UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTAFACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE2014-2015

CONSIDERATII GENERALE ASUPRACONTROLULUI DE GESTIUNE

GHEORGHE DIANACIG III, grupa 3

1. Aparitia si evolutia controlului de gestiune

Controlul de gestiune a aparut ca raspuns la nevoile dezvoltarii preocuparilor fata de eficienta economica si asigurarii unei conduceri performante, care a devenit din ce in ce mai complexa in conditiile tendintelor de descentralizare a responsabilitatilor.La sfarsitul anilor 20, la General Motors s-a incercat punerea la punct a primelor mecanisme ale descentralizarii, la nivelul ierarhic cel mai inalt pastrandu-se doar cateva functiuni care priveau trezoreria, finantarile si cercetarea. Prin descentralizarea responsabilitatilor s-a realizat astfel un sistem de evaluare perioadica a performantelor fiecarei structuri referitoare la activele gestionate, stimulandu-se competitia interna intre componentelor organizatorice.Dupa cel de-al doilea razboi mondial a crescut interesul pentru dotarea intreprinderilor private cu strategii, planuri operationale, bugete pe structurile descentralizate, acestea facand parte din metodele si tehnicile de gestiune previzionala.In anii 60 se observa incercarea introducerii pe scara larga a principiilor conducerii prin obiective, negocierea acestora si controlul prin intermediul rezultatelor inregistrate constituind punctele de sprijin cele mai importante ale acestui demers.In perioada crizei economice din 1929-1933 si mai ales dupa aceasta perioada, atat in SUA cat si in Europa, notiunea de control de gestiune a fost cunoscuta sub denumirea de control bugetar. Desi comporatamentul american fata de controlul de gestiune este mai riguros decat cel european, puternica tendinta de aparare impotriva posibilelor lovituri ale pietei, care incepe sa se manifeste intens in ambele parti, nu stimuleaza in suficienta masura dezvoltarea acestuia.Factorii, care au actionat in perioada postbelica asupra controlului de gestiune si care au creat premisele conceptualizarii si extinderii sale, concomitent cu elaborarea unui necesar de instrumente pentru actiunile aplicative viitoare, sunt: relansarea si cresterea economica care au redat pietei o anumita autoritate prin sporirea exigentelor cererii, in conditiile unei oferte relativ mai ridicata; presiunea concurentiala, care a determinat orientarea eforturilor spre rationalul economic si utilizarea termenilor de minimalizare a costurilor si maximizare a profitului; crearea unui nou cadru al schimbarilor comerciale in partea vest europeana, ca urmare a infiintarii in 1957 a Pietei Comune; dezvoltarea relatiilor economice cu firmele americane a pus marile intreprinderi europene in situatia de a raspunde competitiv la concurenta dura de pe piata.Conducerea moderna a oricarei intreprinderi presupune stabilirea unei strategii care sa permita intreprinderii sa obtina, pe termen lung, maximizarea avantajelor in urma actiunii ei intr-un anumit mediu economico social. Controlul de gestiunea fost creat in marile intreprinderi pentru a verifica daca actiunile realizate pe termen scurt se inscriu in sensul orientarilor strategice.Sfera de aplicabilitate a controlului de gestiune este una vasta, deoarece acesta opereaza la nivelul ansamblului intreprinderii, pe doua axe principale de actiune si de responsabilitate: o axa priveste utilizarea controlului de gestiune de catre managerii operationali, adica acei decidenti care incorporeaza judecatile si actiunile lor in sistemul controlului de gestiune, adopta planuri de actiuni pentru atingerea obiectivelor si isi masoara performantele plecand de la acestea; o axa care se refera la managerii din directia generala a intreprinderii, in special cei grupati in cadrul directiei financiare, responsabila de echilibrele economice si financiare ale firmei. Acesti manageri colecteaza, rezuma si prezinta informatii utile pentru exercitarea controlului de gestiune. Calculele si analizele lor sunt supuse judecatii managerilor operationali. Drept urmare, controlul de gestiune asigura coerenta intre obiectivele strategicee si deciziile operationale.

2. Definitia controlului de gestiune

Controllingul cauta sa conceapa si sa elaboreze instrumentele de informare destinate sa permita responsabililor de a actiona, realiznd coerenta economica globala ntre obiective, mijloace si realizari. El trebuie considerat ca un sistem de informare util n pilotajul ntreprinderii, deoarece el controleaza eficienta si eficacitatea actiunilor si mijloacelor pentru atingerea obiectivelor (Grenier, citat de Boisselier,1999).n literatura de specialitate, controlul de gestiune sau controllingul (controlling, engl.; contrle de gestion, fr.) este definit ca procesul prin care managerii se asigura ca resursele sunt obtinute si utilizate cu eficienta, eficacitate si pertinenta pentru realizarea obiectivelor organizatiei. Din aceasta definitie rezulta ca un sistem de controlling nglobeaza un proces ct si o structura. Procesul consta din ansamblul de actiuni ntreprinse iar structura priveste adaptarile organizationale si constructiile de informare care faciliteaza procesul.Definitia controlului de gesiune presupune explicitarea unor termeni care o compun. Obiectivele organizatiei (cum sunt: lansarea unui nou produs, accesul pe o piata noua, achizitia unui concurent, realizarea unei fuziuni etc.), fixate cu ocazia formularii strategiei, constituie elemente date pentru controllingul. Totusi, achizitia de noi experiente ca urmare a actiunilor corective ct si evolutia permanenta a contextului i pot conduce pe manageri la reformularea acestor obiective.n definirea controllingului, termenul de eficienta este utilizat n sens tehnic si semnifica modul cum sunt utilizate resursele, adica rezultatul obtinut pe unitate de resurse angajate (efect/efort).Astfel, o masina eficienta este cea care produce o cantitate data de utilitati cu un consum minim de resurse sau cea care produce cel mai mare efect posibil cu o cantitate data de resurse. Prin resursele ntreprinderii trebuie sa ntelegem toti factorii antrenati n circuitul economic al ntreprinderii: active fixe, stocuri, resurse financiare, informatii, capitalul ecologic ct si resursele umane.Eficacitatea reprezinta aptitudinea organizatiei de a-si atinge obiectivele fixate. Un centru de responsabilitate este considerat eficient n masura n care si realizeaza obiectivele cu consumul cel mai redus posibil.Corelarea obiectivelor ntreprinderii cu mijloacele ridica problema pertinentei, adica obiectivele (ca volum si calitate) trebuie sa fie fixate n raport cu mijloacele existente sau mobilizabile ntr-un termen scurt.Notiunea de control este utilizata in stiintele organizatiilor inca de la inceputul secolului XX, avand in vedere faptul ca H.Fayol atribuia conducerii intreprinderii, in afara de functiile de prevedere, organizare, comanda si coordonare si pe cea de control.

3. Obiectivele controlului de gestiune

Controlul de gestiune trebuie sa ofere garantia ca resursele sunt bine utilizate si in concordanta cu interesele generale ale organizatiei. Obiectivele pe care controlul de gestiune trebuie sa le indeplineasca se refera la:1. asigurarea intocmirii unor scenarii compatibile cu constrangerile financiare ale intreprinderii, in asa fel ca suportul financiar sa fie garantul credibilitatii si coerentei proiectelor definite prin strategie. Aceasta inseamna ca intreprinderea isi pastreaza directia in raport cu liniile strategice, facandu-se comparatii periodice ciu previziunile de ansamblu, ceea ce antreneaza o corectie a devierilor.2. urmarirea aplicarii alegerilor strategice nu numai din punct de vedere financiar, ci si pe baza indicatorilor de bord care au o caracteristica tehnica, observand daca inflexiunile strategice functioneaza in ansamblul lor pe baza factorilor cheie de succes.3. masurarea performantelor prin utilizarea acelor indicatori si criterii care fac posibila o cat mai corecta evaluare a rezultatelor, in conditiile in care inflatia afecteaza rezultatele contabile si interpretarea corecta a cifrelor.4. impunerea respectarii anumitor reguli si proceduri de buna gestionare a intregului patrimoniu.5. determinarea in permanenta a luarii masurilor corective prin controlul actelor de pilotaj.6. evaluarea si informarea asupra riscurilor in functie de care se propun alocarile de resurse, participand activ la gestionarea acestora.7. stabilirea sistemului de delegare a autoritatii, influentand motivarea factorului uman pentru a obtine rezultatele scontate.Prin intermediul acestor obiective, controlul de gestiune indeplineste o functie de legatura dintre strategie si operatiuni, ceea ce faciliteaza luarea deciziilor.

4. Finalitatea controlului de gestiuneFinalitatea controlului de gestiune este furnizarea de informatii utile pentru deciziile managerilor. De aceea, este necesara discutia privind legatura intre informatie, decizie si controlul de gestiune. In general, decizia reprezinta transformarea informatiilor primate de un decident in actiuni, in cadrul unei organizatii sau al unei parti ale organizatiei.Astfel, pentru a fi util n actul decizional, informaia furnizat de controlul de gestiune trebuie s ndeplineasc urmtoarele caracteristici: s fie fiabil ( s dea o reprezentare ct mai bun a realitii); s fie actual (furnizat n timp util); s fie complet (s indice toate elementele care s permit luarea deciziei); s fie pertinent ( s fie adaptat problemei vizate); s fie accesibil pentru decideni.

5. Modul de desfasurare a controlului de gestiune

Activitatea de control de gestiune este una complexa, antrenand o permanenta legatura intre managerul aflat in varful ierarhiei si ceilalti membri ai intreprinderii. Prin acest proces managerii influenteaza pe ceilalti membri ai organizatiei pentru a aplica strategiile.Aceste interactiuni reprezinta o latura importanta a controlului de gestiune deoarece, fiind o relatie sociala, implica luarea in considerare a factorilor de comportament. Orice fundamentare a deciziilor numai pe demersuri empirice nu va putea asigura convergenta intre obiectivele intreprinderii si cele individuale. Managerii intreprinderilor nu vor fi influentati doar de intuitie si de dispozitivele externe de reglare a activitatii, ci in mare masura de mediul informal care urmareste procesele interne.Controlul de gestiune impune coordonarea functionarii tuturor subansamblelor intreprinderii tinand seama de circumstantele interne, dar si cele externe entitatii, astfel incat rezultatul sa exprime corectitudinea actiunilor intreprinse pe baza prevederilor initiale, sau a corectiilor acestora,in cazul in care ceea ce s-a stabilit la inceput nu mai este adecvat.Particularitatile activitatii controlului de gestiune deriva din caracteristicile sale, sianume: controlul de gestiune este un proces sistematic si permanent, constand din mai multe secvente ce pot fi descrise separat: elaborarea obiectivelor, realizarea lor si evaluarea; atentia sa este concentrata asupra intregii intreprinderi, prin aceasta asigurandu-se coordonarea si mentinerea echilibrului intre diferitele parti componente ale organizatiei; utilizeaza ca si criterii de apreciere a performantei, eficienta si eficacitatea; desi poate fi considerat un sistem total, controlul de gestiune este constrans de natura si limitele resurselor de care dispune, el trebuind sa fie exercitat in interiorul actiunilor de planificare strategica; orizontul sau priveste anul in curs si cel mult anul urmator; etapa finala a procesului de control de gestiune este stabilirea gradului de indeplinire a obiectivelor, prioritatea sa fiind masurarea performantelor; rapiditatea obtinerii unor informatii poate prevala asupra exactitatii lor; disciplinele pe care se bazeaza sunt cele din categoria stiintelor de gestiune, economice si psihosociologice; este un instrument care ajuta la pilotarea unitatii de gestiune, responsabilitatea asumata referindu-se atat la obiective cat si la rezultatul final; pentru a fi utilizat, controlul de gestiune trebuie adaptat la organizarea si specificul activitatii fiecarei intreprinderi.

Orice ntreprindere, pentru a funciona i a produce rezultatele scontate are la baz o organizare care din punct de vedere al parametrilor care i stau la baz poate fi: procesual, avnd drept parametrii funciile ntreprinderii; structural, avnd drept parametrii verigile organizatorice n care se realizeaz funciile

Rolul controlului de gestiune n strategia ntreprinderii este vizibil la dou niveluri: in momentul realizrii diagnosticului strategic cnd se stabilesc punctele tari i punctele slabe, n special cele privind sistemul de informare, controlul de gestiune contribuie la elaborarea planului de aciune i la aplicarea lui , servind ca instrument de luare a deciziilor. Ca instrument de control , n timpul derularii planului strategic, el pune n eviden coreciile necesare, identificate n timpul supravegherii i realizarii programului. Controlul de gestiune si contabilitatea financiaraControlul de gestiune utilizeaz informaiile din contabilitatea financiar dar, la rndul su, furnizeaz elementele pentru evalurile i inregistrrile din contabilitatea financiar. Utilizarea informaiilor contabilitii financiare n exercitarea controlului de gestiune trebuie fcut cu o anumit precauie deoarece aceste informaii sunt elaborate avnd n vedere o serie de convenii contabile care creeaz dificulti n obinerea unei informaii pertinente in actul de gestiune, cum ar fi valoarea economic a unui utilaj supus amortizrii sau valoarea actual a unui stoc consumat.

Control de gestiune si resurse umaneAceast relaie se realizeaz prin evaluarea utilizrii resurselor umane, prin indicatorii de performan privind personalul, cum sunt ratele de productivitate.Pe de alta parte , controlul de gestiune exercit o influen asupra oamenilor prin intermediul modelului organizaional reinut pentru ntreprindere de ctre managerii si.

Controlul de gestiune si gestiunea financiara a intreprinderiiControlul de gestiune include elaborarea planurilor de finanare ale ntreprinderii ct i gestiunea investiiilor realizate.ns o previziune financiar face apel la conceptele i instrumentele proprii gestiunii financiare.

Controlul de gestiune si gestiunea productiei ntre cele dou component ale gestiunii unei ntreprinderii exist o relaie strans. Astfel , controlul vizeaz gestiunea bugetar a produciei ct i a produciei fabricate.ns, chiar dac administrarea produciei n plan ethnic revine cadrelor inginereti, realiyarea unei bune bugetri a produciei presupune cunoaterea instrumentelor elementare de gestiune a acesteia.

6. Instrumentele controlului de gestiune

In vederea elaborarii unui sistem de control de gestiune, managerii utilizeaza diferite instrumente de informare, care pot orienta actiunea si luarea deciziilor: informatiile privind planurile pe termen mediu si lung; studii economice punctuale; statistici extracontabile, care privesc de regula operatiile curente; contabilitatea financiara si analizele financiare; contabilitatea de gestiune.Un sistem de control de gestiune pentru a fi eficient si pentru a deveni operational trebuie sa cuprinda in continutul sau o serie de elemente strict necesare, care se refera la: cunoasterea exacta a situatiei intreprinderii in momentul inceperii elaborarii planului de actiune; definirea obiectivelor si programarea amanuntita a indeplinirilor; verificarea permanenta a realizarii prevederilor prin compararea lor cu rezultatele inregistrate; constatarea abateilor si decalajelor dintre evolutia normala a realizarilor si obiectivelor stabilite; cautarea si luarea masurilor necesare de inlaturare a erorilor si corectarea abaterilor.

7. Meseria de controlor de gestiune

n ntreprinderile mari, exercitarea controllingului se face de profesionisti ncadrati pe functia de controller .De fapt, controllerul este responsabil de buna functionare a sistemului informational care serveste la luarea deciziilor ntr-o ntreprindere. Daca, pentru o anumita parte din timp, controllerul lucreaza singur (n marile ntreprinderi, controllerul poate lucra mpreuna cu colaboratorii din departamentul specializat), totusi el se afla ntrun contact permanent cu ceilalti membri ai organizatiei: el l frecventeaza de o maniera privilegiata pe superiorul sau ierarhic sau pe directorul general nsa are relatii si cu persoane din afara societatii sau cu responsabilii operationali. Altfel spus, controllerul este un interlocutor privilegiat, ceea ce explica si rolul sau de animator n cadrul ntreprinderii, care vehiculeaza o importanta componenta comportamentala la nivelul indivizilor care formeaza organizatia. Meseria de controlor de gestiune este centrat pe colectarea, difuzarea i organizarea informaiei de gestiune, de unde rezult c misiunea postului este aceea de a administra procedurile i sistemul de informaii al organizaiei, de a le construi sau de a le ameliora.Controlorul de gestiune trebuie s fie polivalent: specialist: s cunoasc instrumentele de gestiune specifice; generalist: s organizeze i s coordoneze procedurile; operaional: s gestioneze execuia; funcional: consilierea managerilor; tehnic: integrarea dimensiunii tehnice; uman: s gestioneze oamenii, echipele.