Conta de Gestiune_1hyperion

CONTABILITATE DE GESTIUNE

2011

Universitatea Hyperion 2011

1

CONTABILITATE DE GESTIUNE (MODULUL I)

- SUPORT DE CURS ÎN FORMAT ID -

AUTORI: Lect.univ.dr. Vuţă Mihai

Lect.univ.drd. Mitroi Andreea


2011


2

CUPRINS

Unitatea 1

Obiectul şi funcţiile contabilităţii de gestiune............................................................................... 5

Unitatea 2

Principiile şi rolul contabilităţii de gestiune ................................................................................. 13

Unitatea 3

Formarea costului de producţie .................................................................................................... 23

Unitatea 4

Clasificarea cheltuielilor care formează costul de producţie ........................................................ 31

Unitatea 5

Cheltuieli fixe şi variabile ............................................................................................................. 37

Unitatea 6

Costuri medii şi costuri marginale ................................................................................................ 43

Unitatea 7

Sectoarele de cheltuieli şi purtătorii de costuri ............................................................................. 48

Unitatea 8

Sistemul metodelor de calculaţie a costurilor ............................................................................... 57

Unitatea 9

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte (1) ..................................................................... 63

Unitatea 10

Procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte (2) ..................................................................... 71

Unitatea 11

Procedee de delimitare a cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile ........................................ 76

Unitatea 12

Procedee de calcul a costului producţiei de fabricaţie interdependentă ....................................... 84

Unitatea 13

Procedee de calculaţie a costului unitar (1) .................................................................................. 92

Unitatea 14

Procedee de calculaţie a costului unitar (2) .................................................................................. 103

Teste de autoevaluare ................................................................................................................. 111

Bibliografie suport curs .............................................................................................................. 119

Raspunsuri teste de autoevaluare .............................................................................................. 120

Notiţele cursantului .................................................................................................................... 121


2011


3

INTRODUCERE – (GHID DE STUDIU)

Cursul se adresează studenţilor anului III ai Facultăţii de Ştiinţe Economice,

specializarea Contabilitate şi informatică de gestiune, ID.

Conceperea cursului s-a făcut pornind de la obiectivele generale ale obiectului de

studiu Contabilitate de gestiune în contextul obiectivelor generale ale Facultăţii de Ştiinţe

Economice, şi anume: Conţinutul Suportul de curs elaborat pentru disciplina Contabilitate de gestiune a fost astfel

elaborat încât să dezvolte următoarelor competenţe generale:

1. Competenţe de cunoaştere

Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi noţiunilor specifice contabilităţii de

gestiune

Cunoaşterea principalelor metode şi tehnici utilizate în contabilitatea de gestiune

2. Competenţe funcţional acţionale

Dezvoltarea aptitudinilor de aplicare a metodelor şi procedeelor specifice

contabilităţii de gestiune

Dezvoltarea aptitudinilor de interpretare şi de analiză critică a rezultatelor

obţinute prin rezolvarea problemelor specifice contabilităţii de gestiune

Dezvoltarea spiritului inovator în domeniul economic prin alegerea celor mai

potrivite metode specifice contabilitate de gestiune

Dezvoltarea aptitudinilor de execuţie generate de stăpânirea metodelor şi

tehnicilor specifice contabilităţii de gestiune

Formarea abilităţilor de analiză critică constructivă a tranzacţiilor şi

evenimentelor

Emiterea de judecăţi de valoare privind operaţiunile contabile ale entităţilor din

perspectiva contabilităţii de gestiune

Dezvoltarea spiritului inovator în domeniul contabilităţii de gestiune

3. Competente de specialitate

Definirea si descrierea principalelor noţiuni specifice contabilităţii de gestiune, a

metodelor şi procedeelor specifice acesteia

Realizarea de analize ale ale rentabilităţii şi profitabilităţii din perspectiva

contabilităţii de gestiune şi interpretarea rezultatelor

Intelegerea şi aplicarea metodelor contabilităţii de gestiune în vederea elaborării

deciziilor manageriale

Dezvoltarea capacitătii de sintetizare şi interpretare a unui set de informaţii, de

rezolvare a unor probleme de bază şi de evaluare a concluziilor posibile

Formarea abilităţilor de analiză independentă a unor probleme şi capacitatea de a

comunica şi a demonstra soluţiile alese

Aplicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor specifice contabilităţii de gestiune

pentru formularea de demersuri profesionale

Toate competenţele descrise anterior, sunt particularizate la nivelul fiecărui

Modul de studiu prin Obiectivele specifice aferente.


2011


4

Disciplina Contabilitate de gestiune studiată în primul semestru are un numar de 6

credite, obţinerea acestora fiind condiţionată de promovarea examenului şi predarea

temelor de control la datele stabilite de calendarul disciplinei.

Cursul este structurat pe Unitaţi de învăţare organizate în capitole, în conformitate

cu calendarul disciplinei.

Fiecare Unitate de învăţare conţine timpul mediu necesar pentru studiu,

obiectivele operaţionale pe care studenţii trebuie să le urmărească de-a lungul studiului,

precum şi o schemă de parcurgere a materialului în care trebuie bifate elementele

parcurse pe masură ce acţiunile sunt efectuate.


2011


5

Unitatea de învăţare 1

OBIECTUL ŞI FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE

Timp mediu necesar pentru studiu: 2 ore

Bifează sarcinile de lucru rezolvate, pe măsura parcurgerii lor:

Parcurge obiectivele

Citeşte conţinutul lecţiei

Raspunde la întrebările de control

Citeşte şi rezolvă studiul de caz

Raspunde la Testul de autoevaluare

Recapitulează cunoştinţele

Pregăteşte Tema de control

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfarşitul parcurgerii lecţiei, studenţii trebuie:

O1: să definească obiectul contabilităţii de gestiune

O2: să cunoască funcţiile contabilităţii de gestiune

O3: să explice rolul contabilităţii de gestiune în activitatea unei entităţi

O4: să argumenteze modul în care contabilitate de gestiune fundamentează procesul de

elaborare a deciziilor


2011


6

NOŢIUNI TEORETICE

Contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială sunt ramuri ale

contabilităţii al căror scop este furnizarea de informaţii specifice, diferitelor categorii de

utilizatori. O comparaţie între cele două ramuri ale contabilităţii este făcută în lecţia 2 din

prezentul modul.

Apărută la sfârşitul secolului XVIII, contabilitatea de gestiune este de provenienţă

anglo-saxonă, şi a cunoscut două etape în dezvoltarea ei ca ramură ştiinţifică:

- etapa interbelică, în care se foloseşte termenul de contablitate de producţie şi se

calculează costul de producţie

- etapa postbelică, caracterizată de apariţia termenului de contabilitate managerială, care

include pe lângă calcularea costului de producţie şi activitatea de bugetare, analiza, şi

controlul costurilor precum şi elaborarea deciziilor.

Printre motivele care au condus la evoluţia contabilităţii de gestiune, se remarcă

necesitatea satisfacerii totale a clienţilor, reducerea timpului necesar creării produselor şi

serviciilor precum şi creşterea calităţii produselor şi serviciilor oferite.

În viziunea americană, Contabilitatea managerială este definită ca fiind procesul

de „identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor

financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare,

evaluare şi control în cadrul entităţilor şi pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a

resurselor acesteia.” (Institultul contabilitatii de gestiune american).

Abordarea franceză priveşte contabilitatea managerială ca fiind „un sistem de

informaţii contabil care are în vedere să ajute managerii şi să înfluenţeze

comportamentele prin modelarea relaţiilor dintre resursele alocate consumate şi

finalităţile urmărite.”1

Profesorul Mihai Ristea defineşte contabilitatea de gestiune ca fiind

„reprezentarea analitică a proceselor interne ale întreprinderilor care produc transformări

1Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 e edition, Ed Economică, Paris, 2004, pp.11-12.


2011


7

calitative şi cantitative în masa matrimoniului. Informaţia construită este destinată

administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să raspundă la întrebarea cum să

aloce şi să utilizeze resursele întrebuinţate de investitori pentru a realiza performaţa.”

Contabilitatea de gestiune (contabilitatea costurilor) este deci o componentă a

contabilităţii manageriale al cărei obiect de studiu este determinarea costurilor

produselor, serviciilor sau lucrărilor executate în scopul elaborării deciziilor manageriale,

sau a exercitării funcţiilor manageriale (previziune, organizare, control etc.). Informaţiile

oferite de contabilitatea de gestiune sunt necesare determinării costului de producţie,

elaborării bugetelor şi stabilirii abaterilor, masurarea performanţelor şi exercitarea

controlului gestionar, constituind punctul de pornire în elaborarea deciziilor pe termen

lung.

Obiectivele generale ale contabilităţii de gestiune se referă la:

Calculul şi contabilizarea costului de producţie şi a altor categorii de costuri

Controlul şi auditarea costurilor

Analiza şi controlul bugetar

Prin rezultatele obţinute de aplicarea metodelor şi procedeelor specifice

contabilităţii de gestiune, se urmăreşte:

Stabilirea preţului de vânzare

Cunoaşterea diferitelor categorii de costuri utile în procesul decizional

Determinarea eficienţei activităţilor

Elaborarea de decizii manageriale corecte, în cunoştinţă de cauză, referitoare la

metodele de producţie, producerea sau cumpărarea, menţinerea unor linii de

producţie etc.

Herbert Simon2 (laureat al premiului Nobel pentru economie) sintetizează

necesităţile informaţionale ale managerilor care pot fi satisfăcute de informaţiile oferite

de contabilitatea de gestiune:

- să permită o constatare „lucrurile merg bine sau rau ?”

- să atragă atenţia - „de ce probleme trebuie să se intereseze?”

- să ajute la soluţionarea problemelor „dintre diferitele soluţii, care este cea mai bună?”

2 Simon H.A., Centralization vs. Descentralization in Organizing the Controller)s Department, Houston,

Scholar Cook Co, 1978


2011


8

Funcţiile contabilităţii de gestiune

1. Funcţia previzională

Funcţia previzională se referă la determinarea costurilor standard antecalculate,

bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum şi de muncă

ştiinţific fundamentate cât şi pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele

perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.

2. Funcţia de înregistrare analitică curentă

Înregistrarea analitică presupune colectarea şi înregistrarea tuturor cheltuielilor

efectuate pe destinaţii în mod analitic şi în momentul efectuării acestora. În acest fel orice

cheltuială efectuată, care priveşte producţia, va fi înregistrată în momentul efectuării, pe

baza documentelor justificative, care atestă efectuarea operaţiunii.

3. Funcţia de analiză şi control

Funţia de analiză şi control se realizează numai cu condiţia îndeplinirii primelor

două funcţii, şi presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit şi costul

efectiv, recuperarea eventualelor pagube şi luarea de măsuri pentru a preîntâmpina în

viitor asemenea deficienţe.

Rolul contabilităţii de gestiune constă în:

determinarea costului unitar şi total pe purtător şi pe sectoare, utilizând procedee

şi metode de calculaţie specifice activităţii desfăşurate

posibilitatea comparării în dinamică a costurilor unui anumit produs

planificarea şi prognoza activităţii, întocmirea bugetului cheltuielilor de producţie,

ca parte componentă a bugetului de venituri şi cheltuieli al unităţii

identificarea măsurilor necesare modificării proceselor tehnologice, în scopul

reducerii cheltuielilor de producţie

identificarea şi eliminarea cheltuielilor care nu au legătură cu producţia, prin

determinarea structuraii antecalculate (standard) a costurilor pe purtători şi pe sectoare


2011


9

STUDIU DE CAZ

In anul 1998, revista Forbes a desemnat Compaq Computers ca fiind compania

anului. Titlul primit de companie s-a datorat faptului ca aceasta a fost cel mai mare

vanzător de computere personale în acel an. În următorii doi ani, compania a înregistrat

pierderi de 2 milioane de dolari, şi directorul ei general (premiat anterior) a fost

concediat.

In cei doi ani de la premierea companiei Compaq, s+au afirmat pe piaţa americană

doua companii: Dell Computer şi Digital Equipment.

Compania Dell Computer a dezvoltat o nouă strategie de marketing şi de

producţie, cumpărătorii putând să-şi comande calculatorul în configuraţia dorită atât

telefonic cât şi prin intermediul internetului. Dell şi-a regândit lanţul de furnizori,

coordonându-şi eforturile cu cele ale furnizorilor, şi a simplificat procedura de preluare a

comenzilor şi pe cea de producţie. Astfel, a putut sa expedieze computere în două zile de

la preluarea comenzii. Compaq a incercat şi ea, dar fără succes abordarea companiei Dell.

Compania Digital Equipment, specializată atât în serviciile tehnice oferite cât şi

pentru produsele oferite, a fost achiziţionată de Compaq, deşi ca mărime era mai mare

decât aceasta. Dirctorul general Pfeiffer a sperat că prin această achiziţie va crea noi

oportunităţi mărcii Compaq, şi va transforma compania dintr-o companie producătoare

într-o companie de servicii globale. Deoarece achiziţia a fost extrem de scumpă şi

complicată, pentru a supravieţui, compania Compaq a fost obligată să fuzioneze cu

compania Hewlwtt-Packard.

Istoria anului 1999 însă nu este una din cele mai fericite pentru Compaq

Computers.

După depăşirea unei crize generate de stocurile mari de PC-uri şi finalizarea

Compaq a doua companie în domeniul producţiei de calculatoare, iar la nivel zonal, o

forţă majoră în materie de depozite, servicii, consultanţă oferită., produse (servere,

microprocesoare), şi motoare de căutare (Altavista). Între timp, vânzările şi profiturile au

început să-şi revină.

Dar în primele luni ale anului 1999, mulţi dintre directorii companiei, inclusiv

CEO-ul Eckhard Pfeiffer, fie au demisionat fie au fost forţaţi de investitori să o facă,


2011


10

pregătind scena pentru una din dramele cele mai remarcabile din industria high-tech a

anului 1999. În loc să fie o companie (a cărei valoare era de 50 miliarde dolari) care să

rivalizeze cu IBM sau Hewlwtt-Packard, Compaq se lupta să supravieţuiască.

"Anul viitor va fi decisiv pentru Compaq, care fie se va restabili fie va dispărea",

a declarat analistul James Gruener Aberdeen, care a avertizat compania că nu mai are

mult timp pentru remedierea problemelor sale.

Analistii au identificat două aspecte antagonice ale companiei Compaq: o

societate cu o tehnologie de vârf şi o bază solidă pentru dezvoltarea de noi produse, şi o

alta incapabilă de producerea şi distribuirea de produse simple şi avantajoase suficiente

pentru a concura cu competitorii direcţi, cum ar fi Dell Computer. O primă incercare de

relansare este făcută prin conceperea paginii de internet Compaq.com ca avangarda a

unei noi strategii de vânzare.

Urmare a problemelor existente, conducerea companiei este schimbată, noul

director de operaţiuni încercând un plan de restructurare care a avut la bază separarea

activităţii companiei în trei domenii largi: consumabile, computere personale, şi

echipamente de calcul pentru companii.

La sfărşitul lunii iunie 1999, Compaq a acceptat să vândă AltaVista companiei

CMGI pentru 2.3 miliarde dolari. Aveastă vânzare a fost prima dintr-o serie de vânzări,

prin care Compaq a încercat să se întoarcă la o structură simplă, eliberănd afacerea de

activităţi aducătoare de pierderi sau care să distragă atenţia de la activitatea de bază. Pe

tot parcursul anului 1999, compania s-a orientat în direcţia dezvoltării de noi produse

(servere Pentrium III, Presario 3500,iPaq etc)

Un produs important, iPaq-ul s-a dorit un produs elegant, cu un preţ destul de mic

(începand de la 499 dolari), şi ale cărui costuri de producţie s-au estimat a fi reduse. De

asemenea, fabricarea produsului a reprezentat un sfârşit promiţător al unui an în care

vechea conducere a fost blocată în negare şi practivi greşite de diverse naturi, urmate de

încercarea de epurare şi apoi de o perioadă de incertitudini. Vănzarea iPaq+ului va fi

făcută direct, eliminând costurile intermediarilor, dar această strategie va aduce noi

probleme, deoarece compania nu are capabilitatea de a vinde direct aşa cum o are

compania Dell de exemplu.

Sursa: For Compaq, 1999 was the year that wasn't, Joe Wilcox, Staff Writer, CNET

News, (http://news.cnet.com/For-Compaq-1999-was-the-year-that-wasnt)


2011


11

1. Identificaţi cateva tipuri de decizii manageriale care au fost elaborate de compania

Compaq în vederea recâştigării poziţiei de piaţă.

2. Care dintre funcţiile manageriale (planificare, coordonare, control) exercitate de

conducerea companiei Compaq credeţi că a fost exercitată în încercarea de

redresare a companiei?

3. Analizaţi în ce mod informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune îşi găsesc

utilitatea în elaborarea deciziilor manageriale ale companiei Compaq.

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Este contabilitatea de gestiune utilă oricărei categorii de entităţi, indiferent de

domeniul ei de activitate? Argumentaţi.

2. In ce mod îşi pot exercita managerii funcţiile specifice, folosind informaţiile

oferite de contabilitatea de gestiune?

3. Definiţi contabilitatea de gestiune.

4. Care consideraţi că sunt cele mai importante trei obiective ale contabilităţii de

gestiune?

5. În care dintre cele doua arii, calcularea costului de producţie sau bugetarea

activităţii credeţi ca rezultatele ar putea fi influenţate prin nerespectarea eticii

profesiei de contabil?

TEME DE CONTROL

Comentaţi una din afirmaţiile:

1. „Contabilii nu au o foarte bună presă în această perioadă. Lor li se reproşează

toate inconvenientele care afectează industria americană. Dar aceşti socotitori vor râde

pănă la urmă. În întreprinderea anului 1999, contabilitatea va juca un rol mai important.

Elementele vor fi contate altfel. Noua contabilitate de gestiune va trebui să fie mai corect


2011


12

denumită economie a producţiei, diferit esenţial de cea anterioară în privinţa conceptelor

fundamentale. Ea vizează integrarea producţiei şi a strategiei.” Peter Druker, 1990.

Este valabilă afirmaţia lui Druker şi în zilele noastre?

2. „Contabilitatea managerială este ramura contabilităţii care oferă informaţii

economice tuturor categoriilor de utilizatori.”

3. „Elaborarea deciziilor este cea mai importantă funcţie a managementului.”

REZUMAT

Contabilitatea managerială este „procesul de identificare, colectare, analiză,

prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de

manageri pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi control în cadrul

entităţilor şi pentru asigurarea utilizării corespunzătoare a resurselor acesteia.” (Institultul

contabilitatii de gestiune american).

Contabilitatea de gestiune (contabilitatea costurilor) este o componentă a

contabilităţii manageriale al cărei obiect de studiu este determinarea costurilor

produselor, serviciilor sau lucrărilor executate în scopul elaborării deciziilor manageriale,

sau a exercitării funcţiilor manageriale (previziune, organizare, control etc.).

Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt necesare determinării

costului de producţie, elaborării bugetelor şi stabilirii abaterilor, masurarea

performanţelor şi exercitarea controlului gestionar, constituind punctul de pornire în

elaborarea deciziilor pe termen lung.

Functiile contabilităţii de gestiune:

1. Funcţia previzională

2. Funcţia de înregistrare analitică curentă

3. Funcţia de analiză şi control

RECOMANDĂRI BILIOGRAFICE

1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004

2. Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed. Teora,

Bucuresşti, 2001

3. Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999

4. Oprea C, Cârstea G., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Atlas

Press, 2003,


2011


13


PRINCIPIILE ŞI ROLUL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE












O1: să cunoască principiile contabilităţii de gestiune

O2: să explice modul în care principiile contabilităţii de gestiune contribuie la corecta ei

exercitare

O3: să exemplifice modul în care principiile contabilităţii de gestiune sunt aplicabile în

activitatea unei entităţi


2011


14

NOŢIUNI TEORETICE

Contabilitatea de gestiune se bazează pe următoarele principii:

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie ;

2. Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu

caracter special ;

3. Individualizarea cheltuielilor de producţie ;

4. Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei .

Pe lângă aceste principii, literatura de specialitate mai menţioneză şi următoarele

principii:

a. Principiul documentării;

b. Principiul calculaţiei unice;

c. Principiul eficienţei calculaţiei;

d. Principiul cauzalitaţii;

e. Principiul creşterii sferei costurilor individuale;

f. Principiul contribuţiei de acoperire.

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie.

Acest principiu se referă la afectarea fiecărei perioade de gestiune numai cu acele

cheltuieli care privesc produsele care se fabrică, lucrările şi serviciile care se execută, în

perioada de gestiune respectivă, indiferent de momentul în care au fost efectuate

cheltuielile .

Acest lucru se realizează în principal în cadrul contabilităţii financiare, cu ajutorul

clasei de conturi 6, conturile de cheltuieli, doar pentru consumurile de valori aferente

perioadei respective .

Potrivit acestui principiu, cheltuielile de producţie se grupează în 3 categorii :

cheltuieli anticipate sau efectuate în avans ;

cheltuieli ale perioadei curente ;

cheltuieli preliminate .


2011


15

Cheltuielile anticipate sunt cheltuielile efectuate în perioada de gestiune care precede

perioada în care se fabrică producţia la care se referă. De exemplu, cheltuielile privind

reparaţiile capitale neprevizibile, reparaţiile curente si cele tehnice, abonamentele, chiriile

care se plătesc anticipat pe o perioadă mai lungă, asigurările .

Tot din această categorie mai fac parte şi cheltuielile constatate la închiderea

exerciţiului financiar ca fiind aferente exerciţiului următor, care urmează a fi alocate

eşalonat pe costuri în baza unui scadenţar pentru perioadele viitoare .

Cheltuielile perioadei curente cuprind majoritatea cheltuielilor de producţie, care se

efectuează în perioada de gestiune în care se fabrică producţia la care se referă .

Cheltuielile preliminate sunt acelea care se includ în costul producţiei în perioada

curentă, dar care practic se efectuează în perioadele viitoare de gestiune, suportându-se

din rezervele create .

Acest principiu priveşte mai ales post-calculaţiile de costuri. Aplicarea corectă a

principiului delimitării în timp a cheltuielilor de producţie permite efectuarea unei

calculaţii corecte, dar şi urmărirea dinamicii cheltuielilor de producţie, pe un şir de

perioade de gestiune consecutive .

2. Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu

caracter special .

Acest principiu este important pentru cunoaşterea mărimii si structurii

cheltuielilor, în vederea reducerii, eliminarii şi prevenirii consumurilor neutre,

accidentale şi cu caracter special, care afectează nejustificat costul productiei şi

influenţând astfel rezultatele financiare finale ale întreprinderii.

Conform acestui principiu, putem delimita două tipuri de cheltuieli: cheltuieli

productive sau cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neproductive sau neincorporabile.

Exemple de cheltuieli cu caracter neproductiv :

dobânzile majorate, percepute de bănci pentru împrumuturile restante din cauze

subiective ;

locaţiile plătite pentru nedescărcarea în termen a vagoanelor ;

pierderile din rebuturi ;

pierderile din întreruperea procesului de producţie ;


2011


16

salariile plătite în condiţiile legii pentru timpul nelucrat din vina conducerii ;

depăşirile de consumuri specifice de materiale, si altele.

Observaţie: nici consumul de valori şi nici consumul de muncă nu au nici o

legatură cu obiectul producţiei, ci ele exprimă gradul de utilizare neeficientă şi

conducerea defectuoasă a întreprinderii. Astfel, consumurile neutre, accidentale si cu

caracter special trebuie identificate şi excluse din sfera cheltuielilor de producţie, ele fiind

înregistrate numai în contabilitatea financiară.

3. Individualizarea cheltuielilor de producţie

Potrivit acestui principiu, fiecare produs fabricat, lucrare sau serviciu efectuate,

trebuie afectat numai cu cheltuielile de producţie ocazionate de obţinerea sau de

producerea lui. Astfel se determină cu precizie obiectul calculaţiei, unitatea de calcul,

precum şi o nomenclatura riguroasă a cheltuielilor de productie .

Cheltuielile directe se vor imputa produsului care este obiectul calculaţiei, în

momentul în care pot fi identificate. Cheltuielile indirecte se localizează cât mai aproape

de producţie, astfel încat aplicând procedeele de repartizare, fiecărui obiect de calculaţie

să-i revină numai cota de cheltuieli indirecte ocazionate de fabricarea acelui produs.

Obiectul calculaţiei costurilor poate fi reprezentat de produsul finit, sau o

comandă, o fază de fabricaţie sau un stadiu de fabricaţie, o piesă sau un grup de piese, o

maşină sau un grup de maşini, o lucrare sau un serviciu.

Pentru a obţine prin calculaţia costurilor informaţii cât mai fidele, este necesar ca

obiectul calculaţiei să fie exprimat în cele mai adecvate unităţi de măsura. De multe ori,

obiectul calculaţiei nu este produsul, ci unităţile de masură în care acesta se exprimă,

denumite şi unităţi de calculaţie .

Unitatile de calculatie se grupează în două mari categorii, şi anume :

unităţi de calculaţie naturale (fizice), utilizate de unităţile patrimoniale cu

producţie omogenă , de exemplu: metru, kilogram, kilowatt, bucată ;

unităţi de calculaţie convenţionale, folosite atunci când producţia nu este

omogenă, dar produsele fabricate se leagă între ele prin tehnologie şi organizare,

presupunând aceleaşi consumuri de valori .

La rândul lor, acestea se împart în urmatoarele categorii :


2011


17

unităţi tehnice de măsura, care se stabilesc ţinând seama de caracteristicile funcţionale

sau calitative ale producţiei, de exemplu: tona de brânză cu 10% grăsime, etc. ;

unităţi valorice, determinate în aşa fel încât să permită evaluarea întregii producţii

printr-un singur indicator, de exemplu: costul la suta de mii de lei producţie marfă, la

costul de producţie ;

unităţi exprimate sub forma cifrelor de echivalenţă, obţinute din calcule, luându-se în

considerare un element comun tuturor produselor, cum ar fi: timpul de muncă pe unitatea

de produs, consumul specific de materii prime care se consumă pentru obţinerea tuturor

produselor, a cărei mărime se raportează la mărimile corespunzatoare celui mai

reprezentativ produs sau celui luat ca bază de calcul. În acest fel se obţin nişte coeficienţi

sau cifre de echivalenţă, care se utilizează pentru omogenizarea calculatorie a producţiei ;

unitaţi de timp, utilizate după caz, fie ca număr de ore-productie, fie ca număr de ore

de functionare a utilajului, sau chiar sub forma altor unitati de timp.

Unităţile de calculaţie conventionale sunt în general unităţi de calculaţie

intermediară, utilizabile numai în anumite etape ale calculaţiei costurilor productiei .

La finalul calculaţiei, costul unitar se stabileşte ca raport între producţia obţinută şi

unitatea de masură fizică cea mai potrivită .

Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de

baza al calculaţiei, pe purtători de costuri .

Purtătorii de costuri servesc ca bază de raportare în calculaţia costurilor şi reprezintă

fie produsul finit, fie întreaga producţie, fizică, globală sau marfă, ca rezultat material

concret al procesului de productie.

Majoritatea întreprinderilor îşi organizează calculaţia costurilor pe purtători de

costuri, corespunzator specificului şi caracteristicilor tehnologice.

Există mai multe categorii de purtători de costuri, şi anume :

a) În funcţie de gradul de finisare al producţiei, se face distincţie între producţia

terminată si cea neterminată, purtătorul de cost constituindu-l fie produsul finit, fie

semifabricatul ;

b) Particularităţile tehnice de fabricatie, respectiv natura productiei şi etapele în care

se realizează produsul, determină urmatoarele categorii de purtător de cost :


2011


18

în condiţiile unui proces tehnologic omogen, care se desfăşoară într-o succesiune

de faze sau stadii de prelucrare, purtătorul de cost poate fi produsul obţinut într-o fază de

fabricaţie ;

în cazul proceselor de producţie care se finalizează cu obţinerea de produse

independente, de exemplu: piese, subansamble sau ansamble, la nivelul întreprinderii,

purtătorul de cost îl constituie aceste produse ;

dacă se realizează o producţie de îmbinare, asamblare, purtătorul de cost il

constituie produsul asamblat ;

în cazul producţiei cuplate sau a celei sortodimensionale, din care pot rezulta

produse principale, produse secundare şi deşeuri, purtătorul de cost il constituie produsele

cuplate .

c) In funcţie de conţinutul material concret al producţiei, ca rezultat al proceselor de

fabricaţie, purtătorul de cost îl constituie, de la caz la caz, produsul material, respective

cel finit, sau produsul nematerial, respeciv lucrarea sau serviciul ;

d) In functie de destinaţia pe care o capătă rezultatele producţiei, purtătorii de cost

pot fi produse destinate livrarii, sau produse destinate consumului intern ;

e) Daca produsele sunt diferenţiate din punct de vedere calitativ, purtătorii de cost

pot fi detaliaţi pe clase de calitate ;

f) Purtătorii de cost mai pot fi grupaţi şi astfel :

purtători sintetici, cei enumerati la punctele anterioare ;

purtători analitici de costuri, cum ar fi: semifabricate, subansamble, piesele, sau

chiar operaţia de prelucrare .

In general, gradul de detaliere a purtătorilor de costuri se stabileşte în fiecare caz în

parte, astfel încăt să asigure unitatea între latura naturală şi cea valorică a procesului de

producţie .

In literatura de specialitate, acest principiu mai este cunoscut şi sub denumirea de

“Delimitarea în spaţiu şi pe feluri de cheltuieli de productie” sau “Principiul localizarii

costurilor” .

Potrivit acestui principiu, repartizarea cheltuielilor de producţie asupra locurilor care

le-au ocazionat, se face astfel:


2011


19

localizarea cheltuielilor de producţie pe sfere diferite de activitate, cum ar fi:

aprovizionare, producţie, desfacere si administraţie, în vederea stabilirii acestora la

nivelul fiecarei activităţi . In acest caz, cheltuielile se împart în patru grupe :

1. cheltuieli de aprovizionare ;

2. cheltuieli de fabricatie propriu-zisa ;

3. cheltuieli de desfacere ;

4. cheltuieli de administratie .

localizarea cheltuielilor de producţie pe feluri de activităţi, şi anume :

1. de bază ;

2. auxiliare ;

3. de deservire .

localizarea cheltuielilor de producţie pe sectoare, zone şi locuri generatoare de

cheltuieli

1. pe sectoare, ateliere, grupe de maşini şi maşini ;

2. pe locuri de muncă ;

3. pe servicii, birouri ;

Zonele sau sectoarele de cheltuieli desemnează subdiviziunile sistemului tehnico-

productiv, organizatoric si administrativ al unei întreprinderi, care generează consumuri

de valori şi care sunt avute în vedere la normarea şi urmărirea efectivă a cheltuielilor de

producţie .

Ele au un caracter obiectiv şi rezultă din structura organizatorică, tehnico-productivă

şi funcţională a întreprinderii, şi constituie :

elemente concrete de delimitare si sectorizare a cheltuielilor de producţie;

baza centrelor de responsabilitate pe linia controlului cheltuielilor şi a producţiei

obţinute ;

criteriul de comparabilitate între subunităţile cu structuri similare în ceea ce priveşte

producţia obţinută şi cheltuielile aferente acesteia .

Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte in:

sectoare ale activităţii de bază ;

sectoare ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;

sectoare neindustriale ;


2011


20

compartimente funcţionale .

Componenta organizatorică de bază în care are loc efectiv consumul de valori este

locul de muncă denumit loc generator de cheltuieli sau loc de post, şi poate avea caracter

tehnologic sau caracter funcţional, în funcţie de activităţile desfăşurate .

Tinând seama de baza lor, locurile de cheltuieli se împart în două categorii, şi anume :

locuri operaţionale de cheltuieli, care au la bază locurile de muncă unde se

execută operaţii privind aprovizionarea, producţia şi desfacerea bunurilor ;

locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de administrare şi

conducere a procesului de producţie .

Mai multe locuri de cheltuieli formează o zonă sau sector de cheltuieli, şi la rândul

lor, ele se împart în două categorii :

zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de baza şi subdiviziunilor lor ;

zone auxiliare de cheltuieli, aferente secţiilor auxiliare şi anexe .

4. Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei.

Acest principiu urmăreşte prevenirea denaturărilor pe care costurile produselor

fabricate le pot suferi din cauza cheltuielilor care privesc producţia neterminată, ceea ce

impune mai întâi o evaluare cantitativă a producţiei neterminate, urmată de evaluarea

valorică a acesteia, folosindu-se diferite procedee.

Pentru determinarea producţiei neterminate se utilizează două metode :

metoda directă ;

metoda indirectă .

Metoda directă presupune determinarea producţiei neterminate obligatoriu prin

inventariere. In acest scop, trebuie executată recepţia pieselor, subansamblurilor şi a

semifabricatelor finalizate .

Listele de inventar se completează cu produsele, reperele, subdiviziunile aflate în

curs de prelucrare, control, transport sau de depozitare în ateliere şi secţii.

Gradul de prelucrare a producţiei neterminate se stabileşte pe seama evaluarilor

directe, din evidenţa operativă şi a altor date, sau se aproximează făcându-se apel la

următoarele procedee :

procedee de evaluare în raport cu gradul de finisare tehnică ;


2011


21

procedee de evaluare pe baza costului mediu al unei om/ore normate .

Metoda indirectă constă în determinarea producţiei neterminate pe seama datelor

oferite de contabilitate, drept pentru care se mai numeste metoda contabilă .

Din totalul cheltuielilor de producţie înregistrate pe articole de calculaţie în

debitul contului 921 ("Cheltuielile activitatii de baza"), format din soldul producţiei

neterminate de la începutul lunii plus cheltuielile de producţie colectate în cursul lunii se

scad pe baza unor criterii conventionale , cheltuielile efectuate cu produsele finite, cu

semifabricatele din producţia proprie, şi valoarea productiei reziduale obţinute în luna

respectivă, restul reprezentând cheltuielile cu producţia în curs de execuţie .

Caracterul aproximativ al acestei metode conduce la folosirea ei în mică măsură,

ea fiind folosită mai ales pentru necesităţi statistice.

REZUMAT

Contabilitatea de gestiune se bazează pe următoarele principii:

Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie ;

Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu

caracter special ;

Individualizarea cheltuielilor de producţie ;

Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei .

Pe lângă aceste principii, literatura de specialitate mai menţioneză şi următoarele

principii:

Principiul documentării;

Principiul calculaţiei unice;

Principiul eficienţei calculaţiei;

Principiul cauzalitaţii;

Principiul creşterii sferei costurilor individuale;

Principiul contribuţiei de acoperire.

Delimitarea în timp a cheltuielilor de producţie se referă la afectarea fiecărei perioade

de gestiune numai cu acele cheltuieli care privesc produsele care se fabrică, lucrările şi

serviciile care se execută, în perioada de gestiune respectivă, indiferent de momentul în

care au fost efectuate cheltuielile .

Separarea cheltuielilor de producţie de consumurile neutre, accidentale şi cu caracter

special se referă la delimitarea a două tipuri de cheltuieli: cheltuieli productive sau

cheltuieli incorporabile şi cheltuieli neproductive sau neincorporabile.

Individualizarea cheltuielilor de producţie. Potrivit acestui principiu, fiecare produs

fabricat, lucrare sau serviciu efectuate, trebuie afectat numai cu cheltuielile de producţie

ocazionate de obţinerea sau de producerea lui. Astfel se determină cu precizie obiectul

calculaţiei, unitatea de calcul, precum şi o nomenclatura riguroasă a cheltuielilor de

productie .


2011


22

Inventarierea producţiei în curs de execuţie şi delimitarea cheltuielilor aferente ei

urmăreşte prevenirea denaturărilor pe care costurile produselor fabricate le pot suferi din

cauza cheltuielilor care privesc producţia neterminată, ceea ce impune mai întâi o

evaluare cantitativă a producţiei neterminate, urmată de evaluarea valorică a acesteia,

folosindu-se diferite procedee.


1. Care sunt principiile generale aplicabile în contabilitatea de gestiune?

2. Care este rolul principiilor în practicarea contabilităţii de gestiune?

3. Este posibilă o ordonare a principiilor contabilităţii de gestiune în funcţie de

importanţa lor?Argumentaţi.

TEME DE CONTROL

1. Pe exemplul companiei în care vă desfăşuraţi activitatea, identificaţi modul în

care se aplică sau s-ar putea aplica principiile contabilităţii de gestiune.

2. Precizaţi o modalitate efectivă de individualizare a cheltuielilor de producţie

pentru activitatea de panificaţie.


1. Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004.

2. Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed.

Teora, Bucuresşti, 2001.

3. Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999.


Press, 2003.


2011


23


2.1. FORMAREA COSTULUI DE PRODUCŢIE





Răspunde la întrebările de control


Răspunde la Testul de autoevaluare





O1: să definească costul de producţie şi costul complet

O2: să cunoască tipurile de costuri care nu se includ în costul de producţie

O3: să explice modul în care se delimitează cheltuielile între contabilitatea financiară şi

contabilitatea de gestiune

O4: să calculeze costul de producţie şi costul complet în diverse situaţii particulare.


2011


24

NOŢIUNI TEORETICE

Costul unui produs sau activitati poate fi mai mult sau mai putin complet, variabil sau

direct. În mod corespunzator se diferenţiază următoarele forme de costuri: costul complet

comercial, costul de producţie, costul variabil, costul raţional şi costul direct.

Costul complet comercial cuprinde toate cheltuielile angajate direct sau indirect. Astfel,

modelul clasic (tradiţional) al costului este definit de relaţia:

Costul de producţie = Ch. Directe + Ch. Indirecte raţional repartizate

Cost complet = Ch. Directe + Ch. Indirecte repartizate + Ch. Gen. De administraţie + Ch.

De desfacere repartizate

Costul de producţie este un cost definit în contabilitatea financiară, fiind utilizat în

evaluarea şi decontarea imobilizarilor şi stocurilor provenite din producţie proprie.

Definirea costului de producţie este făcută in contabilitatea financiara în IAS 2 – Stocuri:

Costul de achizitie al materiilor prime şi materialelor consumate

( + ) Costurile directe cu manopera

( + ) Costurile cu regia de producţie, fixe şi variabile, (alocarea regiei fixe se face pe baza

capacitatii normale de producţie)

( + ) Alte costuri (numai în masura în care sunt angajate pentru a aduce stocurile la locul

şi stadiul în care se gasesc, de exemplu, costurile cu regiile generale sau costul

produselor destinate anumitor clienti)

( + ) Pot fi incluse: costurile cu împrumuturile atribuite în mod direct construirii sau

producerii unui activ pe termen lung (dobânzile, amortizarea reducerilor sau primelor

aferente împrumuturilor, amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul

obtinerii împrumuturilor, diferentele de curs valutar aferente împrumuturilor într-o

moneda straina, în masura în care acestea sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu

dobânda)

( = ) COSTUL DE PRODUCŢIE

Potrivit IAS 2, alocarea costurilor privind regia fixa de producţie asupra costurilor de

prelucrare se efectueaza pe baza capacitatii normale de producţie. O asemenea capacitate exprima

"productia estimata a fi obtinuta, în medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau

sezoane, în conditii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultata din întretinerea

planificata a echipamentului. Nivelul actual de producţie folosit daca se considera ca acesta

aproximeaza capacitatea normala. Valoarea regiei fixe alocata fiecarei unitati produse nu se

majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor active. Regia

nealocata este recunoscuta drept cheltuiala în perioada în care a aparut. În exercitiile în care se

înregistreaza o producţie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei

unitati produse este diminuata, astfel încât stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare


2011


25

decât costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati produse pe baza folosirii reale a

facilitatilor productive".

Acelasi standard prevede ca în situatia "în care un proces de producţie poate duce la

obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, produselor cuplate sau cazul

în care un produs este principal şi altul este un produs secundar). Atunci când costurile de

prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs în parte, acestea se aloca pe baza

unei metode raţionale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea

de vânzare relativa pe fiecare produs, fie în stadiul de producţie în care produsele devin

identificabile, fie în momentul finalizarii procesului de producţie. Prin natura lor, majoritatea

produselor secundare au o valoare semnificativa. În aceste cazuri, ele sunt evaluate la valoarea

realizabila neta şi aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare,

valoarea contabila a produsului principal nu difera în mod semnificativ fata de costul sau".

Nu se includ în costul de producţie, fiind recunoscute drept costuri ale perioadei:

costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de producţie (întrucât cheltuielile

indirecte de producţie sunt, în cea mai mare parte, cheltuieli fixe, repartizarea în functie

de gradul de activitate se poate face în mod global, fara împartirea prealabila în cheltuieli

variabile şi cheltuieli fixe);

costurile generale de administraţie care nu participa la aducerea activelor în forma şi la

locul în care se gasesc în prezent;

costurile de desfacere;

costurile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc conditiile pentru a fi incluse în

categoria imobilizarilor necorporale;

cheltuielile de deplasare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în

procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricaţie;

alte costuri neeficiente cum sunt pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de

producţie înregistrate peste limitele normal admise.

În conditiile în care se menţine opţiunea pentru gruparea cheltuielilor în costuri directe şi

costuri indirecte , formula de ierarhizare a costurilor devine:

I. Cheltuieli incluse în costul de producţie

a) Cheltuieli directe de producţie

cheltuieli variabile angajate (constatate)

cheltuieli fixe imputate raţional

b) Cheltuieli indirecte de producţie

cheltuieli variabile angajate (constatate)


2011


26

cheltuieli fixe imputate raţional

c) Dobânzi aferente împrumuturilor de finantare a producţiei cu ciclu lung, daca

se refera la perioada de fabricaţie

II. Cheltuieli neincluse în costul de producţie

a) Costurile de subactivitate privind cheltuielile directe fixe

b) Costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de

producţie fixe

c) Cheltuielile generale de administratie

d) Cheltuielile de desfacere

e) Cheltuielile de cercetare şi dezvoltare

f) Alte cheltuieli neeficiente

Delimitarea cheltuielilor între contabilitatea financiara şi contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune îsi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina

şi analizeaza rezultatul în mod global în functie de natura cheltuielilor şi veniturilor. Asa cum s-a

aratat mai înainte, în contabilitatea de gestiune cheltuielile şi veniturile preluate din contabilitatea

analitica sunt ventilate în functie de destinatia lor. Totodata, prin calcularea costului produsului,

contabilitatea de gestiune furnizeaza informatia necesara evaluarii imobilizarilor, stocurilor şi

posturilor de regularizare din contabilitatea financiara.

Situaţia prezentata mai sus impune delimitarea raporturilor dintre cele două secţiuni ale

contabilităţii privind analiza şi formarea rezultatelor. Soluţia folosită în acest sens este cea a

grupării cheltuielilor în costuri incorporabile, costuri neincorporabile şi costuri supletive.

Costurile incorporabile figurează atât în contabilitatea financiară cât şi în cea de gestiune.

De regulă, cheltuielile de exploatare sunt costuri incorporabile, în schimb cheltuielile financiare

sunt parţial incorporabile, iar cheltuielile extraordinare, deoarece sunt în cea mai mare parte

independente de activitatea curentă, sunt costuri neincorporabile. De asemenea, anumite cheltuieli

de exploatare apreciate ca independente de costul de producţie sunt considerate a fi cheltuieli

neincorporabile. De exemplu, provizioanele pentru deprecierea conturilor de creanţe - clienti,

pierderile din creante anulate etc.

Costurile neincorporabile nu formeaza obiectul înregistrarii şi analizei în contabilitatea de

gestiune.

Costurile adăugate sau supletive reprezintă o structură utilizată pentru a delimita

cheltuielile înregistrate în contabilitatea de gestiune, fără a se regăsi în contabilitatea financiară.

De exemplu, remuneraţia întreprinzatorului individual, dobânzile calculate pentru capitalul mediu


2011


27

imobilizat, amortizarea suplimentara calculata pentru depasirea numarului de ore normale

(stabilite potrivit normelor de amortizare) de exploatare a mijloacelor fixe în procesul de

producţie etc.

Prezenţa celor trei categorii de costuri impune următoarea legătură între rezultatul din

contabilitatea financiara şi cel din contabilitatea de gestiune.

Rezultatul din contabilitatea financiară

( + ) Costurile neincorporabile

( ) Costurile supletive

( = ) Rezultatul din contabilitatea analitică

Întrucât în contabilitatea de gestiune nu există produse care sa fie reţinute ca venituri

financiare şi venituri exceptionale şi alte venituri, relaţia de mai sus trebuie formulata astfel: Rezultatul din contabilitatea financiara



( ) Veniturile nerecunoscute de contabilitatea de gestiune

( = ) Rezultatul din contabilitatea analitica

Pentru contabilitatea de gestiune din România, care nu înregistreaza şi calculeaza

rezultatul analitic, relaţia de articulare la rezultatul calculat în contabilitatea financiară capătă

forma: Rezultatul din contabilitatea financiara



( + ) Costurile din contabilitatea financiara

( = ) Venituri din contabilitatea financiara

sau Costurile din contabilitatea de gestiune



( = ) Cheltuieli din contabilitatea financiara

Fara ca modelele analitice de calcul al rezultatelor sa fie reglementate, în continuare, pe

baza literaturii de specialitate, sunt redate unele scheme ce pot fi folosite în acest sens.

Astfel, pentru întreprinderea producatoare, cu deosebire cea industriala, schema

simplificata a modelului de calcul al rezultatului analitic se prezinta astfel:

Pretul de vânzare al produselor sau serviciilor vândute în cadrul perioadei

( ) Costul de producţie al produselor vândute, din care

Costuri directe de producţie (din care, pe

articole de calculatie)

Costuri indirecte de producţie (din care, pe

articole de calculatie)

( = ) Marja bruta de producţie

( ) Costul în afara producţiei, din care

Costurile de desfacere (pe articole de calculatie)

Costurile generale de administratie (pe articole de calculatie)

Costurile financiare incluse în costul produsului

( = ) Rezultatul (profit sau pierdere) analitic pe produs sau servicii

Pentru întreprinderea comerciala, rezultatul analitic al marfurilor vândute se calculeaza

pe baza relatiei: Venituri din vânzari


2011


28

( ) Reduceri comerciale acordate

( ) Returnari de marfuri

( = ) Cifra de afaceri

( ) Costul bunurilor vândute, din care

Costul de cumparare al stocului de la începutul perioadei

+ Costul stocurilor cumparate

- Costul de cumparare al stocurilor de la începutul perioadei (cheltuieli privind

cumpararile)

= Costul bunurilor disponibile pentru vânzare

( = ) Marja bruta comerciala (profit brut din vânzari)

( ) Costuri de desfacere, din care

Costurile cu transportul

+ Costurile de ambalare

+ Remuneratii

+ Costurile cu asigurarile şi protectia sociala

+ Costurile cu publicitatea şi reclama comerciala

+ Costurile cu posta, telegraful, telefonul şi telexul

+ Comisioanele pentru operatiile de vânzare

+ Alte costuri de desfacere

( ) Costuri generale de administratie, din care

Remuneratia personalului general de administratie

+ Amortizarea şi chiriile mijloacelor fixe de interes general de administratie

+ Energie, combustibil şi alte consumuri similare

+ Costuri administrativ - gospodaresti

+ Alte costuri generale de administratie

( = ) Profit sau pierdere din exploatare

Relaţia de eficienţă a contabilităţii de gestiune

Contabilitatea de gestiune este centrată pe determinarea costurilor şi rezultatelor analitice.

Relaţiile de calcul, implicit de eficienţă, sunt de forma:

a) rezultatul total ( R )

R =CA - C

in care:

CA - cifra de afaceri

C - costul total al produselor şi serviciilor incluse în cifra de afaceri

A = qipi, i = 1, …, n

în care:

qi - cantitatea din produsul “i” vânduta;

pi - pretul de vânzare al produsului “i”.

C = qici i = 1,…, n

în care:

ci - costul produsului “i”, care poate fi complet, partial sau variabil, dupa

caz

În măsura în care costul produsului nu este un cost complet, relaţia de calcul al

rezultatului în contabilitatea de gestiune devine:

Rezultatul sub forma de marjă bruta

R = qi (pi – ci)

Rezultatul sub forma de profit sau pierdere

R = qi (pi – ci) - Cp

în care:


2011


29

Cp - costul perioadei

Pornind de la relaţia privind marja bruta se poate aprecia ca activitatea este rentabila daca

se verifica inegalitatea,

qi (pi – ci) > Cp

Contabilitatea interna asigura şi controlul de gestiune, relaţia folosita în acest sens fiind

de forma:

R – R = (qi – qi) (ci – ci) – (Cp – Cp)

în care semnul indica marimea standard (normala).


1. Care este deosebirea între costul de producţie şi costul complet?

2. Enumeraţi cinci tipuri de cheltuieli care nu se includ în costul de producţie.

TEME DE CONTROL

1. Daţi exemplu de trei cheltuieli incorporabile şi trei cheltuieli neincorporabile pentru

producţia de mobilier.

2. Explicaţi modul în care clasificarea cheltuielilor în incorporabile, neincorporabile şi

supletive influenţează procesul de elaborare a deciziilor privind preţul unui produs.

REZUMAT

Costul de producţie = Ch. Directe + Ch. Indirecte repartizate

Cost complet = Ch. Directe + Ch. Indirecte repartizate + Ch. Gen. De administraţie + Ch.

de desfacere repartizate

Potrivit IAS 2, alocarea costurilor privind regia fixa de producţie asupra costurilor de

prelucrare se efectueaza pe baza capacitatii normale de producţie.

Nu se includ în costul de producţie, fiind recunoscute drept costuri ale perioadei:

costurile de subactivitate privind cheltuielile indirecte de producţie (întrucât cheltuielile

indirecte de producţie sunt, în cea mai mare parte, cheltuieli fixe, repartizarea în functie

de gradul de activitate se poate face în mod global, fara împartirea prealabila în cheltuieli

variabile şi cheltuieli fixe);

costurile generale de administratie care nu participa la aducerea activelor în forma şi la

locul în care se gasesc în prezent;

costurile de desfacere;

costurile de cercetare şi dezvoltare care nu îndeplinesc conditiile pentru a fi incluse în

categoria imobilizarilor necorporale;

cheltuielile de deplasare, cu exceptia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în

procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricaţie;

alte costuri neeficiente cum sunt pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de

producţie înregistrate peste limitele normal admise.


2011


30

Contabilitatea de gestiune îsi extrage costurile din contabilitatea financiara care determina şi

analizeaza rezultatul în mod global în functie de natura cheltuielilor şi veniturilor.

Costurile incorporabile figureaza atât în contabilitatea financiara cât şi în cea de gestiune.

Costurile neincorporabile, asa cum s-a aratat mai sus, nu formeaza obiectul înregistrarii şi

analizei în contabilitatea de gestiune.

Costurile adaugate sau supletive - structura utilizata pentru a delimita cheltuielile

înregistrate în contabilitatea de gestiune, fara a se regasi în contabilitatea financiara.

Relaţia de eficienţă a contabilităţii de gestiune R =CA - C

Rezultatul sub forma de marjă bruta R = qi (pi – ci)

Rezultatul sub forma de profit sau pierdere R = qi (pi – ci) - Cp




Bucuresşti, 2001


4. Oprea C, Cârstea G., Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Atlas Press,

2003,


2011


31


2.2. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR CARE FORMEAZĂ COSTUL DE

PRODUCŢIE












O1: să cunoască clasificarea cheltuielilor care formează costul de producţie

O2: să identifice modul în care pot fi clasificate diverse tipuri de cheltuieli

O3: să explice conţinutul categoriilor de cheltuieli existente în contabilitatea de gestiune

O4: să argumenteze modul în care diferite tipuri de clasificare oferă informaţii relevante în

calculul costului de producţie


2011


32

NOŢIUNI TEORETICE

Cunoaşterea criteriilor de clasificăre a cheltuielilor are o mare importanţă pentru

organizarea evidenţei cheltuielilor şi a calculaţiei costurilor .

Clasificarea cheltuielilor se face după mai multe criterii , astfel :

a) în funcţie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere,

cheltuielile se clasifică astfel : cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de producţie,

cheltuieli de desfacere .

b) dupa natura şi , respectiv , dupa conţinutul lor economic cheltuielile se clasifică în

cheltuieli cu munca materializată şi cheltuieli cu munca vie .

Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la : consumurile de materie

prima şi materiale consumabile , consumurile de obiecte de inventar , consumurile

de energie şi apa , amortizarea imobilizarilor .

Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu : salariile , impozitele , şi contributiile la

asigurarile şi protectia sociala suportate de intreprindere .

c) Dupa componenţa (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifică în :

cheltuieli simple şi cheltuieli complexe .

Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element de cheltuiala , ca de

exemplu : salariile, amortizarea , cheltuielile cu materiile prime, energia .

Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind formate din mai

multe elemente de cheltuieli simple , cum sunt : cheltuielile comune seciilor , cheltuieli

generale de administraţie.

d) Dupa modul de identificare şi repartizare în costul producţiei , cheltuielile se clasifică

în : cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte.

Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la început , din momentul efectuării

lor , pe obiecte de calculaţie .

Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de

calculatie . în momentul efectuării lor ele se evidenţiaza în conturi separate de cheltuieli

indirecte , de unde la sfîrşitul perioadei de gestiune, când se face calculaţia costurilor se

repartizează pe obiecte de calculaţie pe baza unor cote procentuale.


2011


33

e) în funcţie de momentul efectuării şi cel al includerii în costul producţiei , cheltuielile se

impart în : cheltuieli curente şi cheltuieli efectuate în avans (anticipate)

Cheltuielile efectuate în avans sunt cele care se efectueaza în perioada curentă, dar care

privesc perioa-dele viitoare de gestiune, introducându-se eşalonat în costul producţiei,

cum sunt : cheltuieli cu chiriile ,cu abonamentele, cu reparatiile efectuate în avans .

f) în funcţie de raportul dintre volumul cheltuielilor şi volumul fizic al producţiei

fabricate, chel-tuielile se împart în : cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe sau cheltuieli

convenţional–constante .

Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator modificarii

volumului fizic al producţiei obţinute. De exemplu : consumurile de materii prime ,

materiale consumabile , energie , apa. .

Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime rămâne relativ neschimbată , sau se modifică

în funcţie de creşterea sau scăderea producţiei obţinute în mărimi nesemnificative. De

exemplu: cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor , cu chiriile platite , cu salariile

personalului administrativ şi de conducere .

PROBLEME PROPUSE

1. Să se clasifice următoarele cheltuieli în costuri directe (materii prime şi salarii

directe), costuri indirecte şi costuri ale perioadei:

Element Costuri

directe

Costuri

indirecte

Costuri

ale

perioadei

salariile personalului tehnic care întreţine linia

de producţie

asigurarea echipamentelor

cheltuielile de reparaţii

amortizarea liniei de producţie

salariile muncitorilor care asamblează

componente

cuie, clei folosite în producţie

lemnul folosit in producţie

lemnul folosit pentru repararea unei magazii

comisioane acordate pentru vânzare

costuri de reclamă şi publicitate

costuri de cercetare-dezvoltare

costuri aferente unei linii de credit


2011


34

cheltuieli de protocol

4. Clasificaţi următoarele costuri în costuri variabile şi costuri fixe.

Costuri

Variabile

Costuri Fixe

Materii prime directe

Salarii directe

Chiria cladirii

Salariile super-vizorilor

Comisioanele agenţilor de vânzare

5. Clasificaţi următoarele costuri în costuri directe şi costuri indirecte:

Directe Indirecte

Salarii directe ale secţiei de producţie

Salariul directorului secţiei de

producţie

Salariul directorului de operaţiuni

Costurile generale de administraţie

Costurile generate de dobanzi şi

comisioane aferente unei linii de

credit

6. Clasificaţi costurile din tabelul de mai jos:

Cost

diferenţiat

Cost de

oportunitate

Cost

scufundat

Decizia de a urma un master in

favoarea acceptării unui serviciu.

Costul acceptării unei comenzi

speciale, la un preţ mai mic, generat

de lipsa serviciilor de ambalare şi

livrare.

Costul unui echipament achiziţionat

cu zece ani în urmă şi care nu mai

este funcţional.

Costul producerii unei piese comparat

cu costul achiziţionării respectivei

piese de la furnizori.

Costul utilizării unui echipament

pentru producerea unei piese, atunci

cand respectivul echipament ar putea

fi folosit pentru producerea unei alte

piese care ar putea genera profit.


2011


35

REZUMAT

Clasificarea cheltuielilor se face dupa mai multe criterii:

a) în funcţie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere ,

cheltuielile se clasifică în : cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de productie , cheltuieli

de desfacere .

b) Dupa natura şi , respectiv , dupa conţinutul lor economic cheltuielile se clasifică în

cheltuieli cu munca materializată şi cheltuieli cu munca vie .

c) Dupa componenţa (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifică în :

cheltuieli simple şi cheltuieli complexe .

d) Dupa modul de identificare şi repartizare în costul productiei , cheltuielile se clasifică

în : cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte

e) în functie de momentul efectuarii şi cel al includerii în costul productiei , cheltuielile se

impart în : cheltuieli curente şi cheltuieli efectuate în avans ( anticipate )

f) în functie de raportul dintre volumul cheltuielilor şi volumul fizic al productiei

fabricate , chel-tuielile se impart în : cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe sau cheltuieli

conventional –constante.

TEME DE CONTROL

1. Separaţi costurile de mai jos în costuri ale produsului şi costuri ale perioadei:

Costuri ale

produsului

Costuri ale

perioadei

Costuri aferente vânzărilor

Costuri administrative

Costuri indirecte

Costuri de publicitate

Salarii directe

Materii prime

(4 puncte)

2. O companie înregistrează următoarele costuri:

a. materii prime şi materiale 50.000 lei

b. utilităţi aferente liniei de fabricaţie 3.000 lei

c. amortizarea cladirii de birouri 1.000 lei

d. salarii muncitori productivi 6.000 lei

e. asigurarea autoturismelor 4.000 lei

f. salariile supervizorilor liniei de producţie 8.000 lei

Să se clasifice costurile în tabelul de mai jos:


2011


36

Costuri de producţie

Materiale directe Salarii directe Costuri indirecte

a

b

c

d

e

f

(5 puncte)




Bucuresşti, 2001



2003,


2011


37


CHELTUIELI FIXE ŞI VARIABILE











O1: să definească cheltuielile fixe şi variabile

O2: să delimiteze cheltuielile fixe de cheltuielile variabile în situaţii particulare luate din

activitatea productivă

O3: să explice importanţa acestui tip de clasificare

O4: să argumenteze modul în care delimitarea cheltuielilor în variabile şi fixe fundamentează

procesul de elaborare a deciziilor privind costul de producţie


2011


38

Chelt

Q

Chelt

Q

NOŢIUNI TEORETICE

Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens

cu modificarea volumului fizic al producţiei. Ele pot fi tratate ca şi o funcţie a volumului

fizic al producţiei: CVT = f (Q).

Q

(Q) f

Q

CC VT

Vu

Cheltuielile variabile sunt egale cu cheltuielile operaţionale deoarece sunt

dependente de volumul şi structura producţiei apărând odată cu activităţile şi dispărând

odată cu ele.

Cheltuielile fixe sau convenţional constante sunt cheltuielile a căror mărime nu se

modifică în funcţie de evoluţia volumului fizic al producţiei. Mărimea lor depinde de

factorul timp: CF = f (t).

Evoluţia cheltuielilor fixe totale Evoluţia cheltuielilor fixe unitare

Revenind la cheltuielile variabile, acestea pot fi grupate în:

cheltuieli proporţionale

cheltuieli degresive

cheltuieli regresive

cheltuieli flexibile

Pentru a încadra cheltuielile în variabile şi fixe se va calcula indicele de

variabilitate (grad de reacţie):

Q

C

0

01

0

01

VI

I

100*Q

QQ

100*C

CC

I .

Indicele de variabilitate este expresia comportamentului cheltuielilor, respectiv

reacţia lor la o variaţie a volumului producţiei.

Dacă Q este crescător:

IV = 0 cheltuielile sunt fixe

IV = 1 cheltuielile sunt variabile de tip proporţional

IV (0, 1) cheltuielile sunt variabile cu comportament subproporţional, deci degresive

IV > 1 cheltuielile sunt variabile cu comportament peste proporţional, progresive

IV < 0 cheltuielile sunt variabile cu comportament regresiv


2011


39

Chelt.

Q

Chelt

Q

Chelt.

proporţionale

Chelt.

progresive

Chelt.

proporţionale

Chelt.

progresive

Evoluţia costurilor antrenează diferite efecte asupra rezultatului care se pot

determina cu ajutorul următoarelor relaţii:

10

0

uu1

V01u

V

0

10

CCQE

I1QQCE

I11Q

QCE

Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi

proporţie cu creşterea sau descreşterea volumului fizic al producţiei. Efectul rezultatului

este 0.

Ex.: cheltuielile cu materialele directe, cu salariile directe

Evoluţia cheltuielilor proporţionale totale Evoluţia cheltuielilor

proporţionale unitare

Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al

producţiei. IV > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului. Generează pierderi şi

evidenţiază o proastă gestionare a resurselor. Cauze de apariţie: încadrarea masivă cu

lucrători fără calificare corespunzătoare, creşterea tarifului de salarii fără creşterea

corespunzătoare a producţiei muncii, etc.

Evoluţia cheltuielilor progresive totale Evoluţia cheltuielilor

progresive unitare


2011


40

Chelt.

proporţionale

Chelt.

degresive

Chelt. proporţionale

Chelt.

degresive

Cheltuielile degresive cresc într-o proporţie mai mică decât volumul fizic al

producţiei, adică subproporţional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul în rezultat este

pozitiv, benefic.

Ex.: cheltuielile cu salariile muncitorilor, CIFU

Evoluţia cheltuielilor degresive totale Evoluţia cheltuielilor

degresive unitare

Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, în totalitatea lor într-o perioadă de

timp dată, la o creştere a producţiei scad. Ele scad şi pe unitatea de produs.

Evoluţia cheltuielilor regresive totale Evoluţia cheltuielilor

regresive unitare


1. Definiţi cheltuielile fixe şi cheltuielile variabile.

2. Explicaţi reprezentarea grafică a cheltuielilor degresive şi regresive.


2011


41

REZUMAT

Cheltuielile variabile îşi modifică volumul în mod corespunzător şi în acelaşi sens cu

modificarea volumului fizic al producţiei. Ele pot fi tratate ca şi o funcţie a volumului

fizic al producţiei.

Cheltuielile fixe sau convenţional constante sunt cheltuielile a căror mărime nu se

modifică în funcţie de evoluţia volumului fizic al producţiei.

Indicele de variabilitate (grad de reacţie): Q

C

0

01

0

01

VI

I

100*Q

QQ

100*C

CC

I .

Dacă Q este crescător:

IV = 0 cheltuielile sunt fixe

IV = 1 cheltuielile sunt variabile de tip proporţional

IV (0, 1) cheltuielile sunt variabile cu comportament subproporţional, deci degresive

IV > 1 cheltuielile sunt variabile cu comportament peste proporţional, progresive

IV < 0 cheltuielile sunt variabile cu comportament regresiv

Cheltuielile proporţionale au IV = 1, cresc în totalitatea lor sau descresc în aceeaşi

proporţie cu creşterea sau descreşterea volumului fizic al producţiei. Efectul rezultatului

este 0.

Cheltuielile progresive au un ritm de creştere superior faţă de volumul fizic al producţiei.

IV > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului.

Cheltuielile degresive cresc într-o proporţie mai mică decât volumul fizic al producţiei,

adică subproporţional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul în rezultat este pozitiv,

benefic.

Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, în totalitatea lor într-o perioadă de timp

dată, la o creştere a producţiei scad. Ele scad şi pe unitatea de produs.

TEME DE CONTROL

1. Daţi exemplu de 4 cheltuieli fixe şi 4 cheltuieli variabile în cazul producţiei de

încălţăminte. (4 puncte)

2. Pe exemplul societăţii în care va desfăşuraţi activitatea, exemplificaţi cateva tipuri de

cheltueili progresive, regresive şi proporţionale.(4 puncte)


2011


42




Bucureşti, 2001



2003,


2011


43


2.4. COSTURI MEDII ŞI COSTURI MARGINALE





Răspunde la întrebările de control

Rezolvă studiul de caz

Răspunde la Testul de autoevaluare





O1: să definească noţiunile de cost mediu şi cost marginal

O2: să exemplifice tipuri de costuri medii şi costuri marginale

O3: să explice importanţa categoriilor de cost mediu, cost marginal

O4: să calculeze costul mediu şi marginal pentru diverse activităţi


2011


44

Q

NOŢIUNI TEORETICE

Costul mediu sau costul unitar, reprezintă raportul dintre costurile globale şi

producţia realizată.

Mărimea costului mediu diferă în timp şi spaţiu atât de la un produs la altul cât şi

de la un producător la altul, sau de la o perioadă la alta.

Distingem trei categorii de costuri medii: costuri medii fixe, costuri medii

variabile şi costuri medii totale.

Costul mediu fix (CMF), reprezintă costul fix pe unitatea de produs:

CMF Q

CF

Pe măsură ce cantitatea de produse se măreşte, valoarea costului mediu fix descreşte, şi,

reciproc, creşterea costului mediu fix are loc în situaţia diminuării producţiei. CF

CMF

Evoluţia costului mediu fix

Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs, reprezintă

raportul dintre costurile variabile şi producţia executată.

CMV Q

CV

Pentru un nivel dat al costurilor de producţie, CMV descreşte o data cu creşterea

volumului producţiei în ritm mai accelerat decât creşterea costului variabil. Dacă volumul

producţiei este depăşit de valoarea costurilor totale, CMV creşte.

Costul mediu total (CMT) reprezintă costul global total pe unitatea de produs:

CMV Q

CV

CMT = CMF + CMV


2011


45

Graficul costurilor unitare

Costul marginal (Cmg) reprezintă variaţia costului total necesară obţinerii unei unităţi

suplimentare de producţie.

Cmg Q

CT

Pe termen scurt, variaţia costului total egalează variaţia costului marginal, astfel

încât putem scrie: Cmg = Q

CV.

Între costul mediu total şi costul marginal există o relaţie de dependenţă.

- costul mediu total descreşte dacă are loc o diminuare a costului marginal,

avand valori mai mici decât acesta;

- costul mediu total creşte atunci când costul marginal este crescător;

- costul mediu total egalează costul marginal cand costul mediu total ia

valoarea minimă.

Cunoaşterea costului marginal este p informaţie utilizată în elaborarea deciziilor legate de

stabilirea capacităţilor optime de producţie sau de compunere mai eficientă a programelor de

producţie.

CCTTMM

CCVVMM

CCFFMM

CCFFMM

CCVVMM

CCTTMM

QQ


2011


46

STUDIU DE CAZ

Să se comenteze relaţia dintre diferitele tipuri de costuri înregistrate de o firmă,

asa cum sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Cantitate Cost

fix

Cost

variabil

Cost

total

Cost mediu

fix

Cost mediu

variabil

Cost mediu

total

Cost

marginal

Q CF CV CT CFM CMV CTM Cmg

1 400 160 560 400 160 560 -

2 400 280 680 200 140 340 120

3 400 360 760 133 120 253 80

4 400 560 960 100 140 240 200

5 400 800 1200 80 160 240 240

R: O creştere a volumului producţiei contribuie la modificarea tuturor costurilor

medii, inclusive costul fix mediu.

Micşorarea costului fix medu are loc datorită raportării costului fix la o cantitate

crescătoare a producţiei, iar comportamentul costului variabil mediu, al costului total

mediu şi al costului marginal este întâi descrescătoare şi apoi crescatoare, atingând un

punct de minim. Acest fapt are loc datorită creşterii costurilor variabile şi totale într-un

ritm mai rapid decât creşterea producţiei.

Valoarea minimă a costului total mediu este 240 şi se observă că şi costul

marginal atinge aceeaşi valoare. Rezultă că pentru orice nivel al producţiei pentru care

costul marginal este mai mic decât costul total mediu, creşterea cu o unitate a producţiei

determină reducerea în continuare a costurilor unitare. În situaţia în care costul marginal

este ami mare decât costul total pe unitatea de produs, orice dreştere a producţiei duce la

creşterea costului unitar. Nivelul optim al producţiei este dat de valoarea pentru care cele

două valori sunt egale, iar pentru valori mai mari decât acest punct, costul marginal şi cel

total mediu încep să crească iar producţia nu mai este rentabilă.

Dacă valorile costului marginal sunt mai mici decât cele ale costului total şi ale

costului variabil pe unitatea de produs, producţia poate fi mărită în condiţii de

rentabilitate. Punctul de intersecţie al costurilor marginale şi totale pe unitatea de produs,

semnifică limita inferioară până la care poate fi redus preţul de vânzare fără ca firma să

înregistreze pierderi.

Dacă preţul de vânzare va fi superior acestui punct minim întreprinderea îsi va

recupera costurile si va înregistra profit.


2011


47


1. Explicaţi dependenţa costului total de volumul producţiei.

2. Explicaţi folosind un exemplu concret, relaţia dintre costul mediu şi costul marginal.

REZUMAT

Costul mediu fix (CMF), reprezintă costul fix pe unitatea de produs: CMF Q

CF

Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs, reprezintă

raportul dintre costurile variabile şi producţia executată.

CMV Q

CV

Costul mediu total (CMT) reprezintă costul global total pe unitatea de produs:

CMV Q

CV

CMT = CMF + CMV

Costul marginal (Cmg) reprezintă variaţia costului total necesară obţinerii unei unităţi

suplimentare de producţie Cmg Q

CT

TEME DE CONTROL

1. Analizaţi interdependenţele dintre costul variabil, costul marginal şi costul mediu.

2. În ce consta legătura dintre costul mediu şi costul marginal?




Bucuresşti, 2001



2003,


2011


48


SECTOARELE DE CHELTUIELI ŞI PURTĂTORII DE COSTURI












O1: să definească sectoarele de cheltuieli

O2: să cunoască funcţiile sectoarelor de cheltuieli şi clasificarea acestora

O3: să explice rolul sectoarelor de cheltuieli în contabilitatea de gestiune


2011


49

NOŢIUNI TEORETICE

Sectorul de cheltuieli reprezintă o subdiviziune a cadrului tehnico-productiv, de

conducere şi administrativ al întreprinderii în raport cu care se organizează, programează

şi urmaresc analitic cheltuielile care formeaza costul producţiei.

Funcţiile sectoarelor de cheltuieli:

- reprezintă repere pentru delimitarea tuturor cheltuielilor care se cuprind în costul

producţiei;

- alcatuiesc criterii de bugetare internă şi urmarire analitică a tuturor cheltuielilor;

- formeaza fundamentul centrelor de resposabilitate stabilite pentru controlul

cheltuielilor şi al producţiei obţinute.

Sectoarele de cheltuieli sunt fixate pe structura organizatorică a întreprinderii. Fiecare

loc de muncă constituie pentru întreprindere un loc de cheltuieli. Delimitarea şi urmărirea

cheltuielilor la nivelul fiecărui loc de cheltuieli este dificilă şi greu de suportat financiar.

În consecinţă, locurile de muncă în calitatea lor de locuri de cheltuieli se reunesc în

sectoare de cheltuieli.

Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte în :

secţii ale activităţii de bază ;

secţii ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;

secţii neindustriale ;


Componenta organizatorică de bază în care are loc efectiv consumul de valori este

locul de munca denumit loc generator de cheltuieli sau loc de cost şi poate avea caracter

tehnologic ce ţine de tehnologia de fabricaţie sau caracter funcţional, în funcţie de

activităţile desfăşurate .

În funcţie de particularităţile organizării şi tehnologiei locurile de cheltuieli se

împart în două categorii, şi anume :

locuri operaţionale de cheltuieli numite şi locuri de producţie sau de muncă,

reprezentate de spaţiile unde se execută procese, operaţii privind aprovizionarea,

producţia şi desfacerea bunurilor ; ele constituie locuri de cheltuieli cu caracter

tehnologic;

locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de organizare,

administrare şi conducere a procesului de producţie .

Mai multe locuri de cheltuieli formează o zona sau sector de cheltuieli care în

funcţie de rolul pe care îl au în realizarea obiectului unităţii patrimoniale se împart în

două categorii :

zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de bază şi subdiviziunilor

lor ;



2011


50

Compartimentele funcţionale pot fi urmarite ca zone distincte de cheltuieli. Un

anumit număr de astfel de compartimente formează un sector de cheltuieli. De asemenea,

dacă în cadrul secţiilor de producţie (sau atelierelor) există aţa numite centre de producţie

(constituite din una sau mai multe maşini ori locuri de munca manuale unde se execută

aceeaşi operaţie de producţie etc), acestea devin tot sectoare de cheltuieli.

La rândul lor, aceste sectoare de cheltuieli, în funcţie de nivelele la care pot fi

constituite, se împart în două categorii, şi anume:

sectoare principale de cheltuieli, constituite pe seama secţiilor de bază şi a

subdiviziunilor lor;

sectoare secundare sau auxiliare de cheltuieli, constituite pe structura

secţiilor ori activităţilor de deservire, ajutătoare şi anexe.

Numărul şi mărimea zonelor (sectoarelor) şi locurilor de cheltuieli sunt variabile în

funcţie de gradul de informare urmarit şi de resursele care pot fi alocate în domeniul

evidenţei şi calculaţiei costurilor producţiei.

Din punct de vedere al structurii organizatorice şi functionale unitatea patrimoniala

se împarte în sectoare de activitate, sectii de productie, sectii auxiliare şi sectii neindustriale

la care se adauga compartimentele funcţionale.

Cheltuielile de producţie colectate nu se suprapun în toate cazurile cu această

structură organizatorică şi funcţională sau ele nu pot fi identificate în aceasta formă. Din

aceste cauze pentru localizarea cheltuielilor de producţie în calculaţie se foloseşte noţiunea

de centru de analiză.

Centrul de analiza se poate defini ca fiind o subdiviziune contabilă a întreprinderii în

care sunt analizate şi regrupate elementele de cheltuieli indirecte înainte de includerea lor

în costuri.

Centrele de analiza mai pot fi definite ca fiind centre de lucru ale întreprinderii:

birouri, magazine, ateliere organizate în vederea îndeplinirii funcţiilor economice de

administraţie, producţie şi distribuţie. Împărţirea unităţii în centre de analiză corespunde

cererilor emise de contabilitatea de gestiune.

Crearea centrelor de analiza presupune respectarea urmatoarelor criterii:

centrul de analiză trebuie să corespundă pe cât posibil unor structuri

organizatorice şi funcţionale reale ale unităţii patrimoniale;

cheltuielile de producţie colectate de un centru de analiză trebuie să aibă un

comportament comun şi să fie posibilă determinarea unei unităţi de măsură a

activităţii fiecărui centru de analiză.

O prima grupare a centrelor poate fi dupa nevoile analizei şi astfel avem:

centre de lucru sau de activitate

centre de responsabilitate

centre de cost

centre de profit

centre de investiţii

Centrul de lucru sau de activitate este acel centru care rezultă dintr-o organigramă a

unei unităţi patrimoniale şi care corespunde unei diviziuni a acesteia (secţii, birouri,

magazine, ateliere).

Centrul de responsabilitate corespunde unui centru de analiză în care a fost

desemnat un responsabil ce dispune de o delegare de autoritate asupra resurselor

materiale, financiare, umane şi de o putere de negociere asupra obiectivelor. Activitatea


2011


51

centrului trebuie sa poata fi măsurată cu scopul de a controla rezultatele şi de a le compara

cu previziunile făcute pentru eliminarea eventualelor diferenţe sau pentru a le corecta.

Centrul de cost corespunde unui centru de responsabilitate pentru care obiectivele

contabilităţii de gestiune sunt stabilite în termeni de cost. El vizează în general o categorie

de cheltuieli sau o anumită cheltuială care se efectuează şi poate fi comparată cu o

previziune în scopul determinării abaterilor.

Centrul de profit corespunde unui centru de responsabilitate pentru care obiectivele

contabilităţii de gestiune sunt stabilite în termeni de profit. În acest centru veniturile sunt

ataşate la cheltuieli şi exista mijloace de comparare a acestora.

Centrul de investiţii este un centrul de profit în sensul că acţionează pe principiul

variabilelor determinate de venituri şi cheltuieli în valoare şi volum dar şi a capitalurilor

care îi sunt necesare.

Al doilea criteriu de clasificare grupeaza centrele de analiza în:

centre operaţionale

centre de structură

Centrul operaţional corespunde unui centru de analiza a carui activitate poate fi măsurată în

unităţi fizice: cantitatea de material prelucrat, număr ore manoperă şi aceste cheltuieli sunt

operaţionale, legate de nivelul activităţii.

Centrul de structură corespunde unui centru de analiză a cărui activitate nu poate fi

măsurată cu o unitate fizica semnificativă, este denumit şi centru de administrare şi

finanţare. Cheltuielile centrului sunt în esenţă cheltuieli de structură şi existenţa lor nu

este legată de nivelul activităţii.

Numărul centrelor de analiză este stabilit în funcţie de mărimea unităţii patrimoniale

şi de tipul de activitate. Acestor centre de analiză le sunt afectate cheltuielile directe şi le

sunt imputate cheltuielile indirecte.

Fiecare centru de analiză trebuie să regrupeze elemente de cheltuieli şi să realizeze

aceeaşi operaţie în scopul de a putea măsura activitatea printr-o unitate reprezentativă

numita unitate de lucru sau unitate de muncă sau unitate de baza de repartizare(UBR).

Aceasta unitate reprezinta unitatea de măsura a activităţii diferitelor centre de analiza şi

permite urmatoarele:

- fracţionarea costului unui centru de analiză şi obţinerea costului unităţii de bază de

repartizare potrivit coeficientului de repartizare;

- repartizarea unei părţi din costul unui centru de analiză asupra costurilor produselor

pe baza numărului de unităţi de bază de repartizare corespunzătoare fiecărui produs.

Bazele de repartizare cele mai frecvent utilizate sunt:

ore manopera directă;

ore de lucru maşină;

cantitatea de produse obţinută în centru.

Uneori este imposibil sa se determine o bază de repartizare fizică pentru un centru

de analiză şi în acest caz se va folosi o bază monetară pentru exprimarea activităţii

centrului. De exemplu: cifra de afaceri realizată, costul de producţie al produselor vândute,

volumul salariilor directe.

Ansamblul acestor operaţii se efectuează într-un cadru unic numit tabloul de

repartizare a cheltuielilor indirecte.


2011


52

Purtatori de costuri şi rolul lor în contabilitatea de gestiune Obiectul calculaţiei costurilor este rezultatul activităţii ce se desfăşoară în diferite

etape, faze succesive pe sectoare sau centre de cheltuieli şi putatori de cheltuieli. El

poate fi reprezentat de produsul finit, o comandă, o fază de fabricaţie sau un stadiu de

fabricaţie, o piesă sau un grup de piese, o maşina sau un grup de maşini, o lucrare sau un

serviciu.

Pentru a obţine prin calculaţia costurilor informaţii cât mai fidele este necesar ca

obiectul calculaţiei să fie exprimat în cele mai adecvate unităţi de măsura. De multe ori,

obiectul calculaţiei nu este produsul, lucrarea sau serviciul ci unităţile de masura în care

acesta se exprimă, denumite şi unităţi de calculaţie .

Unităţile de calculaţie se grupează în două mari categorii, şi anume :

unităţi de calculaţie naturale (fizice), utilizate de unităţile patrimoniale cu producţie

omogena. În aceste cazuri se folosesc unităţi de masura tehnice sau naturale de exemplu:

metru, kilogram, kilowatt, bucata caloria, perechea, etc.;

unităţi de calculaţie convenţionale, folosite atunci când producţia nu este omogena,

dar produsele fabricate, lucrarile executate şi serviciile prestate se leagă între ele prin

tehnologie şi organizare, presupunând aceleaşi consumuri de valori (producţia cuplată

sau producţia sortodimensionala). La rândul lor, acestea se împart în urmatoarele

categorii :

unităţi tehnice de masura, care se stabilesc prin îmbinarea unei unităţi

tehnice cu caracteristicile functionale sau calitative ale productiei, de

exemplu: tona de lactate cu anumite procente de grasime, tractoare de un

anumit numar de cai putere, etc. ;

unităţi valorice, determinate în asa fel încât sa permita evaluarea

întregii productii printr-un singur indicator;

unităţi exprimate sub forma cifrelor de echivalenta, obtinute din

calcule, luându-se în considerare un element comun tuturor produselor, cum

ar fi: timpul de munca pe unitatea de produs, consumul specific de materii

prime care se consuma pentru obtinerea tuturor produselor, a carei marime

se raporteaza la marimile corespunzatoare celui mai reprezentativ produs

sau celui luat ca baza de calcul(produs etalon). În acest fel se obtin niste

coeficienti sau cifre de echivalenta, care se utilizeaza pentru omogenizarea

calculatorie a productiei ;

unităţi de timp, utilizate dupa caz, fie ca numar de ore-productie, fie ca

numar de ore de functionare a utilajului sau chiar sub forma altor unităţi de

timp.

Unitatile de calculaţie convenţionale au în general calitatea de unităţi de calculaţie

intermediară, utilizabile numai în anumite etape ale calculaţiei costurilor producţiei. La

finalul calculaţiei, costul unitar se stabileşte în raport cu unitatea de măsura fizică cea

mai potrivită.

Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de

bază al calculaţiei pe purtători de costuri. Purtătorii de costuri sunt elemente care fac

necesară funcţionarea unei întreprinderi, confruntându-se de cele mai multe ori cu

rezultatele activităţilor, respectiv cu obiectul calculaţiei.

Purtator de costuri este reprezentat de produsul finit, lucrarea executata sau

serviciul prestat sau întreaga producţie fizică, globală, şi care serveste ca baza de

raportare în calculatia costurilor .


2011


53

Majoritatea întreprinderilor îşi organizează calculaţia costurilor pe purtatori de

costuri, corespunzător specificului şi caracteristicilor tehnologice şi modului de

organizare a procesului de producţie.

Există mai multe categorii de purtători de costuri, şi anume :

1. În funcţie de gradul de finisare al producţiei, făcându-se distincţie între

producţia terminata şi cea neterminata, purtatorul de cost poate fi

produsul finit sau semifabricatul ;

2. Particularităţile tehnologiei de fabricaţie, respectiv natura producţiei şi

etapele în care se realizează produsul, determină următoarele categorii de

purtători de costuri:

în conditiile unui proces tehnologic omogen, care se desfaşoara într-o succesiune

de faze sau stadii de prelucrare, purtătorul de cost poate să-l constituie produsul

obţinut într-o faza de fabricaţie ;

în cazul proceselor de producţie care se finalizează cu obţinerea de produse

independente, piese, subansamble sau ansamble, la nivelul întreprinderii, purtătorul

de cost îl constituie aceste produse ;

daca se realizează o producţie de îmbinare, asamblare, purtatorul de cost îl

constituie produsul asamblat ;

în cazul producţiei cuplate sau a celei sortodimensionale, din care pot rezulta

produse principale, produse secundare şi deşeuri, purtătorul de cost îl constituie

produsele cuplate .

3. În funcţie de conţinutul material, concret al producţiei, ca rezultat al

proceselor de fabricaţie, purtatorul de cost îl constituie, de la caz la caz,

produsul material, respective produsul finit, sau produsul nematerial,

respectiv lucrarea sau serviciul ;

4. În funcţie de destinaţia pe care o capată rezultatele producţiei, purtătorii

de cost pot fi produse destinate livrarii, sau produse destinate consumului

intern;

5. Daca produsele sunt diferenţiate din punct de vedere calitativ, purtătorii

de cost pot fi detaliaţi pe clase de calitate ;

6. Purtătorii de cost mai pot fi grupaţi şi astfel :

purtători sintetici, cei enumeraţi la punctele anterioare ;

purtători analitici de costuri, cum ar fi: semifabricate, subansamble,

piesele, sau chiar operaţia de prelucrare .

În general, gradul de detaliere a purtătorilor de costuri se stabileşte în fiecare caz

în parte, astfel încât să se asigure unitatea între latura naturală şi cea valorică a

procesului de producţie. Calculaţia costurilor pe purtători de costuri reprezintă etapa în

care se înfaptuieşte obiectivul calculaţiei.

Între cheltuielile directe şi purtatorii de costuri exista o legatura directă atât în faza

previzionarii cât şi în faza efectuarii lor.

Între cheltuielile indirecte şi purtatorii de costuri legatura se realizează prin

elemente esenţiale (chei de repartizare a cheltuielilor indirecte pe purtatori de cheltuieli

sau centre de cheltuieli).

Clasificarea cheltuielilor directe şi indirecte este dată de modul de individualizare

pe purtatori de costuri.

Fundamentarea criteriilor dupa care cheltuielile se împart în directe şi indirecte au

în vedere pe de o parte posibilitaţile contabilităţii analitice de a identifica aceste


2011


54

cheltuieli pe purtătorii de costuri, iar pe altă parte legăturile care există între aceste

cheltuieli şi purtatorii de costuri.

Între purtatorii de costuri şi unitatea de calculaţie exista o strânsa legatura de

interdependenţă:

unitatea de calculaţie ca unitate de produs, lucrare, servicii coincide cu purtatorii

de costuri;

unitatea de calculaţie este o subdiviziune a purtătorilor de costuri intermediari, sau

invers, purtatori de costuri ce reprezinta multipli ai unităţii de calculatie.


1. Locurile de cheltuieli sunt:

a) locurile de muncă unde se consumă materii prime;

b) locurile de muncă unde se consumă diverse resurse ale întreprinderii;

c) locurile de muncă unde se consumă resurse de forţă de muncă.

2. Purtătorii de costuri reprezintă:

a) activitatea comercială a întreprinderii;

b) activitatea financiar-contabilă a întreprinderii;

c) produsele, lucrările şi serviciile obţinute de întreprindere în urma

desfăşurării activităţii sale de bază.

3. Locurile de cheltuieli pot fi:

a) locuri operaţionale de cheltuieli şi locuri structurale de cheltuieli;

b) locuri funcţionale de cheltuieli şi locuri structurale de cheltuieli.

c) locuri funcţionale de cheltuieli şi locuri primare de cheltuieli.

4. După rolul pe care îl au în procesul de formare a costului, purtătorii de costuri se

clasifică în:

a) purtători operaţionali şi purtători intermediari;

b) purtători finali şi purtători intermediari;

c) purtători finali şi purtători operaţionali.

5. În contabilitatea de gestiune centrele de cheltuieli îndeplinesc următoarele funcţii:

a) reprezintă criterii de delimitare în spaţiu a cheltuielilor de exploatare;

constituie baza de calcul a veniturilor; asigură posibilitatea comparării

cheltuielilor efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi cu structuri

similare.

b) reprezintă criterii de repartizare a cheltuielilor indirecte; constituie baza

centrelor de responsabilitate; asigură posibilitatea comparării cheltuielilor

efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi cu structuri similare.

c) reprezintă criterii de delimitare în spaţiu a cheltuielilor de exploatare;

constituie baza centrelor de responsabilitate; asigură posibilitatea

comparării cheltuielilor efectuate şi a producţiei obţinute în întreprinderi

cu structuri similare.


2011


55

REZUMAT

Sectorul de cheltuieli reprezintă o subdiviziune a cadrului tehnico-productiv, de

conducere şi administrativ al întreprinderii în raport cu care se organizează, programează

şi urmăresc analitic cheltuielile care formeaza costul producţiei.

Funcţiile sectoarelor de cheltuieli:

- reprezintă repere pentru delimitarea tuturor cheltuielilor care se cuprind în costul

producţiei;

- alcatuiesc criterii de bugetare internă şi urmarire analitică a tuturor cheltuielilor;

- formeaza fundamentul centrelor de resposabilitate stabilite pentru controlul

cheltuielilor şi al producţiei obţinute.

Din punct de vedere organizatoric, unitatea patrimonială se împarte în :

secţii ale activităţii de bază ;

secţii ale activităţii auxiliare (ajutătoare) ;

secţii neindustriale ;


În funcţie de particularităţile organizării şi tehnologiei locurile de cheltuieli se împart în

două categorii, şi anume :

locuri operaţionale de cheltuieli numite şi locuri de producţie sau de muncă,

reprezentate de spaţiile unde se execută procese, operaţii privind aprovizionarea,

producţia şi desfacerea bunurilor ; ele constituie locuri de cheltuieli cu caracter

tehnologic;

locuri structurale de cheltuieli, care au la bază activitatea de organizare,

administrare şi conducere a procesului de producţie .

Mai multe locuri de cheltuieli formează o zona sau sector de cheltuieli care în funcţie de

rolul pe care îl au în realizarea obiectului unităţii patrimoniale se împart în două categorii

:

zone principale de cheltuieli, care corespund secţiilor de bază şi subdiviziunilor

lor ;


Compartimentele funcţionale pot fi urmarite ca zone distincte de cheltuieli. Un anumit

număr de astfel de compartimente formează un sector de cheltuieli. De asemenea, dacă în

cadrul secţiilor de producţie (sau atelierelor) există aţa numite centre de producţie

(constituite din una sau mai multe maşini ori locuri de munca manuale unde se execută

aceeaşi operaţie de producţie etc), acestea devin tot sectoare de cheltuieli.

Din punct de vedere al structurii organizatorice şi funcţionale unitatea patrimonială se

împarte în sectoare de activitate, sectii de productie, sectii auxiliare şi sectii neindustriale la

care se adauga compartimentele functionale.

Unitatea de calculaţie, indiferent de forma ei de exprimare, constituie elementul de bază

al calculaţiei pe purtători de costuri


2011


56

TEME DE CONTROL

1. Pe exemplul entităţii unde va desfăşuraţi activitatea, exemplificaţi sectoarele de cheltuieli

existente.

2. Explicaţi funcţiile sectoarelor de cheltuieli.




Bucuresşti, 2001



2003


2011


57


3.3. SISTEMUL METODELOR DE CALCULAŢIE A COSTURILOR











O1: să cunoască tipurile de metode de calculaţie şi a conţinutului acestora

O2: să cunoască procedeele utilizate în calculaţia costurilor

O3: să dobândească unele cunoştinţe şi deprinderi practice privind alegerea şi aplicarea celor mai

potrivite procedee de calculaţie a costurilor


2011


58

NOŢIUNI TEORETICE

Calculaţia costurilor reprezintă totalitatea instrumentelor matematice utilizate

pentru determinarea costului întregii producţii şi pe unitatea de produs, lucrare executată

sau serviciu prestat. Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două

criterii, şi anume: a) după raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în

care are loc procesul de producţie (antecalculaţii şi postcalculaţii); b) după intervalul de

timp la care se repetă efectuarea lor (periodice şi neperiodice).

Metoda de calculaţie a costurilor cuprinde totalitatea procedeelor de colectare şi

de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri. Aceste

metode se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care menţionăm următoarele:a)

perioada de apariţie (metode clasice şi metode moderne); b) obiectul de calcul (pe

purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi mixte); c) sfera de cuprindere(absorbante şi

parţiale).

Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două criterii, şi anume: a) după

raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc procesul de

producţie şi b) după intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor.

a) În funcţie de raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc

procesul de producţie la care se referă acestea există: antecalculaţii şi postcalculaţii.

Antecalculaţiile se elaborează înainte de a începe procesul de producţie la care se referă.

În funcţie de rolul lor în procesul managerial există următoarele forme ale

antecalculaţiilor: calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia standard şi

calculaţia normativă.

Calculaţia de proiect se întocmeşte cu ocazia elaborării documentaţiei de înfiinţare a

unei noi întreprinderi, la introducerea în fabricaţie a unui nou produs, la primirea unor

comenzi ale beneficiarilor şi la lansarea lor în fabricaţie.

Calculaţia de buget se întocmeşte pentru determinarea costului producţiei planificate a

se executa de către întreprindere în anul următor, defalcată pe trimestre şi luni

calendaristice.

Calculaţia standard şi calculaţia normativă sunt calculaţii specifice celor două metode

de calculaţie, adică metoda standard şi metoda normativă. În acest sens mai există şi alte

antecalculaţii specifice diferitelor metode de calculaţie a costurilor, cum ar fi:

antecalculaţiile tarif-oră-maşină, antecalculaţiile PERT- cost, etc.

Elaborarea tuturor acestor antecalculaţii se realizează şi se concretizează în diferitele

bugete privind costurile, şi anume:

- bugetele cheltuielilor directe (bugetul consumului de materii prime şi materiale directe,

bugetul manoperei directe);

- bugetul cheltuielilor indirecte de producţie (cheltuielile comune ale secţiei);

- bugetul cheltuielilor generale de administraţie;

- bugetul cheltuielilor de circulaţie (desfacere).

Postcalculaţiile se întocmesc după terminarea procesului de producţie a produselor,

lucrărilor şi serviciilor la care se referă. Cu ajutorul lor se determină indicatorii efectivi

privind costurile de producţie. Elaborarea acestor calculaţii se realizează cu ajutorul

conturilor din clasa 9 ”Conturi de gestiune”.


2011


59

Se observă că de fapt există o dublă determinare a costurilor, prin elaborarea

antecalculaţiilor şi a postcalculaţiilor. Aceasta se datorează cerinţelor managementului

întreprinderii, care presupune elaborarea unor bugete de cheltuieli, iar apoi urmărirea

costurilor efective şi a eventualelor abateri de la cele normate (bugetate). Pentru a putea

realiza controlul bugetar al costurilor este necesar ca la baza calculaţiilor să stea aceeaşi

metodă, atât în cazul antecalculaţiilor cât şi al postcalculaţiilor. Aceasta presupune

următoarele;

- aceeaşi nomenclatură a producţiei pentru care se determină costul, ceea ce implică

aceeaşi purtători de costuri;

- aceeaşi structură organizatorică a întreprinderi, deci aceleaşi sectoare (centre) de

cheltuieli;

- aceleaşi grupări privind cheltuielile de producţie şi acelaşi conţinut al diferitelor

elemente de cheltuieli care determină structura costului;

- aceleaşi procedee de determinare şi delimitare primară a cheltuielilor pe locuri de

cheltuieli şi pe purtători de costuri;

- aplicarea aceloraşi criterii şi procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte şi calculul

aceloraşi indicatori intermediari (costuri de secţie).

Respectând cu stricteţe aceste cerinţe se asigură o valoare informaţională certă calculaţiei

folosite.

b) În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor există: calculaţii

periodice şi calculaţii neperiodice.

Calculaţiile periodice se efectuează la intervale de timp egale, cum este cazul costurilor

efective calculate la întreprinderile cu producţie de masă.

Calculaţiile neperiodice sunt acelea care se elaborează la intervale de timp inegale. De

exemplu, în cazul lansării unei comenzi se întocmeşte antecalculaţia, iar în momentul

închiderii comenzii se întocmeşte postcalculaţia. De asemenea, calculaţii neperiodice sunt

cele întocmite în cazuri speciale: calculaţiile de proiect cuprinse în documentaţia de

fundamentare a unor investiţii, calculaţiile de fundamentare a preţurilor noilor produse.

Aceste două criterii de clasificare le considerăm cele mai importante, literatura de

specialitate prezentând şi alte criterii de clasificare ( procesul tehnologic, evaluarea

costurilor, structura costului, formarea şi gruparea costurilor, rolul informaţional al

costurilor, procedeele şi tehnicile de calcul folosite)3.


de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri.

În practica şi teoria economică există o multitudine de metode de calculaţie a

costurilor. Literatura de specialitate utilizează mai multe criterii de clasificare a acestor

metode de calculaţie, dintre care menţionăm: perioada de apariţie, obiectul de calcul şi

sfera de cuprindere.

a) După perioada de apariţie metodele de calculaţie se clasifică în clasice

(metoda globală, pe comenzi, pe faze şi metoda coeficienţilor de echivalenţă) şi moderne

( metoda costului normat, metoda standard, metoda costurilor directe, PERT, THM, GP).

b) După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi: pe purtători de costuri,

pe locuri de cheltuieli, metode mixte(globală, pe faze).

3 . Iacob C., Drăcea R.M., Contabilitatea analitică şi de gestiune, Editura Tribuna Economică, 1988, pag.

185.


2011


60

c) După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar există două grupe de

metode, şi anume: metode absorbante (full-costing) şi metode parţiale.

Metodele absorbante includ în costul unitar toate cheltuielile ocazionate cu

producerea şi comercializarea produselor. Acestea sunt: metoda globală, pe comenzi, pe

faze, metoda costului standard, metoda costurilor normate, metoda THM, metoda GP).

Metodele parţiale iau în calculul costului unitar numai anumite costuri ocazionate de

producţia şi comercializarea produselor. Acestea sunt: metoda direct costing şi metoda

costurilor directe.


1. După raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc

procesul de producţie, calculaţiile pot fi:

a) antecalculaţii şi postcalculaţii;

b) calculaţii directe şi calculaţii indirecte;

c) calculaţii de proiect şi calculaţii de buget.

2. În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor, calculaţiile pot fi:

a) calculaţii periodice şi calculaţii pe termen lung;

b) calculaţii periodice şi calculaţii neperiodice;

c) calculaţii pe termen scurt şi calculaţii pe termen lung.

3. După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi:

a) pe purtători de costuri, pe total activitate şi metode mixte;

b) pe locuri de cheltuieli, pe total activitate şi metode mixte;

c) pe purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi metode mixte.

4. După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar, există două grupe de metode de

calculaţie:

a) metode clasice şi metode parţiale;

b) metode absorbante şi metode parţiale;

c) metode clasice şi metode moderne.

7. Pentru evaluarea producţiei neterminate se pot utiliza următoarele metode:

a) metoda inventarierii şi metoda contabilă;

b) metoda inventarierii şi metoda soldurilor;

c) metoda soldurilor şi metoda contabilă.

1. Postcalculaţiile se întocmesc:

a) înainte de începerea procesului de producţie a produselor, lucrărilor şi serviciilor la

care se referă;

b) după terminarea procesului de producţie a produselor, lucrărilor şi serviciilor la care se

referă.

c) în perioada de proiectare a produselor, lucrărilor şi serviciilor la care se referă.


2011


61

2. În funcţie de rolul lor în procesul managerial există următoarele forme ale

antecalculaţiilor:

a) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia stocurilor şi calculaţia normativă;

b) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia stocurilor şi calculaţia rezultatelor;

c) calculaţia de proiect, calculaţia de buget, calculaţia standard şi calculaţia normativă.

3. Metodele absorbante includ în costul unitar:

a) toate cheltuielile ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;

b) cheltuielile directe ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;

c) cheltuielile indirecte ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor.

4. Metodele parţiale iau în calculul costului unitar:

a) cheltuielile indirecte ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor;

b) numai anumite costuri ocazionate de producţia şi comercializarea produselor;

c) toate cheltuielile ocazionate cu producerea şi comercializarea produselor.

REZUMAT

Calculaţia costurilor reprezintă totalitatea instrumentelor matematice utilizate

pentru determinarea costului întregii producţii şi pe unitatea de produs, lucrare executată

sau serviciu prestat.


de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri. Aceste

metode se pot clasifica după mai multe criterii: a) perioada de apariţie (metode clasice şi

metode moderne); b) obiectul de calcul (pe purtători de costuri, pe locuri de cheltuieli şi

mixte); c) sfera de cuprindere(absorbante şi parţiale).

Calculaţiile privind costul producţiei se pot clasifica după două criterii, şi anume: a) după

raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc procesul de

producţie şi b) după intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor.

a) În funcţie de raportul dintre momentul elaborării calculaţiilor şi perioada în care are loc

procesul de producţie la care se referă acestea există: antecalculaţii şi postcalculaţii.

b) În funcţie de intervalul de timp la care se repetă efectuarea lor există: calculaţii

periodice şi calculaţii neperiodice.


de repartizare a costurilor pe locuri de ocazionare şi pe purtători de costuri.

a) După perioada de apariţie metodele de calculaţie se clasifică în clasice

(metoda globală, pe comenzi, pe faze şi metoda coeficienţilor de echivalenţă) şi moderne

( metoda costului normat, metoda standard, metoda costurilor directe, PERT, THM, GP).

b) După obiectul de calcul metodele de calculaţie pot fi: pe purtători de costuri,

pe locuri de cheltuieli, metode mixte(globală, pe faze).

c) După sfera de cuprindere a costurilor în costul unitar există două grupe de

metode, şi anume: metode absorbante (full-costing) şi metode parţiale.


2011


62

TEME DE CONTROL

1. Explicaţi importanţa antecalculatiilor şi a postcalculaţiilor.

2. Folosind bibliografia recomandată precum şi resursele web, descrieţi una din metodele

absorbante.

RECOMANDĂRI BILIOGRAFIC



Bucuresşti, 2001



2003,


2011


63


PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE (1)












O1: să definească procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte

O2: să cunoască modul în care se aplică procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte

O3: să explice importanţa determinării cheltuielilor indirecte în calculaţia costurilor


2011


64

NOŢIUNI TEORETICE

1. PROCEDEUL SUPLIMENTĂRII

- se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor comune (indirecte) pe genuri de

activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă instanţă pe purtători;

- se prezintă sub 2 forme :

a. forma clasică a procedeului suplimentării în variantele: varianta coeficientului unic sau global,

varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta coeficienţilor selectivi;

b. forma cifrelor relative de structură.

1.1. Forma clasică a procedeului suplimentării

Etapa 1

Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care constituie

obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul cheltuielilor

directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea motoarelor etc.

Etapa 2

Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:

ks = n

j

j

r

b

CH

1

unde:

ks = coeficientul de suplimentare

CHr = cheltuieli de repartizat

bj = mărimea bazei de repartizare în cazul unui produs,sector de cheltuieli, gen de

activitate etc

N = numarul produselor. Sectoarelor de cheltuieli, gen de activitate etc

Etapa 3

Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, dupăa formula:

Rj = bj x ks

1.2. Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (forma clasică)

- presupune repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori,

cu ajutorul unui singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus

Problemă rezolvată

O societate care fabrică două produse, prezintă urmatoarele date :

Total cheltuieli indirecte 50.000 lei

Total salarii directe 100.000 lei din care :

Salarii directe aferente produsului A 75.000 lei

Salarii directe aferente produsului B 25.000 lei


2011


65

Să se efectueze repartizarea cheltuielilor indirecte folosind procedeul suplimentării prin

coeficient unic.

Rezolvare

Baza de repartizare este dată de salariile directe.

Se calculeaza coeficientul de repartizare:

5,0000.100

000.50sk

Se calculează valoarea cheltuielilor indirecte repartizate pe produse :

Produsul A : 75.000 x 0,5 = 37.500 lei

Produsul B : 25.000 x 0,5 = 12.500 lei

Total ch. Indirecte 50.000 lei

1.3. Procedeul suplimentarii prin coeficienţi diferenţiaţi

Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la

un fel de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt

criteriu. Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte

(comune) asupra sectoarelor de cheltuieli.

Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de productie pe purtatori,

dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de

intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de secţie.


O entitate care deţine 2 secţii de producţie, prezintă următoarele date :

Cheltuieli cu energia electrică 30.000 lei

Cheltuieli cu amortizarea 50.000 lei

Cheltuieli cu intreţinerea şi reparaţiile 20.000 lei

Total cheltuieli indirecte de producţie 100.000 lei

Suprafaţă secţia 1 : 250 m2

Suprafaţă secţia 2 : 150 m2

Putere motoare secţia 1 : 1.000 kw

Putere motoare secţia 2 : 1.250 kw

Bazele de repartizare alese sunt :

Suprafaţa secţiilor pentru cheltuielile cu amortizarea

Puterea motoarelor pentru cheltuielile cu energia electrică şi cheltuielile cu întreţinerea şi

reparaţiile

Reaprtizarea cheltuielilor cu amortizarea

Se calculează coeficientul de repartizare :

125400

000.50sk

Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :

Secţia 1 : 250 x 125 = 31.250 lei


2011


66

Secţia 2 : 150 x 125 = 18.750 lei

Total ch. Amortizare 50.000 lei

Repartizarea cheltuielilor cu energia electrică şi a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile

Deoarece ambele cheltuieli au aceeaşi bază de repartizare, se sumează valoarea lor.

Total ch. Indirecte de repartizat : 50.000 lei

Se calculează coeficientul de repartizare :

2222,22250.2

000.50sk

Se calculează valoarea cheltuielilor cu amortizarea repartizate pe secţii :

Secţia 1 : 1.000 x 22,2222 = 22.222,22 lei

Secţia 2 : 1.250 x 22,2222 = 27.777,78 lei

Total ch. indirecte 50.000 lei

1.4. Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi

Se foloseşte exclusiv pentru repartizarea pe purtatori a cheltuielilor indirecte de producţie

(cheltuieli comune de secţie), aferente procesului de fabricaţie.

Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli,

şi alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli.

Deoarece produsele pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii

diferite în cadrul secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte

care participă la realizarea fiecărui produs. Pentru simplificarea calculului, cheltuielile indirecte

de productie (cheltuieli comune ale secţiei) se împart în doua categorii: cheltuieli de întreţinere şi

funcţionare a utilajelor (CIFU) şi cheltuieli generale ale secţiei (CGS), pentru fiecare secţie

calculându-se coeficienţi de repartizare specifici.


O entitate care deţine 3 secţii de prodcţie fabrică 3 produse, care au urmatorul parcurs

tehnlogic:

Produsul A: Sectia 1 Secţia 2 Secţia 3

Produsul B: Secţia 1 Secţia 3

Produsul C: Secţia 1 Secţa 2

În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile indirecte (pe secţii) de repartizat, precum şi

mărimea bazelor de repartizare:

Nr.Crt. Explicaţii Secţia

1

Secţia

2

Secţia

3

Total

1. Ch. Indirecte de producţie, din

care:

10.000 5.000 8.000 23.000

CIFU 7.000 3.000 5.000 15.000

CGS 3.000 2.000 3.000 8.000

2. Mărimea bazei de repartizare

pt. CIFU

500 400 300


2011


67

bP1 300 300 200

bp2 100 - 100

bp3 100 100 -


pt. CGS

300 250 150

bP1 100 200 100

bp2 100 - 50

bp3 100 50 -

Să se repartizeze cheltuielile indirecte cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile

generale de administraţie, folosind procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi.

Rezolvare

Calculăm coeficienţii de repartizare pe secţii şi pe produse:

K Secţia 1 Secţia 2 Secţia 3

Formulă Valoare Formulă Valoare Formulă Valoare

KCIFU 7.000:500 14 3.000:400 7,5 5.000:300 16,6666

KCGS 3.000:300 10 2.000:250 8 3.000:150 20

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe categorii şi pe produse:

Secţia 1 Secţia 2 Secţia 3 Total

bj K Chr bj K Chr bj K Chr

CIFU

P1 300 14 4.200 300 7,5 2.250 200 16,6666 3.333,32 9783,32

P2 100 14 1.400 - - - 100 16,6666 1.666,68 3.066,68

P3 100 14 1.400 100 7,5 750 - - - 2.150

Total 7.000 3.000 5.000 15.000

CGS

P1 100 10 1.000 200 8 1.600 100 20 2.000 4.600

P2 100 10 1.000 - - 50 20 1.000 2.000

P3 100 10 1.000 50 8 400 - - - 1.400

Total 3.000 2.000 3.000

Produs A Produs B Produs C Total de control

CIFU 9.783,32 3.066,68 2.150 15.000

CGS 4.600 2.000 1.400 8.000

Total 14.383,32 5.066,68 3.550 23.000

2. Forma cifrelor relative de sturctura

Etapa 1 Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs, sector etc., faţă de

total bază, după formula:

gj = n

j

j

j

b

b

1

unde:

g = ponderea bazei de repartizare corespunzătoare unui produs, sector etc faţă de total

bază;


2011


68

bj = mărimea bazei de reaprtizare corespunzătoare unui produs, sector etc;

j = produsul, sectorul, activitatea asupra căruia trebuie repartizate cheltuielile.

Etapa 2 Coeficienţii se aplică asupra cheltuielilor care fac obiectul repartizării ( CHr) , determinându-se

cotele de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs, după formula:

Rj = gj x CHr

Observaţie: repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul cifrelor relative de structură determină

rezultate finale identice cu cele obţinute prin procedeul suplimentării în forma clasică.


O entitate care fabrica două produse A şi B, prezintă următoarele date:

Cheltuieli indirecte de repartizat: 10.000 lei

Baza de repartizare – ch. cu salariile directe 5.000 lei, din care

- produs A 1.000 lei

- produs B 4.000 lei

Să se determine cota de cheltuieli indirecte corespunzătoare fiecărui produs.

Rezolvare

a. Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs:

gA = 2,0000.5

000,1

000.4000.1

000.1

gB = 8,0000.5

000.4

000.4000.1

000.4

b. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs:

RA = 0,2 x 10.000 = 2.000 lei

RB = 0,8 x 10.000 = 8.000 lei

Total 10.000 lei


1. Explicaţi de ce există mai multe variante ale procedeului suplimentării.

2. Care din formele procedeului suplimentării consideraţi că este mai potrivită pentru a fi

aplicată?


2011


69

TEME DE CONTROL

Problema 1

O entitate inregistrează pentru fabricarea a două produse A si B, cheltuieli indirecte de

productie în sumă de 10.000 lei. Baza de repartizare o reprezintă cheltuielile directe, şi anume:

pentru produsul A 500 lei si pentru produsul B in suma de 200 lei.

Să se repartizeze chletuileile indirecte pe obiecte de calculaţie prin ambele forme ale

procedeului suplimentarii.

Problema 2

Să se repartizeze cheltuielile generale de administratie ale unei entităţi, în sumă de 1.157

lei, dacă baza de repartizare pentru produsele A, B si C o constituie costul raţional de productie

ale carui valori sunt:

- pt. Produsul A 328 lei

- pt. Produsul B 272 lei

- pt. Produsul C 241 lei

REZUMAT

PROCEDEUL SUPLIMENTĂRII se foloseşte pentru repartizarea şi delimitarea cheltuielilor

comune (indirecte) pe genuri de activităţi, pe sectoare sau zone de cheltuieli şi în ultimă

instanţă pe purtători; se prezintă sub 2 forme :a. forma clasică a procedeului suplimentării în

variantele: varianta coeficientului unic sau global, varianta coeficienţilor diferenţiaţi şi varianta

coeficienţilor selectivi; b. forma cifrelor relative de structură.

Forma clasică a procedeului suplimentării

Etapa 1. Se alege un criteriu (baza) de repartizare, comună ca natură tuturor produselor care

constituie obiectul repartizării, dar diferită ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul

cheltuielilor directe, numărul de ore maşină, valoarea utilajului, suprafaţa ocupată, puterea

motoarelor etc.

Etapa 2

Se calculează coeficientul de suplimentare după formula:ks = n

j

j

r

b

CH

1

unde:

Etapa 3 Se caclulează cota de cheltuieli R ce revine unui produs j sau unui sector, după

formula:Rj = bj x ks

Procedeul suplimentarii prin coeficient unic sau global (forma clasică) Presupune

repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli comune (indirecte) pe purtatori, cu ajutorul unui

singur coeficient de suplimentare, calculat dupa formula de mai sus

Procedeul suplimentarii prin coeficienţi diferenţiaţi Presupune repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul unor coeficienţi care diferă de la un fel

de cheltuială la alta, şi fiecare coeficient de suplimentare se determină în raport cu alt criteriu.

Aceasta variantă se foloseşte în special pentru reaprtizarea cheltuielilor indirecte (comune)

asupra sectoarelor de cheltuieli. Procedeul se utilizeaza si pentru repartizarea cheltuielilor

indirecte de productie pe purtatori, dacă entitatea foloseşte delimitarea cheltuielilor indirecte pe


2011


70

subgrupe, cum ar fi: cheltuieli de intreţinere şi funcţionare a utilajului şi cheltuieli generale de

secţie.

Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi Procedeul constă în alegerea unor baze (criterii) de repartizare diferite pe tipuri de cheltuieli, şi

alegerea produselor asupra cărora se repartizează respectivele cheltuieli. Deoarece produsele

pot avea tehnologii de fabricaţie diferite (ceea ce presupune şi itinerarii diferite în cadrul

secţiilor de productie), trebuie identificate în mod exact acele cheltuieli indirecte care participă

la realizarea fiecărui produs.

Forma cifrelor relative de sturctura

Etapa 1 gj = n

j

j

j

b

b

1

unde:

Etapa 2 Rj = gj x CHr




Bucuresşti, 2001



Press, 2003,


2011


71


PROCEDEE DE REPARTIZARE A CHELTUIELILOR INDIRECTE (2)












O1: să definească procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte

O2: să cunoască modul în care se aplică procedeele de determinare a cheltuielilor indirecte

O3: să explice importanţa determinării cheltuielilor indirecte în calculaţia costurilor


2011


72

NOŢIUNI TEORETICE

2.4. Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi












O entitate care deţine 3 secţii de prodcţie fabrică 3 produse, care au urmatorul parcurs

tehnlogic:

Produsul A: Sectia 1 Secţia 2 Secţia 3

Produsul B: Secţia 1 Secţia 3

Produsul C: Secţia 1 Secţa 2

În tabelul de mai jos sunt prezentate cheltuielile indirecte (pe secţii) de repartizat, precum şi

mărimea bazelor de repartizare:

Nr.Crt. Explicaţii Secţia

1

Secţia

2

Secţia

3

Total

1. Ch. Indirecte de producţie, din

care:

10.000 5.000 8.000 23.000

CIFU 7.000 3.000 5.000 15.000

CGS 3.000 2.000 3.000 8.000


pt. CIFU

500 400 300

bP1 300 300 200

bp2 100 - 100

bp3 100 100 -


pt. CGS

300 250 150

bP1 100 200 100

bp2 100 - 50

bp3 100 50 -

Să se repartizeze cheltuielile indirecte cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile

generale de administraţie, folosind procedeul suplimentării prin coeficienţi selectivi.

Rezolvare

Calculăm coeficienţii de repartizare pe secţii şi pe produse:


2011


73

K Secţia 1 Secţia 2 Secţia 3

Formulă Valoare Formulă Valoare Formulă Valoare

KCIFU 7.000:500 14 3.000:400 7,5 5.000:300 16,6666

KCGS 3.000:300 10 2.000:250 8 3.000:150 20

Repartizarea cheltuielilor indirecte pe categorii şi pe produse:

Secţia 1 Secţia 2 Secţia 3 Total

bj K Chr bj K Chr bj K Chr

CIFU

P1 300 14 4.200 300 7,5 2.250 200 16,6666 3.333,32 9783,32

P2 100 14 1.400 - - - 100 16,6666 1.666,68 3.066,68

P3 100 14 1.400 100 7,5 750 - - - 2.150

Total 7.000 3.000 5.000 15.000

CGS

P1 100 10 1.000 200 8 1.600 100 20 2.000 4.600

P2 100 10 1.000 - - 50 20 1.000 2.000

P3 100 10 1.000 50 8 400 - - - 1.400

Total 3.000 2.000 3.000

Produs A Produs B Produs C Total de control

CIFU 9.783,32 3.066,68 2.150 15.000

CGS 4.600 2.000 1.400 8.000

Total 14.383,32 5.066,68 3.550 23.000

3. Forma cifrelor relative de sturctura


total bază, după formula:

gj = n

j

j

j

b

b

1

unde:


bază;





Rj = gj x CHr

Observaţie: repartizarea cheltuielilor indirecte cu ajutorul cifrelor relative de structură determină

rezultate finale identice cu cele obţinute prin procedeul suplimentării în forma clasică.


2011


74


O entitate care fabrica două produse A şi B, prezintă următoarele date:

Cheltuieli indirecte de repartizat: 10.000 lei

Baza de repartizare – ch. cu salariile directe 5.000 lei, din care

- produs A 1.000 lei

- produs B 4.000 lei

Să se determine cota de cheltuieli indirecte corespunzătoare fiecărui produs.

Rezolvare

a. Se determină ponderea bazei de repartizare corespunzătoare fiecărui produs:

gA = 2,0000.5

000,1

000.4000.1

000.1

gB = 8,0000.5

000.4

000.4000.1

000.4

b. Determinarea cotelor de cheltuieli indirecte ce revin fiecărui produs:

RA = 0,2 x 10.000 = 2.000 lei

RB = 0,8 x 10.000 = 8.000 lei

Total 10.000 lei


O entitate inregistrează pentru fabricarea a două produse A si B, cheltuieli indirecte de

productie în sumă de 6.000 lei. Baza de repartizare o reprezintă cheltuielile directe, şi anume:

pentru produsul A 100 lei si pentru produsul B in suma de 200 lei.

Să se repartizeze chletuileile indirecte pe obiecte de calculaţie prin ambele forme ale

procedeului suplimentarii:

Forma clasică Forma cifrelor relative de structură

Ks = 20300

000.6

200100

000.6 gA = 3333,0

300

100

200100

100

gB = 6667,0300

200

200100

200

RA = 100 x 20 = 2.000

RB = 200 x 20 = 4.000

Total 6.000

RA = 0,3333 x 6.000 = 2.000

RB = 0.6667 x 6.000 = 4.000

Total 6.000

TEME DE CONTROL

1. Să se repartizeze cheltuielile generale de administratie ale unei entităţi, în sumă de 1.157 lei,

dacă baza de repartizare pentru produsele A, B si C o constituie costul raţional de productie ale

carui valori sunt:

- pt. Produsul A 328 lei

- pt. Produsul B 272 lei

- pt. Produsul C 241 lei


2011


75

REZUMAT

Procedeul suplimentarii prin coeficienţi selectivi











Forma cifrelor relative de sturctura


total bază, după formula: gj = n

j

j

j

b

b

1

unde:


bază;





Rj = gj x CHr




Bucuresşti, 2001



Press, 2003,


2011


76


4.3. PROCEDEE DE DELIMITARE A CHELTUIELILOR DE PRODUCŢIE ÎN

FIXE ŞI VARIABILE











O1: să cunoască importanţa delimitării cheltuielilor în variabile şi fixe

O2: să cunoască procedeele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe

O3: să aplice practic procedeele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe

O4: să argumenteze modul în care cunoaşterea mărimii cheltuielilor variabile şi fixe oferă suport

porcesului decizional


2011


77

NOŢIUNI TEORETICE

1. Procedeul celor mai mici pătrate

Etapa 1

Determinarea volumului mediu de activitate pe o anumită perioadă „t” (t = 1...n):

n

Q

Q

n

1t

t

,

n – numărul perioadelor

Etapa 2

Determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeaşi perioadă: n

Ch

Ch

n

1t

t

Etapa 3

Aabaterea de volum de activitate(Xt): QQX tt

Etapa 4

Abaterea de cheltuieli (Y): ChChY t

Etapa 5

Determinarea cheltuielilor variabile unitare: 2

tt

VuX

YXC

Etapa 6

Determinarea cheltuielilor variabile totale: CVT = CVu * Qt

Etapa 7

determinarea cheltuielilor fixe totale: CFT = Ch. totalet – CVT


Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale şi

producţia obţinută au avut următoarea evoluţie:

Luna Volum productie

Chelt. Indirecte de

productie

Q Cht

Ianuarie 7,200 1,120,000

Februarie 7,000 1,100,000

Martie 8,000 1,200,000

Aprilie 9,000 1,300,000

Mai 8,700 1,270,000

39,900 5,990,000


2011


78

Să se calculeze folosind metoda celor mai mici pătrate care va fi nivelul

cheltuielilor indirecte de producţie ocazionate de producţia lunii iunie, dacă volumul

acestei producţii va fi de 9.500 bucăţi.

Rezolvare

1. Calculul volumului mediu al

productiei 2. Calculul cheltuielilor medii ale perioadei

Qmed = sum(Qi)/n Chmed = sum(Cht)/n

Qmed = 39.900/5 Chmed = 599.000/5

Qmed = 7.980 Chmed = 119.800

3. Calculul abaterii vol. prod. din fiecare perioada de gestiune faţă de volumul mediu al

producţiei

4. Calculul abaterii cheltuielilor de producţie din fiecare perioadă faţă de volumul mediu al

cheltuielilor

Luna

Volum

productie

Chelt. Indirecte

de productie

Q Cht Xt Yt (XY)t Xt Ch. var Ch fixe

Ian 7,200 1,120,000 - 780 1,000,200 - 780,156,000 608,400

720,000

400,000

Feb 7,000 1,100,000 - 980 980,200 - 960,596,000 960,400

700,000

400,000

Mar 8,000 1,200,000 20 1,080,200 21,604,000 400

800,000

400,000

Apr 9,000 1,300,000 1,020 1,180,200 1,203,804,000 1,040,400

900,000

400,000

Mai 8,700 1,270,000 720 1,150,200 828,144,000 518,400

870,000

400,000

39,900 5,990,000 312,800,000 3,128,000

5.Calculul cheltuielilor variabile unitare

Chv = sum (XY)t /sum(X*X)t

Chv = 312.800.000/3.128.000

Chv= 100

6. Calculul cheltuielilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune

Ch var = Q * ch var

7. Calculul cheltuielilor fixe

Ch fixe = Cht - Ch var

8. Calculul cheltuielilor de productie standard pentru o perioada de gestiune

oarecare


2011


79

Ch st = Ch fixe + (ch var * Q s)

Ch s = 400.000 + 100*9.500

Chs = 1.350.000

2. Procedeul punctelor de maxim şi minim

Etapa 1

Determinarea cheltuielilor variabile unitare:

Q

var.Ch.

QQ

min totaleCh.-max totaleCh.C

minmax

Vu

Etapa 2

Determinarea cheltuielilor variabile totale ale perioadei planificate: CVT = CVu * Qpl

Observaţie

Dacă se doreşte o reducere a cheltuielilor variabile cu un anumit procent CVTpl =

CVT * % de reducere care se va scade din CVT.


Cheltuielile indirecte de producţie şi producţia unei secţtii principale au avut

următoarea evoluţie:

Luna Volum productie

Chelt. Indirecte de

productie

Q Cht

Ianuarie 7,200 1,120,000

Februarie 7,000 1,100,000

Martie 8,000 1,200,000

Aprilie 9,000 1,300,000

Mai 8,700 1,270,000

39,900 5,990,000

Să se calculeze folosind procedeul punctelor de maxim şi minim, care va fi

nivelul cheltuielilor indirecte de producţie ocazionate de producţia lunii iunie, dacă

volumul acestei producţii va fi de 9.500 bucăţi. 1. Calculul cheltuielilor variabile unitare, dupa relaţia:

ch var = ( Ch max - Ch min) / (Qmax - Q min)

ch var = (1.300.000 - 1.100.000) / (9.000 - 7.000)

ch var = 200.000/2.000

ch var = 100

2. Calculul cheltuielilor fixe ale unei perioade de gestiune oarecare

Ch fix = Ch - (ch var* Qt)

Ch fixe = 1.120.000 - (100*7.2000

Ch fixe = 400.000

3.Calculul cheltuielilor indirecte de productie standard


2011


80

Ch st = Ch fixe + (ch var*Qs)

Ch st = 400.000 + (9.500* 100)

Ch st = 1.350.000


1. Care este importanţa clasificării cheltuielilor in variabile şi fixe?

2. Care din metodele de delimitare a cheltuielilor în variabile şi fixe consideraţi

că este mai facil de aplicat? Argumentaţi.

REZUMAT

1. Procedeul celor mai mici pătrate

Etapa 1

Determinarea volumului mediu de activitate pe o anumită perioadă „t” (t = 1...n):

n

Q

Q

n

1t

t

,

n – numărul perioadelor

Etapa 2

Determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeaşi perioadă: n

Ch

Ch

n

1t

t

Etapa 3

Aabaterea de volum de activitate(Xt): QQX tt

Etapa 4

Abaterea de cheltuieli (Y): ChChY t

Etapa 5

Determinarea cheltuielilor variabile unitare: 2

tt

VuX

YXC

Etapa 6

Determinarea cheltuielilor variabile totale: CVT = CVu * Qt

Etapa 7

determinarea cheltuielilor fixe totale: CFT = Ch. totalet – CVT

2. Procedeul punctelor de maxim şi minim

Etapa 1


2011


81

Determinarea cheltuielilor variabile unitare:

Q

var.Ch.

QQ

min totaleCh.-max totaleCh.C

minmax

Vu

Etapa 2

Determinarea cheltuielilor variabile totale ale perioadei planificate: CVT = CVu * Qpl

TEME DE CONTROL

Problema 1

Cheltuielile indirecte de producţie şi volumul de activitate au avut următoarea evoluţie:

Luna Qprod Ch ind

Iulie 600

600,000

August 500

530,000

Septembrie 450

495,000

octombrie 400

460,000

Noiembrie 350

425,000

Decembrie 300

390,000

Să se determine folosind metoda celor mai mici pătrate şi procedeul punctelor de

minim şi de maxim, nivelul cheltuielilor ocazionate de un volumul de activitate 4.800

ore previzionat pentru luna ianuarie.

Rezolvare 1. Metoda celor mai mici patrate

Luna Qprod Ch ind

Q Ch t Xt Yt (XY)t Xt*Xt Ch var Ch fixe

Iulie

600

600,000

August

500

530,000

Septembrie

450

495,000

octombrie

400

460,000

Noiembrie

350

425,000

Decembrie

300

390,000

2,600

2,900,000


2011


82

n = 6

1 Qmed = 2. Ch med =

Q med = Ch med =

3 ch var = 4. Ch ian =

ch var = Ch ian =

2. Metoda punctelor de minim si maxim

1 ch var = 2. Ch fixe =

ch var = Ch fixe =

ch var =

3 Ch ian =

Ch ian =

Problema 2

Cheltuielie de desfacere ale unei entităţi şi volumul producţiei obţinute sunt date

în tabelul de mai jos:

Luna Qprod Ch ind

Qt Cht

Ianuarie 6,250 2,400,000

Februarie 6,300 2,415,000

Martie 6,350 2,430,000

Aprilie 6,400 2,445,000

Mai 6,340 2,427,000

Iunie 6,200 2,385,000

Iulie 6,100 2,355,000

August 6,050 2,340,000

Septembrie 6,150 2,370,000

octombrie 6,280 2,409,000

Noiembrie 6,320 2,421,000

Decembrie 6,450 2,460,000

Să se determine cheltuielile ocazionate de volumul vanzarilor anului viitor a cărui

producţie va fi de 80.000 buc

Rezolvare

1. Metoda celor mai mici patrate

Luna

Qprod Ch ind

Xt

Yt

(XY)t

Xt*Xt

Ch var

Ch fixe Qt Cht

Ianuarie

6,250

2,400,000

Februarie

6,300

2,415,000

Martie

6,350

2,430,000

Aprilie

6,400

2,445,000


2011


83

Mai

6,340

2,427,000

Iunie

6,200

2,385,000

Iulie

6,100

2,355,000

August

6,050

2,340,000

Septembrie

6,150

2,370,000

octombrie

6,280

2,409,000

Noiembrie

6,320

2,421,000

Decembrie

6,450

2,460,000

75,190

28,857,000

1 Q med = 2 Ch med =

Qmed = Ch med =

3 ch var =

ch var = 4 Ch prev =

Ch prev =

2. Metoda punctelor de minim şi maxim

1 ch var =

ch var =

ch var =

2 Ch fixe =

Ch fixe =

3 Ch st =

Ch st =




Teora, Bucuresşti, 2001



Press, 2003,


2011


84


4.4. PROCEDEE DE EVALUARE ŞI CALCULARE A COSTURILOR PRIVIND

PRODUCŢIA DE FABRICAŢIE INTERDEPENDENTĂ











O1: să definească procedeele de delimitare şi calculare a producţiei de fabricaţie

interdependentă

O2: să cunoască modul în care procedeele de calculare a producţiei de fabricaţie

interdependentă pot fi aplicate

O3: să explice importanţa acestor procedee în contabilitatea de gestiune


2011


85

NOŢIUNI TEORETICE

Secţiile cu activitate interdependentă sunt de fapt secţiile auxiliare din cadrul unei

întreprinderi (atelier de întreţinere şi reparaţii, sector de transport, fabrică de oxigen,

centrală termică, centrală de apă etc). Activitatea acestor secţii are drept scop să

servească secţiile de bază. Dar, pot exista şi schimburi de activităţi între secţiile auxiliare

sau chiar livrări în exteriorul întreprinderii. Astfel, se pune problema determinării

costurilor la care se face decontarea producţiei între secţiile auxiliare.

În literatura de specialitate sunt prezentate următoarele procedee pentru evaluarea

costurilor la secţiile cu activitate interdependentă: evaluarea prestaţiilor reciproce la un

cost prestabilit; procedeul iteraţiilor; procedeul algebric.

a) Procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la un cost prestabilit, presupune

deducerea din cheltuielile secţiei furnizoare a produselor şi serviciilor livrate altor secţii

auxiliare, evaluate la cost prestabilit (standard) şi adăugarea lor la cheltuielile secţiei

beneficiare. Procedeul se aplică cu precădere în cazul secţiilor cu producţie omogenă

(fabrică de oxigen, centrală termică, centrală de apă etc.)


În cadrul unei întreprinderi există două sectoare auxiliare, şi anume: atelierul de

întreţinere şi reparaţii, pe de o parte, şi sectorul de transport, pe de altă parte. Fiecare

dintre acestea prestează următoarele servicii:

- Atelierul de întreţinere şi reparaţii prestează un volum de 980 de ore, din care:

pentru secţia A 265 de ore; pentru secţia B 295 de ore; pentru secţia C 345 de ore;

pentru sectorul de transport: 20 de ore; pentru administraţia generală a întreprinderii 55

de ore.

- Sectorul de transport a prestat servicii în sumă totală de 13.500 km., din care

pentru: secţia A 2.400 km; secţia B 4.450 km; secţia C 5.150 km; atelierul de întreţinere

şi reparaţii 1.500 km.

Costurile proprii ale celor două sectoare auxiliare, fără a fi luate în considerare

prestaţiile reciproce dintre ele, sunt de 41.205 mii lei, în cazul atelierului de întreţinere şi

reparaţii, şi de 41.815 mii lei la sectorul de transport.

Pentru evaluarea prestaţiilor reciproce se folosesc costurile standard calculate în

perioada anterioară, care sunt următoarele: pentru atelierul de întreţinere şi reparaţii:

45.000 lei/oră; pentru sectorul de transport: 3.000 lei/km.

Se determină valoarea prestaţiilor reciproce, exprimată în costuri standard, astfel:

- valoarea prestaţiilor atelierului de întreţinere şi reparaţii către sectorul de

transport:


2011


86

20 ore*45.000 lei/oră =900 mii lei

- valoarea prestaţiilor sectorului de transport pentru atelierul de întreţinere şi

reparaţii:

1.500 km * 3.000 lei/km =4.500 mii lei.

Pentru stabilirea costurilor fiecărui sector auxiliar, după deducerea prestaţiilor

reciproce, se fac următoarele calcule:

- costurile atelierului de întreţinere şi reparaţii = 41.205 – 900 + 4.500 =44.805

mii lei;

- costurile sectorului de transport = 41.815 – 4.500 + 900 = 38.205 mii lei.

b) Procedeul iteraţiilor constă în efectuarea unor calcule repetate de preluare a

cote-părţi din costurile secţiilor furnizoare, proporţionale cu volumul fizic al prestaţiilor

furnizate, în costurile secţiilor beneficiare. Calculele se repetă până când se obţin

rezultate care să reflecte influenţe reciproce nesemnificative. Se aplică tot în cazul

secţiilor cu producţie omogenă şi constă în parcurgerea următoarelor etape:

- determinarea greutăţii specifice a producţiei livrate fiecărei secţii beneficiare în

parte, în totalul producţiei obţinute, conform relaţiei:

gij = Qi

qij× 100 ( 3.23)

în care:

gij – reprezintă greutatea specifică a producţiei secţiei „i” furnizată

secţiilor „j”;

qij– producţia secţiei „i” furnizată secţiilor „j”;

Qi – volumul total de activitate al secţiei furnizoare „i”.

- se determină cota-parte de cheltuieli aferente producţiei furnizate de secţia „i”

către fiecare dintre secţiile beneficiare „j”, conform relaţiei:

cij = 100

ijti gC ( 3.24 )

în care:

cij – reprezintă cota-parte din cheltuielile secţiei „i” preluate în costurile

secţiei beneficiare „j”;

Cti – costurile totale ale secţiei furnizoare „i”.

După fiecare decontare reciprocă între secţii greutatea specifică a producţiei

livrate următoarei secţii beneficiare (gij) se recalculează.

Calculele se repetă („se riterează”) până când se obţin diferenţe nesemnificative

(neglijabile).

Pentru determinarea costului unitar al activităţilor auxiliare ce se vor deconta

secţiilor de bază (cui) se utilizează relaţia4:

4 . Ineovan F., Trif V., Contabilitate de gestiune, Editura Marineasa, Timişoara, 2002, pag. 161.


2011


87

cui = ij

ijj

qQi

ccCi ( 3.25 )

în care:

Ci – reprezintă cheltuielile secţiei „i” înainte de decontările reciproce;

cj – cheltuielile preluate de la secţiile auxiliare „j”, prin sistemul

decontările reciproce;

cij – cheltuielile decontate de la secţia furnizoare „i” către secţiile

beneficiare „j”;

Qi – volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară „i”

(exclusiv consumul propriu);

qij volumul de producţie decontat către secţiile beneficiare „j”.

În literatura de specialitate se prezintă şi o altă modalitate practică de realizare a

acestor iteraţii5.

Aceasta constă în parcurgerea în cadrul fiecărei iteraţii a următorilor

patru paşi:

1) calcularea costului unitar al sectorului B neţinând cont de prestaţiile primite de

la sectorul A;

2) calculul costului unitar al sectorului A ţinând cont de prestaţiile primite de la

sectorul B, evaluate la costul unitar al pasului 1;

3) recalcularea costului unitar al sectorului B evaluând prestaţiile primite de la

sectorul A la costul unitar al pasului 2;

4) recalcularea costului unitar al sectorului A evaluând prestaţiile primite de la

sectorul B la costul unitar al pasului trei.

Iteraţiile se continuă până când diferenţele pentru calculul prestaţiilor reciproce

devin neglijabile.


Pornind de la datele din aplicaţia anterioară pentru stabilirea prestaţiilor reciproce

se efectuează următoarele iteraţii:

- Pe baza relaţiei nr. (3.23) se determină ponderile producţiei auxiliare livrate între

sectoarele activităţilor auxiliare, care în exemplul considerat de noi sunt: atelierul de

întreţinere şi reparaţii, care îl vom nota cu AM(prescurtarea vine de la atelierul mecanic)

şi sectorul de transport, notat cu ST:

gAM/ST =(20 : 980)*100 =2,04 %

gST/AM = (1.500 : 13.500) *100 =11,(11) %

în care:

gAM/ST – reprezintă ponderea producţiei atelierului mecanic livrată către

sectorul de transport;

6 . Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Economică, Bucureşti,

1999, pag. 211.


2011


88

gST/AM – reprezintă ponderea producţiei sectorului de transport livrată

atelierului mecanic.

- Pe baza relaţiei (3.24) se determină cota de cheltuieli aferentă producţiei livrate

între secţiile auxiliare, astfel:

CAM/ST =41.205 * 2,04% =840,582 mii lei

CST/AM = 41.815 * 11,(11) % = 4.646,(11) mii lei

în care:

- CAM/ST – reprezintă cota de cheltuieli ale atelierului mecanic ce se preia în

costurile sectorului de transport;

- CST/AM – reprezintă cota de cheltuieli ale sectorului de transport ce se preia

în costurile atelierului mecanic.

Aceste cote de cheltuieli primite în cadrul primei runde se vor repartiza în runda

a doua asupra sectoarelor beneficiare, astfel:

CAM/ST = 4.646,(11) * 2,04 % = 94,78 mii lei

CST/AM = 840,582 * 11,(11)% = 93,398 mii lei

În runda a treia cotele de cheltuieli primite în runda a doua se vor repartiza astfel:

CAM/ST =93,398 * 2,04% = 1,905 mii lei

CST/AM =94,78 * 11,(11)% = 10,53(1) mii lei

În runda a patra se vor repartiza cotele de cheltuieli primite în runda a treia, astfel:

CAM/ST =10,53(1) * 2,04% = 0,215 mii lei

CST/AM =1,905 * 11,(11)% = 0,212 mii lei

Deoarece după runda a patra de iteraţii rezultatele obţinute sunt nesemnificative,

calculele se vor opri aici. În continuare se va determina costul unitar al prestaţiilor

secţiilor auxiliare către secţiile de bază, utilizând relaţia (3.25):

- costul unitar al prestaţiilor atelierului de întreţinere şi reparaţii (cuAM) va fi:

cuAM =

20980

)215,0905,178,94582,840()212,0531,10398,93111,4646(41205

45860,472 : 960 = 47,771 mii lei/oră

- costul unitar al prestaţiilor sectorului de transport (cuST) va fi:


2011


89

cuST=150013500

)212,0531,10398,93111,4646()215,0905,178,94582,840(41815

38002,23 : 12000 = 3,167 mii lei/km.

Această aplicaţie poate fi rezolvată şi după al doilea procedeu prezentat anterior.

În acest caz se parcurg următorii „paşi”:

1) Calcularea costului unitar al sectorului de transport (cuST), neţinând seama de

prestaţiile primite de la atelierul mecanic:

cuST = 41815 mii lei : 13500 km = 3,097 mii lei / km

2) Calculul costului unitar al atelierului mecanic ţinând cont de prestaţiile primite

de la sectorul de transport, evaluate la costul calculat anterior:

cuAM =( 41205 mii lei + 1500 km * 3,097 lei/km) : 980 ore =46,786 mii lei/oră

3) Recalcularea costului unitar al sectorului de transport evaluând prestaţiile

primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului doi:

cuST = (41815 mii lei + 20 ore * 46,786 lei/oră) : 13500 km =3,1667 mii lei/km

4) Recalcularea costului unitar al atelierului mecanic evaluând prestaţiile primite

de la sectorul de transport la costul unitar al pasului trei:

cuAM = ( 41205 + 1500 km * 3,1667 mii lei/km) : 980 ore =46,8929 mii lei/oră


primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului patru:

cuST = (41815 + 20 ore * 46,8929 mii lei/oră) : 13500 km = 3,1669 mii lei/km

6) Recalcularea costului unitar al atelierului mecanic evaluând prestaţiile primite

de la sectorul de transport la costul unitar al pasului cinci:

cuAM = (41205 + 1500 km * 3,1669 mii lei/km ) : 980 ore = 46,893 mii lei/oră


primite de la atelierul mecanic la costul unitar al pasului şase:

cuST = (41815 + 20 ore * 46,893 mii lei/oră) : 13500 km = 3,1669 mii lei/km

Se observă că între costul unitar al sectorului de transport obţinut după pasul şapte

şi cel obţinut după pasul cinci nu există diferenţe. Deci, costurile unitare ale prestaţiilor

secţiilor auxiliare către secţiile de bază vor fi:

- în cazul atelierului de întreţinere şi reparaţii: cuAM = 46,893 mii lei/oră;


2011


90

- în cazul sectorului de transport: cuST = 3,1669 mii lei/km.

c) Procedeul algebric presupune utilizarea unui sistem de ecuaţii liniare pentru

calculul prestaţilor reciproce dintre secţiile auxiliare. În cadrul acestui sistem de ecuaţii

costurile unitare ale prestaţiilor reciproce se consideră necunoscute, iar costurile totale

ale fiecărei secţii se consideră egale cu suma dintre costurile iniţiale plus valoarea

prestaţiilor primite de la celelalte secţii auxiliare, astfel:

Qi × X = Ci + qj × Y

Qj × Y = Cj + qi × X ( 3.26 )

în care:

Qi – reprezintă volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară

„i”;

Qj - volumul fizic al producţiei obţinută de către secţia auxiliară „j”;

Ci - cheltuielile secţiei „i” înainte de decontările reciproce;

Cj - cheltuielile secţiei „j” înainte de decontările reciproce;

qj – volumul de prestaţii primit de către secţia „i” de la secţia „j”;

qj - volumul de prestaţii primit de către secţia „j” de la secţia „i”;

X şi Y – sunt necunoscutele sistemului de ecuaţii şi reprezintă costul unitar

al prestaţiilor celor două secţii auxiliare, „i” şi, respectiv „j”.

Metoda se pretează utilizării mijloacelor electronice de calcul, în cazul când

prestaţiile reciproce se face între un număr mare de sectoare auxiliare.


Luând în calcul situaţia prezentată în aplicaţia anterioară, sistemul de ecuaţii va fi

următorul:

980 * X = 41205 + 1500 * Y

13500 * Y = 41815 + 20 * X

Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine:

X = 46, 893 mii lei/oră

Y = 3,1669 mii lei/km.

TEME DE CONTROL

În cadrul unei întreprinderi există două sectoare auxiliare, şi anume: atelierul de

întreţinere şi reparaţii, pe de o parte, şi sectorul de transport, pe de altă parte. Fiecare

dintre acestea prestează următoarele servicii:

- Atelierul de întreţinere şi reparaţii prestează un volum de 1000 de ore, din care:

pentru secţia A 250 de ore; pentru secţia B 300 de ore; pentru secţia C 400 de ore;

pentru sectorul de transport: 20 de ore; pentru administraţia generală a întreprinderii 30

de ore.


2011


91

- Sectorul de transport a prestat servicii în sumă totală de 13.500 km., din care

pentru: secţia A 2.400 km; secţia B 4.450 km; secţia C 5.150 km; atelierul de întreţinere

şi reparaţii 1.500 km.

Costurile proprii ale celor două sectoare auxiliare, fără a fi luate în considerare

prestaţiile reciproce dintre ele, sunt de 50.000 mii lei, în cazul atelierului de întreţinere şi

reparaţii, şi de 60.000 mii lei la sectorul de transport.

Pentru evaluarea prestaţiilor reciproce se folosesc costurile standard calculate în

perioada anterioară, care sunt următoarele: pentru atelierul de întreţinere şi reparaţii:

45.000 lei/oră; pentru sectorul de transport: 3.000 lei/km.

a) Să se determine valoarea prestaţiilor reciproce, exprimată în costuri standard

b) Să se stabilească costurile fiecărui sector auxiliar, după deducerea prestaţiilor

reciproce

e se continuă până când diferenţele pentru calculul prestaţiilor reciproce devin

neglijabile.

c) Să se rezolve problema folosind procedeul algebric.

REZUMAT

a) Procedeul evaluării prestaţiilor reciproce la un cost prestabilit, presupune deducerea

din cheltuielile secţiei furnizoare a produselor şi serviciilor livrate altor secţii auxiliare,

evaluate la cost prestabilit (standard) şi adăugarea lor la cheltuielile secţiei beneficiare.

Procedeul se aplică cu precădere în cazul secţiilor cu producţie omogenă (fabrică de

oxigen, centrală termică, centrală de apă etc.)

b) Procedeul iteraţiilor constă în efectuarea unor calcule repetate de preluare a cote-părţi

din costurile secţiilor furnizoare, proporţionale cu volumul fizic al prestaţiilor furnizate,

în costurile secţiilor beneficiare. Calculele se repetă până când se obţin rezultate care să

reflecte influenţe reciproce nesemnificative.

c) Procedeul algebric presupune utilizarea unui sistem de ecuaţii liniare pentru calculul

prestaţilor reciproce dintre secţiile auxiliare. În cadrul acestui sistem de ecuaţii costurile

unitare ale prestaţiilor reciproce se consideră necunoscute, iar costurile totale ale fiecărei

secţii se consideră egale cu suma dintre costurile iniţiale plus valoarea prestaţiilor primite

de la celelalte secţii auxiliare.







Press, 2003.


2011


92


4.5. PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS

(1)











O1: să cunoască procedeele de calculaţie a costului pe unitatea de produs

O2: să aplice procedeele adecvate de calculaţie a costului unitar în diverse situaţii

O3: să explice importanţa determinării costului unuitar în contabilitatea de gestiune şi

contabilitatea financiară

O4: să argumenteze modul în care informaţiile obţinute prin calcularea costului unitar pot

influenţa procesul de elaborare a deciziilor.


2011


93

NOŢIUNI TEORETICE

PROCEDEE DE DETERMINARE A COSTULUI UNITAR

Există cinci procedee de determinare a costului unitar, care se pot utiliza independent sau

în combinaţie unele cu altele, în funcţie de specificul activităţii:

2. Procedeul diviziunii simple

3. Procedeul cantitativ

4. Procedeul indicilor (coeficientilor) de echivalenţă

5. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal

6. Procedeul valorii rămase

1.1. PROCEDEUL DIVIZIUNII SIMPLE

Se utilizează atunci când producţia este perfect omogenă.

Formula de calcul: Q

Ch

c

n

i

i

u

1 , unde:

cu = costul unitar;

Chi =cheltuieli pe articole de calculaţie;

Q = cantitatea de produse;

i = articol de calculaţie


Să se calculeze costul unitar de producţie dacă pentru un volum de 25.000 bucati au fost

înregistrate următoarele cheltuieli:

- cheltuieli cu materii prime şi materiale 45.000 lei

- cheltuieli cu salariile directe 30.000 lei

- cheltuieli indirecte 16.420 lei.

Se calculează cheltuielile totale de producţie:

Chtp = 45.000 + 30.000 + 16.420 = 76.420 lei

Se calculează costul unitar de producţie:

cu = 76.400/ 25.000 = 3,056 lei/buc.


2011


94

1.2. PROCEDEUL CANTITATIV

Se foloseşte atunci când din producţie rezultă şi produse asociate sau simultane, care

au valori de întrebuinţare apropiate şi pot fi tratate global.

Etapa 1

Se calculează costul mediu unitar prin procedeul diviziunii simple: m

p

p

n

i

i

Q

Ch

C

1

1 unde:

C = costul unitar mediu pe produs;

iCh = cheltuieli pe articole de calculatie;

pQ = cantitate produs “p”

Etapa 2

Se calculează costul unitar pentru produsele care înregistrează pierderi tehnologice:

ptT

Tu

qq

qCC

Tq = cantitatea totala de produse;

ptq = cantitatea de produse care prezinta pierderi tehnologice


O entitate înregistrează în cursul unei perioade de gestiune următoarele cheltuieli:

o materii prime 100.000 lei

o salarii directe 125.000 lei

o amortizare echipamente 20.000 lei

o reparatii utilaje 50.000 lei

o salarii indirecte 100.000 lei

o materiale de natura obiectelor de inventar 75.000 lei

In urma procesului de producţie, din electroliza clorurii de sodiu, rezulta 50.000 tone de

soda caustica, 2.500 tone de clor si 2.000 tone de apa. Cantitatea efectiv utilizată de clor este de

2.000 tone, şi cantitatea efectiv utilizată de apă este 1.500 tone.

Să se determine costul unitar pentru producerea clorului şi apei.

Rezolvare

Se determină costul mediu per tonă produs:

C 000.2500.2000.50

000.470 6238,8500.54

000.470 lei/tona

Se determină costul unitar per tona de clor şi de apă prin raportarea cantităţii totale

obţinute la cantitatea efectiv utilizată, ponderată cu costul mediu per tonă:


2011


95

Cu/tona clor = 6238,8000.2

500.2=10,7797 lei/tona clor

Cu/tona apa = 6238,8500.1

000.2= 11,4984 lei/tona apa

1.3. PROCEDEUL INDICILOR DE ECHIVALENŢĂ

Se foloseşte atunci când din procesul de producţie rezultă semifabricate sau produse

diferite. Procedeul presupune determinarea unor parametri comuni tuturor categoriilor de produse

obţinute, care au ca scop omogenizarea producţiei în vederea repartizării costurilor.

Parametrii utilizaţi pot fi tehnici (lungime, laţime, suprafaţă, densitate, greutatate,etc.) sau

economici (valoarea materiilor prime consumate, salariile directe, etc.).

Etapa 1

Se determină indicii de echivalenţă.

Determinarea indicilor de echivalenţă se poate face în mai multe moduri:

a) indici de echivalenţă simpli calculaţi ca raport direct

b

i

ep

pI

i

, unde:

ip = parametru produs “i”;

bp = parametru produs de baza (reprezentativ)

b) indici de echivalenţă complecşi calculaţi ca raport direct (utilizează doi sau mai mulţi

parametri)

n

bbb

n

eppp

pppI

i ......

.......1

21

c) indici de echivalenţă calculaţi ca raport invers

i

b

ep

pI

i

ip = parametru produs “i”;

bp = parametru produs de bază (reprezentativ);

ieI = indice de echivalenţă

Indicii de echivalenţă calculaţi ca raport invers se folosesc atunci când cheltuielile

indirecte se află într-un raport invers proporţional cu marimea unui parametru reprezentativ.

Obligatoriu, baza de comparaţie trebuie să fie produsul cu parametrul cel mai mic.

Etapa 2

Se detremină cantităţile exprimate în unităţi echivalente corespunzătoare fiecărui produs, în

funcţie de indicii de echivalenţă corespunzători fiecărui produs.

ii eiue IQQ

iQ = cantitatea din produsul “i”;


2011


96

iueQ = cantitati exprimate in unitati echivalente aferente produsului “i”;

ieI = indicele de echivalenta al produsului “i”

Etapa 3

Se calculează costul unitar mediu al unei unităţi echivalente

n

i

ue

UE

iQ

TotaleCheltuieliC

1

unde UEC = cost unitar echivalent

Etapa 4

Se determină costul unitar al fiecărui produs

iu eUEu ICC

Etapa 5

Se determină costul total aferent fiecărui produs

iut QCCii


Producţia unei entităţi este formată din patru produse principale (A, B, C, D), diferite

datorită caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul C,

iar parametrul de echivalare este dat de salariile directe normate. Cheltuielile totale de producţie

înregistrate pentru fabricarea celor patru produse sunt de 40.000 lei. Cantităţile produse în

perioada analizată şi salariile directe normate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Produs Cantitate

produsă

Salarii directe

A 10.000 4.000

B 5.000 3.000

C 15.000 6.000

D 10.000 4.000

Să se determine costul de producţie unitar şi total aferent fiecărui produs.

Rezolvare

Se determină indicii de echivalenţă şi cantitatea de produse fabricată exprimată în unităţi

echivalente.

Produs Cantitate

produsă

Salarii

directe

Indice de

echivalenţă

Unităţi

echivalente

A 10.000 4.000 I1 = 0,67 6.700

B 5.000 3.000 I2 = 0,5 2.500

C 15.000 6.000 I3 = 1 15.000

D 10.000 4.000 I4 = 0,67 6.700

Total 30.900

1. Determinarea indicilor de echivalenţă

Ii = ref

i

Ch

Ch şi I1 = 67,0

000.6

000.4; I2 = 5,0

000.6

000.3; I3 = 1

000.6

000.6; I4 = 67,0

000.6

000.4.


2011


97

2. Determinarea cantităţilor echivalente

Qec.i = Qpi x Ii şi Qec.1 = 10.000 x 0,67 = 6.700 buc.; Qec.2 = 5.000 x 0,5 = 2.500 buc.; Qec.3 =

15.000 x 1 = 15.000 buc.; Qec.4 = 10.000 x 0,67 = 6.700 buc.;


n

i

ue

totale

UE

iQ

ChC

1

UEC = 2945,1900.30

000.40 lei

Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs, după formulele

iu eUEu ICC şi iut QCCii

Produs Cost ue Coeficient de

echivalenţă

Cost/unit

fizică

Cant.

fabricată

Cost

TOTAL

1 2 3 4 =2 x3 5 6 = 4 x 5

A 1,2945 0,67 0,8673 10.000 8.673,25

B 1,2945 0,5 0,6472 5.000 3.236

C 1,2945 1,00 1,2945 15.000 19.417,5

D 1,2945 0,67 0,8673 10.000 8.673,25

Total 40.000


O entitate care fabrică trei tipuri de produse, (A, B şi C) obţine la sfârşitul lunii 50.000 t

produs A, 25.000 t produs B şi 10.000 t produs C. Cheltuielile ocazionate de fabricarea

produselor au fost de 200.000 lei, din care 125.000 cheltuieli cu materii prime şi materiale şi

75.000 salarii directe. Consumul de materii prime este direct proporţional cu cantitatea de

produse fabricată iar salariile directe sunt invers proporţionale cu volumul producţiei.

Să se determine costul unitar în funcţie de valorile a doi parametri – lungime şi lăţime,

ale căror valori sunt date în tabelul de mai jos:

Produs Lungime (cm) Latime (cm)

A 5 4

B 6 5

C 8 6

Rezolvare

Se determină costul unitar al materiei prime pe produs, folosind procedeul diviziunii simple


2011


98

Cumat.prime = 4706,1000.10000.25000.50

000.125 lei/kg

Se determină costului unitar aferent salariilor directe, care necesită determinarea indicilor

de echivalenţă ca raport invers (se ponderează parametrul lungime cu parametrul latime,

alegându-se obligatoriu ca produs reprezentativ produsul cu parametrul cel mai mic ca lungime.

(produsul A).

Produs Lungime (cm)

L

Latime (cm)

l

Parametru

L*l

Ie

A 5 4 20 20/20=1

B 6 5 30 20/30=0,67

C 8 6 48 20/48= 0,42

Se determină cantităţile exprimate în unităţi echivalente:

Produs Cantitati (Q) -

buc eI Cantitati

echivalente

A 50.000 1 50.000

B 25.000 0,67 16.750

C 10.000 0,42 4.200

TOTAL 70.950

Se determină costul unitar echivalent:

Cu echivalent = 950.70

000.75= 1,0571 lei/produs

Se determină costul unitar al fiecărui produs:

Produs Cost unitar

echivalent eI Cost unitar pe

produs

A 1,0571 1 1,0571

B 1,0571 0,67 0,7083

C 1,0571 0,42 0,4440

Se determină costurile unitare totale pe produse:

Produs

Cost unitar

materie prima

(lei/kg)

Cost unitar

prelucrare (lei/kg)

Cost unitar total

(lei/kg)

A 1,4706 1,0571 2,5277

B 1,4706 0,7083 2,1789

C 1,4706 0,4440 1,9146

Se determină cheltuielile totale aferente produselor:

Produs Cantitati (Q) - Cost unitar total Cheltuieli totale


2011


99

buc (lei/kg) (lei)

A 50.000 2,5277 126.384

B 25.000 2,1789 54.471

C 10.000 1,9146 19.145

TOTAL 200.000

TEME DE CONTROL

Problema 1

Care este costul unitar de producţie dacă pentru obţinerea unui număr de 1.000 jucării de

pluş au fost înregistrate următoarele cheltuieli:

- materii prime 5.000 lei

- materiale consumabile 1.200 lei

- energie electrică 800 lei din care 200 lei consumată de echipamentul de producţie

- salarii directe 4.000 lei

- amortizare linie de producţie 300 lei

- alte cheltuieli indirecte de producţie repartizate 500 lei

Problema 2

O entitate înregistrează în cursul unei perioade de gestiune următoarele cheltuieli:

o materii prime 50.000 lei

o salarii directe 100.000 lei

o chirii 20.000 lei

o reparatii utilaje 20.000 lei

o salarii indirecte 100.000 lei

o materiale de natura obiectelor de inventar 75.000 lei

In urma procesului de producţie, din electroliza clorurii de sodiu, rezultă 30.000 tone de

sodă caustică, 2.000 tone de clor şi 1.000 tone de apă. Cantitatea efectiv utilizată de clor este de

1.800 tone, şi cantitatea efectiv utilizată de apă este 900 tone.

Să se determine costul unitar pentru producerea clorului şi apei.

Se determină costul mediu per tonă produs:

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

Se determină costul unitar per tona de clor şi de apă prin raportarea cantităţii totale obţinute la

cantitatea efectiv utilizată, ponderată cu costul mediu per tonă:

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________


2011


100

Problema 3 Producţia unei entităţi este formată din patru produse principale (A, B, C, D), diferite

datorită caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul B,

iar parametrul de echivalare este dat de consumul de materii prime. Cheltuielile totale de

producţie înregistrate pentru fabricarea celor patru produse sunt de 50.000 lei. Cantităţile produse

în perioada analizată şi salariile directe normate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Produs Cantitate

produsă

Materii prime

A 5.000 5.000

B 8.000 6.000

C 20.000 10.000

D 10.000 8.000


Rezolvare


echivalente.

Produs Cantitate

produsă

Salarii

directe

Indice de

echivalenţă

Unităţi

echivalente

A 5.000 5.000 I1 =

B 8.000 6.000 I2 =

C 20.000 10.000 I3 =

D 10.000 8.000 I4 =

Total

Determinarea indicilor de echivalenţă

Ii =

ref

i

Ch

Ch şi

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

Determinarea cantităţilor echivalente

Qec.i = Qpi x Ii şi

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________



2011


101

n

i

ue

totale

UE

iQ

ChC

1

UEC =

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs, după formulele

iu eUEu ICC şi iut QCCii


echivalenţă

Cost/unit

fizică

Cant.

fabricată

Cost

TOTAL

1 2 3 4 =2 x3 5 6 = 4 x 5

A

B

C

D

Total

Problema 4

Producţia unei entităţi este formată din trei produse principale (A, B, C), diferite datorită

caracteristicilor tehnice. Produsul considerat bază de referinţă sau etalon, este produsul B, iar

parametrul de echivalare este lăţimea. Cheltuielile totale de producţie înregistrate pentru

fabricarea celor trei produse sunt de 60.000 lei. Cantităţile produse în perioada analizată şi

parametrul lăţime sunt prezentate în tabelul de mai jos: Produs Cantitate produsă Lăţimea

A 10.000 2

B 20.000 4

C 15.000 3



echivalente.

Produs Cantitate

produsă

Lăţime Indice de

echivalenţă

Unităţi

echivalente

A 10.000 2 I1 =

B 20.000 4 I2 =

C 15.000 3 I3 =

Total

Determinarea indicilor de echivalenţă:


2011


102

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

Determinarea cantităţilor echivalente:

Qec.i = Qpi x Ii şi

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________


UEC = ____________________________________________________________

Se determină costul unitar şi total al fiecărui produs


echivalenţă

Cost/unit

fizică

Cant.

fabricată

Cost

TOTAL

1 2 3 4 =2 x3 5 6 = 4 x 5

A

B

C

D

Total

REZUMAT











Bucuresşti, 2001



2003,


2011


103


PROCEDEE DE CALCULAŢIE A COSTULUI PE UNITATEA DE PRODUS (2)










O1: să cunoască procedeele de calculaţie a costului pe unitatea de produs

O2: să aplice procedeele adecvate de calculaţie a costului unitar în diverse situaţii

O3: să explice importanţa determinării costului unuitar în contabilitatea de gestiune şi

contabilitatea financiară

O4: să argumenteze modul în care informaţiile obţinute prin calcularea costului unitar pot

influenţa procesul de elaborare a deciziilor.


2011


104

NOŢIUNI TEORETICE

PROCEDEE DE DETERMINARE A COSTULUI UNITAR

1. 4. PROCEDEUL ECHIVALĂRII CANTITTIVE A PRODUSULUI SECUNDAR CU

PRODUSUL PRINCIPAL

Procedeul se aplică în entităţile care obţin din procesul de producţie un produs

principal şi unul sau mai multe produse secundare.

Etapa 1

Se transformă cantitatea de produs secundar în produs principal:

E

QQ S

PS /

PSQ / = cantitate produs secundar;

E = relatia de echivalare

Etapa 2

Se determină cantitatea teoretică de produs principal.

PSPPT QQQ //

PTQ / = cantitate teoretica de produs principal;

PSQ / = cantitate de produs secundar transformata in produs principal; PQ =cantitate

produs principal

Etapa 3

Se determină cheltuielile aferente produsului secundar:

PS

PT

S QQ

TotaleCheltuieliCh /

/

SCh = cheltuieli aferente produsului secundar

Etapa 4

Se determină cheltuielile aferente produsului principal:

SP ChTotaleCheltuieliCh

PCh = cheltuieli aferente produsului principal

Etapa 5

Se determină costul unitar al produsului secundar:


2011


105

S

S

SUQ

ChC /

Etapa 6

Se determină costul produsului principal:

P

PPU

Q

ChC /


O sonda petroliera produce 25.000 tone ţiţei şi 800.000 m3 gaze sondă. Producţia de gaze

de sondă, considerat produs secundar se echivalează cu producţia de ţiţei considerat produs

principal, după relaţia: 1000 m3 gaze = 1 tona titei.

Cunoscând costul pe unitate de produs principal de 400 lei / tonă, să se calculeze

cheltuielile ocazionate de obţinerea ambelor produse şi costul pe unitatea de produs secundar.

Se transformă cantitatea de produs secundar în produs principal

qs/p = 800.000 m3 gaze / 1.000 = 800 t titei

Se determină cantitatea teoretică de produs principal:

25.000 t titei + 800 t titei = 25.800 t titei

Se determină cheltuielile aferente produsului principal: Chs = ctu/p * Qp = 400 * 25.000 t = 10.000.000 lei

Se determină cheltuielile aferente produsului secundar:

Ch. af. prod. principal = Total chelt. -Ch. af. prod. Secundar

10.000.000 = ChT – 800 x 800.25

TCh

ChT = 10.320.000 lei

Chelt. aferent prod. secundar = 10.320.000 lei - 10.000.000 lei = 320.000 lei

Cost unitar prod. secundar = 320.000 lei / 800.000 m3 = 0,4 lei/m

3


O entitate obţine în cursul unei luni 1000 kg produs principal şi 200 kg produs secundar.

Cheltuielile de producţie aferente celor două produse sunt 6.400 lei, iar relaţia de echivalenţă este

5 kg produs secundar = 1 kg produs principal. Să se calculeze costul unitar de producţie al

produsului principal si secundar.

Rezolvare

Se transformă producţia secundară în producţie principală

Qs = 200 : 5 = 40 kg produs principal

Se calculează cantitatea totala teoretică produsă

Qpt= 1.000 kg+ 40 kg = 1.040 kg.

Se calculează costul unitar al cantităţii teoretice de produs principal

C = 6.400 lei : 1.040 kg = 6,1538 lei-kg

Se calculează cheltuielile aferente produsului secundar

Cqs = 40 x 6,1538 = 246,152 lei

Se calculează costul unitar al produsului secundar


2011


106

Cqs = 246,152 : 200 = 1,2308 lei

Se determină cheltuielile de producţie aferente produsului principal

Cpp = 6400 lei – 246,152 lei = 6.153,848

Se calculează costul unitar de producţie al produsului principal

Cpp = 6.153,848 : 1.000 kg = 6,153848 lei

1. 5. PROCEDEUL VALORII RĂMASE

Se utilizează în entităţile care obţin din procesul de producţie cuplat şi un produs

principal şi unul sau mai multe produse secundare, şi nu există posibilitatea separării cheltuielilor

pe fiecare produs în parte. (cheltuielile de producţie sunt evidenţiate global)

Relaţia de calcul a costului unitar:

P

ST

PUQ

ChChC /

Etapa 1

Se determină preţul de vânzare unitar

Etapa 2

Se determină coeficientul de suplimentare ca raport între costul total al procesului cuplat şi

veniturile totale obţinue din vânzarea tuturor produselor.

Etapa 3

Se determină costul procesului cuplat pe fiecare produs.

Etapa 4

Se determină costul unitar complet, prin procedeul diviziunii simple

Q

CTCu

Sintetic, formula de determinare a costului unitar pentru produsul principal se determină

raportând cheltuielile rămase după ce acestea au fost diminuate cu valoarea produselor secundare

la cantitatea de produse principale:

p

n

1i

ii

upQ

p*q-CT

C

unde: qi - cantitatea de produse secundare „i”

pi - preţul de evaluare al producţiei secundare „i”

Qp - cantitatea produselor principale


2011


107


O entitate obţine din procesul de producţie o cantitate de 20.000 t produs principlal A şi

2.000 t produs secundar B.

Costul total al productiei cuplate este de 200.000 lei.

Costurile pentru desfacerea prodului A sunt de 20.000 lei şi de 10.000 lei pentru

desfacerea produsului B, iar veniturile obţinute din vanzarea produselor sunt de 100.000 lei

pentru produsul A şi 2.000 lei pentru produsu B.

Să se determine costul total şi unitar de producţie pentru fiecare din produsele fabricate.

Rezolvare

Se determină preţul de vânzare unitar:

Produs

Venituri din

vanzarea

produselor

Cantitati

obtinute (tone)

Pret de vanzare

unitar (lei/tona)

A 100.000 20.000 5

B 2.000 2.000 1

TOTAL 102.000 22.000 -

Se determină coeficientul de suplimentare ca raport între costul total al procesului cuplat

şi veniturile totale obţinute din vânzarea celor trei produse:

9608,1000.102

000.200SK

Se determină costul procesului cuplat pe fiecare produs:

Produs

Coeficient de

suplimentare

Pret de vanzare

unitar (lei/tona)

Cost unitar

proces cuplat

(lei/tona)

A 1,9608 5 9,8039

B 1,9608 1 1,9608

Se determină costul unitar complet:

Produs

Cost unitar proces

cuplat (lei/tona)

Cost unitar

desfacere per

produs (lei/tona)

Cost unitar

complet (lei/tona)

A 9,8039 1,00 10,8039

B 1,9608 5,00 6,9608


2011


108

TEME DE CONTROL

Problema 1

În cadrul unei ferme pentru obţinerea simultana a 500 kg telemea de vacă (produs

principal) şi 100 de kg urdă (produs secundar) se efectuează cheltuieli de producţie în sumă de

5.700 lei. Relaţia de echivalenţă între cele două produse este 5 kg urdă = 1 kg telemea de vacă.

Să se calculeze costul unitar al produsului principal şi al produsului secundar.

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

Problema 2

În urma procesului de producţie o entitate obţine 400 t produs principal A şi 80.000

m3 produs secundar B.

Relaţia de echivalare este: 1.000 m3 = 1 tona.

Cheltuielile de productie aferente celor doua produse sunt urmatoarele:

1. materii prime si materiale directe 50.000 lei

2. manopera directa: 25.000 lei

3. CIFU: 20.500 lei

4. CGS: 19.000 lei

TOTAL 114.000 lei

Să se determine costurile unitare ale produselor A si B pe total şi pe fiecare articol de calculaţie.

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

Problema 3

La finele unei perioade de gestiune, o entitate înregistrează:

· 18.000 kg produs principal A;

· 10.000 kg produs secundar B;

· 7.000 kg produs secundar C.

Cheltuielile de producţie aferente perioadei de gestiune analizate sunt:


2011


109

materii prime şi materiale directe: 50.000 lei

semifabricate din productie proprie: 35.000 lei

manopera directa: 40.000 lei

CIFU: 30.000 lei

CGS: 20.000 lei

CGA: 25.000 lei

TOTAL: 200.000 lei

Preţurile posibile de valorificare pentru produsele secundare sunt:

4,5 lei/kg pentru produsul B;

7 lei/kg pentru produsul C.

Ambele produse secundare au un profit prestabilit de 10%, iar cheltuielile de desfacere

cuprinse în costul unitar complet sunt:

· pentru produsul B: 0,25 lei/kg;

· pentru produsul C: 0,3 lei/kg.

Să se determine costul unitar al produsului principal A, cât şi al celor două produse

secundare, pe total şi pe fiecare articol de calculaţie.

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________


2011


110

________________________________________________________________________

________________________________________________________________________

REZUMAT











Bucuresşti, 2001



2003.


2011


111

TESTE DE AUTOEVALUARE

TESTUL 1

1.Unul dintre obiectivele enumerate, în continuare, nu este specific contabilităţii de gestiune, aşa

cum este prevăzut în Legea contabilităţii nr 82/1991:

a) calcularea costurilor; c) stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii

produselor, lucrărilor şi serviciilor

executate;

b) calcularea cifrei de afaceri; d) întocmirea bugetului de venituri şi

cheltuieli pe feluri de activităţi.

2. Care din următoarele funcţii nu caracterizează contabilitatea de gestiune:

a) funcţia de optimizare; c) funcţia de controlul şi analiza

comparativă;

b) funcţia de personal; d) funcţia de măsurare a consumurilor.

3. Care dintre elementele menţionate nu se includ în costul producţiei:

4. Una din trăsăturile următoare nu caracterizează contabilitatea de gestiune, din punct de vedere

reglementatoriu:

a) obligatorie; c) normată; b) flexibilă şi supletivă; d) nenormată.

5. Care din următoarele categorii de informaţii nu sunt furnizate de contabilitatea de gestiune:

a) informaţii legate de costul bunurilor,

lucrărilor, serviciilor;

c) informaţii care stau la baza bugetării şi

controlului activităţii de exploatare;

b) informaţii destinate realizării unui

management performant;

d) informaţii privind dividendul pe acţiune.

a) retribuţii directe; c) dobânzi aferente împrumuturilor la

produsele cu ciclu lung de fabricaţie;

b) materii prime şi materiale directe; d) adaosuri şi penalităţi plătite.


2011


112

Testul 2

1. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli directe:

a) consumul de materii prime; c) cheltuielile cu salariile personalului direct

productiv;

b) consumul de energie în scopuri

tehnologice;

d) cheltuielile personalului tehnic, administrativ

şi de conducere;

2. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli variabile:

a) consumul de materii prime; c) salariile personalului de conducere, tehnic,

economic şi de altă specialitate;

b) consumul de materiale auxiliare; d) cheltuielile cu salariile personalului direct

productiv;

3. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli monoelementare:

a) cheltuieli cu salariile; c) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor; b) consumul de materii prime; d) de administraţie şi de conducere;

4. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli de bază (cheltuieli

tehnologice):

a) cheltuieli cu salariile; c) de administraţie şi de conducere; b) cu întreţinerea şi funcţionarea

utilajelor din secţiile principale de

producţie;

d) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor.

5. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli materiale:

a) cheltuieli cu salariile; c) consumul de materii prime; b) cu uzura obiectelor de inventar; d) cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor.

6. Care din următoarele categorii de cheltuieli nu sunt cheltuieli încorporabile:

a) dobânzile la creditele bancare

contractate pentru producţia cu ciclu

lung de fabricaţie;

c) cheltuielile financiare şi cele extraordinare;

b) remuneraţiile directe; d) cheltuieli privind consumul de materii prime.


2011


113

Testul 3

1. Clasificaţi articolele de cost de mai jos în directe (D) sau indirecte (I) şi fixe (F) sau

variabile (V) în raport cu departamentul de producţie (daţi câte două răspunsuri pentru

fiecare articol: D sau I şi V sau F)

a) Salariul managerului departamentului de producţie, care este

responsabil de organizarea şi desfăşurarea producţiei pe

ansamblu.

b) Salariile fondatorilor societăţii comerciale

c) Tăviţele de carton folosite pentru ambalarea seturilor de

biscuiţi de specialitate

d) Salariul designerului grafic care face ilustraţiile şi

machetarea noului produs

e) Contractul de întreţinere anuală a instalaţiei de ambalare în

vid.

f) Salariile plătite muncitorilor liniei de producţie care amestecă

ingredientele pentru Snicker pe loturi.

g) Costul instalaţiei de aer condiţionat pentru întregul atelier de

panificaţie.

h) Costul făinii, ouălor şi glazurii de ciocolată din biscuiţi.


2011


114

Testul 4

1.Conform normelor contabile româneşti, contul 901 “Decontări interne privind

cheltuielile” poate funcţiona astfel:

a) 901 = 921 c) 901 = 923 b) 901 = 922 d) 923 = 901

2. Conform normelor contabile româneşti, contul 925 „Cheltuieli de desfacere” poate

funcţiona astfel:

a) 921 = 925 c) 903 = 925 b) 901 = 925 d) 902 = 925

3. Conform normelor contabile româneşti, contul 924 „Cheltuieli generale de

administraţie” poate funcţiona astfel:

a) 924 = 903 c) 903 = 924 b) 921 = 924 d) 901 = 924

4. Conform normelor contabile româneşti, contul 902 „Decontări interne privind

producţia obţinută” poate funcţiona astfel:

a) 921 = 902 c) 923 = 902 b) 922 = 902 d) 902 = 921

5. Conform normelor contabile româneşti, contul 903 „Decontări interne privind

diferenţele de preţ” poate funcţiona astfel:

a) 903 = 901 c) 903 = 902

b) 903 = 921 d) 924 = 903

6. Conform normelor contabile româneşti, contul 933 „Costul producţiei în curs de

execuţie” poate funcţiona astfel:

a) 933 = 921 c) 933 = 924 b) 933 = 923 d) 925 = 933


2011


115

Testul 5

1. Dispuneţi de următoarele date: cheltuieli directe înregistrate în cursul perioadei pentru

produsul A = 800.000 lei; produsul B = 1.200.000 lei; cheltuielile comune pe secţie în

cursul perioadei sunt în valoare de 600.000 lei. Repartizarea cheltuielilor comune pe

produse se face în funcţie de ponderea cheltuielilor directe. Producţia neterminată la

începutul perioadei la produsul A este 40.000 lei iar la sfârşitul perioadei la produsul B

este 50.000 Care este costul efectiv de producţie al produselor finite A şi B şi cum se

înregistrează decontarea acestuia :

a) 931=902 A: 1080000; B:1510000 c) 902=921 A: 1080000; B: 1510000 b) 901=931 A:1080000; B:1510000 d) 902=921 A: 1000000; B: 1510000

2. La o societate comercială se fabrică două produse A şi B. Cheltuielile efective directe

înregistrate pentru produsul B sunt de 500.000 lei, reprezentând 25% din totalul

cheltuielilor directe. Cheltuielile comune de secţie sunt de 300.000 lei. La repartizarea

cheltuielilor indirecte pe produs se are în vedere ponderea cheltuielilor directe ale fiecărui

produs în totalul acestora. Producţia neterminată la finele perioadei pentru produsul B

este de 60.000 lei. Costul de producţie planificat pentru produsul B este de 500.000 lei.

Care este valoarea diferenţei de preţ înregistrată la produsul B şi reflectarea acestuia în

contabilitatea de gestiune:

a) 903=902 75000 c) 902=903 75000 b) 903=902 -15000 d) 902=903 -15000

3. La o întreprindere se fabrică produsele A şi B pentru care cheltuielile directe de

producţie sunt: A = 5.000.000 lei; B = 3.000.000 lei. Produsul A se fabrică numai în

secţia I, iar produsul B în secţiile I şi II. Cheltuielile comune ale secţiei I sunt de

2.000.000 lei, iar ale secţiei II, 800.000 lei. La produsul A, producţia neterminată, la

începutul perioadei, este 75.000 lei, iar pentru produsul B, la sfârşitul perioadei 90.000

lei. Baza de repartizare a cheltuielilor de secţie sunt cheltuielile de producţie directe. Care

este costul de producţie efectiv al produselor A şi B?

a) A: 6.125.000; B: 4.520.000 c) A: 6.725.000; B: 4.660.000 b) A: 4.460.000; B: 6325000 d) A: 6.325.000; B: 4.460.000

4. La o întreprindere se fabrică produsele A şi B pentru care cheltuielile directe de

producţie sunt: A = 4.000.000 lei; B = 3.000.000 lei. Produsul A se fabrică numai în

secţia I, iar produsul B în secţiile I şi II. Cheltuielile comune ale secţiei I sunt de

2.000.000 lei, iar ale secţiei II, 800.000 lei. La produsul A, producţia neterminată, la

începutul perioadei, este 50.000 lei. Baza de repartizare a cheltuielilor de secţie sunt

cheltuielile de producţie directe. Care este costul de producţie efectiv al produselor A şi

B:

a) A: 5.610.000; B: 3.240.000 c) A: 5.600.000; B: 3.250.000 b) A: 3.240.000; B: 5.610.000 d) A: 3.250.000; B: 5.600.000


2011


116

Testul 6

1. O întreprindere realizează trei sortimente de produse în trei secţii.

Dispuneţi de următoarele date privind cheltuielile indirecte de producţie şi bazele de

repartizare ale acestora pe produse:

Secţia I Secţia II Secţia III

Cheltuieli indirecte 15.000 u.m. 8.000 u.m. 5.000 u.m.

Bazele de repartizare 3.000 u.m. 400 u.m. 5.000 u.m.

- A 1.500 u.m. 250 u.m. -

-B 500 u.m. - 2.000 u.m.

-C 1.000 u.m. 150 u.m. 3.000 u.m.

Care sunt cotele cheltuielilor indirecte de producţie repartizate asupra produselor şi

înregistrările contabile aferente ?

2. O întreprindere fabrică trei produse în două secţii. Se cunosc următoarele informaţii

privind cheltuielile indirecte de producţie şi bazele de repartizare ale acestora pe produse:

Secţia I Secţia II

Cheltuieli indirecte 5140u.m. 4360 u.m.

Baza de repartizare 3800 u.m. 2800 u.m.

- X - 1200 u.m. 1500 u.m.

- Y - 1800 u.m. -

- Z - 800 u.m. 1300 u.m.

Care sunt cotele cheltuielilor indirecte de producţie repartizate asupra produselor şi

înregistrările contabile aferente ?

Testul 7

1. Cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de activitatea unei secţii principale de

producţie şi producţia obţinută în semesstrul al II-lea au avut următoarea evoluţie:

Nr crt Luna Producţia fabricată Cheltuieli totale

1 Iul. 55800 9180

2 Aug. 54000 9000

3 Sep. 63900 9990

4 Oct. 72000 10800

5 Nov. 81000 11700

6 Dec. 70200 10620

Total 396900 61290

Se cere:

Să se determine cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de

producţia lunii ianuarie a anului următor care va fi de 88200 ore, folosind ambele

procedee de separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe.


2011


117

2. Într-o întreprindere industrială, cheltuielile indirecte de producţie ocazionate de

activitatea unei secţii principale şi producţia obţinută au înregistrat următoarea evoluţie:

Nr crt Luna Producţia fabricată (ore) Cheltuieli totale

1 Ian. 27900 4590

2 Febr. 27000 4500

3 Mar. 31950 4995

4 Apr. 36000 5400

5 Mai. 40500 5850

6 Iun. 35100 5310

Total 198530 30645

Se cere:

Să se determine cheltuielile indirecte de producţie standard ce vor fi ocazionate de

producţia lunii iulie a anului următor care va fi de 44100 ore, folosind ambele procedee de

separare a cheltuielilor de producţie în variabile şi fixe.

Testul 8

1. Procedeul reiterării se utilizează pentru:

a) determinarea şi delimitarea

cheltuielilor pe locuri şi pe purtători

c) determinarea cantitativă şi valorică a

producţiei în curs de execuţie

b) decontarea prestaţiilor reciproce d) repartizarea cheltuielilor generale de

administraţie

2. Într-o fabrică s-au obţinut trei tipuri de produse în următoarele cantităţi: A=2.000 buc;

B=3.000 buc; C=1.000 buc, iar costurile de producţie totale sunt de 10.260.000 lei. Care

este costul efectiv unitar de producţie, cunoscându-se că preţurile de vânzare unitare ale

produselor sunt: A=1.200 lei/buc; B=2.300 lei/buc; C=1.500 lei/buc.:

a) 2200ei; 1140 lei; 1425 lei c) 1425 lei; 2100 lei; 1140lei

b) 1140lei; 1425 lei; 2175 lei d) 1140 lei; 2185 lei; 1425 lei

3. Să se calculeze costul unitar al produsului principal potrivit următoarelor informaţii:

cheltilelile totale 462.100 lei, producţia fabricată din produsul principal 1.000 tone, iar

producţia fabricată din produsul secundar 300 t; destinaţia producţiei secundare este

următoarea: 100 tone este consumată în întreprindere şi 200 tone este livrata terţilor la

preţul de valorificare de 30 lei /tonă, iar cheltuielile suplimentare pentru producţia

secundară livrată terţilor este 1.500 lei.:

a) 454,6 lei/tona c) 450,6 lei/tona


2011


118

b) 450,5 lei/tona d) 440,5 lei/tona; 445,5 lei/tona

4. Într-un combinat chimic cheltuielile ocazionate de instalaţia de electroliză a clorurii de

sodiu sunt de 225.500.000 lei, iar producţia obţinută este formată din 500.000 lei t leşie

de sodă caustică, 2.000 t hidrogen şi 400.000 t clor. Pe timpul depozitării produselor

intervin pierderi la cantităţile de hidrogen şi clor fabricate, fiind utilizate 1.600 t hidrogen

şi 250.000 t clor. Determinaţi costul unitar al fiecărui produs.

a) 312 lei/t; 400 lei/t; 250lei/t c) 312,5 lei/t; 400 lei/t; 250 lei/t

b) 400 lei/t; 312 lei/t; 250 lei/t d) 250 lei/t; 312,5 lei/t; 400 lei/t

5. O societate comercială cu profil producţie realizează trei produse A, B şi C pentru care

s-au efectuat cheltuieli în valoare de 17.640.000 lei şi care se diferenţiază între ele prin

lungimea produselor:

Produs Cantitate (buc) Lungimea produselor

A 70.000 16 cm

B 140.000 20 cm

C 175.000 28 cm

Care sunt costurile unitare ale produselor utilizând procedeul indicilor de echivalenţă

simpli calculaţi ca raport direct şi luând ca produs etalon produsul B?

a) 56 lei; 40 lei; 32 lei c) 30 lei; 42 lei; 56 lei

b) 40 lei; 32 lei; 56 lei d) 32 lei; 40 lei; 56 lei

6. Într-o societate comercială cheltuielile de desfacere ocazionate de vânzări şi producţia

vândută au avut următoarea evoluţie:

Luna Volumul producţiei (ore) Cheltuieli de desfacere (lei)

Ianuarie 83.700 13.770.000

Februarie 81.000 13.500.000

Martie 95.850 14.985.000

Aprilie 108.000 16.200.000

Mai 121.500 17.550.000

Iunie 111.600 15.930.000

Să se determine cheltuielile de desfacere standard ce vor fi ocazionate de vânzările lunii

iulie a anului respectiv, a cărei producţie vândută va fi de 150.000 ore.

a) 20.400.000 lei c) 20.440.000 lei

b) 20.240.000 lei d) 24.400.000 lei


2011


119

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

Testul 1 : 1. b); 2. b); 3. d); 4. c); 5. d).

Testul 2: 1.d); 2.c); 3.d); 4.c); 5.a); 6.c).

Testul 3: 1. a) D-F; b) I-F; c) I-V; d) I-F; e) D-F; f) D-V g) I-F; h) D-V.

Testul 4 : 1. d); 2. a); 3. b); 4. d); 5. c); 6. a).

Testul 5: 1. c); 2. b); 3. d); 4.a)

Testul 8: 1. b); 2. d); 3. a); 4. d); 5. d); 6. a)


2011


120

BIBLIOGRAFIE SUPORT CURS

Bouquin, H., Comptabilite de gestion, 3 edition, Ed. Economica, Paris, 2004

Capotă Anişoara, Trifan Adrian, Contabilitatea costurilor standard în industrie,

Braşov, 2003.

Chadwic H., Contabilitatea de gestiune, Ed. Teora, Bucureşti, 1999

Constantin Iacob, Mihaela Drăcea, Contabilitatea analitică şi de gestiune, Tribuna

Economică, Bucureşti, 1998.

Dumitru Mădălina, Calu Artemisa Daniela, Contabilitatea de gestiune şi calculaţia

costurilor, Editura Contaplus, Ploieşti, 2008.

Ebbenek K, Possler L., Ristea M., Calculaţia şi managementul costurilor, Ed.


Firescu Victoria, Contabilitatea de gestiune, Editura Economică, Bucureşti, 2006.

Horngren Charles, Datar Srikant, Foster George, Contabilitatea costurilor, o

abordare managerială, trad. R. Leviţchi, Editura Arc, 2006.

Oprea Călin (coord.), Contabilitatea de gestiune, Bucureşti, Tribuna Economică,

Bucureşti, 2002.

Oprea Călin (coordonator) – Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor,

Editura Tribuna Economică, 2005.

Oprea Călin, Cârstea Gheorghe, Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor,

Bucureşti, 2002.

Trifan Adrian, Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor, Editura

Infomarket, Braşov, 2007.

***Teste grilă pentru examenul de acces la profesia de expert contabil şi de contabil

autorizat, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004.

*** O.M.F.P. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 bis/

30.11.2005.

*** OMFP nr 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri

referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, Monitorul Oficial

al României, Partea I, nr. 23/12.01.2004.


2011


121

NOTIŢELE CURSANTULUI

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


122

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


123

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


124

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


125

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


126

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


127

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


128

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


129

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________


2011


130

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

_____________________________________________________________

Conta de Gestiune_1hyperion

Documents

Transcript of Conta de Gestiune_1hyperion