Criticismul Junimist Final

8/2/2019 Criticismul Junimist Final

1/17

CRITICISMUL JUNIMIST(STUDIU DE CAZ) INTRODUCERE

Junimea reprezinta fondarea spiritului critic modern in literatura si cultura romana, da

o reactie impotriva lipsei de echilibru intre formele si fondul cultural mostenit de la pasoptisti

Societatea Junimea este cea mai importanta grupare ideologica si culturala din a do

jumatate a secolului al XIX-lea, avand in epoca rolul de a orienta evolutia culturii romane.

Criticismul junimist analizeaza si sanctioneaza urmarile adaptarii superficiale

institutiilor si a formelor civilizatiei occidentale din perioada pasoptista. Pasoptismul a inteme

civilizatia si cultura romana moderna, cu elanul inceputurilor. Junimismul reasaza fundament

culturii romane moderne, printr-o actiune critica vizand toate domeniile ei.

Curentul cultural promovat de societatea ieseana JUNIMEA, se manifesta incepand cu a

1863, timp de un sfert de secol, ca o miscare de modernizare profunda si de aplicare frecventaspiritului critic. Junimistii au recunoscut contributia predecesorilor, dar s-au raportat critic

epoca pasoptista (1830-1860), si anume cea de intemeiere a literaturii noastre modern. Astfel

junimismul include atat elemente de ruptura fata de trecut , cat si tendinte de continuitate

directia initiata de Mihail Kogalniceanu, la Dacia literara. Idei si teme comune sunt: promovar

unei literaturi originale, cu specific romanesc, combaterea imitatiilor sterile si aplicar

principiilor valorice in actul critic. Mai departe, JUNIMEA inseamna o ideologie noua, un disc

intelectual, o raportare a modelului literar romanesc la cel european, prin largirea niveluri

estetice la nivel universal.

Criticismul junimist este legat in primul rand de activitatea lui Titu Maiorescu, mento

societatii JUNIMEA. Seria criticilor sale in cultura romana incepe prin studii si articole d

domeniul limbii, apoi al culturii (teoria formelor fara fond, pentru a trece ulterior la crit

aplicata la domeniul literaturii, unde Titu Maiorescu pune bazele teoretice ale criticii estetic

Scrierile lui au fost reunite in volum sub titlu Critice.


2/17

GENEZA SOCIETATII JUNIMEAO noua generatie de intelectuali se impune acum. Cativa tineri reveniti de la studii

strainatate (Vasile Pogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu spiritus rectoral grupa

) constienti de situatia precara a culturii romane, au hotarat infiintarea la Iasi., in 1863,

societatii JUNIMEA, o asociatie menita sa aduca un suflu nou in cultura romana. Circulatia ideil

junimiste in epoca este asigurata de faptul ca societatea avea o tipografie proprie, o librarie si editeaza revista Convorbiri literare, incepand din 1867. In paginile revistei vor fi publica

articolele lui Maiorescu si operele marilor clasici: poezia lui Mihai Eminescu, proza lui Io

Creanga si Ioan Slavici, comediile lui I.L.Caragiale.

ETAPELE SOCIETATII JUNIMEAa) Etapa ieseana (1863-1874) are un pronuntat caracter polemic si se manifesta in tdirectii: limba, literatura si cultura. In aceasta perioada se elaboreaza principiile sociale

estetice ale junimismului. Sunt organizate asa-numiteleprelectiuni populare, pe diverse teme,

diverse cicluri sistematice si tinute intr-o forma academica. Ele au avut drept scop educar

publicului larg , care sa inteleaga cultura ca factor de progres si moralitate. Tot in aceasta eta

incep cautarile febrile de modele apte sa asigure progresul la care spera Titu Maiorescu. Interes

pentru literatura se manifesta din 1865, cand se avanseaza ideea alcatuirii unei antologii

poezie romaneasca pentru scolari. Aceasta i-a determinat pe junimisti sa citeasca in sedintesocietatii autorii mai vechi, pe ale caror texte si-au exersat spiritul critic si gustul literar.

b) A doua etapa(1874-1885) este o etapa de consolidare, in sensul ca in aceasta etapa afirma reprezentantii de seama ai directiei noi in poezia si proza romana: EMINESC

CREANGA, SLAVICI, CARAGIALE, dar si scriitori aproape necunoscuti astazi, precum SAMSO

BODNARESCU, MATILDA CUGLER-PONI. Acum sunt elaborate studiile esentiale prin care T

Maiorescu se impune ca autentic intemeietor al criticii noastre literare modern. Maiores

sustine utilitatea imbogatirii vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanic

intr-un studio din 1881, deoarece nu vroia sa neglijeze domeniul limbii literare.

c) Etapa a treia (bucuresteana) incepe din 1885, cand revista Convorbiri literare esmutata la Bucuresti, ca si intreaga societate JUNIMEA. Aceasta etapa are un caract

preponderent universitar, prin studiile de specialitate din domeniile: istorie, filozofie, filolog


3/17

geografie (Vasile Conta, Simion Mehedinti, Mihail Dragomirescu). Revista va aparea pana in 194

dar ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.

SPIRITUL CRITICEste cea mai importanta trasatura a junimismului. Se manifesta prin respectul fata d

adevarul istoric in studierea trecutului si prin cultivarea simplitatii. Este combatuta fa

eruditie, manifestata de catre multi carturari ai timpului, prin folosirea unei limbi artificiale, ca

sa-i diferentieze de oamenii de rand. Este respinsa nonvaluarea, identificata la nivelul limbii si

nivelul socio-politic si cultural, al institutiilor statului.

Atitudinea criticista fata de directia veche se manifesta mai ales in prima etapa din evolu

Junimii (7-8 ani), cand se abordeaza polemic aspecte ale limbii romane, ale literaturii si a

culturii: discutia in problema ortografiei, discutiile pentru alcatuirea unei antologii a poeziei pana la 1865 (finalizate in articolul O cercetare critica asupra poeziei de la 1867) si crit

formelor fara fond (In contra directiei de astazi in cultura romana). Ulterior, junimismul

afirma propria directie (directia noua), incepand cu studiul maiorescian din 1872, Directia noua

poezia si proza romana.

Din prefata cartii scrisa de Ioana Prvulescu:Societatea Junimea n-a fost un loc, n-a fost un grup, n-a fost, in nici un caz, o instituie

plicticoasa, o lecie de manual, a fost o lecie de viaa i o stare de spirit: aceea care-i insufleea

pe tinerii de varste cuprinse intre vreo 20 i 30 de ani, intori de la studii din strainatate cu gand

de a umple un loc gol pe harta treburilor romaneti. (...) Norocul Junimii in anii ei cei mai buni i

mai prolifici au fost scriitorii de varf, numii azi clasici, impreuna cu capul critic al Societaii, TituMaiorescu. Insa norocul Junimii in posteritate a fost un scriitor de rang doi, dovada ca istoria

literara nu se sprijina numai pe umerii giganilor. Ca sa fie i sa ramana pentru oamenii viitorulu

mai mult decat o pagina de dicionar, Junimea avea nevoie de un narator: prezent, activ, implica

dar mai ales fidel, una dintre cele mai rare calitai ale scriitorilor. i indeajuns de format in spirit

carilor bune ca sa nu-i rateze misiunea. Acest om a existat, i numele lui este Iacob Negruzzi.


4/17

Titu MaiorescuTitu Liviu Maiorescu isi avea originile intr-o familie de tarani din comuna Bucerdea,

langa Blaj. Tatal sau, Ioan, se numea Trifu, dar isi luase numele de Maiorescu pentru a sublin

inrudirea cu Petru Maior.

Dupa ce a urmat studii gimnaziale la Craiova si Brasov, tanarul a fost trimis sa studieze

Academia Theresiana din Viena. In iulie 1858 a absolvit cursurile liceale, fiind sef de promotie.

perioada liceului a inceput sa scrie Insemnari zilnice" (jurnal tinut pana in iulie 1917, din care ze

de caiete se gasesc in fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Romane).

S-a inscris la Universitatea din Giessen, unde in 1859 a obtinut titlul de doctor in filosofie

distinctia magna cum laudae". Maiorescu si-a continuat studiile in Paris, la Universitat

Sorbona, unde a obtinut licenta in litere, filosofie si drept (1861). Un an mai tarziu a revenit

tara, fiind numit procuror la Tribunalul Ilfov. La sfarsitul aceluiasi an s-a mutat la Iasi.

Tudor Vianu a vazut in autorul teoriei formelor fara fond un spirit complex, greu de redus

formule precum traditionalist", conservator" sau antioccidental".

Titu Maiorescu a fost ales deputat in 1871, pe listele gruparii conservatoare. Junimistu

fost numit ministru al Cultelor si Instructiunii Publice in mai multe cabinete. Din 1877 s-a stab

definitiv la Bucuresti, unde a lucrat pentru ziarul conservator Timpul". Intre 1892 si 1897 a fo

numit rector al Universitatii Bucuresti. Dupa fuziunea conservatorilor cu junimistii din 3 apri

1907, a devenit unul dintre liderii Partidului Conservator. Selectii din opera literara: O cerceta

critica asupra poeziei romane" (1867), In contra directiei de astazi in cultura romana" (1868

Directia noua in poezia si proza romana" (1872), Comediile domnu lui Caragiale" (188

Eminescu si poeziile sale" (1889), Poeziile lui Octavian Goga" (1906). Titu Maiorescu s-a st

din viata pe 18 iunie 1917, la varsta de 77 de ani.

"Regenerarea poporului incepe de la cultivarea limbii romane; cultivarea limbii presupune stud

ei in toate scolile si incepe de la cele elementare."Titu Maiorescu


5/17

O cercetare critic asupra poeziei romneTitu Maiorescu Conditiunea materiala a poeziei

Poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul; in deosebire de stiinta, care

ocupa de adevar. Cea dintai si cea mai mare diferenta intre adevar si frumos este ca adeva

cuprinde numai idei, pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila. Este dar

conditiune elementara a fiecarei lucrari artistice de a avea un material in care sau prin care sa

realizeze obiectul. Astfel, sculptura isi taie ideea in lemn sau in piatra, pictura si-o exprima p

culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (si aci vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu a

in lumea fizica un material gata pentru scopurile ei.

Prima conditiune dar, o conditiune materiala sau mecanica, pentru ca sa existe o poezie

genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica, este: ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensib

in fantezia auditoriului, si tocmai prin aceasta poezia se deosebeste de proza ca un gen aparte,

propria sa ratiune de a fi.

Frumosul nu este o idee teoretica, ci o idee invaluita si incorporata in forma sensibila, si d

aceea cuvantul poetic trebuie sa-mi reproduca aceasta forma.

Poetul nu mai poate intrebuinta toate cuvintele limbii simplu, asa precum sunt admise

astazi pentru insemnarea obiectelor gandirii lui, ci trebuie sa (...) aleaga, dintre toate cuvintele c

exprima aproape acelasi lucru, pe acele care cuprind cea mai mare doza de sensibilitate potrivit

cu inchipuirea fanteziei sale.

Un poet zice:

Talia-ti nalta si subtirica

Ochii tai negri de abanos,

Mana ta alba si mititica

Face din tine un cer stelos.

Talie inalta, ochi negri si mana mica fac un cer stelos!

Citim intr-o foaie noua din Iasi (septembrie 1866):


6/17

Ador tare adevarul,

Il ador ca e frumos,

Precum e in floare marul,

Al livezii pom frumos.

Adevarul frumos ca marul!

Unul incepe:Bela copila, de gratii plina,

Muza sublima, soare d-amor,

Coruri de nimfe pe buza-ti lina

Le vad cum joaca incetisor.

Inchipuiti-va o buza pe care joaca coruri de nimfe!

Conditiunea ideala a poezieiFrumoasele arte, si poezia mai intai, sunt repaosul inteligentei. (...) arta se stabileste ca u

liman de adapost, spre a reda inteligentei agitate o liniste salutara.

Dar activitatea stiintifica nu se potriveste cu aceasta chemare a poeziei. Caci stiinta provin

din acea insusire innascuta a mintii noastre prin care suntem vesnic siliti a intampina orice

fenomen al naturii cu cele doua intrebari omenesti: din ce cauza? spre ce efect?

(...) cele trei calitati ale poeziei:

1. Poezia adevarata, ca si pasiunea si simtamantul, ne arata dar o grabnica tranzitiune de laidee la alta si in genere o miscare abundenta a gandirii. (...) regula ce o scoatem pentru poezie d

aceasta considerare a afectelor se poate exprima in mod negativ: poezia sa nu se intoarca in jur

aceleiasi idei, sa nu se repete, sa nu aiba cuvinte multe pentru gandiri putine.

2. A doua asemanare intre poezie si pasiune este un fel de exagerare a gandirii.3. Cea din urma asemanare intre pasiune si poezie ce ne-am propus a o analiza esdezvoltarea grabnica si crescanda spre culminarea finala, ce o au amandoua deopotriva.(...)

Majoritatea poetilor nu merita numele ce si-l uzurpa: din productiunile lor se vede numa

fantezie seaca de imagini originale si o inima goala de simtiri adevarate, si mai bine le-ar fi fost

si noua daca niciodata nu ar fi luat pana in mana si nu ar fi latit in public productiunile

nedemne de limbajul muzelor. Caci daca lipsa de orice literatura este unul din semnele

barbarie a popoarelor, o literatura falsa si urata este cel dintai pas spre degradarea cultu


7/17

incepande. Aci devine prima datorie a stiintei de a se opune in contra raului contagios. O crit

serioasa trebuie sa arate modelele bune cate au mai ramas si sa le distinga de cele rele

curatind astfel literatura de multimea erorilor, sa prepare junei generatiuni un camp liber pent

indreptare.

George Calinescu:


8/17

Daca o foaie literara nu este in stare sa scrie dupa gramatica, daca se declara incapabila

a avea ortografie si stil bun, atunci de unde a luat curajul de a se mai prezenta pe aren

publicitatii? Si ce folos isi inchipuieste ca va putea produce prin lucrarea ei literara?(...)

Viciul radical in foile literare si politice, si, prin urmare, in toata directia de astazi a cultu

noastre, este neadevarul, pentru a nu intrebuinta un cuvant mai colorat, neadevar in aspira

neadevar in politica, neadevar in poezie, neadevar pana in gramatica, neadevar in toate forme

de manifestare a spiritului public.

Atrasa de lumina, junimea noastra intreprinse acea emigrare extraordinara spre fantane

stiintei din Franta si Germania, care pana astazi a mers tot crescand si care a dat mai al

Romaniei libere o parte din lustrul societatilor straine. Din nenorocire, numai lustrul dinafar

Caci nepregatiti precum erau si sunt tinerii nostri, uimiti de fenomenele marete ale cultu

moderne, ei se patrunsera numai de efecte, dar nu patrunsera pana la cauze, vazura numformele de deasupra ale civilizatiunii, dar nu intrevazura fundamentele istorice mai adanci, ca

au produs cu necesitate acele forme si fara a caror preexistenta ele nici nu ar fi putut exista.

astfel, marginiti intr-o superficialitate fatala, cu mintea si cu inima prinse de un foc prea uso

tinerii romani se intorceau si se intorc in patria lor cu hotararea de a imita si a reprodu

aparentele culturei apusene, cu increderea ca in modul cel mai grabit vor si realiza indaliteratura, stiinta, arta frumoasa si, mai intai de toate, libertatea intr-un stat modern.

Avem de toate cu imbelsugare isi inchipuiesc ei(tinerii) si cand ii intrebi de literatura,

citeaza cifra coalelor innegrite pe fiecare an cu litere romane si numarul tipografiilor d

Bucuresti, si cand le vorbesti de stinta, isi arata societatile mai mult sau mai putin academice

programele discursurilor tinute asupra problemelor celor mai grele ale inteligentii omenesti; da

te interesezi de arta frumoasa, te duc in muzee, in pinacoteci si gliptoteci, iti arata expozitiun

artistilor in viata si se lauda cu numarul panzelor spanzurate pe parete; si daca, in fine,

indoiesti de libertate, iti prezinta hartia pe care e tiparita constitutiunea romana si iti cite

discursurile si circularile ultimului ministru care s-a intimplat sa fie la putere. (...)

La 1825 apare Lexiconul de la Buda, romanesc-latinesc-unguresc-nemtesc, care

incearca sa stabileasca prin derivari de cuvinte ca limba noastra este cea mai pura romana

foarte putin amestecata cu cuvinte slavone.

Cu asemenea procedare incepe stiinta noastra despre latinitatea cuvintelor romane,

primul pas se face printr-o falsificare a etimologiei.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lexiconul_de_la_Budahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Lexiconul_de_la_Budahttp://ro.wikipedia.org/wiki/Lexiconul_de_la_Buda


9/17

La 1840 se publica Tentamen criticum in linguam romanicam. Scrisa in latineste, aceas

carte are scopul de a arata strainilor ce fel de limba curata este aceea care se vorbeste de popor

roman, insa arata o limba care nu s-a vorbit si nu se va vorbi niciodata in poporul roman.

Si, astfel, gramatica romana incepe cu o falsificare a filologiei.

Ceea ce surprinde Si intristeaza in aceste producte nu este eroarea lor in sine, caci aceas

se explica Si uneori se justifica prin imprejurarile timpului, dar este eroarea judecatii noastre astazi asupra lor (...).

O prima greseala, de care trebuie astazi ferita tinerimea noastra, este incurajarea blanda

mediocritatilor. Cea mai rea poezie, proza cea mai lipsita de idei, discursul cel mai de pe deasup

toate sunt primite cu lauda, sau cel putin cu indulgenta, sub cuvant ca tot este ceva si ca a

sa devie mai bine.

Al doilea adevar, si cel mai insemnat, de care trebuie sa ne patrundem, este acesta: form

fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimices

un mijloc puternic de cultura. Si prin urmare vom zice: este mai bine sa nu facem o scoala del

decat sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o pinacoteca deloc decat sa o facem lipsita

arta frumoasa; mai bine sa nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii si neonorati

unei asociatiuni decat sa le facem fara ca spiritul propriu de asociare sa se fi manifestat

siguranta in persoanele ce o compun; mai bine sa nu facem de loc academii, cu sectiunile lor,

sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele pentru elaborate decat sa le face

toate aceste fara maturitatea stiintifica ce singura le da ratiunea de a fi.

*+

Caci fara cultura poate inca trai un popor cu nadejdea ca in momentul firesc al dezvolta

sale se va ivi si aceasta forma binefacatoare a vietii omenesti; dar cu o cultura falsa nu poa

trai un popor, si daca staruieste in ea, atunci da un exemplu mai mult pentru vechea lege

istoriei: ca in lupta intre civilizarea adevarata si intre o natiune rezistenta se nimices

natiunea, dar niciodata adevarul.


10/17

Contradicia lui MaiorescuNicolae Manolescu

Cartea este teza de doctorat a lui Manolescu.

Capitolul I Vocatia inceputuluiMaiorescu are in toate vocatia inceputului: este spiritul in care va scrie Critice

propunand principiile ortografiei, ale poeziei, ale criticii literare, ale dreptului, ale culturii.

numai lingvist sau critic, sau filozof: obiectul lui e toata cultura.

Criticele releva o absenta, nu o prezenta: criticul este o voce sententioasa si impersona

Ceea ce spune nu-i apartine nici lui, nici altcuiva anume: sunt adevaruri indiscutabile fundamentale.

Polemica maioresciana nu e o invitatie la discutie, ci sfarsitul oricarei discutii. Maiores

nu are cu cine sa discute: el e singurul imputernicit sa afirme si sa nege.

Maiorescu a scris putin: scopul lui a fost de a anunta elementele - apa, aerul, foc

pamantul din care se naste lumea.

Care este scopul educatiei? Nimicirea marginirii egoistice a individului si supunerea lui s

ratiunea lucrurilor, spre a-l face independent si intarit in contra pasiunilor sale proprii

influentelor exterioare.

Capitolul II Temele formatiei spiritualeMaiorescu nu este cel mai remarcabil talent, personalitatea in formatie cea m

interesanta, ci numai cel mai bun elev, cel mai silitor scolar. Lucrul acesta imi pare inuman

culme!. Fara indoiala, - zice altcineva-, copilul se revela de la inceput ca o personalitate, dar

structura omului care va izbuti in viata, nicidecum a geniului. Nici dezordine, nici o ridica

uriasa de nori nu se observa la aceasta minte cristalina, ce naste clara de la inceput si nu mai fa

progrese.

Maiorescu tinde catre exemplaritate. Reprimarea copilarestilor slabiciuni, a inocentei,

jocului, de aici provine. El refuza ceea ce, intr-o existenta nu este decat ceva accidental, visand

se ridice la semnificatie.

Marea tema a conceptiei lui Maiorescu despre sine apare, asadar, de la intaile randuri a

cartii lui filozofice: generalizandu-si experienta individuala, Maiorescu defineste pe omul cu sp


11/17

filozofic ca pe un om constient ca exista, cat exista, intr-un raport cu ceilalti, nu a individ redus

sine insusi, ci ca individ social.

Capitolul III In contra directiei de astazi sau Formele fara fondStructura operei lui Maiorescu nu este numai dubla, ci si contradictorie: avand vocat

inceputului absolut, Maiorescu nu construieste decat prin opozitie, el nu afirma decat dupa ce

negat. In general, prima parte a actiunii lui este integral polemica si negativa.

Forme fara fond! Iata expresia ce-i trebuia lui Maiorescu si care rezuma totul; caci pent

el, tot ce s-a creat in cultura romana inaintea lui e forma fara fond. Ca sa creeze el insu

Maiorescu are nevoie de aceasta negatie fara precedent, la capatul careia va exclama ca in fa

diluviului: Ma este oare timp de scapare?.

George Calinescu Istoria literaturii romnede la origini pn n prezentChemarea la creatie a clasei taranesti si punerea acesteia in prezenta directa a aristocratii

este opera Junimii.

Calinescu precizeaza faptul ca Maiorescu insusi, prin originile sale, este un taran, care

primit insa o educatie princiara, la Viena, Academia Theresiana reprezenta o scoala de l

, ai carei elevi, in buna parte, erau ,


12/17

Titu Maiorescu este acela care la noi a facut o dogma din prejudecata intre natura poetului si natura critcului: .

Ceea ce se remarca numaidecat la Maiorescu este ingustimea receptiunii sale critice, sara

sufleteasca.

Ingustimea insa, adaogata la o cultura solida, care ajuta izolarea repede a fenomene

artistice de structura superioara, si la un talent de exprimare a ideilor exceptional si pentru ac

vreme miraculos, face un critic mare.

Maiorescu nu opera cu gustul, ci cu simtul atitudinii intelectuale, al limbii, cu cate

principii marginite, dar sanatoase. Cu asta a promovat infailibil aproape toate valorile vremii.

El respingea patriotismul din arta, privita ca o cauza de frumos, admitandu-l num

intamplator.

(...) nu avea placerea analizei cartilor. Pentru el critica este o datorie de cetatean pe ca

o indeplineste cu multa hotarare si mult talent.

Opera lui Maiorescu este didactica, cuprinde un umor secret iesind din disproportia vad

intre marea intelectualitate a criticului si sfortarea de a vorbi in graiul tuturor.

La 1872, cand Titu Maiorescu scrie articolul


13/17

simplu program de stanga in doctrina conservatoare. Preocuparea de a castiga partizani poli

este staruitoare si cand un membru voteaza cu adversarul el e socotit tradator.

(...) a stiut sa se dedice unui scop cultural, fara a pune ingradiri ideologice. (...).

Maiorescu stabili o ideologie pe care o putea accepta oricine si care se rezuma in t

puncte:

1. Absoluta potrivire intre fond si forma. Mai bine deloc universitati, licee, reviste, carti, da

reprezinta o forma goala fara implicarea continutului; 2. Inaugurarea spiritului critic in scopul

a se arunca tot ce vine ca forma goala a civilizatiei, fara cuvenitul cuprins;

Asezarea criticei in marginile adevarului, adica descatusarea ei de orice constrangere din afa

Aceste trei puncte dadeau un program negativ. Numai cu aparitia >

martie 1867) fu cu putinta o actiune pozitiva in acelasi spirit. Temelor de imprumut, nepotrivite

stadiul sensibilitatii romanesti, li se prefera o simtire simpla, dar adevarata. O limba curata e m

pretuita decat sfortarile artistice pretentioase. Cum lui Maiorescu, dintr-o predispozitie persona

i se pare ca poporul roman e apt numai pentru poezia cu , se incepe

vanatoare de poeti fara . Aceasta e . In multe privi

continuau si , cum reiese si

confuza precuvanta a lui I. Negruzzi:

Titlul era caracteristic. Nu se va avea in vedere natia ( Dacia, Romania ), ci numai creatia

sine. In aceasta revista se faceau simple despre literatura, fara nici o atitudi

preconceputa (...). De buna seama revista nu era antinationala, caci cultiva valorile natiei, insa

marginile adevarului artistic.

JUNIMISTI:I se va fi parut lui Maiorescu ca o compunere care trece din gura in gura curpinde o simt

adevarata pe intelesul tuturor. Genul acesta al romantelor fade este colonelul Th. Serbanes

(...) Caricatura a artei epistolare erotice, de-a dreptul jignitoare prin ieftinatate! Era formula

, deci nici macar sincer. Poezia ofiterului liric este la fel

bombastica (...). Tentativele de pastel sunt grotesti. Tot astfel, poeziile eroice.


14/17

Colonelului Neculai Schelitti (...). I se datoresc poezii naive (...).

Poezia Matildei Cugler este decenta ca un inger cu mainile impreunate. E o poezie pen

albumuri de pensioane, cu pasarici, fluturasi, la modul cunviincios al domnisoare

supravegheate de guvernante.

Daca Dimitrie Petrino n-ar fi avut o purtare incalificabila fata de Eminescu, azi nu s-ar pomeni

el. Omul era antipatic si n-avea nici un talent. (...) lingusise strasnic pe Alecsandri, se puse

curand rau cu toata lumea si nu ramase decat cu ajutorul intamplator al unei Sturzoae de

Dulcesti, matusa dinspre mama.

Samson L. Bodnarescu: Era un om bland, timid, academic, ceremonios ca toti junimistii si foa

indatoritor si in fond o fire vesela, care se supunea cu sfintenie regulei junimiste de a produ

pentru petrecerea obsteasca compuneri burlesti(...).

Anton Naum: Printre mediocrii poeti pe care i-a cultivat impingandu-i la Academ

este si . (...) Poeziile lui Naum sunt ale unui diletant, clasicizand superficial

modul lui Alecsandri. (...)

D. Ollanescu ( Ascanio ) : Maiorescu il gasea fiindca batea in a

liberale cand simtea slabi pe conservatori.

M. de Bonacchi:Unui convorbirist sters si cu pretentii nobilitare, Mihai de Bonacchi, ii dator

poezii usor eminescizante(...).

I. Caragiani:(...) s-a ilustrat in cu care prima asupra oricarei discu

serioase. El e, inainte de Creanga si Caragiale, debitor de (...). A lasat studii istor

foarte substantiale asupra romanilor din Peninsula balcanica.

N. Gane:Gane trecu la liberali si asta ii cam supara pe convorbiristi. Eminescu si


15/17

V. Pogor: a fost metistofelul , spiritul , raza

de tot ce se citea la reuniuni, stand cu picioarele pe canapea. Radea pana ce-i crapa


16/17

cuvantului . El nu raspunse asteptarilor, cu toate ca articolele lui sunt judicioase, neava

poate nici conditiile materiale pentru asemenea studii.

Singurul om de stiinta serios din prima faza a este A.D.Xenopol.

El a dat o teorie a istoriei, universal citita, distingand intre faptele de repetitie dintre stiinte

exacte si cele de succesiune din istorie, si lui i se datoreste o


17/17

mare, placandu-i indeosebi agitatia alegerilor. (...) rar scriitor mai dezinteresat, mai in stare de

se bucura de geniul altora si de a se eclipsa in fata lor. El iubeste cu ardoa

discreta, ca o batrana sluga din alte vremuri pe stapani. (...) Iacob Negruzzi trai 90 de ani si va

cazand in jurul lui toti marii junimisti. (...) Cu toate ca debutantii faceau mare caz de literatura

in scrisorile catre dansul, si-l felicitau, I. Negruzzi n-a fost niciodata bine cunoscut publicului.

Amintiri de la Junimea din Iai.Gheorghe Panu

Autorul reda atmosfera de la Junimea, caracterizeazafigurile proeminente i prezinta,

totodata, un interesant material anecdotic, cu o nota de nostalgie a acelei epoci atat de bogata

spiritualitate i n creaii n toate domeniile literare. Amintirile lui Gh. Panu despre Junimea

sunt utile, totusi fara arta. - George Calinescu

IMPORTANTA CRITICISMULUI JUNIMISTCriticismul junimist este o trasatura definitorie a miscarii, care a influentat destin

literaturii si al culturii romane. Structurarea unei doctrine unice pe baza respectului fata

adevar, plasarea analizei si a interpretarii fenomenului artistic intr-o paradigma valor

universala, combaterea cu vehementa a mistificarii istoriei si a limbii romane, a lipsei de echilib

intre fondul si forma fenomenului cultural, cunt cateva dintre ideile in numele carora lup

junimistii. Ei resimt nevoia de afirmare a specificului national si de inlaturare a formelor fa

fond,considerand ca intre 1848-1870 s-a produs o ruptura adanca intre cultura traditiona

si cea moderna, prin adoptarea unor occidentale nepotrivite

Criticismul Junimist Final

Documents

Transcript of Criticismul Junimist Final