Ciuperci Lignicole

Ghinghiloschi Petru CBME anul 1

Ciupercile lignicole includ Ascomycetes i Basidiomycetes si un numar mare de clase si ordine in fiecare din aceste grupuri. Ele au capacitatea de a degrada celuloza si lignina, componentele majore ale lemnului. Arborii pot fi infectati si pot putrezi din cauza acestor ciuperci. Cunoscand ecologia speciilor care cresc pe un arbore putem determina probabilile pierderi. Unele ciuperci pot dezintegra lemn sanatos, altele descompun numai lemnul i scoarta arborelui.Fr aceste ciuperci, lemn nu s-ar dezintegra, substantele nutritive valoroase din acest lemn ar ramane indisponibile pentru o noua crestere. Ciupercile lignicole sau xilofage joaca un rol important n natura, pentru ca ele sunt singurele forme de viata capabile s reduca lemnul la componentelor sale initiale. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, periculoase pentru persoane si bunuri, deoarece acestea pot afecta stabilitatea si sanatatea arborilor.Ele pot fi clasificate in functie de putregaiul pe care il produc. Cele mai cunoscute tipuri de putregai sunt: putregaiul brun putregaiul moale putregaiul albPutregaiul brun

Ciupercile ce produc putregaiul brun descompun hemiceluloza i celuloza. Celuloza este descompusa prin peroxidul de hidrogen (H2O2) care este produs n timpul descompunerii hemicelulozei. Pentru ca peroxidul de hidrogen este o molecula mica, ea poate difuza rapid prin lemn, ceea ce duce la o degradare care nu se limiteaza la mprejurimile hifelor fungice. Ca rezultat al acestui tip de degradare, lemnul se micsoreaza, apare o decolorare maro, si fisuri aproximativ cubice; de unde si numele de putregai brun sau putregai brun cubic.Ciuperci ce produc putregaiul brun de importanta economica includ Serpula lacrymans, Fibroporia vaillantii i Coniophora puteana care pot ataca lemnul folosit in constructii. Alte ciuperci: Phaeolus schweinitzii, si Fomitopsis pinicola.

Putregaiul moaleAceste ciuperci secreta din hife lor, o enzima care descompune celuloza din lemn. Aceasta duce la formarea de cavitati microscopice in interiorul lemnului, si, uneori, un model decolorare si fisurare similar cu putregaiul brun. Acestea au nevoie de azot pentru a sintetiza enzime, pe care il obtin fie din lemn fie din mediu. Exemple de ciuperci cauzatoare de putregai moale sunt Chaetomium, Ceratocystis, i Kretzschmaria deusta.

Putregaiul alb

Putregaiuri albe descompun lignina si celuloza si de obicei fac ca lemnul putrezit sa se simta umed, moale, spongios, sau fibroase alb sau galben.Unele dintre ele descompun atat lignina cat si celuloza. Deoarece aceste ciuperci sunt capabile de a produce enzime, cum ar fi laccaza, necesare pentru a descompune lignina i alte molecule organice complexe, acestea au fost investigate pentru utilizarea n aplicaii mycoremediere. Intr-un experiment realizat n colaborare cu Dr. SA Thomas, un teren contaminat cu motorina a fost inoculat cu miceliu de Pleurotus ostreatus. Dupa patru saptamani, mai mult de 95% dintre hidrocarburile aromatice policiclice au fost reduse la componente netoxice n miceliu.. Ciuperci sunt deosebit de eficiente in distrugerea poluantilor aromatici (componente toxice de petrol), precum si compusi clorurati (anumite pesticide persistente) pe care le reduce n cele din urma in dioxid de carbon si apa.

Instalarea ciupercilor lignicole pe rnile arborilor de molid

Prin intermediul ranilor o serie de ciuperci xilofage infesteaza tesuturile lemnoase, iar prin activitatea lor trofica descompun pereii celulari ai celulelor lemnoase producand aa numitul putregai de rana.O rana proaspata este infectata de sporii mai multor specii de ciuperci, fie concomitent fie in timp, dar datorita unor preferinte diferentiate fata de baza de nutritie sau a unei concurente deosebit de active ce se desfasoara in primele straturi de celule ale lemnului ranit, inving numai cele care sunt mai virulente, mai putin sensibile la compozitia trofica a bazei de nutritie, mai bine adaptate la mediul de viata respective.Odata ranit arborele reactioneaza atat prin formarea de tesuturi cicatrizante la marginea ranilor cat i prin formarea n lemn de componeni chimici inhibitori asupra miceliului ciupercilor. Dintre acestia, taninii si fenolii sunt cei mai importanti. Dintre fenolii care au efect negativ asupra ciupercilor ce traiesc n lemn cei mai importanti sunt pinosilvina i eterul sau monometil. Aceste substante sunt sintetizate atat n duramen cat i n tesutul liberian, iar dupa ranire ele se acumuleaza intre zona ranita si infectata si lemnul sanatos. Vulnerabilitatea ranilor la infectii mai este influentata si de localizarea lor. Ranile situate in zona coletului sunt mai frecvent infectate de ciuperci xilofage comparativ cu cele de pe trunchi.Dupa producerea infectiilor, invingand rezistenta arborilor si concurenta unor antagonisti, incep sa se manifeste primele specii de ciuperci xilofage destul de virulente i cu putere de fructificare mare ca speciile din genul Stereum. In primii 2-3 ani de la producerea infectiilor miceliul acestora patrunde adanc in lemn producand un putregai concentrat la inceput mai mult in razele medulare, apoi cuprinzand tot duramenul. Sunt infectate mai frecvent ranile de pe trunchi. Ranile de la colet sunt infectate mai frecvent de ciupercile Fomes annosus (Fr) Cooke si Polyporus borealis Fr. care produc un putregai de rana localizat mai mult in partea bazala a tulpinilor.

Specii de ciuperci lignicole

Daedalea quercina: Iasca de cioata a stejarului Prezinta carpozoame perene, suberoase, n forma de consola, sesile, izolate sau imbricate si intinse, uneori, pe substrat. Partea superioara a carpozoamelor este aproape plana, este usor paroasa, zonata, galbuie-cenusie, cu marginea subtire. Tuburile sporifere sunt confluente, de forma unor lame labirintiforme.Porii tuburilor sporifere au forma diferita si sunt albiciosi. Trama este suberoasa, elastica si galbuie. Bazidiosporii sunt elipsoidali sau cilindrici, hialini, de 5-7 x 2,5-3,5 m. Ciuperca se dezvolt ca saprofita pe lemnul de stejar i mai rar pe alti arbori foiosi. Aceasta specie produce un putregai rosietic al lemnului si se ntalneste tot timpul anului (Eliade i Toma, 1977).

Fomitopsis pinicola: Vacalie de brad, iasca de cioata a rasinoaselor Ciuperca Fomitopsis pinicola (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales;) prezinta carpozoame izolate sau etajate, sesile, semicirculare, de 10-30 cm n diametru. Carpozoamele sunt acoperite cu o crusta rosiatica-portocalie, stralucitoare, care cu timpul devine bruna-roscata. Marginea carpozomului este de culoare cenusie sau galbuie Fata superioara a carpozomului este zonata, cu santuri concentrice, iar regiunea himeniala este format din tuburi sporifere stratificate, galbui-albicioase. Fiecare strat are 3-8 mm lungime. Porii tuburilor sporifere sunt circulari (0,2-0,3 mm n diametru), sunt initial albi, apoi devin albiciosi-galbui i se coloreaza, la atingere, n brun (Eliade i Toma, 1977). Trama este alba sau uneori este galbena ca sulful. Bazidiosporii sunt eliptici, hialini, albiciosi, de 6-10 x 3-4,5 m (Romagnesi, 1995). Fomitopsis pinicola (sin. Fomes marginatus) se dezvolta pe trunchiuri vii si moarte de la diferite conifere (pin, brad, molid etc.) si arbori foioi (cires, visin, salcam), si produce putregai rosu al lemnului. Ciuperca se intalneste tot timpul anului (Prvu, 1999).

Piptoporus betulinus :Iasca mesteacanului, vacalie de mesteacan, bureti de mesteacan Specia Piptoporus betulinus (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales) prezinta carpozom sesil sau prevazut cu un picior scurt, fixat lateral la palarie. Carpozomul ajunge pana la 8-20 cm in diametru si 2-6 cm grosime, este reniform, convex, neted si este acoperit cu o crusts subire, bruna-cenusie, care se desprinde, cu usurinta, in fasii. Stratul himenial este situat pe fata inferioara a carpozomului si este format din tuburi sporifere, de 2-8 mm lungime, dispuse pe un singur strat, care se desprind usor de trama. Porii tuburilor sporifere sunt de 0,1-0,3 mm in diametru, sunt rotunzi, albiciosi, albi sau cenusii-albiciosi. Trama este suberoasa, uscata, alba sau putin galbuie, cu miros si gust acid. Sporii sunt elipsoidali, alungiti, netezi, de 4,5-6,5 x 1,25-1,75 m (Romagnesi, 1995). Piptoporus betulinus (sin. Polyporus betulinus) creste pe trunchiuri vii sau moarte de mesteacan (Betula) si produce un putregai rosiatic intens al lemnului. Ciuperca se intalneste de vara pana toamna (Parvu, 1999).

Bibliografie:http://www.fungi.com/blog/items/the-petroleum-problem.htmlhttp://en.wikipedia.org/wiki/Mycoremediationhttps://www.messiah.edu/Oakes/fungi_on_wood/introduction%20page/why%20wood%20decay%20fungi.htmhttp://en.wikipedia.org/wiki/Wood-decay_fungusGhid practic de micologie Marcel Parvuhttp://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_ecologicEcologia_ciupercilor.htmlDinamica instalarii ciupercilor lignicole per anile arborilor de molid Dr. ing. Ion Sima