BOZESAN IULIANA

CONTRACTUL INTERNATIONAL DE VANZARE - CUMPARARE

Conform Codului Civil art.942 contractul este acordul intre doua sau mai multe parti

spre a constitui sau a stinge intre ei un raport juridic, iar conform dreptului comercial international un contract de vanzare poate fi considerat un contract universal, dreptul comercial roman completeaza acest concept spunand ca ‘’ vanzarea internationala se individualizeaza prin functionalitatea sa , iar nu prin structura sa juridica, avand intr-o masura preponderenta, un fond comun cu cel al vanzarii civile, chiar daca se deosebeste de acesta prin natura comerciala si internationala ‘’ .

Ceea ce diferentiaza in mod semnificativ contractul de vanzare interna de cel de vanzare internationala este faptul ca acesta din urma cuprinde, in mod inerent, elemente de extraneitate. Din aceasta cauza contractul de vanzare international este susceptibil a fi reglementat de doua sau chiar mai multe legii aplicabile contractului (lex contractus) care va carmui interpretarea lui, drepturile si obligatiile partilor etc.

Pentru a inlatura inconvenientele cauzate de diversitatea legilor nationale s-a recurs la armonizarea si uniformizarea normelor aplicabile. Dintre conventiile internationale elaborate in domeniul vanzarii internationale mentionam Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationale de marfuri incheiata la Viena la 11 aprilie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr 24/1991 . Aceasta Conventie este complinita de Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974 si Protocolul de modificare a Conventiei, incheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care Romania a aderat prin Legea nr 24/1992. Un rol insemnat in opera de uniformizare il au regulile Incoterms, elaborate de Camera de Comert Internationala de la Paris.

Conventia de la Viena are 101 articole si este impartita in patru parti : partea I –a cuprinde domeniul de aplicare si dispozitii generale, partea II – a formarea contractului, partea III –a vanzarea marfurilor si dispozitii generale, obligatiile vanzatorului, obligatiile cumparatorului, transferul riscurilor, dispozitii comune obligatiilor cumparatorului si vanzatorului, partea IV – a dispozitii finale.

Contractul de vanzare – cumparare, considerat ca un caz particular al contractului in sens general, reprezinta documentul cel mai larg raspandit in cadrul relatiilor comerciale internationale, incheiat in special pentru vanzarea – cumpararea de obiecte de valoare mare sau mijlocie, marfuri in cantitati mari, prestarea unor tipuri de sevicii deosebite etc. Ca forma se prezinta ca o sccesiune de clauze intr-o ordine asupra careia partile semnatare au cazut de acord. Este de preferat ca aceasta succesiune sa urmareasca derularea in practica a operatiunilor comerciale incepand cu definirea obligatiilor partilor si incheind cu incetarea acestor obligatii.

BOZESAN IULIANA

Caracterizarea generala a contractului international de vanzare-cumparare

Contractul de comert international este definit ca vanzarea -cumpararea de marfuri la nivelul careia este prezent un element international. Vanzatorul si cumparatorul sunt in tari diferite si aceste sunt parti la Conventie (art.1 lit.a) iar marfurile trebuie sa fie transportate de la vanzatorul la cumparator. Vanzarea internationala este cel mai adesea, un contract intre doua persoane departate (inter absentes), care se incheie prin corespondenta.Tinand cont de faptul ca unele legislatii nationale impun forma scrisa a contractului de comert exterior , fie ad probationem, fie ad validitatem, Conventia prevede expres (art.12 in fine), faptul ca partile nu pot sa deroge si nici nu pot sa modifice regula obligativitatii formei scrise a contractului.

Astfel pe langa contractul propriu zis de vanzare – cumparare, trebuie incheiat si un contract de transport, contract de asigurare si stabilita modaliatea de plata a contractului.

Practica arbitrala internationala a stabilit ca un contract tipic de vanzare international se carcterizeaza prin 5 elemente :

a) existenta unui contract de vanzare – cumparare care descrie marfurile, modalitatile de livrare si locul unde sunt disponibile marfurile respective.

b) acest contract de vanzare – cumparare trebuie completat de un contract de transport incheiat fie de catre cumparator fie de catre vanzator in functie de obligatiile stabilite in contractul de vanzare – cumparare

c) deoarece transportul marfurilor pe apa, cai ferate, cai rutiere, calea aerului implica riscuri referitoare la pierderea sau degradarea marfurilor respective, vanzarea internationala in forma tipica presupune si incheierea contractului de asigurare. Carei parti ii revine obligatia de a incheia contractul de asigurare depinde de intelegerea partilor, dar si de tipul de contract pe care partile le-au incheiat.

d) exista anumite conditii impuse de autoritatile de export si import care trebuie indeplinite de vanzator si cumparator.

e) contractul trebuie sa prevada modalitati si termenul de plata.Contractul de vanzare internationala de marfuri, desi contine elemente definitorii ale

vanzarii din dreptul intern este considerat in literatura de specialitate un contract original, ce se naste si se realizeaza in mediul international, cu finalitate si caracteristici proprii. Criteriul de determinare a caracterului international al vanzarilor il constituie faptul ca partile contractante isi au sediul in state diferite. In functie de obiectul operatiunii comerciale , contractele pot fi : de executare de lucrari, de mandat si reprezentare comerciala, de transport si expeditii internationale, de turism si altele, practicate in relatiile comerciale internationale. O mentiune speciala trebuie facuta in lagatura cu o serie de tehnici de contractare comerciala - leasing, vanzare de licente, franchising, vanzare de know – how, consulting – engineering, al caror obiect rezulta din continutul operatiunilor respective. Contractele comerciale internationale se incheie si se modifica, de regula, in forma scrisa , cu respectarea conditiilor pentru validitatea conventiilor.

In procesul tratativelor este foarte important controlul asupra redactarii contractului. Ca atare un obiectiv al negocierilor va fi acela de a se obtine dreptul de a formula primul proiect de contract. In functie de natura tranzactiilor si de interesele lor, partile pot opta pentru un  ‘’ contract lung ‘’ sau pentru un ‘’contract scurt ‘’ . In redactarea proiectelor de contract partile pot sa utilizeze anumite modele , contracte cadru, conditii generale sau contracte tip.

BOZESAN IULIANA

Contractul cadru este un acord de principiu asupra majoritatii clauzelor contractuale cu exceptia unora esentiale, in speta pretul. Lipsit de un astfel de element contractul nu este valabil incheiat si nu produce efecte intre parti decat din momentul in care pretul a fost precizat.

Contractul tip este un model de contract standardizat care poate fi completat sau modificat si la care partile fac referinta. Spre deosebire de conditiile generale el este mai frecvent adoptat de comun acord ca un instrument contractual principal sau chiar unic de catre parti. Utilizarea acestora ofera comerciantilor o serie de avantaje, printre care mentionam : simplificarea procesului de negociere si reducerea duratei acestuia, evitarea riscului formularii unor clauze neclare , evitarea riscului omisiunii unor clauze importante si evitarea neintelegerilor cu privire la inerpretarea unor clauze.

Conditiile generale sunt toate conditiile prestabilite si destinate a fi inserate intr-un anumit numar nedeterminat de contracte de acelasi tip. Ele sunt cel mai adesea opera unei intreprinderi sau a unui grup, (Incoterms).

Contractul de comert international se caracterizeaza prin consensualitate, ca si majoritatea celorlalte contracte, astfel incat se considera perfectat in momentul realizarii acordului de vointa intre subiectii acestuia.

Desi forma scrisa nu este necesara pentru insasi existenta contractului ea este indicata pentru o mai buna probatiune in cazul aparitiei unor divergente intre parti. Prin forma scrisa a contractului se precizeaza mai clar continutul acestuia ce confera certitudine momentului incheierii si se usureaza supravegherea modului de executare a obligatiilor contractuale.

Necesitatea formai scrise era prevazuta in mod expres, in legislatia din perioada anterevolutionara. In alte tari s-a stabilit in mod expres administrarea formei verbale pentru contractele comerciale internationale cum este cazul in Franta.

Finalizarea contractului este incheierea fructuoasa a negocierilor si corespunde cu etapa redactarii definitive a contractului, expresie a cansacrariii acordului de vointa dintre parti. La finalizarea contractului se trec in revista o serie de aspecte legate de elaborarea acestui document. Doctrina si jurisprudenta instantelor de arbitraj opteaza pentru forma scrisa, ca si organismele internationale care functioneaza sub egida O.N.U.

Cand contractul se realizeaza in forma scrisa este necesara intocmirea mai multor exemplare, care sunt suplinite de cerere, oferta si acceptare in cazul contractelor intocmite la distanta. Ca regula generala contractul comercial international este consacrat printr-un act scris, acest act poate fi foarte simplu sau foarte elaborat si se elaboreaza atatea exemplare cate parti participa la tranzactie, plus cate un exemplar pentru fiecare tert implicat. In ce priveste limba de redactare a contractului, partile pot conveni ‘’ clauza lingvistica’’, precizand ca in cazul in care contractul este redactat in mai multe limbi , limba precizata in clauza va prevala la interpretare (de obicei limba engleza). Partile contractului au libertatea deplina sa aleaga limba in care este redactat acesta. Redactarea se poate realiza intr-o singura limba sau in mai multe, daca partile opteaza in acest sens.

Limba aleasa poate sa nu aiba nici o legatura cu elementele obiective referitoare la statutul societatii sau al partilor contractante, optandu-se pentru limba de circulatie internationala adecvata domeniului comercial si specificului contractului respectiv, ca de exemplu limba engleza in domeniul contractelor maritime.

Prima parte a contractului contine doar titlurile si subtitlurile care apar in contract si au doar caracter explicativ, servind la orientarea in ceea ce priveste structura relatiei contractuale si modul in care s-a manifestat acordul de vointa al partilor. Preambulul este o expunere de motive si are doua functii – contractuala si politica.

BOZESAN IULIANA

Subiectii din domeniul comertului international se caracterizeaza printr-o mare diversitate si prin faptul ca apartin ordinii juridice nationale din state diferite. In consecinta capacitatea lor juridica este diferita, in functie de legea aplicabila statutului lor juridic

Statul, in calitate de subiect la acest tip de contracte are statutul juridic special, subordonandu-se normelor de drept national create de el insusi, dar si unor norme de drept international, la adoptarea carora a participat uneori in calitate de stat suveran.

Conceptul consimtamant, semnifica in sens restrans manifestarea vointei juridice a unei persoane in vederea perfectarii actului juridic. In sens larg consimtamantul este un acord de vointa intre doua sau mai multe persoane, care incheie un contract .

Cauza reprezinta scopul in vederea caruia partenerii contractului isi dau consimtamantul, fiind necesar sa fie licita si morala in cazul oricarui gen de contract. Aceste conditii se apreciaza in functie de legea aplicabila contractului, intrucat fiecare tara poate interpreta in mod diferit aceste notiuni.

Consimtamantul se considera valabil exprimat numai daca a fost exprimat in mod liber si in cunostinta de cauza. Vicierea lui este posibila prin afectarea elementului intelectiv (prin eroare sau prin dol), ori prin atenuarea libertatii de vointa (prin violenta).

Particularitatile contractelor comerciale internationale, determina existenta unor elemente de specificitate in raport cu viciile invocabile in celelalte categorii de contracte. Astfel sunt limitate cazurile de eroare substantiala, dar se poate invoca eroarea de drept sau leziunea contractuala, care este proprie acestor contracte.

Leziunea contractuala este paguba materiala pe care o sufera una dintre partile contractante din cauza disproportiei vadite de valoare intre prestatia la care s-a obligat si beneficiul preconizat. Aceasta disproportie trebuie sa existe chiar din momentul incheierii contractului, dar nu poate fi invocata in contractele aleatorii, cum sunt cele de asigurare. Un exemplu in acest sens il reprezinta dreptul salvatorilor de nave sau aeronave de a solicita majorarea valorii contractului in situatiile in care meritele salvatorului au fost mai mari decat cele evaluate, conditiile de salvare au fost mai grele, cheltuielile au fost mult mai mari decat cele estimate ori contractantul salvat a ascuns initial situatia reala

Eroarea de drept poate fi invocata in dreptul comertului international, admitandu-se ca prezumtia de cunoastere a legii nu opereaza in raport cu legislatia unui stat strain. Este relevanta numai eroarea de drept grava, care vizeaza insasi scopul pe care vroia sa il realizeze una din parti. In doctrina se apreciaza ca eroare de fapt, violenta sau dolul sunt rar intalnite in comertul international sau chiar neacceptabile, din cauza profesionalismului celor care se implica in astfel de tranzactii.

Continutul contractului este format din clauzele contractuale care sunt de doua categorii : cele esentiale fara de care contractul nu este valabil incheiat (partile, obiectul, pretul) si alte clauze (durata contractului, reglementarea diferendelor, exonerarea de raspundere etc.).

Continutul contractului contine obiectul care desemneaza marfa asupra careia se poarta obligatiile partenerilor. Obiectul contractului semnifica actiunea sau inactiunea la care partile se obliga prin contract. Daca prestatia se refera la bunuri se includ si ele in obiectul contractului. Prestatiile sau obiectul material al contractului pot fi uneori complexe dar indiferent daca consta in ”a da”, ”a face” sau „a nu face” este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:- sa fie determinat sau determinabil, ultima alternativa fiind mai mult uzitata in contractele internationale.- sa fie posibil sub aspect material, fizic, juridic- sa fie licit in raport cu ordinea nationala a tuturor statelor cu care are interferenta contractul.

BOZESAN IULIANA

Negocierea obiectului contractului consta in identificarea marfii, prin determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si a marcii, precum si in precizarea obligatiilor partenerilor in legatura cu marfa. Denumirea marfii care face obiectul contractului trebuie astfel stabilita incat sa inlature cu desavarsire orice posibilitate de intelegere gresita. Cantitatea marfii se determina prin folosirea unitatilor de masura, in functie de uzantele cu privire la masuri si greutati, de pe piata clientului. Cantitatea marfii se determina, de obicei, la locul din care se face expedierea marfii, dar partile pot sa cada de acord ca stabilirea acesteia sa se faca la locul de destinatie. De asemenea, se poate conveni sa aiba loc o dubla determinare a cantitatii - una la locul de expeditie si alta la locul de destinatie.

Calitatea marfii include totalitatea proprietatilor fizice, chimice, organoleptice etc., precum si datele sau calificativele care identifica sau individualizeaza obiectul contractului, definindu-l. Ele trebuie sa corespunda practicii comerciale uzuale ; exista o multitudine de posibilitati de exprimare a clauzei. Calitatea marfii se determina prin mai multe metode :

- determinarea calitatatii marfii pe baza de descriere este metoda cea mai frecvent utilizata

- determinarea calitatatii marfii prin mostre - determinarea calitatatii marfii pe baza de tipuri si denumiri uzuale- determinarea calitatatii marfii prin indicarea marcii de fabrica, a celei de

comert sau serviciu- determinarea calitatatii marfii pe baza vizionarii marfii- determinarea calitatatii marfii prin utilizarea unor formule consacrate

(‘’tel quel‘’ – ‘’asa cum este’’).In contract trebuie mentionat in mod expres felul ambalajului, daca nu exista

intelegeri anticipate vanzatorul este obligat, conform normelor uzitate la livrare, sa predea marfa intr-un ambalaj uzual de export. Ambalarea se face in functie de natura marfii si de modul de transport avand functia principala de a proteja marfa. Marcarea ambalajului este o alta cerinta a contractelor externe, avand doua functii de baza : operativitatea in manipularea marfii in timpul transportului si publicitatea comerciala in cazul revanzarii de catre importator.

Pretul este elementul esential al contactului si reprezinta obiectul obligatiei cumparatorului – importatorului, fiind concretizat intr-o suma de bani determinata sau determinabila. Pretul se inscrie in contract fie pe unitatea de produs, fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului. Prin negociere sau pe baza uzantelor trebuie neaparat precizate unele aspecte legate de pretul marfii, cum ar fi : cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se va face plata si reducerile de pret pe care le acorda vanzatorul cumparatorului. In practica comerciala se obisnuieste ca pretul platit sa fie acela pe care il are marfa in momentul in care trebuie executat contractul.

In comertul exterior livrarea este o componenta esentiala a oricarei vanzari. Ambele parti angajate in tranzactia comerciala acorda o atentie deosebita stabilirii conditiilor legate de determinarea locului si a momentului in care , odata cu trecere marfii de la vanzator la cumparator, are loc si transferarea cheltuielilor si a riscurilor pe care le implica livrarea, acestea fiind denumite conditii de livrare. Conditiile de livrare sunt reglementate conform prevederilor contractului, a regulilor si a uzantelor comerciale. Dintre uzantele generale, cele mai importante sunt cele care se refera la conditiile de livrare si la platiile internationale

BOZESAN IULIANA

Exista practici, uzante, pe baza carora comerciantii incheie si deruleaza intre ei contractele. Cele mai utilizate uzante contractuale ce indica locurile unde sunt disponibile marfurile, precum si intinderea drepturilor si obligatiilor partilor sunt elaborate de Camera Internatioala de Comert (Paris 1936). Aceste drepturi si obligatuni au fost revizuite in: 1953, 1967, 1980, 1990, 2000.

Ultima parte a contractului o formeaza anexele care preiau o serie de detalii tehnice, financiare sau juridice.

Reguli internationale pentru interpretarea uzantelor de comert. INCOTERMS 2000.

In preambulul regulilor se subliniaza ca prevederile lor nu sunt obligatorii pentru parti, ele avand libertatea sa insereze in contract si alte clauze. Partile se pot referi la INCOTERMS ca baza a contractului lor, dar pot prevedea anumite modificari sau completari in functie de natura contractului.

Aplicarea INCOTERMS fiind facultativa este dependenta de vointa partilor. Adoptarea de catre ele a conditiilor de livrare reglementate prin aceste uzante nu comporta alte formalitati decat precizarea numelui clauzei alese, urmata de denumirea prescurtata a regulii si a anului. In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi din clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor adauga, in continuare, formularile curente. Adoptarea conditiilor de livrare intr-un anumit contract de vanzare comerciala presupune luarea in considerare de catre parti a mai multor elemente : natura marfurilor, distanta, calea de transport folosita, mijlocul de transport folosit. Regulile INCOTERMS stabilesc nu numai obligatiile partilor in contractul de vanzare –cumparare, privind suportarea cheltuielilor de livrare a marfurilor ci si activitatile pe care acestia trebuie sa le execute in scopul transferarii efective a marfurilor de la vanzator la cumparator.

EXW (Ex-Works) - Locul de plecare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare de cand marfa este disponibila la locul mentionat in contract. Vanzatorul nu raspunde de incarcarea marfurilor in mijlocul de transport furnizat de cumparator si nici pentru realizarea operatiunii de export. Cumparatorul suporta toate costurile precum si riscul transportului marfurilor de la locul de livrare la destinatie.

FCA (Free-Career) - Locul de plecare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand a transferat si incarcat marfurile la transportator si in locul indicat de cumparator. Daca acesta nu a indicat nici un loc, vanzatorul poate sa aleaga unul dintre locurile unde cump aratorul isi incarca de regula marfa.

FAS (Free-Along Side SHIP) - Portul de incarcare : Vanzatorul isi indeplineste obigatia de livrare a marfii atunci cand ele eu fost depuse pe chei, langa vas, in portul precizat in contract. Conform acestei uzante, cumparatorul trebuie sa suporte riscul cu privire la degradarea , disparitia marfurilor din acest moment.

FOB (Free on Board) - Portul de incarcare : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand marfurile au fost incarcate la bordul vasului in portul de incarcare mentionat in contract. Conform acestei uzante cumparatorul trebuie sa suporte riscul disparitiei sau degradarii marfurilor din acest moment. In termenii contractului FOB, vanzatorul este obligat sa perfecteze toate formalitatile de export pe cheltuiala sa.

BOZESAN IULIANA

CFR (Cost and Freight) - Numele portului de destinatie : Vanzatorul trebuie sa plateasca costurile si taxele necesare aducerii marfurilor in portul de destinatie, dar riscul pierderii sau degradarii marfurilor , precum si costurile suplimentare datorate unor evenimente survenite dupa momentul incarcarii lor la bordul vasului sa transfera de la vanzator la cumparator dupa ce au fost incarcate pe vas in portul de incarcare. Vanzatorul trebuie sa perfecteze formalitatile de export.

CIF (Cost Insurrance and Freight) - Port de destinatie : Vanzatorul are aceleasi obligatii ca si in cazul uzantei CFR la care se adauga si obligatia de a incheia asigurarea maritima pentru cumparare privitoare la riscul degradarii sau disparitiei marfurilor pe perioada transportului. El mai realizeaza formalitatile de export.

CPT (Carriage Payed To) - Locul de destinatie : Vanzatorul plateste toate cheltuielile necesare transportului marfurilor la destinatie.

CIP (Carriage and Insurrance Payed To) - Numele locului de destinatie: Vanzatorul are aceleasi obligatii ca si in cazul CPT dar se adauga si obligatia de a incheia asigurarea incarcaturii pentru a proteja cumparatorul de riscul pierderii si degradarii marfurilor.

DAF (Delivered at Frontier) - Loc de livrare: Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare atunci cand marfa a devenit disponibila cu toate formalitatile de export indeplinite in punctul de frontiera specificat in contract.

DES (Delivered Ex Ship) - Port de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de a livra marfurile atunci cand ele sunt disponibile la bordul vasului care va efectua transportul in portul de destinatie specificat. El suporta riscul si toate costurile legate de aducerea marfurilor in portul de destinatie convenit.

DEQ (Delivered Exquay) - Port de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de a livra marfa atunci cand marfurile sunt disponibile pentru cumparator pe cheiul portului de destinatie pregatit pentru import. Vanzatorul suporta riscul, costurile, taxele, precum si orice alte cheltuieli necesare livrarii marfurilor in locul convenit. Aceasta uzanta nu poate fi folosita daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca partile se inteleg ca cumparatorul sa realizeze toate formalitatile necesare importului si sa suporte cheltuielile aferente, in loc de sintagma “duty paied” va fi folosita cea de “duty unpaied”.

DDU (Delvered Duty Unpaied) - Loc de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obigatiile de livrare atunci cand marfurile sunt disponibile la locul specificat in contract, in tara in care se face importul. Vanzatorul are obligatia de a suporta costurile si riscurile implicate de aducerea marfurilor la locul convenit. Daca partile se inteleg ca vanzatorul sa indeplineasca formalitatile vamale si sa suporte cheltuielile precum si riscurile aferente acestei operatiuni, ele trebuie sa mentioneze expres aceasta clauza. Daca partile se inteleg sa includa intre obligatiile vanzatorului si unele costuri aplicabile importului (TVA), aceasta clauza trebuie inserata in mod expres prin adaugarea sintagmei “Duty unpaied”.

DDP (Delivered Duty Paied) - Loc de destinatie : Vanzatorul isi indeplineste obligatia de a livra atunci cand marfa a devenit disponibila pt cumparator la locul convenit in tara unde se importa bunurile. Vanzatorul isi asuma riscurile si costurile, inclusiv taxele vamale si cheltuielile pentru formalitatile de import. Aceasta uzanta nu poate fi folosita daca vanzatorul nu poate sa obtina licenta de import. Daca “Ex Work” reprezenta un minimum de obligatie, pentru vanzator DDP reprezinta maximul obligatiilor pentru acesta.

BOZESAN IULIANA

Nr.crt. Abrevierea Numele intreg Mentiunea locului

1 EXW Ex Work Locul de plecare

2 FCA Free Carrier Locul de plecare

3 FAS Free a long Side Ship Portul de incarcare

4 FOB Free-on Boards Portul de incarcare

5 CFR Cost and Freight Portul de destinatie

6 CIF Cost Inssurance and Freight Portul de destinatie

7 CPT Carriage Paited To Locul de destinatie

8 CIP Carriage Inssurance Paited To Locul de destinatie

9 DAF Delivered at Frontied Locul de livrare

10 DES Delivered Exship Port de destinatie

11 DEQ Delivered Exquay Port de destinatie

12 DDU Delvered Duty Unpaied Loc de destinatie

13 DDP Delivered Duty Paied Loc de destinatie

Partea cea mai importanta in realizarea contractelor internationale apartine negocierii clauzelor contractuale, care de ce sa nu recunoastem sunt cele care dau continutul intregului contract, in jurul lor construindu-se contractul propriu-zis. Cele mai utilizate clauze contractuale sunt CIF, FOB si CFR. In continuare am prezentat doua din aceste clauze cu atuurile pe care le au punandu-le in balanta si tinand cont de faptul ca una dintre parti are domiciliul in Romania. Am cautat solutia cea mai potrivita din punct de vedere economic, deorece clauza contractuala este cea care duce la formarea pretului final al contractului. Paralela realizata intre cele doua clauze ne-a ajutat in luare unei hotarari privind clauza contractuala a unui contract de vanzare – cumparare de bunuri.

CIF (Cost Insurrance and Freight ) - port de destinatie

Este prima uzanta mai frecventa folosita.Termenul CIF- cost, asigurare si navlu, platite pana la portul de destinatie convenit,

inseamna ca vanzatorul livreaza marfa navei navlosita de el, achitand navlul pana la portul de destinatie convenit, inclusiv costul asigurarii riscului de pierdere si avariere a marfii pe timpul transportului maritim. Marfa se considera livrata in momentul in care trece balustrada navei, in portul de expediere.

Vanzatorul are aceleasi obligatii ca si in cazul uzantei CFR la care se adauga si obligatia de a incheia asigurarea maritima pentru cumparare privitoare la riscul degradarii sau disparitiei marfurilor pe perioada transportului. El mai realizeaza si formalitatile de export.

BOZESAN IULIANA

Descrierea - CIF (Cost Insurrance and Freight ) 1. Definitie si caracter2. CIF – vanzare de documente3. Transferul proprietatii si al riscului contractului4. Obligatiile vanzatorului5. Obligaiile cumparatorului 1. Definitie si caracter

Acest tip de contract poate fi utilizat numai in transporul pe apa al marfii, pe mare sau pe apele interioare. Cand marfurile sunt cumparate in baza unui contract CIF, obligatia vanzatorului este de a:- realiza transportul marfurilor respective in portul de destinatie specificat in contract pe

propriile sale cheltuieli;- asigura marfurile pe baza unui contract de asigurare de transport pe mare specificand

marfurile transportate, in cadrul acestei uzante, vanzatorul isi indeplineste obligatiile prevazute prin contract atunci cand a remis cumparatorului ori unui agent autorizat de cumparator toate documentele specificate in contractul de vanzare CIF, si anume:

- documentele care atesta incarcarea marfurilor care fac obiectul contractului de vanzare-cumparare. Aceste documente cuprind inventarul marfurilor care fac obiectul contractului.

- factura comerciala care specifica pretul mafurilor care fac obiectul contractului;- polita de asigurare, care atesta incheierea contractului de asigurare a

transportului marfurilor pe apa; - alte documente solicitate de cumparator: certificatul de inspectie, certificatul de calitate, eliberate de autoritatile competente.

Obs: Fiind o clauza facultativa, aceste documente trebuie sa fie specifcate in mod expres in contract. Aceasta abreviere (CIF) reprezinta ele 3 tipuri de contracte implicate: contract de vanzare, contract de asigurare, contract de transport.

2. CIF – vanzare de documente Practica comertului international a stabilit ca in cadrul contractului CIF, vanzatorul

nu garanteaza ajungerea marfurlor la destinatie. Prin intermediul CIF, vanzatorul are doar obligatia de a remite cumparatorului documentele care-i atesta calitatea de proprietar al marfurilor. Pe baza documentelor primite, cumparatorul poate formula direct diferite pretentii fata de transportator cu privire la neindeplinirea unor clauze prevazute in contractul de transport si asigurare. Din momentul in care vanzatorul a pus la dispozitia cumparatorului sau a agentului sau autorizat, documentele prevazute in contractul CIF, acesta din urma este obligat la plata contractului chiar daca marfurile respective s-au pierdut..

Documentele joaca rolul central in cazul contractului CIF. De aceea, chiar daca partile contractante afirma ca s-au inteles in termenii acestei uzante, adevarata natura a contractului nu poate fi stabilita decat dupa examinarea tuturor cauzelor.

In acord cu practica arbitrala existenta in materie comerciala, contractul CIF poate fi caracterizat ca o vanzare de marfuri reale prin remiterea docmentelor catre vanzator. Vanzatorul are obligatia de a face demersurile necesare in scopul remiterii cat mai rapide dupa incarcarea marfii la bordul vasului, a documentelor implicate in acest tip de contract. In cadrul contractului CIF, documentele joaca un rol central, iar marfurlie unul secundar. Vanzatorul nu garanteaza ca marfurile ajung la destinatie, ci faptul ca, cumparatorul va intra in posesia documentelor.

BOZESAN IULIANA

Documentele confera cumparatorului urmatoarele drepturi:- dreptul de a intra imediat in posesia marfurilor de indata ce transportatorul le-a adus in portul de destinatie;- posibilitatea formularii unor pretentii imporiva transportatorului daca nu au fost repectate clauzele contractuale;

In consecinta, sub raportul naturi juridice contratul CIF este un contract de vanzare de documente. Practica arbitrala internationala a stabilit ca acest tip de contract este unul de vanzare de documente, marfa detinand doar o pozitie periferica. Principalul argument este ca atunci cand marfa s-a pierdut pe mare, documentele raman valabile , vanzatorul fiind indreptatit sa ceara plata contractului.

2.1. Dreptul cumparatorului de a refuza documentele sau marfa pentru neconformitate.

Practica internationala comerciala a stabilit ca in cazul vanzarii de documente cumparatorul are dreptul de a refuza pentru neconformitate, documentele, marfa sau amandoua.

Conform deciziei arbirtale (1954) exista un drept de a refuza documentele si un drept de a refuza marfa. Un contract CIF atribuie un numar de obligatii vanzatorului atat in legatura cu marfa cat si cu documentele. In ce priveste marfa vanzatorul trebuie sa o aduca in portul de incarcare la bordul vasului in vederea transportului in portul de destinatie. El trebuie sa remita documentele care trebuie sa fie in acord cu clauzele contractuale, incalcarea clauzelor contractuale de catre vanzator poate sa afecteze ambele obligatii.

Dreptul cumparatorului de a refuza este o forma particulara a dreptului de a rezilia, care implica fie refuzul de a primi marfa, fie refuzul de a primi documentele. In cazul nerespectarii clauzelor contractuale cumparatorul are insa si o alta posibilitate: sa accepte documentele si marfa insa cu plata unor daune aferente nerespectarii obligatiilor contractului. Valoarea daunelor se stabileste ca diferenta intre pretul initial al marfurilor stabilite in momentul incheierii contractului si valoarea lor la data livrarii.

2.2.Notificarea incalcarii

Nu este parte a documentatiei de vanzare. Ea reprezinta comunicarea care se realizeaza intre vanzator si cumparator prin telefon, fax sau e-mail si are ca scop informarea cumparatorului ca marfurile au fost incarcate. Ea este o comunicare preliminara, reala sau realizata inaintea primirii celorlate documente care precizeaza: numele vasului pe care a fost incarcata marfa, cantitatea, data.

Pe aceasta baza, cumparatorul poate incheia deja contracte care au ca obiect marfurile care urmeaza sa fie livrate. Aceasta comunicare nu face parte din documentele standard ale CIF-ului clasic. In forma moderna care sa impus in ultimii 20 de ani, ea a devenit o practica curenta intre partile contractante.

3. Transferul proprietatii si al riscului contractului

Regula generala este aceea conform careia transferul porpiu are loc in acord cu vointa partilor. Prezumtia in cadrul CIF-ului este ca propietatea este de drept transferata odata cu expedierea si acceptarea documentelor de vanzare.

In ce priveste riscul, prezumtia in cadrul contractelor CIF este ca riscul trece de la vanzator la cumparator , din momentul trecerii marfuirlor peste puntea vasului de incarcare. Riscul va trece de regula la cumparator inanintea proprietatii asupra marfurilor.

BOZESAN IULIANA

4.Obligatiile vanzatorului

- sa puna la dispozitia cumparatorului documentele implicate de aceasta uzanta- sa obtina pe cheltuiala lui licenta de export- sa incheie contractul de trasport pe cheltuiala lui- sa incheie contractul de asigurare pe cheltuiala lui, marfurile sunt asigurate la valoarea

minima, dar trebuie sa acopere pretul prevazut in contract + 10%, in moneda in care s-a prevazut in contract (in conformitate cu clauzele practicate de Institutul Asigurarilor din Londra sau a altor clauze similare)

- sa transfere marfa in portul de incarcare la bordul vasului la data sau perioada prevazuta in contract

- riscul pierderii sau degradarii marfurilor ii revine pina in momentul in care acestea au trecut de puntea vasului de incarcare

- sa realizeze plata formalitatilor vamale- sa asigure pe cheltuiala lui toate operatiunile necesare verificarii calitatii si cantitati

marfurilor- sa notifice cumparatorului toate operatiunile realizate pentru ca acesta sa poata lua

toate masurile necesare preluarii marfurilor.

5. Obligatiile cumparatorului

- sa plateasca pretul marfii asa cum se prevede in contract- sa obtina pe cheltuiala lui licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile necesare

realizarii importului- sa accepte documentele si marfa atunci cand livrarea s-a facut in acord cu termenii

contractului- sa-si asume riscul pierderii sau degradarii marfurilor dupa ce acestea au trecut de

puntea vasului de incarcare.

FOB (Free On Board) - portul de incarcare

Este cea de-a 2-a uzanta mai frecventa folosita.Termenul FOB urmat de regula de numele portului de incarcare se refera in primul

rand la modalitatea de plata, desi este deseori legat si de obligatiile de livrare stabilite intre parti. FOB sau liber la bord inseamna ca vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare a marfii in momentul in care aceasta a trecut balustrada navei in portul de incarcare convenit. Aceasta inseamna ca toate costurile si riscurile de pierdere sau de avariere a marfii, din acest moment, se suporta de cumparator. Aceasta clauza obliga vanzatorul sa indeplineasca formalitatile vamale de export.

Contractul FOB cunoaste mai multe variante (care impartasesc in comun modalitatile de plata, transferul riscului si al proprietatii).

Practica comertului international a stabilit ca exista trei forme de FOB:a) FOB-ul clasicb) FOB-ul extinsc) FOB-ul strict

BOZESAN IULIANA

FOB-ul clasicIn cadrul acestei uzante vanzatorul e acela care incarca marfa la bordul vasului

nominalizat de cumparator. In cadrul acestui tip de FOB, vanzatorul este cel care incheie contractul de transport pe numele cumparatorului. De regula, vanzatorul actioneaza ca agent al cumparatorului, deci incheie contractul de transport in numele si pentru cumparator.

Intre vanzator si cumparator se incheie un contract de AGENCY pentru aceasta o persoana numita agent se obliga sa actioneze in numele altei persoane numita patron. Agentul incheie acte juridice pe seama patronului, in interesului acestuia pe baza unei imputerniciri speciale. Agentul are indatorirea sa actioneze numai in interesul patronului si sa respecte toate instructiunile primite de la acesta. Patronul are obligatia sa furnizeze agentului toate informatiile necesare si sa plateasca suma stabilita pentru prestatiile realizate.

FOB-ul extinsIn cadrul acestei uzante, vanzatorul indeplineste toate formalitatile necesare

incarcarii marfii la bordul vasului. Ceea ce este specific acestui tip de FOB, apropriindu-l de uzanta CIF este obligatia vanzatorului de a incheie contractul de transport in numele sau devenind astfel parte principala in acest contract de transport. Specifica si faptul ca vanzatorul e acela care nominalizeaza vasul de incarcare.

Extinderea obligatiilor vanzatorului poate implica si incheiere contractului de asigurare. Spre deosebire de contractul CIF care include in pret costul asigurarii, in cadrul FOB-ului extins pretul asigurarii este suportat de beneficiarul contractului de vanzare-cumparare, si va trebui solicitat separat de pretul vanzarii.

FOB-ul strictEste acela in cadrul caruia vanzatorul isi indeplineste:

Obligatiile din momentul in care a realizat incarcarea pe vas In cadrul acestei uzante vanzatorului nu-i revine nici o obligatie, nici de a incheie

contractul de transport in numele cumparatorului, nici ca parte directa in acest contract.In cadrul acestui tip de FOB, cumparatorul este acela care nominalizeaza vasul.

Transferul proprietatii in cadrul FOB-ului - in privinta transferului proprietatii , practica comertului international a stabilit faptul ca expresia FOB determina modul de livrare a informatiilor, cheltuielile pe care trebuie sa le efectueze vanzatorul si momentul in care riscul pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator la cumparator. Momentul efectiv al transferului proprietatii depinde de vointa partilor. El trebuie precizat expres in cadrul contractului incheiat intre parti. In ceea ce priveste riscul contractului, riscul pieirii/degradarii marfurilor trece de la vanzator la cumparator din momentul in care operatiunile de incarcare si depozitare sunt efectuate integral.

Regulile INCOTERMS prevad de asemenea si obligatiii reciproce ale partilor. In ceea ce priveste obligatia vanzatorului in cadrul FOB-ului, ele sunt urmatoarele:

a) obligatia de a livra marfurile si factura comerciala in conformitate cu prevederile contractuale;

b) obligatia de a obtine pe cheltuiala sa licenta de export si alte acte necesare perfectarii transportului;

c) contractul de transport - regula generala nu stabileste ca incheierea acestuia este obligatorie vanzatorului;

BOZESAN IULIANA

d) contractul de asigurare - regula generala prevede ca incheierea contractului de asigurare nu face parte din obligatiile standard ale vanzatorului in cadrul FOB-ului;

e) sa livreze marfurile la bordul vasului specificat de cumparator la data sau perioada la care partile s-au inteles in contract;

f) sa-si asume riscul pieirii sau degradarii marfurilor pana in momentul in care acestea trec de puntea vasului de incarcare si sunt depozitate pe acesta;

g) sa plateasca toate formalitatile vamale;h) sa realizeze si sa plateasca toate operatiunile necesare verificarii calitatii si

cantitatii a marfurilor;i) sa notifice cumparatorului toate informatiile necesare pentru a intra in posesia

marfurilor rspective (data incarcarii, numele vasului, verificarea calitatii si cantitatii, etc)

Obligatiile cumparatorului (standard) sunt:a) sa plateasca pretul contractului in conditiile prevazute in contract;b) sa obtina pe cheltuiala sa licenta de import si sa perfecteze toate formalitatile

necesare realizarii importurilor;c) sa incheie pe cheltuiala sa contractul de transport al marfurilor din portul de

incarcare in cel de destinatie;d) sa incheie contractul de asigurare a marfurilor;e) sa-si asume riscul pieirii/degradarii marfurilor in momentul in care acestea au

trecut de puntea vasului de incarcare si au fost depozitate pe acesta.

Comerciantii care doresc sa folseasca regulile internationale pentru uzantele de comert trebuie sa specifice in contractele lor ca acestea vor fi guvernate de INCOTERMS 2000. O astfel de referire are semnificatia acceptarii de catre parti a Regulilor in integritatea lor, partile pot face referire la o singura clauza.

Prin analiza comparativa a celor doua clauze CIF si FOB , am optat pentru ’’ vanzare FOB (port de incarcare) INCOTERMS 2000’’ deoarece prin aceasta simpla referire, partile sunt scutite de enuntarea in contract a obligatiilor ce le revin ca si riscul unor omisiuni, beneficiind in schimb, de o determinare explicita, clara si detaliata a acestor obligatii si, totodata, de o usurare apreciabila de redactare a contractului. Cu o asemenea referire, Regulile sau clauza adoptata se considera a face parte componenta din contract. In caz contrar , Regulile se pot aplica cu titlul de uzante, in masura in care lex contractus recunoaste si da efect uzantelor comerciale. Regulile au caracter supletiv, partile putand sa le adapteze la specificul vanzarii potrivit vointei lor .

In jurisprudenta s-a decis ca perevederile cuprinse in contractul de navlosire, incheiat de cumparator cu armatorul, in cazul unei vanzari FOB, sunt inopozabile vanzatorului, iar cele doua contracte - de vanzare si de transport – sunt independente, principiul relativitatii conventiilor fiind pe deplin aplicabil, dar , totodata, sunt corelate sub aspectul incheierii si executarii, unul neputand fi despartit de celalalt.

BOZESAN IULIANA

SC UZINA MECANICA ORASTIE SA

CONTRACT CADRUDE VANZARE-CUMPARARE

Nr. 47 din 17.01.2005

I. Partile contractante

CN ROMARM SA – UZINA MECANICA ORASTIE SA, cu sediul in Orastie, str. N.Titulescu 60, cod 2600, jud. Hunedoara, tel. +40 254/241040, fax: +40 254/247964, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J 22/134/2002, avand cod unic de inregistrare (R) 15686988, titulara a contului nr 1866666/EURO deschis la banca Raiffeisen Bank Orastie, reprezentata de Ing. Ioan MATEI – DIRECTOR GENERAL si Ec. Gheorghe DINA – DIRECTOR ECONOMIC, denumita in continuare VANZATOR

siAMIDIP INTERNATIONAL GmbH , cu sediul in Dusseldorf, str. Prinzenallee nr. 7,

cod D 40549, Germania, tel. +49 211 52391460, fax +49 211 52391380, e-mail amidip@amidip.com, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. K 12/134/2000 reprezentata prin Ing. Hans Muller –manager , denumita in continuare CUMPARATOR

II. Obiectul contractului

Art.2.1. VANZATORUL se obliga sa livreze iar CUMPARATORL sa preia si sa plateasca tuburi din fonta ductila (“marfurile”), in cantitatile, specificatiile, preturile si termenele de livrare contractate.

Art.2.2. Cantitatile necesare vor fi specificate de CUMPARATOR prin comenzi ferme, scrise, care se vor trimite VANZATORULUI cu cel putin 10 zile lucratoare inainte de data livrarii.

Art.2.3. Confirmarea comenzii de catre VANZATOR se face prin act aditional, parte integranta la prezentul contract.

Fiecare act aditional va cuprinde cantitatile, specificatiile, preturile, termenele de livrare si valorile asa cum acestea au fost negociate intre parti.

Art.2.4. In caz de divergenta intre prevederile contractului cadru si actele aditionale, prevaleaza actul aditional.

III. Pret, modalitate de plata, conditii de livrare

Art.3.1. Pretul de livrare al marfurilor ce fac obiectul prezentului contract se considera cele prevazute in fiecare din actele aditionale, parte integranta la prezentul contract.

Art.3.2. Marfurile vor fi livrate in conditia de livrare INCOTERMS 2000 - FOB port de incarcare Constanta, port acreditat Incoterms , dupa balustrada navei in portul de incarcare.

Art.3.3. Termenul de livrare al marfurilor este cel prevazut in actele aditionale la prezentul contract.

BOZESAN IULIANA

Art.3.4. Plata marfurilor din prezentul contract se va efectua prin transfer bancar – SWIFT – in termen de 10 (zile) lucratoare de la data CMR, in contul VANZATORULUI Nr. 1866666/EURO, deschis la Raiffeisen Bank Orastie, cod SWIFT RZPOROBU.

Art.3.5. La livrare, VANZATORUL pune la dispozitia CUMPARATORULUI urmatoarele documente: copie CMR – semnata, certificat de origine – copie, factura comerciala, packing list, certificat de calitate/garantie, licenta de export si conosamentul.

IV. Marcare, ambalare, receptie

Art.4.1. Marcarea tuburilor din fonta ductile se face conform standardelor EN 545, indicand, prin turnare, in zona mufei, urmatoarele: diametrul nominal, materialul folosit, denumirea producatorului, anul fabricatiei.

Art.4.1.1. La exterior, tuburile vor fi marcate, prin vopsire, cu sigla si denumirea firmei, precum si tara producatoare.

Art.4.2. Tuburile cu diametre mai mari de 300 mm se livreaza neambalate.Ambalarea standard a tuburilor din fonta ductila se face dupa cum urmeaza:

DN Nr. tuburiNr.randuri

xNr. tuburi

Dimensiunea pachetului(mm)

h l L

100 15 3 x 5 487 680 6300

150 8 2 x 4 472 758 6300

200 6 2 x 3 579 744 6300

250 4 2 x 2 641 631 6350

300 4 2 x 2 793 745 6350

Art.4.2.1. Tuburile cu diametre de la 100 mm la 300 mm vor fi prevazute cu capace de protectie la ambele capete, iar de la diametrul de 350 mm la diametrul 700 mm vor fi livrate fara capace de protectie.

Art.4.3. Tuburile din fonta ductila vor fi preluate cantitativ de catre reprezentantii CUMPARATORULUI, la sediul VANZATORULUI.. Preluarea cantitativa a marfii nu se considera si preluare calitativa a marfii.

V. Calitate, garantii, receptii, reclamatii

Art.5.1. Marfurile ce fac obiectul prezentului contract sunt produse in conformitate cu standardele internationale ISO 2531, EN 545.

Art.5.2. Calitatea este atestata prin Certificat de garantie/calitate emis de producator

Art.5.3. Receptia marfurilor se face cantitativ la sediul VANZATORULUI, in prezenta reprezentantului CUMPARATORULUI.

Art.5.4. In cazul in care CUMPARATORUL nu trimite reprezentant pentru receptie, marfa se livreaza cu receptia VANZATORULUI.

Art.5.4.1. Eventualele reclamatii cantitative vor fi formulate in scris in termen de 5 zile de la data la care marfurile au ajuns la destinatie, VANZATORUL fiind obligat sa inlocuiasca marfa lipsa in termen de 15 zile lucratoare de la inregistrarea reclamatiei.

BOZESAN IULIANA

Reclamatiile nu se pot referi decat la marfa care nu a facut obiectul receptiei la sediul VANZATORULUI.

Art.5.5. Eventualele refuzuri calitative se vor transmite VANZATORULUI in scris de catre CUMPARATOR. Modalitatea de rezolvare a reclamatiilor se face de comun accord, printr-un act scris si insusit de catre ambele parti, astfel:

a). VANZATORUL poate inlocui marfurile cu defecte si/sau neconformitati fara costuri suplimentare pentru CUMPARATOR, sau

b). VANZATORUL poate remedia marfurile fara costuri suplimentare pentru CUMPARATOR, sau

c). VANZATORUL poate sa returneze CUMPARATORULUI pretul platit pentru marfurile defecte si/sau neconforme

Art.5.6. Termenele de formulare a reclamatiilor sunt:a). Pentru lipsuri cantitative si defecte aparente – 10 zile calculate de la data la care

marfa a ajuns la destinatie, dar nu mai mult de 30 zile de la data livrarii;b). Pentru vicii ascunse - 30 de zile calculate de la data la care marfa a ajuns la

destinatie, dar nu mai mult de 120 zile de la data livrarii.

VI. Raspundere contractuala

Art.6.1. Pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor comerciale, partea pagubita are dreptul la daune moratorii si daune interese in conformitate cu legislatia in vigoare.

Art.6.2. Pentru intarziere la plata, CUMPARATORUL va plati o penalizare de 0,1‰ (la mie) pentru fiecare zi de intarziere din valoarea facturii intarziate la plata, dar nu mai mult de 10% (la suta) din valoarea facturii respective.

Art.6.3. In cazul nerespectarii termenelor de livrare, VANZATORUL va plati o penalitate de 0,1‰ (la mie) pentru fiecare zi de intarziere, dar nu mai mult de 10% (la suta) din pretul marfurilor livrate.

VII. Forta majora

Art.7.1. Forta majora exonereaza de raspundere partea care o invoca cu cerinta notificarii partenerului contractual si a dovedirii cazului de forta majora prin certificarea acestuia de catre Camera de Comert si Industrie in termen de 5_zile lucratoare de la aparitia cazului de forta majora.

Art.7.2. Cazul fortuit este un eveniment imprevizibil si de neinlaturat care ia nastere din natura, fapta omului sau lucru si care exonereaza de raspundere partea care il invoca cu conditia ca aceasta sa fie lipsita de culpa.

Cazul fortuit ca si forta majora este exonerator de raspundere.

VIII. Litigii

Art.8.1. Prezentul contract este guvernat de legea romana.Art.8.2. Toate diferendele care pot aparea in legatura cu acest contract vor putea fi

solutionate pe cale amiabila, iar daca partile nu cad de accord acestea vor fi definitiv solutionate, fara nici un fel de reserve, pe calea arbitrajului, in conformitate cu regulile impuse de Comisia de Arbitraj a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

Actiunile de arbitraj vor fi tinute in limba engleza.IX. Dispozitii finale

BOZESAN IULIANA

Art.9.1. Contractul intra in vigoare la data semnarii de catre ambele parti, fara obiectiuni.

Art.9.2. Orice modificare a prevederilor prezentului contract poate fi facuta numai cu acordul scris al ambelor parti, prin act aditional la prezentul contract. Partea interesata va initia modificarea anticipat cu 15 (cincisprezece) zile.

Art.9.2.1. Orice modificare solicitata de CUMPARATOR, privind cantitatile si termenele de livrare, care se dovedeste a fi in defavoarea VANZATORULUI, atrage dupa sine obligatia CUMPARATORULUI de a achita VANZATORULUI cheltuielile effectuate pana la data in care a comunicat in scris intentia de modificare.

Art.9.3. Incetarea contractului intervine in urmatoarele siuatii: a). expirarea duratei de valabilitate;b). falimentul partilor;c). acordul de vointa al partilor;d). interventia unei dispozitii legale care sa impuna incetarea acestuia;e). partile nu-si executa obligatiile in termen de cel mult 30 (treizeci) zile.Incetarea se face de plin drept, fara interventia instantelor de judecata. Rezilierea

atrage dupa sine suportarea cheltuielilor inregistrate de una din parti pana la momentul rezilierii contractului.

Art. 9.4. Nici una din parti nu poate transfera unei terte persoane, partial sau total, drepturile si obligatiile rezultate din prezentul contract fara acordul scris al celeilalte parti.

Art.9.5 Toate datele si informatiile necesare incheierii si dezvoltarii contractului sunt confidentiale. In cadrul contractului de vanzare-cumparare termenii “informatii confidentiale” acopera toate informatiile sau toate datele divulgate de catre una sau cealalta dintre parti, in scris sau oral, in conditiile prezentului contract de vanzare-cumparare si incluzand, fara limita, orice documente scrise sau tiparite, orice modele, machete si mai general, toate mijloacele de divulgare a informatiei confidentiale care pot fi alese de catre parti in timpul perioadei de valabilitate a prezentului contract.

Art.9.6. Prezentul contract este valabil pana la data la care partile si-au onorat obligatiile contractuale una fata de cealalta.

Art.9.7. . Prezentul contract cuprinde 4 (patru) file, a fost incheiat in 2 exemplare, ambele originale si cu aceeasi putere legala, cate unul pentru fiecare parte contractanta.

Contractul original a fost redactat in limba engleza, copia in limba romana.

Se semneaza de catre reprezentantii legali ai partilor contractante.

VANZATOR, CUMPARATOR,

DIRECTOR GENERAL, MANAGER,Ing. Ioan MATEI Ing. HANS MULLER

DIRECTOR ECONOMIC,Ec. Gheorghe DINA

DIRECTOR COMERCIAL,Ing. Nicolae CRACIUN