Contabilitate Si Control de Gestiune

Conf. univ. dr. Iulia Jianu

CONTABILITATE SI CONTROL DE GESTIUNE

Suport de curs

2013

Conf. univ. dr. Iulia JIANU

Departamentul de Contabilitate, Audit şi Analiză Economică

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI


I. OBIECTIVELE SI FUNCTIILE CONTABILITATII DE GESTIUNE SI

CONTROLULUI DE GESTIUNE

Contabilitatea fiind principala sursa de informatii de la nivelul intreprinderii ofera utilizatorilor

externi si interni o gama variata de informatii care sunt valorificate in procesul decizional.

Amplificarea obiectivelor, functiilor si tehnicilor contabilitatii a influentat formele de organizare a

contabilitatii, fiind delimitate doua concepte: conceptul monist si conceptul dualist.

Conceptul monist de organizare a contabilitatii cunoscut si sub denumirea de contabilitate

integrata sau contabilitate intr-un singur circuit, are ca trasatura definitorie prelucrarea simultana, intr-un

singur circuit a informatiilor privind fluxurile interne si externe rezultand informatiile contabile necesare

atat utilizatorilor interni cat si externi.

Conceptul dualist de organizare a contabilitatii, cunoscut si sub denumirea de contabilitate in

dublu circuit, prezinta drept caracteristica de baza organizarea sistemului informational contabil al

intreprinderii pe doua paliere: contabilitatea financiara, pe de o parte, contabilitatea si controlul de

gestiune, pe de alta parte.

Contabilitatea financiara furnizeaza informatiile de sinteza utilizatorilor externi cat si pentru

conducerea intreprinderii prin prelucrarea si inregistrarea completa a fluxurilor externe iar a fluxurilor

interne limitat numai pentru stabilirea rezultatului global si nu in mod analitic pe activitati, produse, lucrari

executate, servicii prestate etc. De principiu, contabilitatea financiara este reglementata, fiind organizata

si condusa dupa norme unitare, fiind o contabilitate in partida dubla, standardizata si transparenta.

Contabilitatea de gestiune denumita si contabilitate analitica de gestiune are ca obiectiv

gestiunea interna a patrimoniului, fiind determinate costurile si rezultatele analitice pe centre de

responsabilitate, feluri de activitati, produse, lucrari executate, servicii prestate etc.

Contabilitatea de gestiune asa cum prevede si Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii este

destinata, in principal pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe

destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie etc, decontarea productiei, precum si calculul

costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv a

productiei in curs de executie.

Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei unitati economice, in

functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii ale acesteia. Intreprinderea organizeaza

contabilitatea cheltuielilor dupa destinatie (productie, administratie, desfacere) si nu dupa natura

elementelor de cheltuieli ca in contabilitatea financirara. Contabilitatea de gestiune furnizand informatii

exclusiv pentru conducerea intreprinderii este o contabilitate confidentiala, netransparenta,

3


nestandardizata care nu se conduce dupa norme unitare si obligatorii la nivel national, organizarea si

structurarea ei fiind determinate de nevoile interne ale conducerii intreprinderii.

Functiile contabilitatii de gestiune pot fi sintetizate astfel:

1.Functia de calcul al costurilor pe centre de responsabilitate, feluri de activitati, produse, lucrari

executate si servicii prestate etc. Cunoasterea costului, ca expresie a consumurilor, prezinta o importanta

deosebita in actul decizional la toate nivelurile in conditiile cresterii complexitatii proceselor de productie.

2.Functia de calcul al rezultatelor analitice prin compararea pretului de vanzare al produselor,

lucrarilor si serviciilor cu costul acestora. Prin calculul rezultatelor analitice se cunoaste astfel in suma

absoluta marimea beneficiului sau pierderii si totodata se poate calcula in marime relativa rata

rentabilitatii pe produse, lucrari executate si servicii prestate.

3.Functia previzionala care consta in furnizarea informatiilor necesare elaborarii bugetelor de

venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul executarii acestor bugete. Datele

previzionate sunt stabilite pe baza informatiilor furnizate de contabilitatea de gestiune si a unor prelucrari

sintetice.

Controlul de gestiune reprezintă ansamblul de dispozitii luate pentru a furniza periodic

conducatorilor si altor responsabili, date cifrate care sa caracterizeze mersul intreprinderii, compararea

acestora cu datele trecute sau viitoare, precum si procesul destinat motivarii si incitarii responsabililor la

executarea de activitati care sa duca la atingerea obiectivelor organizatiei. Controlul de gestiune poate fi

exercitat pe trei nivele:

- strategic, are o plaja de trei pana la 10 ani, stabileste scopurile si obiectivele pe termen

lung, traducandu-se prin elaborarea de planuri de strategii;

- bugetar, transpune in practica obiectivele pe termen mediu si lung, avand ca spatiu

temporal trei ani, respectiv un an.

- operational, are camp de actiune luna, traducandu-se prin planuri de actiune care sunt

aplicate, urmarite, analizate si servesc propunerii corectiilor pentru gestiunea

organizatiei.

4


II. CHELTUIELILE – ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE COSTURILOR

Pentru a calcula costul unui produs, serviciu sau sector de activitate, contabilitatea de gestiune isi extrage

informatiile din contabilitatea financiara. Cu toate acestea se ridica unele probleme de alegere a

cheltuielilor care vor forma costul.

Cheltuieli nonîncorporabile.

In principiu, toate cheltuielile inregistrate intr-un cont din clasa 6 a planului de conturi sunt incorporabile

in costuri, cu exceptia: cheltuielilor extraordinare, cheltuielile financiare (exceptand cheltuielile cu

dobanda aferente imprumuturilor contractate pentru finantarea activitatii entitatii), alte cheltuieli de

exploatare (cheltuieli cu amenzile, penalitatile, cheltuieli privind donatiile, sponsarizarile, cheltuieli privind

activele imobilizate cedate, cheltuieli cu impozitul pe profit, etc). Aceste cheltuieli care nu fac obiectul de

studiu al contabilitatii de gestiune si prin urmare nu intra in componenta costurilor poarta denumirea de

cheltuieli nonîncorporabile.

Cheltuieli calculate

Cheltuielile calculate reprezinta cheltuielile incorporabile in costuri pentru marimi diferite fata de cele

inregistrate in contabilitatea financiara. Aceste cheltuieli se recalculeaza dupa ratiuni economice si cuprind

cheltuielile cu uzura si cheltuielile etalate. Cheltuielile cu uzura apar atunci cand in contabilitatea

financiara se utilizeaza pentru amortizarea activelor imobilizate amortizari calculate dupa ratiuni fiscale si

nu economice. Cheltuielile etalate se refera la acele cheltuieli care au o periodicitate diferita de perioada

de calcul a costului (ex: cheltuieli cu chiriile).

Cheltuieli supletive

Cheltuielile supletive sunt cheltuielile incorporabile in cost chiar daca ele nu sunt inregistrate in

contabilitatea financiara din ratiuni juridice sau fiscale, precum remunerarea intreprinzatorului si

remunerarea capitalului propriu.

EXEMPLU: In luna mai societatea obtine 1.000 de produse si inregistreaza in contabilitatea financiara urmatoarele

cheltuieli:

Cheltuieli cu materiile prime 50.000 lei;

Cheltuieli cu salariile 40.000 lei;

Cheltuieli cu amortizarea utilajului de productie 10.000 lei;

Cheltuieli cu amenzile si penalitatile 2.000 lei;

Cheltuie privind sconturile acordate 4.000 lei;

Cheltuieli cu impozitul pe profit 1.000 lei;

Se cunosc urmatoarele informatii complementare:

5


- Societatea isi amortizeaza utilajul de productie utilizand durata stabilita legal potrivit catalogului

privind duratele de amortizare a imobilizarilor corporale. Aceasta durata este de 10 ani. Totusi

intentia intreprinderii este de a folosi utilajul doar o perioada de 5 ani.

- Cladirea in care se desfasoara activitatea de productie este inchiriata. Societatea primiste factura

privind chiria la sfarsitul fiecarui trimestru. Valoarea facturii este de 6.000 lei.

- Sediul administrativ al societatii apartinand unui asociat, avand 100 m2, este pus gratuit la

dispozitia entitatii. Pe piata chiria in zona este de 100 lei/m2/luna.

- Rata medie a dobanzii pe piata este de 6%. Prima de risc ceruta de asociatii societatii Alfa este de

4%. Valoarea capitalurilor proprii la societatea Alfa este de 600.000 lei.

Sa se determine costul complet al unui produs.


III. CALCULUL REZULTATELOR ANALITICE

Asa cum am precizat mai sus, una din fuctiile de baza ale contabilitatii de gestiune este calculul

rezultatelor analitice prin compararea pretului de vanzare al produselor, lucrarilor si serviciilor cu costul

acestora. Prin calculul rezultatelor analitice se cunoaste astfel in suma absoluta marimea beneficiului sau

pierderii si totodata se poate calcula in marime relativa rata rentabilitatii pe produse, lucrari executate si

servicii prestate.

EXEMPLU: Domnul Popescu Ion, managerul societatii Alfa exploateaza un hotel-restaurant care cuprinde un imobil

cumparat cu 2.400.000 lei si urmatoarele imobilizari :

- mobilier :

o hotel : 625.000 lei ; restaurant : 675.000 lei ; bar : 200.000 lei.

- alte imobilizari :

o hotel : 1.500.000 lei ; restaurant : 400.000 lei ; bar : 100.000 lei.

La sfarsitul exercitiului financiar N, contul de profit si pierdere se prezinta astfel :

Venituri din vanzari (restaurant, bar) 3.946.000 lei

Venituri din prestari servicii (hotel) 625.200 lei

Cheltuieli privind materiile prime si consumabilele (2.135.718) lei

Cheltuieli de personal (841.260) lei

Impozite si taxe (383.600) lei

Alte cheltuieli (587.460) lei

Cheltuieli privind amortizarile (622.000) lei

PROFIT 1.162 lei

Domnul Popescu Ion vrea sa cunoasca rezultatele din fiecare ramura de activitate: hotel, restaurant si bar.

Contabilul de gestiune dispune de urmatoarele date:

- venituri din vanzari :

o aferente restaurantului : 2.096.000 lei

o aferente barului : 1.850.000 lei

- structura diverselor cheltuieli :

Cheltuieli diverse Hotel Restaurant Bar TOTAL

Ch de personal 247.080 529.320 64.860 841.260

Impozite si taxe 8.400 191.200 184.000 383.600

Alte cheltuieli 179.480 277.060 130.920 587.460

7


- consumuri :

Consumuri Hotel Restaurant Bar TOTAL

Alimente 0 758.250 18.560

Vinuri 4.000 224.178 296.480

Consumabile 15.096 99.210 719.944

TOTAL 19.096 1.081.638 1.034.984 2.135.718

- amortizarile sunt practicate prin cote liniare astfel :

o imobil: 3% (Amortizarea imobilului aferenta fiecarei ramuri de activitate se determina in functie de

suprafata ocupata astfel: hotel 62,5%; restaurant 25%; bar 12,5%)

o mobilier: 10%;

o alte imobilizari: 20%.

cheltuielilor după destinaţie. Ce decizii ati lua daca ati fi managerul acestei societati?


IV. CLASIFICAREA COSTURILOR

Costul poate fi considerat ca orice regrupare de cheltuieli care este pertinentă a se efectua, în vederea

luării unor decizii în întreprindere sau pentru a asigura controlul unei părţi sau a ansamblului organizaţie.

A) În funcţie de natura costurilor:

costuri cu materiile prime şi materialele consumate;

costuri salariale;

costuri privind lucrările şi serviciile prestate de terţi;

costuri privind impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate;

costuri cu amortizarea, ajustările pentru deprecierea activelor, provizioanele;

etc

B) În funcţie de modul de alocare a cheltuielilor la obiectul de cost:

costuri directe;

costuri indirecte.

Costurile directe sunt cele care pot fi afectate în totalitate, fără un calcul prealabil, unui produs sau unei

activităţi determinată după criteriul de analiză ales. Exemplu: piesele de schimb pe care un mecanic le

montează la autoturismele pe care le repară, materialele care intră în compunerea unui produs, tariful

orar pentru un tehnician care montează un televizor. Costurile indirecte sunt comune mai multor produse

sau activităţi. Când se doreşte repartizarea cheltuielilor indirecte la costul produsului sau a activităţii

trebuie să utilizăm o bază de alocare pentru a repartiza aceste cheltuieli indirecte. Exemplu: cheltuielile cu

energia electrică, cheltuielile de asigurare, cheltuielile privind amortizarea maşinilor, salariul

responsabilului de atelier, al secretarei, al personalului din sectorul de întreţinere. Caracterul direct sau

indirect al unei cheltuieli depinde de obiectul de cost vizat. Altfel spus, o cheltuială poate să fie directă în

raport cu un anumit obiect de cost şi indirectă în raport cu altul. Repartizarea cheltuielilor indirecte pe

produse, servicii, activităţi, etc se realizează folosind, de regulă, procedeul suplimentării, care presupune

următoarele etape :

a) alegerea bazei de repartizare, comună ca natură, dar diferită ca mărime, de la un obiect de

calculaţie la altul;

b) calculul coeficientului de suplimentare, conform relaţiei:

9


n

j

j

rs

b

ChK

1

, unde: rCh - cheltuielile de repartizat, b - baza de repartizare, j – obiectul de calculaţie, n –

nr. obiectelor de calculaţie

c) calculul cheltuielilor ce revin fiecărui obiect de calculaţie:

sjj KbCh *

EXEMPLU : Societatea ALFA obtine 2 biblioteci si 8 scaune. Cheltuielile cu materiile prime sunt de 2.000 lei/biblioteca

si 50 lei/scaun. Cheltuielile cu salariul muncitorului care a lucrat la obtinerea bibliotecilor si a scaunelor sunt de 2.200

lei. Sa se calculeze costul de productie al unei biblioteci si costul de productie al unui scaun.

C) În funcţie de comportamentul costurilor în raport cu producţia:

costuri variabile;

costuri fixe.

Costurile variabile sunt cele a căror sumă evoluează în acelaşi sens cu volumul de producţie sau

nivelul de activitate. Exemplu: cheltuielile cu materiile prime care intră în componenţa unui produs.

Cheltuielile fixe sunt cele a căror sumă rămâne neschimbată indiferent de volumul producţiei sau de

nivelul de activitate. Exemplu: cheltuielile cu chiria spaţiului de depozitare. O cheltuială variabilă este

constantă pe unitatea de produs, în timp ce o cheltuială fixă, dacă se calculează pe o bază unitară, scade

pe măsură ce nivelul de activitate creşte. Sunt rare cazurile în care costurile sunt fixe indiferent de nivelul

de activitate. De regulă, ele rămân fixe dacă variaţiile nivelului de activitate sunt de slabă amploare, dar

ele pot varia în cazul unor expansiuni. De exemplu, în cazul spaţiului de depozitare amintit mai sus, acesta

are o capacitate maximă de stocare. Dacă este depăşită această capacitate maximă, întreprinderea va

trebui să achiziţioneze sau să închirieze un alt spaţiu de depozitare, care va conduce la creşterea

cheltuielilor fixe reprezentate de amortizarea sau de chiria depozitului. Pentru a clasa costurile în fixe şi

variabile trebuie să se stabilească nivelul de producţie al întreprinderii: pentru fiecare nivel de producţie,

un grup de costuri rămâne fix. Pe termen lung însă, toate cheltuielile sunt variabile. Costurile variabile

corespund activităţii curente şi nu structurii, motiv pentru care mai sunt cunoscute şi sub denumirea de

costuri operaţionale. Ele sunt legate de deciziile pe termen scurt şi sunt reversibile.

10


EXEMPLUL: Societatea Alfa efectueaza de-a lungul a patru luni urmatoarele cheltuieli:

Ianuarie Februarie Martie Aprilie

Producţia obţinută (bucati) 4000 5000 6000 7000

Cheltuieli cu materiile prime (lei) 32000 40000 48000 56000

Cheltuieli cu amortizarea (lei) 50000 50000 50000 50000

Cheltuieli unitare cu materiile prime (lei/bucată) 8 8 8 8

Cheltuieli unitare cu amortizarea (lei/bucată) 12,5 10 8,33 7,14

Să se reprezinte grafic cheltuielile cu materiile prime si cu amortizarea pe total si pe unitate.

REZOLVARE

Reprezentarea grafică pe total

Cheltuieli cu materii prime Cheltuieli cu amortizarea

Reprezentarea grafică pe unitate

Cheltuieli unitare cu materii prime Cheltuieli unitare cu amortizarea

În funcţie de ultimele două clasificări prezentate mai sus patru combinaţii pot fi obţinute:

11


costuri variabile şi directe;

costuri variabile şi indirecte;

costuri fixe şi directe;

costuri fixe şi indirecte.

Exemple:

Direct Indirect

Variabil Materii prime necesare fabricării

produsului X

Consumul de energie electrică aferent utilajului

folosit pentru fabricarea produselor X, Y, Z

Fix Amortizarea unui utilaj folosit la

fabricarea unui singur produs

Chiria sau amortizarea spaţiului de producţie pentru

produsele X, Y, Z

Alături de cheltuielile fixe şi variabile pot exista şi cheltuieli semivariabile care conţin în

componenta lor atât costuri variabile şi costuri fixe. Pentru repartizarea cheltuielor semivariabile în fixe şi

variabile, de regulă se foloseşte procedeul punctelor de maxim şi mimim care presupune următoarele

etape:

a) Calculul costului variabil unitar astfel:

minmax

minmax

QQ

ChChCVu

b) Determinarea cheltuielilor fixe astfel:

Ch fixe = Cheltuieli totale pentru o anumita perioada - uCV * Producţia din perioada respectivă

c) Determinarea cheltuielilor variabile pentru fiecare perioada astfel:

Cheltuieli variabile ale perioadei = Cheltuieli totale ale perioadei – Cheltuieli fixe

EXEMPLU: Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale de producţie şi

producţia obţinuta în semestrul II, au cunoscut următoarea evoluţie:

Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Producţia obţinută (bucati) 18.600 18.000 21.300 24.000 27.000 23.400

Cheltuieli indirecte de producţie (lei) 3.060.000 3.000.000 3.330.000 3.600.000 3.900.000 3.540.000

Să se repartizeze cheltuielile indirecte în fixe şi variabile şi să se determine cheltuielile indirecte de producţie care vor

fi ocazionate de luna ianuarie, anul următor dacă se previzionează o productie de 29.400 bucăti în luna ianuarie.

12


D) În funcţie de destinaţiile întreprinderii:

costuri ale produsului;

costuri generale de administraţie;

costuri generale de desfacere.

Costurile produsului cuprind cheltuielile legate de producţia de bunuri sau prestarea de servicii, ca

de exemplu, consumul de materii prime şi materiale consumabile, cheltuielile salariaţilor care lucrează în

producţie, cheltuielile cu amortizarea utilajelor productive etc. Costurile generale de administraţie cuprind

cheltuielile ocazionate de sectorul de administraţie precum materialele consumabile folosite în scopuri

administrative, salariile personalului TESA, amortizarea activelor imobilizate folosite în scopuri

administrative etc. Costurile generale de desfacere cuprind ansamblul cheltuielilor aferente funcţiei de

distribuţie precum comisioanele plătite reprezentanţilor, promovarea sau publicitatea specifică unui

produs, cheltuielile de transport efectuate în scopul vânzării produselor, studiile de piaţă, cheltuielile de

stocaj în scopul vânzării, urmărirea clienţilor etc. Costurile generale de administraţie şi costurile generale

de desfacere nu se includ în costul produsului fiind suportate de rezultatul perioadei, motiv pentru care

ele sunt cunoscute şi sub denumirea de cheltuieli ale perioadei.

EXEMPLU:

S.C. ALFA S.A. efectuează pentru obţinerea a 10.000 unităţi pâine de 1 kg (4.000 unităţi pâine albă şi 6.000 unităţi pâine neagră), următoarele cheltuieli:

cheltuieli cu materiile prime (făină, ouă, drojdie etc) 6.000 lei din care 2.000 lei utilizaţi pentru pâine albă şi 4.000 lei utilizaţi pentru pâine neagră;

cheltuieli cu materialele consumabile (detergent, cârpe etc.) 700 lei, din care:

utilizate în secţia de producţie 600 lei;

utilizate la sediul administrativ 100 lei;

cheltuieli cu energia electrică şi apa 2.000 lei, din care:

energia electrică şi apa consumate în secţia de producţie 800 lei;

energia electrică şi apa consumate în clădirea administrativă 1.200 lei;

cheltuieli cu salariile 17.000 lei, din care:

salariile personalului care lucrează în secţia de producţie 5.000 lei:

brutari pâine albă 1.500 lei;

brutari pâine neagră 2.500 lei;

şef producţie 1.000 lei;

salariile personalului administrativ 10.000 lei;

salariul şoferului care livrează pâinea la clienţi 2.000 lei;

contribuţiile unităţii legate de salarii 30%;

cheltuieli cu amortizarea:

utilajelor de producţie 1.000 lei;

mijlocului de transport utilizat la livrarea pâinii la clienţi 2.000 lei;

clădirilor 5.000 lei, din care:

amortizarea clădirii în care se desfăşoară procesul de producţie 2.000 lei;

amortizarea clădirii unde se află sediul administrativ al societăţii 3.000 lei;

13


cheltuieli cu publicitatea 4.000 lei;

preţul de vânzare este de 3,5 lei pentru pâine albă şi 5 lei pentru pâine neagră. Societatea vinde toate produsele obţinute.

baza de repartizare a cheltuielilor indirecte o reprezintă cheltuielile cu materiile prime.

baza de repartizare a cheltuielilor generale de administraţie o reprezintă costul de producţie.

baza de repartizare a cheltuielilor generale de desfacere o reprezintă numărul de produse obţinute.

Cerinţe:

1. Să se determine costul de producţie total şi unitar.

2. Să se calculeze costul complet total şi unitar.

3. Să se calculeze rezultatele analitice pentru cele două tipuri de produse.

E) În funcţie de componenţa costului:

cost complet;

cost variabil;

cost de producţie

Costul complet cuprinde costurile de producţie, costurile generale de administraţie şi costurile de

desfacere şi răspunde definiţiei clasice a noţiunii de cost.

Costul variabil consideră costul unui produs ca totalitatea cheltuielilor variabile în raport cu

volumul producţiei. Celelalte cheltuieli fixe sunt considerate cheltuieli ale perioadei şi nu intră în calculul

costului. Importanţa acestui cost constă în faptul că preţul de vânzare al unui produs trebuie să permită

recuperarea cel puţin a ansamblului de cheltuieli care variază în raport cu volumul producţiei şi să degaje o

marjă suficientă pentru acoperirea cheltuielilor fixe.

Costul de producţie este calculat în contabilitatea de gestiune şi folosit de contabilitatea financiară

pentru evaluarea stocurilor. Costul de producţie cuprinde următoarele elemente:

costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile (preţul de cumpărare plus taxe de import

şi alte taxe nerecuperabile plus costuri de transport, manipulare plus alte costuri care pot fi atribuite direct

achiziţiei)

(+) costurile directe de producţie

(+) costurile indirecte de producţie, fixe şi variabile (costurile fixe de producţie se includ în funcţie de

capacitatea normală de producţie)

(+) alte costuri necesare pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent (de exemplu,

costul proiectării produselor pentru anumiţi clienţi)

(+) costurile îndatorării care sunt direct atribuibile construcţiei sau producţiei unui activ pe termen lung.

Următoarele elementele nu trebuie incluse în costul de producţie1:

costul subactivităţii

pierderile de materiale, manoperă şi alte costuri de producţie;

1 IAS 2 Contabilitatea stocurilor;

14


cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de

producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;

cheltuieli generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi în locul în care

se găsesc în prezent;

cheltuielile de desfacere.

In timp ce cheltuielile variabile se articulează în funcţie de nivelul de activitate rămânând constante

pe unitatea de produs, cheltuielile fixe se menţin constante într-o structură dată, variind pe unitatea de

produs. Astfel in funcţie de nivelul de activitate, costul de producţie poate varia foarte mult de la o

perioadă la alta. Pentru a obţine un cost de producţie constant de-a lungul unei anumite perioade de timp,

costul subactivităţii nu trebuie inclus in costul de producţie. Pentru a elimina incidenţa variaţiei volumului

de activitate asupra costului unitar trebuie neutralizate cheltuielile fixe, obiectiv realizat prin imputarea

raţională. Principiul imputării raţionale vizează conceperea unei întreprinderi şi a părţilor componente

pentru un anumit nivel de activitate considerat ca fiind normal. Nivelul normal este dat de capacitatea

normală de producţie care reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit

număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din

întreţinerea planificată a echipamentelor. Nivelul real de producţie este reprezentat de producţia obţinută.

Calculul costului subactivităţii serveşte contabilităţii financiare pentru evaluarea stocurilor de

produse finite la costul de producţie. Costul subactivităţii se determină pe baza următoarei formule de

calcul:

)productie de normala aCapacitate

productie de reala aCapacitate(1*fixe productie de indirecte leCheltuieli atatiisubactivit Costul

Costul subactivităţii nu se include în costul de producţie.

EXEMPLU: Societatea Alfa obţine în luna ianuarie 5.000 de scaune, în luna februarie 4.000 de scaune, în luna martie

4.800 de scaune, în luna aprilie 5 scaune iar în luna mai 5.100 de produse. Cheltuielile variabile unitare sunt de 20

lei/produs iar cheltuielile fixe de 200.000 lei pe luna.

a) Calculaţi pentru fiecare luna costul pe scaun.

b) Stiind ca productia normala este de 5.000 de scaune pe luna, sa se determine costul de

producţie la care se va înregistra în contabilitatea financiara un scaun (se va folosi metoda

imputării raţionale).

EXEMPLU: Societatea Alfa are ca obiect de activitate obţinerea de motoare: motoare de capacitate mică (M1) şi

motoare de capacitate mare (M2), în cadrul aceleiaşi secţii de producţie. Capacitatea normală de producţie a

întreprinderii este stabilită în funcţie de capacitatea utilajului folosit la obţinerea celor doua tipuri de produse si este

15


de 100 de motoare pe luna. In luna ianuarie societatea obţine 60 de motoare de capacitate mică şi 20 de motoare de

capacitate mare.

Societatea înregistrează următoarele cheltuieli pentru obtinerea produselor finite.

Cheltuieli cu materiile prime 991.000 lei, din care pentru M1: 627.000 lei, pentru M2: 364.000 lei

Cheltuieli salariale 2.000.000 lei, din care aferente muncitorilor care lucrează în producţie 1.000.000 lei,

personalului administrativ 800.000 lei şi personalului din sectorul de desfacere 200.000 lei;

Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 33%;

Cheltuieli cu amortizarea 800.000 lei, din care amortizarea aferentă utilajelor din producţie 300.000 lei,

amortizarea spaţiului de productie 100.000 lei, amortizarea sediului administrativ 250.000 lei, amortizarea

mijloacelor de transport utilizate în sectorul de desfacere 150.000 lei;

Cheltuieli privind combustibilul consumat de mijloacele de transport 50.000 lei;

Cheltuieli privind alte materiale consumabile (coli, pixuri) 20.000 lei;

Cheltuieli privind energia electrică 600.000 lei, din care aferente utilajelor 400.000 lei, spaţiului de productie

100.000 lei şi sediului administrativ 100.000 lei;

Cheltuieli de reclamă şi publicitate 200.000 lei;

In contabilitatea financiara, evaluarea stocurilor de produse finite se face la cost standard, care pentru M1 este

de 30.000 lei/motor iar pentru M2 60.000 lei/motor.

Cheltuielile cu salariile, asigurările şi protecţia socială aferente muncitorilor care lucrează în producţie, precum

şi cheltuielile cu energia electrică aferentă utilajelor de producţie sunt cheltuieli variabile în raport cu cantitatea de

produse obţinută. Celelalte cheltuieli indirecte de producţie sunt cheltuieli sunt fixe in raport cu cantitatea de produse

obţinută. Cheltuielile indirecte se repartizează pe produse în funcţie cheltuielile cu materiile prime.

În luna ianuarie societatea vinde 40 motoare M1 la preţul de vânzare de 40.000 lei/motor şi 15 motoare M2 la

preţul de vânzare de 100.000 lei/motor.

Să se calculeze costul de producţie al motoarelor, costul complet al motoarelor şi rezultatul obţinut de

intreprindere din vânzarea motoarelor M1 şi M2.


V. INREGISTRARILE IN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Conturile de bază ale calculaţiei costurilor, reunite în clasa 9 din PCG sunt împărţite în trei grupe:

Grupa 90 Decontări interne

Grupa 92 Conturi de calculaţie

Grupa 93 Costul producţiei.

Grupa 90 Decontări interne include conturile de legătură între contabilitatea financiară şi

contabilitatea costurilor:

901 Decontări interne privind cheltuielile

902 Decontări interne privind producţia obţinută

903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

Grupa 92 Conturi de calculaţie cuprinde conturile de bază prin care se asigură gruparea cheltuielilor pe

destinaţii în scopul calculării diverselor categorii de costuri:

921 Cheltuielile activităţii de bază

922 Cheltuielile activităţii auxiliare

923 Cheltuieli indirecte de producţie

924 Cheltuieli generale de administraţie

925 Cheltuieli de desfacere

Conturile se dezvoltă analitic pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze etc. (921) şi pe secţii sau centre

(922, 923).

Grupa 93 Costul producţiei reuneşte conturi de stocuri de produse finite şi în curs de execuţie:

931 Costul producţiei obţinute

933 Costul producţiei în curs de execuţie

901

Justificarea costurilor pentru:

produse finite

producţia în curs

costul perioadei

Imaginea cheltuielilor în contabilitatea

costurilor (natură/destinaţie)

922

Alocarea şi repartizarea cheltuielilor

indirecte

Repartizarea asupra beneficiarilor de prestaţie

923

Alocarea şi repartizarea cheltuielilor

indirecte de fabricaţie

Absorbţia în costul produselor, lucrărilor,

serviciilor

17


902

Cost real Cost standard

Abatere (±)

Transfer D 903 - preia diferenţa cu care va corecta costul

standard justificat la sfârşitul perioadei

Contul 902 este utilizat pentru calculul abaterii între costul real şi standard

921

Producţia în curs la începutul

perioadei;

Cheltuielile perioadei: directe şi

indirecte (alocare – repartizare –

imputare)

Producţia în curs la sfârşitul

perioadei

Cost efectiv

=PICîp+Chelt.perioadei-PICsf.per.

Contul 921 serveşte la calculul costului pe produs, comandă, proces etc.

924 / 925

Alocarea şi repartizarea cheltuielilor în

afara producţiei

Absorbţia în costul perioadei

931

Costul standard al produselor fabricate Justificarea costului standard în

contabilitatea financiară

933

Costul producţiei în curs de la sf. perioadei Justificarea costului în contab. financiară

18


Model contabil de înregistrare a calculului costului

Operaţii Înregistrări contabile

Producţia în curs la începutul perioadei D 921 C 901

Consum de materiale directe indirecte

D 921 C 901

D 922, 923, 924, 925 C 901

Salarii directe indirecte

D 921 C 901

D 922, 923, 924, 925 C 901

Alte cheltuieli directe D 921 C 901

Alte cheltuieli indirecte D 922, 923, 924, 925 C 901

Obţinerea produselor finite la cost standard D 931 C 902

Repartizarea secţiilor auxiliare D 922, 923, 924, 925 C 922

Absorbţia cheltuielilor indirecte în costul produselor (impuse) D 921 C 923

Înregistrarea producţiei în curs la sfârşitul perioadei D 933 C 921

Decontarea costului efectiv al produselor finite obţinute D 902 C 921

Înregistrarea diferenţei între costul efectiv şi standard D 903 negru, roşu C 902 negru, roşu

Justificarea costurilor D 901 C 931, 903, 923, 924, 925

EXEMPLU

Societatea Alfa fabrică produsele A şi B în următoarele condiţii:

Cheltuieli TOTAL Producţie Administraţie Desfacere Auxiliare

Directe Indirecte

A B

Ch. cu mat. prime 2100 1000 600 500

Ch. mat. consum. 800 500 100 200

Ch. cu salariile 2100 800 200 400 200 100 400

Ch. cu amortizarea 1000 600 200 200

TOTAL 6000 1800 800 1500 500 100 1300

Activitatea sectorului auxiliar se reflectă pentru 90% în activitatea de producţie şi pentru 10% în

sectorul administrativ

Cheltuielile indirecte de producţie sunt repartizate în funcţie de salariile directe de producţie

Producţia în curs de execuţie la începutul perioadei din A este de 200 lei

Producţia în curs de execuţie la sfârşitul perioadei este de 100 lei pentru A şi 50 lei pentru B.

Costul standard al producţiei obţinute este de 4200 lei din A şi 1000 lei din B.

Să se efectueze înregistrările în contabilitatea de gestiune.

Contabilitate Si Control de Gestiune

Documents

Transcript of Contabilitate Si Control de Gestiune