CURS CONTROL DE GESTIUNE

Conf. Univ. Dr. SGARDEA FLORINEL MARIAN

Facultatea C.I.G.

An universitar 2013-2014

OBIECTIVELE DISCIPLINEI CONTROL DE GESTIUNE

I. Însuşirea cunoştinţelor teoretice si practice în vederea formării aptitudinilor globale în controlul de gestiune.

II.Asigurarea capacităţii de a modela obiectivele şi de a stabili relaţia obiective-variabile de acţiune-rezultate.

III. Învăţarea modului de a organiza un control de gestiune într-un mediu economic în schimbare şi adaptarea acestuia la nevoile diferitelor organizaţii.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

1. Definiţia şi misiunea controlului de gestiune. Concepte, metode şi modele. Organizare şi funcţionare:

concepte, tipologii, structuri şi factori care influenteaza organizarea controlului de gestiune;

controlul de gestiune in contextul altor tipuri de control;

principiile controlului de gestiune; controlul strategic şi operational.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

2. Planificarea afacerilor si controlul de gestiune. Bugetul si costul standard:

bugetare şi planificare; demersul procesului bugetar; reţeaua de bugete: construcţie şi corelaţie; construcţia costurilor standard; tipologia standardelor; pertinenţa tehnică şi operatională.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

3. Evaluarea si raportarea performanţei. Instrumente şi rapoarte financiare. Tabloul de bord, reportingul şi balanced scorecard:

calculul şi analiza abaterilor: explicare, selectare şi corectarea abaterilor;

tabloul de bord general şi tabloul de bord de gestiune selectionarea informatiilor pertinente şi natura

indicatorilor prezentaţi; tablourile de bord particulare: reportingul ca

instrument al pilotajului operaţional.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

4. Profit, performanţă şi dezvoltare curentă . Analiza comportamentului costurilor.

Modele de calcul a performanţei; Costuri şi decizii manageriale.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

5. Punctul de echilibru. Decizia managerială de analiză pe termen scurt:

Modele de calcul a punctului de echilibru; Variante de calcul pentru obiectivele

manageriale pe termen scurt; Analiza de senzitivitate.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

6.Bugetarea cheltuielilor de capital. Indicatori, metode, decizie si control:

Categorii de investitii; Etapele bugetarii capitalului; Indicatori de apreciere a rentabilitatii

capitalului.

CONTINUTUL DISCIPLINEI

7. Mediu si schimbare in controlul de gestiune. Frontiere si delimitari. Managementul pe baza de activitati (ABM). Managementul calităţii totale (TQM). Costul şi ciclul de viată. Target cost. Analiza valorii si JIT. Benchmarking-ul:

modele de control de gestiune adaptate schimbarilor sociale si economice;

controlul de gestiune prin calitate totala; analiza valorii – produsele şi piaţa.

Stabilirea notei finale (procentaje)Modelul general de evaluare ASE

Raspunsuri la examen / colocviu / lucrari practice / proiect etc.

Activitati aplicative asistate (lucrări practice, proiecte şi prezenţă) Teste pe parcursul semestrului IITeme de control

70%

30 %

Bibliografieselectiva

F. Sgardea -Control de gestiune, Editura ASE, 2009 F.Sgardea – Caiet de lucrari practice CONTABILITATE SI CONTTROL DE GESTIUNE ASE BucurestiClaude Alazard, Sabine Separi – Contrôle de gestion - 5 edition, Dunod, Paris, 2001K. Ebbeken, L. Possler, M. Ristea – Calculaţia şi managementul costurilor, Ed. Teora, Bucureşti, 2000Orice alta carte de control de gestiune din literatura straina sau romană

Cap1. Definiţia şi misiunea controlului de gestiune. Concepte, metode şi modele. Organizare şi funcţionare

Controlul de gestiune

Controlul de gestiune este un control al utilizării resurselor alocate diferitelor activităţi şi departamente ale unei organizaţii

In prezent: o funcţie importantă a pilotajului performanţei într-o organizaţie

Definiţia controlului de gestiune

Conform Planului Contabil Francez:

=C.G. este ansamblul de dispoziţii luate în scopul furnizării responsabiliilor, (Directori, Preşedinţi, alţi şefi) periodic, de date privind mersul întreprinderii.

Compararea cu datele trecute sau previzionate trebuie să determine conducătorii să declanşeze măsuri corective necesare.

Rezultă de aici că finalitatea Controlulului de gestiune = Proces de reglare →

obţinerea unui echilibru satisfacător

Definiţia controlului de gestiune-literatura engleză După R.N. Anthony –cultura anglo-saxonă

= este un proces prin care responsabilii (preşedinţii, directorii, alţi şefi) influenţează membrii unei organizaţii pentru punerea în practică a strategiilor într-o manieră eficace şi eficientă”.

Robert N. Anthony (2007)

Management Control Systems, Chicago, Mc-Graw-Hill IRWIN Robert N. Anthony (2007) defined

Management Control as the process by which managers influence other members of the organization to implement the organization’s strategies.

Management controls are only one of the tools which managers use in implementing desired strategies. However strategies get implemented through management controls, organizational structure, human resources management and culture.

Comentarii: Controlul de Gestiune =

- funcţie de acompaniere a aplicării strategiei (concretizarea obiectivelor strategice la nivelul gestiunii curente);

- oferă o viziune managerială (definirea modelului de performanţă)

- afirmă importanţa gestiunii cuplului cost-valoare în formularea conceptului de eficienţă

Definiţia controlului de gestiune cultura franceză

Dupa Alain BURLAUD – cultura franceză

Controlul de gestiune este: un sistem de reguli privind comportamentul uman în exercitarea profesiei în cadrul unei organizaţii pentru coordonarea comportamentelor

Sinteză

Obiectul C.G. = stapânirea/controlul performanţei:

- Definirea şi formularea clară a obiectivelor de performanţă la nivelul organizaţiei → detaliere la nivelul serviciilor, departamentelor sau diviziunilor

- Înţelegerea relaţiilor de cauzalitate între acţiunea diferiţilor responsabili şi performanţa aşteptată;

- Compararea previziunilor cu realizările pe parcursul desfăşurării activităţii şi identificarea cauzelor diferitelor abateri.

Exemplu de obiective

Extinderea regională prin deschiderea de noi puncte de lucru;

Îmbunătăţirea permanentă a calităţii şi a promptitudinii in livrarea produselor şi serviciilor la nivelul cerinţelor pieţei interne şi internaţionale;

Modernizarea utilajelor şi echipamentelor;

Instruirea personalului pentru atingerea calităţii muncii şi serviciilor

STAPÂNIREA PERFORMANŢEI

Definirea performanţei:

o organizatie este performantă dacă este EFICACE şi EFICIENTĂ

EFICACE = se realizează atingerea obiectivelor stabilite

EFICIENTĂ = se maximizează cantităţile sau valorile obţinute pornind de la o cantitate dată de resurse.

Nivel de gestiune Tipuri de control

Gestiunea de tip strategic pe termen lung (4-5 ani) :

misiunea sa este de a asigura perenitatea întreprinderii;

Controlul strategic sau planificarea strategică: - permite direcţiei generale fixarea sau ajustarea opţiunilor

strategice (realizarea unei fuziuni, achiziţionarea unei mărci, obţinerea unui nou segment de piaţă) studiind compatibilitatea între strategie şi evoluţia firmei;

- este un control orientat către mediul extern al întreprinderii cu efecte pe termen lung până la patru - cinci ani.

Gestiunea curentă pe termen scurt (6-12 luni): 

obiectivul este atingerea eficienţei şi a eficacităţii;

Controlul operaţional sau de execuţie:- focalizat asupra sarcinilor (obligaţiilor) care se repetă în

întreprindere, este un proces care permite responsabiliilor garantarea că regulile de execuţie a acestor sarcini sunt supravegheate.

- se exercită atât la nivelul activităţilor de producţie (respectarea reţetei de fabricaţie, respectarea unui standard de calitate) cât şi la nivelul activităţii comerciale (cota procentuală a reducerilor de preţ în funcţie de volumul mărfurilor şi importanţa clientului; plafonul plăţilor prin casă etc).

- se referă la decizii cu consecinţe imediate (1- 6 luni).

CONTROLUL DE GESTIUNE(interfata intre cele două sisteme de control)

Controlul de gestiune asigură:

coerenţa controlului organizaţional:

→ concretizând obiectivele strategice la nivelul gestiunii cotidiene

→formalizând aptitudiniile sau experienţa în domeniu la nivelul strategic.

Pentru realizarea obiectivelor sale controlul de gestiune foloseşte:

► un sistem de planificare pe termen scurt (anual);

►un sistem informaţional;

►o procedură de măsurare a performanţelor.

Observaţie !!!

In practică mai regasim şi termenul de control financiar de gestiune. In cadrul acestei activitati-componentă a functiunii financiar contabile- se includ ansamblul proceselor prin care se verifică respectarea normelor legale cu privire la existenta, integritatea, utilizarea si pastrarea valorilor materiale si banesti cu care firma lucreaza !

Alte forme de organizare - reglare

1. Controlul prin proceduri (reglementări)

2. Controlul ierarhic

3. Controlul de către piaţă

4. Controlul prin socializare

Finalitatea controlului de gestiune 1. Controlul de gestiune trebuie să răspundă

nevoilor de coordonare a organizaţiilor descentralizate.

Descentralizarea se bazează pe o delegare a autorităţii care este de convenit să se organizeze practic prin:

- fixarea de obiective clare ce trebuie atinse de operatori;

- informarea Direcţiei Generale despre eficacitatea procesului;

- definirea nivelului delegării, adică natura şi limitele deciziilor ce pot fi luate de un responsabil în atingerea obiectivelor ce i-au fost atribuite.

Controlorul de Gestiune VEGHEAZĂ !! El nu doarme !!!

În calitatea de coordonator, controlul de gestiune trebuie să vegheze la:

→ coerenţa internă a obiectivelor cu privire la strategia urmărită;

→ organizarea sistemului informaţional care va permite să se analizeze dacă obiectivele au fost atinse.

Descentralizarea: AVANTAJE

Descentralizarea : DEZAVANTAJE

- Inlesneste, faciliteaza si degreveaza “Direcţia Generală” de probleme de gestiune curentă canalizând atenţia spre probleme strategice;

- ea apropie decidenţii de clienţi (permite o mai bună orientare a ofertei în raport cu cererea);

- ameliorează rapiditatea de reacţie a organizaţiei reducând circuitul decizional;

- duce la creşterea motivării actorilor, acordându-le o mai mare autonomie de decizie;

- contribuie în egală măsură la calificarea gestionarilor lărgind câmpul competenţelor;

- poate conduce la luarea de decizii locale, inadecvate la nivel general;

- duce la creşterea consumului de resurse ca urmare a anumitor activităţi;

- duce la creşterea nevoii de coordonare;

Finalitatea controlului de gestiune (2)

2. Controlul de gestiune trebuie să furnizeze informaţii

Funcţia controlului de gestiune este de a concepe, de a formaliza şi de a trata fluxul de informaţii.

Într-un sistem informaţional întâlnim trei categorii de informaţii :

descendente (se transmit de la esaloanele irarhice superioare la cele inferioare) ,

ascendente (se transmit de la inferiori la superiori... Reflecta modul de indeplinire a obiectivelor) şi

transversale ( se transmit intre titulari de posturi de pe acelasi nivel ierarhic, au caracter functional si de cooperare, servind la integrarea pe orizontala a activitatilor organizatiei).

Tipologia informaţiilor vezi lucrarea Economistul manager in

firmă, O. Nicolescu, Ed Economica, 2007 pag 194-196 Criterii de clasificare: 1) in functie de modul de exprimare: orale, scrise, audio, vizuale 2) in functie de gradul de prelucrare: primare, intermediare, finale 3) in functie de directia vehicularii: ascendente, descendente,

tranversale 4) in functie de modul de organizare a inregistrarii si prelucrarii:

tehnico –operative, de evidenta si statistice 5) in functie de proveniente: exogene si endogene 6) in functie de destinatie: interne si externe 7) in functie de obligativitate pentru adresant: imperative sau non

imperative 8) in functie de natura proceselor reflectate: cercetare-dezvoltare,

comerciale, productie, financiar-contabile, personal sau complexe ce cuprind cel putin 2 domenii de mai sus.

Tipologia informaţiilor vezi lucrarea Economistul manager in firmă, O. Nicolescu, Ed Economica, 2007 pag 194-196+ continuare

5) in functie de proveniente: exogene si endogene

6) in functie de destinatie: interne si externe 7) in functie de obligativitate pentru adresant:

imperative sau non imperative 8) in functie de natura proceselor reflectate:

cercetare-dezvoltare, comerciale, productie, financiar-contabile, personal sau complexe ce cuprind cel putin 2 domenii de mai sus.

Ce face controlul de gestiune cu informaţiile :

organizează retransmiterea pe verticală a fluxului de informaţii necesare reflexiei strategice.

selecţionează informaţiile care vor servi ca bază la evaluarea performanţelor unitaţilor descentralizate şi/sau responsabilităţiilor şi trebuie să vegheze în permanenţă sistemul de indicatori de performanţă reţinuţi.

produce informaţii transversale pentru a răspunde necesităţilor de coordonare a unităţilor descentralizate.

Finalitatea controlului de gestiune (3)

3. Controlul de gestiune este un sistem de supraveghere

Controlul de gestiune evaluează performanţele entităţiilor descentralizate analizând cauzele abaterilor între obiective şi rezultate.

Controlul de gestiune trebuie să identifice responsabilitatea reală a unui centru în cazul în care acesta nu şi-a atins obiectivele.

Acesta din urmă trebuie să se justifice în faţa organelor ierarhic superioare care vor lua măsuri cum sunt:

- diminuarea pericolelor;

- demiterea (destituirea) responsabililor;

- închiderea centrului.

Modul de desfăşurare al controlului de

gestiune a. Faza de previziune b. Faza de execuţie c. Faza de evaluare d. Faza de însuşire (acumulare)

Strategia adoptată

Baza de date

Factori de competitivitate

Acţiuni corective

Acţiuni Sistem de măsură Rezultate măsurate

Rezultate aşteptate

Obiective pe termen scurtPlanificarea strategică şi operaţională

ComparareAbateri

Schema procesului controlului de gestiune

Structuri de gestiune.Centrele de responsabilitate

Fiecare centru de responsabilitate este investit cu o misiune şi cu obiective ce trebuiesc atinse.

Aceste obiective sunt în general de ordin financiar şi depind de natura centrului (ex. nivelul cifrei de afaceri de realizat; costuri ce nu trebuiesc depăşite; profitul scontat).

Centrul trebuie să fie dotat cu un sistem de măsurare a performanţelor care să informeze Direcţia Generală asupra nivelului de realizare al obiectivelor, al consumurilor de resurse şi asupra altor indicatori de calitate, termene etc.

Alegerea de indicatori de performanţă pertinenţi şi acceptaţi de responsabili este o condiţie necesară bunei funcţionării a acestei organizaţii.

Funcţia controlului de gestiune este de a supraveghea activitatea responsabilului unei entităţi.

Centre de responsabilitate şi tipuri de structuri de

gestiune În practică se întâlnesc trei tipuri de structuri:

- structura funcţională;

- structura divizională;

- structura matricială.

Fiecăreia dintre aceste structuri îi corespunde un mod de acţiune particular şi un anumit tip de control de gestiune.

Structura funcţională

extrem de centralizată şi pare puţin favorabilă la o delegare a autorităţii

Direcţia Generală

Aprovizionare DesfacereProducţie

Gestiune

Furnizori

Stocajulaprovizionărilo

r

Atelier 1

Atelier 2

Marketing Vânzări

Structura divizională este organizată pe produse sau piese

este favorabilă delegării deciziei (actului decizional) fiecare divizie este autonomă şi responsabilă de vânzările sale, de

costurile sale, deci de marja sa. aceste diviziuni constituie veritabile centre de responsabilitate

având ca obiectiv maximizarea profitului lor.

Direcţia Generală

Divizia Automobile Divizia utilaje miciDivizia autocamioane

Apr

ovi

zio

nare

Pro

duc

ţie

Des

fac

er e Apr

oviz

iona re Apr

oviz

iona re

Pro

duc

ţie

Pro

duc

ţie

Des

fac

er e

Des

fac

er e

Structura matriceală cu unităţi operaţionale (UO) pe

zone geografice

are multiple proceduri concentrate între centru şi periferie. îmbină clasificarea centrelor pe zone geografice cu tipuri sau

grupe mari de produse vândute.

Directia

Generală

Direcţia Generală

Zona Grupa deproduse 1

Grupa deproduse 2

Grupa deproduse 3

Grupa de produse 4

Europa UO E1 UO E2 UO E3 UO E4

America UO A1 UO A2 UO A3 UO A4

Asia UO AS1 UO AS2 UO AS3 UO AS4

Tipologia centrelor de responsabilitate

Centrul cifra de afaceri

Centrul de cost

Centrul de profit

Centrul de investiţii

Centrul cifra de afaceri Are ca obiectiv maximizarea vânzărilor !!!!!

Responsabilii acestor centre trebuie să aibă posibilitatea să acţioneze asupra ansamblului de elemente ale negocierii comerciale: preţ, remize, termene de plată.

În general delegarea autorităţii trebuie să se facă asupra relaţiilor cu piaţa în aval.

Pentru asigurarea misiunii lor, responsabilii trebuie să dispună de mijloace materiale şi umane pe măsură.

Indicatorul de măsură a performanţei are în vedere nivelul cifrei de afaceri pe client, pe regiune, pe produs.

Centrul de cost

Principala misiune a acestora este de a furniza prestaţii celorlalte centre la cel mai mic cost într-un termen dat şi un anumit nivel al calităţii.

Responsabilii de centru trebuie teoretic să fie în măsură să acţioneze asupra ansamblului de factori ai costurilor, atât în organizarea producţiei, cât şi în alegerea furnizorilor.

Delegarea autoritaţii se referă la relaţia cu piaţa în amonte. Respectarea costurilor standard şi a normelor de calitate permite aprecierea performanţei centrului.

Analiza comparativă a diferitelor centre de cost

Explicaţii Centreoperaţionale

Centre suport Centre de structură

Natura prestaţiilor oferite de centru

Fabricarea de bunuriOperarea CEC-

urilor, a OP-urilor

Întreţinere, imprimerie şi formare

Supervizare Coordonare

Caracterul prestaţiilor

Repetitive Non-repetitive Non-repetitive

Natura costurilor

Identificabile Indentificabile pentru o parte

Non-identificabile

Indicatorii de performanţă

Respectarea unui cost standard

Respectarea bugetului

Respectarea bugetului

Mijloace de conducere

Contabilitatea de gestiune

Tabloul de bord Bugetul bază zero

Centrul de profit Are ca obiectiv maximizarea rezultatelor sau a marjelor.

Responsabilul unui veritabil centru de profit trebuie să fie în măsura să hotărască asupra costurilor sale şi a cifrei de afaceri în scopul rezolvării problemelor specifice şi atingerii rezultatului dorit.

Delegarea autorităţii se face pe elemente aferente pieţei în amonte şi în aval.

Acţiunea asupra costurilor presupune că un centru dispune de întreaga libertate în aprovizionarea din interior şi exterior urmărind condiţiile cele mai favorabile.

Controlul cifrei de afaceri impune în egală măsură libertatea alegerii clienţilor interni sau externi şi a preţurilor de vânzare. În realitate veritabile centre de profit nu există decât foarte rar.

Delegarea autorităţii este restrânsă. Indicatorul de performanţă este un nivel al profitului exprimat în procente din cifra de afaceri.

Centrul de investiţii Reprezintă forma cea mai avansată a procesului de descentralizare.

Responsabilii acestor centre sunt “cvasi-şefi de întreprindere”.

Delegarea autorităţii comportă toate caracteristicile unui centru de profit, însă responsabilul are acces la deciziile privind activele necesare exploatării (imobilizări şi necesar în fond de rulment).

Centrul de investiţii are ca scop girarea activelor sale astfel încât să se maximizeze rentabilitatea capitalului investit.

Performanţa acestor centre este în principal financiară. Ea este măsurată prin rata profitului: rezultatul exerciţiului/ capital investit, numită ROI (return on investment).

Principiile controlului de gestiune Controlul de gestiune tradiţional se bazează pe principii ca: ‘‘principiul responsabilităţii (delegării), primirea de

responsabilităţi de la un superior,

principiul controlabilităţii performanţelor care revin structurii respective,

principiul exhaustivităţii presupune ca fiecare post din bilanţ şi din contul de rezultate să fie afectat unui centru de responsabilitate (în acest fel se va reduce riscul diminuării performanţelor previzionate)’’[1].

[1] Chiraţa Caraiani, Mihaela Dumitrana (coordonatori) – Contabilitate de gestiune şi control de gestiune, Ediţia II - a – Editura Universitară, Bucureşti 2008, op. cit p. 247

Alte principii auxiliare...

Controlul de gestiune ca sistem conceput în cadrul unei gestiuni tayloriene a firmei a fost întemeiat pe patru principii :

1. stabilitate în timp a normelor; 2. informaţia perfectă sau perfectibilă; 3. reducerea costurilor; 4. cost de producţie dominant în costul total.