturile agricole. CAPITOLUL 2 STUDIUL FAUNEI 2.1. Consideratii generale: O caracteristica importanta de analizat in cadrul fondului de vanatoare nr.10 Milas este dinamica efectivelor in ultimi 10 ani: Tabel nr.

Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Specia

1996 1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Cerb comin Caprior Mistret Iepure comun Urs Ras Lup

74 79 20 28 8 3 5

75 81 23 29 7 3 5 10 8

74 80 25 30 5 4 8 7 10

77 82 19 28 6 2 8 8 7

76 79 15 30 5 2 4 9 8

75 80 10 30 5 2 3 10 7

78 82 16 29 6 2 3 10 6

68 70 24 25 7 3 5 9 6

60 68 28 22 8 3 9 6 6

50 62 31 20 12 3 7 6 6

Pisica salbatica 10 Cocos de munte 9

9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. Vulpe Viezure Jder de copac Dihor Nevastuica Ierunca 20 3 6 20 20 6 15 4 7 20 22 6 12 3 8 23 19 5 15 4 10 26 20 4 10 5 9 27 21 5 5 3 15 25 20 5 15 3 11 20 19 18 4 9 18 15 5 15 3 11 15 4 5 20 3 10 10 3 -

Vom prezenta dinamica populatiei de cerb carpatin de-a lungul a catorva ani si in functie de raportul intre sexe:

In continuare vom face, o comparatie a efectivelor exisrente (reale) la principalele specii, cu efectivele optime inregistrate in fisa fondului de vanatoare nr.10 Milas:

Analizand datele prezente mai sus se impune o normalizarea a efectivelor la cerb si caprior in perioada imediat urmatoare. In ceea ce priveste mistretul, efectivele reale sunt mai mari decat cele optime, deci se impune micsorarea efectivelor in perioada imediat urmatoare. Aceste aspecte vor fi studiate in capitolele ce vor urma. 2.3. Ecologia si biologia principalelor specii. Particularitati in zona studiata: Principalele specii de interes vanatoresc sunt: cerbul carpatin, capriorul si mistretul. Ord. Artiodactyla (Ungulata) Fam. Cervidae Cerbul carpatin(Cervus elaphus)

Descriere Este un animal ce prezinta un puternic dimorfism sexual. Conformatia lui este a unui animal zvelt, deopotriva masiv si elegant. Masculul, denumit cerb sau taur, are lungimea corpului de 220 - 250 cm, inaltimea la greaban de 140 - 150 cm si o greutate ce poate oscila intre 240 - 300 kg viu. Femela numita cerboaica sau ciuta are dimensiuni mici si o greutate cuprinsa intre 80 - 150 kg. Puiul numit pana la varsta de 10 luni vitel, cantareste la fatare are 9 - 12 kg. Greutatea corporala a masculului depinde de varsta si de anotimp. De la inceputul lunii august si pana la inceperea boncanitului, cerbii se afla intr-o perioada de ingrasare, cand aduna rezerve de carne si grasime, pentru ca in perioada de imperechere taurul sa poata pierde din greutate pana la 25 -30 kg, deoarece mananca foarte putin. Ciuta nu pierde in greutate in perioada boncanitului deoarece nu-si intrerupe alimentatia. Culoarea parului variaza in functie de varsta. Incepe cu pete deschise pe corpul vitelului (fenomen de homocromie), pete ce dispar pe la 3 luni (inceputul lui august). La adulti se distinge blana de vara avand o culoare roscata pe spinare , iar toamna capata o culoare cenusie spre brun inchis. Naparlirea are loc de doua ori pe an si anume cea de primavara ce incepe cam pe la mijlocul lunii aprilie si se desfasoara relativ repede, durand 20 - 25 zile la un individ. Naparlirea de toamna decurge mai lent, terminandu-se decalat in functie de varsta indivizilor. Coarnele cerbului cad si se formeaza anual dupa un ciclu bine stabilit. Aceasta formare incepe cu aparitia cilindrilor frontali la vitelul de 7-9 luni, cilindri pe care se vor dezvolta ulterior coarnele. La varsta de un an (mai anul urmator) incepe cresterea coarnelor ce se incheie in septembrie, aceste coarne fiind neramificate. Ele cad in mai anul urmator (la doi ani) si imediat incepe sa creasca un nou rand de coarne (formate din 3-4 ramuri), ce se curata de piele in august. De la doi ani si jumatate cerbii leapada coarnele in fiecare an in luna februarie pana in aprilie. La zece zile dupa cadere cicatricea este acoperita de par si incepe cresterea unui nou

rand de coarne, proces ce dureaza 120-130 zile. Cand coarnele au ajuns la dimensiunea normala, pielea ce le-a acoperit se usuca si cade, acest proces are loc in iulie - august. Dimensiunile coarnelor sunt foarte variabile de la un exemplar la altul dar orientativ prezentam o medie a dimensiunilor: 1,35 minaltime si pana la 6 kg fiecare. Raportul numeric normal intre sexe pentru o buna dezvoltare si inmultire a exemplarelor este de 1:1 sau cel mult 1:1,5. Cerbul are trei glande cu secretie externa: glanda anorbitala - in regiunea ochiului, produce un lichid abundent de culoare bruna cu miros patrunzator si persistent, care intra in activitate in perioada de rut; glanda de la picioare - la picioarele dinapoi, sub forma unei pernite acoperita de peri aspri si desi; glanda de la radacina cozii. Aceste glande servesc comunicarii chimice, cum ar fi marcarea teritoriului, care se face pe arbori si arbusti si chiar pe pamant - cand taurii produc niste brazduiri atat cu coarnele cat si cu copitele. Aceste manifestari au loc mai ales in perioada de rut, perioada intre 10 septembrie -10 octombrie. Vremea rece grabeste inceputul imperecherii iar vremea calda o intarzie. Punctul de maxim este atins intre 20 si 30 septembrie. Pentru acest moment cardurile de ciute si cele de tauri se aduna in parchete de exploatare unde vegetatia nu depaseste 1,50 - 1,60 m. Totodata loc de boncanit poate fi si o padure mai rara, in care femelele pot gasi hrana "Locul de boncanit, pe langa conditia de a asigura baza trofica necesara femelelor trebuie sa ofere siguranta in fata daunatorilor sau a altor factori daunatori perturbatori cat si posibilitati de adapost in caz de primejdie." (I. Micu, 1990) In perioada de imperechere, a boncanitului cerbii au un glas caracteristic, ce se diferentiaza in functie de varsta exemplarului. Cerbii batrani au glas gros si boncanesc scurt si rar, pe cand cel tanar are glas mai subtire si boncaneste mai prelung. De regula cerbii boncanesc dimineata si seara, dar in toiul perioadei de imperechere pot fi auziti toata noaptea, dar si ziua pe timp noros. Dupa terminarea boncanitului ciutele si masculii se disperseaza treptat in teritoriu, revenind la locurile de origine sau la altele unde gasesc hrana. Dupa terminarea boncanitului se formeaza grupurile de iernare, alcatuite din taurii tineri si ciutele cu vitei. De regula cardurile de femele stau despartite de cele de masculi. In cazul iernilor grele cardurile de ciute se pot uni formand un grup mai mare, conducerea acestuia fiind preluata de o ciuta batrana ("cea mai experimentata"), de regula fara vitel.

In luna mai a anului viitor ciutele gestante dau nastere la un vitel (mai rara doi). Hrana cerbului este vegetala si consta in perioada de vegetatie din plante erbacee si frunze de arbori, inclusiv lujeri in crestere; iarna din plante erbacee care au mai ramas verzi, apoi din lujeri, muguri, coaja de arbori. Totodata consuma si licheni. Dintre speciile preferate putem aminti frunzele si lujerii de mur, lujerii si coaja de salcie capreasca. Legat de modul de hranire al cerbului, cat si de conditiile din iernile grele cu multa zapada, se poate aminti ca pentru a limita pagubele produse in plantatii trebuie sa se administreze hrana complementara suculenta (mere, pere, zarzavaturi), cat si uscata sub forma de fan. "Este cunoscut faptul ca ierbivorele nu pot digera substanta vegetala numai sub forma uscata. In terenurile de vanatoare populate cu cerbi, in poienile sau plantatiile cu expozitie sudica, unde stau de obicei in timpul iernii cardurile de cervide, chiar daca se expun fan sau frunzare de cea mai buna calitate se va constata cu stupoare ca acestea nu vor fi consumate si se vor produce in continuare pagube in vegetatia forestiera din apropiere. Explicatia rezida tocmai in carenta acuta de suculente pe care cervidele o au si care devine stringenta mai ales in urma consumarii fanului sau frunzelor uscate." (I. Micu, 1998) Existenta in paduri a salciei capresti, a socului, a plopului tremurator, a scorusului, murului si zmeurului mareste valoarea padurii ca sursa de hrana. In cautarea hranei cerbul iese seara si se intoarce dimineata, iar daca terenul este linistit mananca si peste zi. Prin urmare cerbul devine animal de noapte sau de amurg numai constrans de activitatea umana. Biotopul favorabil cerbului il constituie padurile de mare intindere, linistite, bogate in hrana, strabatute de ape curgatoare si cu mocirle bune pentru scaldatori. Conditiile de hrana sunt mai bine indeplinite de paduri de foioase sau de paduri de foioase in amestec cu rasinoase, cu enclave cultivate agricol sau poieni, cu arborete avand clase de varsta normale, deci atat parchete avand iarba frageda si lastari cat si arborete avand varsta inaintata, bune pentru adapost si producatoare de jir, ghinda sau alte fructe de padure. Este sensibil fata de conditiile vremii, astfel in iernile grele, ce urmeaza dupa un an fara fructificatie de jir sau ghinda, sufera pierderi mai ales din randul tineretului si a exemplarelor bolnave. In schimb nu reactioneaza fata de ploi si calduri. In general cerbul se vaneaza pentru trofee (coarnele, caninii din maxilarul superior, trofeul Hubertus) si mai putin pentru carnea si pielea sa. Perioada de vanatoare este 1 septembrie - 15 decembrie pentru masculi. Ciutele se impusca numai in cazul selectiei in perioada 1 septembrie- 28 februarie. Metodele de vanatoare folosite sunt fie panda la trecatori, fie prin apropiere "la dibuit", fie la chematoare in perioada rutului, mai rar se impusca la goana. Ca o comoara a tarii, ocrotirea si ingrijirea lui reprezinta un interes vanatoresc si national de importanta deosebita." (Otto Witting - Economia vanatului).

Capriorul (Capreolus capreolus)

Descriere Denumirea de caprior se refera la ambele sexe, masculul mai purtand si denumirea de tap sau tap rosu, iar femela caprioara. Dimorfismul sexual nu este pronuntat in ceea ce priveste dimensiunile insa masculul poarta coarne (de obicei cu cate trei raze pe fiecare prajina). Corpul zvelt atinge lungimea de 0,90 - 1,35 m iar inaltimea in greaban atinge 0,65 - 0,75 m. Greutatea ajunge la 20-25 kg la masculii adulti in stare eviscerata si 19-22 kg la femele. Ca si la alte specii de cervide, greutatea corporala variaza nu numai in functie de varsta, sex si biotop, ci si de la un an la altul in functie de abundenta hranei, in special de existenta sau lipsa ghindei, de asprimea iernii si de densitatea efectivului. Tapul slabeste iarna si in perioada alergatului (15 iulie - 15 august), dupa care se reface. Culoarea parului variaza ca si la cerb in functie de varsta. La ied este bruna cu pete albe asezate in randuri (fenomen de homocromie), iar din luna iulie cand incepe sa creasca parul de culoare brun-roscata, petele albe dispar. In luna noiembrie are loc prima naparlire si capriorul capata culoarea cenusiu inchis. O a doua naparlire are loc in mai-iunie cand capata haina de vara rosie-bruna. Caracteristic parului de iarna este pata alba din jurul anusului (oglinda), care vara este mai stearsa.

Coarnele existente numai la mascul sunt ca si la cerb cazatoare si cu crestere anuala. La iezi se formeaza incepand cu luna august a primului an de viata cilindrii frontali, pe care vor creste primele coarne pana la inceputul lunii decembrie, cand vor fi si curatite de piele si par. Primele coarne nu au rozeta si au maxim 2 centimetri (de regula un centimetru). Acestea cad de regula in februarie si sunt inlocuite cu sulite de 8-15 cm ce sunt complet dezvoltate si curatite de piele in luna mai. Caderea lor are loc in luna noiembrie. Coarnele in timpul cresterii sunt moi, elastice si calde la pipait. Capriorul poseda trei glande cu secretie externa, cu rol in comunicarea intraspecifica: glanda fruntii - intre rozetele coarnelor; glanda inghinala - numita si pernita, situata in zona genunchilor; glanda metatarsiala - intre degetele picioarelor din spate.

De asemenea se stie ca la caprior lipseste fierea. Dintre simturi cel mai dezvoltat pare a fi mirosul, astfel in caz de vant favorabil simte prezenta omului de la 200-300 m. Mai putin dezvoltat este vazul, capriorul putand observa mai mult miscarea. Prefera trupurile de padure mici (100-500ha), de varsta variabila din regiunile de ses si deal cu sol permeabil si fertil si suprafete agricole in preajma. Atat din punct de vedere al hranei cat si al adapostului prefera padurile tinere sau cele de varsta inaintata cu subarboret de 1-2 m. Desi necesarul de apa zilnic (1,5-2 l) si-l procura din hrana verde, biotopul castiga in calitate daca este strabatut de ape curgatoare permanente. In general este un animal fidel locului de trai. Masculii duc o viata solitara de primavara pana toamna, cand se grupeaza mai multe exemplare pentru a ierna. Imperecherea se produce in iunie - iulie, cand are loc asa-zisul "alergat". Dupa imperechere, in evolutia embrionului intervine o perioada de latenta, pana in luna decembrie, cand incepe dezvoltarea normala. Hrana este exclusiv vegetala, capriorul fiind in general pretentios in alegerea ei.

Capriorul nu paste la rand ci alege speciile, astfel ca acolo unde paste capriorul abia se cunoaste datorita deplasarii sale continue in timpul pascutului. Vara hrana este constituita din frunze de arbori si arbusti cum ar fi paltinul, frasinul, salcamul, sorbul, iar dintre speciile erbacee prefera trifoiul, fasolea, putine graminee. Iarna se hraneste cu lujeri, muguri, frunze de rugi de mure, consumand insa si fructe si seminte. Hranirea este puternic influentata de factori climatici, de cantitatea si accesibilitatea hranei si de sezon. Sezonul de vanatoare pentru masculi este cuprins intre 15 mai si 15 octombrie. Femelele si iezii pentru selectie se recolteaza de la 1 septembrie la 28 februarie. Metodele de vanatoare sunt in general cele aplicate si la cerb si anume: panda, metoda prin apropiat, ademenirea cu chematoare si mai rar goana. Mistretul (Sus scrofa):

Descriere Dupa V.Cotta si M.Bodea care il citeaza pe KELM (1938), in europa se disting doua subspecii de mistret: Sus Scrofa Scrofa prezenta in Europa Centrala;

Sus Scrofa Attila in Europa Rasariteana. Aceasta subspecie fiind prezenta la noi, vom face referire numai la ea. Denumirea generala adoptata la noi este de Mistret, dar se mai intalnesc si alte denumiri cum ar fi: gligan, razlet, solitar, vier, scroafa, godac, grasun sau purcel si acestea in functie de sex, varsta si regiune a tarii. Conformatia mistretului este in mare masura asemanatoare cu a porcului domestic. Fata de acesta prezinta un aspect masiv, usor aplatizat lateral, mai mult inalt decat gros, fiind conformat perfect pentru conditiile de mediu in care traieste. Dimorfismul sexual este mai putin pronuntat si pe langa caracterele sexuale primare mai apar coltii transformati in defense, platosa, talia, parul mai lung la masculi si linia mai oblica a spatelui.

Caracteristic mistretului este gatul scurt, relativ gros si adanc ce lasa impresia prinderii capului direct de trunchi, astfel incat capul are lungimea aproape egala cu 1/3 din trunchi. Lungimea corpului ajunge pana la 2 m la masculi si 1,5 m la femele. Coada, cu un smoc mai paros la varf are lungimea de cca. 20 cm. Greabanul, mai inalt ca restul corpului, are inaltimea in jur de 1 m greutatea oscileaza in functie de hrana, varsta si sex. Corpul este acoperit cu o blana formata din peri lungi si aspri, despicati la varf, de culoare bruna inchisa neagra. Purceii la fatare si pana in toamna prezinta pe spate niste dungi cafenii deschis, ca rezultat al homocromiei. Dentitia mistretului este foarte puternica, in special caninii care sunt foarte dezvoltati, mai ales cei inferiori (coltii arma) putand ajunge pana la 28 cm, acestia reprezentand de altfel reprezinta si trofeul la mistret. Raportul normal intre sexe este de 1 : 1, iar "pentru limitarea inmultirii se recomanda ca el sa creasca in favoarea masculilor". (A. Negrutiu, 1983) Conditiile optime le gaseste in paduri de foioase ce ii asigura ghinda si jirul, hrana lui de baza, precum si alte fructe de padure: mere, pere, cirese, alune. Prefera padurile intinse, cu locuri de scaldat, existenta scaldatorilor fiind factor limitativ pentru un teren populat cu mistret. Dintre factorii stationari care ii limiteaza inmultirea putem aminti in special stratul gros de zapada si temperaturile scazute din timpul iernii, care ii ingreuiaza deplasarea si posibilitatea de hranire. Hrana mistretului este foarte variata, el fiind un animal omnivor. Dupa Oloff, citat de I. Micu (1989), hrana vegetala de baza o constituie ghinda si jirul. "Dintre plante consuma ferigi, in specialPteridium acquilinum, specii de Epilobium, ambele daunatoare culturilor forestiere, apoi plante caHeracleum sphondilium, Aegopodium podagraria, Plantago sp., specii de Holcus, Festuca, Dactylia, Elimus s.a. [ .] Hrana animala consta in rozatoare si insecte, ca larve de Melolontha, omizi de Lymantria, Pandis, Dendrolimus, Bupalus, precum si furniciCamponotus." (I. Micu, 1998). Iar N. Selaru (1995) semnaleaza ca "un consum pagubitor de radacini este acela al radacinilor de stejar, gorun si fag din regenerari naturale si plantatii in varsta de pana la 3-4 ani. In iernile foarte grele din punct de vedere al hranirii, acest consum selectiv poate deveni catastrofal pentru regenerari, schimband total compozitia viitorului arboret. " Cantitatea si calitatea hranei influenteaza in mare proportie sporul natural. Astfel dupa al doilea an al vietii cand este atinsa maturitatea sexuala, masculii se lupta intre ei pentru femela. Masculul este gata sa fecundeze femela in orice luna din an dar perioada de rut este limitata la acestea doar in lunile octombrie-decembrie. Mistretii isi parasesc adapostul doar noaptea, chiar si in perioada de rut. Durata sarcinii este de 17 saptamani si fata in martie-aprilie circa 4-10 purcei.

Numarul purceilor poate sa fie mai mare sau mai mic, in functie de asprimea iernii precedente si de abundenta ghindei sau jirului din toamna imperecherii. Astfel, dupa Oloff, citat de V. Cotta (1969), in urma unei fructificatii abundente la jir si ghinda sporul anual este de 150% si chiar mai mult.Dupa N. Selaru (1995), pentru conditiile de la noi din tara sporul natural mediu este de 25%, si acesta cu variatii intre 10% si 57%. Durata gestatiei este de 17 saptamani, dupa care in martie - aprilie scroafele fata 4 - 9 purcei. "Desi numarul purceilor este destul de mare, din cauza pierderilor din primele 9 luni, care pot ajunge la 55%, supravietuiesc pana la un an doar doi purcei la o femela". (A. Negrutiu, 1983).

Mistretul este un animal nocturn, ce iese din adapost seara si revine dimineata. Nu isi pastreaza cu regularitate trecatorile si poate parcurge la nevoie distante de ordinul a 40-50 km in cautarea hranei. Sunt atrasi de padurile cu ghinda si jir, unde se stabilesc parasind locurile unde au stat pana atunci, astfel se explica fluctuatiile de efectiv din fondurile de vanatoare.

Recoltarea se face intre 1 august - 15 februarie. Metoda tipica pentru mistret este vanatoarea "la goana" cu caini gonitori si gonaci. Mai sunt folosite ca metode de vanatoare si panda la scaldatorile frecventate de mistreti, la hranitoare, la arbori cu fructe sau vanatoarea pe urma. Ca trofee amintim coltii din ambele maxilare, parul lung din coama si blana ce se poate prepara sub forma de covor.

Ursul (Ursus arctos)

Descriere Animal de talie mare, cu corpul masiv, masculul este denumit urs, femela ursoaica, puii pana la un an sunt numiti pui de urs. In teren, la vanatul viu, nu exista posibilitatea de a deosebi masculul de femela in afara de cazul cand ursoaica este cu pui. Lungimea masculului atinge 190 -250 cm, inaltimea la greaban 100 - 135 cm, iar greutatea 200 - 440 kg, uneori mai mult. Femelele au un corp mai zvelt, cu lungime intre 150 - 200 cm, inaltimea la greaban 90 - 120 cm si greutatea de 100 - 300 kg. Puii la nastere au 350 - 500 grame. Raportul intre sexe este in favoarea masculilor, acestia fiind mai numerosi.

Blana, cu peri lungi, moi, are o culoare variabila, de la brun-cenusiu pana la negru, si este cu atat mai valoroasa cu cat dimensiunile ei sunt mai mari, parul este mai lung, mai des si mai uniform distribuit, de asemenea parul trebuie sa fie cat mai lucios. Longevitatea speciei atinge 30 - 35 ani, iar varsta precisa a exemplarelor nu poate fi precizata. Se poate spune dupa talie si dentitie daca este un exemplar tanar, mijlociu sau batran. In privinta simturilor se pare ca cele mai dezvoltate sunt mirosul si auzul, in privinta vazului se pare ca ursul sesizeaza doar miscarea. Biotopul ursului este reprezentat de paduri intinse, neumblate, cu stancarii sau doboraturi de vant. In general este fidel locului de trai si isi pastreaza trecatorile. Nu este un animal sociabil, ducand o viata singuratica, cu exceptia femelei cu pui. Hrana este obisnuit predominant vegetala. Primavara consuma iarba (in special "iarba de tarlitura"), iar vara mananca ciuperci, radacini, zmeura, afine, mure, ca si ovaz si porumb, iar toamna jir, ghinda, fructe de sorb, mere si pere padurete si fructe din livezi. Hrana animala consta din rame, insecte, cadavre, uneori ataca animalele domestice, precum si mistreti si cervide. In mod obisnuit se hraneste noaptea. Dupa cum am spus este fidel locului de trai dar in anii cand nu exista fructificatie la jir in fagete, coboara pana langa asezarile omenesti, in cautare de mere si pere padurete sau chiar in livezi cultivate. "In urma cercetarilor si experientelor am constatat ca dintre toate sortimentele de hrana ursul le alege pe cele cu aportul nutritiv cel mai ridicat. [.] Ursul are o preferinta pentru alimentele care contin hidrati de carbon si care de fapt provoaca ingrijirea organismului." (I. Micu, 1998). Aceasta se explica prin faptul ca ursul intra in somn de iarna timp de 3 luni, cand se retrage in barlog si se hraneste numai cu rezervele de grasime acumulate si totodata la sfarsitul acestei perioade ursoaica va fata si va alapta progeniturile. Imperecherea are loc din aprilie pana in iunie. Ursoaica fata in ianuarie - februarie 1 - 3 pui pe care ii creste pana la 2 ani, cand devin independenti. Faptul ca ursoaica fata la 2 ani determina un spor anual foarte mic al efectivelor. Fluctuatii la efectivele de urs apar numai in cazul nerecoltarii sau a recoltarii intensive. Nu este predispus la boli si nu are dusmani naturali. Pagube cauzeaza in special in sectorul zootehnic cat si in livezile de pruni unde dezbina crengile sau rup tulpinile. In general nu este un animal agresiv fata de om decat in cazul in care agresivitatea este singura solutie. Recoltarea se face intre 15 martie si 15 mai panda la hoit si intre 1 septembrie si 31 decembrie la goana. Trofeul este constituit din craniu si blana. Astazi Romania este cu siguranta una din tarile cu cea mai puternica densitate de ursi din lume, cu cca. 5366 capete in 1997 (dupa I. Micu, 1998).

2.4. Studiul bonitatii pentru principalele specii: Bonitatea exprima, valoarea fondului, privind capacitatea acestuia de a asigura conditiile de existenta pentru vanat. In stabilirea bonitatii unui teren se tine seama de sase grupe de factori care au influenta asupra vanatului: factori geomorfologici, factori edafici, factori climatici, factori biotici, factorii antropogeni si amenajarile cu caracter cinegetic din teren. Acesti factori sunt impartiti in trei grupe: factori abiotici, factori biotici si de cultura cinegetica si factori legati de activitatea omului. Ca factori abiotici, cei mai importanti pentru existenta vanatului, mentionati drept "cheia pentru bonitatea terenului", sunt altitudinea, temperatura, grosimea si persistenta stratului de zapada, regimul precipitatiilor si reteaua hidrografica.

Dintre factorii biotici si de cultura cinegetica cea mai mare importanta este acordata de sigur padurii (marimea trupurilor, regimul, tratamentul, clasele de varsta si consistenta, caracteristicile subarboretului, existenta sau nu a liniilor parcelare de vanatoare si a ogoarelor de hrana) la care se mai adauga culturile agricole si hrana complementara.

La a treia clasificare punctam pasunatul in padure, pesticidele, daunatorii (caini si pisici hoinare), si nu in ultimul rand atitudinea populatiei. S-au elaborat chei de determinare care tin cont de factorii mentionati mai sus. Aceste chei indica bonitatea fondului si desimea optima pentru fiecare specie.In afara bonitatii aceste chei indica numarul de animale ce pot habita pe o anumita suprafata in asa fel incat prin folosirea eficienta a conditiilor biostationale, animalele sa aduca o productie cinegetica cantitativa si calitativa fara sa se aduca prejudicii semnificative celorlalte elemente ale biocenozei. In continuare va prezentam calculul bonitatii pentru principalele specii de vanat, din cadrul fondului de vanatoare nr.13 DAMUC:

FIS PENTRU CALCULUL BONITTII LA CERB CARPATIN Nr. Factori de mediu crt. A. Factori abiotici 1 2 3 4 5 Altitudinea terenului Temperatura medie in per.1mai-10 iunie Cantitatea medie de precipitatii in lun mai Grosimea medie a stratului de zapada Distributia retelei hidrografice Terenuri cu altitudinea medie cuprinsa intre 5 1001-1500 m 11,9-9 C Peste 120 mm/mp 15 10 Specific stational Punctaj

Grosimea medie a stratului de zapada este de 10 46-65 cm si se mentine peste 81 zile pe an Uniform distribuita si usor accesibila in 20 padure sau la liziera 60

TOTAL A B. Factori biotici 1 2 3 4 5 6 7 Procentul de impadurire Formatiuni de padure Subarboretul Tratamentul Clasele de varsta ale arboretelor Fanete, ca procent din tererenuri agricole Hrana naturala accesibila in timpul iernii

Peste 50% din suprafata f. v. este impadurita70 Rasinoase pe >50% din suprafata 15

Subarboretul este intalnit pe 3 C 60-110 mm 10 50 0 Specific stational

Punctaj

Grosimea medie a stratului de zapada si Grosimea stratului de zapada >30 cm, 0 marimea perioadei cu strat de zapada perioada cu strat zapada >60 zile Reteaua hidrografica Uniform distribuita si accesibila 30 90

TOTAL A B. Factorii biotici 1 2 3 4 5 6 Procentul de impadurire Ponderea claselor de varsta Formatiuni forestiere Subarboretul Culturi agricole Vegetatia din afara fondului forestier >50% din suprafata f. v. Clasele I, V, suprafata padurii Molidisuri pure Pe