CADRUL GENERAL CONTABIL

A. IstoricB. AbordăriC. Informaţia contabilă şi utilizatorii eiD. Coordonatele organizării contabilităţiiE. Sistemul entităţilor juridice în cadrul cărora se organizează contabilitatea

ISTORIC

Contabilitatea este o practică socială de milenii:– Cu peste 20.000 ani în urmă vânătorii consemnau uciderea

animalelor prin crestături făcute pe oase sau pe pereţii grotelor

– În antichitate grecii, perşii, incaşii ţineau socotelile cu ajutorul unor sfori înnodate, de diferite culori

– Păstorii îşi numărau turmele gravând linii verticale pe bucăţi de lemn

– Brutarii din Franţa actuală foloseau aceeaşi metodă pentru a marca pâinea vândută pe datorie

ISTORIC

– În Mesopotamia, acum 4 - 5.000 de ani, asiro-caldeenii foloseau tăbliţe de lut pentru inventarierea depozitelor, operaţiilor financiare ale templelor; posedau tehnica calculării dobânzilor pentru sumele împrumutate, urmăreau categoriile de obiecte vândute, numele participanţilor la tranzacţii, totalul vânzărilor

– Grecii şi romanii foloseau tăbliţe de lut, de marmură şi tăbliţe de lemn cerate

– În Egipt, scribii ţineau socotelile pe frunze de papirus, apoi pe pergament şi pe hârtie

ISTORIC

Evoluţia schimburilor comerciale a impulsionat dezvoltarea tehnicilor contabile: de la simple însemnări s-a trecut la contabilitatea memorială, contabilitatea în partidă simplă şi contabilitatea în partidă dublă:a) Contabilitatea memorială

cea mai veche era ţinută de bancherii din Florenţa din anul 1211 - se foloseau termenii: “dare”, “avere” care ulterior sunt denumite debit şi credit

Ordinele religioase (ex. al Templierilor) şi marile seniorii care posedau bogăţii imense, devin centre de credit şi utilizează o “contabilitate de casă” – plăţile şi încasările se efectuau în numerar iar casierul dădea socoteală de unde au venit şi unde au mers banii, care este “soldul”

ISTORIC

b) Contabilitatea în partidă simplă Mai întâi se înregistrau raporturile cu “terţe” persoane – conturi de

persoane Ulterior, prin introducerea creditului comercial, se utilizează conturi

de terţi (furnizori, clienţi) dar şi conturi de valori - de stocuri (materiale, mărfuri)

c) Contabilitatea în partidă dublă (CPD) Este atestată în 1494 atunci când Luca Paciolo, călugăr franciscan,

a publicat la Veneţia o enciclopedie matematică care cuprindea un capitol intitulat “Tratat de conturi şi înscrisuri” unde prezenta principiile fundamentale ale contabilităţii în partidă dublă

Între secolele XVI şi XVIII, CPD se generalizează în Europa, apar lucrări de specialitate şi este studiată în structurile de învăţământ

Sec XIX şi începutul sec XX, CPD se dezvoltă impulsionată de dezvoltarea societăţilor de capital unde se separă proprietarii de administratori – cei din urmă trebuie să dea rapoarte amănunţite

ABORDĂRI

Prima definiţie a contabilităţii aparţine lui Luca Paciolo: “tot ceea ce, după părerea negustorului îi aparţine pe lume, precum şi toate afacerile mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc”

Odată cu dezvoltarea raporturilor de piaţă, CPD s-a constituit într-un sistem complex de coduri, norme şi regulamente; a determinat formarea unui corp de specialişti detaşaţi de activitatea productivă, având ca unică sarcină efectuarea unor operaţiuni (tranzacţii şi operaţii) în vederea urmăririi activităţilor desfăşurate de o entitate juridică şi prezentării rezultatelor

În epoca modernă, definiţia (conţinutul) CPD diferă în funcţie de următoarele abordări: artă, ştiinţă, tehnică

ABORDĂRIContabilitatea ca artă

Artă = îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite cunoştinţe

Contabilitatea– Noţiunea de artă nu corespunde C în sens estetic ci

măiestriei profesionistului contabil de a reprezenta realitatea economică

– “artă liberală” – creaţie a spiritului uman cu utilitate în cunoaşterea realităţii înconjurătoare

– “arta ţinerii conturilor”, “tehnica contabilă este o artă”– Istoric privind definirea C ca artă: apariţia partidei duble în

Evul mediu – asoc prof aveau regulamente restrictive de admitere; se păstra secretul asupra artei de a ţine registrele

ABORDĂRIContabilitatea ca şi ştiinţă

Ştiinţă = priceperea, arta şi tehnica care necesită cunoştinţe şi reguli (sens

literar vechi)= ansamblu de cunoştinţe teoretice sau studii de valoare universală

caracterizate printr-un obiect şi metodă determinate, bazate pe relaţii obiective şi exprimate prin legi verificabile sau nu

= sistem de cunoştinţe având un obiectiv determinat şi o metodă proprie

Teorie = realizare (ştiinţifică) recunoscută de o comunitate ştiinţifică şi care asigură un limbaj comun de comunicare şi o relativă unanimitate asupra judecăţilor profesionale

ABORDĂRIContabilitatea ca şi ştiinţă

Contabilitatea– are teorii multiple– istoric: până în epoca contemporană cunoştinţele teoretice

au influenţat în mică măsură practicile contabile; actualmente a crescut importanţa cercetării în C (realizată mai ales în mediul universitar)

– este fundamentală: C ca fenomen istoric, social şi organizaţional aplicativă: perfecţionarea procedeelor şi metodelor normativă: studii vizând emiterea normelor şi reglementările

profesionale– încadrare: ştiinţă teoretico-aplicativă (b) care aparţine

ştiinţelor de gestiune (d5)

ABORDĂRIContabilitatea ca şi ştiinţă

Ştiinţe

a) Experimentale(reale, empirice)

b) Teoretice(logico-matematice)

d) Socialec) Naturale: fizica, chimia, biologia, etc

d1) juridiced2) economiced3) politiced4) sociologiced5) de gestiune (comportamentul organizaţiilor)d6) istoriaetc

După metodologia de cercetare

ABORDĂRIContabilitatea ca tehnică

Tehnică = ansamblu de procedee care aparţin unei meserii sau unei

arte, care sunt utilizate pentru obţinerea unui rezultat determinat

= aplicarea cunoştinţelor teoretice= parte a ştiinţei

Contabilitatea– ca tehnică: partea aplicativă a teoriei contabile– tehnică cu care se exprimă în etalon bănesc realitatea

economică: culegerea, prelucrarea, transmiterea, utilizarea şi stocarea informaţiilor

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI UTILIZATORII EI

Contabilitatea:– Parte a sistemului informaţional economic (s.i.e.) =

ansamblu organizat de informaţii economice obţinute prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse şi necesare organizării activităţii economice

– Definiţie a C: procesul de identificare, măsurare şi comunicare a informaţiilor economice care permite informarea corectă şi luarea de decizii de către utilizatori

– Sursă a s.i.e., rezultând informaţiile contabile

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI UTILIZATORII EI

Caracteristicile informaţiilor contabile:– Inteligibilitatea = pot fi înţelese uşor de către utilizatori

Ei trebuie să aibă suficiente noţiuni economice, de contabilitate– Relevanţa = influenţează deciziile economice ale utilizatorilor, facilitând

evaluarea evenimentelor trecute, prezente şi viitoare Informaţia să fie oportună Este dată de natura şi importanţa (mărimea) informaţiilor Importanţa – pragul de semnificaţie: omisiunea sau declararea eronată a

informaţiilor au influenţă asupra luării deciziilor – Credibilitatea = nu conţin erori semnificative, nu sunt părtinitoare iar

utilizatorii pot avea încredere în ele Verificabile – prin normalizare contabilă Neutre – sincere, obiective Fiabile – să prezinte fidel realitatea Complete – fără omisiuni Prudente – estimarea unor riscuri

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI UTILIZATORII EI

– Comparabilitatea În timp: la aceeaşi entitate (E), de la un an la altul În spaţiu: între E

Utilizatorii informaţiilor contabile:1) Managerii – luarea deciziilor de gestiune2) Investitorii prezenţi şi potenţiali – riscul şi profitul prezentat

de investiţia lor prezentă/viitoare3) Personalul/sindicatul – stabilitatea locului de muncă şi

rentabilitatea E, nivelul şi modalităţile de remunerare, avantaje legate de pensionare

4) Creditorii (financiari) – solvabilitatea şi lichiditatea E pe care au creditat-o şi de la care aşteaptă rambursarea sumelor avansate şi încasarea dobânzii

INFORMAŢIA CONTABILĂ ŞI UTILIZATORII EI

5) Furnizorii (creditorii comerciali) – aprecierea situaţiei financiare şi continuitatea activităţii E (solvabilitatea, lichiditatea) în vederea stabilirii riscurilor şi strategiilor viitoare legate de acest client

6) Clienţii (debitorii comerciali) – continuitatea activităţii E pentru garantarea propriilor aprovizionări

7) Guvernul şi instituţiile publice – scopuri fiscale (determinarea bazei impozabile, controlul activităţii E), calcularea venitului naţional şi a altor indicatori macroeconomici, elaborarea previziunilor macroeconomice

8) Publicul- analişti financiari: consultanţă privind acordarea împrumuturilor, achiziţia de titluri, stabilirea diagnosticului financiar global- responsabili politici ai comunităţilor locale: contribuţia E la bugetul local, evoluţia forţei de muncă- agenţii de mediu: politici antipoluante promovate, respectarea legislaţiei de mediu

COORDONATELE CONTABILITĂŢII- funcţii, feluri -

Funcţiile contabilităţii:– Înregistrare şi prelucrare a datelor = reprezentarea tranzacţiilor şi

operaţiilor economice după principii şi reguli proprii Tranzacţii economice – operaţii derulate între participanţii la diferitele faze ale

circuitului economic Operaţii economice – decontări în interiorul unei E, ajustări contabile Tranzacţiile şi operaţiile economice derulate de o E fac obiectul înregistrării în

contabilitate (TOE)– Informare = furnizarea informaţiilor privind structura şi dinamica averii şi

rezultatelor E– Control gestionar = verificarea modului de păstrare şi utilizare a valorilor

materiale şi băneşti ale E, controlul respectării disciplinei financiare– Juridică = mijloc de probă în justiţie, dovada realizării unor TOE (stabilirea

răspunderii, soluţionarea litigiilor)– Previzională = stabilirea tendinţelor viitoare ale activităţii E

COORDONATELE CONTABILITĂŢII- funcţii, feluri -

Felurile contabilităţii:A.Criteriul modului de organizare:

a) Contabilitate financiară = oferă informaţii managerilor dar mai ales terţilor- organizată pe baza unor norme unitare la nivel naţional (eventual regional/internaţional)- utilitate: stabilirea periodică a averii şi rezultatelor E, verificare şi probă în justiţie, gestiunea E, raportări macroeconomiceb) Contabilitate de gestiune = destinată doar managerilor- organizată în funcţie de necesităţile fiecărei E- utilitate: calcularea costului de producţie, stabilirea rentabilităţii pe produs/activitate, elaborarea unor bugete periodice (aprovizionare, desfacere, trezorerie)

Obs: dacă cele două sunt organizate într-un singur circuit – sistem de contabilitate monist; cazul organizării distincte – sistem de contabilitate dualist

COORDONATELE CONTABILITĂŢII- funcţii, feluri -

B. Criteriul momentului realizării:a) Contabilitate curentă = înregistrarea curentă, zilnică, pe parcursul exerciţiului financiar a TOE în cadrul E economico-sociale independente (întreprindere, universitate, spital)

Exerciţiu financiar = perioadă de delimitare cronologică dpdv contabil (de regulă, anul calendaristic)Perioadă de gestiune = interval de timp urmărit dpdv

contabil care poate să se suprapună cu exerciţiul financiar sau să difere de acesta (luna, trimestrul)

b) Contabilitate periodică – realizată la încheierea exerciţiului financiar în cadrul E macroeconomice şi sociale (grupuri de societăţi, direcţii financiare judeţene, departamente, ministere)

- serveşte realizării contabilităţii naţionale

Sistemul entităţilor juridice în cadrul cărora se organizează contabilitatea

C este delimitată în spaţiu pe entităţi juridice (E) Entitate juridică = ansamblu economico-social autonom posesor al

unei averi (patrimoniu) distincte de cea a proprietarilor săi (acţionari, asociaţi, stat)

Clasificarea E: entităţi economice, entităţi publice, asociaţii/fundaţii

A. Entităţi economice = persoana fizică (independentă) sau juridică (unul sau mai mulţi proprietari) care deţine patrimoniu propriu şi se conduce după principiul gestiunii economice (obţinerea de profit)

– Obiect de activitate: producţie, comerţ, transport, asigurări, construcţii, activităţi libere (expert contabil, notar, medic)

– Clasificare: Forma de proprietate: de stat (publice) – sa, srl; private (particulare – soc de

persoane sau de capital); cu capital mixt

Sistemul entităţilor juridice în cadrul cărora se organizează contabilitatea

Mod de organizare:– Regii autonome: aparţin statului, ramuri strategice (exploatarea bunurilor

aflate în proprietatea statului)– Societăţi comerciale: înfiinţate prin acte administrative sau asociaţii de

persoane fizice/juridice în vederea efectuării de acte de comerţ– Entităţi cooperatiste: societăţi de persoane care administrează bunuri şi

muncesc împreună după reguli statutare Forma de constituire:

– Societăţi de capital: sa, sca– Societăţi de persoane: srl, scs, snc

Mărime dpdv contabil:– Întreprinderi mari: CA > 7,3 mil EUR, TA > 3,65 mil EUR, NS peste 50– Întreprinderi mici şi mijlocii: nu întrunesc criteriile de mai sus

Mărime dpdv fiscal:– Întreprinderi plătitoare de impozit pe profit– Microîntreprinderi – plătitoare de impozit pe venit

Sistemul entităţilor juridice în cadrul cărora se organizează contabilitatea

B. Entităţi (instituţii) publice = E cu activitate social-culturală create de stat; nu efectuează activităţi economice; în principiu, activitatea lor nu generează venituri din care să-şi asigure autofinanţarea – finanţate de la buget

– Ex. unităţi de învăţământ (liceu, universitate), sănătate (spital, sanatoriu), cultură (teatru, muzeu)

C. Asociaţii şi fundaţii = E cu scop cultural, de caritate, politic, profesional, social, religios, uneori economic; îşi acoperă cheltuielile din contribuţia membrilor dar şi din venituri obţinute din activităţi economice

– Ex. partid politic, sindicat, asociaţie profesională (CECCAR), fundaţie, asociaţie nonprofit