Universitatea Constantin Brancusi

CONTABILITATEA

GRUPURILOR FINANCIAR

BANCARE

Curs de uz intern

Se adreseaza masteranzilor de la programul de studii Banci si AsigurariFSGA/UCB

2015CUPRINS

CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA GRUPURILOR FINANCIAR CONTABILE1.1. Definirea grupurilor de societati financiar bancare1.2. Societatile de grup: tipuri si structura1.3. Conducerea corporativa a grupului1.4. Sisteme de administrare a grupurilor financiar bancare1.5. Conditiile functionarii guvernantei corporative1.6. Etica corporativa si responsabilizarea factorului uman1.7. Administrarea si conducerea grupului bancar1.8. Principalele functii in administrare corporativa a activitatii bancare1.9. Expunerea la risc a institutiilor in cadrul grupului1.9.1. Supravegherea grupurilor financiar bancare1.9.2. Intermedierea bancara1.9.2.1. Operatiuni active ale institutiilor de credit1.9.2.2. Operatiuni pasive ale institutiilor de credit1.9.3. Semnificatia pretului creditelor si serviciilor bancare

CAPITOLUL 2. CONSOLIDAREA CONTURILOR2.1. Definitia consolidarii, rolul si locul acesteia in sistemul de informarefinanciara privind grupurile de intreprinderi2.2. Succesiunea pasilor in consolidare2.2.1. Alegerea metodei de consolidare2.2.2.Omogenizarea situatiilor financiare anuale individuale2.2.3.Cumularea conturilor individuale care se consolideaza2.2.4. Eliminarile in consolidare

CAPITOLUL 3.METODE DE CONSOLIDARE3.1. Metoda integrarii globale3.2. Metoda integrarii proportionale3.3. Metoda punererii in echivalenta

CAPITOLUL 4 CONTABILITATEA INSTITUTIEI DE CREDIT principala componenta a GRUPULUI FINANCIAR BANCAR4.1. Obiectul de activitate al contabilitatii institutiei de credit4.2. Principiile contabile si metodele de evaluare a elementelor patrimoniale4.3. Evaluarea elementelor patrimoniale4.4. Registre contabile obligatorii4.5. Reguli generale privind circuitului documentelor bancare

CAPITOLUL 5 CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII SI ASIMILATE5.1. Structura capitalurilor proprii si asimilate5.2. Contabilitatea capitalului social5.3. Contabilitatea primelor de capital5.4. Contabilitatea rezervelor de capital5.5. Contabilitatea datoriilor subordonate si a subventiilor 5.6. Contabilitatea ajustarilor de capital

CAPITOLUL. 6. CONTABILITATEA OPERATIUNILOR EFECTUATE PENTRU CLIENTELA 6.1. Deschiderea conturilor bancare6.2. Principalele trasaturi ale clientilor institutiilor de credit6.3. Formele dobanzii si modalitatile de calcul a acesteia6.4. Contabilitatea operatiunilor efectuate prin conturile curente6.5. Contabilitatea operatiunilor inregistrate prin conturile de depozit6.6. Contabilitatea creditelor6.6.1. Clasificarea creditelor evidentierea operatiunilor preliminare6.6.2. Contabilitatea creantelor comerciale6.6.3. Contabilitatea creditelor de trezorerie6.6.4. Contabilitatea creditelor pentru finantarea operatiunilor de comert exterior6.6.5. Contabilitatea creditelor pentru echipament

CAPITOLUL 7 CONTABILITATEA DECONTARILOR CU PERSONALUL SI CU BUGETUL STATULUI7.1. Particularitati privind relatiile cu personalul7.2. Contabilitatea decontarilor cu salariatii7.3. Contabilitatea operatiunilor privind asigurarile si protectia sociala7.4. Contabilitatea impozitului pe profit, a altor taxe si impozite datorate bugetului de stat si altor decontari cu terte persoane

CAPITOLUL 8 CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE MATERIALE8.1.Precizari privind stocurile bancare8.2. Metode privind evaluarea si inregistrarea stocurilor bancare8.3. Contabilitatea stocurilor bancare8.4. Contabilitatea materialelor

CAPITOLUL 9. CONTABILITATEA VALORILOR IMOBILIZATE9.1. Evidenta imobilizarilor financiare9.2. Evidenta imobilizarilor in curs9.3. Contabilitatea imobilizarilor corporale si necorporale9.4. Contabilitatea amortizarii privind imobilizarile9.5. Evidenta leasingului financiar9.6. Contabilitatea creantelor restante si indoielnice9.7. Contabilitatea ajustarilor pentru valori imobilizate

CAPITOLUL 10CONTABILITATEA OPERATIUNILOR BANCARE IN DEVIZE10.1 Structura operatiunilor bancare in devize10.2 Contabilitatea operatiunilor privind conturile casa, curente, decorespondent, de depozite, credite si imprumuturi in devize 10.3 Contabilitatea operatiunilor de schimb10.3.1 Structura operatiunilor de schimb 10.3.2.Contabilitatea operatiunilor de schimb manual10.3.3 Contabilitatea operatiunilor de schimb la vedere10.3.4 Contabilitatea operatiunilor de schimb la termen10.3.4.1. Conceptul de operatiuni de schimb la termen10.3.4.2 Operatiunile la termen sec10.3.4.3 Operatiunile de schimb la termen de acoperire10.3.4.4 Particularitati privind alte operatiuni la termen de acoperire10.4 Contabilitatea operatiunilor cu titluri in devize

CAPITOLUL.11. GESTIONAREA RISCULUI DE DOBANDA LA GRUPUL RAIFFEISEN BANK11.1. Masurarea si evidentiere a riscului de dobanda11.2. Analiza duratei 11.3. Metoda simularii11.4. Analiza riscului de dobanda la Raiffeisen Bank

CAPITOLUL 12 TENDINTE PRIVIND GRUPURILE FINANCIAR BANCARE0. 12.1. Ce s-a intamplat cu institutiile de credit in perioada de trecere la UE?12.2. Fuziuni si achizitii in sistemul bancar din Romania in ultimii ani12.3. Tendinte in activitatea bancara din Romania

BIBLIOGRAFIE

Pag.

5510131417181924273239424546

4949

5151525657

58596263

666668707178

82828288899295

9999101104109113116116122126131

132

134134134137141144

154154156159164

168168173174180183188191

195195197

207207207209214214215218227227

229229232235235

241242245

250

CAPITOLUL 1Consideratii generale privind activitatea grupurilor financiar contabile

1.1. Definirea grupurilor de societati financiar bancare

Standardele Internationale de Raportare Financiara(IFRS) dau definitia grupului ca fiind format dintr-o societate-mamasi toate filialele sale. Deci grupul de entitati reprezinta ansamblul constituit din mai multe entiati cu personalitate juridica distincta, unite intre ele prin interesele de participatie.Dintre aceste entitati, una din ele este numita societate-mama, adica entitatea care detine controlul asupra celorlalte entitati.Cea mai reprezentativa forma de grup este cea de tip monopolist (conglomeratul financiar), constituita din entitati cu personalitate juridica distincta, care dispun de putere decizionala limitata, fata de entitatea care detine pachetul majoritar de actiuni.Grupul este un ansamblu constituit din mai multe societati, independente din punct de vederejuridic, dar care sunt legate intre ele prin participatii de capital ce confera uneia dintre ele, numita societatea-mama, posibilitatea de a exercita un control asupra intregului ansambul si de a face sa prevaleze o unitate de decizie[footnoteRef:2]. [2: Contabilitate aprofundata, Marian Sacarin,Editura Economica, Bucureti 2004,]

Un grup reprezinta ansablul consituit din intreprinderea-mamasi filialele sale. Astfel spus,grupul este un ansamblu de societati, fiecare avand personalitate juridica proprie, dar cu un centru unic de decizie, numit lider de grup[footnoteRef:3]. [3: Contabilitate consolidata, O abordare europeana i internaionala, Liliana Felega, Editura Economica 2007.]

Dincolo de cele precizate mai sus, functionarea grupurilor financiar bancare internationale se desfasoaraintr-un cadru juridic bine definit,compus cel putin din: - baza juridica, care se gaseseste la nivel intern in fiecare tara UE; - unele reguli la nivel international fixate prin acorduri si tratate adoptate de tari; - unele reguli obligatorii si in special recomandate (de exemplu: INCOTERMS, RUIU 500) emise prin institutiile si organismele internationale, avand competente financiar-bancare si/sau de comert: BCE, FMI, grupul BM, OCDE, GATT, CNUCED, CCI s.a.Trebuie precizat ca in UE,organizarea sistemul monetar european si operatiunile de pe piata financiara sunt bine reglementate si revizuite periodic prin recomandarile comitetului de la Basel.In acest cadru juridic, activitatile specifice puse in practica sunt multiple, chiar daca ele nu sunt intotdeauna vizibile pentru actorii comertului exterior.In primul rand, marile banci private si publice internationale dispun, in ansamblul lor, de o retea vasta de sucursale si filiale de birouri de reprezentare, banci asociate, banci corespondente raspandite in toate tarile lumii - care reprezinta suportul fundamental pentru functionarea sistemului bancar international; In al doilea rand, organizarea specifica a sistemului bancar financiar international permite colectarea sau mobilizarea capitalului. Evident ca atat pe pietele externe ca si pe pietele interne, bancile si intermediarii financiari uniti in cadrul grupului deruleaza multiple alte activitati, ca de pilda: - operatiuni bancare;-investitii de portofoliu; - participarea la bursele de valori mobiliare; - operatii cu devize pe pietele de schimb; - participarea la emiterea si plasarea de titluri;- asigurari si reasigurari;- alte activitati si preocupari specifice. Aceste activitati sunt puse in practica de grupurile bancare internationaledat fiind faptul ca sunt supuse unei puternice concurente internationale in cadrul Sistemului Bancar International. In cadrul sitemului bancar international, intr-o viziune restransa, am putea defini grupul financiar ca fiind un ansamblu de entitati legate intre ele prin management si capital.In sens larg, denumirea de grup are inteles de conglomerat, trust, multinationala, holding.

O prima conditie pentru crearea unui grup financiar bancar este legata de procesele de achizitie a titlurilor de participare. Detinerea de astfel de titluri de participare este consecinta efectuarii unei game largi de operatiuni: majorare de capital social, participarea la cresterea capitalului social, achizitionarea de titluri de participare prin oferta publica de cumparare.Principalul avantaj al constituirii grupurilor de entitati il reprezinta faptul ca se poate vedea o imagine de ansamblu asupra patrimoniului, respectiv asupra rezultatului unui grup de entitati, privit ca si cand ar fi vorba de o singura entitate. In acest fel este mult mai usoara luarea unor decizii la nivelul managementului si a investitorilor.Aparitia grupurilor financiar bancarepoate avea loc ca urmare a unor operatiuni precum: achizitia de actiuni sau parti sociale emise de diferite intreprinderi de catre o firmacare devine societate mama; infiintarea de societati ca asociat sau actionar majoritar sau unic; incheierea de acorduri de asociere cu alte intreprinderi.Preluarea controlului asupra unor societati care devin apoi filiale este ocomponenta a politicii de crestere externa a unor grupuri bancare. Motivatiile principale care stau la baza crearii de grupuri bancare sunt: integrarea orizontalasi/sau verticala a afacerilor. Integrarea orizontala consta in combinarea unor societati din acelasi sector de activitate, in timp ce integrarea verticala consta in achizitia de societati care reprezinta furnizori sau clienti ai firmei care cumpara; diversificarea activitatilor in scopul mai bunei gestionari a riscului aferentafacerilor (cum ar fi, de exemplu, riscurile legate de ciclul de viata al produselor,de schimbarile de pe piata, de evolutia cursului de schimb valutar etc.); evitarea preluarilor ostile de catre alte societati, in urma unor oferte publice decumparare sau de schimb; retragerea unor actionari sau a unor manageri importanti.In procesul de concentrare care conduce la formarea grupurilor, accentul cade pedimensiunea economicasi mai putin pe aspectele juridice izvorand din dreptul de proprietate. Ceea ce conteaza la nivelul grupurilor este, in primul rand, unitatea puterii de decizie de care se fondeaza acest tip de entitate.Dezvoltarea grupurilor financiar bancareporneste de la analiza cadrului economic general de implicare a capitalului strain in economiile europene emergente. Trebuie analizate cauzele, motivatiile si formele patrunderii bancilor straine in Europa Centrala si de Est.In toatetarile emergente, implicarea capitalului strain s-a realizat intai pe calea fluxurilor transfrontaliere (care au crescut de la cca. 500 miliarde dolari in 1990 la aproape 2500 miliarde euro in prezent), si abia apoi pe calea investitiilor directe, respectiv implantarea de banci straine. Intrarea capitalului strain in sectorul bancar dintarile Europei Centrale si de Est poate fi definita ca fiind constituirea sau cumpararea de institutii bancare, care devin astfel banci straine.Pentru a analiza formele si dimensiunile expansiunii capitalului strain in Europa Centrala si de Est, trebuie sa distingem doua aspecte: activitatile transfrontaliere ale bancilor si activitatile subsidiarelor si sucursalelor locale in tarile gazda.Dupa 1990, la inceput mai timid, dar ulterior tot mai pregnant, tarile Europei Centrale si de Est au devenit un receptor important al creditelor acordate de bancile straine, fie transfrontalier fie local, prin subsidiare deschise in tarile emergente ale Europei. Tarile in curs de dezvoltare din Europa (unde se includ tarile foste socialiste dar si Cipru, Malta si Turcia) cumuleaza cca. 2,6% din creantele externe pe ansamblu, respectiv 27% din totalul creantelor externe catre tarile in curs de dezvoltare.Trebuie remarcat faptul ca aceste creante se realizeaza intr-o masura tot mai mare prin subsidiarele locale ale bancilor straine (tarile in curs de dezvoltare din Europa cumuleaza aproape 5% din creantele locale ale subsidiarelor straine) si mai putin prin credit transfrontalier (unde tarile in curs de dezvoltare din Europa totalizeaza 1,5% din creantele internationale). Se pare deci ca Europa Centrala si de Est a trecut de faza implicarii bancilor pe calea fluxurilor financiare, ajungandu-se la investitii directe (sucursale si subsidiare implantate local), ceea ce inseamna desigur o mai mare stabilitate financiara si expresia intentiei de implicare pe termen lung in regiune.Daca in 1990, Europa Centrala si de Est cumula 5% din creditele acordate de bancile multinationale in tarile in curs de dezvoltare, in 2005 se ajungea la 23% din acestea, iar azi in unele tari precum Romania, creditele acordate de grupurile financiare multinationale depasesc 90%. Ca urmare, bancile straine au ajuns sa domine in prezent piata bancara nationala a acestor tari. In tari precum Estonia, Slovacia si Croatia, bancile autohtone sunt aproape in totalitatedetinute de straini, in Cehia, Lituania, Romania si Ungaria ponderea capitalului strain este de peste 90%. Singura exceptie notabila este Slovenia, cu o pondere a bancilor straine mai mica de 30%.Prezenta dominantaa capitalului strain este legata de privatizarea fostelor banci de stat, modul preferat de intrare fiind infiintarea de subsidiare prin achizitionarea de banci locale si mai putin crearea de sucursale.Prezenta bancilor straine are o serie de avantaje incontestabile sub aspectul imbunatatirii eficientei economice si a dezvoltarii sistemului bancar, atat in mod direct, cat si prin presiunea pe care o impun celorlalte banci din sistem prin standardele aplicate.Totusi, prezenta acestora nu este o conditie neaparat necesara pentru dezvoltarea sistemului financiar, exemplul concret fiind furnizat de Slovenia, tara cu un nivel ridicat de eficienta a sectorului bancar si cu un grad ridicat de intermediere financiara, chiar daca prezenta bancilor straine este sub 25%, de departe cea mai mica din regiune. Nu este nici neaparat o conditie suficienta, fapt ilustrat de situatia Romaniei si Bulgariei, cu un grad de prezenta straina mult mai ridicat decat in cazul fostelor tari iugoslave, de exemplu, dar cu un grad de dezvoltare si intermediere financiara mai mic decat acestea.Un grup financiar bancar poate fi definit ca un conglomerat de entitati care cuprinde cel putin o societate bancara, sau institutie de credit, o societate de asigurari si o societate de investitii. Pe langa aceste societati financiare in cadrul grupului se constituie si alte societati de prestari servicii pe pietele monetare si de asigurari. Un grup financiar bancar este bine definit dacain cadrul acestuia este indeplinita una dintre conditiile: o societate de asigurare, o institutie de credit sau o societate de investitii se afla la conducerea grupului ori cel putin o filiala a grupului este o societate de asigurare, o institutie de credit sau o societate de investitii; atunci cand o societate de asigurare, o institutie de credit sau o societate de investitii se afla la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mama a unei entitati din cadrul sectorului financiar, a unei entitati care detine o participatie la o entitate din cadrul sectorului financiar; atunci cand la conducerea grupului nu se afla o societate de asigurare, o institutie de credit sau o societate de investitii, dar activitatea grupului se desfasoara, in principal, in cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilantului grupului este aferent entitatilor din cadrul sectorului financiar; cel putin una dintre entitatile din cadrul grupului apartine sectorului asigurarilor si cel putin una dintre entitatile din cadrul grupului apartine sectorului bancar sau sectorului de investitii; atat activitatile consolidate din sectorul asigurarilor ale entitatilor din cadrul grupului, cat si activitatile consolidate din sectorul bancar si din sectorul de investitii ale entitatilor din cadrul grupului sunt semnificative.Grupul financiar bancar este mentionat in literatura de specialitate sub diferite forme, dintre care cel mai des intalnita este denumit sub forma unui grup de societati.Intr-un grup financiar bancar , distingem doua mari categorii de asociati: asociati majoritari care controleazasi desemneaza conducerea; asociati minoritari (sau externi) care nu au puterea de a administra grupul sausocietatile individuale, luate in partePentru a se asigura egalitatea de tratament intre categoriile de asociati, grupul esteobligat la furnizarea de informatii, adica tocmai la publicarea de situatii financiareconsolidate certificate de catre un auditor.Bancile si societatile de asigurarePe langa operatiunile bacare propriu-zise, la inceput, asigurarea bancara a reprezentat o idee relativ simpla: produse de asigurare pe viata, de obicei continand un element puternic de economisire, erau vandute clientilor uneibanci la ghiseu. Astazi, tendinta este de a avea o diferentiere de la o tara la alta a UE si chiar in interiorulaceleiasi tari, in ceea ce priveste organizarea si modul de realizare a asigurarilor bancare, iar cazul cel mai intalnit este ca grupul bancar sa fie proprietatea serviciului de asigurare. Exista deasemenea un numar mare de societati de asigurare care functioneaza mixt, cu o banca.In Norvegia, exista grupuri financiare care integreaza servicii financiare (oferind produsebancare si servicii de asigurare). In Germania se intalneste proprietatea comuna asupraactiunilor intre banci si societatile de asigurare bancara. In Franta si Grecia, toate bancileimportante au propriile sucursale de asigurare pe viata.Dupa ce o banca isi evalueaza clientela si se decide asupra unui segment de piata,distributia rezultata poate fi de diferite tipuri, cum ar fi: aa) la ghiseu; (b) prin intermediulagentilor bancari care se deplaseaza pe teren; (c) prin consultatii din sucursale; (d) princorespondenta directa; (e) o combinatie a celorlalte patru tipuri.Independent de forma de organizare, exista doua categorii de produse:. cele oferite de o societate de asigurare (in acest caz, banca actioneaza ca intermediar). cele create si oferite chiar de banca.Avantajul competitiv al bancilor fata de societatile de asigurare in vanzarea produselor de asigurare consta in existenta canalelor bancare de distributie, adica in faptul ca ele detin o retea gata de functionare. In plus fata de existenta sucursalelor, trebuie luat in considerare si faptul ca potentialii clienti tind sa vina la banca mult mai frecvent decat la societatile de asigurare, ceea ce duce la cresterea oportunitatilor de vanzare a asigurarilor.La cel mai general nivel, institutiile de asigurare sunt ca si celelalte institutii financiare. Societatile de asigurare preiau fonduri, numite prime, le investesc in titluri de valoare pentru a obtine profit si platesc detinatorilor de polite.Conglomeratele financiare (grupurile) din tarile dezvoltate ilustreaza produsele si serviciile bancare de tip retail care se prognozeaza ca vor fi oferite de acesti concurenti si de altii. Se observa ca societatiile de asigurare si concurentii incearca sa ofere o gama larga de produse si servicii bancare tip retail.Concurenta si supradimendionarea in pietele de asigurari forteaza principalele institutii sa gaseasca diferite surse de profit. Societatile de asigurare au retele de sucursale in multe tari europene si au capatat deja experienta in managementul investitiilor si in activitatea pietelor ipotecare.Activitatea bancara de asigurari din cadrul grupurilor financiare este sectorul in care inca sunt multe de facut, in care progresul a fost mai lent, dar in ultimul timp pe langa criza operatiunile privind investitiile cu valori mobiliare, activitatea grupurilor se reorganizeaza.Legatura dintre sectorul bancar si industria asigurarilor actioneaza la diferite nivele si in diferite activitati. In particular, exista cel putin patru zone in care se pare ca se dezvolta o legatura tot mai stransa.In primul rand, vanzarea de catre banci a produselor de asigurare speciale pentru detinatorii de actiuni bancare si de depozite si vanzarea serviciilor cvasi-bancare de catre socieatile de asigurare poate duce la o noua competitie intre acesti doi intermediari financiari.In al doilea rand, structura complementara a fluxurilor monetare (cash flow), intre bancile implicate in credite directe pe termen lung (de ex., ipotecile) si societatile de asigurareIn al treilea rand, exista o crestere a cererii de servicii de asigurare prin banci.In sfarsit, grupurile financiar bancare devin tot mai implicate in vanzarea asigurarilor si a garantiilor catre alte parti, terte persoane.

O data cu publicarea in monitor a unei noi legi, au fost adaugate obligatii noi in sfera institutiilor de credit si a societatilor de asigurare.Astfel ca, in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 727 din 26.10.2012 a fost publicataLegea pentru modificarea si completareaOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si/sau de reasigurare, a societatilor de servicii de investitii financiare si a societatilor de administrare a investitiilor dintr-un conglomerat financiar(grup financiar bancar).

1.2. Societatile de grup: tipuri si structura

Analizand structura acestora, grupul de societati reprezinta ansamblul constituit din doua sau mai multe societati,fiecare cu propria personalitate juridica, unite prin legaturi in temeiul carora una dintre ele este societatea dominanta, care le conduce pe celelalte facand sa se manifeste o unitate de decizie.Strategiile de concentare economica pe care societatile le adopta pentru a-si pastra si consolida pozitia pe piata au determinat aparitia anumitor tipuri si structuri specifice societatilor de grup.Asa cum precizam mai sus grupulse manifesta ca o entitate economica in primul rand, formata dintr-unansamblu de societati, fiecare cu o personalitate juridica proprie, unite prin diverse legaturi, in virtutea careia una dintre ele detine unitatea de decizie si exercita o influenta sau control asupra celorlalte dominandu-le.Deci, prin notiune de grup se intelege un ansamblu de societati comerciale compus dintr-o societate-mama, filialele sale si entitati in care societatea-mama sau filialele sale detin o participare, precum si societatile comerciale legate una de alta printr-o relatie care face necesara consolidarea conturilor si consolidarea raportului anual;Concentrarea economica, globalizarea pietelor, existenta si dezvoltarea pietelorfinanciare cat si conditiile de acces la pietele internationale au determinat necesitateadezvoltarii societatilor ca ansambluri stabile si durabile alcatuite din structuri asociativelegate juridic. Societatea, indiferent de tip, dimensiune si capacitate este supusa adaptarii sidezvoltarii. Din nevoia de supravietuire si din dorinta de dezvoltare au rezultat patru tipuri desocietati de grup: societati de grup bazate pe o relatie de tip patrimonial; societati de grup bazate pe o relatie de tip financiar; societati de grup bazate pe o relatie de tip familial; societati de grup bazate pe o relatie de tip contractualSocietatile de grup de tip patrimonial caracterizeaza societatile cu o pozitieconcurentiala solida, pe o piata in dezvoltare. Este tipul cel mai des intalnit in S.U.A.Caracterizeaza societatile conduse dupa o strategie exclusiv investitionala. Grupurile de acesttip se dezvolta prin achizitia de noi echipamente, inventii, inovatii. Ascensiunea rapidadetermina crearea de noi structuri productive si/sau comerciale cat si angajarea de personalcalificat in vederea exploatarii echipamentelor achizitionate.Grupurile de acest tip se dezvolta pe o relatie strict patrimoniala. Se porneste de la ostructura juridica simpla(o societate cu personalitate juridica, fara subunitati)si se infiinteazanoi subunitati in jurul acesteia (sucursale, puncte de lucru, agentii sau reprezentante). Dinpunct de vedere juridic ia nastere o societate cu personalitate juridica proprie, cu subunitatiproprii, fara personalitate juridica.Acestea pot fi considerate structuri de grup, deoarece sunt alcatuite dintr-o societatedominanta(societatea fondatoare)si subunitatile sale fara personalitate juridica, asupra carorasocietatea fondatoare exercita un control absolut, manifestandu-si unitatea de decizie sipatrimoniala.Caracteristicile unui astfel de grup format din societate fondatoare si subunitatileacesteia sunt: are personalitate juridica proprie; este inregistrata la Oficiul Registruui Comertului, indeplinind formalitatile depublicitate cerute societatilor, este deci o realitate de drept; societatea fondatoare detine controlul absolut, subordoneaza toate subunitatile,reprezentand legal grupul, raspunzand in fata legii pentru faptele acestora; subunitatile nu au patrimoniu propriu si nici personalitate juridica, au un grad deautonomie de la caz la caz.Acest tip de grup are personalitate juridica, iar faptul ca societatea fondatoare, cusubunitatile ei, este atat o realitate de fapt cat si de drept, nu necesita tratament specific inconformitate cu IAS/IFRS. Este tipul clasic de structura de grup simpla constituita in bazaLegii 31/1990, este o societate mama cu subunitatile ei, care rezulta de cele mai multe ori caurmare a dezvoltarii interne.Societatile de grup de tip financiar iau nastere in principal prin achizitia de titluri, inscopul preluarii controlului asupra activitatii societatilor achizitionate.Structura de grup care se construieste pe acest tip de relatie de tip financiar, poate fidefinita ca un ansamblu de societati comerciale independente juridic, dominate de o societatemama care isi exercita asupra societatilor dominante influenta, controland direct sau indirectactivitatea acestora, manifestandu-si totodata unitatea de decizie.Grupurile financiare se nasc, de regula, pe urmatoarele cai: prin constituirea de societati: atunci cand societatea mama creeaza o filiala,respectandu-se toate formalitatile de constituire proprii tipului respectiv desocietate; aport partial de active: este cazul cand societatea mama aduce ca aport la capitalulaltei societati active, in schimbul carora primeste actiuni sau parti sociale; subscrierea la o crestere de capital: este vorba de procurarea acelei parti dincresterea de capital care asigura controlul asupra societatii care face emisiunea.Societatea care achizitioneaza astfel de titluri devine societate mama; cumparari de actiuni sau parti sociale; daca achizitia se face pe piata financiara(la bursa), trebuie respectata procedura prevazuta in cazurile de negociere ablocurilor de control. Aceasta procedura vizeaza, in special, protejareaactionarilor minoritari si a salariatilor, ale caror interese pot fi amenintate dacaintreprinderea trece sub control de grup. Daca societatea nu-i cotata la bursa,actiunile se cumpara prin intelegere intre parti.O varianta a obtinerii controlului prin intermediul achizitiei de titluri o reprezintasiofertele publice de cumparare sau de schimb. Este vorba despre o oferta facuta in mod publicde catre o persoana fizica sau juridica care intentioneaza sa cumpere titluri detinute de catreactionari la un pret superior cotarii acestora la bursa. Daca titlurile sunt platite in numerar,avem de-a face cu o oferta publica de cumparare. Daca plata se face prin remiterea unoralte titluri de valoare, atunci avem o oferta publica de schimb. Sant posibile si combinatii aleacestora.Filialele si celelalte entitati componente ale grupului sunt, de cele mai multe ori,persoane juridice. Ele au, deci, un nume, sediu, nationalitate si organe proprii deconducere, fiind obligate si la tinerea unei contabilitati individuale complete (care seconcretizeaza in intocmirea de situatii financiare anuale). Conform legii societatilor comerciale nr. 31/1990, republicata in 2004 filialele sint societati comerciale cupersonalitate juridicasi se infiinteaza intr-una dintre formele de societate prevazute si in conditiile prevazute pentru acea forma iar sucursalele sint dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se inmatriculeaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona ade altfel, regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursalasi nu se pot infiinta sedii secundare sub denumirea de filiala).Caracteristicile societatilor de grup de tip financiar sunt urmatoarele: grupul de acest tip reprezinta doar o realitate de fapt, nu are atribut de identificaresi nu are patrimoniu distinct; toate componentele grupului au personalitate juridicasi este format din societatemamasi filiale, acestea din urma supunandu-se societatii mama; societatea-mama isi exercita controlul in mod direct sau indirect sub formainfluentei sau controlului, niciodata sub forma subordonarii directe; unitatea grupului este determinata de uniunea de interese a societatilor membre alegrupului.Putem afirma ca acest tip de grup nu are personalitate juridica, iar distorsiunea dintreacceptiunea economica a notiunii de grup si cea juridica, presupune aplicarea principiuluiprevalentei economicului asupra juridicului in tratarea informatiilor referitoare la acestesocietati, membre a grupului, societatea mama preia atributiile de societate raportoare, earaspunde in fata legii, reprezentand in mod convetional grupul de societati in ansamblul lui.Doar grupurile financiare sunt recunoscute in mod explicit de norme. Acestea sebazeaza pe controlul generat de detinerea de actiuni si se caracterizeaza prin existenta uneisocietati-mama, obligata sa intocmeascasi sa publice situatii financiare consolidate. Se mai foloseste inca, destul de frecvent, formula conturi consolidate, mai ales pentru ca ea apare explicit in directivele europene.Societatile de grup de tip familial se caracterizeaza prin unitate de conducere,urmare a faptului ca aceleasi persoane controleaza, direct sau indirect, mai multe societatidiferite, fara ca intre acestea sa existe legaturi de capital. Pentru aceste grupuri nu existaobligatii de consolidare explicite, ceea ce face ca uneori, ele sa fie preferate in cadrul unorstrategii de optimizare fiscala.Caracteristicele unui astfel de grup sunt: acelasi actionariat de persoane fizice, membrii din familie; aceeasi conducere aechipa manageriala);Societatile de grup de tip contractual iau nastere in mod frecvent la punerea inpractica a diverselor proiecte strategice, ca urmare a semnarii de aliante, cooperare sau parteneriate. Conform IAS 31, se identifica trei tipuri: societati ce desfasoara activitati pe care le controleaza in comun; societati ce poseda active pe care le controleaza in comun; societati ce poseda entitati pe care le controleaza in comun.Societatile de grup de tip contractual, sunt din punct de vedere juridic, societati in participatie, societati care nu se bucura de personalitate juridica, fara a evidentia sau a se baza pe existenta unui patrimoniu propriu.Autonomia juridica a fiecarei societati are ca principala consecinta, in principiu,absenta raspunderii solidare in interiorul grupului. Societatea mama nu este obligata sa sesubstituie filialei atunci cand aceasta nu-i in masura sa-si onoreze obligatiile fata de tert si,de asemenea, presedintele consiliului de administratie al societatii mama nu poate angaja inmod valabil o filiala daca nu este in acelasi timp si conducator desemnat al acesteia. Deaceea, in mod frecvent, creditorii avizati cer filialelor sa prezinte si garantarea acestora decatre societatea-mama.

1.3. Conducerea corporativa a grupului

In cadrul conducerii corporative a unui grup financiar bancar guvernanta bancara reprezinta pilonul principal asa dupa cum de regula societatea bancara este nucleul in jurul careia se asociaza celelelalte societati financiare si comerciale. Guvernanta corporativa bancara il constituie modul in care sunt impartite drepturile si responsabilitatile intre persoanele ce participa la activitatea unei institutii de credit sau a unui grup financiar bancar, cum ar fi, actionarii, membrii consiliul de administratie, managerii si alte grupuri de interese.Guvernanta corporativa a grupului financiar bancar este infaptuita de toate persoanele din cadrul entitatii ce sunt interesate de administrare, de auditul intern si a managementul riscului, de modul cum se iau deciziile privind activitatea bancara, de asigurari si de investitii financiare cum se definesc obiectivele strategice, care sunt mijloacele de atingere a lor si care este nivelul performantelor economice.Conducerea corporativa a unui grup financiar bancar, modalitatile de identificare, administrare, gestionarea, monitorizare si de raportare a riscurilor, activitatile de control intern si audit, precum si politicile si practicile de remunerare ale acestora se stabilesc prin actele constitutive si procedurile sale interne, in conformitate cu legislatia aplicabila societatilor comerciale si cu respectarea legislatiei bancare[footnoteRef:4]. [4: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind instituiile de credit si adecvarea capitalului modificata si completata prin Legea nr. 227/2007.]

Deci, guvernanta corporativa a unui grup financiar bancar presupune un ansamblul de norme, regulamente care guverneaza sistemul de administrare si control al tuturor activitatilor bancare prin care pe langa activitatea propriu-zisa se mobilizeaza deopotriva, resurse umane si materiale, fiind totodata o combinatie de procese si structuri implementate de consiliul de administratie pentru a conduce, comunica, directiona si monitoriza procesul bancar, pentru atingerea obiectivelor stabilite.Importanta unui model eficient de guvernanta corporativa care controleazasi evalueaza performantele institutiilor ce formeaza grupul financiar bancar satisfacand in acelasi timp nevoile tuturor partilor interesate si implicit creand valoare adaugata, va creste si mai mult. In aceste conditii, guvernanta corporativa este departe mult mai mult un instrument ce contribuie la maximizarea valorii sistemului bancar, sistem considerat deopotriva atat temelia sistemului economic cat si sistemul sangvinic al acestuia. Guvernanta corporativa functioneaza pe baza unor principii, considerate ca stalpi ai bunei guvernari. Daca ar fi sa sintetizam fiecare atribut al guvernantei corporative, am concluziona ca: disciplina implica angajamentul conducerii de a se comporta intr-un mod corespunzator; transparenta se refera la furnizarea la timp a informatiei care trebuie sa fie corectasi completa. Aceasta informatie ar putea sa apartina atat raportarilor financiare cat si celor operationale. Transparenta ar trebui aplicata raportarilor dar si oricarei transmitere de informatii. Asadar, informatia transmisa trebuie sa fie clarasi usor de analizat; independenta are ca scop asigurarea unei distributii corecte a puterii si deciziilor, asadar ea are de a face cu alcatuirea departamentului de conducere, numirea membrilor din comitet si a revizorilor contabili; asumarea responsabilitatilor se refera la a furniza investitorilor mijloacele necesare pentru a verifica departamentul de conducere si comitetele acesteia. De asemenea, se va asigura ca departamentul de conducere monitorizeaza sistemele de control intern, ia in considerare asteptarile persoanelor care detin parti din companie in general si ale actionarilor in particular si ca rolurile si responsabilitatile de guvernamant sunt suficient de cunoscute; responsabilitatea se refera la a fi responsabil pentru actiunile si deciziile luate de administratie. Responsabilitatea asigura ca departamentul de conducere are indatorirea de a lua masuri atunci cand este nevoie de interventii corective. De asemenea, responsabilitatea implica respectarea legilor si regulilor; corectitudinea are ca scop punerea in echilibru a interesului tuturor persoanelor care detin parti din companie in general, si protejarea drepturilor aminoritatii) actionarilor in particular; responsabilitatea sociala implica respectarea valorilor etice si a comportamentului social corect, acest lucru asigurand societatii o reputatie corporativa decenta.

1.4. Sisteme de administrare a grupurilor financiar bancare

Guvernanta corporativa impune un cadru de administrare a activitatiigrupurilor financiar bancare, care cuprinde cel putin urmatoarele aspecte: -structura organizatorica a institutiilorfinanciaresi delegarea responsabilitatilor functionale in cadrul fiecarei institutii, precum si pozitia institutiei de credit in cadrul grupului din care face parte din perspectiva structurilor si liniilor de administrare in cadrul acestuia; - responsabilitatile structurii de conducere a societatilor din grup ; -sistemul de control internmanagerial (cuprinde auditul intern) a institutiilor.Conducerea unui grup financiar bancar este influentata de cinci niveluri:Figura 1. Participantii la guvernanta corporativa

Din figura de mai sus se observa ca primul nivel de guvernare, cel mai important este ocupat de Consiliul de Administratie. Cel de al doilea nivel include actionari, directori executivi si managementul general (o combinatie numita trepiedul guvernantei corporative). Nivelul trei include de asemenea partile interesateastakeholders) cum ar fi: angajatii, furnizorii si clientii. Nivelul 4 va extinde scara incluzand toate partile interesate (guvernul, mediul inconjurator, societatea in sine).Un model tipic al nivelului 4 este responsabilitatea eticasi sociala a companiilor. Nivelul cinci este un nivel macro economic, care poate fi situat pe o scena nationala, europeana sau chiar globalasi include aspecte, cum ar fi: cultura intreprinderii, valoarea antreprenoriala, etc.

Referitor la primul nivel se cunosc doua sisteme de administrare a institutiilor de creditsi implicit a grupului financiar bancar: 1) sistemul unitar2) sistemul dualist (optional): Dintre caracteristicile sistemul unitar (administrarea bancii este realizata de consiliul de administratie) se pot enumera:- separatia intre functia neexecutiva, de control (administratori neexecutivi)si cea executivaadirectori) separatie obligatorie, in cazul institutiilor de credit (societatilor pe actiuni) ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de audit;- competentele de baza ale consiliul de administratie carenu pot fi delegate directorilor societatii ;- majoritatea administratorii neexecutivi in Consiliul de administratie,in cazul delegarii functiei executive catre directori;- notiunea de director reprezinta administratorul sau persoana din afara Consiliului de administratie careia i-au fost delegate din partea Consiliului de administratie atributii de conducere a bancii aGuvernanta corporativa inlocuieste comitetul de directie - organ colegial, cu reguli stricte, rigide de intrunire si luare a deciziei cu directorii cu activitate si raspundere individuala, nu colegiala);- numar minim de administratori (in cazul institutiilor de credit ,societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare)- prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale a actionarilor se prevedeca unul sau mai multi membri ai consiliului de administratie trebuie sa fie independenti(se pot infiinta comitete consultative in cadrul consiliului de administratie, exemplu: Comitetul de audit). Comitetul de audit este obligatoriu pentru institutiile de credit si este condus de un administrator independent. - raporturile dintre institutia de credit si administratori adirectori sau administratori neexecutivi) sunt guvernate de regulile mandatului, neputandu-se incheia pentru indeplinirea acestui mandat un contract de munca Sistemul dualist este optional si presupune caadministrarea grupului financiar bancar sa fie realizata de Directorat si Consiliul de Supraveghere)In acest cadru, specifice acestui sistem sunt:- Directoratul - asigura, in exclusivitate, conducerea societatii pe actiuni, exercita functia de reprezentare legalasi cuprinde:- membrii directoratului sunt numiti de consiliul de supraveghere si i nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere;- membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de supraveghere, sau daca se prevede astfel in actul constitutiv, de catre adunarea generala a actionarilor;- Consiliul de supraveghere cuprinde :- membrii consiliului de supraveghere care sunt numiti de catre adunarea generala a actionarilor;- numarul membrilor consiliului de supraveghere ce este stabilit prin actul constitutiv, neputand fi mai mic de 3 si nici mai mare de 11;- membrii consiliului de supraveghere pot fi revocati oricand de adunarea generala a actionarilor;- membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului;Referitor la structura organizatorica a institutiei de credit si delegarea responsabilitatilor functionale Adunarea Generala a Actionarilor poarta intreaga responsabilitatea pentru existenta unui cadru adecvat de administrare a activitatii in cadrul grupului si pentru asigurarea unor politici si mecanisme privind cadrul de administrare a activitatii bazate pe principiul calitatii totale si a managementul riscurilor. Astfel, structura de conducere a unei institutii de credit mama trebuie sa constientizeze toate riscurile semnificative si problemele care ar putea afecta grupul, si mai ales filialele acesteia. In acest context, institutia de credit mama este responsabila pentru determinarea structurii de administrare a filialelor care contribuie cel mai bine la exercitarea functiei de supraveghere la nivelul grupului.Guvernanta corporativa impune, de regula,in centrul grupului finanaciar bancar structura unei institutii de credit ce trebuie: sa stabileasca componentele de administrare a activitatii bancare care sa contribuie la supravegherea eficace a filialelor sale si care sa ia in considerare natura, dimensiunea si complexitatea diferitelor riscuri la care sunt expuse operatiunile bancare evidentiate atat in bilantul bancar cat si extrabilantiere; sa evalueze periodic componentele aparatului de administrare a activitatii pentru a asigura ca aceasta sunt corespunzatoare, avand in vedere dezvoltarea retelei bancare si cresterea complexitatii activitatii, extinderea geografica, aparitia unor noi factori de risc interni si externi s.a ; sa aprobe o politica privind cadrul de administrare a activitatii la nivelul grupului si pentru filialele acestuia, care sa includa angajamentul de a indeplini toate cerintele impuse de guvernanta corporativa; sa asigure ca sunt disponibile resurse suficiente pentru fiecare filiala in scopul indeplinirii atat a standardelor la nivel de grup, cat si a standardelor locale privind cadrul de administrare a activitati lor bancare; sa dispuna de mijloace corespunzatoare pentru a monitoriza ca fiecare filiala sa se conformeze tuturor cerintelor aplicabile privind cadrul de administrare a activitatii.In acest sens, structura de conducere a unei institutii de credit filiala trebuie sa stabileasca propriile responsabilitati pe linia cadrului de administrare a activitatii si trebuie sa evalueze orice decizii sau practici la nivel de grup pentru a asigura ca acestea nu determina ca filiala sa incalce prevederile cadrului de reglementare ori regulile prudentiale aplicabile la nivel individual pe teritoriul Romaniei. Structura de conducere a unei institutii de credit filiala trebuie, de asemenea, sa asigure ca asemenea decizii sau practici nu aduc atingere:- administrarii sanatoase si prudente a filialei;- soliditatii financiare a filialei;- intereselor legale ale detinatorilor de interese in filiala.Pentru buna guvernanta, la nivelul fiecarui grup bancar sau institutie de credit se stabilesc organe de conducere care sa asigure procesul de coordonare, conducere si decizie pentru realizarea eficienta a obiectivelor stabilite.

1.5. Conditiile functionarii guvernantei corporative

Organizatiile trebuie sa indeplineasca unele cerinte minime pentru asigurarea eficientei guvernantei corporative , si anume: existente unui sistem de control intern; asigurarea ca sistemul de control intern functioneaza; responsabilizarea consiliului de administratie cu privire la monitorizarea sistemului/procesului de control; descrierea sistemului de control intern intr-un cadru, respectiv un model de tip COSO/COCO.

Sintetizarea elementelor reiesite din discutii au conturat conditiile[footnoteRef:5] pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem de control intern, astfel: [5: Marcel Ghia, Mihai Spranceana, Auditul intern in sistemul public, Editura Tribuna Economica, Bucureti, 2006, pag. 101.]

sa poata raspunde corespunzator afacerilor/tranzactiilor semnificative, operatiilor financiare in confruntarea cu riscurile. Termenul de afacere se refera la sistemul privat, cat si la cel public, in sensul ca toate activitatile intalnite trebuie gestionate ca pe o afacere; sa previna frauda, neregulile, pierderile si folosirea eronata a resurselor; sa asigure calitatea raportarii auditului intern si auditului extern, mentinerea nealterata a inregistrarilor si informatiilor si conformitatea cu legile, regulamentele si politicile entitatii.In practica, organizatiile trebuie sa-si evalueze sistematic modul cum reusesc sa atinga criteriile guvernantei, promovate prin modelul COSO[footnoteRef:6], de organizare si functionare a sistemului de control intern. In practica internationala exista preocupari pentru a ne asigura ca guvernanta functioneaza in cadrul organizatiilor. Andrew Chambers, unul dintre cei mai reprezentativi teoreticieni ai auditului, a propus zece principii:[footnoteRef:7] [6: Committee of Sponsoring Organizations (COSO), Internal Control Integrated Framework (New York: COSO, 1992).] [7: ]

controlul factorilor interesati asupra organizatiei; rapoartele catre public sunt complete si fiabile; se evita concentrarea excesiva puterii la varful organizatiei; componenta consiliului este echilibrata; un consiliu director foarte implicat; independenta este foarte puternica la nivelul consiliului; modul de conducere a organizatiei este monitorizat cu eficacitate de consiliu; competentasi angajament; evaluarea riscurilor si instrumente de control; prezenta puternica auditului.Guvernarea eficienta necesita resurse suficiente pentru a monitoriza, atat riscurile cat si controlul. Aceste activitati sunt indreptate spre a ajuta organizatia pentru a atinge obiectivele. In cazul in care o organizatie sufera un esec major de control intern (de exemplu: frauda masiva, etc), atunci probabilitatea de realizare a obiectivelor sale este mult diminuata.

1.6. Etica corporativasi responsabilizarea factorului uman

Unele neconformitati financiare au impus necesitatea stabilirii unor etici corporative in cadrul organizatiilor. Spre exemplu in cadrul unui grup s-a realizat un sondaj asupra unor angajati coordonati de peste 800 de directori/manageri si parteneri cu scopul de a arata de ce este necesara etica in viata corporativa, in baza caruia s-au constatat: in doua cazuri din trei se spune ca toata lumea isi minte seful in unele ocazii; mai putin de jumatate considera ca persoanele din varful organizatiei trebuie sa fie modele puternice in ceea ce priveste etica; peste 20% considera ca este bine sa navighezi pe internet in timpul serviciului; in jur de 25% ar spune ca nu este de neacceptat favorizarea familiei si a prietenilor in acordarea contractelor; In jur de 7% spun ca este in regula sa se umfle profiturile atata timp cat nu sunt furati bani; Doar una din cinci persoane erau gata sa spuna ca transpunerea distractiilor personale ca reprezentand cheltuieli corporative este de neacceptat amai putin de 15% din directorii consiliului de administratie); Oamenii trecuti de 40 de ani ce au pozitii financiare stabile si aceia din sectorul public au o abordare bazata pe judecata atunci cand vine vorba despre conduita etica; Un membru necinstit al personalului poate primi referinte curate de la trei din zece manageri; Motive pentru neraportarea unei fraude includ motive precum instrainarea, nu reprezinta problema mea, punerea in pericol a locului de munca, toata lumea practica, este cinstit; Aproximativ 10% dintre directorii consiliului de administratie spun ca este acceptabil sa se umfle cifrele profitului atata timp cat nici un ban nu este furat.In practica exista multe coduri care acopera subiecte precum: conduita, obiectivitatea, integritatea, utilizarea IT, relatiile cu partenerii interni si externi, sistemul cadourilor s.a. In acelasi timp, exista coduri care s-au dezvoltat cu scopul de a servi activitatile unor organizatii specifice. Organizatiile de multe ori confirma ca tintesc spre stabilirea unor politici robuste sustinute de programe usor de inteles, de o comunicare efectiva, un sistem de contabilitate adecvat, care stabileste responsabilitatile respective ale departamentelor si ale directorilor din fiecare domeniu.Actionarii, mandatarii, directorii si managerii din lumea intreaga au elaborat diferite coduri si indrumatoare pentru comportamentul etic, comercial si public al organizatiilor. Noile coduri care apar au avantajul celor dinaintea lor, in care problemele teoretice au fost rezolvate in practica, si pe care incearca sa le dezvolte. Dar, odata aparute exista propuneri de imbunatatire a acestora prin elaborarea unor noi versiuni. Practicienii in domeniu incearca sa reuneasca mai multe coduri pentru formarea unor coduri internationale care sa aduca o intelegere comuna asupra modului in care trebuie condusa viata corporativa, comercialasi publica. Imensa presiune care exista asupra grupurilor de mediu si a activitatilor de globalizare influenteaza conduita organizatiilor mari care pun in centrul preocuparilor ce este acceptabil si ce nu in conduita corporativa.

Pentru realizarea acestor obiective organizatiile sunt constiente ca daca procedurile interne sunt inexistente sau nesigure atunci exista probleme in implementarea sistemelor de control si orice nivel de reglementare trebuie informat.

1.7. Administrarea si conducerea grupului bancar

Administrarea, conducerea si controlul unui grup bancar sau unei institutii de credit in sistem unitar,la nivel central este asigurata de: Adunarea generala a actionarilor (AGA); Consiliul de administratie; Conducerea executiva(directii si divizii);

Adunarea generala a actionarilor, este instanta suprema de conducere si control a activitatii unei institutii de credit ce se intruneste in sedinte ordinare sau extraordinare si este reprezentata de proprietarii de actiuni bancare.La sedintele Adunarii generale a actionarilor pot participa, personal sau prin delegat - pe baza de procura scrisa -, actionarii care fac dovada acestei calitati cu propriile actiuni sau cu certificatul de atestare a proprietatii asupra actiunilor.Norma de participare la sedintele Adunarii generale a actionarilor va fi stabilita de Consiliul de administratie a institutiei de credit in functie de valoarea actiunilor aflate in proprietatea unui actionar.Adunarea generala ordinara se intruneste anual, in locul, ziua si ora stabilite, care trebuie sa fie fixate inaintea datei de depunere a bilantului contabil si a contului de profit si pierderi.Adunarea generala ordinara este indreptatita sa ia hotarari cu privire la:a) aprobarea bilantului contabil anual al bancii si al contului de profit si pierderi, dupa ascultarea si analizarea raportului Consiliului de administratie al bancii si al Comitetului de auditori;b) stabilirea cuantumului dividendelor;c) alegerea si numirea Consiliului de administratie si stabilirea indemnizatiei membrilor acestora;d) numirea presedintelui, vicepresedintilor bancii, precum si a directorului Comitetului de auditori;e) autorizarea transferului actiunilor;f) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a programului de activitate, pentru exercitiul urmator; g) descarcarea gestiunii anului incheiat.Adunarea generala extraordinara poate fi convocata de Consiliul de administratie al bancii ori de cate ori se considera necesar.Convocarea extraordinara a Adunarii generale a actionarilor se poate face si de presedintele acesteia sau la cererea actionarilor proprietari care reprezinta cel putin 25% din capitalul social al bancii.Adunarea generala extraordinara adopta hotarari privind:a) majorarea, reducerea sau reintregirea capitalului social;b) emiterea de obligatiuni si titluri de credit;c) participarea cu capital la societati comerciale, financiare si bancare, afilierea sau fuzionarea cu alte institutii bancare, cu respectarea legii;d) modificarea statutului bancii;e) alte aspecte majore privind activitatea bancii.Convocarea sedintelor Adunarii generale a actionarilor se publica in Monitorul Oficial cu cel putin 15 zile inainte de tinerea acestora si se afiseaza totodata la sediul central si al unitatilor teritoriale ale bancii.Comunicarea prezentei la Adunarea generala a actionarilor trebuie sa ajunga la sediul central al bancii cu cel putin 3 zile inainte de data stabilita pentru desfasurarea acesteia.In perioada dintre data publicarii convocarii de participare si cea de inchidere a Adunarii generale a actionarilor nu este permis nici un transfer de proprietate a actiunilor.Sedintele Adunarii generale sunt conduse de presedintele Consiliului de administratie sau de persoana care ii tine locul, ajutat de un secretar si 3 supraveghetori pentru numararea voturilor si efectuarea lucrarilor de secretariat, alesi prin majoritate simpla de voturi de catre participantii la lucrari.Adunarile generale ale actionarilor se considera legal constituite, pentru a lua decizii, prin participarea unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin trei patrimi din capitalul bancii.Hotararile Adunarii generale a actionarilor vor fi adoptate cu majoritate absoluta din capitalul social aferent actionarilor prezenti, in cazul adunarii ordinare, si cu cel putin jumatate din capitalul social al actionarilor prezenti in situatia adunarilor extraordinare.In cazul neconstituirii la prima sedinta a reprezentarii actionarilor Adunarea generala se reconvoca pentru un nou termen.Hotararile luate in a doua sedinta vor fi considerate valabile independent de numarul actionarilor prezenti si de valoarea capitalului reprezentat de acestia, cu majoritate simpla de voturi.Adoptarea hotararilor se poate face prin apel nominal, ridicarea mainii sau prin vot secret, modalitatea urmand a fi stabilita la deschiderea sedintelor.

Consiliul de administratie asigura prin competentele de baza, echilibrul intre membrii executivi si neexecutivi ai unei institutii de credit. Procesul de luare a deciziilor ramane o responsabilitate colectiva a Consiliului de Administratie, care va fi tinut responsabil solidar pentru toate deciziile luate in exercitarea competentelor sale. Administratorii isi vor actualiza permanent competentele si isi vor imbunatati cunostintele despre activitatea institutiei de credit si cele mai bune practici de guvernanta corporativa, in scopul indeplinirii rolului lor. Conducerea si administrarea curenta a institutiei de credit se incredinteaza de catre Adunarea generala a actionarilor unui Consiliul de administratie, compus din 15 membri.Membrii Consiliului de administratie se desemneaza pe o perioada de 4 ani. Dupa expirarea mandatului oricare dintre acestia pot fi realesi, dar nu mai mult de 3 mandate consecutiv.Presedintele Consiliului de administratie este presedintele institutiei de credit. Din Consiliul de administratie fac parte si vicepresedintii institutiei de credit.Membrii Consiliului de administratie vor trebui sa depuna la casieria bancii o garantie care sareprezinte dublul remuneratiei lunare.Garantia se depune inainte de intrarea in functie, ramane in casa bancii si va putea fi restituitadupa ce Adunarea generala a actionarilor a aprobat ultimul bilant in exercitiul caruia acestia au functionat si li s-a dat descarcare de gestiune.Semnaturile membrilor Consiliului de administratie vor fi puse la registrul comertului, o data cu certificatul eliberat de cenzori, din care rezulta depunerea garantiei.Sedintele Consiliului de administratie al bancii au loc lunar si ori de cate ori este necesar si se considera valabile numai daca la acestea sunt prezenti cel putin 2/3 din membri.Deciziile Consiliului de administratie al bancii vor fi luate cu majoritate de voturi.Consiliul de administratie al institutiei de credit delibereaza asupra problemelor de baza ale activitatii, cum sunt:a) bilantul contabil si contul de profit si pierderi, precum si propunerile ce urmeaza sa fie prezentate Adunarii generale a actionarilor privind destinatia profitului;b) politica institutiei de credit privind creditele, resursele si dobanzile;c) propunerile ce urmeaza a fi prezentate Adunarii generale a actionarilor privind rezervele si eventuala utilizare a acestora;d) propunerile privind emiterea de actiuni, obligatiuni si titluri de credit si modul de distribuire a acestora;e) stabilirea veniturilor si cheltuielilor institutiei de credit, investitiilor proprii si reparatiilor capitale;f) regulamentul de ordine interioara al institutiei de credit, structura organizatorica, functiile, atributiile, competentele si normele de functionare;g) aprobarea infiintarii, desfiintarii sau mutarii sucursalelor, filialelor, agentiilor sau reprezentantelor;h) stabilirea numarului de personal al institutiei de creditsi nivelul de salarizare a acestuia atat pentru administratia centrala, cat si pentru unitatile sale;i) numirea directorilor, adjunctilor acestora si contabililor sefi din centrala bancii si unitatile teritoriale;j) numirea Comitetului de credit si stabilirea competentelor acestuia;k) aprobarea imputernicirii membrilor Consiliului de administratie de a semna pentru banca in lipsa presedintelui;l) aprobarea comisioanelor, taxelor si spezelor bancare;m) normele, instructiunile si cadrul de desfasurare a operatiunilor bancii;n) alte aspecte ale activitatii curente.Institutia de credit nu are dreptul sa acorde credite sau alte facilitati pentru nici unul din membrii Consiliului de administratie al bancii sau sa garanteze imprumuturi pe care acestia le-ar contracta cu altainstitutie de credit.Membrii Consiliului de administratie al institutiei de credit sunt raspunzatori de realitatea varsamintelor efectuate de actionari, dividendele platite, existenta si evidenta corecta a registrelor cerute de lege, indeplinirea hotararilor Adunarii generale a actionarilor si respectarea indatoririlor legale.Membrii Consiliului de administratie al institutiei de credit nu pot ocupa, fara autorizarea expresa a acestuia, posturi de membri in consiliile de administratie sau de directori in alte societati bancare si nici sa participe la asemenea firme ca asociati cu raspundere nelimitata.Presedintele angajeaza institutia de credit potrivit responsabilitatilor, sarcinilor si imputernicirilor stabilite de Consiliul de administratie al bancii.Atributiile si competentele vicepresedintilor se stabilesc de Consiliul de administratie al institutiei de credit, la propunerea presedintelui acesteia.Membrii consiliului de administratie ai institutiei de credit sunt solidar raspunzatori pentru: a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati; b) existenta reala a dividendelor platite; c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale; e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

Consiliul de administratie si directorii sau, dupa caz, comitetul de supraveghere si directoratul institutiei de credit au competentele si atributiile prevazute de legislatia aplicabila societatilor comerciale, si sunt responsabili de ducerea la indeplinire a tuturor cerintelor stabilite. Conducerea executiva - este asigurata de catre directori, dintre care unul este Director General si de regula, doi directori cu atributii de Director General Adjunct. Conducerea executiva este numita de Consiliul de Administratie si este confirmata de Adunarea Generala a Actionarilor. Consiliul de Administratie pastreaza atributia de reprezentare a bancii, in raporturile cu directorii pe care i-a numit. Modul de organizare a activitatii directorilor este stabilit prin decizie a consiliului de administratie, conform organigramei aprobate de AGA si prin Regulamentul de Organizare si Functionare al Societatii aROF) ce cuprinde in principal urmatoarele: - aplicarea strategiei si politicilor de dezvoltare ale societatii stabilite de Consiliul de Administratie; - angajarea, promovarea si concedierea personalului salariat, in conditiile legii; - participarea la negocierea contractului colectiv de munca, a carui negociere si incheiere se desfasoara In conditiile legii, in limita mandatului dat de Consiliul de Administratie; - negocierea, in conditiile legii, a contractelor individuale de munca; - incheierea actelor juridice, in numele si pe seama bancii, in limitele stabilite prin hotararile Consiliului de Administratie; - stabilirea indatoririlor si responsabilitatilor personalului din subordine; - aprobarea operatiunilor de incasari si plati, potrivit competentelor legale si actului constitutiv al societatii; - imputernicirea directorilor executivi, directorilor din cadrul sucursalelor si oricarei alte persoane sa exercite orice atributie din sfera sa de competenta.Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor masurilor aferente conducerii institutiei de credit, in limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a actionarilor. Directorii isi exercita mandatul cu loialitate, in interesul societatii si informeaza consiliul de administratie in mod regulat si cuprinzator asupra operatiunilor intreprinse si asupra celor avute in vedere. Directorii instiinteaza consiliul de administratie de toate neregulile constatate cu ocazia indeplinirii atributiilor lor si i sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de neregulile savarsite de acestia, nu le comunicaauditorilor interni si auditorului financiar. Directorii nu au voie sa divulge informatiile confidentiale si secretele de afaceri ale bancii, la care au acces in calitatea lor de directori. Aceasta obligatie le revine si dupa incetarea mandatului de director, pentru o perioada de 3 ani. Directorii nu vor putea exercita alte functii de directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, dupa caz, auditori interni or asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, fara aprobarea consiliului de administratie al bancii la care sunt angajati.

1.8. Principalele functii in administrare corporativa a activitatii bancare

Banca Centrala europeana afirma in Ghidul privind guvernanta corporativa pentru institutiile bancare ca o buna guvernanta poate fi atinsa, indiferent de forma utilizata de catre o organizatie de servicii bancare, atat timp cat mai multe functii esentiale sunt la locul lor.In sistemul bancar din Romania, in genere, institutiile de credit, au adoptat sistemul unitar de administrare a activitatii bancare. In acest cadru, pentru a raspunde cerintelor de guvernanta privind indeplinirea atributiilor controlului intern, trebuie sa se asigure includerea in consiliul de administratie a unui anumit numar de membri neexecutivi care sa dispuna de experienta bancara necesara. Pe langa operatiunile bancare afunctiile de baza) stabilite prin obiectul de activitate conducerea institutiei de credit este organizata pe o anumita structura, pentru a indeplinii functiile fundamentale ale sistemului de control intern privind activitatea bancara:de conformitate, de control al riscurilor si de audit intern. Functia de conformitateFunctia de conformitate este legata de riscurile de conformitate care pot fi evitate prin respectarea legilor, standardelor proprii, a codurilor de conduita bancara, normelor metologice, procedurilor, regulamentelor si a altor reglementari a caror incalcare, pot aduce daune institutiei de credit, sau grupului bancar.Politica de conformitate a unei institutii de credit trebuie sa contina principiile de baza ce sunt cunoscute de intregul personal, inclusiv de organele cu functie de conducere, si sa explice principalele procese prin intermediul carora riscurile de conformitate urmeaza sa fie identificate si administrate de la toate nivelurile institutiei de credit. Cultura organizationala privind conformitatea se asigura prin elaborarii de ghiduri scrise destinate personalului cu privire la implementarea adecvata a cadrului de reglementare si a standardelor, prin intermediul politicilor, procedurilor si altor documente precum manuale de conformitate, coduri interne de conduitasi ghiduri practice. Functie de conformitate din cadrul institutiei de credit este independenta, permanentasi eficace fiind stabilita printr-un document oficial ce cuprinde[footnoteRef:8]: [8: Regulamentul nr. 18 din 17 septembrie 2009privind cadrul de administrare a activitaii instituiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvarii capitalului la riscuri i condiiile de externalizare a activitailor acestora]

responsabilitatile si rolul functiei de conformitate; asigurarea independentei, relatia cu alte functii de administrare a riscului din cadrul institutiei de credit si cu functia de audit intern; modul de alocare a responsabilitatilor intre componente in cazul in care responsabilitatile pe linia conformitatii sunt indeplinite de catre persoane din componentele institutiei de credit; obligatia personalului institutiei de credit de a furniza informatii si dreptul de a avea acces la informatiile necesare pentru indeplinirea responsabilitatilor pe linia conformitatii; dreptul de a desfasura investigatii cu privire la posibilele incalcari ale politicii de conformitate si dreptul de a numi experti externi care sa efectueze aceasta activitate, dreptul de a putea sa exprime si sa comunice rezultatele activitatii desfasurate organelor cu functie de conducere ale institutiei de credit si, daca este necesar, organelor cu functie de supraveghere sau unui comitet al organelor cu functie de supraveghere; obligatii oficiale de raportare catre organele cu functie de conducere si dreptul de a avea acces direct la organele cu functie de supraveghere ale institutiei de credit sau la un comitet al acestora.Persoanele cu functie de supraveghere ale institutiei de credit elaboreaza politica de conformitate si implementarea acesteia. In acelasi timp au responsabilitatea de a supraveghea administrarea riscului de conformitate de a monitoriza persoanele cu functie de conducere care identifica, evalueaza, analizeazasi raporteaza neconformitatile inregistrate. Pentru indeplinirea functiei de conformitate Consiliul de supraveghere sau Consiliul de administratie, dupa caz, numesc un coordonator al functiei de conformitate responsabil cu administrarea riscului de conformitate in cadrul institutiei de credit.Personalul functiei de conformitate a unei institutii de credit, pe langa urmarirea inregistrarilor conforme are si rolul de a verifica daca, noile produse si noile proceduri sunt in conformitate cu cadrul de reglementare in vigoare si cu orice amendamente ale acestuia incluse in acte normative adoptate, ale caror prevederi vor deveni aplicabile ulterior.Pentru a-si indeplini responsabilitatilor sale personalul functiei de conformitate trebuie sa aiba dreptul sa comunice din proprie initiativa cu orice angajat al institutiei de credit si sa aiba acces la orice inregistrari sau documente necesare.Coordonatorul functiei de conformitate pe baza unui progam avizat de conducerea institutiei de credit monitorizeaza activitatea personalului functiei de conformitate prin care se planifica activitatile de realizat. Acest program cuprinde cel putin: implementarea si revizuirea politicilor si procedurilor specifice, evaluarea riscului de conformitate, testarea si informarea personalului asupra aspectelor de conformitate.Coordonatorul functiei de conformitate informeaza organele cu functie de conducere cu privire la investigatiile sale legate de posibile incalcari ale politicii de conformitate si are dreptul sa raporteze direct organelor cu functie de supraveghere sau unui comitet al acestora in cazul in care, pe parcursul investigatiilor, se constata nereguli sau incalcari ale politicii de conformitate. Functia de administrare si control a riscurilorRiscul bancar este o componenta importantaatat a managementului, catsi a strategiei unei institutii de credit, orice activitate bancaracomportandsi un anumit risc.Activitatea bancara isi contureaza individualitatea prin substanta si particularitatea ei, aceasta rezidand in trasaturile specifice ale banilor, care sunt in acelasi timp materie prima si produs pentru banci. Atat la nivelul structurilor institutiei de credit, cat si la nivelul intregii activitati bancare, majoritatea institutiilor de credit dispun de o cultura solida privind administrarea riscurilor. Riscurile cu care se confrunta institutiile bancare in activitatea lor sunt determinate de particularitatile specifice domeniului bancar, precum si de o serie de alti factori. Acestia determina institutiile de credit sa-si organizeze functii de administrare a riscurilor pentru fiecare linie de activitate semnificativa.Functia de administrare a riscurilor este independenta, iar personalul care se ocupa de gestionarea riscurilor trebuie sa dispuna de experienta corespunzatoare profilului de risc inerent al activitatii bancare, astfel incat sa poata avea un rol semnificativ in procesul de identificare, masurare si evaluare a riscurilor. Specialistul bancar care administreaza riscurile va exercita inclusiv responsabilitati cum ar fi: monitorizarea si aprobarea sistemelor interne de rating si a modelelor de evaluare a riscurilor, analiza riscurilor aferente noilor produse si a tranzactiilor exceptionale.Institutiile de credit isi asuma toate riscurile specifice in acest proces de obtinere de profit, dar in conditii de prudenta, in care trebuie avuti in vedere urmatorii factori: respectarea regulilor prudentiale impuse de autoritatea europeana de reglementare; profitul scontat sa justifice expunerea la riscul asumat; eventualele pierderi sa nu deterioreze dramatic situatia financiara a anului respectiv, ele putandfi acoperite din profit sau prin provizioane; riscul trebuie sa fie astfel dimensionat incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata fi considerata ca normala pentru activitatea institutiei de credit, astfel incat imaginea ei, atat externa, catsi interna, sa nu fie deteriorata.Cuantificarea riscului presupune raportarea la un punct de reper numit benchmark.Benchmark-ul este un nivel de calitate care poate fi utilizat ca standard in comparatii[footnoteRef:9]si in raport cu benchmark-ul, notiunea de risc are doua acceptiuni: [9: Conform Cambridge Advanced Learners Dictionary,]

- pericolul aparitiei pierderii (down-side risk);- sansa de castig aup-side potential).Deci, prin raportare la un benchmark dat, riscul semnifica posibilitatea de modificare fata de acesta. Peroana raspunzatoare de functia de administrare a riscurilor trebuie sa fie implicata activ la elaborarea strategiilor institutiei de credit, inca din etapa conceperii acesteia, precum si in procesul decizional aferent activitatilor desfasurate de institutia de credit.Obiectivul gestiunii bancare este maximizarea valorii de piatain conditiile mentinerii riscurilor la un nivel acceptabil. Strategiile institutiilor de credit privind administrarea riscurilor se stabillesc pe ansamblul activitatii bancare efectuate intr-un exercitiu financiar, dar si pentru fiecare activitate semnificativa, considerand raportul dintre riscuri si profit in parametrii acceptabili si numai in conditii de prudentasi credibilitate a activitatii bancare.In reducerea riscurilor bancare obiectivul principal al acestor politici este de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il reprezinta obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari. Din aceste considerente, este evident ca o strategie bancara performanta trebuie sa contina atat programe cat si proceduri de gestionarea riscurilor bancare care au ca obiectiv minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri[footnoteRef:10]. [10: Ion Niu Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureti, 2000]

Bancile trebuie sa dispuna de politici si procese de administrare a riscurilor pentru a identifica, evalua, monitoriza si controla sau diminua riscurile semnificative, inclusiv cele aferente tranzactiilor evidentiate in afara bilantului, care ar putea sa afecteze in mod negativ atingerea obiectivelor stabilite.Gestionarea riscurilor bancare nu se rezuma doar la minimizarea cheltuielilor. Minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai constiinciosi in indeplinirea sarcinilor de serviciu. Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, existenta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare sau obtinerea unor calificative superioare din partea autoritatii bancare. Criza economicasi numeroase alte evenimente sociale si economice au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile rezulta din accentuarea riscurilor, deoarece nu pot fi prevazute cu exactitate, viitoarea evolutie a activelor si nici costul pasivelor. Evolutiile costurilor depind si de alte evenimente viitoare cum ar fi: inflatia, politica monetarasi schimbarile in produsul national brut.In acest context, politicile de administrare a riscurilor semnificative din banci trebuie sa asigure cel putin: existenta unui sistem de inregistrare, administrare si de raportare a expunerilor la riscuri catre nivelurile de conducere a bancii; elaborarea unor proceduri bancare pentru gestionarea riscurilor si a situatiilor neprevazute din activitatea bancara ;- existenta unui program de instruire a personalului si a unor criterii de recrutare si remunerare a personalului care sa stabileasca standarde ridicate pentru pregatirea, experienta si integritatea acestuia; Conducerea bancara trebuie sa se asigure ca produsele noi, creditele noi, schimbarile semnificative ale caracteristicilor produselor existente si initiativele majore in ceea ce priveste administrarea riscurilor sunt inregistrate conform procedurilor aprobate. In acest sens persoana raspunzatoare de functia de administrare a riscurilor trebuie sa analizeze cu atentie noile produse, pietele si noile opertiuni bancare si trebuie sa se asigure ca banca dispune de instrumente interne si de experienta corespunzatoare pentru intelegerea si monitorizarea riscurilor asociate acestora. Institutiile de credit trebuie sa dispuna de sisteme informationale adecvate pentru masurarea, evaluarea si raportarea dimensiunilor, compozitiei si calitatii expunerilor. Managerii de risc de la nivelul componentelor vor intocmii periodic rapoarte care sa reflecte profilul de risc si cerintele de capital si care se vor transmite in mod regulat, structurii de conducere

1.9. Expunerea la risc a institutiilor in cadrul grupului

Politicile institutiilor financiare din cadrul grupului trebuie sa corespunda interesele generale, sa fie corelate cu nivelul fondurilor proprii si cu experienta acestora in administrarea riscurilor, precum si cu disponibilitatea de expunere la risc. Spre exemplu, clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc poate fi privita ca expunere inerentaariscuri pure)si ca expunere suplimentara sau subiectivaariscuri lucrative).O expunere la risc a institutiei de credit fata de un client sau un grup de clienti aflati in legatura cu acesta, nu trebuie sa depaseasca 25% din fondurile proprii ale bancii,[footnoteRef:11] fie echivalentul a 150 milioane euro, in functie de care dintre aceste valori este mai mare. Existasi un nivelul valoric al expunerii mai mare pana la echivalentul a 500.000 euro, dar numai pentru grupul bancar in cadrul caruia isi desfasoara activitatea societatile de servicii pentru investitii financiare la care Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare poate modifica ulterior nivelul valoric al expunerii inregistrand cerinte mai restrictive privind limitarea riscurilor. [11: Regulamentul BNR nr. 14 .septembrie 2010 privind expunerile mari ale instituiilor de credit i ale firmelor de investiii]

In acest context, riscurile pure se caracterizeaza prin aceea ca expunerea la risc este generata de activitatile bancare cu potential de a produce evenimente care sa se soldeze cu pierderi, ca urmare a activitatii bancare curente, de fiecare zi. In cadrul acestor evenimente pot fi incluse:- fraudele in efectuarea unor plati;- accidentarea in cadere a unui client intr-una din agentiile bancii, ceea ce da nastere unei raspunderi civile a bancii;- degradarea mediului ambiant prin incalcarea normelor de poluare.Riscurile pure se pot imparti astfel:a) Riscuri fizice - acest tip de riscuri se pot manifesta ca distrugere sau avariere a cladirilor, a liniilor de telecomunicatii, a utilajelor, instalatiilor, masinilor, distrugere a materialului in timpul transportului, accidente de circulatie.b) Riscuri financiare - pot apare ca urmare a unor pierderi complete de date, pierderi de cecuri in curs de incasare, distrugerea arhivelor, nerecuperarea pierderilor.c) Riscuri criminale si frauduloase - utilizarea frauduloasa a mijloacelor de plata, patrunderi in fisierele informatice, duplicarea si contrafacerea cecurilor si a cartilor de credit. Utilizarea frauduloasa a unei operatiuni bancare de catre un salariat sau utilizarea frauduloasa a unei operatiuni de catre terte persoanei, deturnari de fonduri. Tot la aceste riscuri se inregistreaza operatiunile cu bancnote false, atac inarmat, rapiri de persoane, furt in urma luarii de ostatici la domiciliul unui salariat, talharii, cereri de rascumparare, furt de valori pe parcursul transportului, alte furturi de valori.d) Riscuri de raspundere din activitatile proprii sucursalelor , pierderi de efecte in contul clientilor, nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, raspunderea auditorilor interni, erori de gestiune a conturilor si serviciilor de fructificare a economiilor, erori de ordin bursier in operatiunile cu titluri, pierderi de cecuri returnate de , acordari abuzive de credite, suspendari abuzive de credite, greseli de consultanta in ingineria financiara.Pentru riscurile lucrative sau speculative, expunerea este generata de incercarea de a obtine un profit mai mare. Aceasta poate genera cheltuieli suplimentare si deci pierderi, ca urmare a unor credite nerambursate la scadenta, pierderi la portofoliul de titluri sau o structura defectuoasa a activelor bancare.Periodic se reevalueaza nivelul tolerantei la risc pe baza informatiilor furnizate de coordonatorul functiei de administrare a riscurilor sau, dupa caz, de comitetul de audit sau alt comitet echivalent, cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor. In aceeasi perioadaade exercitiu financiar) conducerea institutiei de credit este responsabila cu alocarea resurselor necesare indeplinirii atributiilor functiei de administrare a riscurilor la toate nivelurile. Aceste resurse trebuie sa includa cel putin personal cu experientasi calificare corespunzatoare, sisteme de date, acces la informatii interne si externe care sa diminueze expunerea la risc.Strategia bancara, deciziile de a intra pe noi piete sau de a comercializa noi produse, inclusiv definitia noilor produse, a segmentelor de piata a noilor operatiuni bancare ce urmeaza a fi utilizate in cadrul institutiei de credit, functiile interne implicate in decizie si alte aspecte aferente desfasurarii unei noi activitati reprezinta factori generatori de risc de credit.Spre exemplu in analiza dosarului de creditare, la produsele noi, institutia de credit trebuie sa raspunda, cel putin, la trei obiective:1.sa decida daca va finanta sau nu. Din informatiile furnizate bancii de catre potentialul client, analistul de credit trebuie sa le selectioneze pe acelea care ii permit sa aprecieze performantele economico-financiare ale clientului. 2. sa stabileasca tipului de finantare care sa raspunda cel mai bine necesitatilor clientului. Analiza financiara permite identificarea punctelor tari si a celor slabe legate de ciclul de exploatare al societatii imprumutate si poate facilita luarea unei decizii privind tipul de finantare propus. 3. sa inregistreze informatiile concrete, pentru a face o propunere comerciala completasi personalizata nevoilor persoanei juridice asocietate comerciala) imprumutate.In acelasi timp in procesul de acordare a creditelor si a urmaririi destinatiei acestora este necesar a se monitoriza gestiunea riscului de credit. Inregistrarile ricurilor din activitatea de creditare presupune: diviziunea riscurilor; limitarea riscurilor.Diviziunea riscului de creditare urmareste evitarea concentrarii riscului prin diversificarea plasamentelor si a creditelor, in special evitarea concentrarii clientilor cu risc intr-un singur domeniu de activitate ce este relativ periculoasa pentru o banca comerciala. In sfera creditarii persoanelor fizice, diversificarea portofoliului este in primul rand o diversificare teritoriala. La creditarea agentilor economici, importanta este diversificarea sectoriala sau economica, iar in cazul clientilor suverani, diversificarea geografica.Nevoile de finantare pot fi asigurate de institutiile de credit prin intermediul pietei sau prin constituirea de grupuri bancare.Grupul bancar reprezinta ansamblul institutiilor atribuit unei singure banci mari, ansamblu structurat si organizat de o maniera precisa, cu avantajul divizarii riscurilor dar si cu dezavantajul impartirii responsabilitatii institutiilor din grup.Cu toate ca orice institutie de credit risca atunci cand acorda credite, acestea pot fi insa minimalizate, daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.De semnalat este faptul ca in perioada pe care o parcurgem trebuie acordata o atentie deosebita factorilor care genereaza cresterea riscului de creditare, si din randul acestora in principal factorilor exteriori care actioneaza asupra clientului generandu-i insolvabilitatea.In categoria factorilor externi ce pot modifica expunerea la risc se pot regasi actiunile politice, economice si factorii interbancari.Factorii politici se regasesc sub diferite forme, intre care: modificarea politicii energetice, schimbarea de regim valutar sau de politica monetara, modificarea tarifelor vamale, etc.Factorii economici legati adesea de crize care afecteaza pietele pe care opereaza clientul, s-au manifestat sub forma: pierderea pietelor de desfacere, lipsa de capital de lucru, blocaje financiare, inflatia, etc.Factorii interbancari au aparut ca urmare a necesitatii de minimizare a expunerii bancii la risc care s-a facut adesea prin cresterea costului creditului si prin luarea de garantii.Criza economica a afectat toate tipurile de produse si servicii bancare, toate modele de supraveghere si metodele de evaluare cunoscute. Inovatiile institutiilor de credit privind lejeritatea in promovarea unor noi produse si servicii pe fondul inexistentei unui capital de inalta calitate care sa poata absorbi pierderile, sub limita admisa de lichiditate a condus la un anumit blocaj privind activitatea de creditare.Recesiunea economicasi criza financiara a influentat in sens negativ sistemul bancar european fapt ce a determinat Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancara sa efectueze o noua serie de recomandari, dupa implementarea Basel I si Basel II.In anul 1988 Comitetul de la Basel a elaborat primele recomandari de administrare a riscului de credit, care ulterior au fost retinute sub denumirea de Basel I. Inca de atunci se specifica importanta de administrarii riscului de credit si necesitatea alocarii de capital pentru acoperirea eventualelor pierderi ce se pot inregistra in contextul unei gestionari neadecvate a portofoliului de credite sau a altor active purtatoare de risc. Recomandari respective au condus bancile la clasificarea activelor sale in functie de gradul de risc asociat si ponderarea acestora in calculul solvabilitatii si pragului minim care trebuie sa fie atins.Respectandu-se reglementarile impuse de acordurile de la Basel fiecare institutie decredit detine acum, un pasaport care ii permite sa desfasoare activitatea bancara in orice tara din U.E.Rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancara(BCBS- Basel Committee on Banking Supervision) a fost sa promoveze intarirea capitalului institutiilor de credit si stabilitatea sistemului bancar global chiar de la infintarea sa. In acest sens, institutiile de credit au fost preocupate sa detina fonduri proprii de cel putin 8% in raport cu activele ponderate dupa gradul lor de risc. Acordul a introdus indicatorii de adecvare a capitalului, bazat pe alcatuirea ponderata in functie de risc a activelor bancii si a expunerilor extrabilantiere, care garanteaza mentinerea unei valori adecvate a capitalului si a rezervelor, in scopul protejarii solvabilitatii.Dupa zece ani, incepand cu 1999, Comitetul a adus in discutie introducerea unor noi concepte a caror manifestare era inregistrata se manifesta dar care nu fusesera luate in calculul capitalului minim obligatoriu. Riscurile manifestate pe piata monetarasi in interiorul institutiilor de credit au fost grupate generic sub denumirea de risc de piatasi risc operational. De asemenea, avand in vedere dezvoltarea tehnicilor de calcul ale riscurilor de credit si de piata(internal rating approach, advanced internal rating approach, VaR, etc.), Comitetul a hotarat inlocuirea vechiului BASEL I cu noile descoperiri adunate sub denumirea de BASEL II, care s-a implementat pana 2009.Ca raspuns la criza creditelor, s-au elaborat o serie de reglementari financiare stricte de Comitetul de Supraveghere Bancara de la Basel, care acum este format din bancile centrale si autoritati de reglementare din aproape 30 de tari. Aceste reglementari denumite Basel III ar urma sa fie implementate de institutiile de credit intr-o perioada similara cu cea parcursa de reglementarile Basel II.Organismele de supraveghere europene trebuie sa monitorize atent recomandarile Basel III pentru a se evita situatia inregistrata cand s-a implementat Basel I si cand, prima masura a bancilor a fost sa reduca creditarea.Strategia de dezvoltare a bancilor universale se refera la cresterea de trei ori a capitalului minim fara a-si reduce activitatea de creditare, urmand sa-si mareasca ajustarile pentru viitoare pierderi.Atfel, cele mai disputate cerinte sunt cele legate de nivelul capitalului de bazasi gradul de indatorare aleverage). Potrivit acestor recomandari bancile vor calcula un indicator ce se numeste "capital conservation buffer" si va fi o cerinta de capital suplimentara, peste capitalul de baza. Totodata, in cazul bancilor in care vor fi semnalate "conditii excesive de credit" se va crea "o rezerva contraciclica", de 0-2,5%. Implementarea Basel III la nivel national de catre tarile membre va incepe la 1 ianuarie 2013. Pana la aceasta data bancile centrale ale tarilor membre trebuie sa impuna institutiilor de credit normele metodologice specifice noilor cerinte si sa ajusteze reglementarile nationale cu privire la activitatea bancara inainte de aceasta data.Recomandarile privind adegvarea capitalul si lichiditatea au constituit subiectul unor numeroase consultari cu bancile centrale ale statelor membre si totodata s-au stabilit si elaborat noi strategii ce vor fi impuse sub o noua paradigma privind conducerea corporativa a institutiilor de credit. Ramane de vazut carevor fi orientarile strategice privind managementul risc