LIVIU REBREANU

h[UYELE

4

CUPRINS

TabelCronologic .... "3Cdntecul iubirii ... .. 13

ProgtiiCulcuqulGolanii ......43Vrsjmagii ... ..58Cergetorul ....61Bibi ....68NoroculPoznaCatastrofa ....87Cdntecullebedei ...,125I{ic $trul, dezertor . . 135

Ghinionul . .. 153

Fiara . . 159Omulmic gi oameniimari . . . . . . 166Cumpf,na dreptA{ii . .174

T9?

cANrscul, ruBrRrr

Prin geamurile petecite se strecoarb leneEe cele din urm6tremurdri ale amurgului. Lumina ruginie pilkunde in casd dince in ce mai cemitd, umplAnd oddifa cu umbre degirate. invakd fldcdrile roEcate palpaie domol, se preling ca ni,gte limbide garpe in jurul ceunagului funinginit, in care apa dem5m6ligb hohotegte inlbugit. Adieri r6coroase rbticesc pesub pere{ii co;covi, se furi;eazi inlbuntru gi-nvilmIsesc,cdte-o clip6, jocul blajin al focului...

Pe prichiul cuptorului, mog Costan qade pipernicit gi t6cut,cu privirile pribege, cu gdndurile cine qtie unde. in fa{a lui,Ileana" o fetigcand ca un bobocel inrourat, rdsucegte repede-repede firuIsub{irel de in.

- Spune, t6ticuie... mai spune! bdlbAie fata cu glas moale,care, in liniqtea inserlrii, rdsunS intocmai ca un fhqdit usor deuripi"

Barba bAtuta de brumi a mogneagului tremurf, o clipd. Seuiti galeg, pe sub gene, la lleana, pe care lumina handafirie aflScdrilor o invEluie intr-o hainl scumpi din povegti, apoi, cuglas lin, cu ochii inchigi, parc-ar citi in carte vremile trecute,incepe:

- ... Uite... era fetigcand, ia, a4a ca tine. O gurili cAt ocireaEd coapt5 gi doi ochi albagtri cum e cerul cAnd e mailimpede. $i cum rddea, cum rddea! i1i nrru inima.

l3

A lrccut potop de weme de-atunci, dar imi aduc aminte de

ea, parctr numai ieri a; fi vdzut-o. Mai gtii? Poate imi furase

gi mie inima.Eram pe-atunci ostag tinlr ;i slujeam in Italia, intr-un

ordqel ca o gridinili de flori... C-atunci a;a era lumea. Te

prindea la oaste, te ducea prin c6te ;i mai cdte {dri strdine,

g-acolo te linea cu zecile de ani. Plecai tdn5r de-acasi, {brd

urmS de mustdcioar[ pe sub nas, gi te intorceai bltrin' blrbos

;i toropit, de abia-abia te mai cuno;tea cineva in sat... A;a era

lumea, gi pace...

Ea sI fi avut atunci weo Eaptesprezece ani, dar era chipegd

ca un fl[cdu gi frumoasd, hei, frumoasd ca floarea spinului iainceputul primdverii. Avea un nume ledt ciudat... dar noi oporeclisem Minodora, ;i Minodora i-am zis cdt a umblatprintre noi. $edea intr-o cocioabd dirdpdnatd, in afari de orag,

chiar in preajma lagSrului nostru, cu mb-sa dimpreun6, o

femeie nevoiagd ca vai de ea Fata trebuia sb zoreascS ziua-

noaptea, ca sd c{tige de-ale gurii. Alerga gi se sfhrAma

necontenit prinhe noi, cu un cog plin de plScinte, de cozonaci,

de cowigi ;i alte bundta{i d-al-d-astea. $i noi, oricdt de

necSjili eram2 cumpSrarn totdeauna gi-i goleam cogul, de ne

era f6ame, de nu ne era, numai s-o vedem vesel6... CIci cum

rAdea fata aceea, cum r6dea!...Apoi, vezi, aqa trecea wemea. CAnd la slujbS, cdnd

slobozi, cum se nimerea.

$i-mi venise odatd rAndul de sentineli. Era toamndtirzie.Sufla un dugman de vdnt, aspru 9i fi:iguros, de parc6-!i ciupea

obrajii cu clegte infierb6ntate. $i prin vSzduh cetele negte de

nouri se w6jmdgeau ca nigte balauri- Eu, ca sd nu md cotro-

peasc6 somnul, umblam de colo pdn6 colo, mai trop6iam, mai

cdscam, ca onaul cu urdtu-n spate. $i-un intunerec ca acela, de

nu-{i vedeai nici mdna... Numai dintr-o parte pdtrundea prin

beznd un firicel de lumini galbeni ca fala unui om mort'

I4

l,icilrirea aceasta insd tremura din ce in ce mai sl5bita, uneoriro sfirgea de tot, apoi iar rdsdrea, dar mai stinsi qi maipololit5 parc[... Acolo gedea Minodora. intr-o vreme,clipocind, asq cu ochii deschigi ca iepurele, mi se pbru cd auduova zgomot dinspre lagdr, ca gi c6nd s-ar fi apropiat cinevairrcetinel, pe-a frrrigul. imi zgdiarn ochii cdt puteam, ca s6rlcosebesc cAtugi de pulin, dar intunerecul era aqa de gros,pnrcl eram intr-un sac.

- Stai! Cine-i? strigai, insS nimeni nu imi rdspunse.

,,Bag seama, mi s-a ndzdit", imi zisei atunci, gi prinseii;rrtrgi a m\ca. Dar de-abia trecu o weme, c6t s[-{i aprrnziluleaua, ;i zgomoful de adineauri se auzi din nou, acum mailproape gi mai desluqit.

* Cine-i? zic. Cine-i, cdtragl* Sst... sst! qopti cineva intocmai la spatele meu, eu sunt!

- Feldrihan Luca... tu egti? incotro?* Mai domol, bre, fEcu el r6gugit, sd nu te audi... MI duc...N-am putut in{elege unde spunea c5 merge, cbci o tivise

rcpede spre casa cu luminl.Nu mai gtiu cum s-a ftcut, cum nu s-a fbcut, dar in clipa

urmdtoare m-arn pomenit gi eu pe urma lui Luca. Alergam caun smintit prin tufi;urile desfrunzite. Rlmurelele vldguite mIplezneau peste ochi, dar eu nu sim{eam nimic. Un singurgAnd imi rodea sufletul, ca si cum roade cariul in grind6:,,Luca se duce laMinodora". in ristimpuri, totugi, mE opream

;i ascultam. lnaintea mea auzeam paqii tdrA{i, repezi, ai luiLuca.

Nu-mi pot da^ seama cit am alergat aqa... Mie mi s-a pirutun veac intreg. in sfbrqit, insll, deodatl imi rbsiri in fala unochi de lumin6, care mtr pironi locului. Ascultai cu blgare deseamii, dar afard, de clocotele inimii mele, acum nu maiauzeam nimic... Mai trecu o clipI" doui, apoi un ciocdnit slabin geam imi izbi urechile. Ferestruia ss deschise lin, in pervaz

l5

se ivi clpgorul Minodorei. Cdteva vorbe intretSiate, rostite infugfl bdjbdird prin intunerec, qi, repede, parcl le-ar fi t6iat cu

securea, se stinseri, qi fereastra se inchise. Pesemne Luca

intrase in casd.-.

Un vAnt rece, ca ghea{a, prinse a bate dinspre cocioabS.

Sim{eam cum mi se strecoar6 prin carne, prin oase, cum imivAjiie in inimd, sd mi-o crape. $-apoi deodatd md dezmeticii.

imi veni in minte slujba Ei mi intorsei repede la locul meu.

Mare noroc cd n-a dat nimeni peste mine cdt an lipsit. Incurdnd fui schimbat, dar in noaptea aceea n-am inchis ochii

nici o clipi.M-am mu zbdtrtt eu ce m-am zbdtul, cu gindurile mele de

bf,iat aprins, dat, in sffirgit, ce aveam sE fac? Am tdcut--- A tre-

out o zi, au trecut mai multe, dar nimeni, vezi bine, nu bdnuia

nimic. Fetifa, tot printre noi, gi mai vesel5, s-o sorbi dinochi...

Apoi... pesenme a.Ea a fost si fie.in wemea aceea ne venise la companie un locotepent nou,

si fi avut douhzeci de ani, bun gi frumugel ca un fagure de

miere. Cum vlzu d6nsul pe Minodora, cum o indrSgi foc 9iprinse a o lua mai cu glume, mai cu vorbe dulci... cum fac

feciorii.... Dar fetigcana numai ridea de el ;i-l imbia ct'plIcinte. Ei bAiatul tot mai zdpdcit, Ei fata, tot mai rece. Ilvedeam adeseori qoptindu-i la ureche te miri ce, dar nu!Minodora r6dea;i cu d6nsul, ca qi cu ceilalfi, gi atdta...

inh-o zi ins6, nu-mi mai aduc aminte cum, locotenentulnostru gi-a luat inima in dinli ;i a sIrutat pe Minodora. AstrAns-o in brale Ei a sirutat-o drept pe buze, acolo, dinainteanoastri... a sirutat-o, ei, cum i{i spun. Fata ii trdnti in cap

cogul cu p16cinte, pl6nse, blestemi... dar ce se sinchisea el de

aceea? A sirutat-o, gi gata! Iar noi rddeam.-. rddeam sd neprdpSdim, ca neto{ii. $tiu eu de ce rAdeam? Poate de necaz cdn-am sIrutat-o noi, poate de bucurie cd totusi a sIrutat-o cine-

l6

va. E-am b5gat de seaml ci qi Luca rddea ca ceilalli. Dar cAnd

u-a deplrtat locotenentul, iar{i arrr vdntt bine cum i s-au

inclegtat pumnii, cum a scriqnit din din{i ca o fiard gi cum anrorunlit ceva in sine sAsAind...

A mai trecut ce-a mai trecut, gi iar{i mi-a venit rAndul de

slujbd. Minodora parcl uitase sSrutarea cu pricina. Ba, in celedin urmi, prinse a face ochi dulci locotenentului, Etii, cum fac

lbmeile c6nd weau sd scoatd pe b6rbat din min{i. De vreo douS

ori locotenentul a imbr6!\at-o... a imbrSfigat-o gi a strins-ocurn se cade, gi fata nu s-a mai sup[rat, ci rAdea gi rAdea...

llm! Dar totqi mi se pdrea cd rdsul acela e preaprefbcut, prea

sund a sec... Vezi, eu;tiam ce gtiam"

$-utu, cum zic, mI puse iar de sentinel5, gi inc5 Dumnezeu

rylie cum, iar 7a locul de altddat5". Era tocmai in preajma(lrlcinnului, gi turna o ploaie amestecatl cu omdt, gata-gatas21 te inece. M-am oplo;it in gheret6, iar acolo, scutit de

nmezealil, prinse s5 mi se ingreuneze capui.Clipoceam de-a binelEa, cind, deodatS, un bocbnit scurt in

spatele gheretei md ftcu s5 sar ca fript. D6dui sd ies ;i mIlovii fa{A in fal6 cu ofi{erul de inspec{ie.

- Cine-a trecut adineaori pe aici? se rSsti ofilerul la mine.

- Sb trli{i, dom'c5pitan, nimeni.

- Nimeni? ricni clpitanul. Nimeni? Minfi, ho{ule, minli caun cline! Eu cu ochii mei am vdzut strecurdndu-se un ompe-aici cihe casa ceea!... Ai dormit, cAine ! Ei,las', cd te invl!eu!

in clipa aceea parcd vedeam inaintea mea pe Luca. El,numai el trebuie sd fie- $i, frrI sI weau, bolborosii prinhedin{i:,,Sdrmanul bbiat! "

Dupi o scurlI govlire, cdpitanul porni repede inainte.,,Hai!" zise el cltre mine 9i ceilal{i doi ostagi ce-l inso{eau, gine indreptar[m gr6bi{i spre cocioaba in care sedea Minodora"Din ferestrele mici, scofblcite, izvorau gi acum doul fuiorase

t7

de luminb rogiaticd, intocmai ca nigte 14"iti de sdnge.

Ajunserdm gdfhind in preajma casei gi ne oprir6m. Erampatru cu ofileruI. Pdrea cd din casi se aud oftdri, plinseteinf,bugite.

incetinel, ne tdrArbm pAnI sub streagin5. Clpitanul se

ridicl in vArful picioarelor ;i se uitd prin geam. Un glas

scincit de femeie risunS deodati ca o horcSire de moarte:

,,Ce faci,dragul meu, ce faci?",,I\4inodoro, unde e;ti?... Vinolingi mine... Vino!"

in lumina scdzutd a ferestrei vdzui deslugit ca fala cdpitan-ului incremenegte gi se albeqte ca varul.

- Hai! inlduntru! porunci rigqit ofilerul gi ne opintirf,mfuga spre usa, care, intr-o clip6, fu ridicatd din !6!nni.

CAnd ne-am pomenit in mijlocul casei, ne-a cuprinsspaima de ce-am vdzttt. Jos, lAng6 vatrd, incol5cit gi schi-monosit, zdcea locotenful nostru, locotenentul care sdrutasepe Minodora. Din gAt ii bolbocea gdrlS sAngele. Cind gi cAnd,

gdfriainecat. Iar ochii cei de cdrbune, iegi{i din orbite, luceauca doub globuri de marmurd... La mas5, a ezat pe lavi15, cufruntea rdzimatd in palme, Luca privea ca un lup flImAnd lalocotenentul care se lupta cu moartea.

- Ma!... MA!... tic6losule, tdlharule! rlcni deodati cdpi-tanul, 9i se azvdrli sSlbatec asupra lui Luca.

Feciorul ridicl fiuntea, se uit5 o clipd la noi gi nu zisenimic. Nu s-a impotrivit, nu s-a apdrat. Ghionfurile cdpitanu-lui cddeau ploaie peste capul lui, peste obraji, dar el nu scoasenici un glas de durere. Rdbda loviturile, parc-ar fi fost unmonnan de piatrS, pAn6-l podidi singele pe guri 9i pe nas gise rostogoli ame{it la pdmdnt...

$i iac-aga, sSraca Minodora... De-atunci nu aln mai vi.zut-oprinhe noi... S[raca!... Da-i mult de-atunci, tare mult... $itotusi, cAnd imi aduc aminte de dAnsa, mi se pare cd numaiieri s-a intAmplat...

l8

Noaptea se revSrsase domol, pe nesim{ite, gi inviluise

flm0ntul in hainl de jale. Spuza de stele tresdrea sfioas[ invlzduhul mohor6t. Susurul inSbugit al frunzelor leglnate de

rlvancala nop{ii p6trundea in cas6, ca un glas t6nguit, care

vino de departe gi se stingaFusul Ilenii nu se mai inv6rte. Iar in ochii ei alba;tri, la

lumina rumeni a focului din vatr6, izvorS.qte un bob de

mfrglritar, liclregte o clipd, apoi se rostogolegte peste obrajiioa laptele...

t9