COMPORTAMENTUL

CONSUMATORULUI.

RAȚIONALITATEA ÎN CONSUM.

Consumator = orice agent economic care

acționează pentru a-și procura bunurile și serviciile

necesare satisfacerii trebuințelor.

Nevoia de satisfacere a necesităților → Nevoia de

consum → oferta (structura, cantitate, calitate).

Nevoile

de

consum

Bunuri

(ofertă)

Consum

individual

Consum

productiv

Satisfacute cu

Nivelul și structura consumului se modifică, sunt

dinamice, datorită evoluției nevoilor, astfel:

Evoluția societății :

gradul de dezvoltare a culturii și civilizației;

condițiile naturale;

starea economiei;

structura demografică;

structura socio-profesională;

tradițiile

Evoluția individului (gradul de dezvoltare a individului).

Clasificarea bunurilor

1. După concordanța cu cerințele consumatorilor: • Bunuri economice (rare) ;

• Bunuri libere (relativ abundente).

2. După forma de existență:

• Bunuri propriu-zise (au formă materială);

• Servicii (au caracter nematerial: lecții de predare, tratamente medicale, asistență socială);

• Informații (programe de calculator, licențe, brevete).

3. După modul de relaționare: • Bunuri complementare (ex: mașină – combustibil);

• Substituibile (ex: caramidă – rigips, textile din fibră naturală – textile din fibră sintetică).

Trăsăturile consumului la un moment dat sunt:

• O anumită dimensiune (volum);

• O anumită structură (alimente, îmbrăcăminte,

locuință, echipament casnic, sănătate,

transporturi, timp liber, cultură etc.);

Caracteristicile consumului sunt determinate de:

• Volumul și structura nevoilor/dorințelor;

• Nivelul veniturilor;

• Obiceiurile de consum,

• Modă, etc.

Comportamentul rațional al consumatorului

I. Costul de oportunitate în decizia de consum

Comportamentul rațional al consumatorului este acela care

asigură un maxim de satisfacție în consum cu un minim de

cheltuieli; acesta ghidându-se după criteriul eficienței

economice.

Costul de oportunitate al deciziei de consum este definit prin

valoarea renunțării consumatorului.

Atunci când consumatorul ia decizia de a cheltui o

anumită sumă de bani pentru consum, individul va alege

dintre diferite bunuri ținând cont de costul de oportunitate.

II. Utilitatea economică

Utilitatea economică constă în satisfacția resimțită

de un individ ca urmare a consumării unei cantități

date dintr-un bun (combinație de bunuri).

Utilitatea economică are caracter subiectiv:

Este diferită pentru indivizi diferiți, in funție de:

Volumul, structura și intensitatea nevoilor;

Situația economică;

Preferințe/gusturi;

Nivelul de cultură;

Obiceiurile și tradițiile de consum.

Este diferită pentru același individ în perioade diferite

ale existenței sale.

Utilitatea individuală (Ui) = utilitatea fiecărei

unități, doze, fracțiuni consumate dintr-o mulțime

omogenă de bunuri.

Utilitatea totală (Ut) = satisfacția resimțită de un

individ ca urmare a consumării unei cantități dintr-

un bun.

Ut = 𝑈1+ 𝑈2+⋯𝑈𝑛 = 𝑈𝑖

𝑛

𝑖=1

Utilitatea marginală (Umg) redă satisfacția pe

care o resimte o persoană prin consumarea unei

unități/doze suplimentare dintr-un bun.

Umg = 𝚫𝐔𝐭

𝚫𝐗 = 𝑈𝑡1 −𝑈𝑡

0

𝑋1 −𝑋0

U1>U2>U3>........>Un Umg

• Utilitatea totală crește, dar cu o rație

descrescătoare.

• Utilitatea marginală descrește până în punctul în

care este egală cu zero (unde Ut este maximă)

Alegerea consumatorului rațional pe baza principiului

eficienței economice se concretizează într-un

program de achiziții care să asigure cea mai mare

satisfacție (Ut max.).

Consumatorul va fi nevoit sa aleagă dintre mai multe

bunuri cu utilități diferite în funcție de:

1. Venitul de care dispune (intotdeauna limitat) și

2. Trebuințele (nelimitate)

Cum va face acest lucru?

B = bugetul alocat consumului;

x și y = cantități ce vor fi consumate din bunurile x și y;

Px și Py = prețurile unitare ale celor 2 bunuri.

Restricția bugetară : B = x·Px + y·Py

(care arată modul în care va fi împărțit bugetul de consum între

cele două bunuri).

Relația care arată combinația de bunuri care

maximizează utilitatea totală este:

𝑼𝒎𝒈𝒙

𝑷𝒙

= 𝑼𝒎𝒈𝒚

𝑷𝒚

𝑼𝒎𝒈𝒙

𝑼𝒎𝒈𝒚

= 𝑷𝒙

𝑷𝒚

Exemplu • Bunurile x și y; Bugetul B = 17 u.m.

• Px = 3 u.m., Py = 1 u.m.

• Combinația de bunuri care maximizează utilitatea totală este

indicată de relația:

𝑼𝒎𝒈𝒙

𝑼𝒎𝒈𝒚 = 𝑷𝒙

𝑷𝒚, adică, în cazul nostru

𝑼𝒎𝒈𝒙𝑼𝒎𝒈𝒚

= 𝟑

𝟏 Umgx = 3Umgy

• Vom selecta acele valori ale utilităților marginale pentru care

Umgx este de 3 ori mai mare decât Umgy și avem perechile: 3/1,

6/2, 12/4, 18/6

Cantitate 1 2 3 4 5 6 7

Umgx 18 16 14 12 9 6 3

Umgy 12 9 6 5 4 2 1

• Consumatorul trebuie să se încadreze în suma de bani

disponibilă și avem relația:

x·Px + y·Py ≤ B, adică: x·3 + y·1 ≤ B, sau 3x+y ≤ 17

Vom verifica restricția bugetară printre combinațiile selectate în

prima etapă, începând din partea dreaptă a tabelului (deoarece

Ut este maximă atunci când Umg este zero, iar oamenii au

tendința de a consuma cât mai mult).

• prima combinație 3/1 presupune 7·3+ 7·1 = 28 > 17

• a doua combinație 6/2 presupune 6·3+6·1 = 24 > 17

• A treia combinație 12/4 presupune 4·3+5·1 = 17 = B

Deci: combinația x=4 și y=5 reprezintă soluția cea mai bună.

Concluzie

Chiar dacă nu vom utiliza zilnic la cumpărături

programul de achiziții, ne vom aminti principiul

care stă la baza sa: cea mai bună satisfacție

posibilă a nevoilor care se poate obține cu un

buget limitat!

Comportamentul

consumatorului

1.

recunoașterea

nevoilor

resimțite

2. ierarhizarea

nevoilor

Preferințele consumatorului

3. căutarea

unui echilibru

4. acțiunea

de

cumpărare

Factori care influențează comportamentul de consum:

• Individuali: personalitate, stil de viată,

• Psihologici: motivație, convingeri și atitudini,

• Sociali: rol și statut social,

• Culturali: credințe, valori generale, norme,

• Economici: mediul economic.

CEREREA

Cerințele de consum pe piață = dorințe pe care

indivizii și le satisfac în funcție de :

• Utilitate;

• Preț;

• Venit;

• Costul de oportunitate al deciziei de consum.

Legea cererii arată legătura inversă care se

realizează între sensul de evoluție a cererii si cel al

prețului (prețul scade → cererea crește).

Bunurile economice:

1. inferioare: - cererea ↘ când venitul ↗

- cererea ↘ când prețul ↗

- cererea ↗ când prețul ↘

2. normale: - cererea ↗ când venitul ↗

- cererea ↘ când prețul ↗

- cererea ↗ când prețul ↘

3. superioare: - ↗ Δcerere > ↗ Δ venit

4. substituibile: existența lor constituie o adevărată supapă

pentru consum

5. complementare: consum pereche (construcții / materiale de

construcții)

Efectul de substituție = măsoară modificarea cererii

pentru un bun ca urmare a modificării prețului său, în

condițiile în care venitul consumatorului rămâne relativ

constant:

- pentru bunurile substituibile A și B

dacă PA ↗ atunci CA ↘ și CB ↗

În condițiile bunurilor complementare A și B

PA ↗ atunci CB ↘

PB ↘ atunci CA ↗

Efectul de venit = în condițiile în care prețul rămâne constant, modificarea venitului antrenează modificarea cererii :

Venitul ↗ atunci Cererea ↗

Factori care influențează evoluția consumului: 1. Modificarea venitului;

2. Modificarea prețului altor bunuri;

3. Numărul de cumpărători;

4. Preferințele cumpărătorilor;

5. Previziunile privind evoluția prețului și venitului.

Modificarea cantității cerute în funcție de factorii care o determină este denumită elasticitatea cererii.

Coeficientul de elasticitate a cererii (Ec) arată procentul modificarii cererii în funcție de modificarea unui factor de influență ( preț, venit...).

Ec/p = (-) %𝚫𝐂

%𝚫𝐏 ; Ec/v =

%𝚫𝐂

%𝚫𝐕

EC/P= (-) ΔC

C ÷ ΔP

P = (-)

C1−C0

C0 ÷ P1−P0

P0

Coeficientul elasticității cererii poate lua următoarele valori:

1. EC/P > 𝟏, cererea este elastică;

2. EC/P = 𝟏, cererea are elasticitate unitară;

3. EC/P < 𝟏, cererea este inelastică;

4. EC/P → ∞, cererea este perfect elastică (teoretic);

5. EC/P = 𝟎, cererea este perfect inelastică;

Este foarte important de cunoscut pentru ................

Cererea, în fucție de urgența satisfacerii nevoilor:

- rigidă (bunuri de strictă necesitate),

- semirigidă (bunuri normale),

- elastică (bunuri de lux, bunuri substituibile).